Sunteți pe pagina 1din 21

Ce este Zen?

Zenul este transmisia exacta a practicii zazen. Este practica posturii si a respiratiei
corecte, cu corpul si mintea unificate, abandonand astfel orice idee sau spirit de
cautare ori de profit personal, detasat de complicatiile mintii egoiste. Este postura in
care "trezitul" Shakyamuni a atins iluminarea acum 2600 de ani. Maestrul Deshimaru
o numea "Intoarcerea la conditia normala, originara, universala a corpului si a mintii".
Zazenul se adreseaza deci tuturor, fara deosebire de varsta, sex sau inteligenta.
Practicat cu regularitate, urmand invatatura maestrilor autentici ai transmisiei, el
conduce la transformarea radicala a viziunii noastre asupra lumii si aduce fericirea
profunda in viata cotidiana. Mintea noastra ingusta, egoista si complicata se deschide
negresit intelepciunii celei mai inalte - intelepciunea trezirii - iar spiritul compasiunii
universale creste in noi, inconstient, natural, automat. Kodo Sawaki spunea: "Lasati
zazenul sa faca zazen!".
Zenul nu este filosofie, nu este psihologie, nu este doctrina. El este dincolo de filosofii,
de concepte, de forme. Esenta zenului nu se exprima prin cuvinte.
Myoken Rosh

Zazen
Zazenul nu este nici rationament,
Nici teorie, nici idee.
Nu este o cunoastere destinata creierului,
Este doar o practica, veritabil acces
La fericire, la pace si la libertate.
Maestrul Kodo Sawaki (1880 - 1965)

Postura
Stand asezat in centrul unui zafu (perna rotunda) cu picioarele incrucisate in lotus sau
semi-lotus. Daca va este imposibil sa stati astfel, si doar incrucisati picioarele fara a
pune laba piciorului pe coapsa celuilalt picior, trebuie totusi sa apasati puternic solul
cu genunchii. In pozitia lotusului, labele picioarelor preseaza coapsele intr-o zona
continand puncte de acupuctura importante, corepunzand ficatului, vezicii biliare si
rinichilor. In trecut samuraii isi stimulau automat acesti centrii de energie, presandu-si
coapsele de spatele calului. Bazinul inclinat spre inainte pana la nivelul celei de a
cincea vertebre lombare, coloana vertebrala bine cambrata, spatele drept, impingeti
pamantul cu genunchii si cerul cu capul. Barbia retrasa si o data cu ea ceafa redresata,
abdomenul destins, nasul pe verticala ombilicului, sunteti ca un arc intins avand drept
sageata mintea. Odata asezati, puneti pumnii inchisi (strangand degetul mare) pe
coapse, langa genunchi si balansati cu spatele drept, la stanga si la dreapta, de sapte
sau opt ori, reducand putin cate putin amplitudinea pana ce gasiti linia de echilibru.
Apoi salutati (gasho), adica uniti mainile in fata, palmele impreunate la inaltimea

umerilor, bratele indoite ramanand orizontal. Nu mai ramane decat sa puneti mana
stanga peste mana dreapta, palmele spre cer, lipite de abdomen degetele mari, in
contact prin varfurile lor, mentinute orizontale printr-o usoara tensiune, nu formeaza
nici munte, nici vale. Umerii coboara natural, retrasi spre inapoi. Varful limbii atinge
cerul gurii. Privirea cade la circa un metru in fata. De fapt este indreptata spre interior.
Ochii, pe jumatate inchisi, nu privesc la nimic chiar daca intuitiv, vedeti totul !

Respiratia
Respiratia joaca un rol primordial. Fiinta vie respira. La inceput este suflul. Respiratia
zen nu este comparabila cu nici o alta. Ea urmareste in primul rand sa stabileasca un
ritm lent, puternic si natural. Daca sunteti concentrati asupra unei expiratii calme ,
lungi si profunde cu atentia fixata asupra posturii, inspiratia va veni de la sine. Aerul
este eliminat lent si linistit, desi apasarea cauzata de expiratie coboara cu putere in
abdomen. Se apasa asupra intestinelor, provocand astfel un masaj benefic, al organelor
interne. Maestrii compara suflul zen cu mugetul vacii sau cu strigatul bebelusului ce
plange de cum s-a nascut.

Atitudinea mintii
Respiratia corecta nu se poate ivi decat dintr-o postura corecta . La fel, atitudinea mintii
decurge in mod natural dintr-o profunda concentrare asupra posturii fizice si a
respiratiei. Cel care respira corect traieste mult, intens, in pace. Practicarea suflului
corect permite neutralizarea socurilor nervoase stapanirea instinctelor si pasiunilor,
controlarea activitatii mentale. Circulatia cerebrala este serios imbunatatita. Cortexul
se odihneste si fluxul constient al gandurilor este oprit, in timp ce sangele patrunde in
straturile profunde. Mai bine irigate, ele se trezesc dintr-un fel de somnolenta si
activitatea lor confera o impresie de bunastare, de seninatate, de calm, asemanatoare
somnului profund, dar totusi in plina veghe. Sistemul nervos este destins, creierul
primitiv in plina activitate. Sunteti receptivi, atenti in cel mai inalt grad cu fiecare
dintre celulelele corpului. Ganditi cu corpul in mod inconstient, toate dualitatile, toate
contradictiile sunt depasite, fara a pierde energie. Popoarele asa zis primitive si-au
pastrat creierul profund foarte activ. Dezvoltand tipul nostru de civilizatie, noi am
educat intelectul, i-am marit complexitatea, l-am ascutit si am pierdut forta, intuitia,
intelepciunea asociate miezului intern al creierului. Iata de ce zenul este o comoara
nepretuita pentru omul de azi, cel putin pentru cel care are ochi sa vada si urechi sa
auda. Practicand regulat zazen, el are sansa de a deveni un om nou prin intoarcerea la
originea vietii. El poate accede la conditia normala a corpului si a mintii (care sunt una)
prin intelegerea existentei de la radacinile ei. Asezati in zazen lasati imaginile,
gandurile, formatiunile mentale izvorate din inconstient sa treaca precum norii pe cer
fara sa va opuneti lor, fara sa le prindeti. Precum umbrele in fata unei oglinzi,
emanatiile subconstientului trec, apar din nou si se risipesc. Si ajungeti la inconstientul
profund, fara gand, dincolo de toata gandirea (hishiryo) adevarata puritate. Zenul este
foarte simplu si in acelasi timp, foarte greu de inteles. Este o problema de efort si
repetitie precum viata. Numai asezati, fara scop si spirit de profit, daca postura,
respiratia si atitudinea mintii voastre sunt in armonie, intelegeti zenul adevarat,
patrundeti natura lui Buddha.

Dojo
A face zazen calm in dojo
A pune capat oricarui gand negativ
A dobandi o minte fara dorinte
Aceasta bucurie este mai presus de paradis.

Sesshin
Sesshin - a atinge mintea. Perioada intensiva de practica, de una sau mai multe zile in
care orele de zazen sunt intercalate cu munca fizica (samu) sau cu mici conferinte in
care se pot pune intrebari maestrului.

Recomandari

" A citi nu creeaza intelepciune, ci doar stiinta. Daca studiem doar pentru sine, asta nu
este Calea. Daca este doar pentru tine singur, asta nu este Calea. A practica zazen, a
practica in dojo, a urma regulile dojo-ului asta inseamna a nu trai doar pentru sine. A
nu urma egoul personal, a nu fi manipulat de egoul personal."
Priviti peretele!, e mai bine decat sa priviti cartile.
Carti
Taisen Deshimaru - Zen si viata cotidiana, Editura Herald
Taisen Deshimaru si Etienne Zeisler - Mari Maestrii Zen, Editura Herald
Taisen Deshimaru - Intrebari pentru un maestru de zen, Editura Teora
Taisen Deshimaru - Zen si artele martiale, Editura Herald
Taisen Deshimaru - Zen adevarat, Editura Axis Mundi
Dogen - Zen (9 texte), Editura Herald
Links
www.mokushozen.hu
www.zenkan.com
www.zen-deshimaru.com
www.dharma-sangha.de

Maestri
Buddha Shakyamuni
558-478 IH
Pentru nasterea lui Buddha, intreaga natura s-a pregatit, florile au inflorit, o ploaie
blinda a spalat cerul, o muzica cereasca se auzea, parfumuri imbatatoare se
raspindeau peste tot. Zeii insisi au pregatit calea intrarii in lume. Copilul nascut purta
cele treizeci si doua de semne de bun augur (Mahavyanjana) ce indicau viitoarea sa
maretie, si multe alte semne secundare (Anuvyanjana). Maya a murit dupa sapte zile de
la nasterea fiului sau, iar copilul a fost crescut de sora acesteia Mahaprajapati, cea care
i-a devenit lui Buddha mama vitrega. Numele lui era Siddhartha Gautama. Siddhartha

inseamna cel ce-si indeplineste telul, Gautama fiind numele de familie din clanul
Shakya
Bodhidharma
470-532
Bodhidharma, al 28-lea patriarh dupa Shakyamuni, este cel care a adus adevarata
invatatura din India in China. Dupa o calatorie foarte dificila pe mare el a ajuns la
Canton unde a fost invitat de catre Imparatul Wu, pentru a avea o discutie despre
dharma. Insa Imparatul nu l-a inteles pe Bodhidharma; in toata China nimeni nu putea
sa-l inteleaga pe Bodhidharma. Dezamagit el s-a retras in muntii de Nord, la templul
Shaolin. In acest loc, a practicat zazen noua ani, cu fata la perete. Imobil el a asteptat
ca intreaga tara sa se maturizeze. Ca toata lumea sa inteleaga. Bodhidharma avea sa
moara la varsta de 62 de ani lasand transmisiunea remarcabilului sau discipol Eka
care devenea astfel al 29-lea Patriarh

