NIMICUL

ESTE

TOTUL!

Chintesența învățăturilor lui

Sri NISARGADATTA MAHARAJ

-convorbiri nepublicate-

Mohan Gaitonde

1
NIMICUL

ESTE

TOTUL!

Chintesența învățăturilor lui

Sri NISARGADATTA MAHARAJ

-convorbiri nepublicate-

Mohan Gaitonde

Traducere în limba română: Damema Ro

2
 Cuprins

Cuvânt de mulțumire
Nota traducătorului
Introducere
Prefață
Căutare sau Înțelegere?
26 noiembrie 1979 - De ce-i viața plină de luptă?
27 noiembrie 1979 - Ce-i meditația?
28 noiembrie 1979 - Nimic nu există, ci doar pare că există
29 noiembrie 1979 - Nu te încrede în trupul tău
30 noiembrie 1979 - De când exiști tu și din ce cauză?
01 decembrie 1979 - Conștiința, iluzia primordială
02 decembrie 1979 - Tu ai lipsit la prima ta zi de naștere
03 decembrie 1979 - Conștiința și Dumnezeu fără formă
04 decembrie 1979 - Cunoaște starea ta eternă
05 decembrie 1979 - Conștiința ta-i o înșelăciune
06 decembrie 1979 - Maya este iubirea de Sine
07 decembrie 1979 - Descoperă sursa lui „Eu sunt”
08 decembrie 1979 - Nașterea și moartea sunt un mit
09 decembrie 1979 - Existența ta-i o ființă împrumutată
10 decembrie 1979 - Intelectul este produsul minții
11 decembrie 1979 - În cele din urmă, cunoașterea-i ignoranță
12 decembrie 1979 - Te poate ajura citirea scripturilor?
13 decembrie 1979 - Transcendența de la devenire la ființare
14 decembrie 1979 - „Eu nu știu” este cea mai bună stare a ființei
15 decembrie 1979 - Aici Eternul este cel care vorbește
16 decembrie 1979 - Nevoia ta de a fi te-a făcut limitat
17 decembrie 1979 - Toți indivizii sunt imaginari
18 decembrie 1979 - Foarte puțini se îndoiesc de conținutul scripturilor
19 decembrie 1979 – Mintea este indicator și nu dictator
20 decembrie 1979 - Conceptele tale au întunecat Sinele
21 decembrie 1979 - Cum să fii liber de boala „Eu sunt”?
22 decembrie 1979 - Tu ești dovada că Dumnezeu există!
23 decembrie 1979 - Părinții tăi sunt aurul, iar tu ești ornamentul
24 decembrie 1979 - Ce-i Sahaja Yoga?
25 decembrie 1979 - Eu sunt într-o stare de necunoaștere

3
27 decembrie 1979 - Ce-i Bodhisattva?
28 decembrie 1979 - Este „destinul” un concept?
29 decembrie 1979 - Ai grijă de tine!
30 decembrie 1979 - Manifestarea-i fără scop
31 decembrie 1979 - Mai multă măreție, mai multă sclavie!
01 ianuarie 1980 - Tu cauți Adevărul simplu, dar asta-i greu!
02 ianuarie 1980 - Cine ajunge să cunoască că toată existența-i falsă?
03 ianuarie 1980 - Ceea ce accepți cu deplină credință, se întâmplă!
04 ianuarie 1980 - Un înțelept este bogat fără să aibă avere
05 ianuarie 1980 - Existența-i doar o aparență!
Glosar

Cuvânt de mulțumire

Cu siguranță că voi da greș în îndatoririle mele, dacă nu menționez singura persoană răspunzătoare
pentru întâlnirea mea cu Sri Nisargadatta Maharaj - sora mea cea mare, Smt. Sunanda Ramachandra Prabhu.
Ea a fost cea care m-a dus la Maharaj, în ciuda încercării mele de a-l evita o mulțime de ani. Tot ea m-a
făcut să citesc scrierile Sale, ca să-mi schimb reticența de a-L întâlni. În cele din urmă, a trebuit chiar să mă
ia de de mână ca pe un copil și să mă ducă la El. După prima mea întâlnire cu Maharaj, treaba ei a fost
terminată, la fel cum după prima noastră întâlnire cu Sinele, separarea noastră de veacuri se dizolvă.
Dedic această carte lui Smt. Sunanda. Dacă ea n-ar fi făcut toate aceste eforturi, viața mea și-ar fi
pierdut întregul ei sens și scop.
Mohan Gaitonde

Nota traducătorului

Eu am fost foarte norocos să am parte de satsang cu Sri Nisargadatta Maharaj timp de cinci ani. În
perioada 1978-1981, am fost traducătorul lui de seară, zilnic de la ora 17 la 18.30.
Maharaj nu se aștepta ca noi să-i traducem răspunsurile la întrebările vizitatorilor. El insista ca
traducerile noastre să fie cuvânt cu cuvânt, fără să omitem nimic. Spunea: „Când se pune o întrebare,
răspunsurile vin de la Nirvikalpa (o stare liberă de ideație). Răspunsurile vor avea un impact adecvat asupra
celui care pune întrebarea, doar dacă există o traducere literalmente a acestor cuvinte.” În această privință,
Maharaj era foarte strict.
Pentru Maharaj, fiecare vizitator era la fel cum fusese El odinioară. Se minuna văzând cum prăpădul se
juca cu conceptele și simpla imaginație. Așa cum cineva ar dori să-și trezească semenul tulburat de vise, tot
așa și Maharaj făcea eforturi intense și temeinice ca să-i distrugă conceptele, pentru trezirea lui reală. Toți
căutătorii spirituali îi apreciau pasiunea neobosită în a-Și împărtăși adevărata înțelegere.
Spre deosebire de sesiunile de dimineață, seara erau mai puține întrebări. Poate că seara vizitatorii se
odihneau și se bucurau auzindu-l pe Maharaj vorbind pe cont propriu. După începerea discuțiilor, dacă
existau îndoieli, Maharaj obișnuia să-i invite la întrebări. Nou-veniții, dacă erau, începeau cu întrebările lor.
Când Maharaj vorbea mai mult timp, să zicem cam cinci minute ori mai mult, era greu de tradus fiece
cuvânt în prezența Sa. Aceleași discuții sunt acum disponibile și pe casetă, pentru o traducere ad-litteram,
fără ca să se piardă nimic. În cărțile editate de scriitorii americani, deși există însă o încredere totală față de
traducerile în limba engleză, totuși ele-s incomplete. Cititorii pot găsi această traducere interesantă și
folositoare.
Noi nu ne putem aștepta ca un cititor nou și sceptic să accepte necondiționat acest material, dar dacă
asta-l ajută să-și anime gândurile sale serioase, atunci înseamnă că-i o realizare majoră.

