Capitolul 2 Iisus subteranul – J (hota)

Arten și Pursah au dispărut într-o clipă dar mintea mea se învârtea în cerc. S-a
întâmplat asta într-adevăr ?, a fost o halucinație ?, se mai întorc vreodată? Nici
măcar nu mă gândisem să-i întrebe cum au ajuns aici sau ce erau exact. Au fost
îngeri, maeștri înălțați, călători în timp sau ce? Mai presus de toate, de ce au apărut
să-mi dea mie învățături metafizice avansate, unui tip obișnuit, interesat ceva de
spiritualitate, dar care nici măcar nu s-a dus la Universitate?
Am decis imediat că nu voi spune nimănui ce mi s-a întâmplat, nici măcar lui
Karen. Ea avea un sezon foarte încordat și dificil la muncă, ceea ce îi necesita
multă concentrare. Ultimul lucru de care avea nevoie acum era să afle despre
„povestea mea a la Ioana d`Arc cu figuri animate”.
Am avut încredere doar în câinele meu Nupey; puteam conta pe el să nu mă
judece. Așa că am încercat să mă distanțez, să mă relaxez și să aștept să aflu dacă
episodul a fost doar un produs ciudat de halucinație al meditației în exces sau dacă
se va repeta.
În noaptea aceea în pat, când Karen dormea deja, am stat treaz ore întregi,
reflectând asupra unor lucruri pe care le-au spus vizitatorii mei. Am simțit o
rezistență naturală la ideea că Dumnezeu nu a creat lumea, deoarece de-a lungul
vieții mele mi s-a spus contrariul ei, dar, în timp ce mă gândeam la asta, am
observat că această idee răspundea la multe întrebări. Mereu mă întrebasem cum
poate permite Dumnezeu atâta durere, suferință și groază în lume și cum oameni
buni au trebuit să treacă uneori prin inferne de nedescris. Dacă ceea ce au spus
Arten și Pursah a fost adevărat, asta însemna că Dumnezeu nu avea nicio legătură
cu toate ororile alea.
Cumva acest lucru l-a făcut pe Dumnezeu mai puțin înfricoșător pentru mine. În
timp ce adormeam, îmi puneam întrebarea dacă nu ar fi o insultă să cred că
Dumnezeu este străin de creația acestei lumi sau pur și simplu o insultă față de un
mit antic pe care majoritatea oamenilor au decis să-l includă în religia lor. Luând în
serios poziția lui Arten și Pursah, de unde putem ști că nu voiau să îmi
îmbunătățească părerea despre Dumnezeu, și astfel să mi-l facă mai accesibil ?
O săptămână mai târziu, într-o marți seară, eram singur în sufragerie făcând niște
treburi specifice afacerii mele, când Pursah și Arten m-au surprins cu a doua lor
apariție. Acum eu eram așezat pe canapea și fiecare dintre vizitatorii mei au apărut
pe câte un scaun. Arten a început să vorbească aproape imediat.
Arten: Ne-am gândit să venim să te vizităm în această seară pentru că știam că
șoția ta, Karen iese cu niște prieteni. Ai luat decizia corectă, nu i-ai povestit despre
noi în acest moment. Chiar acum are propriile ei preocupări. Las-o să învețe ce are
de învățat. Există profesori care vor încerca să îți spună că viața nu este o sală de
clasă și că nu ești aici pentru a învăța lecții, ci pur și simplu pentru a experimenta
adevărul care este deja în interiorul tău. Sunt în eroare. Viața ta este foarte
asemănătoare cu o sală de clasă și dacă nu înveți lecțiile tale, nu vei experimenta
adevărul care este în interiorul tău.
Nu este nimic rău în a simți și a experimenta ciclurile vieții tale. Cu siguranță, în
starea ta actuală, ar fi dificil să nu faci asta. Există însă o modalitate mai bună de a
le observa.
Pursah: Te-ai gândit mult în săptămâna trecută. Ești gata să continui?
Gary: Înainte aș dori să știu ceva mai mult despre voi, cum ar fi, ce sunteți mai
exact? Cum v-ați materializat aici ? De ce ați venit la mine ? De ce nu la un tip a
cărei dorință arzătoare este să fie profet ? Cele mai mari dorințe ale mele sunt să
mă mut în Hawaii, să fiu în comuniune cu natura și să beau bere, deși nu neapărat
în această ordine.
Arten: Știm asta. În primul rând, amândoi suntem maeștri înălțați. Nu suntem
îngeri. Îngerii nu s-au întrupat niciodată în trupuri. Ca și tine, ne-am născut de mii
de ori, sau cel puțin așa ni s-a părut. Acum nu mai trebuie să ne naștem. În al
doilea rând, corpurile noastre prezente reprezintă ultimele identități pământești pe
care le-am avut. Nu îți vom spune când a fost asta, pentru că este în viitorul tău și
nu vrem să-ți oferim informații despre ceva care aparent încă nu s-a întâmplat.
Gary: Nu vrei să întrerupi continuitatea spațiu-timp, nu-i așa?
Arten: Adevărul este că enigma spațiu-timp ne lasă rece. Dar nu vrem să te
îndepărtăm de la oportunitățile de a învăța lecțiile din prima și să-ți încetinim
viteza de întoarcerea la Dumnezeu.
Cei mai mulți maeștri înălțați își folosesc ultima identitate pământească în scopul
predării, ținând cont că termenul ”ultima” este un concept liniar și iluzoriu. Unele
apariții pretind a fi maeștri înălțați când în realitate sunt dorințe provenite din acea
parte a minții care proiectează această apariție. Acest tip de apariție este
asemănător cu a vedea o fantomă sau un suflet pierdut. O descriere chiar mai bună
ar fi un suflet aparent separat. Dar un adevărat maestru înălțat știe că în realitate nu
poate fi separat nici de Dumnezeu nici de nimeni altcineva.
Gary: Ai spus că ai fost cu J acum două mii de ani. Ai glumit sau poți să-mi spui
cine ai fost atunci?
Arten: Pe vremea aceea eram doi oameni pe care îi cunoașteți acum ca sfinți. Tu
presupui că toți sfinții sunt maeștri înălțați, dar nu sunt. Simplul fapt că Biserica
numește pe cineva sfânt, nu face ca el să aibă același nivel de realizare ca J. Am
crezut întotdeauna că Biserica a fost generoasă cu noi făcându-ne sfinți, luând în
considerare că nu am aparținut niciodată religiei lor. Eram evrei, așa cum a fost J.
Dacă ați fi întrebat pe vreunul dintre noi despre Creștinism, v-am fi întrebat despre
ce vorbiți? Da, unii dintre noi au început secte evreiești bazate pe Maestru, dar cu
siguranță nu o religie separată. A fost nevoie de sute de ani pentru a fi inventat
creștinismul și noi nu a avut nimic de-a face cu asta.
De fapt, încă se mai inventează. Câți dintre creștinii tăi americani contemporani
știu că ideile sale cele mai sacre, precum extazul mistic, nu au avut nici măcar un
nume până în secolul al XIX-lea? Aceste idei sunt ciclice.
Unii dintre primii creștini, și mulți alții după ei, au crezut că J va reveni foarte
curând în trupul său glorificat. Dar după cum veți vedea, J predă, la fel ca și
Spiritul Sfânt, prin intermediul minții.
Pursah: În ceea ce privește modul în care ne materializăm, încă nu ai putea șî
înțelegi, dar noi îți vom spune că mintea proiectează imagini ale corpului. Tu crezi
că corpurile fac alte corpuri și că creierele gândesc, dar nimic altceva decât mintea
nu poate gândi. Creierul este doar o parte a corpului. Mintea este cea care
proiectează fiecare corp, inclusiv al tău. Nu fac aluzie la mintea mică cu care te
identifici. Mă refer la marea Minte care este în afara timpului, spațiului și a formei.
Aceasta este mintea cu care Buddha a luat contact, deși oamenii nu își dau seama
că de acolo, mai este încă un pas, un pas important până la unirea cu Dumnezeu.
Această Minte a creat totalitatea universului, fiecare corp și fiecare formă care pare
să fie în el. Întrebarea este de ce?
Vom ajunge la motivul, care în cazul tău este inconștient, pentru care a fost
fabricat corpul tău, dar starea noastră de conștiință ne pune în poziția de a putea
fabrica în mod deliberat aceste corpuri cu unicul scop de a-ți comunica mesajul
Spiritului Sfânt pentru tine, într-un mod în care poți înțelege și accepta.
Referitor la noi înșine, știm că nu avem altă identitate decât Spiritul Sfânt, astfel
încât noi suntem manifestările Lui și cuvintele noastre sunt ale Sale. Când J a
apărut în carne și sânge după răstignire, el a fabricat pur și simplu un alt corp
pentru a comunica cu noi. Mintea lui putea să-și facă corpul să apară sau să
dispară, cum a făcut în mormânt. Nu am putut înțelege acest lucru atunci, așa că
am făcut greșeala gravă de a atribui o mare semnificație corpului lui J, care de fapt
nu era nimic, în loc să i-o dăm Minții sale, care este cea mai importantă.
În orice caz, nu ar trebui să ne judecați pe niciunul dintre noi pentru că am fost
prea sceptici. Cum te-ai simți tu dacă cineva pe care ai cunoaște fără umbră de
îndoială că e la fel de mort ca un cadavru, ar veni să discute cu tine și chiar să te
lase să-l atingi, ca să știi că e el cu adevărat?
Gary: Nu aș ști dacă aș face pe mine sau aș orbi.
Pursah: Reacția noastră a fost similară, deși nu foloseam aceleași expresii. Lasă-mă
să te întreb, îți amintești de Părintele Raimond de Cracille?
Gary: Sigur.
Pursah: Îți amintești că ți-a spus despre un contemporan cu Sigmund Freud pe
nume Groddeck?
NOTĂ: Deși nu eram catolic, am acceptat să-l însoțesc pe prietenul pe care
renunțasem să-l dau în judecată, și să particip la o întâlnire de trei zile duhovnicești
numit „Crăciunul” care a avut loc într-o Biserică Catolică din Massachusetts. La
acea întâlnire mi-a atras atenția râsul, muzica, iubirea și iertarea și a fost o mare
surpriză pentru mine, pentru că nu știam că ar exista catolici fericiți. În acel
weekend am întâlnit un preot și psiholog, părintele Raymond, care făcuse o
cercetare pe un tip Groddeck. Ancheta l-a impresionat foarte tare și mi-a povestit
câteva lucruri din ea.
Gary: Da. Mi-a spus lucruri asemănătoare cu cele pe care mi le spui tu. Părintele
Ray spunea că Groddeck era respectat de Freud și era un adevărat revoluționar. Se
pare că, Groddeck ajunsese la concluzia că creierele și corpurile sunt, de fapt,
făcute de minte, în loc să fie invers, iar mintea - descrisă de Groddeck ca o forță
numită Es – le-a fabricat în scopuri proprii.
Pursah: Destul de precis, dragă student. Memoria ta este fermă ca o capcană de
oțel. Doctorul Groddeck avea dreptate în concluziile sale, deși cu siguranță nu avea
imaginea completă pe care a făcut-o J.
Apropo, spre deosebire de apostoli și primii fondatori ai cristianismului, doctorul
Groddeck nu a presupus și nici nu a pretins că știe totul. A spus doar ceea ce știa,
dar tot a fost cu sute de ani-lumină înaintea urmașilor săi, cei ce preamăreau
creierul. Este aproape inutil să mai spun că, din cauza opiniilor lui, Groddeck a fost
ținut la distanță de lume. Menționăm asta acum și o vom face din nou mai târziu,
pur și simplu pentru a indica faptul că au existat întotdeauna oameni străluciți, al
căror nivel de observație a fost mai aliniat la adevăr decât la gândirea lumii.
Gary: Următoarea mea întrebare este: îmi apăreți mie în locul altcuiva mai potrivit,
de ce…?
Pursah: Ți-am spus data trecută, dar explicația a fost prea simplă pentru tine. Noi
suntem aici pentru că ni se pare util să apărem chiar acum. Asta e tot ce trebuie să
știi.
Gary: Din ceea ce ai spus, nu sunt sigur care este rolul meu în această apariție a ta.
E mintea mea cea care te proiectează sau este mintea ta ...?
Arten: Întrebarea nu are sens, deoarece există o singură minte. În cele din urmă,
totul sfârșește prin a fi o chestiune de scop. Dar adevărul este că există diferite
niveluri atât de gândire iluzorie, cât și de experiențe rezultate; Vom reveni la acest
subiect mai târziu.
Gary: Știi că trebuie să te întreb ce sfinți ați fost voi doi.
Pursah: Da. Este corect să îți spunem, dar nu vom insista pe această temă. Preferăm
să dedicăm timpul vizitelor noastre pentru a clarifica rolul lui J și învățăturile lui
pentru tine, în loc să pierdem timpul încercând să ne clarificăm rolurile, sau mai
bine zis, rolurile noastre nesemnificative. Vrem să înveți și va trebui să ai încredere
că știm foarte bine ce să-ți spunem pentru a-ți facilita învățarea.
Faptul stabilit este că am fost Toma, numit în mod generis, Sfântul Toma, autorul
unei părți a, acum celebrei Evanghelii a lui Toma. De asemenea, vrem să știi că
versiunea în limba coptă a acestei Evanghelii, descoperită lângă Nag Hammadi, în
Egipt, a fost o versiune transcrisă care conținea câteva zicale pe care J nu le-a spus
și pe care nu le-am pus niciodată în original. În curând voi comenta această
Evanghelie cu tine, dar, așa cum ți-am spus deja, nu vom pune accentul pe ea.
Oricum, nu am terminat-o niciodată. Aș fi pus la sfârșit pilda Fiului risipitor, dar
nu am putut să o fac pentru că m-au omorât.
Gary: Viața este o prostie, nu-i așa?
Pursah: Aceasta este o chestiune de interpretare. Apropo, voi presupune că ești
suficient de deschis la minte pentru a înțelege că nu este neobișnuit să fii bărbat în
unele vieți și femeie în altele.
Gary: Îmi pot imagina. Și tu, Arten? Să nu-mi spui că ai fost Fecioara Maria.
Arten: Nu, dar ea era o femeie minunată. Probabil că nu am fost suficient de
celebru ca să te impresioneze; ceea ce e bine pentru mine. Am fost Tadeu, deși
prenumele meu era Levi, și J mi-a dat numele Tadeu. Eram umil și calm și eram un
student bun.
Bisericile m-au numit Sfântul Tadeu și, de asemenea, Iuda Tadeul, ceea ce nu
trebuie confundat cu Iuda Iscarioteanul. Nu a trebuit să fac mare lucru pentru a
câștiga distincția de sfințenie. Unii oameni cred că am scris epistola lui Iuda. Dar
nu am făcut-o. Am format o sectă cu Toma și am vizitat Persia, dar nu am
participat la toată această modă de martiraj, așa cum cred unii. Doar am fost în
momentul și locul potrivit pentru a fi sanctificat.
Gary: Ești un leneș norocos. Ai și pentru mine o astfel de muncă, Tadeu?
Arten: Da, o faci chiar acum. Vrei să te învățăm în continuare?
Gary: Da, mai ales că am constatat că mă gândesc diferit la Dumnezeu de când ați
fost aici ultima oară. Simt că pot avea încredere în El mai mult, că poate El nu are
nimic împotriva mea și, de asemenea, nu este responsabil pentru problemele și
suferințele mele, din trecut sau din prezent.
Arten: Foarte bine, frate, foarte bine.
Gary: Dar, ca să-mi fie foarte clar, tu nu spui că Dumnezeu nu a creat ceva din
univers, ci spui că El nu are nimic de-a face cu nimic din el și că întreaga poveste a
Genezei este o invenție…
Arten: Foarte bine. Mai întâi vom aborda problemele mai vechi. Scopul nostru nu
este să reducem meritele nimănui, deși unii se ofensează dacă nu le împărtășești
convingerile. După cum am indicat deja, pur și simplu suntem de acord să nu fim
de acord cu învățăturile altora. Trebuie că e foarte clar pentru toată lumea că unul
dintre cele mai importante aspecte ale vechilor scripturi este legea și pedeapsa
pentru oricine nu o urmează întocmai. Deși adevăratul scop al acestui ciclu de
crimă și pedeapsă nu e ceea ce crezi, nu e nimic greșit în încercarea de a stabili
legi, astfel încât să existe o ordine socială. Acum două mii de ani, vechile scripturi
ne erau foarte dragi mie și lui Toma, dar am început să conștientizăm că, la fel ca și
sistemul juridic actual, legile au legătură doar cu legile în sine și nici o legătură cu
dreptatea.
În afară de pasajele oribile și amenințătoare, există și câteva pasaje foarte frumoase
și profunde în vechile scripturi cu care putem fi de acord chiar și acum. Cu toate
acestea, dacă te întorci la povestea creației, Geneza, vei întâlni o problemă foarte
gravă, o problemă cu care oamenii din multe credințe diferite s-au confruntat de
când povestea a fost auzită pentru prima dată, chiar înainte să apară în scripturi.
După cum se spune, Dumnezeu a creat lumea și a văzut că este bună.
Gary: Își scria propria critică.
Arten: Dumnezeu merge mai departe și îl creează pe Adam și îi aranjează și o
întâlnire, cu Eva. Viața este un paradis. Dar Dumnezeu le dă o singură regulă.
Face-ți ce vreți copii, distrați-vă, dar să nu îndrăzniți să mâncați fructele din acel
copac care este acolo, arborele înțelepciunii. Așa că șarpele își face treaba, Eva
mușcă din măr și îl ispitește și pe Adam, astfel încât să puteți da vina pe femei
pentru tot, și apoi și Adam ia o mușcătură. Și o va plăti foarte scump. Marele
Creator turbat de mânieîi alungă pe Adam și pe Eva din paradis. Și, de asemenea,
pentru a pune capac, el îi spune Evei că va trebui să sufere dureri mari în timpul
naşterii. Asta o va învăța minte! Dar stai puțin, dacă Dumnezeu este Dumnezeu, nu
e perfect? Și dacă e perfect, nu ar ști totul? Chiar și părinții de astăzi știu că cea
mai sigură cale ca copiii lor să facă ceva trebuie să interzici acel ceva. Deci, dacă
Dumnezeu este bun și știe totul, ce a făcut aici?
Gary: Se pare că Dumnezeu a dispus ca fiii lui să eșueze pentru a avea plăcerea de
a-i pedepsi fără milă pentru ceva ce chiar El a pus la cale.
Arten: Cu siguranță asta e impresia, nu? Dar ar face Dumnezeu ceva de genul ăsta?
Dacă ai avea un copil, ai putea face așa ceva? Cum ai putea să ai încredere într-un
astfel de Dumnezeu? În prezent, el ar fi acuzat de abuz asupra copiilor. Deci care
este adevărul? Răspunsul este evident pentru oricine este dispus să-și scoată
dopurile din urechi. Dumnezeu nu ar face asta. Nu este un idiot. Geneza relatează,
de fapt, povestea simbolică a fabricării lumii și a corpurilor de către mintea
inconștientă din motive de care nu sunteți conștienți, dar pe care trebuie să le
conștientizați.
Gary: Deci, din asta și din ceea ce mi-ai spus înainte, am înțeles că J nu a fost de
acord cu o parte din gândirea jurasică a Genezei – la fel ca și cu o bună parte din
scripturile antice – și că El preda într-adevăr ceva foarte original, ceva ce
majoritatea oamenilor nu puteau înțelege și, de aceea, ei au înlocuit-o cu propriile
credințe.
Pursah: Da. J obișnuia să ignore scripturile care nu erau bazate pe adevăr, dar el a
oferit interpretarea corectă a scripturilor care aveau o bază de adevăr. Cu siguranță
nu a aderat la discursul tipic al focului iadului și al condamnării.
Asta era treaba lui Ioan Botezătorul, dar Ioan a avut și momentele sale cele senine.
El și nu J, a spus „iubește-ți dușmanii”, J nu avea conceptul de dușman. Oamenii
nu își dau seama de asta, dar Ioan era cu mult mai faimos decât J în acele zile. Ioan
avea ceea ce își doreau mulțimile cu adevărat. Așa se obține succesul în lume,
indiferent de meseria ta. Oferta și cererea. Poți avea succes dacă oferi ceea ce își
doresc oamenii.
Nu ai idee cât de neinspirați sunt unii oameni, inclusiv liderii tăi spirituali, că
mereu încearcă să spiritualizeze ideea de abundență. Nivelul de succes pe care îl
obții sau cantitatea de bani pe care o ai nu are nicio legătură cu gradul tău de
iluminare spirituală. Aceste lucruri sunt ca merele și portocalele. Povestea aceea a
pâinii și a peștilor era doar simbolică! În realitate, nu a avut loc. Înseamnă doar că
există o modalitate de a primi îndrumări despre cum să procedăm în lume și în asta
vom intraîn detalii. Dar nu mai încerca să spiritualizezi banii. Nu este nimic în
neregulă cu a avea succes sau a avea bani, dar nici nu există nimic spiritual în asta.
Și, apropo, să nu dați atenție acelei incredibile interpretări pe care bisericile i-0o
atribuie lui J, în ce privește datoria de a-i dai Cezarului ce-i al Cezarului și lui
Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu.
Bisericile folosesc această zicală în încercarea lor să strângă bani. Dar J nu vorbea
despre bani. Ce spuneam el e că: Lasă-l pe Cezar să aibă lucrurile acestei lumi,
pentru că nu sunt nimic. Dă-i Domnului spiritul tău, pentru că este totul. El a fost
un învățător înțelept care a predat iubire adevărată și pură.
Mulți oameni cred că atât John cât și J au fost esenieni. Este adevărat că uneori
amândoi îi vizitau pe esenieni și au avut prieteni între ei, dar nu au fost niciodată
membri ai acelei secte. Amândoi au călătorit prin toată lumea. J, în cele din urmă, a
încetat să mai fie în grațiile esenienilor. L-au iubit pe Ioan pentru că le respecta
legile și credințele, dar au sfârșit prin a-l urâ pe J pentru că nu vedea nevoia să se
aplece în fața regulilor lor prețioase. În Qumram nu s-au vărsat prea multe lacrimi
când s-a aflat de mortea pe cruce a lui J. Treizeci și cinci de ani mai târziu,
majoritatea esenienilor s-au dus la Ierusalim pentru a lua parte la o revoltă
împotriva romanilor.
Ca mulți alții, credeau că această răscoală e Apocalipsa, fiii luminii împotriva fiilor
întunericului și tot felul de astfel de prostii. A fost un dezastru total. În final,
esenienii au trăit pentru sabie și tot pentru sabie au și murit. În prezent, se încearcă
transformarea esenienilor și a manuscriselor de la Marea Moartă în ceva special, în
același mod în care se încearcă să se prezinte ca mari profesori spirituali pe mulți
oameni din trecut, când nici nu erau. Erau oameni ca și tine.
Unii din generația ta cred că mayașii au plecat vibrând de pe planetă în stare de
iluminare spirituală completă. Ce te face să crezi că au fost iluminați? Practicau