Baso
709-788
Baso Doitsu era un om cu o forta iesita din comun. Analele il descriu ca pe un om cu o
statura inalta, cu un mers puternic de bivol, cu privirea patrunzatoare ca a unui tigru.
Inzestrat cu semnele exterioare ale buddheitatii, Baso a devenit calugar in copilarie, a
obtinut satoriul alaturi de Maestrul Nangaku, iar dupa moartea acestuia, Baso i-a luat
locul de maestru in templul Kaigen-ji. Peste trei sute dintre discipolii sai au primit
transmisia si fiecare dintre ei, in diferite locuri, a contribuit mai tirziu la renumele
maestrului
Sekito Kisen
700-790
Sekito Kisen, in chineza Shih tou, s-a nascut in 700 si a murit in 790. A fost discipolul
lui Seigen care la rindul sau a fost succesorul celui de-al saselea patriarh, Eno. Sekito a
fost unul dintre maestrii eminenti ai liniei succesorale a Zenului Soto. Este autorul
celebrului San Do Kai ce este recitat in fiecare zi in toate templele Zen japoneze. Zenul
Soto considera San Do Kai ca legea sa, codul sau. Cel ce intelege cu adevarat San Do
Kai inseamna ca a realizat deja starea de Buddha. Sekito a fost la originea a trei din
cele cinci scoli ale Zenului chinezesc. Prin discipolii sai, Yakusan si mai apoi Ungan si
Tozan a dat nastere Zenului - Soto, care s-a perpetuat pina in zilele noastre. Prin Tenno,
Ryutan, Tokusan, Seppo si Unmon a dat nastere scolii Zen -Unmon. Printr-un discipol
al lui Seppo, Gensha a dat nastere scolii Zen Honen. Aceste doua ramuri Zen au
disparut de-a lungul vremii. In vremea lui Sekito Rinzai-ul si Soto-ul erau deja
separate. Eno avusese foarte multi discipoli dintre care cei mai importanti au fost
Seigen si Nangaku. Nangaku a avut un discipol foarte puternic si inteligent, pe Baso
( numele sau in traducere inseamna bunicul calului), caruia ii placeau foarte mult

discutiile. Baso a avut ca discipol pe Obaku ce a fost maestru Rinzai. Seigen n-a avut
decit un singur succesor, pe Sekito (numele sau inseamna cap de piatra). El nu era
prea inteligent, practica doar sampai si zazen pe o stinca, dar intelegerea sa era
veritabila.
Dogen
1200-1253
Dogen Kigen s-a nascut intr-o familie de nobili japonezi. Ramanand orfan de ambii
parinti, Dogen intra la varsta de 13 ani la manastirea de pe muntele Hiei, manat de
dorinta de a cauta invatatura autentica a lui Buddha. Aici a studiat mai intai budismul
tendai. Cum invatatura primita nu l-a multumit, s-a stabilit pe langa calugarul Eisai,
fondatorul scolii Rinzai in Japonia. Dupa moartea acestuia, Dogen a continuat practica
sub indrumarea discipolului acestuia, Myozen, pe care il insoteste in China, in anul
1223, cu scopul de a se instrui in budismul authentic
Kodo Sawaki
1880-1966
Kodo Sawaki a fost cel care a restaurat Zenul in Japonia secolului al XX-lea. La fel ca
Bodhidharma si Dogen el s-a concentrat numai asupra practicii si invataturii zazenului.
In special dupa razboi, a devenit celebru in Japonia prin organizarea de sesshin-uri si
tabere de vara in diverse locuri. Ii invata atat pe laici cat si pe calugari, tinea conferinte
atat in universitati cat si in inchisori si a contribuit la crearea a numeroase dojo-uri.
Era supranumit Kodo cel fara casa caci refuza sa se instaleze intr-un templu si
calatorea intotdeauna singur.
Taisen Deshimaru
1914-1982
Plecat din Japonia in 1967, urmand dorinta maestrului sau Kodo Sawaki, Taisen
Deshimaru a venit in Franta la invitatia unui grup de adepti ai macrobioticii. Locuia
intr-un depozit, pe strada Lamartine si conducea zazenul in fiecare zi pentru cateva
persoane. Suferea mult pentru ca nu primea decat o hrana macrobiotica, iar cateodata,
daca se ducea pe furis sa manance oua ochiuri, macrobioticienii se suparau. Mai tarziu
cativa discipoli i-au gasit un alt apartament. El tinea deja conferinte si calatorea mult.
Conferintele lui semanau cu cele din ultimii ani ai vietii sale. Discipolii care-l urmau
spuneau intotdeauna: "Invatatura lui devine din ce in ce mai profunda , vorbeste despre
lucruri din ce in ce mai profunde." Dar in realitate, daca examinam ceea ce a spus, ne
dam seama ca a reluat mereu acelasi lucru. Numai imprejurarile se schimbau.
Mokusho Zeisler
1946-1990
Zeisler s-a nascut
mutat in Franta.
Deshimaru. Dupa
charismatica si o

in 1946 la Budapesta. Putin timp dupa nasterea sa, familia lui s-a
Acolo el avea sa devina unul din primii discipoli ai Maestrului
moartea lui Taisen Deshimaru, Maestrul Zeisler, dotat cu o putere
energie deosebite, a condus sangha (comunitatea practicantilor de

zen). Numele de calugar pe care Deshimaru i l-a dat maestrului Zeisler a fost Mokusho
(Lumina Tacuta, Trezire Tacuta). Este chiar semnul zazenului pe care il practicam fara
scop, in afara oricarui interes, fara nici o tehnica speciala, pur si limpede din adancul
pamantului pana in inaltimile cerului. Lumina este acea intelegere si intelepciune
atotcuprinzatoare ce apare atunci cand, in liniste, mintea revine la starea sa originara,
naturala. Mokusho Zeisler a dorit sa se intoarca in tara natala si in Europa de Est
pentru a aduce kesa (vesmantul sacru) si practica zazen. Moartea l-a impiedicat sa
indeplineasca acest proiect asa ca discipolului sau cel mai apropiat, Yvon Myoken Bec,
i-a revenit aceasta sarcina.
Yvon Myoken Bec
Buddha Shakyamuni
558-478 I.H.
Tatal lui Buddha se numea Suddhodana si era regele clanului Sakya. Mama lui Buddha
se numea Maya. Locul nasterii sale este paduricea numita Lumbini de linga orasul
Kapilavastu, la poalele muntelui Palpa, linga granita cu Nepalul. Pentru nasterea lui
Buddha, intreaga natura s-a pregatit, florile au inflorit, o ploaie blinda a spalat cerul, o
muzica cereasca se auzea, parfumuri imbatatoare se raspindeau peste tot. Zeii insisi au
pregatit calea intrarii in lume. Copilul nascut purta cele treizeci si doua de semne de
bun augur (Mahavyanjana) ce indicau viitoarea sa maretie, si multe alte semne
secundare (Anuvyanjana). Maya a murit dupa sapte zile de la nasterea fiului sau, iar
copilul a fost crescut de sora acesteia Mahaprajapati, cea care i-a devenit lui Buddha
mama vitrega. Numele lui era Siddhartha Gautama. Siddhartha inseamna cel ce-si
indeplineste telul, Gautama fiind numele de familie din clanul Shakya.
La nasterea copilului Siddhartha, astrologii i-au prezis tatalui: Cind copilul va fi
barbat, ori va deveni un rege universal (Chakravarti) ori, abandonind casa si familia, va
imbraca roba de calugar, va deveni Buddha, o fiinta iluminata in scopul salvarii fiintelor
umane. Atunci Suddhodana a intrebat: Ce va vedea fiul meu astfel incit va decide sa
se retraga din lume? Astrologul i-a raspuns: Vor fi patru semne. Un batrin decrepit,
un bolnav, un om mort si un calugar.
Ca urmare, de teama ca profetia se va implini, Suddhodana i-a crea toate conditiile
fiului sau pentru a deveni atasat de lucrurile lumesti. L-a inconjurat cu tot luxul, i-a
oferit toate placerile, l-a casatorit la virsta de saisprezece ani cu doua printese din
regatele invecinate Gopa si Yasodhara (de la care la douazeci si noua de ani a avut un
baiat, Rahula), l-a inconjurat de femei minunate gata sa-i satisfaca dorintele, i-a
amenajat un loc plin de gradini, fintini, palate, muzica si dansuri. In mod expres a vrut
sa-l impiedice sa vada cele patru semne, care l-ar fi determinat sa ia calea unei vieti
ascetice, si astfel a avut grija sa nu se apropie oameni straini de el.
Dar zeii zadarnicesc planurile tatalui si in trei iesiri consecutive din gradinile desfatarii,
Siddhartha intilneste la inceput un batrin decrepit, rezemindu-se in toiagul sau, apoi, a
doua zi, un bolnav slabit, livid, ars de fierbinteala febrei, iar in cea de-a treia zi, la
poarta cimitirului, un mort. Vizitiul ii dezvaluie ca nimeni nu poate scapa de boala,
batrinete si moarte. Apoi, la o ultima iesire, printul zareste un calugar cersind, calm si
senin si aceasta priveliste il consoleaza, aratindu-i ca religia este susceptibila de a te

vindeca de mizeriile vietii omenesti. Pentru ca sa-l intareasca in hotarirea de a renunta