4
 În această carte sunt păstrate multe repetări, fiindcă ele-s necesare pentru trezirea din somnul adânc al
ignoranței.
Maharaj își avertiza discipolii să nu se mulțumească cu simpla cunoaștere a cuvintelor, fapt ce le
permitea să fie sclipitori în discuțiile spirituale. Aproape în fiecare zi, El sublinia importanța meditației
asupra lui „Eu sunt” fără cuvinte, proces auto-revelator ce conduce la cunoașterea de Sine.
Această carte conține numai înregistrările conversațiilor de seară, dar atunci ele n-au fost înregistrate cu
gândul de a scrie o carte. Ideea lor principală a fost de a avea un satsang cu Maharaj, chiar și după trecerea
lui în Maha Samadhi. Până acum, acesta a fost scopul lor și el va continua până la sfârșit.
Chiar și după ce-am citit aproape toate cărțile cu discuțiile lui Maharaj publicate până acum, mie mi se
pare că o parte din aceste înregistrări de seară sunt absolut noi și mereu proaspete pentru toți cititorii
spirituali și tocmai de aceea a apărut această nouă publicație.
Îi mulțumesc dr. N.Vanaja pentru aranjarea înregistrării lor pe banda de magnetofon și soției mele
Jayashri, care în fiecare seară făcea oficiile de înregistrare a conversațiilor.
Mohan Gaitonde

Introducere

Este cu adevărat o onoare să fii rugat de Mohan și Jayashri Gaitonde, (traducătorii de seară ai lui
Maharaj) să scrii o introducere la aceste dialoguri ale lui Sri Nisargadatta Maharaj, intitulate „Nimicul este
Totu!.”
Sri Nisargadatta Maharaj spunea: „Stai pe marginea prăpastiei - acela-i spațiu în care ființa devine
neființă și neființa devine ființă.”
Ca și în cazul tuturor discipolilor lui Maharaj, pe care i-am întâlnit eu vreodată, cuvintele nu reușesc să
descrie venerația, devotamentul și recunoștința față de iubitul Guru Nisargadatta Maharaj.
Timp de aproape 35 de ani, impactul învățăturile „Sale” s-a revărsat peste mine și continuă să-mi
copleșească „existența mea iluzorie” cu sinceritatea, precizia și capacitatea lor de a-L arăta și descrie pe
ACELA care-i de nedescris în cuvinte.
Ca Guru și mentor spiritual, Nisargadatta Maharaj a schimbat și a modelat întregul parcurs al tuturor
celor pe care i-a atins. Trebuie să recunosc sincer, că la întâlnirea cu El, eu n-am suspectat și nici nu mi-am
putut imagina impactul Lui extraordinar asupra mea, însă timpul petrecut împreună cu El l-a catalizat și
realizat. Parafrazându-l pe Maharaj: „Cuvintele unui om realizat nu se pot pierde, ele-s precum semințele,
vor aștepta până la momentul potrivit ca să încolțească, însă odată sădite, vor da naștere roadele lor.”
Scriind o introducere la învățăturile lui Maharaj, îmi amintesc de Jean Dunn, (unul dintre cei mai
apropiați discipoli occidentali ai lui Maharaj), când ea a remarcat că „Fiecare propoziție rostită de Maharaj
era ca o Upanișadă.”
Mai înainte să continui cu încercarea mea de a descrie „stilul” în care Maharaj își preda învățăturile,
precum și cu prezentarea lor scurtă și concisă, mă voi referi mai întâi la o interacțiune avută cu el. Sper că
acest dialog poate fi de folos în conturarea unei imagini despre cine a fost El cu adevărat, de unde a venit și
despre învățăturile care-au apărut „prin El”.
Mai întâi, la fel ca cei mai mulți, și eu l-am luat ca pe o persoană, o ființă „iluminată”, drept care l-am
tratat și văzut ca atare.
În curând, am ajuns să apreciez că Maharaj n-a fost nici o persoană și nici o ființă „iluminată”.
Ca să ilustrez asta, într-o zi, pe la sfârșitul anilor 1970, i-am pus o întrebare, la care Maharaj mi-a
răspuns, (foarte apăsat!!!): „Tu crezi că ești o persoană și de aceea crezi că și Maharaj este și el tot o
persoană. Tu crezi că ești o entitate ori zeitate și de aceea crezi că și Maharaj este și el tot o entitate ori
zeitate. Maharaj nu-i o persoană, entitate sau zeitate!”

Maharaj este Conștiința Cosmică!

Pot spune doar că această „experiență” a schimbat „conștiința mea” și mi-a permis să înțeleg ceea ce-a
părea că mi se întâmplă. Aprecierea mea care susține că Maharaj n-a fost o persoană, entitate ori zeitate – ci
însăși Conștiința Cosmică - s-ar putea să ajute la iluminarea învățăturilor și a învățătorului care părea să
existe în această micuță încăpere de pe Khetwadi, lângă Grant Road în Bombay, (Mumbai) timp de aproape
45 de ani.

5
 Nisargadatta Maharaj: „Tu crezi că eu sunt o persoană și că tu ești o persoană, ele vorbind una cu alta.
De fapt, nu există decât conștiința.”