sacrificii umane. Cât de iluminați crezi că erau? Erau doar oameni; ca esenienii, ca
europenii, precum indienii americani și ca tine. Acceptă asta și mergeți mai
departe.
Gary: Deci nu ar trebui să fiu prea impresionat de vechea carte spirituală pe care
vreau să citesc pentru a mă ajuta în afacerea mea, „Arta războiului”?
Pursah: Războiul nu este o artă, ci o psihoză. Dar de ce să nu încercăm să-l
spiritualizăm? Încercăm să spiritualizăm orice. Nu vorbesc doar despre Sun Tzu și
despre lucrarea sa The Art of War. În cele din urmă, îți vei da seama că nu poți
spiritualiza altceva decât spirit, ceea ce înseamnă că nu poți spiritualiza cu adevărat
nimic în universul formei. Ce e cu adevărat spiritual este dincolo de formă. De-
acolo aparții cu adevărat și acolo te vei întoarce în cele din urmă.
Ca exemplu de spiritualizare a obiectelor, ai gânduri romantice despre pădurile
tropicale sud-americane și crezi că sunt unul dintre cele mai sacre locuri de pe
Pământ. Dacă ai putea observa pe repede-înainte ce se întâmplă acolo, sub pământ,
ai vedea că rădăcinile copacilor concurează între ele pentru apă, la fel cum luptă
toate viețuitoarele pădurii pentru supravieţuire.
Gary: Uau, în lumea de acolo copacii se mănâncă între ei. Îmi pare rău.
Pursah: Toate acestea ne readuc la fratele nostru J și la ceea ce a predat el. Există
câteva motive foarte importante pentru care nu am putut înțelege mare parte din
ceea ce spunea. Tu ar trebui să iei act de ele, deoarece te vor împiedica să înțelegi
ce îți spune direct ție. În primul rând, El nu vorbește altei persoane. Nu mai există
nimeni altcineva. Nu e nimeni afară, dar nu este suficient să spunem asta.
Experiența acestui lucru va veni și, atunci când se va întâmpla, va fi mai eliberator
pentru tine decât orice ce îți poate oferi lumea. Dar principalul motiv pentru care
nu am putut înțelege mesajul lui J este acela că luam toate convingerile noastre
anterioare și le suprapuneam peste ce ne spunea El.
Oamenii fac asta mereu cu spiritualitatea lor. J a venit să-i provoace să se ridice la
nivelul lui și ei nu voiau decât ca el să coboare la al lor.
Noi eram devotați vechilor scripturi și îți spun acum că în niciun caz nu puteam să-
l vedem pe J decât prin filtrul credințelor noastre anterioare. El era un mântuitor,
fără îndoială, dar nu genul care promovează mântuirea experimentată de alții. El
voia să ne învețe cum să participăm activ la propria noastră mântuire.
Când a spus că El este calea, adevărul și viața, a vrut să ne spună să urmăm
exemplul lui, nu să credem în el personal. Nu trebuie să glorifici trupul lui. El nu
credea în propriul său corp. De ce ar trebui să o faci tu? Aceasta a fost greșeala
noastră, dar asta nu înseamnă că trebuie ca și tu să faci aceeasi greșeală. Astăzi,
mulți oameni îl privesc pe J prin ochii Noului Testament sau prin intermediul
lupelor de tip New Age. Dar când mesajul lui este înțeles cu adevărat, realizăm
faptul că e diferit de oricare altul.
Gary: Da, dar nu au existat întotdeauna niște oameni iluminați spiritual ca și J care
au înțeles tot?
Pursah: Nu întotdeauna, dar da, au existat câțiva la diferite momente. Și nu provin
întotdeauna din aceleași căi spirituale. Asta pune pe tapet altă problemă
importantă. Religia sau spiritualitatea în care crezi nu determină, din punct de
vedere al conștiinței, cât de avansat spiritual ești. Există creștini care sunt printre
cei mai împliniți, din punct de vedere spiritual, și există creștini care sunt șarlatani.
Acest lucru este valabil pentru toate religiile, filozofiile și practicile spirituale, fără
excepție.
Gary: Și de ce e așa?
Pursah: Vrei să dai tu acest răspuns, Arten?
Arten: Bineînțeles. Motivul pentru care este așa, este pentru că există patru etape
principale pe care va trebui să le parcurgi în drumul tău de întoarcere către
Dumnezeu. Toți vor trece prin toate patru și toți cei care avansează la diferite
niveluri vor merge brusc când înainte, când înapoi între ele. Fiecare nivel cuprinde
gânduri și experiențe rezultate diferite și astfel, vei interpreta exact același scenariu
în moduri diferite, în funcție de atitudinea ta de învățare.
Aproape întreg universul se află într-o stare de dualism. Mintea crede în domeniul
subiectului și al obiectului. În mod conceptual, li se poate părea celor care cred în
Dumnezeu că există două lumi și că ambele sunt adevărate: lumea lui Dumnezeu și
lumea omului.
În lumea voastră credeți, practic și obiectiv, că există, de fapt, un subiect - tu - și un
obiect, care e orice din afara ta. Această atitudine a fost bine exprimată în modelul
fizicii newtoniene. Se consideră că obiectele care alcătuiesc universul uman - care
până în ultimele câteva sute de ani era numit pur și simplu lume, referindu-se la
totalitatea manifestării - există în separat de tine și că le poți manipula; acest „tu”
se referă la corp și la creierul care pare să-l facă să funcţioneze. De fapt, așa cum
am spus deja, corpul și creierul care credeți că sunteți, par să fie cauzate de lumea
exterioară lor. După cum vom vedea, ideea este exact invers.
În mod necesar, atitudinea față de Dumnezeu care însoțește această atitudine de
învățare este aceea că El este undeva în afara ta. Aici ești tu și este Dumnezeu,
aparent despărțiți unul de celălalt. Dumnmezeu, care într-adevăr este real, pare
îndepărtat și iluzoriu. Lumea, care este cu adevărat iluzorie, pare aproape și reală.
Din motive pe care le vom descrie mai târziu, mintea voastră separată, care s-a
depărtat de casa sa ca Fiul Risipitor, i-a atribuit, în mod inconștient, lui Dumnezeu
aceleași calități pe care le deține mintea ta aparent separată. Astfel, Dumnezeu și
mesajele care par să vină de la El sunt în conflict.
Amintiți-vă că cea mai mare parte a acestui lucru este inconștientă, ceea ce
înseamnă că pare că există în afară, în lume, în loc de în propria ta minte separată.
De aceea Dumnezeu este considerat în același timp un Dumnezeu plin de
compasiune dar și de mânie. El este în același timp iubitor și criminal, depinzând
în aparență, de starea lui sufletească. Aceasta poate fi o bună descriere a
conflictului minții dualiste, dar cu greu o descriere a lui Dumnezeu. Este aproape
inutil să adăugăm că toate acestea duc la o serie de paradoxuri incontrolabile,
inclusiv noțiunea ciudată că Dumnezeu le comandă anumitor oameni să-i ucidă pe
alții în scopul dobândirii anumitor terenuri și posesiuni sau pentru a le revela
tuturor o anumită versiune a dreptății sau a religiei adevărate. Tragedia absurdă a
dualității este considerată ceva normal pentru toate societățile moderne, care sunt
nebune de legat.
Următoarea etapă de învățare prin care vei trece în timpul întoarcerii tale la
Dumnezeu, este de obicei numită semidualism. Ar putea fi descrisă ca o formă mai
duioasă și mai amabilă de dualism, deoarece mintea a început să accepte anumite
idei adevărate.
Din nou, nu are nici o importanță ce religie ai, pentru că în toate religiile există
oameni foarte amabili, blânzi și relativ liberi de judecată. Una dintre ideile pe care
mintea le-ar accepta în această etapă este conceptul că Dumnezeu este Iubire. Cu
toate acestea, o noțiune atât de simplă ca asta, dacă e acceptată cu adevărat, ar
ridica câteva întrebări foarte dificile. De exemplu, dacă Dumnezeu este Iubire,
poate să și urască? Dacă Dumnezeu este cu adevărat Iubire perfectă, poate face
greșeli? Dacă este Dumnezeu e Creator, ar putea să fie răzbunător cu ceea ce el
însuși a creat?
Când se vede clar că răspunsurile la răspunsul la aceste întrebări este, desigur, nu,
se deschide o ușă care fusese închisă multă vreme. În starea de semidualism pe
care o are, mintea ta a început să piardă o parte din frica ei ascunsă, dar teribilă,
față de Dumnezeu. Acum Dumnezeu este mai puțin amenințător pentru tine, așa
cum de altfel ne-ai spus și tu.
O formă primitivă de iertare a prins rădăcini în tine. În continuare crezi că ești un
trup și, atât de Dumnezeu cât și lumea, încă par a fi în afara ta, dar acum simți că
Dumnezeu nu e cauza situației în care te afli.
Poate singura persoană care a fost mereu acolo când lucrurile arătau ca în iad ai
fost tu. Iubirea perfectă nu poate fi responsabilă decât de ce e bine. Deci orice
altceva trebuie să vină din altă parte. Dar, după cum vom vedea în următoarea
noastră etapă de învățare, nu există altă parte.
Pursah: Deci, acum ajungem la tema non-dualismului. Reține că, chiar dacă
vorbim de o atitudine de învățare ori de o viziune spirituală, ne referim mereu la o
stare a minții: o atitudine interioară și nu ceva ce se vede în lume, cu ochii
corpului.
Vom începe cu o idee simplă. Amintește-ți acea ghicitoare veche care întreabă:
Dacă un copac cade în mijlocul pădurii și nimeni nu este acolo să-l audă, mai face
zgomot?
Gary: Sigur că da. Nu poate fi dovedit, de aceea oamenii sfârșesc mereu să se certe
asupra acestei chestiuni.
Pursah: Tu ce-ai răspunde? Promit să nu mă cert cu tine.
Gary: Aș spune că arborele face întotdeauna zgomot, indiferent dacă există sau nu
cineva care să-l audă.
Pursah: Și ai greși complet, chiar și la nivelul formei. Arborele emite unde sonore.
Undele sonore, precum undele radio și, efectiv orice fel de undă energetică, au
nevoie de un receptor. Există o mulțime de unde radio care inundă această cameră
chiar acum, dar nu există sunet pentru că nu există un receptor reglat la ele.
Urechea umană și animală sunt receptoare. Dacă un copac cade în mijlocul pădurii
și nu există nimeni acolo să-l audă, nu face niciun zgomot. Sunetul nu e sunet până
când nu e auzit, la fel cum unda de energie nu pare materie până când nu o vezi sau
o atingi.
Scurtând povestea, ar trebui să fie evident din cele de mai sus că este nevoie de doi
pentru a dansa un tango. Ca orice lucru să poată interacționa e nevoie de dualitate.
Evident, fără dualitate, nu există nimic cu care să interacționezi. Nu poate exista
nimic în oglindă fără o imagine în fața oglinzii, asociată cu un observator care îl
percepe. Fără dualitate nu există un copac în pădure. După cum știu unii dintre
fizicienii voștri cuantici, dualitatea este un mit. Și dacă dualitatea este un mit, nu
numai că nu există un copac, dar nu există univers. Fără tine să-l percepi, universul
nu este aici, dar logica dictează că dacă universul nu este aici, nici tu nu ești aici.
Pentru a produce iluzia existenței, a trebuit să iei unicitatea și, aparent, s-o împarți
și, tocmai asta ai făcut. Totul este un truc.
Conceptul de unitate nu este foarte original. Cu toate acestea, întrebarea pe care
foarte puțini o pun este: Cu ce sunt într-adevăr una ? Deși majoritatea celor care
pun această întrebare ar spune că răspunsul este Dumnezeu, apoi fac greșeala de a
presupune că ei și acest univers au fost creați în forma sa actuală de către Divin.
Acest lucru nu este adevărat și îl lasă pe investigator într-o poziție în care, deși
domină mintea, cum, fără îndoială a făcut și Buddha, încă nu a ajuns la Dumnezeu
permanent. Da, el va realiza unitatea cu mintea asta care face valurile dualității.
Această minte, care se află într-un non-loc care transcende toate dimensiunile
voastre, este complet în afara sistemului de timp, spațiu și formă.
Este extensia adecvată și logică a non-dualității, dar, chiar și așa, nu este
Dumnezeu. Este, de fapt, o cale de acces fără ieșire. Sau, mai bine zis, un început
de drum care nu duce nicăieri. Aceasta explică de ce budismul, care este religia cea
mai sofisticată din punct de vedere psihologic din lume, nu abordează chestiunea
lui Dumnezeu. Și acest lucru se întâmplă pentru că Buddha nu a abordat chestiunea
lui Dumnezeu în timp ce încă se afla în corpul pe care îl numiți Buddha. Este, de
asemenea motivul pentru care facem distincția între non-dualism și non-dualism
pur. Când Buddha a spus: „Eu sunt treaz”, însemna că și-a dat seama că nu doar
participa la iluzie, ci era creator al întregii iluzii.
Totuși, mai este nevoie de încă un pas și acel pas are loc atunci când mintea, care
este cea care fabrică iluzia, alege să meargă complet împotriva ei însăși și pentru
Dumnezeu. Desigur, cineva cu realizarea uriașă pe care a avut-o Buddha, a avut
scurte revelații despre acest lucru, urmând rapid să atingă exact același nivel de
conștiință ca J. Dar Buddha a realizat acest lucru într-o viață despre care lumea nu
știe nimic.
Este normal ca unii oameni care ating nivelul de iluminare al lui J să rămână în
anonimat și să se creadă că au reușit-o într-o viață în care erau faimoși, când în
realitate a fost altfel. Majoritatea celor care ating adevărata stăpânire spirituală nu
sunt interesați să fie lideri.
În același timp, există oameni care sunt foarte vizibili și pozează în adevărați
profesori de spiritualitate și metafizică, dar ei prezintă pur și simplu simptomele
unei personalități extrovertite.
Gary: Atunci cum a experimentat J unitatea sa cu Dumnezeu?
Arten: Ajunsem și la asta. Unul dintre motivele pentru care îți spunem toate
acestea este să poți contextualiza unele dintre afirmațiile lor. Unul din lucrurile pe
care trebuia să le realizezi e că nu numai că universul nu există, dar în sine nu a
existat la niciun alt nivel decât cel al purului spirit. Asta e ceva ce practic nimeni
dintre noi nu vrea să știe. Rezultă îngrozitor la nivel inconștient pentru oameni,
deoarece implică renunțarea la individualitate sau identitate personală, acum și
pentru totdeauna.
Gary: L-am auzit odată pe medicul ayurvedic Deepak Chopra spunând studenților
săi: „Nu sunt aici”. Este genul de experiență la care faceți referire?
Arten: Medicul despre care vorbești este un om genial care știe să se exprime, dar
nu ajută prea mult să știi că nu ești aici dacă nu ai imaginea completă. Cu siguranță
este un pas în direcția corectă, dar ce vorbesc eu acum nu este doar despre că nu
sunt aici, ci și că nu exist individual, la niciun nivel. Nu există un suflet separat sau
individual. Nu există Atman, așa cum îl numesc hindușii, cu excepția unui gând
greșit în minte. Există numai Dumnezeu.
Gary: Deci nu sunteți aici: nici măcar nu existați, iar mintea proiectează aceste
valuri de dualitate, astfel încât să pară că există particule solide care
interacționează între ele la fel ca proiecția unui film. În plus, spuneți că puțini
oameni au fost vreodată conștienți de adevăratul motiv pentru care vin aici.
Arten: Nu-i rău! După cum am mai spus, noi suntem aici pentru a servi scopurile
Spiritului Sfânt, dar majoritatea oamenilor habar n-au ce sunt sau cum au ajuns
aici.
Ceea ce ai spus este prea limitat. Nu doar că eu nu exist, nici tu nu exiști, nici acest
fals univers nu există. Când vorbim despre revenirea la realitate și la Dumnezeu,
nu ne limităm în a face fum ipotetic. Nu te poți avea și pe tine, așa cum te percepi,
și pe Dumnezeu. Nu este posibil. Nu poți avea universul și să Îl ai și pe Dumnezeu.
Ambele se exclud reciproc. Va trebui să alegeți. Nu e nici o grabă, pentru că timpul
este o cortină de fum și noi îți vom oferi câteva din învățăturile lui J despre cum să
scapi de el. Nu este ușor, dar se poate înfăptui. Spiritul Sfânt nu ți-ar oferi un drum
care nu e practicabil. Uneori îți va fi frică să nu îți pierzi identitatea. De aceea, am
avut grijă să îți arătăm că nu renunți cu adevărat la nimic în schimbul la tot. Dar va
fi nevoie de ceva timp și ceva mai multă experiență, astfel încât să ai încredere că e
așa.
Gary: Deci non-dualismul este la fel ca vechile învățături care te învață să trăiești
ca și cum ai fi în lumea asta, dar atitudinea ta spune că, dintre cele două lumi
aparente, lumea adevărului și lumea iluziilor, numai adevărul este adevărat, iar
restul nu.
Arten: Da, ești un student exemplar. Chiar și așa, oamenii fac greșeala de a crede
că iluzia a fost fabricată de către Adevăr. Deci, ei continuă să facă greșeala de a
încerca să legitimizeze iluzia, mai degrabă decât să renunțe la ea. Nu te poți aștepta
să întrerupi acest ciclu naștere-moarte, atât timp cât păstrezi acest confuzie.
Mintea inconștientă apelează la astfel de extreme pentru a-L evita pe Dumnezeu:
ori Îl ignori pe Dumnezeu, ori, chiar mai mult, crezi că e posibil să transformi non-
dualismul în dualism. Un exemplu extraordinar este ceea ce s-a întâmplat cu una
dintre marile învățături ale filozofiei indiene numite Vedanta.
Vedanta este un document spiritual non-dualist care învață că adevărul lui Brahma
este tot ce există cu adevărat și că orice altceva este iluzie - fals, nimic, zero.
Vedanta a fost interpretată înțelept de Shankara ca Advaita sau non-dualismul. Ar
trebui să fie un lucru bun, nu? Ei bine, nu și pentru nouă sute nouăzeci și nouă de
oameni dintr-o mie. Există și alte interpretări importante ale acesteia (Vedanta),
mai populare și mai puțin adevărate, reprezentând încercări de distrugere a
metafizicii sale nodualiste și transformând-o în ceea ce nu este, inclusiv efortul lui
Madva de a lua un nodualism incompetent și a-l transforma în dualism
incompetent.
Aici vedem o paralelă uimitoare între ceea ce s-a întâmplat în hinduism și ceea ce
s-a întâmplat cu învățăturile lui J. J a predat non-dualismul pur, interpretat de lume
ca dualism. Vedanta era non-dualism, interpretat de lume ca dualism. În prezent
există două mari religii controlate de o majoritate reacționară și ambele concurează
pentru inimile și mințile unei lumi care nu există; una dintre aceste religii este
simbolul unui imperiu bazat pe bani, iar cealaltă religie este simbolul unui guvern
care s-ar fi putut implica într-un război nuclear cu vecinul său musulman, care este
la fel de reacționar.
Aceste sminteli pot fi acceptabile pentru majoritatea planetei, dar nu trebuie să fie
acceptabile pentru tine. Atitudinea non-dualistă îți spune că ceea ce vezi nu este
adevărul. Și dacă nu e adevărat, cum ai putea să judeci? A judeca înseamnă a da
realitate. Dar cum poți judeca și da realitate la ceva care nu există? Și dacă nu este
acolo, de ce ar trebui să am nevoie să-l obțin sau să lupt într-un război pentru el sau
să-l fac mai sfânt sau mai valoros decât orice altceva? Cum ar putea o bucată de
pământ să fie mai importantă decât de alta? De ce ar trebui să conteze ce se
întâmplă într-o iluzie, dacă nu îi dai iluziei puterea care nu o are și nu o poate
avea? Cum ar putea fi important rezultatul obținut într-o situație, cu excepția
cazului în care ai făcut un idol fals din ea? De ce este mai important Tibetul decât
orice alt loc din lume?
Știu că încă nu vrei să auzi asta, dar acțiunile pe care le întreprinzi sau nu, în
această lume nu contează, dar modul tău de a o vedea și atitudinea pe care o menții
în timp ce participi la orice acțiune, contează.
Evident, atâta timp cât pare că exiști în lumea multiplicității, vei avea temporar
unele preocupări pământești și nu avem intenția să ignorăm nevoile tale lumești.
Spiritul Sfânt nu este prost și așa cum am mai spus, experiența ta este că ești aici.
Există o cale de a parcurge viața făcând o mulțime de lucruri pe care le-ai face
oricum, doar că acum nu le vei mai face singur. Și astfel, vei ști că nu ești niciodată
singur.
Deci nu îți sugerăm să nu fii practic și să nu ai grijă de tine. Pur și simplu,
adevăratul tău șef nu va fi din lumea asta. Și, dacă nu vrei, nu trebuie să spui
nimănui că nu tu ești șeful.
Dacă ai propria ta afacere și faci să pară că tu ești șeful, e minunat. Fă ca totul să
funcționeze cel mai bine posibil, în timp ce te simți inspirat. Fii bun cu tine. Ceea
ce contează pentru noi este atitudinea ta mentală, nu ceea ce aparent faci. În cele
din urmă, vei ajunge să vezi orice lucru pe care îl faci pentru a-ți câștiga viața, ca o
iluzie care îți oferă sprijin în iluzie, fără a favoriza cu adevărat iluzia.
Din cele spuse anterior, ar trebui să înțelegi că, printr-o atitudinea non-dualistă poți
dobândi capacitatea de a pune la îndoială toate judecățile și credințele tale. Acum
îți dai seama că nu există cu adevărat așa ceva ca subiect și obiect, nu există decât
unitate. Încă nu știi că aceasta este o imitație a autenticii unități, pentru că puțini au
învățat să facă distincția între a fi UNU împreună cu mintea aparent separată de
Dumnezeu și a fi UNU cu Dumnezeu.
Mintea se întoarce la El. Cu toate acestea, non-dualismul tradițional este un pas
necesar de parcurs, deoarece te învață că nu poți separa cu adevărat un lucru de
nimic altceva și nici nu poți separa orice de tine.
După cum am arătat anterior, această idee este bine exprimată în modelele fizicii