la lume, zeii il trezesc in puterea noptii ca sa contemple corpurile goale si dizgratioase
ale concubinelor adormite. Atunci el isi cheama ajutorul, Chandaka (Channa), si , in
timp ce zeii cufunda intregul oras intr-un somn adinc, printul iese prin poarta de sudest. Departindu-se vreo zece leghe, isi taie pletele cu spada, isi schimba vesmintele de
print cu ale unui vinator si il trimite pe Channa inapoi la palat cu calul.
Devenit ascet itinerant sub numele de Gautama, ajunge in Vaisali (Vesali), unde un
maestru brahman, Arada Kalama, il initiaza in Samkya. Isi insuseste rapid aceasta
doctrina, dar socotind-o insuficienta, il paraseste si se indreapta spre Rajagrha, capitala
regatului Magadha. Regele Bimbisara, fermecat de tinarul ascet, ii ofera jumatate din
regat, dar Gautama il refuza. Pleaca mai departe si practica alaturi de Udraka tehnici
yoghine, pe care in scurt timp va ajunge sa le stapineasca, dar care , la fel, nu-l vor
satisface. Dupa un an de filozofie Samkya si practica Yoga, impreuna cu cinci discipoli
pleaca spre Gaya, unde timp de sase ani se dedica celor mai severe mortificari (Tapas) si
Pranayamei. Ajunge sa se hraneasca cu un singur bob de mei pe zi, dar apoi se decide
pentru post total; nemiscat, ajuns aproape un schelet, el sfirseste prin a deveni aidoma
prafului.
In urma acestor penitente infioratoare el a primit numele Shakyamuni ( acest printre
Shakya). Se spune ca intr-o zi, pe cind era in nemiscare, niste fete cintind la sitar au
trecut prin acel loc, cintind un cintec ce suna cam asa:
" Zeii danseaza atunci cind sitarul este acordat,
Acordeaza sitarul, nici prea strins nici prea lejer,
Iar noi atunci, vom face sa danseze inimile barbatilor,
Coarda prea strinsa se rupe, muzica moare,
Coarda prea lejera este slaba, muzica moare,
Acordeaza sitarul, nici prea strins, nici prea lejer.
"
Gautama realizeaza in acel moment ca este gresit sa mergi la extrem, torturindu-ti
corpul si infometindu-l, ci ca, adevarata Cale este cea de mijloc. Atunci a decis sa
accepte din partea unei credincioase o ofranda de orez fiert. Vazind aceasta,
consternati, discipolii sai il parasesc si se indreapta spre Benares. Shakyamuni se
aseaza la umbra unui copac Bo (pipal, asvattha, ficus religiosa), hotarit sa nu se ridice
decit dupa ce a dobindit iluminarea. S-a cufundat intr-o adinca meditatie, iar in timpul
noptii a patruns intr-un Samadhi profund. Shakyamuni primeste asaltul lui Mara
(Moartea), caci acest mare zeu ghicise ca descoperirea iminenta a salvarii, oprind ciclul
etern al nasterilor, mortilor si renasterilor, va pune capat domniei sale. Atacul este
initiat de o armata de demoni, strigoi si monstri, dar meritele anterioare ale lui
Shakyamuni si dispozitia sa blinda si prietenoasa(maitri) ridica in jurul lui o zona de
protectie si ramine neatins. Mara revendica atunci locul de sub arbore, in virtutea
meritelor pe care le cistigase cindva, ca urmare a unui sacrificiu voit. Shakyamuni
acumulase si el merite in cursul existentelor sale anterioare, dar deoarece nu avea nici
un martor, el o invoca pe mama nepartinitoare a tuturor si atinge cu un gest devenit
clasic in iconografia buddhista, pamintul. Atunci Glia se arata pe jumatate si confirma
spusele lui Shakyamuni. Insa Mara, Moartea este in acelasi timp si Kama, Erosul, in
ultima instanta Spiritul Vietii caci, in acelasi timp, viata insasi este amenintata de
salvarea pe care Bodhisattva se pregateste s-o ofere lumii. Atunci fiicele lui Mara apar, il

inconjoara cu gratiile si farmecele lor incercind in van sa-l ispiteasca. Recunoscindu-se


invins, Mara se retrage inainte de ivirea zorilor.
Aceasta mitologie a atacului si ispitirii sale de catre Mara proclama puritatea absoluta a
lui Shakyamuni. Acum el poate sa-si concentreze toate puterile spirituale asupra
problemei centrale: eliberarea de suferinta. In prima veghe, el parcurge cele patru stadii
ale meditatiei care ii permit sa imbratiseze gratie ochiului sau divin totalitatea lumilor
si eterna lor devenire, adica teribilul ciclu al nasterilor, mortilor si reincarnarilor
determinat de karma. La veghea a doua, el recapituleaza vietile sale anterioare si
contempla in citeva clipe existentele nesfirsite ale celorlalti. Veghea a treia constituie
boddhi, Trezirea, caci el surprinde legea care da posibilitate de manifestare acestui ciclu
infernal al nasterilor si renasterilor, legea zisa a celor douasprezece produceri in
dependenta reciproca, si descopera totodata conditiile care sint necesare opririi acestor
produceri. De acum inainte el este in posesia celor patru Adevaruri Nobile. Odata cu
venirea zorilor, la aparitia stelei de dimineata, Shakyamuni devine Buddha (Cel Trezit)
dobindind annuttara samyak sambodhi (realizarea incomparabilei iluminari).
Buddha ramine timp de sapte saptamini in lumea Trezirii. Se spune ca Mara a facut o
ultima incercare de a-l ispiti: Cel Preafericit sa intre de indata in parinirvana, fara a mai
proclama doctrina salvarii pe care tocmai o descoperise. Dar Buddha ii raspunde ca nu
va intra in parinirvana decit atunci cind va fi intemeiat o comunitate puternica si bine
organizata. Totusi, la scurt timp dupa aceasta, Buddha se intreaba daca are rost sa
propovaduiasca o doctrina atit de grea. Interventia lui Brahma si mai ales certitudinea
ca exista oameni care pot fi salvati ii fac sa se hotarasca. Pleaca la Benares, gaseste cei
cinci discipoli ai sai, le expune cele patru Nobile Adevaruri despre suferinta, originea
suferintei, incetarea suferintei si drumul care duce la incetarea suferintei. Cu aceasta
prima expunere, Buddha pune in miscare Roata Legii.
Celor cinci discipoli li se alatura din ce in ce mai multe persoane, printre care si
Sariputra, Mahakasyapa, Ananda, Devadatta, meniti sa joace un rol important in
istoria buddhismului. Mai tirziu, vor fi alaturi de el tatal sau, sotia sa si mama lui
vitrega (care au devenit primele calugarite in ordinul lui Buddha), numeroase rude,
chiar si fiul sau, printese de la palatul tatalui sau, multi nobili, Brahmani, bogatasi,
laici, saraci si din casta cea mai de jos. Izvoarele nu dau prea multe informatii despre
perioada de mijloc a vietii lui Buddha. In sezonul ploilor, Buddha practica alaturi de
comunitatea sa in minastirile (vihara) din apropierea oraselor. In restul anului, insotit
de cei mai apropiati discipoli el cutreiera prin tara predicind Legea cea Buna.
Cind Buddha avea saptezeci si doi de ani, varul sau cel invidios, Devadatta i-a cerut sai lase lui conducerea comunitatii. Pentru ca a fost refuzat, Devadatta incearca sa-l
ucida pe Maestru, la inceput prin asasini platiti, apoi cautind sa-l zdrobeasca sub o
stinca sau atitind asupra lui un elefant furios. Devadatta impreuna cu un grup de
calugari reuseste sa creeze o schisma, care predica o asceza mai drastica, insa dupa
mai multe izvoare, acei calugari s-au intors la Buddha, iar Devadatta ar fi fost inghitit
de viu in Infern. Cei din urma ani ai lui Buddha au fost intunecati de evenimente
tragice, intre altele ruina clanului sau, Shakya, moartea lui Sariputra si Maudgalayana.

In anul 478, in anotimpul ploilor, insotit de Ananda se instaleaza in Satul de Bambus


(Venugrama) unde se imbolnaveste de dizenterie dar, din fericire depaseste criza. Dupa
intoarcerea la Vaisali, odihnindu-se in padurea sacra de la Capala ii lauda lui Ananda
frumusetea locurilor adaugind ca, daca este rugat, Buddha poate trai o era cosmica
intreaga sau restul unei ere. Dar Ananda tace si atunci Buddha ii cere sa se
indeparteze. Atunci se apropie Mara si ii reaminteste lui Buddha promisiunea facuta, ca
atunci cind samgha va fi solid intemeiata, el va intra in parinirvana. El renunta atunci
la restul de viata pe care-l mai avea si , pe loc pamintul se cutremura. Ananda il
intreaba care sint cauzele acestui fenomen, si, aflind, il roaga pe Maestru sa
supravietuiasca pina la sfirsitul erei cosmice. Dar Buddha nu-si poate incalca
promisiunea facuta lui Mara. Amindoi pleaca spre tinutul neamului Malla. Istovit, se
intinde intre doi arbori, cu fata la vest, capul la nord si piciorul sting alungit deasupra
celui drept. Ananda izbucneste in plins, dar Buddha il consoleaza Destul Ananda,
inceteaza sa te chinui si sa jeluiesti...Cum poti crede ca ceea ce se naste nu moare?
Acest lucru este cu neputinta. Buddha isi cheama discipolii si ii intreaba daca mai are
vreunul indoieli cu privire la Lege si la Disciplina. Toti tac. Atunci Buddha rosteste
ultimile cuvinte: Ma adresez voua, o calugari cersetori: nu va precupetiti straduintele
voastre. In sfirsit, in veghea a treia si ultima a noptii, el strabate toate cele patru etape
ale meditatiei si se stinge. Era noaptea cu luna plina din luna Karttika, noiembrie 478
(sau 487 dupa alta traditie.)
Funeraliile lui Buddha au dat nastere la nenumarate legende, printre care si aceea ca la
sosirea lui Mahakasyapa picioarele lui Buddha au iesit afara din sicriu pentru ca
marele discipol sa le poata venera atingindu-le cu fruntea, si ca rugul s-a aprins
spontan. Osemintele ramase au fost impartite in patru parti egale, intre populatiile din
zona. Deasupra fiecarei relicve, a urnei si a carbunilor rugului au fost ridicate stupa.
PREDICA A LUI BUDDHA.
Trebuie sa gasim cauza suferintei si calea de indepartare a ei. Dorinta pentru placerile
simturilor si atasamentul de viata lumeasca este cauza suferintei. Daca putem eradica
dorinta atunci toata durerea si suferinta vor disparea. Ne vom bucura de Nirvana, de
pacea eterna. Acei care vor urma cu strictete Nobila Cale Octupla (opinia corecta,
gindirea corecta, vorbirea corecta, actiunea corecta, mijlocul de existenta corect, efortul
corect, atentia corecta, concentrarea corecta) vor fi eliberati de suferinta. Acest lucru
este intelegerea profunda si completa, care produce cunoastere, care duce la pace si
calm, la intelegerea supranaturala, la budheitate, la Nirvana. O, calugari, este
Samudaya, Nobilul Adevar al Suferintei. Nasterea este dureroasa, batrinetea este
dureroasa, boala, asocierea cu ceea ce nu ne place, separarea de ceea ce ne place,
dorintele neimplinite, toate acestea sint dureroase. Cele cinci elemente ale
atasamentului produc suferinta ( cele cinci skanda: forma, simturile, perceptiile,
volitiunile si constiinta ). Aceasta este, o, calugari, adevarata cauza a suferintei. Este
aceasta sete care ne duce din nastere in nastere, aceasta sete impreuna cu pasiunea si
bucuria gasita ici si colo, setea pentru placerile simturilor, setea instinctiva de viata.
Acesta este, o, calugari, Nobilul Adevar al incetarii suferintei, care este incetarea si
totala absenta a dorintei, a setei acesteia, este abandonarea, eliberarea de aceasta, nonatasamentul. Acesta este Nobilul Adevar, Calea care duce la incetarea suferintei.
Boddhidharma