UNICITATEA LUI MAHARAJ

S-a pus întrebarea: „Ce l-a făcut pe Nisargadatta Maharaj atât de diferit de orice alt Guru sau învățător
întâlnit vreodată?”
Când am fost întâia oară la El, nu l-am putut găsi în cameră. De ce? Pentru că odată cu Gurul, eu am
întâlnit o „energie” ce părea să curgă dintr-un anumit punct în spațiu-timp. Odată cu Maharaj exista și o
cantitate enormă de „energie”, o putere magnetică ce m-a atras spre prezența Sa, dar „energia” nu se simțea
ca și cum s-ar fi desprins de El ca persoană. Mai mult decât atât, El părea atât de obișnuit! Nu era îmbrăcat
în robe albe, cu barbă lungă sau tot în portocaliu, cu capul ras. Mai degrabă, era îmbrăcat și arăta la fel ca
toți ceilalți din cartierul Său. Fără să atragă atenția asupra persoanei sale (așa cum punea adesea: „Tu nu ești
o persoană!” sau „Nu există nicio persoană!), stătea așezat jos pe podea, fumând un bidi, (țigară indiană,
subțire, răsucită într-o frunză de tendu). În orice caz, nu exista niciun joc spiritual, niciun pretext, nicio
ierarhie, nicio organizare - absolut niciun joc.
Spunea odată: „Eu nu-s aici ca să adun elevi.”
Paradoxal, efectul general era acela de a fi atras hipnotic de „El”. „Felul lui de a fi” (bhaav) m-a lăsat în
venerație, cu un profund sentiment de respect, astfel încât am încercat să-l „includ” și să absorb fiece cuvânt
rostit de El.
Un alt lucru care l-a făcut pe Maharaj atât de unic a fost că „El” nu mi-a cerut nimic, n-a avut nevoie de
nimic de la mine. Era totalmente centrat pe elev, adept sau discipol și nu pe Guru. Nici n-a încercat să mă
facă să mă integrez în vreun model, rol ori sistem de credință. Din cauza tuturor acestor lucruri, El era total
de încredere, fiindcă știam că era întotdeauna „de partea mea”.
Un alt aspect unic al lui Maharaj a fost că El a reaprins înțelegerea mea inițială „spirituală” ca pe
„Descoperirea a cine ești tu!”. Deși asta a existat mereu în centrul dorințelor și înțelegerii mele, am tot
ocolit-o, crezând în mitologiile culturale și spirituale, fiind sedus de credința „jocul spiritual”. Subtil, toate
astea m-au dus departe de „Descoperirea a cine sunt eu”, de „venirea” acolo, iar „potrivirea” mi-a luat și
mai mult.
Un alt aspect al lui Maharaj era caracterul său extraordinar de direct și stilul său de predare prin
confruntare. Fiindcă Maharaj n-avea nevoie sau nu vroia nimic de la tine ori n-avea nevoie de tine - nici să
te întorci ca să fondezi vreun centru ori să faci parte dintr-o organizație cu o misiune - El era liber să fie
deschis și direct. Stilul lui de predare era atât de direct, încât de multe ori „durerea” (fiindcă el mi-a înfruntat
conceptele mele cele mai sacre și necontestate) a fost copleșitoare, dar în același timp extraordinar de
clarificatoare, cu efect de golire și dezrobire - într-un cuvânt, eliberatoare.
Dacă puneai o întrebare, fie că aveai un răspuns clar și direct sau o altă întrebare, „o întrebare de
introspecție”, care te conducea și „mai adânc”. Întrebarea lui la întrebarea mea puncta și se concentra ca o
rază laser de tipul Zen Koan, absorbindu-mi atenția și distrugându-mi conceptele.
Nisargadatta Maharaj: «Această credință în „Eu sunt”, de ce depinde ea? Această credință și încredere
că ești, de ce depinde ea?»
Cu o astfel de concentrare intensă, întrebarea pe care El o propunea, dacă „venea” și dacă se cugeta la
ea, nu numai că dizolva întrebarea, dar răspunsul ei era dezvăluit din „interior”. Iată ceva și mai izbitor:
curând, întrebarea, răspunsul și „eu” - cel care credea că a pus întrebarea - se dizolvau în neant. „Cuvintele
mele, dacă ele-s implantate în tine, vor distruge toate celelalte cuvinte și concepte.” - Nisargadatta Maharaj
Pe de o parte, avusesem parte de o înțelegere greșită, urmând în trecut mai mulți Guruși. Avusesem
fantezii eronate, cum că dacă ai fi fost „realizat”, ai fi putut oarecum „preda” și transmite învățături. Am
ajuns să înțeleg că acest lucru nu era deloc adevărat. Am recunoscut că nu exista nicio legătură între
„Realizare” și capacitatea de a preda. Ceva extraordinar și eliberator a fost că Maharaj avea atât capacitatea
de a preda cât și „Realizarea” - pe care-am învățat-o în curând - a fost ceva foarte rar.
Această predare-întâmplare a fost copleșitor de puternică. Maharaj se întâlnea cu fiecare elev, „acolo
unde se afla el”. Ca un adevărat „Maestru învățător”, dând drumul metaforelor Sale culturale, El le-a tradus
potrivit celui care pune întrebarea, făcând la fel și cu indicatorii săi. Pentru un occidental, transmiterea
învățăturilor și experiența extatică erau făcute fără cusur, fiind ceva asemănător cu becurile ce explodează
„în interior”. Așa s-a întâmplat și cu dragele mele concepte care-au fost date la o parte, revelând vacuitatea
deplină.

6
 Apoi, cu o mare „forță de intenție”, El îi ducea pe căutători să treacă dincolo și să se lepede de
conceptele lor care se refereau la cine și ce erau ei. În acest fel, intensitatea răspunsurilor Sale și întrebările
centrate pe introspecție ne-au dislocat din orice stare în care ne aflam sau ne imaginam că suntem.
Minunea lui Maharaj a fost că această combinație de „Realizare” și capacitatea sa de a preda indica
direct orice „cale” sau „intrare” ce ți s-ar fi potrivit „ție” perfect și care ți-ar fi deblocat accesul. Cu alte
cuvinte, mulți învățători au prezentat o practică spirituală universală (sadhana) sau o rețetă ori formulă,
aceeași pentru fiecare elev sau adept. Cumva, Maharaj dădea răspunsuri personalizate fiecărei persoane care
întreba. Și, tocmai pentru că El n-avea nevoie sau nu voia nimic de la tine, această sinceritate, claritate și
integritate a Sa a intrat în tine ca un virus, dezmembrându-ți conceptele, precum și pe „eu”, cel care credea
că avea concepte.
„Vreau să dinamitez toate conceptele tale și să te pun în starea fără concepte.” - Nisargadatta Maharaj

ÎNVĂȚĂTURILE

Învățăturile lui Sri Nisargadatta Maharaj au fost destul de simple.

Contextul general foarte, foarte scurt a fost:
 Advaita (cuvântul sanscrit pentru unicul, fără un al doilea; sau numai o substanță și nu două). În
cele din urmă, desigur, n-a existat decât unul.
 Vedanta (Neti Neti, în sanscrită: „Nu acesta, nu acela”). Aruncă totul (numit în sanscrită
namarupa) - nume și forme ca nu acesta, nu acela.
 Descoperă cine ești tu!
 Rămâi în „Eu sunt”! Leapădă-te de orice altceva! Ține-te de „Eu sunt”!
 Orice crezi că ești, nu ești tu!