cuantice. Fizica newtoniană susținea că obiectele erau reale, că erau externe pentru
tine și aveau o existență separată. Fizica cuantică arată că acest lucru nu este
adevărat. Universul nu este ceea ce presupuneți că este. Tot ce pare să existe este o
gândire cu adevărat inseparabilă. Nici măcar nu poți observa ceva fără să aduci o
schimbare la nivel subatomic. Totul este în mintea ta, inclusiv propriul corp.
Așa cum, în mod corect, predau unele aspecte ale budismului, mintea care gândește
totul este o singură minte și acea minte este complet externă iluziei timpului și
spațiului. Ce nu a predat nicio filozofie, cu excepția uneia, este un adevăr rar
acceptat: faptul că această minte în sine este și ea o iluzie.
Ar trebui să fie de la sine înțeles că există doar unicitatea, așa că, orice pare să
existe, trebuie să fi fost fabricat. Mai mult - și aceasta este o chestiune pe care nicio
predare nu a explicat-o satisfăcător până foarte recent - trebuie să fi fost fabricat de
ceea ce pare a fi un foarte bun motiv.
Deci, în loc să judeci lumea și tot ce este în ea, poate că ar fi mai util în primul
rând să te întrebi ce valoare ai atribuit fabricării acesteia. De asemenea, ar fi
inteligent să te întrebi ce răspuns ar fi mai potrivit să-i dai acum.
Pursah: Ceea ce ne aduce la atitudinea lui J. Conștiința lui este cea a purului non-
dualism, sfârșitul drumului, ultima oprire. Trebuie să reții că fiecare dintre cele
patru mari atitudini de învățare sunt, în sine, drumuri lungi și uneori vei trece de la
unul la altul ca o minge de ping pong. Spiritul Sfânt te va corecta pe parcursul
drumului și te va pune din nou pe direcția corectă.
Nu te simți rău când pierzi temporar drumul. Nu există nimeni care să fi mers pe
acest pământ, inclusiv J, care să nu fi căzut cumva în ispită. Mitul de a trăi o viață
perfectă din punct de vedere al comportamentului, este contraproductiv și inutil.
Singurul lucru necesar este să fii dispus să primești corecții.
La fel cum un GPS sau un computer corectează constant cursul avionului în timp
ce acesta se deplasează pe un traseu, Spiritul Sfânt corectează mereu, indiferent de
ceea ce pare că faci sau de nivelul conștiinței spirituale pe care pare că ești. Poți să-
L ignori, dar nu-L poți pierde niciodată. Avionul iese mereu de pe traseu, dar
printr-o corecție constantă, ajunge la destinația sa. Tot așa vei ajunge și tu la a ta.
Este un fapt de necontestat; nu ai putea să-l strici chiar dacă ai vrea.
Adevărata întrebare este: cât timp vrei să-ți prelungești suferința?
Nu este prea devreme să începi să gândești în linia non-dualismului pur. Nu vei
rămâne mereu în ea, dar nu va strica să începi. Vei începe să gândești ca J și vei
auzi Spiritul Sfânt așa cum a făcut el. Dar, în final, va trebui să împărțim acest non-
dualism pur în două niveluri.
Gary: Cum vine asta?
Pursah: Nu mai domina conversația! Se datorează faptului că se pare că te-ai
împărțit în diferite niveluri, iar Vocea care reprezintă marele Om trebuie să-ți
vorbească ca și cum ai fi aici, în această lume. Cum altfel ai putea să-l auzi?
Arten: Vom începe cu cele mai generale aspecte ale non-dualismului pur și vom
lăsa aplicațiile sale specifice și practice pentru mai târziu. Iertarea avansată, așa
cum este practicată de J - spre deosebire de forma primitivă și inversată de iertare
pe care lumea o practică uneori - necesită mai multă înțelegere decât deții în
prezent. Deci, să mergem mai departe.
Chiar și o lectură superficială a Noului Testament de către un om relativ sănătos și
de o inteligență rudimentară ar trebui să releve că J nu a fost nici critic, nici
reacționar.
Gary: Asta nu vorbește în favoarea Coaliției creștine.
Pursah: Nu-ți sunt pe plac, nu?
Gary: M-am săturat să-i ascult pe acești politicieni de dreapta implacabili care se
numesc creștini, dar care, probabil că nu l-ar recunoaște pe Iisus chiar dacă ar veni
la ei și i-ar mușca de fund.
Pursah: Da, dar aceasta este o capcană subtilă și ai căzut direct în ea. La nivelul
formei poate fi corect să pretindem că majoritatea creștinilor și-ar putea schimba
numele religiei în "Judecătorism". Dar dacă le judeci judecățile, atunci acționezi la
fel ca ei, te situezi în aceeași poziție; înlănțuit la un corp și o lume pe care le crezi
psihologic reale pentru tine din cauza acestei neiertări.
Este evident că majoritatea oamenilor nu i-ar putea ierta pe ceilalți, chiar dacă viața
lor ar depinde de asta, iar viața ta adevărată chiar depinde. În loc să subliniezi doar
că J a fost capabil să-i ierte pe oameni chiar și atunci când l-au ucis - în timp ce
majoritatea creștinilor de astăzi nu pot ierta nici măcar pe oamenii care nu le fac
nimic - ar fi mult mai bine pentru tine să te întrebi cum a putut El să o facă.
Pe măsură ce avansăm, vei afla că organizații precum democrații și republicanii,
Coaliția creștină și Uniunea Americană pentru Libertățile Civile sunt ceea ce sunt
din motive complet diferite de cele pe care le atribui tu acum lor.
Gary: Deci cred că ar trebui să merg mai departe, dar mai întâi, pot să pun o altă
întrebare despre nondualism?
Pursah: Ar fi bine să fie o întrebare bună. Mă faci să pierd firul constant.
Gary: Îmi amintesc odată, mi-a spus o fată, ei bine, o femeie, care studia fizica la
universitate că materia apare de nicăieri și aproape toată e spațiu gol. Vrei să spui
că gândul este cel care face ca această materie să apară?
Pursah: Este adevărat că materia nu apare de nicăieri. Ceea ce nu este atât de
evident, și totuși este foarte necesar să iei în considerare că, după ce apare, tot
nicăieri este. Tot spațiul este gol și inexistent, chiar și acea mică parte din el care
pare să conțină ceva. În cele din urmă îți vom explica ce este acel ceva.
În ceea ce privește gândurile care fac să apară imagini, un mod mai precis de
exprimare ar fi că un gând a făcut ca toate imaginile să apară, pentru că toate
reprezintă același lucru ce apare în moduri diferite. Aceste tipuri de probleme sunt
abordate de către noile învățături ale lui J, exprimate în mod deliberat într-un
limbaj care poate fi înțeles, deși nu este ușor digerat, de oamenii din vremea ta.
Deocamdată, să ne concentrăm pe clarificarea puțin a trecutului pentru a te pregăti
să cunoști prezentul.
Gary: De acord, dacă tot ești aici ... Adică, deoarece se pare că noi, la nivel
colectiv, am format o imagine aici.
Arten: După cum am spus, J nu a fost niciodată critic sau reacționar, iar expunerea
noastră scurtă despre non-dualism ar fi trebuit să-ți dea o idee despre faptul că el
nu e dispus să compromită această logică; dacă nu există nimic în afara minții tale,
a-l judeca înseamnă a-i acorda putere asupra ta și nu a-l judeca înseamnă a-i retrage
puterea pe care o are asupra ta. Acest lucru contribuie cu siguranță la sfârșitul
suferinței tale. Dar fratele nostru J nu s-a oprit acolo.
Non-dualismul pur recunoaște atât de complet autoritatea lui Dumnezeu încât
renunță la toate atașamentele psihologice față de orice altceva decât Dumnezeu.
Această atitudine recunoaște, de asemenea, un principiu pe care unii l-au numit
„cei ce se aseamănă se adună”, care spune că orice vine de la Dumnezeu trebuie să
fie ca El. Nici non-dualismul pur nu dorește să facă compromisuri la acest
principiu. Chiar mai mult, el spune că orice vine de la Dumnezeu trebuie să fie
exact ca El. Dumnezeu nu ar putea crea ceva care să nu fie perfect, pentru că altfel
El nu ar fi perfect. Logica celor de mai sus este impecabilă. Dacă Dumnezeu este
desăvârșit și veșnic, atunci prin definiție, toată creația Lui trebuie să fie perfectă și
veșnică.
Gary: Acest lucru limitează cu siguranță posibilitățile.
Arten: Întrucât, în mod evident, nu există nimic în această lume care să fie perfect
și etern, J a putut vedea lumea așa cum e; nimic. Dar știa și că lumea a apărut dintr-
un anume motiv și că a fost un truc pentru a-i ține pe oameni departe de adevărul
lui Dumnezeu și al Împărăției Sale.
Gary: De ce trebuie să ne țină departe de adevăr?
Arten: Asta vom discuta în următoarele întâlniri, dar mai întâi trebuie să înțelegi că
J a făcut o distincție totală și fără compromis între Dumnezeu și orice altceva: orice
altceva este complet nesemnificativ, cu excepția oportunității pe care o oferă de a
putea asculta interpretarea dată de Spiritul Sfânt acestui lucru, mai degrabă decât
interpretarea lumii.
Orice implică percepție și schimbare e, prin natura sa, imperfect. Această idee a
fost exprimată de Platon, deși nu a dezvoltat-o pe deplin în termenii lui Dumnezeu.
J a învățat să ignore în totalitate percepția și să aleagă în mod consistent Iubirea
perfectă a spiritului. Distincțiile clare dintre spiritul perfect și lumea schimbării i-
au permis să audă glasul Spiritului Sfânt de fiecare dată mai mult, ceea ce la rândul
său a permis să se desfășoare un proces prin care să poată ierta de fiecare dată mai
mult.
Vocea care vorbește pentru adevăr a devenit din ce în ce mai puternică, până când J
a ajuns la punctul în care a putut auzi numai această Voce, trecând cu vederea toate
celelalte lucruri. În cele din urmă, J a devenit, sau chiar mai bine zis, a redevenit,
ceea ce acea voce reprezintă; adevărata lui și a ta realitate ca spirit și unitate cu
Împărăția Cerurilor.
Adu-ți aminte, dacă crezi că Dumnezeu are ceva de-a face cu universul percepției
și schimbării, dacă crezi că mintea care a făcut această lume are ceva de-a face cu
Dumnezeu, vei sabota acest proces de pregătire pentru ascultarea numai a glasului
Spiritului Sfânt. De ce? Unul dintre motive are legătură cu vinovăția ta
inconștientă, care este ceva de care ne vom ocupa un pic mai târziu. Un alt lucru
este că există o condiție necesară pentru a câștiga puterea și pacea Împărăției:
renunțarea la pseudo-putere și la propria ta împărăție destul de precară. Cum poți
renunța la creațiile tale false dacă crezi că acestea sunt Voia lui Dumnezeu? Și cum
poți renunța la slăbiciunea ta dacă crezi că e forță?
Dacă vrei să dispui de adevărata ta putere, trebuie să fii dispus să cedezi
Autoritatea lui Dumnezeu. Calea este smerenia, nu o falsă smerenie care spune că
ești inadecvat, ci o adevărată smerenie care spune pur și simplu că Dumnezeu este
singura ta sursă. Vei realiza că, în afară de Iubirea Sa, nu ai nevoie de nimic și
aceluia care nu are nevoie de nimic i se pot încredința toate.
Așadar, când J a făcut afirmații de genul: „Nu pot face nimic de unu singur” și „Eu
și Tatăl una suntem”, nu revendica niciun fel de specialism pentru sine. De fapt a
renunțat la orice sentiment de a fi special, de individualitate sau de autoritate și a
acceptat adevărata sa forță: puterea lui Dumnezeu.
Așa cum vedea lucrurile J, Isus nu a existat și, în cele din urmă, a încetat să mai
existe. Acum realitatea lui era cea a spiritului pur, complet în afara iluziei. Această
realitate era, de asemenea, complet în afara minții care a fabricat falsul univers, o
minte pe care oamenii o confundă cu casa adevăratei lor unități. J știa că falsa
creație a universului nu avea nicio legătură cu adevărul. Identitatea lui era în
Dumnezeu și în nimic altceva. „Pacea lui Dumnezeu care depășește toată
înțelegerea” nu mai era ceva pentru care trebuia să lupte. Era a Lui doar cerând-o,
sau mai bine zis, era a Lui doar amintindu-și de ea. Nu a mai avut de căutat Iubirea
perfectă, pentru că, prin numeroasele sale alegeri înțelepte, ștersese toate barierele
ce îl despărțiseră de realitatea desăvârșirii lui.
Iubirea Lui, la fel ca cea a lui Dumnezeu, a fost totală, impersonală, neselectivă și
complet cuprinzătoare. El trata pe toți deopotrivă, de la rabin la prostituată. Nu mai
era un trup. Nu mai era o ființă umană. Depășise ochiul furtunii. El își revendica
locul în Dumnezeu ca spirit curat. Acesta este non-dualismul pur; o atitudine care,
alături de Spiritul Sfânt, te vor conduce către ceea ce ești. Tu și J sunteți același
lucru. Toți suntem. Nu există nimic altceva, dar ai nevoie de mai mult antrenament
și mai multă practică pentru a experimenta această stare.
Gary: Am învățat că sunt co-creator cu Dumnezeu. Asta e corect?
Arten: Nu la acest nivel. Singurul loc în care ești cu adevărat co-creator cu
Dumnezeu este în Cer, unde nu poți fi conștient că ești diferit de El sau că ești
separat de El în vreun fel. Și în acest caz, cum să nu fii co-creator cu El? Dar, așa
cum a făcut J, există o modalitate de a exersa aici pe pământ acest sistem de
gândire a Spiritului Sfânt care reflectă legile Cerului și acesta este drumul tău spre
acasă.
Vom continua să discutăm atributele non-dualismului pur și cum să-l practicăm pe
măsură ce avansăm, dar, deocamdată, încearcă să-ți amintești că dacă Dumnezeu
este Iubire Perfectă, atunci El nu este altceva, și nici tu nu esti. Tu ești, de fapt,
Iubirea lui Dumnezeu, iar viața ta reală este cu El. Ca și J, vei ajunge să știi și să
experimentezi că Dumnezeu nu este în afara ta. Nu te vei mai identifica cu un corp
vulnerabil sau cu nimic care poate fi limitat, și un corp este orice are margini sau
limite. Și vei învăța, în schimb, că adevărata ta realitate ca spirit pur este veșnic
invulnerabilă.
Gary: Știi, în ultima vreme am auzit o mulțime de oameni ridiculizând idei
spirituale ca acestea. Există un tip care era mag și, care acum se intitulează sceptic
demistificator profesionist. Oameni ca el indică întotdeauna că problemele
spirituale nu sunt științifice; pare să gândească că ar trebui să urmezi întotdeauna
ceea ce simțurile și experiența trupească îți semnalează. Cum se poate discuta cu
acest gen de oameni?
Arten: Iartă-i. Îți vom spune cum. De asemenea, acești oameni nici nu își dau
seama că sunt dinozauri. Se presupune că acest om respectă oamenii de știință dar,
nu a fost Albert Einstein un mare om de știință?
Gary: Cred că a fost destul de celebru.
Arten: Știi ce a spus despre experiența lumii?
Gary: Ce?
Arten: A spus că experiența omului este o iluzie optică a conștiinței sale.
Gary: A spus asta Einstein?
Arten: Da. Oamenii ca prietenul demistificator ar trebui să fie ceva mai umili și
mai puțin aroganți în presupunerile lor. El este de fapt un om foarte deștept, deși nu
folosește asta în mod constructiv. Dar nu suntem aici pentru a vorbi despre asta. Va
veni timpul lui să conștientizeze adevărul când trebuie să vină.
Între timp, nu te aștepta ca el sau lumea să vină până la ușa ta. Uită-te la J în ultima
zi înainte de acea parte a iluziei în care a fost răstignit. Crezi că majoritatea dintre
noi dorea să audă cu adevărat ce avea de spus? Și crezi cu adevărat că cei care l-au
judecat erau mai deștepți?
Haide! Nenorociții ăștia nu au înțeles decât peste 1200 de ani mai târziu sistemul
de numerație cu cifre arabe. Erau prea ocupați să taie oamenii în bucăți și să țină
lumea în întuneric.
Gary: Vreți să spuneți că creștinismul este o relicvă din vremuri întunecate?
Arten: Spun că europenii nu erau mai pregătiți pentru adevăr decât restul lumii. În
realitate universul nu vrea să te trezești. Universul vrea să-ți dea caramele să te
simți mai bine, dar caramelele sunt concepute pentru a te lega de univers.
Pursah: Cu scurtul rezumat al progresului spiritual pe care tocmai ți l-am oferit, ar
trebui să îți fie clar că atunci când J a spus lucruri de genul: „Intrați prin ușa
îngustă, pentru că largă este ușa și ușoară calea ce duce la distrugere și mulți intră
prin ea. Dar îngustă este ușa și grea calea care duce la viață și puțini o găsesc ", nu
încerca să sperie oamenii, amenințându-i cu distrugere dacă nu merg pe calea
dreaptă și îngustă. Dimpotrivă, a spus că ceea ce experimentați aici nu este viață, în
timp ce arăta calea către viață.
Cu ceea ce te confrunți aici este distrugere, dar J știa calea de ieșire. Așa că a spus:
„Bucură-te, pentru că am biruit lumea. Dacă nu aș fi fost un om care să aibă lecții
de învățat ca și tine, de ce aș spune că am învins lumea?” El a înțeles multe lucruri
pe care noi nu le-am înțeles și, cu toate acestea, toate erau conectate într-un sistem
coerent de gândire, sistemul de gândire al Spiritului Sfânt.
De exemplu, știa că scripturile antice conțineau pasaje care nu exprimau Iubirea
Perfectă și neselectivă, ceea ce indica faptul că nu pot fi Cuvântul lui Dumnezeu.
Gary: Cum ar fi?
Pursah: Tipul de lucruri care ar trebui să fie evidente. De exemplu, credeți cu
adevărat, așa cum se spune în diverse versete din capitolul XX din Levitic, că
Dumnezeu i-a spus lui Moise că adulterii, prezicătorii, clarvăzătorii și
homosexualii merită să fie pedespsiți cu moartea?
Gary: Asta pare cam extrem. Întotdeauna mi-au plăcut clarvăzătorii.
Pursah: Serios.
Gary: Serios, nu. Nu cred că Dumnezeu a spus asta.
Arten: Deci acum aveți o problemă fundamentală.
Gary: Da, „fundurile” sunt „mentale”.
Arten: Lumea este o problemă mentală, dar problema la care ne referim în acest
moment este încercarea de reconciliere între două sisteme de gândire care sunt
ireconciliabile. Si nu ne referim aici la Vechiul și Noul Testament. Diferențele
dintre ele au legătură cu J, nu cu Dumnezeu.
Cu toate acestea, primii creștini au fost disperați să facă o legătură între J și trecut
și ce au sfârșit a face a fost doar o nouă versiune a trecutului. De fapt ce comparăm
aici este sistemul de gândire al lumii, care se poate găsi atât în Vechiul ca și în
Noul Testament, și sistemul de gândire al lui J, care este absent în ambele. Da,
puteți vedea cum a fost J din puținele scrieri care au supraviețuit, dar asta este tot.
Nu spun că iudaismul sau creștinismul e unul mai valabil decât altul. Am spus deja
că toate religiile au și oameni exemplari și proști. Asta, deasemenea, e o iluzie,
pentru că J știa că trupul este o iluzie.
Și aici ai primul motiv pentru care gândirea lumii și cea a lui J se exclud reciproc;
pentru că realitatea lui J nu a fost corpul, iar gândirea lumii se bazează în întregime
pe identificarea cu corpul ca realitate. Chiar și aceia dintre voi care privesc dincolo
de corp, tot mai au ideea unei existențe individuale, care nu este foarte diferită de a
avea un corp.
De fapt, cu ideea de separare, și cu tot ce rezultă din ea, decideți să continuați să
viețuiți în universul corpurilor. De ce crezi că Maestrul, spre deosebire de alți
oameni ai vremii sale, i-a tratat pe toți, bărbați și femei, în mod egal?
Gary: Spune-mi tu de ce. Presupun că nu a făcut-o pentru a-și păstra femeile pentru
el.
Pursah: Se datora faptului că nu vedea bărbații sau femeile ca trupuri. El nu
recunoștea diferențele. El știa că realitatea fiecărei persoane este spiritul, că nu
poate fi limitat în niciun fel. Așa că, în realitate, oamenii nu pot fi bărbați sau
femei. În prezent, feministele voastre încearcă mereu să aducă argumente în
favoarea măreției femeilor. Uneori se referă la femei ca Zeițe și la Dumnezeu ca Ea
în loc de El. Asta e un lucru frumos, dar, în realitate, nu înseamnă decât înlocuirea
unei erori cu alta.
Când J a folosit cuvântul „El” pentru a-l descrie pe Dumnezeu, vorbea metaforic în
limba din Scripturi. A trebuit să folosească metafore pentru a comunica cu
oamenii, dar tu faci totul real. J știa că Dumnezeu nu poate fi limitat cu probleme
de gen și nici cu oameni, pentru că nu sunt cu adevărat oameni sau persoane. Cum
poți fi o persoană dacă nu ești corp? Este foarte important să înțelegi acest lucru,
mai mult decât bănuiești acum și îți vom explica de ce.
Cunoscând adevărul, J a tratat fiecare corp la fel, ca și cum nu ar exista. J a putut să
se uite absolut dincolo de corp, în adevărata lumină a spiritului imuabil și
nemuritor, care este singura realitate a tuturor.
În orice caz, ca mulți oameni din ziua de azi, majoritatea dintre noi, în loc să
ascultăm într-adevăr învățăturile lui J, am văzut și am auzit ce am vrut să vedem și
să auzim, pentru a putea să folosim totul pentru a ne valida propria experiență, care
a fost experiența de a fi individ într-un corp. Așa că, trebuia să facem din el un
corp individual, separat și foarte special, la fel cum ne vedeam și pe noi înșine și
așa cum continui să te vezi și tu.
Deși unii dintre noi au avut tendința de a fi un pic mai intelectuali, credințele celor
mai mulți dintre primii adepți au fost destul de simple. Când l-am văzut pe J după
crucificare nu i-am înțeles întregul mesaj și părerea vagă care a predominat printre
secte a fost că avea de gând să se întoarcă la noi, așa cum făcuse înainte, aducând
cu el Împărăția lui Dumnezeu. Asta se aștepta să se întâmple curând, nu în viitorul
îndepărtat și nu în altă parte, ci aici pe pamânt. Nu am fost de acord cu acest