470-532
Bodhidharma (Daruma) a fost primul Patriarh al Zenului chinezesc (Chan). S-a nascut
in Ceylon in 470. Numele Bodhidharma se compune din bodhi satori si dharma
ordinea cosmica, legea, adevarul cel mai inalt al acestei lumi. Bodhidharma inseamna
deci satoriul adevarului cosmic. Bodhidharma este cel care a adus Zenul din India in
China, insa, dezamagit de faptul ca nimeni nu-l intelegea, s-a retras in muntii din Nord,
la templul Shaolin. Se spune ca acolo a practicat cu fata la perete, in imobilitate, pentru
noua ani. In japoneza, Bodhidharma se pronunta Bodai Daruma, iar intelesul este
Bodai - a se trezi, Daruma - legea, dharma, invatatura, realitatea ultima. Zazenul lui
Bodhidharma este intimitatea cu realitatea ultima, cu veritabilul satori. O fraza din Zen
spune: Zazen inseamna a te amesteca cu Bodhidharma. Zazenul este practica unitatii.
Cu corpul nostru, cu celulele noastre, in unitate cu pielea, carnea,oasele, maduva lui
Bodhidharma.
PREDICA A LUI BODDHIDHARMA.
Buddha este termenul sanscrit pentru ceea ce voi numiti trezit, trezit intr-un mod
miraculos. Faptul de a simti, de a raspunde, de a va arcui sprincenele, de a clipi, de a
va misca miinile, picioarele, toate acestea reprezinta natura voastra miraculos trezita. Si
aceasta natura este mintea. Iar mintea este Buddha. Si Buddha este Calea. Iar Calea
este Zenul. Insa cuvintul Zen ramine o taina atit pentru muritorii de rind, cit si pentru
intelepti. A va vedea propria natura inseamna Zen. Daca nu va vedeti propria natura,
atunci nu exista Zen...
Incercarea de a dobindi starea de Buddha sau iluminarea este ca incercarea de a apuca
spatiul. Spatiul are un nume dar nu are o forma. Nu este un lucru pe care sa-l poti
apuca, sa-l ridici, sa-l pui jos. Dincolo de aceasta minte nu exista Buddha. Buddha este
produsul mintii tale. De ce sa cauti un Buddha dincolo de aceasta minte? Toti Buddha
din trecut si viitor vorbesc doar de aceasta minte. Mintea este Buddha, iar Buddha este
mintea. Dincolo de minte nu este Buddha, iar dincolo de Buddha nu este minte. Daca
credeti ca dincolo de Buddha este minte, atunci in ce loc se afla el? Nu exista nici un
Buddha dincolo de minte, asa ca de ce sa imaginezi unul? Nu poti cunoaste mintea ta
adevarata cita vreme te inseli pe tine insuti. Atita timp cit esti amagit de o forma fara
viata, nu esti liber. Daca nu ma credeti, auto-amagirea nu va va fi de nici un folos.
Aceasta nu este greseala lui Buddha. Totusi oamenii sint supusi iluziei. Ei ignora faptul
ca propria lor minte este Buddha, pentru ca altfel nu ar cauta un Buddha in afara
mintii lor.
Un Buddha nu-l salveaza pe un Buddha. Daca va veti folosi mintea pentru a cauta pe
Buddha atunci nu-l veti vedea pe Buddha. Cita vreme il veti cauta pe Buddha
altundeva, nu veti vedea niciodata ca propria voastra minte este Buddha. Nu folositi un
Buddha pentru a venera un Buddha. Nu folositi mintea pentru a invoca un Buddha. Un
Buddha nu recita sutre, un Buddha nu respecta precepte, un Buddha nu incalca
precepte. Buddha nu respecta si nu incalca nimic. Un Buddha nu face bine si nu face
rau.
Pentru a-l gasi pe Buddha trebuie sa va vedeti propria natura. Oricine-si vede propria
natura este Buddha. Invocarea lui Buddha, recitarea sutrelor, ofrandele si respectarea
preceptelor sint toate zadarnice daca nu va vedeti propria natura. Invocarea lui Buddha

creeaza o karma buna, recitarea sutrelor dezvolta o memorie buna, respectarea


preceptelor provoaca o renastere buna, iar ofrandele aduc beneficii in viitor, dar nu duc
la Buddha...
Dar pentru a ajunge la o asemenea intelegere aveti nevoie de un maestru si e nevoie de
straduinta pentru a putea sa intelegeti. Viata si moartea sint importante. Nu le indurati
in zadar. Autoamagirea nu aduce nici un beneficiu. Chiar daca aveti munti de
nestemate si slujitori cite fire de nisip are Gangele, daca aveti ochii inchisi, nu vedeti
nimic. Sutrele spun ca acela care-l invoca pe Buddha din toata inima poate fi sigur ca
va renaste in Tarimul din Vest. Daca aceasta poarta duce catre buddheitate, de ce sa
cauti eliberarea scrutind mintea? Daca vreti sa-l invocati pe Buddha trebuie sa faceti
acest lucru intr-un mod just. Daca nu intelegeti ce inseamna invocarea, o veti face intrun mod eronat. Si facind-o gresit, nu veti ajunge nicaieri.
Buddha inseamna trezire, trezirea corpului si a mintii, ceea ce impiedica raul sa apara
in ele. Iar a invoca, inseamna a-ti aminti, a-ti aminti neincetat rinduielile si a le urma
din toate puterile. Asta inseamna adevarata invocare. Invocarea nu are nimic de-a face
cu gindirea si nici cu cuvintele. Daca folosesti o plasa pentru a prinde pestele, odata ceai reusit sa-l prinzi poti sa uiti de plasa. Iar daca folosesti cuvintele pentru a gasi
intelesul, de indata ce l-ai gasit, cuvintele pot fi uitate.
Pentru a invoca numele lui Buddha, trebuie sa intelegeti dharma invocarii. Daca ea nu
este prezenta in mintea voastra, gura voastra rosteste un nume gol.
Cita vreme sinteti tulburati de cele trei otravuri (cele trei otravuri sunt : dorinta,
neinfrinarea si ignoranta) sau de ginduri despre voi insiva, mintea voastra iluzionata va
va impiedica sa-l vedeti pe Buddha si doar va veti osteni inutil. Recitarea sutrelor si
invocarea sint lumi diferite. Recitarea se face cu gura. Invocarea se face cu mintea.
Atunci cind invocarea vine din minte, ea devine poarta trezirii. Recitarea este facuta de
gura si ea apare ca sunet. Daca va agatati de aparenta cind cautati intelesuri, nu veti
gasi nimic. De aceea, inteleptii din trecut au cultivat introspectia si nu vorbirea.
Aceasta minte este sursa tuturor virtutilor. Aceasta minte este stapina tuturor puterilor.
Fericirea vesnica a nirvanei vine din mintea pacificata. Renasterea in cele trei tarimuri
vine tot din minte. Mintea este poarta catre orice tarim si este trecerea catre celalalt
mal. Cei care stiu unde se afla trecerea nu se tem sa patrunda prin ea.
Oamenii pe care-i intilnesc in prezent sint superficiali. Ei isi imagineaza meritul ca fiind
ceva care are o anumita forma. Ei isi risipesc bogatia si ucid creaturile pamintului si ale
marii. Se preocupa de ei insisi inaltind statui si stupe , punind oamenii sa inalte
constructii, sa vopseasca in albastru, in verde...Isi istovesc trupul si mintea, se vatama
pe ei insisi si-i amagesc pe altii. Si nici macar nu le e rusine cu asta. Cum ar putea ei
vreodata sa devina iluminati? Ei vad ceva tangibil si se ataseaza imediat. Daca le
vorbesti despre lipsa formei ramin muti si confuzi. Lacomi de placerile marunte ale
acestei lumi, ei ramin orbi fata de marea suferinta ce va sa vina. Asemenea discipoli se
ostenesc in zadar. Luind falsul drept adevar, ei nu vorbesc despre nimic altceva decit
despre binefacerile viitoare.