Nisargadatta Maharaj: „Ca să afli cine ești, trebuie mai întâi să afli cine nu ești.”

DINCOLO DE „EU SUNT”

Atunci când un elev l-a întrebat pe Maharaj: „Cine ești tu?”, Maharaj i-a răspuns: „Nimic perceptibil
sau imaginabil.”
Cu alte cuvinte, dacă poți percepe sau concepe, înseamnă că n-ai fost tu, de aceea aruncă percepția
/conceptul.
Pentru cei care erau acolo ca să înțeleagă și să adune mai multe informații „spirituale”, (concepte
spirituale), el le spunea: „Dacă poți să-l uiți sau să ți-l amintești, înseamnă că nu ești tu, deci aruncă
conceptul!”
Spunea, pur și simplu, să arunci tot ce-i perceptibil și imaginabil ca „Nu asta, Nu aia! Rămâi în
conștiință ca o intrare spre Absolut.”
La prima vedere, acest lucru părea simplu. Metaforic vorbind, este ceva asemănător cu foile cepei pe
care le dai la o parte până când mintea nu mai are nimic care s-o înfășoare, ori cum ar fi să tragi un fir dintr-
un ghem. Găsind firului potrivit și trăgând de el, ghemul se desface. Tot astfel, Maharaj îți îndrepta atenția
spre conceptele „tale” sau spre starea în care „tu” erai și astfel produce dezlegarea minții de conceptele ei
cele mai de preț. (Crede-mă, Maharaj știa cum să-ți tragă firul!!!)

ABSOLUTUL

Ceea ce l-a făcut pe Maharaj și mai unic a fost faptul că El a vorbit despre Absolut, o stare anterioară
lui „Eu sunt” și despre conștiință. În esență, „Eu sunt” și conștiința n-au existat. Asta era afirmația Lui
continuă, pe care a tot repetat-o din nou și din nou: „Anterior conștiinței”
Această înțelegere a fost mult mai mare decât tot ce-am auzit sau citit despre acest lucru la acel
moment.
(Desigur că „Anterior conștiinței” nu era ceva clar pentru mine în anii 1970. Mult mai târziu, ca să
realizezi asta, poți vedea și înțelege numai prin starea de conștiință; îți imaginezi că ești în ea. Cu alte
cuvinte, această lentilă-i formată din concepte prin care un „eu” își imaginează că vede sau înțelege.
Imaginarul „eu” poate vedea și înțelege numai prin acea lentilă imaginară a ideilor, adică gândurile,
memoria, emoțiile, asocierile, percepțiile etc. În acest fel, „eu” (iluzia de a fi un „eu”) poate vedea doar
7
propriile sale iluzii. Din acest motiv, „eu”-ul iluzoriu îl poate aprecia pe Maharaj ca cine și ce s-a imaginat
că a fost El.
Spun, pur și simplu, să-l pui în vacuitatea cuvântului. Astfel, s-ar putea imagina sau avea un tablou ori o
experiență de vacuitate exterioară, dar tabloul vacuității sau spațiul cosmic nu-i ceva ce-l reprezintă. Pe
scurt, Maharaj era dincolo de orice „eu” aș fi putut percepe sau concepe. La ultima mea vizită la Mumbai, în
2007, unul din vechii discipoli ai lui Maharaj spunea: „Cum l-am fi putut noi înțelege, câtă vreme El era
dincolo de noi?!”
Nisargadatta Maharaj: „Tot ce înțelegi, poți înțelege numai prin conceptele tale.”
Să repetăm: stilul de predare al lui Maharaj a fost fără compromisuri, neobosit, sigur și stăruitor. El a
rămas pe subiect, niciodată distras, bătând moneda că tot ce-i perceptibil și imaginabil este dependent de
credința că „tu ești” sau că „Eu sunt”. În cele din urmă, „Eu sunt” se dizolvă de la sine, de aceea Maharaj
spunea că „tu nu ești.” În acest fel, exista o aparență a întrebărilor la care se răspundea, dar cine răspundea
la întrebări?
Nisargadatta Maharaj: „În starea absolută, eu nici măcar nu știu că sunt.”
Aceste interacțiuni cu El au fost monumentale, încât chiar și astăzi sinceritatea lor rămâne de nedescris,
lăsându-mă fără suflare, gol și-n venerație. După cum vă puteți imagina, este foarte greu să rezumi stilul și
învățăturile Sale de predare într-o introducere atât de scurtă...
Sper să apreciați că această prezentare-i numai o mică încercare, e doar interpretarea „mea”- un vârf al
aisbergului, o priveliște, o fereastră - scrisă de unul dintre ucenicii Săi. E doar o felie, o mică descriere a
unei voci de neegalat - Nisargadatta Maharaj - o Voce care Nu Este.
Poate că cel mai bun mod de a încheia este să-mi amintesc de un moment când El a început să se
plimbe de colo-colo, răcnind la mine:

„Nu există naștere!

Nu există moarte!
Nu există persoană!
Totu-i un concept!
Totu-i o iluzie!!!!!”

În timp ce El îndrepta spre mine această puternică concentrare energetică, „lumina” a trecut din mâna
Sa prin „eu”
Amintirea acelei zile rămâne cu mine după mai mult de 33 de ani.
Fie ca aceste învățături să găsească o casă în inima ta.

Cu reverență și iubire, pentru Gurul meu Sri Nisargadatta Maharaj.