scenariu anume deoarece, J m-a învățat în Evanghelia mea, că Împărăția lui
Dumnezeu este prezentă deja, deși oamenii nu o văd. În orice caz, chiar la început
a existat o oarecare diversitate de opinii, dar majoritatea adepților au acceptat ideea
unei întoarceri. Pe măsură ce anii au trecut și lucrurile au devenit din ce în ce mai
dificile, liderii a ceea ce era acum o nouă religie în curs de dezvoltare au trebuit să
improvizeze pentru a menține interesul oamenilor.
Fără să-și dea seama, erau deja oameni care se relaționau cu corpul lui J precum și
cu celelalte corpuri. Deja ei credeau că Dumnezeu a creat o lume imperfectă cu
oameni imperfecți precum Adam și Eva; în stare de a face greșeli. Ignorând
complet logica prin care ca să creeze ceva imperfect Dumnezeu ar trebui El însuși
să fie imperfect sau că ales în mod deliberat să creeze ființe imperfecte, pentru ca
ele să poată înșela, să fie pedepsite de El și să sufere aici pe planeta psihotică.
Deci, potrivit acestei noi religii în curs de dezvoltare, Dumnezeu, în mod
incredibil, îl ia pe fiul său special, pe singurul său fiu, care aparent ar fi mai sfânt
decât restul muritorilor de pe pământ, și îl trimite, ca sacrificiu de sânge, ca să
sufere și să moară pe o cruce, ca o formă de ispășire indirectă a păcatelor poporului
Său.
De-abia acum apare o altă mare problemă, pentru că, potrivit chiar doctrinelor
creștine, aceasta nu ispășește, de fapt, niciun păcat al altuia. Dacă ar fi ispășit
păcatele oamenilor, aceasta ar fi fost sfârșitul problemei. Problema s-a rezolvat.
Dar nu! Acum devine necesar ca toată lumea să creadă orbește în toate detalii
aranjate convenabil și exclusiv de religia creștină, pentru că altfel vor sfârși arzând
în iad, chiar dacă s-au născut - probabil prin voia lui Dumnezeu - într-o zonă,
perioadă sau o cultură în care această religie e necunoscută.
Gary: Totul sună cam ciudat când pui așa problema. Nu se poate spune că tot acest
sistem de gândire laudă natura lui Dumnezeu.
Arten: Acest lucru se datorează faptului că simbolizează mai degrabă o imagine
temătoare a lui Dumnezeu decât o imagine iubitoare. Nu vrem să părem lipsiți de
respect, dar trebuie să facem anumite declarații care vor fi controversate, pentru că
în societatea voastră nu există prea mulți oameni care să fie dispuși să sublinieze
aceste lucruri. Este adevărat că J a fost cea mai avansată persoană spirituală care a
apărut vreodată pe pământ. Dar toți ceilalți, inclusiv tu, vor ajunge să obțină același
nivel de împlinire ca El. Acest lucru nu cunoaște excepții. Deci, J nu este în cele
din urmă diferit de nimeni, iar atitudinea lui a fost aceea că nimeni nu poate fi
exclus din Cer, deoarece, în realitate, există doar unul dintre noi, și nu toate aceste
corpuri separate la care visezi în prezent.
Gary: Vrei să spui că până și ucigașii vor ajunge în Cer?
Arten: Chiar și Sfântul Pavel, sau Saul, care îi era numele înainte de a și-l schimba
pentru a avea succes printre neamuri, a fost un criminal înainte de a renunța la
sabie. Nu înțelegi ce spunem. De fapt, nu există nici Sfântul Pavel, nici altă
persoană - inclusiv J - decât în vis. Nu este nimeni aici. Există un singur Fiu al lui
Dumnezeu și tu ești Acela. Vei înțelege, dar sunt necesari ani de practică pentru a o
experimenta. E nevoie să-ți dorești asta, dar știm că asta vrei.
Gary: Dacă visăm cu toții, de ce avem experiențele noastre separate și în același
timp avem și experiențe comune cu alții? De exemplu, cu toții vedem același
munte când ne uităm pe fereastra de acolo.
Arten: Asta pentru că există un singur vis care explică experiențele comune.
Mintea pare că s-a împărțit astfel încât fiecare parte să privească visul dintr-un
punct de vedere diferit, și asta explică și experiențe personale.
Ne așteptam ca aceste conversații să se deruleze așa, ceea ce este perfect normal.
Dar să încercăm să rămânem la subiect și vom trece prin alte lucruri pe măsură ce
apar.
Gary: Bine. Spui că J a văzut oamenii ca și cum ar fi la fel ca el și ca Dumnezeu,
nelimitat și perfect. Toate celelalte caracteristici pe care le atribuim altor oameni
sau lui Dumnezeu sunt propriile noastre credințe inconștiente despre noi înșine?
Pursah: Știam eu că nu ești atât de tont pe cât pari. Știi că glumesc, nu?
Gary: Da, sigur, ăsta e norocul meu. Fac rost de un maestru înălțat, care rezultă că
are un defect de fabrică.
Pursah: Da, dar defectul este o iluzie cu scop didactic și dă-mi voie să îți mai
explic ceva.
Gary: Am de ales?
Pursah: Da, întotdeauna ai o altă opțiune. Revenind la ceea ce spuneam, trebuie să
înțelegi că, noi ca evrei, am crezut sincer că religia noastră a făcut un pas înainte
gigantic cu monoteismul - ideea unui singur Dumnezeu – față de politeism,
credința în mulți zei diferiți. Cei mai mulți dintre noi nu știam că monoteismul își
are originea cu Akhenaten în Egiptul antic și această idee și cum am continuat-o
noi a fost să luăm toate personalitățile și caracteristicile diferite, bune și rele, de la
toți zeii și să le încorporăm toate în Dumnezeu.
Gary: Deci, în loc de acei zei diferiți confuzați și încurcați, acum aveați un singur
Dumnezeu confuz.
Arten: Bine exprimat! În realitate, există un singur Dumnezeu și El nu este deloc
confuz și nici J nu era, care iertase lumea; mintea lui se întorsese la Spiritul Sfânt,
locul său de origine.
Acesta este și locul de origine al minții tale. Te-ai rătăcit și trebuie să te întorci. Și
am un mesaj pentru tine: nu vei fi niciodată fericit până nu vei face asta. Indiferent
de ceea ce crezi că ai obținut într-o viață, întotdeauna va fi o parte din tine care
simte că lipsește ceva, pentru că în iluziile tale lipsește ceva.
Gary: Ai spus că îmi vei spune cum era J. Asta îmi amintește că mulți oameni par
să creadă că prenumele lui era Isus și numele Cristos.
Pursah: Da, iar inițiala numelui său intermediar a fost H. Din fericire, există multe
alte persoane care realizează că cuvântul Cristos este un termen psihologic din
limba greacă care se poate aplica oricui și nu doar lui J. Îți spun că ne simțeam
foarte prost când încercam să Îl descriem oamenilor pe J după răstignirea lui și
aparițiile sale ulterioare. Dar stai, am făcut o greșeală, am uitat să-ți menționez
ceva.
Gary: Ai greșit? Ce rușine! Încă una și vei fi aspru judecată.
Pursah: Am vrut să subliniez faptul că eu bănuiam, așa cum credeau și alții în
acele timpuri, că învierea este ceva care are loc în mintea ta și nu are nicio legătură
cu corpul tău. Această idee, care a fost respinsă în cele din urmă de Pavel și de
Biserică, a fost dusă mai departe de gnostici. Mai apoi, am aflat că ideea era
corectă. Acest lucru ne conduce la ceva ce Arten și cu mine putem spune dar
creștinismul nu. Adevărul noilor învățături ale lui J despre care îți vorbim noi, va fi
în sfârșit dovedit, în timp ce multe lucruri din Biblie au fost deja discreditate și
știința va continua să le dovedească falsitatea. Dacă ceva vine cu adevărat de la
Dumnezeu, are vreun sens că acesta să fie dovedit a fi adevărat în loc de fals?
Tot așa, într-o poveste a Evangheliei, am fost uneori numit „Toma necrediciosul”,
care s-a îndoit. La fel ca și în cazul lui J, nu trebuie să-l confundați pe Toma biblic
cu adevăratul Toma istoric. Istoria este un roman, nu reprezintă neapărat întregul
adevăr, deși unii oameni ar vrea să creadă asta. Experiențele care pot fi generate de
învățăturile autentice ale Spiritului Sfânt vorbesc de la sine.
Gary: Și J istoric?
Pursah: El niciodată nu a blestemat un copac și nu l-a ucis, nu s-a supărat niciodată
și nu a doborât mesele din templu, dar da, a vindecat câteva persoane care erau
deja moarte. La fel, trupul său a murit pe cruce, dar nu a suferit precum vă
imaginați voi. În ceea ce privește modul său de a fi, cuvintele nu-l pot descrie
îndeajuns. Să fii în Prezența Lui era o experiență atât de unică încât rămâneai mut
de uimire. Pacea și iubirea sa neschimbate erau atât de totale încât uneori oamenii
nu o puteau suporta și erau nevoiți să se uite în altă parte. Atitudinea lui era așa de
calmă și încrezătoare încât te făcea să vrei să știi cum e posibilă. Acei dintre noi
care petreceam mult timp cu el și, ca în cazul meu, am ajuns să-i vorbim în
particular, am fost inspirați de credința sa absolută în Dumnezeu.
Unul dintre lucrurile ironice - și acest lucru oamenii nu îl înțeleg - a fost acela că s-
a considerat el însuși total dependent de Dumnezeu și totuși această dependență nu
era slăbiciune, așa cum consideră lumea de obicei dependența. Mai degrabă,
rezultatul a fost o putere psihologică incredibilă.
Lucrurile care ar îngrozi și oameni foarte puternici nu erau nimic pentru el. Frica
nu făcea parte din el. Atitudinea lui era ca și cum ai visa în timp ce dormi în patul
tău, doar că era pe deplin conștient de faptul că visează. Și din moment ce știi că
visezi, știi și că absolut nimic din vis nu îți poate face rău, pentru că nimic din el nu
este adevărat; îți dai seama că pur și simplu observi imagini simbolice, inclusiv
persoane, care nu sunt de fapt acolo.
Când eram singuri, J îmi spunea că lumea e doar un vis neînsemnat, dar că
majoritatea oamenilor nu sunt dispuși să accepte această idee, deoarece experiența
lor în sens contrar este foarte puternică. Apoi a subliniat faptul că a ști că lumea
este o iluzie nu este suficient.
Gnosticii și unii dintre primii creștini au numit lumea un vis: hindușii îl numesc
Maya, iar budistii îl numesc anicca și totul înseamnă aproape același lucru. Dar
dacă nu știi scopul visului și cum să reinterpretezi imaginile pe care le vezi acolo,
ceea ce vom discuta puțin mai târziu, atunci învățătura generală că lumea este o
iluzie are o valoare foarte limitată. În orice caz, El a mai spus că va veni ziua când
Spiritul Sfânt îi va învăța pe oameni toate aceste lucruri - și asta e ceva la care
sperăm să contribuim împărtășind cu tine unele dintre cele mai recente învățături
ale lui J - și că toată lumea va ști că numai Dumnezeu este real. Câteodată, la
finalul unei conversații pe care o aveam, el spunea pur și simplu: „Dumnezeu este”
și apoi pleca.
Un alt lucru despre el, care este foarte rar menționat este faptul că el a avut un
excelent simț al umorului. Era foarte vesel. Îi plăcea să râdă și să-și împărtășească
bucuria cu alții.
Gary: Și era pe deplin trezit?
Arten: Da, dar trebuie să lămurim foarte clar ce înseamnă asta pentru noi. Nu
spunem că el era mai treaz în vis, spunem că s-a trezit din vis. Aceasta nu este o
distincție minoră, Gary. Este clar că a fi mai treaz în vis este ceea ce ar însemna
pentru mulți să fie iluminat, dar nu asta este ceea ce predăm noi. Puteți învăța un
câine să fie mult mai alert, să fie mai impresionant și să își trăiască presupusa viață
la maxim și aproape orice ființă umană poate învăța să-și crească conștiința. Poți fi
întotdeauna învățat să abordezi visul cu un sistem de gândire mai inteligent în
încercarea de a scoate ceva mai mult din el, ceva mai bun sau diferit.
Dar fratele nostru J a fost complet în afara visului. Nu pleda pentru o modalitate de
îmbunătățire a iluziei și nici nu a pledat pentru lupta de exprimare de sine, pentru a
nu muri cu potențialul neexprimat. Acest fel de exerciții te pot face temporar să te
simți mai bine, dar continui să-ți construiești casa pe nisip.
J nu s-ar opune îmbunătățirii vieții tale, dar ar fi mai preocupat de Sursa din care
vine ghidarea ta decât de ghidare în sine, pentru că știa enormele beneficii pe
termen lung pe care le are pentru mintea ta să urmeze Spiritul Sfânt. Scopul real nu
este să îți împodobiți viața: este să te trezești din ceea ce crezi că e viața ta! În acest
fel îți construiești casa (viața) pe o stâncă. Mesajul lui J nu avea nimic de-a face cu
repararea lumii.
Când corpul tău pare să moară, ce vei face cu ceea ce crezi că este lumea? Tot ce te
preocupă cu privire la lume, îl poți împodobi, dar nu îl poți lua nicăieri.
Gary: Nu sunt aceleași idei exprimate în Evangheliile care au fost respinse de
Biserică?
Pursah: Putem spune că au fost respinse, ca să nu spunem ceva mai rău. În multe
cazuri Evangheliile au fost distruse de Biserică, pentru a nu mai fi citite niciodată.
În prezent, oamenii trec cu vederea faptul că atunci când Constantin a adoptat
creștinismul ca religie oficială a Imperiului Roman toate celelalte religii și idei
spirituale au fost declarate în afara legii. Deci, dacă credințele tale nu făceau parte
din acele doctrine în curs de dezvoltare rapidă ale noii biserici, de seara până
dimineața erai declarat eretic, crimă care putea fi pedepsită cu moartea. A fost ca și
cum congresul tău ar adopta brusc o lege care ar spune că toate credințele
religioase care nu sunt exact în conformitate cu doctrinele Coaliției Creștine sunt
interzise și orice dezacord din partea oricui este o crimă comparabilă cu omorul.
Gary: Deci împăratul Constantin nu era mai tolerant decât cei care înaintea lui îi
persecutau pe creștini.
Pursah: Constantin a fost un soldat, un om politic și un criminal. Practic nimic din
ceea ce a făcut nu a fost altceva decât un calcul pentru a-și crește puterea. Și-a dat
seama că creștinismul devenea deja cea mai populară religie din Imperiul Roman și
pur și simplu a profitat la maximum, folosind-o pentru propriile sale scopuri. Este
de neconceput ca cineva care masacrează oameni să fi avut vreun fel de experiență
religioasă serioasă.
Gary: Nu există oameni care cred că războaiele sfinte sunt justificate?
Arten: Război sfânt, un alt oximoron care există.
Gary: Chiar Edgar Cayce a spus că uneori războaiele sunt necesare.
Arten: Există o diferență uriașă între sfânt și necesar. Edgar era un om excelent și
talentat, dar el însuși va fi primul care va spune că nu era Iisus. J râdea de ideea
spiritualizării violenței, la fel cum râdea și de lume.
Gary: Bine. Deci, revenind la supraestimatul nostru Constantin și la unele dintre
primele acțiuni ale Bisericii, spuneți că unele dintre Evanghelii și idei alternative
cu privire la J au fost măturate de pe hartă?
Pursah: Da, și asta ne impune să analizăm datele care se întâmplă să fie istorice.
Poate crezi că facem o recenzie istorică, dar ceea ce nu înțelegi este că totul este o
recenzie istorică. Fie că este vorba de istorie religioasă, istorie naturală sau politică,
adevărul este că nu știi care este istoria ta. Istoria - lui (his story) sau a ei ( her
story) pentru prietenele tale feministe - este o poveste scrisă de cei care au câștigat
războaiele. Dacă Puterile Axei ar fi câștigat al doilea război mondial, astăzi ai fi
citit că Hitler, Mussolini și Tojo au fost oameni mari și de Holocaust și asaltul
asupra lui Nanking ar fi vorbit doar câțiva rebeli dispuși să își riște viața. Din
fericire pentru tine, Aliații au câștigat războiul și azi ești liber să studiezi
spiritualitatea în locul fascismului. Oamenii nu au avut întotdeauna libertatea să
creadă în ceea ce voiau să creadă.
După răstignire, funcția mea sacerdotală a avut loc în principal în Siria - am fost
acolo paisprezece ani înaintea lui Pavel - și am făcut călătorii lungi în Egipt,
Arabia, Persia și chiar India. Mărturia mea față de J a fost foarte directă și s-a bazat
complet pe ceea ce îl auzisem spunând, atât în public, cât și în privat. În acele
timpuri nu am înflorit nici o poveste despre El. Primele Evanghelii, ca și ale mele,
au fost numite Faptele apostolilor, pentru că erau pur și simplu liste cu Învățăturile
lui J către apostoli care au fost transcrise pentru a fi transmise mai departe.
Romanele care au devenit ulterior Evanghelii au fost scrise mai târziu, între
douăzeci și șaizeci de ani după scrisorile lui Pavel, deși scrisorile sale apar în
Biblie mai târziu.
Întrucât am citat doar ce spusese J în public și în privat, mesajul meu, inclusiv
Evanghelia mea, avea un ton mai intelectual. Cu toate acestea, multe dintre spusele
din Evanghelia mea au fost mult mai mult semnificative pentru cultura Orientului
Mijlociu din acea perioadă decât pentru cultura occidentală actuală, deci îți voi
explica doar câteva dintre cele pe care le consider cele mai relevante pentru tine.
Fiind americanul provincial care ești, poate îți e greu să crezi acest lucru, dar în
acele zile poporul lumii arabe era mai avansat în multe privințe decât europenii sau
Imperiul Roman de apus. Datorită moștenirii tale culturale, crezi că Europa a fost
culmea și avansul tuturor realizărilor intelectuale. Cu toate acestea, în Orientul
Mijlociu, orașul Petra făcea ca cea mai mare parte a Europei să pară o mahala.
Piramidele Egiptului nu arătau deloc ca aspectul lor actual. Erau complet acoperite
cu pietre prețioase de calcar delicat lustruite care se puteau vedea strălucind prin
deșert la mai mult de o sută cincizeci de kilometri distanță. Biblioteca din
Alexandria, din Egipt, păstra mai mult de un milion de documente care conțineau
toate informațiile despre istoria cunoscută a rasei umane până în acel moment.
Asta, desigur, până să fie jefuită parțial de către romani după invazia lor și,
ulterior, supusă unei neglijențe incredibile, jafuri și incendii de mai târziu.
Nu spun aceste lucruri pentru a face iluzia reală sau pentru a descrie vise nocturne
iluzorii. Le spun pentru a-ți arăta cât de părtinitoare este părerea ta despre istorie.
Treci cu vederea vremurile întunecate și crezi că Europa și religia care a devenit
cunoscută drept creștinism erau oarecum superioare restului lumii. Cu toate
acestea, europenii erau unele dintre cele mai barbare popoare, fie că erau dintr-un
trib din nord sau trib roman sau unul din triburile creștine de mai târziu, și
numeroasele lor acțiuni violente aveau să dovedească clar acest lucru.
Din păcate, portretul făcut de ei fratelui nostru J a fost la fel de greșit ca și
majoritatea celorlalte acțiuni ale lor. Da, în cele din urmă Europa a trăit o perioadă
înfloritoare, în timp ce alte zone au declinat sau au rămas în urmă, dar religia
creștină fusese dezvoltată aproape complet înainte de asta, și de fapt a acționat ca o
forță împotriva Renașterii, la fel cum s-a opus activ oricărui lucru ce nu se încadra
între limitele îngustei sale teologii.
Gary: Nu ești foarte generos cu creștinismul. Majoritatea creștinilor pe care îi
cunosc sunt oameni buni.
Arten: Nu spunem că nu există lucruri bune în creștinism sau că creștinii nu sunt
uneori ca sarea pământului. Dar religia lor este o amestecătură, deoarece lumea,
care este o proiecție din mintea care a făcut-o, este un talmeș balmeș. În orice caz,
ai atât de puține informații ca să presupui că cunoști istoria, deoarece ești conștient
doar de o fracțiune foarte mică și distorsionată a ei.
Privește istoria naturală. Există dovezi solide și științifice conform cărora ființele
umane au existat pe pământul de un timp mai îndelungat, mult mai lung decât
îndrăznesc majoritatea oamenilor de știință să spună în public, pentru că ei cred că
asta le-ar strica imaginea. Dacă nu se potrivesc modelelor științifice unanim
acceptate, munca lor nu primește finanțare și, fără bani, nu se face nimic. Nu te
aștepta ca guvernele sau marii intelectuali ai timpului tău, sponsorizați de marile
corporații, să te informeze despre asta foarte curând, dar adevărul este că ființele
umane au construit și distrus multe civilizații cu un grad ridicat de dezvoltare
tehnologică pe planetă. Acest model de construcție și distrugere a civilizațiilor s-a
repetat de nenumărate ori dar voi nu știți nimic despre asta. Ce numiți azi Atlantida
este doar un exemplu și același model continuă să se repete în timp ce vorbim.
Gandhi, Mahatma sau Marele Suflet, a avertizat că mai putem face și altceva în
viață decât să accelerăm din ce în ce mai mult. Dar lumea a învățat foarte puține,
deși crede că a învățat multe.
Gary: Ceva ce ai spus îmi amintește că am citit cândva că un grup de specialiști în
textul Bibliei au ajuns la concluzia că, probabil, J a spus doar douăzeci la sută din
lucrurile atribuite lui în Noul Testament.
Pursah: Da. De fapt, procentul este chiar mai mic, iar unele dintre lucrurile care se
crede că le-a spus sunt greșite. Cu toate acestea, nu am venit aici pentru a fi o sursă
de erudiție biblică care, în ciuda contribuțiilor sale pozitive, este o știință
defectuoasă.
Gary: În ce fel?
Pursah: Unul dintre aspecte ar fi că, cu cât sunt mai multe surse care oferă același
citat, cu atât i se acordă o credibilitate mai mare. Cu toate acestea, Evangheliile lui
Marcu, Matei și Luca au copiat din documentele anterioare și Matei și Luca au
copiat, de asemenea, dintr-o sursă comună, precum cartea lui Marcu care, deși a