Daca v-ati putea doar concentra lumina launtrica a mintii voastre si sa-i vedeti
iluminarea exterioara, veti spulbera cele trei otravuri si-i veti alunga pe cei sase
tilhari(Cele sase aspecte ale constiintei legate de cele sase simturi : vaz, auz, miros,
gust, pipait, gindire, si de obiectele acestora) odata pentru totdeauna. Si-atunci, fara
efort, veti intra in posesia unui infinit numar de virtuti, de realizari si de porti catre
adevar. Sa patrunzi prin ce este pamintesc si sa marturisesti maretia dureaza o clipita.
Realizarea este acum.
De ce sa te ingrijoreze parul carunt? Dar adevarata poarta este ascunsa si nu poate fi
descoperita. Eu insumi abia mi-am aruncat privirea asupra ei (mintii).
Baso
709-788
Baso Doitsu era un om cu o forta iesita din comun. Analele il descriu ca pe un om cu o
statura inalta, cu un mers puternic de bivol, cu privirea patrunzatoare ca a unui tigru.
Inzestrat cu semnele exterioare ale buddheitatii, Baso a devenit calugar in copilarie, a
obtinut satoriul alaturi de Maestrul Nangaku, iar dupa moartea acestuia, Baso i-a luat
locul de maestru in templul Kaigen-ji. Peste trei sute dintre discipolii sai au primit
transmisia si fiecare dintre ei, in diferite locuri, a contribuit mai tirziu la renumele
maestrului.
Aceasta celebritate nu s-a dezmintit niciodata, Baso fiind considerat drept precursorul
Zenului Rinzai, fondatorul metodei koan-ului si ca una dintre figurile cele mai
importante din istoria Zenului, dupa Eno, cel de-al saselea Patriarh. Despre metodele
sale de a da invatatura exista multe anecdote, Baso educindu-si discipolii cu lovituri de
picior, tipete, amenintari. Soku shin soku butsu aceasta minte este Buddha - era
crezul sau, iar viata - domeniul realitatii sale. Aceasta insemna ca satori nu este diferit
de practica si ca practica nu este diferita de viata cotidiana, insa ignoranta face ca
practica sa fie neglijata.
Baso spunea: Intelepciunea lui Buddha este la fel, ea tisneste din viata, trecind prin
toti porii pielii, iar lumina ei lumineaza intregul univers. Nici o actiune nu o poate
imblinzi si nici o norma nu o poate limita. Acesta a fost si sensul ultimelor cuvinte ale
lui Baso, cind la sfirsitul vietii un calugar era ingrijorat de starea sanatatii lui :Buddha
cu fata de soare, Buddha cu fata de luna. Buddha cu fata de soare traieste pe lume o
mie opt sute de ani, Buddha cu fata de luna numai o zi si o noapte. Care este durata
reala a vietii unui Buddha? Baso nu a mai adaugat nimic, a facut baie, s-a asezat in
zazen si a murit.
PREDICA A LUI BASO
De la bun inceput, Calea este perfecta. Cind va conduceti viata fara a sta in cumpana,
salvati Calea. A te feri de rau, a te atasa de bine, a medita asupra vacuitatii inseamna a
face ceva. Dar cine alearga dupa obiecte exterioare se indeparteaza de Cale. Opriti
inchipuirea intreitei lumi caci in ea se afla sursa nasterii si a mortii. Cind dispare si cea
mai mica urma de inchipuire, dobindim comoara neasemuita a Dharmei. O sutra spune
ca nenumaratele elemente se combina pentru a forma corpul nostru si ca aparitia
corpului este pur si simplu aparitia lor, iar disparitia corpului inseamna disparitia lor.

Cind ele apar, ele nu declara: Acum vom aparea, atunci cind dispar, ele nu declara:
Acum vom disparea. Asa este si cu gindirea. Un gind urmeaza altuia, precedentul nu-l
asteapta pe urmatorul. Asta se numeste sagara mudra samadhi care include totul asa
cum oceanul include fluviile. In acest ocean apa este uniform sarata. Cel care traieste in
acest ocean se compune din toti curentii care intra in el; cine traieste acolo foloseste
toate apele care se varsa in el.
Din timpuri stravechi, fiintele locuiesc in esenta Dharmei. Daca nu inteleg ca trebuie sa
se intoarca la sursa, ele urmeaza cuvintele, formele si permit inchipuirii sa creeze
karme infinite. Ar fi de ajuns sa revina la aceasta sursa dintr-un salt, printr-un singur
gind, pentru ca intreaga lor fiinta sa devina aceasta minte este Buddha. O, calugari,
contemplati-va mintea! Nu incercati sa retineti ceea ce va spun. In ciuda elocventei
mele, mintea nu se inmulteste; daca nu vorbesc de ea, mintea nu se imputineaza. Daca
vreti, va puteti diviza corpul in forme multiple si puteti implini optsprezece minuni
stralucind cu o lumina supranaturala, dar tot ceea ce veti obtine cu asta nu va fi decit
propria voastra cenusa rece. Cenusa rece si umeda nu poseda nici o vitalitate si poate fi
comparata cu cel care practica pentru o cauza sau un scop. Cenusa rece si uscata este
plina de viata si poate fi comparata cu un bodisattva a carui existenta este pura si
nepatata. Diferitele invataturi ale lui Buddha sint ca un sir nesfirsit de lanturi impletite.
Daca as incepe sa vorbesc despre asta, nu am mai termina niciodata. Dar de cum i-ati
sesizat spiritul, nu mai aveti nimic de atins.
Cind ne aflam in absolut, tot ce exista este absolutul. Cind ne aflam in fenomene, tot ce
exista sint fenomene. Dar cum locul in care ne aflam este realitatea, totul este esenta
locului in care ne aflam. Fie ca este in timpul mersului, asezat, in picioare sau culcat,
totul este de o utilitate de neconceput. Este Zenul pur pe care daca-l veti intelege nu veti
mai crea karma si nu veti mai trai conform imprejurarilor, reactionind la ceea ce vi se
infatiseaza.

Dogen
1200-1253
Dogen Kigen s-a nascut inr-o familie de nobili japonezi, fiind descendent (a noua
generatie) al imparatului Murakami. La nasterea lui un fizionomist l-a privit si a spus:
Acest copil este un intelept. Ochii sai au pupila dubla...cu siguranta va fi un om mare.
In cartile vechi scrie ca atunci cind un intelept se naste printre oameni, mama acestuia
va fi in pericol. Acest copil isi va pierde cu siguranta mama atunci cind va avea sapte
ani. Insa mama lui nu si-a facut griji la auzul acestor vorbe, ci din contra, cu atit mai
mult l-a iubit si onorat. Asa cum prezisese acel om, mama lui Dogen a murit cind
acesta a implinit opt ani.
In iarna celui de-al patrulea an al lui, Dogen a invatat sa citeasca poezii chinezesti,
stind pe genunchii bunicii lui. La virsta de sapte ani i-a prezentat tatalui sau o colectie
de poeme pe care el insusi le compusese in chineza. La moartea mamei a fost profund
indurerat. Privind fumul betisoarelor parfumate arse la funeraliile acestei, a realizat
impermanenta vietii, si a hotarit sa caute si sa realizeze iluminarea.

In primavara celui de-al noualea an al sau, citeste pentru prima data


Abhidharmakosha-shastra a lui Vasubandhu. Batrinii preoti buddhisti din timpul acela
au spus ca acest copil este la fel de stralucitor ca Manjusri, ca este intruparea
intelepciunii si ca va putea aduce mari beneficii buddhismului. Dogen, constient de
aceste cuvinte, inca din copilarie a studiat cu multa rivna. Este infiat de catre Fujiwara
Moroie, regentul si consilierul sef al imparatului Japoniei, un model fara seama printre
conducatori si ministri. Ii impartaseste lui Dogen secretele si esentialul politicii. La
virsta de treisprezece ani isi face debutul de curtean. Dar la scurt timp, Dogen
paraseste in secret palatul si pleaca pe muntele Hiei, centrul buddhismului Tendai. La
vremea aceea abatele templului era Ryokan, un unchi al lui Dogen din partea mamei,
un maestru al invataturilor ezoterice si exoterice. Dogen ii cere sa fie ordinat calugar,
insa Ryokan ii spune: Dar fratele tau mai mare si tatal tau vitreg vor fi foarte suparati.
Dogen spune: Cind mama a murit ultimile ei cuvinte au fost acelea ca eu trebuie sa
parasesc casa si sa plec in cautarea Caii. Iar eu gindesc la fel, nu vreau sa fiu implicat
in afacerile fara rost ale oamenilor. Vreau sa-mi parasesc casa si sa devin calugar.
Vreau sa devin calugar si sa-mi platesc datoriile fata de mama si bunicile mele. Ryokan
l-a acceptat atunci ca invatacel.
La virsta de paisprezece ani, isi rade capul, primeste preceptele si devine calugar.
Studiaza practicile scolii Tendai si invataturile ezoterice din sudul Indiei. Pina la virsta
de optsprezece ani citeste toate scrierile canonice buddhiste. Mai tirziu el pleaca la un
alt unchi de-al lui, preotul Koin, pentru a-si lamuri unele neclaritati insa acesta i-a
spus: Ceea ce vrei tu sa stii este cel mai inalt aspect al religiei noastre. Acesta a fost
transmis pe cale orala de-a lungul generatiilor. Eu nu-ti pot lamuri acest aspect. Dar
trebuie sa stii ca am auzit ca exista un maestru pe nume Boddhidharma ce a venit din
India in China si care a transmis sigiliul lui Buddha. Secta sa se numeste scoala Zen si
stiu ca s-a raspindit peste tot. Daca vrei sa afli raspuns la ce te framinta, atunci va
trebui sa mergi la preotul Eisai de la templul Kennin sau sa pleci peste hotare in
cautarea Caii.
Deci la virsta de optsprezece ani pleaca la templul Kennin, si se alatura comunitatii lui
Myozen, succesor al lui Eisai. Pe vremea aceea, puteai deveni calugar zen doar dupa trei
ani de practica alaturi de maestru, insa Dogen primeste imediat dreptul sa imbrace
vesmintul de calugar. La sfirsitul aceluiasi an, el primeste roba cea mai inalta si este
considerat ca vehicol al Caii. Deci Dogen studiaza cu Myozen de la care primeste inca o
data preceptele universale. I-au fost inminate roba si bolul, simbolurile traditionale Zen,
si primeste invataturile secrete ale ritualurilor ezoterice. Studiaza de asemenea
canoanele monastice si in acea perioada aude pentru prima data despre calea Zenului
Rinzai. Primind transmisia in linie autentica a trei secte ezoterica, exoterica si Zen- el
devine unicul mostenitor al lui Myozen.
La virsta de douazeci si patru de ani, dupa sapte ani de studiu alaturi de Myozen,
Dogen paraseste Kennin si pleaca spre China. Dupa vizite la mai multi maestri, Dogen
ajunge in cele din urma la Maestrul Rujing (Tendo Nyojo) cu care practica pentru mai
multa vreme. Intr-o noapte, tirziu, pe cind calugarii practicau in dojo, Rujing intra in
sala si incepe sa-i admonesteze pe cei adormiti: Zenul este abandonarea corpului si a
mintii. Nu este nevoie sa arzi betisoare parfumate, sa te prosternezi, sa reciti numele lui
Buddha, sa faci ceremonii de cainta, sau sa citesti scripturi. Zenul este implinit prin
postura zazen. Auzind acestea, Dogen devine pe loc iluminat. Din momentul in care a