Pranama
Nisargadatta Maharaj Ki Jai!
11 iulie 2012
STEPHEN H. WOLINSKY
Aptos, California

Prefață

Jai Guru…

Această carte-i un satsang viu cu Sadgurul Sri Nisargadatta Maharaj. Și de ce să nu fie, când domnul
Mohan Gaitonde, traducătorul de seară al lui Maharaj, cel care-a avut privilegiul de a fi împreună cu
Maharaj din 1979 până în 1981, a transcris aceste conversații rare și nepublicate? Această carte are o
importanță deosebită, în sensul că domnul Gaitonde, care-i un bun cunoscător al dialectului marathi - limba
nativă a lui Maharaj - face mai ușor pentru cititor să descopere sensul real al cuvintelor de înțelepciune ale
lui Maharaj. Și iubitul frate-Guru, dr. Stephen Wolinsky, cel care-a avut și el oportunitatea satsangului cu

8
Maharaj, a avut amabilitatea de a face o introducere la învățăturile sale, în beneficiul noii generații a
căutătorilor de Adevăr.
A fost privilegiul meu să interacționez atât cu domnul Gaitonde cât și cu dr. Wolinsky. Le mulțumesc
familiei Mohan și Jayashri Gaitonde pentru că mi-au oferit ocazia să scriu această prefață. Este plăcerea mea
să-mi împărtășesc recunoștința pentru Sadgurul Nisargadatta Maharaj prin această prefață.
Cuvintele Sadgurului au capacitatea de a trezi și eradica permanent boala, dacă cugeți la ele.
Nisargadatta Maharaj spunea: „Pentru căutătorul serios, eliberarea-i posibilă doar ascultând această
cunoaștere.” Și asta s-a întâmplat și cu Nisargadatta Maharaj după întâlnirea cu Gurul său, Sri
SiddhaRameshwar Maharaj, în 1933.
Toți cei care-au ajuns deja ACASĂ, cu siguranță că n-ar citi această carte. Așa cum cineva sănătos n-o
să-și viziteze medicul pentru vreun tratament, la fel și cineva care-a absolvit deja, este puțin probabil să se
înscrie iar la admiterea în școală.
Această carte este adresată tuturor acelor căutători înflăcărați ai Adevărului, dar și pentru cei care au
luat multă vreme remedii de la Nisargadatta Maharaj. Dar care-i scopul oricăruia din aceste remedii? Este
doar de a fi acumulate sau pentru a scăpa pentru totdeauna de boală și leacuri? Când văd sau întâlnesc
oameni care-au citit cărțile lui Nisargadatta Maharaj ani de zile, mândrindu-se cu „loialitatea” lor față de
lectura acestor cărți, simt cea mai profundă empatie. Dar cât timp poți poate continua să iei remedii?
Adesea, simt că lipsește o verigă de legătură în lăuntrul căutătorului.
Prin această carte, Nisargadatta Maharaj ne oferă din nou „Ultimul Remediu”, deși pe un platou diferit.
În opinia mea, Nisargadatta a descris mai curând efectele leacului decât să ne dea unele prescripții; El
aștepta ca zelosul căutător să discearnă intuitiv și să se realizeze prin cugetarea și intenția lui continuă. Se
pune însă întrebarea, oare-i destul doar să cugeți la aceste cuvinte de cea mai înaltă înțelepciune?
Deși până acum am înțeles din conversațiile sale cele mai înalte învățături, rămâne însă necunoscut
modul în care Nisargadatta s-a „realizat” în mai puțin de trei ani de la întâlnirea cu Gurul Său! Pentru noi,
calea Lui rămâne încă în întuneric.
Înțelepciunea revelată prin Nisargadatta Maharaj nu-i numai prin propria sa intenție, ci și prin
devoțiunea, dăruirea și capitularea lui în fața Gurului Său și a învățăturilor lui. În afară de ardoarea și râvna
Lui, credința Sa incontestabilă în Guru rămâne ignorată, deși ea-i cea care a acționat la fel ca o enzimă
naturală în asimilarea înțelepciunii împărtășite de Guru și a avut ca efect realizarea Sinele Său Real. Eu sunt
sigur că un căutător inteligent se va preocupa cu siguranță și de acest indicator.
Adesea, sunt surprins să văd prezența confuziei și a lipsei de claritate în căutători, în ciuda faptului că ei
sunt cititori obișnuiți ai învățăturilor lui Maharaj, în pofida sincerității declarațiilor Sale. Simt că cititorii
devotați pot cugeta la o serie de lucruri, mai înainte ca ei să citească această carte. În primul rând, „cu cine”
vorbește Nisargadatta? Și „cine”-l citește sau îl ascultă pe Nisargadatta? Pentru că Nisargadatta a spus
necontenit că: „Eu vorbesc conștiinței și nu unui corp-minte.” Căutătorul care va citi această carte având
acest indicator, va depăși cu siguranță orice lectură și orice nevoie – acesta-i întregul și unicul scop al
învățăturii lui Maharaj.
Nimicul este Totul! Cineva ar putea întreba cum de-i posibil așa ceva. Nu toată lumea pierde timpul în
căutarea a „ceva”? De ce-i așa? S-ar putea să fie din cauză că fiecare se consideră că este „cineva”. Dar nu-i
niciodată vorba de-a găsi ceva de către cineva! De fapt, presupunerea și convingerea cuiva că-i doar un
corp, aceasta-i principala piedică în realizarea a cine-i el/ea în realitate. Tocmai asta-i clipa rodnică și gata
să dea Totul atunci când ești pregătit să accepți Nimic! Cuvântul „Nimic”, orecum nu-l interesează pe
căutător, pe când cuvântul „Totul” îl copleșește chiar. De ce-i așa? De ce există atât de multă teamă față de
acest „Nimic”? Gândul absenței cuiva, chiar dacă-i de moment, pare să creeze frica de non-existență, deși
fiecare dintre noi și toți laolaltă ne bucurăm în fiece noapte de această absență a „sinelui separat”, în timpul
somnului profund. Frica de Nimic este frica de moarte, care, la rândul ei e frica de necunoscut. Incapacitatea
de a recunoaște secretul ascuns sub acest Nimic forțează cumva căutătorul să închidă ușile Înțelegerii
Ultime. Pe scurt, cuvântul „Nimic” îl respinge pe căutător, iar cuvântul „Totul” îl atrage; aceste contradicții
aparente sunt percepute la valoarea lor de fațadă. Ele nu există în exterior, ci sunt mai degrabă ca o
diviziune interioară în mintea căutătorului.
Fie ca Nisargadatta Maharaj să acopere cu binecuvântări căutătorii dedicați, ca ei să-și adune curajul de
a înfrunta paradoxul suprem și divin: „Nimicul este Totul!”
Dacă ești cu adevărat pregătit pentru „Nimic”, această carte-i o piatră de temelie perfectă. Ea se
concentrează pe învățăturile finale ale lui Nisargadatta Maharaj și te va ajuta cu siguranță în depășirea
căutării, în Înțelegerea a cine ești tu cu adevărat și totodată va pune capăt căutării pentru totdeauna.