fost scrisă înaintea celelaltor trei Evanghelii convenționale, apare în Biblie pe locul
doi. Aceasta se datorează faptului că „băieții” au vrut să înceapă Noul Testament
cu acea problemă inutilă despre arborele genealogic și Matei a încercat să
urmărească rădăcinile lui J până la regele David pentru ca profeția să se
împlinească, chiar dacă presupusa naștere dintr-o fecioară ar fi cam prea greu de
crezut. Întâmplător, vechea scriptură originală spunea doar, referindu-se la Mesia,
că „o tânără va naște”. Nu a spus niciodată că o fecioară trebuie să nască. Acest
lucru a fost adăugat mai târziu, pe baza unei povești similare din alte religii antice.
Gary: Oamenii iubesc profețiile.
Arten: Poți fi sigur de asta. Practic întreaga religie creștină a fost împrumutată din
povești și scripturi anterioare, inclusiv - fără însă a se limita la asta - unele dintre
vechile pergamente descoperite la Marea Moartă care nu au supraviețuit. Apropo,
nu am mai vorbit prea mult despre esenieni înainte, dar au avut un talent deosebit
pentru scrierea și păstrarea scripturilor, cărora s-au dedicat cu seriozitate.
Gary: Te-ai înmuiat cumva în ce privește oamenii?
Arten: Oamenii nu sunt nici buni, nici răi. Vei vedea. Punctul de vedere pe care am
început să îl stabilim în ceea ce privește regulile savanților biblici, este: dacă
scriitorii Evangheliei au copiat unii de la alții, ceva care nu era neobișnuit la acea
vreme, iar savanții de astăzi dau credibilitate poveștilor și spuselor pe baza
numărului de documente originale în care se află, atunci descoperirile lor vor fi
greșite uneori, mai ales dacă sursa originală din care a fost copiat era de la început
incorectă sau dacă versiunea originală a fost modificată de către copist și apoi
pierdută sau distrusă.
Gary: Deci, copierea a ceva nu îl face adevărat și faptul că ceva nu a fost copiat nu
implică că acest lucru este fals.
Arten: Da. Un student de excepție. Îți ofer o profeție; vei scrie o carte despre asta și
ea va transmite altor oameni ce ți-am spus noi.
Gary: O carte? Mie mi-e greu să scriu un cec!
Arten: Îți va oferi posibilitatea de a-ți folosi memoria privilegiată și notițele pe care
le iei.
Gary: Nu cred că oamenii mă vor crede dacă le spun că ai apărut așa înaintea mea
așa.
Arten: De fapt, unii ar crede iar alții nu, dar, stai un pic, am o sugestie care te va
ajuta să începi și să te simți în pace. Ce-ar fi dacă nu ai încerca să convingi pe
cineva de ceva? Începe s-o scrii ca și cum ar fi o poveste pe care ai inventat-o.
Apoi spune-le oamenilor că ai inventat-o. Totul este inventat. Asta este treaba,
fratele meu.
Gary: Nu știu, probabil că nu aș ști să pun semnele de punctuație cum trebuie.
Arten: Și ce contează atâta timp cât oamenii pot înțelege cea mai mare parte? Nu îți
face griji de detalii, doar scrie ce ți-am spus noi. Important este mesajul, nu modul
în care ajunge la destinatar. Ceea ce pierzi la punctuație, vei compensa cu substanță
și consistență. Este posibil, de asemenea, să fii foarte surprins. Cere-i Spiritului
Sfânt să te ajute și îți va fi foarte bine.
Gary: Nu contrazice asta cu ceea ce mi-ai spus înainte, că nu trebuie să spun
nimănui dacă nu vreau, și că nu veți vorbi cu mine despre viitor și alte probleme?
Pursah: Nu. Nu îți vom spune multe despre viitor și nu trebuie să scrii nimic dacă
nu vrei. Nu va trebui să apari în public dacă nu te simți confortabil. Nu-ți place să
vorbești în public, nu-i așa?
Gary: Prefer să îmi bag sticla spartă în fund.
Pursah: Nu cred că este necesar. Ideea este că ești liber să faci orice alegi, dar ar fi
de preferat să nu faci asta singur. Când ai timp să ceri, lasă-l pe J sau pe Spiritul
Sfânt să ia decizii pentru tine. Avem un anumit avantaj atunci când vorbim despre
acest lucru, deoarece tot ceea ce se va întâmpla, s-a întâmplat deja. Nu îți oferim o
sarcină specială, doar îți spunem pur și simplu ce s-a întâmplat deja. Vom aborda
acest subiect mai târziu.
Gary: Mă simt cam incomod să nu vorbesc cu Karen despre asta. Ar putea să vă
vadă și ea dacă ar fi aici?
Pursah: Sigur. Corpurile pe care le proiectăm sunt la fel de dense ca ale tale, deși
nu și creierele noastre. Glumeam. Dar oricine ne-ar putea vedea așa cum te vede și
pe tine. Cu toate acestea, îi poți face o favoare lui Karen și să nu-i vorbești despre
noi o perioadă.
Gary: Cum vine asta?
Pursah: Dacă îi spui despre noi acum și ea te crede, ceea ce ar face, asta i-ar
schimba viața și ar duce la o serie de evenimente de care nu ai nevoie. Mai bine îi
spui mai târziu, când se vor încheia aparițiile noastre. În momentul de față dorim să
te implicăm doar pe tine.
Gary: Aș putea să vă fotografiez și să vă înregistrez vocile?
Arten: Ai putea, dar îți voi da trei motive să nu o faci. În primul rând, ai fi ispitit să
le dovedești oamenilor că am apărut înaintea ta. Cu toate acestea, orice actor ar
putea interpreta un rol și ne-ar putea imita vocile, astfel încât într-adevăr nu ai
dovedi nimic.
În al doilea rând, nu este vorba de a convinge pe cineva că ai dreptate, este vorba
de a împărtăși idei care să-i ajute pe oameni să înainteze. În al treilea rând,
folosirea aparențelor ca mijloc de a induce pe cineva să creadă în noi, nu ar fi
aliniat cu ceea ce predăm noi.
Vrem să predăm într-un mod care să inducă tipul de aplicație practică care duce la
experiență revelatoare. Aceasta este ceea ce întărește credințele într-un mod
autentic.
Gary: Și ce se întâmplă dacă oamenii resping ceea ce ai de spus sau dacă îl
folosesc doar o perioadă și apoi îl lasă și trec la altceva?
Arten: Aceste variante sunt posibile, dar unii oameni îl vor păstra și vor profita de
acesta la maxim. După cum am spus, nu te preocupa de detalii. Nici o învățătură nu
este irosită.
Orice ai învățat rămâne în minte pentru totdeauna. Nu o poți pierde, chiar dacă nu
ești conștient de acest lucru, este încă acolo. Deci nu ar trebui să vă faceți prea
multe griji despre faptul că nu veți atinge Cerul în această viață particulară.
Învățarea nu este liniară. Pe lângă faptul că totul rămâne în minte, poți fi sigur că
nu corpul uman sau creierul este cel care ia orice decizie aparent liniară cu privire
la reîncarnare. Această decizie este luată de mintea ta la un nivel complet diferit, și
această decizie depinde de ce ai făcut sau nu pentru a-l ajuta pe Spiritul Sfânt să îți
vindece vina inconștientă. După cum am mai spus, indiferent de ceea ce pare să se
întâmple, mintea ta păstrează toată informația.
Gary: Grozav. Așa că nu suntem chiar așa de proști!
Arten: Este adevărat. Toată ignoranța este de fapt o represiune care există în scopul
producerii unui efect particular pentru un anumit motiv și vom discuta în curând
despre acest lucru.
Gary: Uau! Știi, este cam ciudat, dar multe dintre lucrurile pe care mi le spui mi se
par adevărate, în ciuda faptului că nu le-am auzit înainte.
Arten: Asta pentru că în multe din viețile tale trecute nu ai fost străin de instruire
teosofică. În ultimii ani, ai văzut mai multe imagini despre cum arătai în alte vieți
trecute. Ai darul de a vedea imagini mistice. O parte din motivul pentru care ai
avut atât de multe experiențe spirituale în această viață și, din această cauză,
accepți aceste idei ca și cum le-ai crezut toată viața, se datorează faptului că suma
învățăturilor tuturor vieților tale este încă în interiorul tău.
Gary: Mi-ai putea oferi o scurtă recenzie?
Arten: Foarte pe scurt. Nu uita, nimic din toate acestea nu te face unic sau special.
În final, aproape toată lumea va sfârși studiind aceleași lucruri. Ai avut odată
norocul să fii un entuziast adept al marelui cabalistul Moses Cordovero. Celebra sa
formulă: „Dumnezeu este toată realitatea, dar nu toată realitatea este Dumnezeu”, a
stabilit un punct de cotitură foarte important și, de asemenea, o distincție vitală
între misticismul cabalistic și panteism. La o altă oprire a roții timpului ai fost
sufist musulman.
Gary: Foarte interesant. Evreii și arabii s-au urât adesea reciproc și totuși au fost și
una și alta în vieți diferite.
Arten: Bine punctat. Chiar și la nivel de formă, arabii și evreii - ca și sârbii și
musulmanii - practic sunt la fel, ceea ce vă arată câte pot să facă oamenii doar
pentru a fi diferiți.
Acest lucru este valabil pentru majoritatea oamenilor; doar că unele exemple par
mai extreme decât altele. Astăzi, este ceva obișnuit ca evreii, negrii și nativii
americani să se simtă victime ale trecutului, dar mulți dintre ei ar fi îngroziți să știe
că în viețile anterioare au fost ei călăii.
Din același motiv, există multe victime ale abuzurilor asupra copiilor care devin
abuzatori în același ciclu de viață. Astfel, dansul dualității dintre victimă și călău
continuă, permițând ca toată lumea, la un moment dat sau altul, să se îmbrace cu
roba sângeroasă a judecății drepte.
Ca sufit musulman, ai cultivat în tine gândul de unitate sau monism și ai progresat
spre a experimenta fiecare lucru separat ca un văl iluzoriu care acoperă adevărul
etern. Ai recunoscut realitatea lui Dumnezeu și lipsa de importanță a materiei și
unul dintre versurile Coranului care îți era drag spunea așa: „Toate lucrurile create
dispar, și rămâne doar chipul Domnului tău, în toată măreția și grația lui”.
De asemenea, ți-ai dat seama că o parte esențială a fiecărei iluzii este schimbarea
sau, așa cum ai învățat să o numești într-o viață budistă, impermanența - care era
ireală - spre deosebire de obiectivul luminii clare. Toate aceste învățături au picat
foarte bine după ce, într-o altă viață, studiasei învățăturile lui Platon, care vorbeau
și scriau despre ideea perfectă din spatele tuturor lucrurilor imperfecte din această
lume. El a numit-o „ Binele” și a descris-o drept „… o realitate eternă, un regat
care nu este afectat de vicisitudinile schimbării și ale declinului ... "
Șase secole mai târziu, un alt profesor al tău, neoplatonicul cu numele de Plotinus,
a împrumutat și l-a extins postulatul platonic care zice că „binele este unul” și a
încercat să-l definească drept originea finală a tuturor lucrurilor din lume. Cu toate
acestea, ca aproape toți ceilalți mari filozofi din istorie, cu excepția lui J, nici
Platon și niciunul dintre urmașii săi nu au înțeles originea lumii și nici ce este cel
mai important, scopul ei.
Gary: Deci discipolul popular al lui Platon, Plotin, probabil a plagiat postulatele
platonice?
Arten: Încă o blasfemie ca asta și vei fi pedepsit! Până acum ți-ai dat seama când te
tachinez, nu? În orice caz, Platon l-ar fi plăcut pe Plotinus și vrem să subliniem că
acestea sunt căi ce se străbat vieți întregi. Simplificările noastre sunt menite să îți
spună că ai petrecut vieți întregi dedicate acestor căi.
Ideea unei realități fără schimbare nu este nesemnificativă. Pentru a înțelege de ce,
să ne uităm la noțiunea de yin și yang, pe care ai explorat-o în timpul diverselor
încarnări taoiste și budiste din Orientul îndepărtat.
Gary: Uau, da` știu că am umblat!
Arten: Toată lumea face asta, dar de fapt totul s-a întâmplat simultan. După cum a
indicat Einstein, trecutul, prezentul și viitorul au loc simultan.
Gary: Einstein era un tip foarte inteligent.
Arten: Da, dar a trebuit totuși să învețe că nu s-a întâmplat cu adevărat nimic,
niciodată. Apropo, când vom pleca de aici diseară vei avea sentimentul că am fost
două ore, dar pe ceas vor fi trecut numai douăzeci de minute.
Notă. În acest moment, m-am uitat la ceas și am văzut că, deși mi se părea că
Pursah și Arten vorbeau cu mine de mai bine de o oră, trecuseră doar unsprezece
minute.
Gary: Cred să glumești! Ceasul meu încă funcționează normal, dar aici se întâmplă
ceva foarte ciudat.
Arten: Nu-ți face griji. Știam că aceasta va fi cea mai lungă dintre conversațiile
noastre, deci, am hotărât să ne jucăm un pic cu timpul, în loc să te ținem treaz până
foarte târziu. Noi știm că ai nevoie să dormi bine pentru a putea lucra bine
dimineața.
Timpul poate fi modificat deoarece, deși experiența ta este aceea a unei ființe
liniare, în realitate ești o ființă non-liniară. În general nu ne folosim de aceste
jocuri, dar o să ne distrăm și altă dată, jucându-ne cu spațiul. Nu cu spațiul exterior,
pur și simplu cu spațiul. Nu ești o ființă spațială, ci o ființă non-spațială sau, cum ar
spune fizicienii, ai o experiență locală, dar de fapt, ești non-local.
Am spus că vom vorbi despre yin și yang dar ne întâlnim din nou cu același tip de
situație existentă în toate celelalte filozofii și spiritualități celebre ale acestei lumi.
Ideea originală din spatele yin-ului este că chi, sau energia pasivă, și yang, care
este energie activă, ambele provin din Tao, care este liniște absolută. Dar, întrucât
Tao nu se poate percepe pe sine, decide să se împartă în două și să se manifeste
veșnic, ceea ce duce la o interacțiune în continuă schimbare și aparent infinită între
forțe de echilibrare. De altfel, aceasta este o descriere simplistă. Nu mă voi apuca
acum să dezvolt taoismului, care a fost un proces extrem de lung. Dar îți sună
familiară ideea generală?
Gary: Da. Deci, ideile New Age sunt de fapt foarte vechi și chiar Platon a luat ceva
de la maeștrii din înaintea lui.
Arten: Ni se întâmplă tuturor. Ideea lui „Unu” nu a fost complet originală, dar,
totuși, Platon a fost un mare filozof, Chiar J, deși mult mai avansat, a admirat
istoria peșterii lui Platon.
Gary: Îmi amintesc de ea! Mama mi-o citea când eram copil. Îmi amintesc că mă
speriam.
Arten: De ce crezi că mama ta făcea asta știind că nu poți înțelege foarte bine
povestea?
Gary: Pentru că voia să-mi deschidă puțin mintea și să mă facă să văd că există alte
idei la dispoziția mea în afara gunoiului pe care societatea mi-l servea.
Arten: Desigur. A fost o mamă extraordinară și vom vorbi despre povestea asta în
scurt timp. Cum am spus, ideea din spatele yin și yang nu este foarte diferită de
multe alte filozofii. Dar, din păcate, conține aceeași eroare de bază ca și celelalte.
Yin și yang interacționează de-a pururi și vei găsi ceva yin în tot yang-ul, și ceva
yang în tot yin-ul și, între timp, ceea ce lumea numește în mod iluzoriu viață,
contiunuă ad nauseam. (până ne vină rău)
Dar filozofia nu se deranjează niciodată să ia în considerare lipsa de înțelepciune
care e în toate astea, cu excepția faptului de a presupune că conștiința, chi-ul și
percepția sunt bunuri foarte valoroase. Când vom încheia discuțiile, vei avea o mai
bună idee despre ceea ce sunt cu adevărat și vei primi și prima impresie generală
despre cum poți transforma situația. Ceea ce ar trebui să-ți amintești acum este că,
din experiențele tale spirituale, majoritatea autorilor acestor idei au avut
sentimentul că Unu este imuabil și veșnic și în acel moment aveau dreptate.
Un alt punct despre care mulți dintre ei au avut dreptate este că tot ceea ce nu este
Unu este iluzoriu. Chiar și cel mai elementar mod de a judeca, cum ar fi etichetarea
a ceva ca fiind bun sau rău, ar face diferența doar între lucrurile care sunt de fapt
aceleași, datorită irealității lor. Prin urmare, într-adevăr, nicio judecată nu este
valabilă.
Gary: Deci acesta este același tip de lipsă de judecată pe care Bhagavad-Gita îl
descrie atunci când spune: „Când suferința și bucuria sunt la fel…”.
Arten: Da. Ai vorbit ca și hindus-ul îndrăzneț ce ai fost cândva. Ca hindus, politica
nu a funcționat pentru tine deloc, erai interesat doar să înveți s-o folosești pentru a
recunoaște iluzia. Dar recunoașterea iluziei este doar o parte a procesului de iertare
predat de J, nu întregul lui. Îți vom spune și despre restul. Înainte de ați da seama,
vei fi una cu J cel nerevelat (subteranul).
Gary: Te-ar deranja să-mi explici asta?
Arten: Ei bine, l-am iubit pe J. El era ca o lumină ce ghidează copiii pe drumul de
întoarcere LA adevărata lor casă din Cer. Odată, când eram cu el, am spus ceva în
care îmi exprimam iertarea, iar apoi El a spus că acum eram una cu J cel nerevelat.
El a continuat să spună că asta însemna pur și simplu că de multe ori gândeam ca el
și, uneori, în același timp cu El. Numai atunci, a spus J, a putut să intre mai adânc
în mintea mea și să fie și mai aproape de mine, pentru că începeam să văd ca El, să
gândesc cu aceeași atitudine internă și aceasta este adevărata viziune spirituală.
Așa cum am mai spus, asta nu are nimic de a face cu ochii fizici, deși există
simboluri ale acestei atitudini interne care pot fi uneori văzute cu ochii fizici. Să
evidențiem ceva: oamenii în general nu ar trebui să se simtă prost sau rușinați
pentru că nu văd astfel de simboluri. Nu e ceva necesar. Unii, ca și tine, au darul de
a le vedea, dar alții au daruri în alte domenii. Efectul aparent este de prisos; ceea ce
ne interesează cu adevărat este cauza.
Desigur, J era atât de complet identificat cu Spiritul Sfânt, încât se referea că atât el
cât și eu gândeam ca Spiritul Sfânt; nu se referea la trupul său. Dacă cineva nu se
simte foarte confortabil cu J, el se poate gândi întotdeauna la Spiritul Sfânt. Cum
crezi că ești un corp sau un suflet specific, ar fi benefic pentru tine să te gândești la
cineva pe care îl înțelegi ca specific, mai degrabă decât abstract, pentru a te ajuta și
a te ghida dincolo de toate simbolurile.
Gary: Nu ar fi suficient să ne gândim la Krishna, Buddha sau Gautama sau
Zoroaster sau la oricare altul din restul grupului?
Arten: Da. Dar atunci nu l-ai studia pe J. Crezi că totul este la fel, dar, pentru un
ochi antrenat, există distincții importante care fac toată diferența în lume. Nu avem
nicio intenție să reducem din meritele nimănui. Până la urmă, toată lumea va atinge
același obiectiv și, de fapt, deja l-au atins. Aceasta este o parte pentru tine,
deoarece crezi că nu ești încă pregătit pe deplin. Doar amintește-ți că dacă decizi să
lucrezi cu J, poți fi sigur că el te va ajuta. Una sau două spuse din Evanghelia lui
Pursah vor ilustra acest lucru.
Gary: Am așteptat cu răbdare.
Arten: Știu, aproape am ajuns acolo. Pentru a completa scurtul nostru rezumat, ai
avut multe vieți bune și multe altele care păreau să fie degeaba. Uneori le visezi, ai
vise frumoase dar și coșmaruri. Dă-mi voie să te întreb ceva! Mai ai visurile alea în
care ești un american nativ în orașul acela în care se întâlnesc marile râuri?
Gary: De unde știi asta? Oh, am uitat, știi totul.
Pursah: Da, îți reamintim că putem lucra cu tine doar folosind cuvinte și simboluri
pe care le poți înțelege. Ai experimentat mii de vieți, inclusiv multe vieți creștine
de diferite forme și multe altele care au implicat religii de care majoritatea
oamenilor nici n-au auzit. De exemplu, ca aborigean, experiența ta a fost că lumea
spiritelor - sau Ika, așa cum o numeai pe atunci, - era la fel de reală ca și tine, sau
chiar mai reală decât ceea ce este cunoscut sub numele de trezire.
Cu toate acestea, din toate viețile tale de până acum, ar fi dificil să alegi una mai
satisfăcătoare decât cea în care ai fost prieten și student al minunatului maestru
spiritual nativ american cunoscut sub numele de Gran Sol (Marele Soare).
Cu o mie de ani în urmă, la începutul secolului al XIX-lea exista un oraș la fel de
mare ca Boston sau Philadelphia. Acel loc de întâlnire înconjura ceea ce este azi
orașul Saint Louis, dar printre locuitorii săi nu existau oameni albi. Acolo erau
case, nu corturi- tipi. Tipi- urile au fost utilizate în principal de triburile de la
câmpii care migrau în funcție de anotimpuri. Ai fost un indian american care locuia
în acel oraș și l-ai întâlnit pe cel care, potrivit oamenilor, a coborât de la soare
pentru a media între cer și pământ.
L-au numit Marele Soare. A respins jertfa umană, a predat majoritatea celor 10
porunci și o parte din înțelepciunea lui J cu cinci sute de ani înainte ca omul alb să
aducă prima Biblie în Statele Unite ale Americii. El era ca un rege sau un papă și
trăia în vârful unei uimitoare movile făcută de mână omului, într-o structură pe
care oamenii o construiseră pentru el în semn de iubire și respect.
Deși la acea vreme indienii americani nu aveau o limbă scrisă, numele orașului s-ar
pronunța și s-ar scrie acum ceva de genul Cahokia și Marele Soare a fost cunoscut
și respectat în toată acea zonă a continentului.
Râurile conectau orașul cu diferitele părți ale țării și tu făceai comerț cu piei de
animale. Ai insistat întotdeauna să împărtășești o parte din învățăturile prietenului
tău cu triburile cu care făceai afaceri. Și erai întotdeauna fericit să te întorci acasă
și să mai înveți ceva de la acel om, care era o Ființă spirituală luminată.