inceput sa practice cu Nyojo (Rujing), Dogen s-a dedicat practicarii Caii zi si noapte,
fara sa piarda nici un moment. De atunci el nu s-a mai intins niciodata pentru a dormi.
Nyojo ii spunea: Tu ai disciplina vechilor Buddha, cu siguranta vei avea un rol
important in raspindirea Zenului. Tu esti pentru mine asa cum Kasyapa a fost pentru
Shakyamuni Buddha. In 1225 Dogen este in mod oficial recunoscut ca succesor al lui
Nyojo, ca transmitator al Caii. Nyojo i-a spus: Intoarce-te in tara ta natala si
raspindeste Calea Zen. Traieste in muntii adinci pina iluminarea ta se va maturiza.
In 1227 Dogen se intoarce in Japonia, isi cauta un adapost ici si colo, in cele din urma
se stabileste in muntii din nord-vestul Japoniei, linga Fukui, unde fondeaza templul
Eihei-ji (Templul Pacii Eterne). Predica principiile fundamentale ale Zenului Soto, si
anume:
practica este fara scop si fara obiect (mushotoku);
abandonul corpului si al mintii(shin jin datsu raku);
practica in sine este satori (shusho ichinyo).
Moare la Kyoto, la 28 august 1253. Dogen este autorul unor importante tratate care au
fundamentat doctrina si practica Zenului si au pus bazele unei vieti monastice dedicate
buddhismului autentic.
PREDICI ALE LUI DOGEN
Ati avut sansa unica de a capata forma omeneasca. Nu treceti de la lumina la
intuneric! Aduceti-va contributia la opera esentiala a Caii lui Buddha. Cine se poate
multumi cu placerea desarta a scinteii ce tisneste din cremene (cind soarele lumineaza
orbitor)? Forma si substanta sint precum roua in iarba, viata voastra este aidoma
fulgerului ce se pierde intr-o clipa. Va implor, onorati discipoli ai Zenului, de prea multa
vreme obisnuiti a pipai elefantul in bezna, nu va temeti de adevaratul dragon (Dharma).
Consacrati-va energiile Caii ce arata fara ocolisuri absolutul. Respectati omul realizat
care este mai presus de actiunile oamenilor. Puneti-va in armonie cu iluminarea tuturor
Buddhasilor si veti mosteni satoriul patriarhilor. Faceti intocmai si veti fi asemenea lor.
Comoara (natura lui Buddha) se va dezvalui de la sine si o veti putea folosi dupa cum
veti voi.
Zazenul este esenta vietii adevarate si a fost transmis din vremea lui Buddha, de la
Buddha la Buddha, de la Maestru la Maestru. In ultima vreme multe persoane stupide
afirma ca practica zazen trebuie sa atinga vidul mintii. Si ca daca il atingem, ajungem la
poarta mintii calme si patrundem cu usurinta in lumea spiritului zen care nu se misca.
Dar eu nu cred asa ceva. Aceasta opinie nu merge mai departe decit aceea a adeptilor
Hinayana (Theravada). Cei care intretin o asemenea opinie sint chiar mai prejos decit cei
care cred in tot felul de zei. Asemenea persoane nu sint adevarati cautatori ai
adevarului lui Buddha. Sintem nespusi de tristi ca adevarata invatatura a lui Buddha
si a maestrilor este pe cale sa moara in asemenea mod. Si mai sint altii care spun ca
efortul de a face zazen este bun doar pentru debutanti si pentru tineri, dar pentru cei
care au atins iluminarea practica zazenului nu este atit de importanta. Tot ei spun ca
atunci cind ei merg, aceasta este Zen, ca atunci cind se aseaza, aceasta este Zen, ca
daca vorbesc sau pastreaza tacerea, aceasta este Zen, ca toate actiunile vietii cotidiene
sint Zen. De aceea tot timpul ei sint multumiti si calmi. Este o mare eroare, bineinteles.
Fireste, fiecare actiune a corpului si mintii noastre poate deveni Zen, insa aceasta stare

veritabila a Zenului nu poate exista nicaieri, decit prin practica zazenului. Nu exista
nicaieri Zen fara zazen. Zen si zazen nu sint separate. Ele nu sint in dualitate ci in
unitate. De vreme ce Zenul este un fapt subiectiv, el nu poate fi inteles in mod obiectiv,
ci mai degraba, inteles numai prin actiunile vietii cotidiene. Acestia sustin toate acestea
din cauza ca zazenul este dificil.
In orice caz, exista o mare diferenta intre incepatori si avansati. In prezent, a practica
zazen si a continua zazenul este adevarata problema esentiala. Trebuie sa intelegeti ca
practicarea Caii lui Buddha nu inseamna altceva decit a face eforturi in practica zazen.
Sensul veritabil al invataturii certificate este ca nu trebuie sa intretinem scopul de a
deveni un Buddha, deoarece insasi practica posturii este Buddha. Postura este Buddha.
Aceasta nu inseamna ca prin practica sau prin metoda zazen este creat un Buddha, ci
ca zazenul insusi este corpul si mintea sau mintea infinita, Buddha insusi. Este
realizarea satoriului sau experienta adevarului insusi. Daca retezam atasamentele din
mintea noastra, atunci nu va mai exista nici o relatie intre Buddha care face zazen si
Buddha care spera sa devina Buddha. In acel moment doar zazenul-Buddha este
adevaratul Buddha numai in acest moment sintem mai presus de toti Buddha, putem
deveni adevaratul Buddha, dincolo de toate timpurile. Plecind sau venind, in picioare
sau lungit, zazenul are puterea unica de a implini orice lucru. De la Buddha
Shakyamuni, toti Buddha si maestrii s-au succedat prin mijlocirea zazenului. Aceasta
este intrarea principala.
De aceea, trebuie sa abandonati orice practica bazata pe intelegerea intelectuala si pe
fuga dupa cuvinte. Trebuie sa deprindeti intoarcerea atentiei spre interior pentru a
ilumina adevarata voastra natura. Corpul si mintea voastra vor pieri atunci de la sine si
va fi revelat chipul vostru originar.

Kodo Sawaki
1880-1966
Kodo Sawaki s-a nascut la 16 iunie 1880 si a fost unul din cei sapte copii ai unei familii
bogate. Numele sau era Tsaikichi. La virsta de cinci ani isi pierde mama, iar la opt ani si
tatal. Dupa moartea parintilor a fost adoptat de un prieten al unui unchi de-al sau,
Sawaki Monchiki, un jucator si parior inrait, ce credea doar in sex si tutun, si care
avusese deja unsprezece neveste, ultima fiind o prostituata isterica. La treisprezece ani,
pentru a se putea hrani, se angajeaza paznic la jocurile de noroc. Intr-o zi fiind martor
la moartea unui batrin intr-un bordel, hotaraste brusc sa nu mai continue acest mod
de viata. Acest incident il indreapta pe calea buddhismului. Ajutat de un om bun,
Morita Soshichi, intra intr-un templu shinshu si cere sa fie ordinat calugar. Dar abatele
acestui templu il indruma spre calea Zen si in acest fel, pleaca spre templul Eihei-ji,
unul din cele doua temple principale ale scolii Soto Zen din acea vreme.
In 1896 soseste la Eihei-ji.Din cauza ca era un simplu necunoscut, nu i se acorda
dreptul de a cere ordinatia de calugar si este trimis sa faca munca de servitor, insa din
fericire, aceasta ii permite sa invete sa practice zazen. In 1897 primeste ordinatia de
calugar (tokudo) de la Sawade Koho Osho si numele de Kodo (cel care face Calea sa
progreseze). Ramine doi ani alaturi de Sawade Koho Osho. Mai tirziu intilneste un alt
maestru Fueoka Sunum Osho, de la care invata modul corect de practica si anume: a

