INSTIGARE LA TREZIRE

„In maculatorul vietii tale tu esti cel care face

adunarile; esti de asemeni liber sa scrii non-sensuri
sau minciuni sau sa rupi paginile.”

Suntem puternici cand suntem bine, cand in tot

ce este exterior noua domneste linistea si pacea.
Credem ca suntem invincibili. Ne miscam prin lume
zambitori si disponibili de a face Binele.
Pana intr-o zi...o zi in care, un eveniment
exterior, perceput ca neplacut, ne spulbera
Universul, ne doboara, ne infrange. Ne retragem in
noi, usor egoist, ne izolam de Aproapele si uneori il
blamam. Ne simtim pierduti, ne simtim ca frunzele
desprinse de copac...
Si toate acestea pentru ca noi suntem deja
pierduti cu mult inainte ca Necazul sa ni se intample.
Doar ca, prea imbatati de frumusetea aparenta si
superficiala a vietii, nu observam ca ne afundam in
nisipurile miscatoare ale vietuirii exclusive in trup.
Toate „lucrurile rele” ni se intampla tocmai
pentru ca ne-am indepartat de Sursa Vietii si a Iubirii,
ni se intampla cu singurul scop de a ne rechema la
Adevar si Trezire.

Mi minor
De multe ori tanjim dupa o liniste exterioara pe
care sa o aplicam drept leac miraculos peste
vacarmul interior, fara a gandi insa ca in aceasta
liniste zgomotul interior se aude si mai tare, agitatia
noastra sufleteasca se amplifica uneori pana la
paroxism.
 Poate fi oricat de liniste in jurul nostru, daca
tonul pe care noi il dam la muzica vietii celuilalt este
un zbucium, ar trebui sa ne asumam in continuare si
restul melodiei care va dezbina si jigni.
In schimb, o liniste interioara permanenta si
veritabila pe care o aduci cu tine chiar si in cea mai
mare harmalaie exterioara, va fi o forta care uneste
si sprijina. Aceasta liniste se castiga prin truda, clipa
de clipa, se castiga prin integrarea in fiinta noastra a
unei atitudini plina de verticalitate, responsabilitate
si dragoste si prin manifestarea acestor abilitati in
relatia noastra cu Aproapele.

„Mustrarea invinge, dar nu convinge”, Arsenie

Boca
Orice alta metoda care nu are la baza o lupta
continua de fiecare clipa si o profunda constiinta de
Sine, este sortita, mai devreme sau mai tarziu - de
fiecare data cand nu ne asteptam – pieirii.

„Sa gasim oameni buni / dupa noapte, popas /

pentru cate iubiri / in priviri ne-au ramas / si-mpreuna
sa vrem sa-mplinim / cat destin mai avem” , George
Tarnea
Sa fim deci mai prezenti in viata noastra printr-o
constiinta mereu treaza, activa si solidara, printr-o
noua viziune asupra „bucuriilor” si „tristetilor”
noastre si sa venim cu mai multa Iubire si Daruire in
intampinarea Aproapelui pentru a construi impreuna
cu acesta o relatie Autentica si Armonioasa.