Tu crezi că universul evoluează ... dar doar își învârte roțile,

repetând aceleași șabloane iar și iar în diferite forme

Gary: Am câteva imagini cu asta în minte. Spune-mi, acest tip apare în Cartea lui
Mormon?
Pursah: Nu. Joseph Smith nu avea cunoștință de el, la fel ca și majoritatea albilor.
Istoria amerindiană depindea de tradiția orală. Smith făcea altceva. A scris ce avea
de scris despre acele plăci metalice pe care le-a tradus. În orice caz, Gran Sol a fost
foarte asemănător cu J, doar că o mie de ani mai târziu.
Nu vom spune povesti prea mult despre viața respectivă sau despre profesorul tău.
Cea care ne preocupă acum este viața ta actuală. Îți oferim câteva informații pentru
a te ajuta să te pregătești pentru forma cea mai nouă și avansată a învățăturile lui J
și, prin urmare, vrem să te avertizăm despre o mică greșeală făcută de Gran Sol.
Toată lumea face greșeli, chiar și ființe luminate. Pământul nu este un loc al
perfecțiunii. De fapt, este proiectat să fie un loc unde adevărata perfecțiune este
imposibilă. Crezi că universul evoluează spre perfecțiune. Această idee este falsă.
Universul este asamblat pentru a face să pară că asta face, dar doar își învârte
roțile, repetând aceleași modele de mai multe ori în moduri diferite. Acesta este un
truc pe care vei ajunge să îl înțelegi.
Diferența dintre greșelile tale și greșelile Ființelor luminate constă în capacitatea
lor de a exersa adevărata iertare. Își dau seama că, dacă greșelile altora trebuie
iertate imediat, în același mod, trebuie iertate propriile lor greșeli. Ei știu, de
asemenea, că chiar nu contează ce fac, dar sunt puțini oameni care sunt dispuși să
accepte asta. Majoritatea se agață de greșeli și de vinovăție și o duc cu ei timp de
eoni, deși nu este nevoie să facă acest lucru.
Gary: Deci, ce a greșit Gran Sol?
Pursah: De fapt nu a greșit. A fost pur și simplu o chestiune a scopului căruia și-a
dedicat timpul. El i-ar fi ajutat pe oameni mai bine, pur și simplu învățându-i
adevărul. Atunci, ca și acum - în nord, sud, est și vest - lumea are nevoie de ajutor.
Este plin de oameni care îi atacă mental pe alții și nici măcar nu știu că fac asta; ei
cred doar că au dreptate sau că fac lucrurile corect sau că sunt victime. Gran Sol și-
a permis să fie distras de la ceea ce era mai util. Ți-am spus deja că cei cu adevărat
iluminați, deseori nu caută roluri de conducere. Acum două mii de ani, mare parte
dintre noi așteptau ca J să fie un adevărat Mesia, nu unul sacerdotal. Dar El era
doar fericit împărtășind adevărul cu oamenii și oferindu-le experiența lui. Singura
lui grijă era iubirea lui Dumnezeu.
În orice caz, Gran Sol a devenit ceva foarte asemănător unui papă. A sfârșit prin a
fi ca majoritatea liderilor spirituali convenționali, pierzând timpul cu probleme
politice și prelegeri spirituale în loc să încerce să-i ridice la un nivel cu totul nou,
ceea ce era ce cu adevărat aveau nevoie. Lasă politica politicienilor.
Dă-i Cezar-ului ce e al Cezar-ului. Oamenii trebuie educați, dar dacă le spui
adevărul, va trebui să renunți la o parte din popularitatea ta. Va trebui să accepți
acest fapt: cei cu urechi, să audă.
Așa că Gran Sol s-a transformat într-un mare factor de decizie și oamenii au crezut
că asta era important. Lucrul cu adevărat util a fost când vorbea cu oamenii, în mod
individual sau în grupuri mici, iar el le spunea tot ce știa, în loc să-și bată capul cu
gândul la cum o vor lua. Ți-am mai spus că nu trebuie să spui nimănui dacă nu
vrei. Dacă alegi să predai ocazional, atunci este de preferat să spui adevărul și unii
te vor abandona, decât să le spui doar ce vor să audă și să rămână.
Succesul în lume depinde de multe capete care să facă un gest afirmativ prin care
să-și arate acordul lor, dar adevărul nu are acest efect; adevărul îi tulbură sau cel
puțin îi face să pună la îndoială multe chestii. În cele din urmă, Gran Sol și-a dorit
să fi făcut mai mult din asta și să se dedice mai puțin afacerilor publice, care, îi
ocupau din ce în ce mai mult timp. La sfârșitul vieții a știut că fusese iertat complet
dar a regretat că nu și-a folosit darul mai constructiv, un regret care a fost ulterior
iertat.
Evident, îți spunem toate acestea pentru a te ajuta. Nu încerca să devii o mare
figură publică. Pur și simplu spune adevărul oamenilor și lasă Spiritul Sfânt să se
ocupe de restul. Ar trebui să-ți petreci cea mai mare parte a timpului învățând de la
El și nu să încerci să devii un star.
Gary: Ai spus că am făcut multe progrese în viața aceea?
Pursah: Da, dar de ce crezi că s-a întâmplat așa? Ai petrecut puțin timp predând și,
majoritatea timpului îți ascultai prietenul. Ai avut norocul să-l asculți în privat,
unde era mult mai deschis și mai detaliat. Cu alte cuvinte, ai fost un student
strălucit. Îți oferim această indicație suplimentară, indicație pe care o trăiești deja,
și căreia ar trebui să-i acorzi multă atenție în viitor.
Progresele mari nu se realizează atunci când ești un mare profesor, ci atunci când
ești un mare student.
Gary: A venit într-adevăr Gran Sol pe pământ de la soare?
Pursah: Să nu iei niciodată publicitatea în serios.
Arten: În orice caz, prietenul tău ți-a spus că s-a născut ca orice bărbat. Uneori,
oamenii insistă în a acorda o importanță deosebită banalităților, fără să fie atenți la
ceea ce este important, cum ar fi întoarcerea acasă, acesta fiind obiectivul pe care
vrem să te ajutăm să îl obții.
Gary: Și J a fost conceput și născut ca orice alt om?
Arten: Această întrebare ar putea fi importantă doar pentru persoanele care
consideră că trupul este important și că trupul lui J era foarte important.
Conversațiile noastre viitoare te vor ajuta să realizezi că răspunsurile la problemele
tale sunt în minte; ele nu sunt niciodată afară, în lume sau în corp, în orice corp,
inclusiv al lui J, acesta este o parte foarte importantă a mesajului său. Fără a
înțelege acest lucru este imposibil să înțelegi restul. Dar tu vei înțelege și vei
începe să-ți dai seama cât de nesemnificative sunt celelalte corpuri. Abia atunci
poți începe să experimentezi neînsemnătatea ta. Cum altfel ai putea fii liber? Nu te
vei elibera până nu-ți dai seama că tu ești singurul care forjează lanțurile care te
leagă.
Gary: Ai menționat că Pavel a respins ideea că învierea este a minții și nu a
trupului. Dar unul dintre lucrurile istorice despre care mi le amintesc cel mai mult
despre el este că a vorbit cu ceilalți lideri ai sectelor iudeo-creștine pentru a
permite oamenilor să se convertească la credința lor pur și simplu prin botez și nu
prin circumcizie.
Arten: Ți-am spus că îi plăcea să facă pe plac maselor. Dar nu ne înțelege greșit; nu
spunem că Pavel nu a fost unul dintre cei mai strălucitori și mai influenți bărbați
din istorie. Evident, unele dintre scrierile sale sunt surprinzător de elocvente.
Experiența spirituală a lui J pe drumul Damascului a fost autentică. Ceea ce se
întâmplă este că, dacă analizezi cu atenție, multe dintre lucrurile pe care le-a spus
nu erau lucrurile despre care vorbea J.
Ai să vezi că J a predat tot adevărul și continuă să facă acest lucru, în timp ce - așa
cum ai putut deduce din ce spunem - alții, înainte sau după El, au predat părți ale
adevărului. Oamenii iau părți care sună la fel și presupun că toată lumea spune
același lucru în moduri diferite. Dar J este unic.
Gary: Ar fi de acord cu unele, dar nu cu toate ideile pe care Krishna, Lao-Tse,
Buddha și Platon le-au exprimat înaintea lui?
Arten: Da, și ar fi de acord și cu unele dintre ideile pe care Pavel, Valentino sau
Plotino le-au exprimat după El. Într-adevăr, există anumite adevăruri universale pe
care J le are în comun cu alții. Când vei înțelege pe deplin ce spune, vei înțelege că
vorbește despre un sistem de gândire original care te va aduce mult mai repede la
Dumnezeu și care nu este asemănător cu nici unul dintre celelalte.
Pursah: Toate acestea ne aduc în poziția de a putea începe să vorbim despre ceea ce
spunea J. Ca o o mică parte, îți voi spune ceva despre Evanghelia mea. Dar înainte,
ca să-ți clarifici propriile gânduri, spune-mi pe scurt ce știi despre ea.
Gary: Ei bine, nu stiu prea multe. Cineva a găsit accidental o copie a acesteia în
Egipt după al doilea război mondial, împreună cu alte materiale gnostice și biserica
a spus că au fost inventate de eretici gnostici. Din câte am auzit, unii cercetători
biblici au în prezent păreri mult mai elevate despre acest document.
Pursah: Da, nu ai citit-o, nu? Cu excepția acelei ore, în care, într-o librărie, în timp
ce o răsfoiai, ai petrecut jumătate din timp privind acea femeie frumoasă din
celălalt capăt al holului.
Gary: Există un ton de judecată în comentariul acesta?
Pursah: Nu, dar cert este că nu te puteai concentra pe Evanghelia mea în timp ce
mintea ta era ocupată cu toate acele gânduri superficiale despre corpul ei.
Gary: Nu este corect! De asemenea, aveam gânduri superficiale și despre mintea
ei.
Pursah: Ce ai crezut despre ceea ce ai reușit să citești?
Gary: Nu era prea rău. Te-ar deranja să-mi oferi o imagine de ansamblu mai
cultivată, direct de pe buzele autorului?
Pursah: Da, dar ți-am spus deja că nu vom insista asupra ea. O poți citi dacă dorești
să știi mai mult decât ce am să-ți spun. Când a fost descoperită în 1945, a fost
prima dată când cineva a citit o versiunea completă a ei timp de o mie de ani.
Singurele care s-au păstrat, au fost cîteva fragmente grecești descoperite anterior.

Mi s-a tăiat capul în India.