nu cauta nici satori, nici altceva, ci numai a sta asezat in zazen, pur si simplu. Practica
alaturi de maestru este intrerupta dupa un an de razboiul ruso-japonez (1900) la care a
trebuit sa participe. In 1904 este trimis intr-un batalion de infanterie, unde intr-o lupta
este grav ranit. Zace mult timp printre cadavre, isi pierde capacitatea de a vorbi, pe care
o regaseste dupa multa vreme. Este transportat inapoi in Japonia pentru ingrijiri
medicale si apoi pentru convalescenta. In 1908, dupa cinci ani de intrerupere, la
douazeci si noua de ani intra la scoala templului Horyu-ji la Nara, unde isi face studiile
de filozofie, practicind zazen, citind Shobogenzo.
In 1912 devine primul asistent al dojoului din Yosen-ji.Urmeaza o perioada de
singuratate, de practica intensa a zazenului, intr-un templu in provincia Nara. In 1916
abandoneaza izolarea si devine lector, koshi, in templul Daiji-ji Sodo. Pleaca din Daiji-ji
pentru a locui in casa unui prieten. In 1923 incepe sa calatoreasca prin Japonia, tinind
conferinte si sesshinuri (perioade de practica intensa). In 1935 devine instructor de
zazen la Universitatea Komasawa unde tine conferinte despre literatura Zen, si godo al
templului Siji-ji (al doilea mare templu Soto Zen). Este momentul in care Yasuo (Taisen)
Deshimaru devine discipolul sau.Devine pentru o perioada si seful templului Tengyo
Zen Ien.
In 1949 pune bazele templului Antai-ji Shichikurin Sanzen Dojo.Dupa razboi devine din
ce in ce mai celebru in Japonia prin organizarea de conferinte atit la universitati cit si la
inchisori, prin organizarea de sesshinuri si tabere de vara in diferite locuri, prin
construirea a numeroase dojouri. Ii invata atit pe calugari cit si pe laici. Era
supranumit Kodo cel fara de casa, caci refuza sa se stabileasca intr-un templu, si
calatorea intotdeauna singur. In 1963, la optzeci si sase de ani cade grav bolnav si isi
petrece ultimile zile la Antai-ji (templu pe care l-a transformat intr-un loc al practicii
pure) privind muntele Takagamine. Cu trei zile inaintea mortii, contemplind muntele ii
spune unei calugarite: Priveste-l! Natura este minunata. Inteleg problemele oamenilor.
Nicicind de-a lungul intregii mele vieti n-am cunoscut o persoana careia sa ma fi supus
sau pe care-as fi putut s-o admir. Dar muntele Takagamine ma priveste de la inaltimea
sa si-mi spune: Kodo,Kodo...
Acestea au fost ultimile sale cuvinte. A murit la 21 decembrie 1966.
EXTRASE DIN CONFERINTE
As vrea sa va vorbesc despre adevarul adinc al Zenului si al zazenului. Bineinteles ca
zazenul nu este postura sezind, de vreme ce aceasta postura trebuie abandonata (datsu
raku). Nu trebuie sa ne atasam de ideea de a fi asezat. Pentru ca viata sa devina
religie, trebuie ca viata sa devina in intregime religie. Daca va explic de ce in zazen viata
devine in intregime religie, este pentru ca Dogen a explicat clar in Shobogenzo
Bendowa: Aceasta (zazenul) este marea poarta a buddhismului. De multe ori oamenii
ma intreaba de ce fac zazen. In zazen nu se face nimic, zazenul inseamna a deveni
intim cu tine insuti. De fapt exista mai multe feluri de intimitati. De exemplu poti sa
devii intim cu sake-ul, cu o amanta sau cu jocul de golf. In toate aceste cazuri lumea nu
face altceva decit sa caute un scop in aceste obiecte si nu devin deloc intimi cu ei insisi.
Pentru a ne da seama ce sintem, nu exista mijloc mai bun decit zazenul. Cind sint in
dojo, fac zazen in liniste, inchizind usa.... Desigur, exista dorinta omeneasca banala de
a vrea sa stim in ce masura facem zazen. Dar sinele insusi care face zazen este Buddha.

Aceasta inseamna a deveni Buddha. Este punctul esential al zazenului, cu alte


cuvinte, iluminarea tacuta (mokusho) a Zenului.
Se spune ca zazenul si credinta sint doua lucruri diferite si ca zazenul nu este
credinta. Dar daca practici zazen devenind intim cu tine insuti, devenind pur, aceasta
inseamna credinta. Daca practici zazen intr-un mod superficial, atunci se poate spune
ca exista doua lucruri, tu insuti, si zazenul. Atunci, tu insuti si zazenul, nu sinteti una.
Deci exista in permanenta sinele si zazenul, sinele si Buddha, ca doua lucruri diferite.
Buddha se vede departe si asta nu e bine. Eu cred ca zazenul si acest Sawaki sint un
singur lucru. Zazen si Sawaki, Sawaki si zazen, nici o distanta. Eu cred ca Sawaki este
el insusi atunci cind practica zazen. Dar nu este usor pentru ca zazenul si Sawaki se
afla la o mare distanta. Practicind zazen, ma gindesc citeodata la o fata pe care am
intilnit-o sau la ceva impresionant, ca muntele Fuji. Zazenul nu trebuie practicat
relaxat sau adormit. Luind o postura energica, Sawaki este tras inspre zazen. Este
ceea ce numim samadhi. Samadhi denumeste ceea ce este pur ca natura, adica
adevaratul eu. Hakuin a spus: Oamenii sint deja natura lui Buddha. Pentru a
ajunge la aceasta natura insa trebuie sa faci zazen cu mare seriozitate, fara distanta,
zazenul pe care-l numim san ze tsu kan, adica a traversa si a observa cele trei lumi ale
trecutului, prezentului si viitorului.
Cineva istoriseste ca odata, in timp ce tineam o conferinta undeva, trecind prin fata
salii a auzit vocea mea care era deosebit de puternica si incitanta; s-a oprit si a aruncat
o privire in sala in care, a constatat el cu uimire, nu erau decit doua persoane. Putin
conteaza pentru mine daca vorbesc pentru o suta su o mie de persoane. Eu vorbesc
intotdeauna din adincul inimii. De aceea, in fiecare cuvint, in fiecare fraza, mintea si
corpul meu, carnea si singele meu sint in intregime deschise.

Taisen Deshimaru
1914-1982
Yasuo Deshimaru s-a nascut la 29 noiembrie 1914 linga Saga, Prefectura Kyushu intr-o
veche familie de samurai. Cea mai mare parte a copilariei si-a petrecut-o in Japonia
rurala. Tatal sau era un mic intreprinzator ce se ocupa cu coordonarea lucrarilor
agricole si a pescuitului in acea zona, un om foarte autoritar, ce voia pentru fiul sau un
viitor stralucit :Fiul meu trebuie sa devina un om important si bogat, un ministru sau
cel putin un mare industrias. Intotdeauna se plingea ca fiul sau da prea multa atentie
lucrurilor spirituale, insa mama sa, ferventa sustinatoare a religiei buddhiste Shinshu,
ce se ruga zi de zi repetind continuu numele lui Buddha Amida, era cea care il sustinea
cu putere. Pentru ca in acel sat nu exista scoala, bunicul sau s-a ocupat de educatia
lui. Era un om batrin dar foarte mindru si cu o forta iesita din comun. Fusese in
tinerete maestru de Kyushin-ryu (un amestec de ju-jitsu si judo) si antrenase numerosi
luptatori in perioada ravolutiei Meiji. Inainte de a-si invata nepotul sa scrie si sa
citeasca, bunicul il invata forme de lupta, dind cu el de tatami fara prea multe
scrupule. Cu ochii in lacrimi, copilul Yasuo se ridica de pe tatami si pornea din nou la
atac.