9
 Pentru mine este o plăcere să vă prezint tuturor acest buchet curat de indicii de la Sadguru Sri
Nisargadatta Maharaj. Este nevoie de ACELA, Eternul în care nimic nu lipsește și în care nu-i nevoie de
nimic.
Nici experiența studiului și nici studiul experienței nu-l poate dezvălui pe ACELA. ACELA-i anterior și
dincolo de amândouă. Lumina divină, cea care șterge definitiv distanța imaginară a întunericului dintre tine
și Sinele Tău Real, este Sadguru. Nimic nu poate concura cu Grația Sadgurului.

Sadguru Sharan
Cu iubire,
NITIN RAM
(autorul cărții „ Chemarea Sinelui – Meditații pentru reamintirea Sinelui”)

Căutare sau Înțelegere?

Căutarea se bazează pe un motiv oarecare,
Înțelegerea-i fără niciun motiv.

Căutarea-i cu efort și scop,

Înțelegerea-i spontană și fără efort!

Înțelegerea-i absentă în Căutare,

În timp ce „căutătoru”-i absent în Înțelegere!

Căutarea-i alcătuită din căutător, căutat și a căuta,

În timp ce această trinitate-i complet absentă în Înțelegere!

Căutarea-i alcătuită din căutător, căutat și a căuta,

Înțelegerea-l neagă pe „căutatorul” real!

Căutarea constă din etape, intervale și pot exista unele practici,

În timp ce Înțelegerea-i veșnică și-n ciuda lor!

Căutarea are un scop,

În timp ce natura Înțelegerii este în sine fără scop!

Căutarea-i susținută de ascultare, lectură sau cugetare,

În timp ce Înțelegerea-i auto-susținută (independentă)!

Teama de a uita cunoașterea adunată prevalează în Căutare,

În timp ce chiar și gândul de a fi înțeles, în Înțelegere-i absent!

Fundalul Căutării e dualitatea,

În timp ce Înțelegerea-i Non-Dualitatea fără de temei!

Căutarea-i o stare în continuă schimbare,

Pe când Înțelegerea-i o stare „ fără stare”!

În Căutare există blocare și se caută chei,

Pe când în Înțelegere, prevalează convingerea clară.
Blocarea și cheile n-au fost separate nicicând!

Jai Guru
NITIN RAM

10
26 noiembrie 1979 - De ce-i viața plină de luptă?

Vizitator: Eu îți pun întrebări și tu răspunzi. Pentru tine, se pare că toate întrebările nu-s importante. Pot să
știu ce-i important pentru tine?

Maharaj: În experiența ta lumească, ce lucru-i cel mai important?

V: Nu știu.

M: Tu ai ajuns să știi că ești, că exiști. Ce-i mai important pentru tine, altceva decât faptul că ești? Cel mai
important lucru-i ființa sau conștiința ta, dar acel „Eu sunt” este calitatea corpului tău alimentar. Atâta timp
cât conștiința-i prezentă, tu poți dobândi cunoașterea lumească și poți fi mândru de ea. Totuși, toate nu vor
dura decât atâta vreme cât sucurile alimentare din corp sunt umede. Când ele se usucă, Vasudeva sau cel
care-ți miroase ființa, va dispărea.

V: Prin urmare, așa-zisa mea existență depinde de sucurile din hrană.

M: Când te vei reîntoarce în satul tău, oamenii te vor întreba: „Ce cunoaștere ai obținut tu acolo?” Care-ți va
fi răspunsul?

(Tăcere.)

M: Totu-i numit de drag, cunoaștere sau Jnana (corect pronunțată, Dnyana). Dincolo de asta este Vijnana
sau Parabrahman. Nemanifestatul s-a manifestat prin întamplarea conștiinței-copil sau a sufletului
individual.

V: Eu sunt acel Copil.

M: Atunci când te afli aici, vorbește numai despre propria ta experiență. Nu-i conștiința-copil responsabilă
de cunoașterea lumii tale? Dacă acea conștiință-copil n-ar fi apărut, ai mai fi pus tu întrebări acum?

(Fără răspuns.)

M: La început apare conștiința - care-i precum spațiul - și iubirea de Sine. Ea-i iubirea de a exista. Oricine
vine aici și oricât de savant este el, eu știu ce-i el și l-am prins. Fără asta, nici el și nici eu n-am putea vorbi.

V: E posibil să se schimbe conștiința-copil în conștiința-adult?

M: Este ca și când ai întreba cum să mărești spațiul. Demolează clădirile și atunci spațiul va crește. Ființa-i
calitatea sucurilor alimentare. Când ele dispar, ființa intră în starea de neființă. Conștiința-copil nu-i
cunoaștere, ci ignoranță. Anterior conștiinței, nu exista nicio cunoaștere a lui „Eu sunt”. Asta transcende
cunoașterea sau Vijnana sau Parabrahman. Din această stare de neființă nemanifestată, apare conștiința-
copil. Cum poate fi vorba despre cunoaștere? Conștiința-i o cunoaștere materială, fiindcă-i calitatea gunei
Sattva sau a sucurilor alimentare. Fără Sattva, conștiința nu poate apărea.

V: Nu sunt eu norocos că m-am născut? Conștiința nu-i o binecuvântare?

M: Pentru ființă, este cea mai mare gafă ca ea să apară din starea neființă.

V: Tu insinuezi că n-ar trebui să procreeze cuplurile?

M: (în engleză) : Uită-te la tine!

V: De ce-i viața plină de conflicte?

11
M: Tu trebuie să fi observat conflictul dintre cele cinci elemente. În cele din urmă, această ceartă se
instalează pe pământ. Fiecare bob de orez, grâu etc. este compus din cele cinci elemente. Acest conflict intră
în materia alimentară. Toate ființele vii împart această hrană și odată cu ea împart și conflictele. La fel cum
cineva-i afectat de consumul de alcool, tot așa el este afectat și de conflictul din produsele alimentare.

27 noiembrie 1979 - Ce-i meditația?

Maharaj: Sentimentul nostru de a fi este fără corp. Se numește Brahman. Fără știrea ta, cântul „Eu sunt
Brahman.” continuă în tine. Cel care-și realizează adevărata identitate ca Brahman, este venerat de
aspiranții spirituali.
Acel Brahman sau Dumnezeu este adevărata ta formă. Această identitate n-are moarte. Ție ți-e frică de
moarte datorită identității corpului tău. Dacă-ți dezvolți credința așa cum îți spun eu acum, tu nu vei mai
experimenta moartea niciodată. După aceea, nu vei mai avea nicio nevoie să întrebi pe cineva despre
problemele spirituale. În schimb, oamenii te vor vizita în căutarea Adevărului.