Când te afli într-un corp, nu știi niciodată ce zi te așteaptă

S-ar putea scrie o carte despre Evanghelia mea și unii au scris-o. Ți-am spus deja
că această copie conține afirmații care au fost adăugate mai târziu și pe care J nu
le-a spus niciodată. Trebuie, de asemenea, să iei în considerare și influența a
aproximativ trei sute de ani de limbă și cultură egipteană și filozofie gnostică
asupra versiunii Nag Hammadi pentru a explica unele dintre spusele sale. De
asemenea, nu include tot ce mi-a spus J în privat, în parte pentru că am fost
executat de un grup de oameni în momentul în care mă așteptam cel mai puțin. Eu
le vorbeam despre pace. Mulți oameni, inclusiv tu, își doresc pace. Dar hai să-ți
spun ceva, Gary. Oamenii lumii nu vor trăi niciodată în pace până când nu vor avea
pace interioară. Deși nu am trăit mult, cel puțin am devenit unul dintre primii
miniștri ai lui J. Biblia respinge oameni ca Thaddeus și ca mine, dar noi am avut
privilegiul de a împărtăși învățăturile pe care J ni le-a dat direct.
Gary: O mare onoare. Ai fost hirotonit?
Pursah: Am fost pre-hirotonit.
Gary: Te-au răstignit?
Pursah: Nu. Mi s-a tăiat capul în India. Când te afli într-un corp, niciodată nu știi
ce zi te așteaptă. În mod surprinzător, nu a fost chiar un mod așa rău de a face
tranziția. A fost rapid. Acest lucru îmi amintește de ceva ce voiam să îți spun
despre răstignire. Era un ritual strict roman. Nimeni altcineva nu l-a practicat.
Ulterior, scriitorii Evangheliei au vrut să dea vina pe Sanhedrin și pe Farisei - pe
care i-au urât - pentru moartea lui J și pentru aceasta au descris un proces în timpul
Paștilor. Dar acele grupuri nu doreau să ignore legea iudaică, nu și dacă doreau să
nu provoace ura propriului popor prin neascultarea de Dumnezeu. Erau oameni
deștepți. Nu ar fi făcut un astfel de joc și judecata descrisă nu respectă orientările
legii noastre. A fost mai târziu când anumite lupte politice prostești au dus la a
spune greșit o parte a poveștii din Noul Testament.
În momentul răstignirii, romanii exercitau toată puterea civilă și dacă a existat un
lucru cu care întregul nostru popor să fie de acord a fost nemulțumirea lor față de
romani. Cu excepția câtorva, nu erau prea mulți oameni care ar fi dorit să-l
batjocorească pe J. În general, cei care râdeau de el erau romanii. Majoritatea
evreilor îl considerau încă o victimă a ”Bunului Imperiu”.
Data viitoare când te gândești la oamenii care l-ar fi ucis pe Domnul tău, lasă-i în
pace pe evrei. Am fost victime ale răstignirii, nu călăi. Iuda nu știa că J va sfârși pe
cruce. Pur și simplu a greșit.
Apoi s-a simțit extrem de vinovat pentru asta. Atunci s-a spânzurat. Iartă-l. J l-a
iertat deci o poți face și tu. Și dacă tot suntem la iertare, îi poți ierta și pe romani,
care, da, au ucis trupul celui pe care mai târziu îl vei numi Domnul tău. J a putut
să-i ierte în timp ce-l răstigneau pentru că știa că ceea ce era cu adevărat nu putea fi
niciodată ucis. De ce crezi că generație după generație, cei care pretind că îl
urmează simt nevoia să dea vina pentru această acțiune pe oameni pe care nici
măcar nu-i cunosc?
Gary: Presimt că oricum îmi vei spune. Dar am o problemă cu unele explicații ale
tale. Nu a spus J că Iuda l-a trădat cu un sărut?
Pursah: Nu. Înainte de cină, Iuda era beat și își dorea bani pentru a cumpăra mai
mult vin și o prostituată. Un ofițer roman care îl văzuse înainte cu J, l-a recunoscut
și a cerut informații. Vezi tu, Ponțiu Pilat căuta pe cineva cu care să dea un
exemplu de exercitare a autorității în timpul Paștilor. Pilat nu și-a spălat niciodată
mâinile de tot ce s-a întâmplat; A vrut să se întâmple așa. În schimbul banilor, Iuda
i-a spus ofițerului unde aveam să fim noi și J în acea noapte. Câte tragedii din
lumea ta sunt rezultatul a ceva făcut de cineva sub influența alcoolului, ceva ce nu
ar face în mod normal?
Gary: Deci Iuda era pe jumătate beat și încerca să obțină o companie feminină și
nu s-a oprit să ia în considerare care ar putea fi consecințele acțiunilor sale?
Pursah: Da. O circumstanță care cred că vă este familiară. Dar Iuda era mai mult
decât pe jumătate beat.
Gary: Ai spus înainte că J nu a suferit pe cruce, lucru greu de crezut. Ai de gând
să-mi spui cum a putut să ierte pe toată lumea și, în același timp, să nu simtă nicio
durere în timpul răstignirii?
Pursah: Da, desigur, dar nu în această vizită. Când te vom părăsi, după ultima
noastră vizită, o să ai deja o imagine completă pe care ți-o vom prezenta pe
parcurs. Restul, ține de tine, dar noi nu vom ascunde nimic de tine. Nu vom spune
că „este un mister”, așa cum le place atât de mult bisericilor să spună. Sistemul de
gândire al Spiritului Sfânt nu te lasă cu multe întrebări fără răspuns. Este posibil să
existe câteva răspunsuri care nu să nu îți placă, dar ți-am spus deja la început, că nu
îți vom spune întotdeauna ce vrei să auzi.
Acum voi fi foarte sinceră cu tine despre ceea ce este Evanghelia mea și despre
ceea ce nu este. Evanghelia lui Toma nu este Sfântul Graal al spiritualității. Nu îți
va aduce mântuire și nu îți va antrena mintea să gândească în direcția necesară
pentru a-ți permite să obții mântuirea. Cu toate astea, ea oferă trei servicii
importante umanității.
În primul rând, în ciuda a ceea ce tu și alții ați putea gândi, Evanghelia mea nu este
un document gnostic. Pentru cei care sunt dispuși să o vadă, o parte din ea conține
descrierea primei forme de creștinism, înainte de a exista ca religie separată numită
creștinism. Am făcut parte din primele secte iudeo-creștine. Cu siguranță, a existat
diversitate între aceste diferite secte, dar nu eram singuri în percepțiile noastre
despre J. De ce crezi că Biserica a fost atât de disperată să califice Evanghelia mea
ca gnostică și eretică? Pentru că nu voia ca membrii Bisericii să vadă cum erau cu
adevărat primii creștini. Biserica era gata să facă orice pentru a ascunde faptul că
unele dintre învățăturile sale sunt eretice pentru J istoric, deși el iertase deja asta.
Există, totuși, câțiva savanți biblici care își dau seama că Evanghelia mea nu este
derivată din Evangheliile Noului Testament și că include câteva afirmații care sunt
exprimate într-un mod mai original și realist decât cele care au apărut mai târziu în
Evangheliile sinoptice. Acești savanți au dreptate în ce privește acest aspect, deși
unele dintre afirmațiile pe care le cred adevărate nu sunt, și, pe de altă parte,
întârzie să accepte alte adevăruri enunțate în Evangheliile mele, deoarece lipsesc
confirmările pe care le cer regulile lor.
În orice caz, dacă J m-a învățat ceva în privat sau dacă a spus ceva unui grup mic
de discipoli, de ce ar trebui să se regăsească neapărat în evangheliile lui Marcu,
Luca sau Matei? Autorii acestor cărți nu erau din generația noastră. Au copiat
cuvintele din Evangheliile anterioare peste între patruzeci și optzeci de ani mai
târziu, păstrând ceea ce le plăcea și scăpând de restul, apoi le-au adăugat zvonuri,
povești și speculații atractive care să se potrivească cu noua lor dogmă religioasă.
Primele Evanghelii, inclusiv a mea, au fost scrise în aramaică. Nu ți se pare ciudat
că nici o singură copie a cuvintelor lui J în propria sa limbă nu a supraviețuit
apariției creștinismului?
Chiar crezi că a fost un accident?
În mod foarte ciudat, chiar și Evangheliile ulterioare au fost schimbate de-a lungul
secolelor următoare. Finalul Evangheliei lui Marcu a fost complet schimbat.
Modificările teologiei nu s-au oprit niciodată. Ai crezut că Arten exagerează când
spunea că creștinismul încă se fabrică. Nu exagera. Oamenii au început să se roage
la Arten ca la Sfântul Iuda Tadeu, patronul cauzelor pierdute, de-abia în secolul al
XVIII-lea. Și în ceea ce privește posibilitatea învățării din mers, nu este nimic
greșit în conceptul de revelație continuă, dar creștinismul a luat Noul Testament,
care este de fapt artă religioasă, și a încercat să-l ridice prin fals-uri la nivelul
adevărului absolut și literal. Acum, nu este nimic rău să folosești arta ca mod de a
exprima ceea ce este adevărat pentru artist, dar să presupui că „Cina cea de taină” a
lui Leonardo Da Vinci ar fi o înregistrare literală absolută și o imagine istorică a
ultimei noastre întâlniri dinainte de Patimi este o nebunie.
Gary: Și tu, ce? Pretinzi că îmi spui adevărul absolut?
Pursah: Înainte de a se încheia întâlnirile noastre, îți vom fi transmis câteva
învățături pe care J ni le-a transmis și care, cu siguranță, exprimă adevărul absolut -
care poate fi rezumat în două cuvinte – dar ele pot fi experimentate doar de o minte
care a fost instruită pentru asta. Ți-am spus deja cele două cuvinte, dar nu ți-ai dat
seama. Ele exprimă adevărul total și absolut. Ele sunt corecția universului. Pe
măsură ce avansăm, nu vom ascunde ceea ce sunt sau faptul că reprezintă o
alegere. Pentru ca tu să alegi corect, va trebui să devii mult mai conștient de
opțiunile pe care le ai.
Gary: Cred că în acest moment este suficient. Poți continua.
Pursah: Mulțumesc. Am spus deja că copia supraviețuitoare a Evangheliei mele a
fost schimbată de-a lungul anilor, dar tot este un exemplu mai realist al tipului de
afirmații făcute de învățătorul nostru. Cea la care mă voi referi în mod afectuos de
acum înainte ca „a lui Toma”, este o Evanghelie iudeo-creștină de Spuse anterioară
Gnosticismului. Gnosticismul a fost o combinație a mai multor filozofii anterioare
lui, amestecat cu unele dintre lucrurile pe care le-a spus J sau despre care oamenii
credeau că le-a spus. Cu siguranță că se poate afirma că J avea ceea ce am putea
descrie ca tendințe gnostice, dar nu toate erau noi. Unele dintre ele își aveau
rădăcina în anumite forme arhaice de misticism evreiesc.
Dacă vrei să studiezi o parte din teologia gnostică ulterioară, oricând poți citi
Evanghelia Adevărului, de Valentino, care este cel mai bun text din literatura
gnostică. Nu vei înțelege o parte din terminologie, dar îți vei face o idee generală
despre ce au crezut unele secte gnostice. J ar fi de acord cu o parte, și mai ales cu
faptul că lumea se aseamănă foarte mult cu un vis și că Dumnezeu nu a creat-o.
Dar Evanghelia Adevărului a fost scrisă la o sută cincizeci de ani după prima
versiune a Evangheliei mele, care include unele din învățăturile originale ale lui J
istoric. Spun - unele - învățături și o numesc prima versiune pentru motivele pe
care ți le-am oferit înainte, dar implicațiile tuturor acestora nu pot fi așa clare.
Primul beneficiu al Evangheliei mele este că permite lumii să înțeleagă singură că
atunci când creștinismul a devenit creștinism, s-a îndepărtat din ce în ce mai mult
de J istoric – Mesia și învățătorul nostru - și s-a îndreptat din ce în ce mai mult
către figura apocaliptică fabricată de romanele evanghelice ulterioare.
Al doilea beneficiu important este tonul general al învățăturilor în sine. J era din
Orientul Mijlociu, nu din Mississippi. Abordarea lui a fost mult mai conștientă și
orientală decât tipul dualismului de nucleu dur, îndepărtându-se-rapid-de-minte,
caracteristic Occidentului. Aceste influențe occidentale au fost încorporate ulterior.
Al treilea beneficiu se găsește în sensul unora dintre spuse în sine. Am spus deja că
nu înțelegeam pe deplin mesajul lui J la acel moment, dar Evanghelia lui Toma
oferă o reprezentare mai autentică a anumitor lucruri pe care le-ar fi spus J. Îți voi
da un fel de versiune standard revizuită a Evangheliei mele pentru a te ajuta să
înțelegeți o parte din ea. Te rog să observi că spusele lui Toma nu au o ordine
specială. Așa că voi alege doar acele citate pe care le-am auzit într-adevăr din gura
lui J. Pentru a atinge scopurile acestei întrevederi, voi alege doar unele dintre ele.
Nu uita că avem lucruri mai importante despre care să vorbim. Asta este doar
pentru a te ajuta să te pregătești.
Dintre cele o sută paisprezece spuse din Evanghelia lui Toma, J a spus aproximativ
șaptezeci. Restul de patruzeci și patru sunt contrafăcute, cuvânt pe care adora să-l
folosească pentru a descrie întreaga Evanghelie. După ultimele contribuții ale
savanților, Biserica nu mai vorbește așa urât cum obișnuia să o facă.
Gary: Îmi pare rău, dar am încă o întrebare arzătoare pe care trebuie să vi-o pun.
Pursah: Băiete, ai grijă! Dacă ne întrerupi de prea multe ori, este posibil să fie
nevoie să recreăm Infernul lui Dante pentru tine.
Gary: De mult am auzit vorbindu-se despre o evanghelie ipotetică și misterioasă,
despre care savanții cred că a fost folosită ca sursă de către cei trei Evangheliști
numiți Sinoptici: Matei, Luca și Marcu. Se presupune că toate trei au fost copiate
din aceeași sursă și cred că ați folosit cuvântul ”surse”. Evanghelia ta este acel
presupus document Q?
Pursah: După cum am spus, nu am venit aici pentru a contribui la erudiția biblică
și, oricum, orice savant ar ignora o sursă care nu poate fi verificată. Dacă vrei să
știi, îți voi spune exact ce a fost acest document Q. Evangheliile lui Matei și Luca
au fost copiate din el, dar a lui Marcu, nu. Scriitorul Evangheliei după Marcu avea
propriile surse. Iar documentul Q nu este Evanghelia mea, cum ar fi știu deja cei
interesați, dar te putem scuza pentru că nu știi asta.
Gary: Atunci, ce era acest document Q?
Pursah: După răstignire, fratele lui J, Iacob, numit adesea Iacob cel drept, a fost
considerat moștenitorul lui J în ochii multor adepți. Știau cât de mult îl iubește J, și
Iacob era un om sincer și ferm. Totuși, era și foarte conservator. Conservator nu
este exact cuvântul pe care l-aș folosi pentru a-l descrie pe J., care era radicalul
radicalilor, nu în temperament, ci în Învățăturile Lui.
Din acest motiv, trei dintre adepții lui Iacob, deși îl respectau, au decis să conserve
pentru posteritate învățăturile pe care ei auziseră că J. le-a spus în public. Nu aveau
prea multă credință că grupul lui Iacob, sau altul, respectau toate principiile
uimitoare de care vorbea J, așa că au creat o Evanghelie a spuselor, intitulată
simplu Cuvintele Maestrului.
În următorii patruzeci de ani, timp în care au murit copiștii originali ai cuvintelor,
unele afirmații denaturate ale altor autori, cum ar fi Ioan Botezătorul, pe care unii
adepți au presupus că J îl credea sau au crezut greșit că El le-a spus, și-au făcut
drum chiar și în Cuvintele Maestrului. Scriitorii a două dintre Evangheliile
recunoscute ulterior de Biserică au folosit acest document, denumit acum Q - din
cauza unui cuvânt german (quelle) care înseamnă sursă -, să copieze unele spuse și
să le poată combina cu poveștile lor. Au copiat și de la Marcu, al cărui scriitor
folosise un consens de spuse. Evanghelia după Ioan a fost scrisă mai târziu, când
diviziunea dintre sectele mai noi și iudaism a devenit mai evidentă. Interesant, mai
multe copii ale textelor numite Cuvintele Maestrului și Evanghelia lui Toma, au
supraviețuit în diverse locuri mult mai mult timp decât s-ar crede.
Abia în anul 400 D.C., a avut loc o epurare, condusă de Sfântul Augustin, menită
să curețe orice nu se potrivea cu credințele oficiale ale Bisericii. Arderea lui de
cărți i-ar fi făcut mândri pe naziști, dar a fost realizată, bineînțeles, în numele lui
Dumnezeu. Deși Cuvintele Maestrului și Evanghelia lui Toma nu erau scrieri
gnostice, ele au fost distruse împreună cu practic toată literatura gnostică existentă.
La urma urmei, unele dintre acestea nu sunau foarte eclesiastic, așa că trebuiau să
fie eretice! Dacă nu ar fi fost descoperită colecția de la Nag Hammadi, lângă râu,
alături de Evanghelia mea, lumea nu ar fi aflat prea multe cu privire la opiniile
alternative ale lui J.
Acum să mergem mai departe cu Evanghelia lui Toma. Începe astfel:
„Acestea sunt cuvintele cele ascunse pe care le-a grăit Isus cel Viu și pe care le-a
scris Didim Iuda Toma:
1. Și a spus [ Isus] : „Oricine va găsi înțelesul acestor cuvinte nu va gusta
moartea.”
Acum voi folosi numerele, deși versiunea mea nu avea numere, iar acestuia i-a fost
atribuit numărul „1” mai târziu pentru că oamenii nu au știut clar dacă am spus-o
eu sau dacă a spus-o J. Eu le-am spus și le-am scris și făceau parte din această
scurtă introducere și nu era etichetată ca fiind spusă de J. Cuvântul ascuns
înseamnă doar că multe dintre aceste afirmații au fost rostite de J, fie în privat, fie
în fața unui grup foarte mic. Nu înseamnă că a intenționat să ascundă ceva.
Nu vom gusta moartea deoarece, așa cum am arătat mai înainte, J ne arăta calea
spre viață; asta înseamnă că ceea ce trăiam aici pe pământ nu e viață, deși
presupunem că este.
El a fost Isus cel Viu, deoarece a atins adevărata iluminare: uniunea cu Dumnezeu.
Viu, aici, nu se referă la faptul că El era într-un corp, deși așa părea că e, ci la
învierea minții, pe care am mai pomenit-o până acum, și se mai referă și la o altă
spusă de după Evanghelia mea despre care nu voi vorbi până la următoarea vizită.
De asemenea, cuvântul viu nu are nimic de-a face cu un trup înviat, deși J ne-a
apărut ca și cum ar fi înviat după răstignire.
Acum vreau să îți ofer o scurtă clarificare în ceea ce privește numele. Pentru
început, numele real a lui J nu era Isus. Numele lui ebraic era Y´shua, deși noi îl
numeam foarte rar așa. Pentru noi era Maestru; nu că ar fi vrut să fie numit așa sau
altfel în mod special, ci, pentru că pe atunci noi îl veneram. Traducerea numelui lui
în greacă și apoi în română ar fi trebuit să fie Ișua, nu Isus. În realitate, nu are nici
o importanță. Ce este un nume? S-ar schimba ceva în Cristos dacă l-am fi numit
altfel?
Gary: Dacă nu contează cu adevărat, de ce îl numiți J? De ce nu Isus sau Ișua?
Pursah: De ce să nu le includem pe ambele? Nu ești evreu, dar vor fi evrei printre
cei care îți citesc cartea. Dacă din cauza numelui, l-ar ignora pe J, ar pierde o parte
din ceea ce a vrut el să transimtă.
Și, dacă tot vorbim despre nume, am fost adesea numit ca ceea ce s-a tradus aici,
Didim, care înseamnă geamăn. Am inclus cu umilință acea parte în numele meu în
introducerea la Evanghelia mea pentru ca oamenii să știe cine eram. Semănam
foarte mult cu J. De fapt, mă confundau cu el în mod regulat. Alții cred că am fost
frate geamăn cu J, dar acest lucru nu este adevărat. Îmi cer iertare celor pe care îi
iubesc și care au crezut sincer într-o scriere gnostică ulterioară numită Faptele lui
Toma, care spune în mod specific că am fost frate geamăn cu J. Nu mai e nevoie să
adaug că o parte din Faptele lui Toma sunt adevărate și o parte nu, dar pentru a
face un comentariu complet al vieții în care am fost Toma s-ar consuma tot timpul
vizitelor noastre.
Totuși, îți voi spune ceva pe care doar Tadeu sau eu l-am putea spune. Asemănarea
mea cu J a fost atât de mare încât când am auzit că va fi răstignit, am vrut să-i iau
locul, pentru ca el să rămână liber. Tadeu și cu mine am încercat să ne apropiem de
El de mai multe ori, mai întâi în timp ce El a fost închis și apoi în timpul
procesiunii. Din păcate pentru noi, la acea vreme, oportunitatea de a-l înlocui nu a
apărut niciodată.
Mi-aș fi dat fericit viața mea pentru J. Nu toți am fugit din oraș așa cum spun
anumiți oameni care nici nu au fost acolo. Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că
aceasta a fost o lecție pe care a ales-o să ne învețe, și asta până când ne-a apărut
după răstignire. La început lumea nu a înțeles lecția răstignirii, dar procesul lui J ca
maestru al lumii nu se încheiase; asta este ceva ce tu, frate dragă, vei afla în
curând.
Gary: Ah, am găsit aici, în notele mele, că înainte ai spus că tu și ceilalți discipoli
ai făcut greșeala de a atribui o importanță deosebită trupului lui J. Ulterior ai spus
că crezi că învierea este a minții și nu are nicio legătură cu corpul. Ce crezi cu
adevărat? Sau e doar un test?
Pursah: Bravo! Și noi te mai provocăm și nu e nimic în neregulă să ne provoci și tu
din când în când. Răspunsul este că în acele timpuri am crezut și una și alta.
Mintea mea era încă împărțită. Ți-am spus, de asemenea, că acum îți vorbim cu
avantajul învățării ulterioare. Vei avea o idee mult mai bună despre ce înseamnă
asta pe măsură ce avansăm. Când scriam această Evanghelie, am înțeles intelectual
o mare parte din ceea ce J a spus despre importanța minții, dar experiența mea - și
asta era și mai certă pentru ceilalți discipoli-, era că trupurile noastre, și, în special
al lui J, erau foarte importante.
Atunci, situația mea nu era foarte diferită de cea în care trăiești tu acum. Astăzi, tu
și prietenii tăi credeți în existența unei trilogii, corp, minte și spirit. „Echilibrul
celor trei” este important în filosofia voastră. Dar curând veți afla că mintea
aparent separată, care fabrică și folosește corpul, trebuie să aleagă între realitatea
imuabilă și eternă a spiritului - care este Dumnezeu și Împărăția lui – și acest
univers ireal și în schimbare al corpurilor, care include orice poate fi perceput,
indiferent dacă se pare că ești într-un corp sau că nu ești. Aceasta este piatra de
temelie a mesajului lui J. El chiar a spus asta și a fost înregistrată de mine ca spusa
patruzeci și șapte:

Trebuie să fii vigilent doar pentru Dumnezeu.

Această stare a minții nu se obține dintr-o dată; necesită multă practică.
Nu poți învăța ceva care să merite efortul peste noapte!