Dupa terminarea scolii elementare, deveni pasionat de pictura sumio-e pe care o studie
cu profesorul Tanahaka Suishi asa de bine incit dupa citiva ani profesorul il sfatui sa se
inscrie la Academia Ueno din Tokyo pentru a deveni pictor. Reactia tatalui a fost una
violenta: Dumnezeu mi-e martor, cit voi trai eu tu nu vei fi pictor. Vei intra la o scoala
si te vei pregati sa-mi iei locul. Pentru ca fusese foarte brav in razboiul ruso-japonez,
tatal voia ca fiul sa-si inceapa o cariera in armata, mai ales ca scolile militare si cele
administrative la acea vreme erau gratuite. Asa deci, abandonate visele de copil, Yasuo
se prezenta la vizita medicala de la Scoala Militara unde fu respins din cauza miopiei.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, acea clasa in care ar fi fost si el, a fost
decimata. Respins la scoala militara, se inscrie la liceul din Saga, dar la insistentele
tatalui se retrage si merge sa ajute la incarcatul carbunelui din minele din Mike in
vapoarele care aprovizionau furnalele din regiune. Este angajat la cintaritul sacilor.
Constient ca Yasuo nu vrea sa-i ia locul, tatal adopta un tinar (obicei foarte raspindit in
Japonia). Asa ca, Yasuo se poate intoarce la studiu, se muta din nou la Saga la familia
Majima unde-l intilneste pe Kodo Sawaki, maestrul ce-i va schimba viata. Deshimaru
are optsprezece ani, Kodo Sawaki cincizeci, Yasuo este adept Jodo-shinshu iar Kodo nu
vorbeste niciodata de Zen cu el. Kodo tinea conferinte in Saga si dormea noaptea la
familia Majima, chiar in aceeasi camera cu Yasuo. Isi continua studiile de economie
visind la America si la succes; urmind cursurile buddhiste la universitate visa la
puritate si idealuri. Buddhism teoretic, bineinteles.
In anul al treilea, indragind foarte mult profesorul, participa pentru prima data la un
sesshin Rinzai in templul Korin-ji. Deshimaru povesteste despre acel sesshin: Am fost
treziti brusc la ora doua. Poate pentru ca aveam 5 dani in Kendo, atitudinea mea era
putin cam aroganta, asa ca, calugarul responsabil cu kyosakul ma urmari timp de opt
zile cit dura sesshinul, controlindu-mi postura si dindu-mi lovituri peste lovituri incit
spatele meu deveni vinat si extrem de umflat. In tot acest timp nu vazui nici urma de
profesor, si nici un maestru nu conducea sesshinul. Incepui a ma intreba daca acest
Zen, la care eu apreciasem foarte mult intentia, nu insemna altceva decit a fi batut de
catre un tip solid. In a opta zi, din cauza oboselii sau a neatentiei, calugarul
neindeminatic si sadic care pusese ochii pe mine ma nimeri cu kyosakul in cap. Atunci
am avut pe loc un satori, am uitat totul, m-am trezit in picioare cu kyosakul in mina
aplicind lovituri dupa lovituri calugarului ce ma torturase opt zile. Si nu numai lui, ci si
tuturor calugarilor ce aparusera din toate partile. De vroiau Zen, le dadeam eu cit
incape! " - Ascultati-ma bine! Zenul vostru nu e o religie, e doar violenta si fascism! Nu
vreau sa va mai vad nici pe voi, nici Zenul vostru, cit oi trai eu.
Yasuo pleaca, continua sa studieze buddhismul insa acorda o mai mare atentie si timp
studiilor de economie care-i permiteau sa viseze la un viitor in America. Aceste doua
lumi diferite si in contradictie il atrag, cu toate ca economistii de obicei nu se ocupa de
probleme religioase si nici maestrii buddhisti de problemele economice aferente vietii
cotidiene. Si cu toate astea, curiozitatea lui de adolescent il impingea si spre una si spre
cealalta. Nu intelegea de ce ar trebui sa renunte la una in favoarea celeilalte. Daca ar fi
ales calea spirituala, ar fi trebuit sa traiasca retras, departe de lume, sa se hraneasca
cu o supa saraca si cu orez si sa fie luat in ris de cei din lumea afacerilor, iar pe de alta
parte, dedicindu-se afacerilor, ar fi dus o viata facuta numai din calcule, bani,
competitie, tradare si neincredere, iar fiinta lui spirituala s-ar fi pierdut treptat. Aceste
lumi pareau incompatibile, fara posibilitate de comunicare intre ele, coexistind doar

ignorindu-se reciproc. Copilaria lui a fost dominata de aceasta diviziune, intre


materialismul puternic al tatalui si spiritualismul profund al mamei sale. De asemenea
era incercat de curiozitatea de a descoperi lumea occidentala. Incepe sa studieze
engleza, merge duminica la biserica baptista, asculta lecturile din Biblie. Deveni
interesat de religia iudeo-crestina, dar si de fiica pastorului. Evolutia politica il
determina sa citeasca Marx si Engels. Isi termina studiile si incearca sa se angajeze
intr-o fabrica de unde ar fi putut sa plece in Statele Unite si, datorita cunostintelor
considerabile de limba engleza, este angajat la fabrica Morinaga. Posibilitatea unei
plecari in Statele Unite devine din ce in ce mai redusa, in Japonia au loc miscari
politice de anvergura, generalul Majima, cel la care el locuise la Saga, este arestat
pentru protest impotriva politicii fasciste duse de clanul militar Tosheya fapt ce-l
marcheaza profund, devine din ce in ce mai nemultumit de viata dusa, nu mai gaseste
placere in distractii ieftine, dorinte comune, in munca fara satisfactie din fabrica.
Se simte din ce in ce mai singur si, intr-o zi primeste o scrisoare de la doamna Majima
ce-l sfatuieste sa aiba o intrevedere cu Kodo Sawaki pentru a-si rezolva problemele ce-l
framintau. Merge la templul Soji, unde Kodo Sawaki practica alaturi de discipolii lui.
Impresionat de postura acestuia, de invatatura pe care acesta o dadea discipolilor sai,
Deshimaru simte in sfirsit ca acesta este locul lui la care visase indelung. Devine
discipolul lui Kodo Sawaki si primeste numele de Taisen. Urmind invatatura maestrului
sau se dedica trup si suflet practicii Shikantaza (doar asezat) alaturi de acesta, pina in
momentul atacului japonez de la Pearl Harbour, cind Taisen este trimis intr-o misiune
foarte periculoasa. Kodo ii da rakusu-ul lui si notitele despre Shodoka cu
cuvintele:Respecta si ai incredere in ceea ce ti-am dat, iar karma ta va fi buna.
Deshimaru trece prin incercari foarte grele, fiind de mai multe ori pe punctul de a-si
pierde viata (o data, vaporul pe care se gasea a fost unicul care a scapat dintr-un atac
asupra convoiului ce transporta dinamita, altadata, pe cind se afla in insula Bangka,
este aruncat in inchisoare pentru rebeliune, si salvat in ultimul moment de un acord
intre tari, se imbolnaveste grav de malarie din care scapa cu greu, scapa ca prin miracol
dintr-un atac cu bombe al americanilor asupra vasului pe care se afla, dupa ce pluteste
agatat timp de o zi si o noapte pina cind este salvat de o barca japoneza, apoi luat
prizonier de americani si aruncat intr-un lagar de concentrare in Singapore din care
scapa dupa multe luni de munca silnica). In sfirsit, Deshimaru se intoarce in Japonia,
alaturi de maestrul sau, linga care ramine timp de paisprezece ani. In 1965, la capatul
vietii, pe patul de moarte, Kodo Sawaki ii da shiho-ul, Kesa, simbolul transmisiei
autentice, de la Buddha la Buddha, de la Patriarh la Patriarh.
Pe timpul lui Bodhidharma, in India Buddhismul era intr-o completa decadere
spirituala. Si astfel maestrul lui Bodhidharma il indemna pe acesta sa plece spre vest
pentru a raspindi adevarata invatatura. In Japonia zilelor noastre este aceeasi situatie,
Buddhismul este mort. Asa ca, tu, succesorul meu, trebuie sa mergi in vest pentru ca
Buddhismul sa infloreasca din nou. Toti cei care practica zazen sint discipolii mei.
Dupa moartea lui Kodo Sawaki, Deshimaru incinereaza corpul si practica zazen timp de
patruzeci si noua de zile in continuu. Apoi pleaca spre vest.
In 1967 ajunge in Franta la invitatia unui grup de adepti ai macrobioticii. Locuieste
intr-un depozit si practica zazen zilnic impreuna cu citeva persoane. Supravietuieste

facind masaje Shiatsu. Dupa mai mult timp citiva discipoli ii gasesc un apartament in
care se muta. Incepe sa calatoreasca, sa tina conferinte in care el nu predica un
buddhism dogmatic, conventional. Invatatura lui nu era rezervata calugarilor, celor
retrasi din viata sociala, ci din contra, pentru cei care traiau in societate. Nimic din
invatatura lui nu era secret, nimic special. Invatatura lui trata viata cotidiana ca
adevarata invirtire a rotii Dharmei. Maestrul Deshimaru era complet dincolo de religii si
de categoriile pe care si le creeaza oamenii. Timp de cincisprezece ani a repetat ca
adevarata transmisie este practica zazenului. Incepe sa scrie carti, care, impreuna cu
conferintele tinute si cu practica regulata in dojo duc la o crestere masiva a
practicantilor, ajungind la mii de persoane. Are loc o explozie a Zenului in Europa, se
deschid numeroase dojouri, in 1970 fondeaza A.Z.I. Asociatia Zen International, iar in
1979 Deshimaru impreuna cu discipolii sai construieste pe valea Loirei primul mare
templu Zen din Europa, Gendronniere, Templul non-fricii.
In 1982 se intoarce in Japonia pentru a-si ingriji ficatul, moare intr-un pat de spital,
este incinerat, iar cenusa este adusa si ingropata in gradina templului Gendronniere.
Ultimile cuvinte adresate discipolilor au fost: Please, continue zazen.
EXTRASE DIN CONFERINTE
Practica zazen este secretul Zenului. Zazenul este foarte dificil, o stiu. Insa practicat
zilnic este foarte eficient pentru largirea constiintei si dezvoltarea intuitiei. Zazenul nu
numai ca elibereaza o mare cantitate de energie, dar el este postura trezirii. In timpul
practicarii lui nu trebuie cautat nimic. Fara obiect, el este doar concentrare asupra
posturii, respiratiei si atitudinii mintii. Zenul este foarte simplu si, in acelasi timp,
foarte greu de inteles. Este o problema de efort si de repetitie- precum viata. Numai
asezati, fara scop si fara dorinta de profit, daca postura, respiratia si atitudinea mintii
voastre sint in armonie, intelegeti Zenul adevarat, patrundeti natura lui Buddha.
Zenul adevarat se practica fara motivatie, fara scop, fara a cauta macar trezirea
(satori). Eu pun accentul asupra esentei Zenului, asupra zazenului. Cintarea sutrelor,
ceremoniile din temple sint foarte frumoase, dar nu acolo se afla esentialul. Nu-i deloc
nevoie sa mergeti in Japonia pentru a gasi invatatura Zen autentica. Zenul adevarat
este aici si acum, in corpul si in mintea voastra. Daca postura si respiratia sint juste,
mintea isi regaseste conditia normala, naturala. A regasi acordul suflului cu clipa
prezenta: atunci totul devine just. Nimic altceva nu e de gasit. Nimic de devenit. Nimic
de obtinut. A nu cauta adevarul, a nu fugi de iluzii. Doar a fi prezenti, aici si acum, in
mintea si corpul vostru. Atunci apare constiinta profunda si pura, universala si
nelimitata.

S-ar putea să vă placă și