Vizitator: Ce-i meditația?

M: A nu-ți pierde din vedere adevărata ta identitate, este meditație. Identitatea corpului tău n-ar trebui să
găsească loc în credința ta. Când îți vei realiza conștiința ca fiind Dumnezeul tuturor Dumnezeilor, atunci te
vei descoperi ca fiind infinit.

V: Nu-i Dumnezeu mai mare decât mine?

M: Conștiința ta-i dovada că Dumnezeu există. Fără tine, cine-i acolo ca să-i recunoască măreția? Nu uita
acest fapt. Cunoscătorul conștiinței n-are moarte. El își leapădă trupul într-o stare fericită.

V: În lumea noastră, noi avem plăcerea realizărilor.

M: Dar riscul și teama de eșec o însoțesc. Cea mai mare teamă e cea de moarte. Se spune că marile comori
ascunse sunt protejate de fantomele șerpilor. Mai înainte de a atinge comoara, trebuie să le mulțumim
fantomelor prin ofrande adecvate. Tratarea lor necorespunzătoare poate conduce la moartea ta.
Similar, pentru cunoașterea de Sine, va trebui să-ți oferi identitatea corpului tău. După aceea, Sinele-i
liber de corp. Apoi, sfârșitul corpului devine unul fericit.

V: Va ajuta la ceva repetarea lui „eu nu sunt acest corp”?

M: Trebuie să fii așa cum ești în realitate. Tu ești conștiința și nu bărbat sau femeie. Tu ești cel care
cunoaște lumina. Tu-i poți judeca claritatea și nu invers.

V: Care-i influența Mayei sau a iluziei?

M: Maya ți-a dat forma corpului. Dar atunci când îți întâlnești Sadgurul, el îți dă forma conștiinței. Inițial,
tu ai fost cunoscătorul corpului, dar el te-a schimbat în cunoscătorul conștiinței. Această stare se numește
Vijnana sau Parabrahman.

V: Este ea dincolo de manifestare?

M: Manifestarea se datorează celor cinci elemente. Atâta timp cât faci parte din ea, există suferință
corporală. Discipolul care-și vede Gurul ca infinit, realizează că la fel este și forma lui. Văzându-și Gurul ca
Paramatma, discipolul Îl realizează ca pe sine însuși.

V: Ce se întâmplă cu cunoașterea unui Jnani?

M: Cunoașterea se dizolvă sau fuzionează în Jnani. Jnani nu se dizolvă. Stările de veghe și somn sunt
absente într-un Jnani. El n-are nume și formă. Toate acestea rămân până la cunoașterea de Sine, dar nu
12
dincolo. Totu-i foarte ușor, dar pare foarte greu de înțeles. Doar cineva rar poate înțelege asta. Trebuie să
transcendem nu numai corpul, ci și conștiința. Trebuie trecut dincolo de orice cunoaștere. Toate aceste
schimbări se întâmplă fără nicio respingere deliberată a vechilor identități.
Ca o vastă masă de apă, conștiința apare din Conștiința Supremă. Purusha este spiritul cosmic, Pura
însemnând inundație. Purusha este doar un martor. Toate activitățile se datorează Mayei-yoga sau iluziei
yoghine.
Neinvitată, ea ia forme pentru a acționa. Acțiunile reale se datorează suflului vital, care, la rândul său se
datorează celor cinci elemente. Cele cinci elemente, trei gune (Sattva, Rajas și Tamas), Prakriti și Purusha,
toate adunate dau zece. Acestea-s organele mele de cunoaștere și de acțiune. Conștiința apare datorită
Sattvei - esența hranei - și întreaga suferință se datorează acestei conștiințe. Această întâmplare și experiență
datorată conștiinței este nechemată și extravagantă. Eu n-am nicio parte în toată această chestiune.

V: Poți să-ți descrii starea, ca s-o înțeleg și eu?

M: Cuvintele nu Mă pot descrie. Cuvintele și înțelesul lor sunt total inadecvate pentru asta. Și tu ești la fel.

V: Atunci cum este această identitate a corpului?

M: Când a apărut această identitate?

V: Eu nu-mi amintesc, dar este obligatoriu să fie după nașterea mea.

M: Ai fost tu prezent în momentul nașterii tale?

V: Când m-am născut, nașterea mea a fost sărbătorită de părinții mei. Trebuie să fi fost și eu prezent acolo.

M: Deci asta nu-i cunoașterea ta, ci doar o deducție.

V: Chiar așa.

M: Încearcă să-ți amintești primul incident din viața ta. Câți ani aveai?

V: Îmi amintesc vizita mea la Niagara, când aveam patru ani.

M: Acela-i începutul identității tale. În jurul acelei vârstei, tu trebuie să-ți fi recunoscut mama. Ea ți-a spus
că numele tău e Wilson și că ești băiat și nu fată.

V: Dacă aș fi fost Paramatma, atunci aș fi știut despre mine fără ca mama să-mi spună asta.

M: Paramatma este într-o stare de neființă. E ceva similar cu experiența ta de somn profund.

V: El e întotdeauna în somn adânc?

M: El nu doarme niciodată; așadar, termenul de trezire nu i se aplică.

V: Foarte interesant. Te rog, spune-mi mai multe despre Acela.

M: Momentul concepției tale în pântecele mamei, acela a fost începutul manifestării. Înainte de asta, tu erai
nemanifestat și în stare de neființă. După concepție, starea de neființă a continuat. Manifestarea ta-i similară
cu apariția bruscă a luminii prin scăpărarea unui băț de chibrit. Nu există decât lumină, nu există nimic
înaintea ei și nimic după ea. Identitatea ta cu numele și forma a început să funcționeze de la vârsta de patru
ani. Cu toate că apariția ta este din starea de neființă, a trebuit să începi cunoașterea de la zero. Tu nu știai ce
erai. Cel mai apropiat de tine a fost corpul tău. Bineînțeles că ai simțit că tu ești corpul, însă mama ta și alții
ți-au confirmat și ei asta. Ar fi putut fi și invers, adică mama ta să-ți fi spus că tu erai corpul cu numele
Wilson. Tu n-ai avut de ales altceva decât să-ți pui ștampila de confirmare.