47. Isus a spus: ”Este cu neputință ca un om să încalece pe doi cai sau să întindă
două arcuri [în același timp]. Și e cu neputință ca un slujitor să slujească la doi
stăpâni, [căci] îl va cinsti pe unul și îl va disprețui pe celălalt.”
Gary: Vrei să spui că acordarea unei valori egale corpului, minții și spiritului
contribuie la faptul că mă întorc aici iar și iar ca trup, în loc să mă eliberez?
Pursah: Da, dar asta nu înseamnă că ar trebui să nu ai grijă de corpul tău. Vorbim
despre un alt mod de a-l vedea. Pentru a încheia acest punct despre vechile mele
credințe, în Evanghelia mea am înregistrat doar lucruri pe care J le-a spus. Spre
deosebire de scriitorii Evangheliilor de mai târziu, nu mi-am inserat părerea
continuu. Astfel, Evanghelia lui Thoma nu este atât o reflectare a nivelului meu de
înțelegere de la acel moment, ci mai mult o înregistrare a unor idei ale lui J. De
exemplu, aceste cuvinte sunt un extras din spusa 61:
„ Eu sunt cel ce apare din cel ce este unu; mi s-au dat din cele ale Tatălui meu. ...
De aceea îți spun: când [cineva] va fi unu, se va umple de lumină, iar cînd
[cineva] se va împărți, se va umple de întuneric.”
Cu alte cuvinte, recapitulând un punct stabilit anterior, nu poți merge pe ambele
căi. Nu poți fi puțin complet, la fel cum o femeie nu poate fi puțin însărcinată.
Loialitatea ta nu trebuie împărțită. Trebuie să fii vigilent doar pentru Dumnezeu.
Această stare a minții nu se obține dintr-o dată; necesită multă practică. Nu poți
învăța nimic care să merite efortul peste noapte. Cât timp ți-a luat să cânți bine la
chitară?
Gary: Credeam că sună bine după câțiva ani de practică. După zece ani mi-am dat
seama că continuam să îmi îmbunătățesc tehnica.
Pursah: Crezi cu adevărat că atingerea nivelului J este un obiectiv mai ușor de
atins?
Gary: Nu mi-e frică de practică. Pur și simplu, aș vrea să fiu puțin mai încrezător în
ce privește calea corectă.
Pursah: Foarte bine. Hai să continuăm și poți să nu îți arăți judecata până nu ai mai
multe informații.
Gary: Mi se pare o observație bună.
Pursah: Nu poți înțelege dorința pe care o are acum J, care e total identificat cu
Spiritul Sfânt, să se unească complet cu tine. Așa că a spus în spusa numărul 108:
”Cine bea din gura mea va deveni ca mine[și] eu, deasemenea, voi deveni ceea ce
el este și cele ascunse i se vor descoperi”.
Uniunea mistică despre care vorbește J este aici ceva care se întâmplă destul de
literal. Lecțiile adevăratei iertări care permit ca acest lucru să se întâmple, nu sunt
pentru toți atât de rapide, ci sunt pentru cei care sunt pregătiți să primească
instrucțiunile lor individuale.
Eu vă voi alege, unul din o mie și două din zece mii, și ei vor fi unul.
Desigur, J alege pe toată lumea, tot timpul. Dar câți sunt dispuși să asculte? Așa
cum a anunțat această spusă, lecțiile Spiritului Sfânt nu vor fi auzite de mase. Dar
cei care ascultă, ei fiind cei aleși, fără îndoială că vor fi unul, pentru că asta și sunt.
Fiul lui Dumnezeu se va întoarce în Împărăția deplină și completă și, în final, nu va
fi nimeni care să nu fie cu noi. J subteranul nu poate pierde. Cu toate acestea,
pentru a câștiga, trebuie să se întâmple ca în spusa numărul 5:
”Cunoaște ceea ce este în fața ta și ceea ce îți este ascuns îți va fi descoperit, căci
nu este nimic ascuns care să nu se arate.”
Ceea ce aveți în fața voastră este iluzie și Împărăția lui Dumnezeu - care pare a fi
ascunsă - va fi revelată celor care învață de la Spiritul Sfânt calea unică de a ierta
orice este în fața lor, la fel ca J. În sfârșit, vei fi unul cu el și nu va rămâne decât
adevărata ta bucurie în Împărăția Cerurilor.
Gary: Toate acestea par bune și frumoase, Pursah, dar aici, pe tărâmul mizeriilor,
când simți că lumea te calcă pe nervi, poate fi puțin dificil să-ți menții zâmbetul
Spiritului Sfânt pe față!
Pursah: Mie-mi spui? Am fost de câteva ori pe aici, nu-ți amintești? Promit că nu
îți vom da doar simple teorii. Vei învăța modalități foarte practice de a face față
mental situațiilor pe care se pare că le ai înaintea ta. Rezultatul îți va oferi
potențialul de a obține, precum J, aceeași pace a lui Dumnezeu. În acest moment
crezi că anumite lucruri trebuie să se întâmple în lume pentru ca tu să fii fericit.
Dar, pe măsură ce câștigi pacea lui Dumnezeu, la final, îți poți revendica starea ta
naturală de binecuvântare, indiferent de ceea ce pare să se întâmple în lume.
Pentru că, după cum poți vedea în spusa numărul 113, J preda că Împărăția lui
Dumnezeu este ceva din prezent, chiar dacă nu este în prezent în conștiința ta.
„Ucenicii i-au spus [lui Isus]: În ce zi va veni Împărăția? [Isus a răspuns]: Ea nu
va veni în chip văzut. Nu se va spune: <<Iată, în partea [aceasta]>> sau<< Iată,
în [partea] aceea>>. Însă, Împărăția Tatălui se întinde pe pământ, iar oamenii nu
o văd. "
J nu spune aici că Împărăția Tatălui este pe pământ. Evident că știa că pământul
este doar în mintea noastră. Vorbea despre ceva ce oamenii nu văd pentru că
Împărăția Cerurilor nu poate fi văzută cu ochii corpului, care sunt capabili să vadă
doar simboluri limitate. Cerul nu există pe tărâmul percepției, dar este modul
autentic de viață de care vei fi, la final, pe deplin conștient.
Așa cum omida devine fluture, vei deveni Cristos și vei fi unul cu toată creația
adevărată. Conștiința unității tale cu Prezența lui Dumnezeu este a ta pentru că
Dumnezeu ți-a dat-o. Ai uitat. Cu toate acestea, se află încă acolo, îngropată adânc
în mintea ta. Există o modalitate de reamintire. Și, amintindu-ți, îți vei revendica
adevărata identitate și locul căruia îi aparții. Am venit să te ajutăm și, prin tine, să-i
ajutăm și pe alții.
9

Așa cum omida devine fluture, vei deveni Cristos

și vei fi unul cu toată creația adevărată.

Există unele afirmații în Evanghelia lui Toma, similare cu cele din Noul
Testament, pe care J chiar ni le-a predat.
Acum voi aminti unele dintre ele:
„26. Isus a spus: Paiul din ochiul fratelui tău îl vezi, dar bârna din ochiul tău nu o
vezi. Când vei scoate bârna din ochiul tău, vei vedea ca să scoți paiul din ochiul
fratelui tău.”
”31. Isus a spus: Niciun profet nu e primit în satul lui și niciun medic nu vindecă
pe cei care îl cunosc.”
„36. Isus a spus: Nu vă faceți griji, din zori până în seară și din seară până în zori,
pentru ceea ce veți pune pe voi.”
„54. Isus a spus: Fericiți cei săraci, căci a lor va fi Împărăția Cerurilor.”
Vă rugăm să rețineți că aceste două ultime spuse nu se aplică la nivel fizic. Se
referă la a nu fi atașat mental de lucruri. Aceste spuse nu au nicio legătură cu
renunțarea fizică la lucruri. Dacă crezi că trebuie să renunți la ceva, îl faci tot la fel
de real ca și cum l-ai râvni. Aceasta e valabil și pentru cele mai scurte afirmații ale
lui J:
„42. Isus a spus: Fiți trecători.”
Și îți mai spun alte două referințe ale Noului Testament luate din Evanghelia lui
Toma:
„94. Isus a spus: Cine caută va găsi și celui care bate [la ușă] i se va deschide.”
„95. Isus a spus: Dacă aveți bani nu-i dați cu camătă, ci dați-i aceluia din mâna
căruia nu-i veți lua [înapoi].”
Ocazional ne vei auzi că facem referire la o spusă din Noul Testament, pe care
chiar a spus-o J, dar sensul ei nu va fi întotdeauna același pentru noi ca cel pe care
i-l atribuiți voi. Acum îți voi oferi părți din alte spuse ale Evanghelie lui Toma,
pentru a-ți oferi o imagine mai largă despre sistemul de gândire exprimat de J, care
este sistemul de gândire al Spiritului Sfânt.
„11.... cei morți nu trăiesc și cei vii nu vor muri”.
„22. ... Când veți face din doi unu și veți face partea din afară totuna cu partea
dinăuntru și partea dinăuntru totuna cu partea din afară, iar partea de sus totuna
cu partea de jos, și veți face din bărbat și din femeie unul și același, încât bărbatul
să nu mai fie bărbat și femeia să nu mai fie femeie ... atunci veți intra în
Împărăție.”
”49. Fericiți cei singuri și aleși, că veți ajunge în împărăție. Căci de acolo sunteți
și acolo vă veți întoarce.”
Îți amintești povestea Fiului risipitor? Te vei întoarce acasă, dar pentru asta, trebuie
să te întorci pe urma pașilor tăi până la decizia inițială de a te separa de Dumnezeu.
Pentru că, după cum spune J în continuare, începutul și sfârșitul, alfa și omega,
sunt de fapt același lucru:
„18. Ucenicii i-au spus lui Isus: Spune-ne cum va fi sfârșitul nostru. Isus a spus:
Oare ați descoperit începutul, ca să căutați sfârșitul? Căci în locul unde este
începutul, acolo va fi și sfârșitul. Ferice de cel care stă întru început, căci el va
cunoaște sfârșitul și nu va gusta moartea."
Există încă o afirmație pe care trebuie să o explic, deoarece a fost subiect de multe
speculații ani buni, nu numai în ultimii cincizeci, dar și în primii patru sute de ani
de existență a Evangheliei. În spusa numărul 13, după ce a vorbit cu câțiva dintre
noi, J mi-a cerut să merg cu El ...
„13. ... Și l-a luat cu el, și l-a dus deoparte și i-a spus trei cuvinte. Când Toma a
venit la tovarășii lui, ei l-au întrebat ce i-a spus Isus. Toma le-a spus: Dacă v-aș
zice unul din cuvintele pe care mi le-a spus, ați lua pietre și le-ați arunca în mine
și un foc ar ieși din pietre și v-ar mistui.”
Focul menționat în ultima linie este mânia lui Dumnezeu și trebuie să știi că
lapidarea era pedeapsa tradițională evreiască pentru blasfemie, deși nu era atât de
folosită pe cât vă imaginați. Mulți m-au întrebat ce mi-a spus J cu acea ocazie, deși
scriitorii Noului Testament – care s-au simțit în competiție cu Evanghelia mea - l-
au înfățișat pe Petru ca elevul preferat al lui J, nu pe mine. Ți-am spus că mă
disprețuiau. În orice caz, lui J nu-i păsa de siguranța lui când trebuia să spună
blasfemii. Motivul pentru care mi-a spus să nu repet aceste afirmații a fost pentru a
mă proteja. Acestea sunt cele trei lucruri pe care mi le-a spus în acea zi:
Visezi un deșert, în care mirajele te stăpânesc și te chinuie, dar aceste imagini vin
de la tine.
Tatăl nu a creat deșertul, iar casa ta este încă în El.
Pentru a te întoarce, iartă-l pe fratele tău, pentru că numai atunci te ierți pe tine
însuți.
Afirmarea publică la acea vreme că Dumnezeu nu a creat lumea ar fi putut fi fatală
pentru mine. Așa stăteau lucrurile atunci, acum, e altfel, și datorită libertății de
exprimare, toate aceste principii se vor răspândi pe măsură ce vom avansa.
Rezultatul va fi un sistem de gândire care nu este liniar, ci holografic, unde întregul
se găsește în fiecare dintre părți.
Aș putea continua să vorbesc despre Toma ore întregi, dar nu o voi face. După cum
am spus, nu este Sfântul Graal al spiritualității. Cu toate acestea, chiar acum, pe
acest pământ, există un document spiritual care se apropie foarte mult de
adevărurile pe care J a vrut să le exprime, și asta dintr-un excelent motiv: J l-a
dictat, cuvânt cu cuvânt, unei persoane, căreia i-a luat șapte ani din viață să îl scrie.
Nu conține altă opinie decât a lui J. Nu este corectat pentru a se potrivi nici unei
religii și nici nu a fost schimbat pentru a apela la un public mai larg. Corecția finală
a fost regizată tot de J prin aceasta femeie. Spre deosebire de Evanghelia lui Toma,
acesta este un document complet, dar și un antrenament cuprinzător. Nu a fost
conceput ca un manual pentru o religie sau un cod de conduită morală. Este un
sistem de gândire care îți arată că, dacă te ocupi de mintea ta, restul va urma în
mod firesc.
Din fericire, această învățătură, cunoscută sub numele de „Un curs în miracole” nu
este concepută pentru a promova mai multe organizații obsedate de schimbarea
unei lumi iluzorii, ci să schimbe mentalitatea celui ce o visează. Este o metodă de
auto-studiu, o metamorfoză personală în Cristos, care se produce la nivelul minții,
între tine și J, sau între tine și Spiritul Sfânt, dacă îl preferi pe El. Ambele variante
sunt valabile. Acest lucru te pune în poziția norocoasă în care poți învăța mult mai
mult de la maestru decât cât ai fi putut învăța acum două mii de ani, dacă ești
pregătit să beneficiezi de învățăturile Lui. Și chiar ar trebui să fie numit maestru.
Mulți folosesc această denumire, deși nu se ocupă cu învierea morților sau cu
vindecarea bolnavilor.
Există lucruri pe care oamenii lumii sunt capabili să le înțeleagă în zorii acestui
mileniu, lucruri pe care, pur și simplu, nu au fost în stare să le înțeleagă în trecut.
Mesajul lui J nu s-a schimbat, dar ce s-a schimbat este capacitatea ta de înțelegere,
deoarece există o imagine mai amplă a lumii și a minții. J te poate aduce până la El
doar folosind concepte pe care le poți înțelege. Până la urmă, totul, cu excepția lui
Dumnezeu, este o metaforă. Dar între timp, trebuie să înveți și să predai.
Ți-am spus mai înainte că oamenii lumii nu vor trăi niciodată în pace până când nu
vor avea pace interioară. Marile obiective ale Cursului în miracole sunt pacea
interioară și adevărata putere, deși Cursul are un mod unic de a realiza aceste
lucruri în înteriorul tău. Lumea se va schimba ca o consecință a Cursului, dar asta
nu este scopul lui. Cursul este pentru tine. Este un cadou. Dar este și o provocare.
Îi vei auzi pe unii spunând că Cursul este simplu, dar rareori vei auzi că este ușor.
Uneori ți se va părea că lumea se schimbă pentru tine, asta pentru că Cursul nu se
ocupă de efecte, ci direct de cauză. Și lumea e doar un efect, nu? Cu siguranță, nu
asta e ceea ce crede lumea, dar lumea asta nu e ceva despre care poți scrie acasă.
10

Un Curs în Miracole este o metodă de auto-studiu,

o metamorfoză personală în Cristos, care se produce la nivelul minții.

Arten: Înainte de a pleca, vrem să te pregătim pentru următoarele trei săptămâni.

Vei fi ghidat în ceea ce va trebui să faci și, atunci când ai timp, nu uita să ceri
îndrumare Spiritului Sfânt. Practic, nu trebuie să întrebi dacă poți bea o cafea, cu
excepția cazului în care asta e o problemă pentru tine. Dar nu lua decizii
importante pe cont propriu, decât dacă este o situație de urgență, și nu ai timp să
întrebi. Deci, dacă ai nevoie, îndrumarea îți va fi furnizată, în mod automat.
În ceea ce privește următoarea vizită, ne vom întoarce în douăzeci de zile, iar între
timp ai de lucru. Te rog să-mi spui pe scurt ce îți poți aminti din ce îți citea mama
ta din alegoria lui Platon, Mitul peșterii. Fă-mi o prezentare a ceea ce îți amintești.
Gary: Ei bine, era ceva impresionant. Nu la fel de mult ca ceea ce mi se întâmplă
acum, dar ... Îmi amintesc de niște bărbați întemnițați într-o peșteră, înlănțuiți atât
de strâns încât nu se puteau mișca suficient, nu-și putea întoarce capetele, nici
măcar ochii. Tot ce vedeau era peretele acelei peștere, peretele pe care îl aveau în
fața lor. Stătuseră acolo atât de mult, încât numai asta își aminteau; asta era tot ce
cunoșteau. Puteau vedea niște umbre pe perete și auzeau niște sunete. Pentru că
asta era tot ce cunoșteau, ei credeau că ceea ce privesc este realitatea. Era foarte
sumbră, dar erau atât de obișnuiți cu ea, încât credeau că era normal și, cumva, se
simțeau comod în ea.
În cele din urmă, unul dintre prizonieri reușește să se elibereze, să dea o tură și să
își dea seama că se află într-o peșteră. De asemenea, putea percepe o lumină care
venea de la intrarea peșterii. Ochii lui au avut nevoie de mult timp pentru a se
obișnui cu lumina, dar când a ajuns la intrare a putut vedea oameni care mergeau
pe drumul din afara peșterii și a înțeles că, tocmai aceste umbre erau proiectate pe
peretele din peșteră.
Dându-și seama că prizonierii din interiorul peșterii nu pot înțelege că ceea ce văd
nu este adevărat, prizonierul liber, se întoarce și încearcă să-și împărtășească
cunoștințele cu ceilalți. Dar aceștia sunt atât de obișnuiți cu modul lor de gândire,
încât nu vor să audă ce are cel eliberat de spus. De fapt, se întâmplă exact
contrariul. Vor să-l omoare. Este exact la fel cu ce mi-ai spus: oamenii ar putea
crede că vor să fie liberi, dar în realitate nu sunt dispuși să renunțe la felul lor de a
vedea lucrurile.
Arten: Mulțumesc, Gary. Mama ta se simte mulțumită. Pentru Platon, omul liber
era Socrate, mentorul său, care a fost executat, prin ingerare forțată a otrăvii. Dar ai
putea adăuga numele multor profesori buni care i-au încurajat pe alții să se ridice
deasupra lumii. Mulți dintre ei au fost uciși în acest timp, dar nu contează cu
adevărat. Ca în povestea pe care Platon încerca să o spună lumii, realitatea ta nu
este deloc ceea ce crezi că este.
Oricât de grozav era Platon, nu știa cu adevărat de unde provin umbrele. Tu vei
stii. Platon a crezut că lumina vine de la Bine, ceea ce este simbolic adevărat. Dar a
crezut de asemenea și că umbrele pe care le priveau oamenii de-a lungul vieții cu
ochii corpului, erau proiectate de idei perfecte ale fiecărui lucru. Asta nu este
adevărat. J știa ce producea cu adevărat aceste umbre și ce anume trebuie să facă în
privința asta. Vom împărtăși asta cu tine.
Ar fi bine dacă ai înțelege că realitatea lui J nu este aceeași cu realitatea lumii. El
nu e aici, în iluzie. Este la fel ca atunci când te trezești dintr-un vis. Vezi că ești în
patul tău și încetezi să fii în vis. Uneori este posibil să experimentezi visul ca fiind
foarte real, dar nu e. Îți poți dori să-l aduci pe J în visul tău, dar El are o idee mai
bună. El vrea ca tu să te trezești ca să poți să fii cu El. Vrea să fii liber, să fii
complet în afara visului. În afara peșterii lui Platon. În afara tuturor limitelor și
dincolo de orice graniță.
De multe ori te-ai gândit că trebuie să încerci din greu să fii o persoană mai
iubitoare pentru a putea exemplifica iubirea lui J. Nu este adevărat. Dacă vrei cu
adevărat să fii Iubire perfectă ca El și ca Dumnezeu, ceea ce trebuie să faci este să
înveți să elimini, cu ajutorul Spiritului Sfânt, barierele pe care le-ai pus între tine și
Dumnezeu. Astfel, în mod firesc și inevitabil, vei deveni conștient de ceea ce este
realitatea.
Admirabila ta determinare de a elimina conflictul din viața ta te-a pus într-o stare a
minții în care ești dispus să mergi pe banda rapidă. Ultimele noutăți din
spiritualitate îți sunt disponibile, atâta timp cât ești dispus să înveți. Învățăturile lui
J pe care le vom împărtăși cu tine nu sunt pentru toți; cel puțin nu pentru toată
lumea dintr-o dată, într-o iluzie liniară. Dar sunt pentru tine. Le vei recunoaște ca
fiind pentru tine. Dacă asta nu se va întâmpla, simte-te liber să ne spui în orice
moment și vizitele noastre vor înceta. Nu îți transmitem ordine de la Dumnezeu.
Poate nu vrei să crezi asta, dar Dumnezeu nu cere atât de mult de la oameni. Crezi
că este Voia lui Dumnezeu cea care acționează în lumea asta, dar tu și lumea
greșiți în privința asta. Ceea ce este în continuu prezentat în lumea asta ca fiind
real, este aparenta ta separare de Dumnezeu. Noi vrem să te ajutăm să te întorci la
adevărata ta realitatea, care e uniunea ta cu El.
Interacțiunea aparentă dintre tine și Dumnezeu este de fapt o interacțiune între
mintea ta inconștientă și separată, adică între partea minții tale care și-a uitat
realitatea și acea parte, în care sălășluiește Spiritul Sfânt. Nu te-a abandonat
niciodată. Vocea Lui, la care vei învăța să fii atent, este amintirea ta de Dumnezeu,
amintirea ta despre adevărata ta casă.
Această voce reprezintă realitatea ta uitată pentru mult timp. Acum trebuie să
înveți să alegi, la fel ca prizonierii din peștera lui Platon și vei opune multă
rezistență la această alegere. Trebuie să înveți să alegi între Spiritul Sfânt, care
reprezintă adevăratul Sine și partea din mintea ta care reprezintă falsul sine.
Și vei învăța să faci asta, astfel încât mintea ta inconștientă, întemnițată pentru mult
timp, să poată fi, în cele din urmă, eliberată.
Este literalmente imposibil să faci acest lucru de unul singur. Cu siguranță ești
invitat să încerci. Dar dacă permiți să fii ajutat, poți economisi mult timp.
Apoi, ca și noi, vei fi unul cu J subteranul. De puține ori te vei gândi la asta în
acești termeni, dar asta va fi adevăratul tău job.
Orice altceva faci pentru a supraviețui în această lume, nu va fi decât o acoperire.
Începând de azi, adevăratul tău job este să înveți, să exersezi și, la final, să aplici
cu îndemânare aceeași artă a iertării avansate pe care a aplicat-o J.
Astfel, Spiritul Sfânt te va duce înapoi în Împărăția lui Dumnezeu.
În acest moment, crezi, la fel ca și restul lumii, că înțelepciunea înseamnă să ai o
judecată bună și corectă. Pe parcursul următoarei noastre vizite îți vom spune care
este adevărata înțelepciune. De acum și până la întoarcerea noastră, lasă Spiritul
Sfânt să îți îndrume viața. În fiecare zi, cel puțin câteva minute, gândește-te la
Dumnezeu și cât de mult îl iubești. La fel ca atunci când am apărut pentru prima
oară în fața ta, liniștește-ți mintea.
Vei descoperi, dragă frate, că apele liniștite sunt foarte profunde.
Ca mulți alți oameni, au existat momente în viața ta când ai fost îngrijorat de
posibilitatea de a merge în iad. Nu ți-ai dat seama că ești deja acolo.
Conform unei vechi tradiții mistice ebraice, iadul este îndepărtare de Dumnezeu și
Cerul este apropiere de El: un gând foarte valid. Pe măsură ce mintea ta este
ghidată în această nouă aventură, încearcă să-ți amintești că tot ce poți contempla
în acest univers al percepției tale are un scop pe care trebuie să îl alegi dintre cele
două variante. Unul dintre scopuri te va ține prizonier, celălalt te va elibera. Dacă
alegi interpretarea Spiritului Sfânt pentru tot ce vezi, vei descoperi, așa cum învață
J în noua scriptură, că:
„Tot ce ți-e dat e ca să te eliberezi: vederea, viziunea și Călăuza lăuntrică, toate te
scot din iad cu cei pe care îi iubești alături, și universul alăturea de ei.”
T.cap31.7.7.7