la ce anume îți servește ”împăcarea” cu tine?

16 October 2016 | By Seramis Sas | Filed in: Psihologia Fericirii/Bunăstării, Spiritualitate, Valori,
Responsabilitate.

În ce măsură (0-10) te simți împăcată cu tine însăți (însuți)? 5? 10? Ceea ce nu-ți spun
”gânditorii” e că împăcarea e o variabilă și, deci, e fixă! Glumesc, evident, variază. Nimeni nu
experimentează o împăcare într-o măsură de 10 de dimineața până seara. Ah, fără iarbă sau
moaște și alte prostii.

Să te simți împăcată sau să-ți crești bunăstarea emoțională e un scop care are legătură cu tine și
atât. Ține de lumea privată din capul tău. Tu ești unicul ei observator. De aceea, doamne ajută, se
numește ”privată”, un termen opus lui ”publică”, atunci când avem (și) alți observatori la
manifestările noastre.

Dar tu nu ești într-o relație cu tine separată de alte relații. Scopul tău emoțional e legat la o
țesătură de relații cu lumea. Bine, dacă nu cumva, vrei să te retragi din lume și să trăiești în
pădure (ceea ce n-ar strica, fiindcă ai putea ajuta viețuitoarele, îndeosebi niște urși amatori de
cotrobăit spre necazul lor; curiozitatea omoară ursul, nu pisica). De acord că binele tău va putea
contamina și pe alții. Însă binele emoțional depinde de relațiile stabilite cu lumea, cu viața, cu un
altul.

Sigur, important e să te simți bine (împăcată), dar la ce-ți e util? Ce faci mai departe? Dincolo de
scopul emoțional, tu vrei să acționezi ca să… ? La ce îți servește împăcarea cu tine?

Platon considera comportamentul uman ca o curgere cu trei izvoare: dorința, emoția și

cunoașterea. Te poți simți împăcată și ce urmează? Crezi că nu poți trăi fiind supărată? Te asigur
că supraviețuirea ta depinde și de emoția supărării. Poate fi energizantă odată ce îi stabilești o
albie de curgere. De ce ții morțiș să te simți bine? Ca să bați pasul pe loc? Poate că acțiunea nu-ți
aduce mereu fericirea. Uneori, dimpotrivă. Dar cu siguranță în absența acțiunii nu există fericire.

Fără o punte între emoțiile (bune/nebune) și acțiunile ghidate de scopuri semnificative (nu că
vrei să vezi un film la mall) nu ajungi prea departe. Mai degrabă, te simți bine și stai cu mintea
distrată versus o minte concentrată care presupune tensiune. Asta e viața comodă, confortabilă
și sigură. Și, sincer, nu cred că merită trăită. Cine vrea o viață înfloritoare își face din propria stare
de bine cel mult un scop instrumental. Niciodată, unul final.