13
 După apariția formei vii, Paramatma acceptă numele și forma și se adaptează la ce se întâmplă în jur.
Ce se întâmplă și de ce, El nu știe. Întreaga viață a formei este ca un chibrit aprins și continuă atâta timp cât
ține lumina. Cele cinci elemente, au ele vreo formă?

V: Nu.

M: Pentru toate astea, nu există niciun creator.

Totu-i o întâmplare spontană. Totu-i bine până când formele apar odată cu ființa, cu iubirea de Sine,
iubirea de a fi. Odată cu viața, începe și lupta pentru supraviețuire. Toate activitățile tuturor ființelor vii sunt
ca să susțină ființa. Acest lucru implică protecția corpurilor lor și căutarea hranei. În afară de asta, ele n-au
cunoștință de originea lor. Substanța cosmică și spiritul cosmic sunt fără corp, dar toate corpurile vii intră în
existență datorită lor. Tot acest spectacol lumesc nu-i necesar, nu-i nicio nevoie de el. Eu spun că trupul meu
este uniunea celor cinci elemente. Acest lucru se aplică tuturor formelor, inclusiv formei tale. Și tu știi asta.
Corpul tău ocupă spațiul, care-i partea sa. În el există aer. Temperatura corpului arată prezența căldurii. Cea
mai mare parte a corpului este apa, iar tot conținutul rămas este de la pământ.
Întregul corp este hrana conștiinței, care-i calitatea esenței hranei. În toată existența, suferința se
datorează doar conștiinței.

V: Se spune că nașterea-i darul lui Dumnezeu.

M: Este asta propria ta experiență?

(Fără răspuns.)

M: E plăcerea de moment a cuiva, iar eu trebuie să sufăr o sută de ani pentru asta. Nu-i așa? De ce-ar trebui
să sufăr pentru acțiunea altcuiva? De ce-ar trebui să fiu pedepsit? Acesta-i doar un exemplu. Din cele cinci
elemente se creează un flux de conștiință în diferite forme. Cele cinci elemente nu suferă. Numai formele
suferă din cauza conștiinței. În formă omenească, suferința se datorează mai mult speranței că viitorul este
ceva luminos și că eu trebuie să trăiesc pentru asta. Toate astea-s jocul iluziei primordiale. Când ești bolnav,
iei niște medicamente. Boala ta, a murit ea cumva?

V: Pe măsură ce boala a dispărut, eu am supraviețuit.

M: Boala n-a murit, dar suferința ta s-a sfârșit. Pe scurt, de când am devenit noi nenorociți?

V: De când a apărut cunoașterea.

M: Asta e! Acum, este această cunoaștere nenorocită sau ea-i un ocean de plăcere?

(Tăcere.)

M: Speranțele despre viitor sunt doar în forma omenească. Există însă vreo entitate tangibilă în forma
omenească, care să poată prospera în viitor?
Eu vreau să-mi continui existența, dar ca ce? De ce tip? Cine-mi va da un răspuns? Nașterea nu-i a unei
forme umane, ci este nașterea nenorocirii în formă umană. Nu-i așa?

(Fără răspuns.)

M: Cele cinci elemente, gunele, substanța cosmică și spiritul cosmic - există o uniune a tuturor celor zece, în
centrul cărora există „eu gust”. Eu n-am nicio cunoaștere, dar atunci când vine un vizitator, deși este savant
și arogant, știu că el nu știe nimic.
Operația are loc atunci când cineva-i inconștient, sub influența cloroformului. El simte apoi durerea, pe
măsură ce recâștigă conștiința. Toate activitățile noastre lumești se întâmplă în starea noastră
semiconștientă. Durerea o simțim mai târziu, atunci când devenim mai sensibili.

14
V: Tu cum te-ai realizat?

M: Am avut încredere deplină în Gurul meu. Am respectat cuvintele lui. Restul s-a întâmplat spontan.

V: Putem ști cuvintele lui?

M: „Tu ești tot ce există. Chiar acum, tu ești conștiința. Dumnezeu, Ishwara etc. sunt numele a ceea ce ești
tu.” Aceste cuvinte au fost suficiente ca să mă schimbe complet.

V: Spune-mi mai multe despre existența ta actuală.

M: Mă sprijin pe mine. N-am nevoie de niciun har ori sprijin din exterior. Nu-i vorba că cineva m-a protejat
ca să fiu. Eu sunt cel rămas neafectat după mai multe disoluții ale Universului.

V: Dar arăți atât de simplu, la fel ca noi!

M: Cei care mă vizitează mă vor judeca după propriile lor concepte.

V: De ce majoritatea oamenilor nu ajung la sfârșitul spiritualității?

M: Ei nu-s în căutarea Adevărului, ci doar a păcii și fericirii. Atunci când o primesc, sunt mulțumiți și se
stabilesc acolo.

28 noiembrie 1979 - Nimic nu există, ci doar pare că există

Maharaj: Eu nu sunt corpul, corp care nu-i altceva decât esența hranei. Eu nu sunt conștiința, conștiință
care nu-i altceva decât calitatea esenței hranei. Așa trebuie continuat.

Vizitator: Atunci cine sunt eu?

M: Tu nu ești cel care-i cunoscut, tu ești Cunoscătorul.

V: Care-i cauza ignoranței?

M: Maya, iluzia. Datorită ei, există un fel de stupefacție și obscurantism al intelectului. Pentru o mai bună
înțelegere, cuvintele-s folositoare. În meditație nu există cuvinte, ci numai înțelegere.

V: Un căutător avansat, ce descoperă el?

M: El cunoaște că nu-i nici Maya, nici Brahman.

V: Suferă un Jnani atunci când el vede moartea unui copac sau a unei ființe vii?

M: Tu suferi fiindcă existența ta-i restrânsă la un corp. Un Jnani este infinit și absolut. Prin urmare, nu
există nicio durere. În ocean există miliarde de valuri, dar oceanul nu-i afectat.

V: Suferința mea există fiindcă eu simt identitatea cu forma vie, când ea-i pe moarte.

M: Ca să depășești asta, tu trebuie să cunoști Sinele ca nelimitat.

V: Putem spune că ființele vii nu există?

M: Nimic nu există. Totul pare să existe. Existența-i la fel ca și lumina soarelui. Ea dispare, dar nu moare.
Lucrurile apar și dispar. Nu există distrugere. Prin urmare, un Jnani nu-i tulburat de evenimente.

15
V: Deci noi suferim din cauza neînțelegerii noastre.

M: Să luăm cazul a două sate învecinate. Oamenii din cele două sate ar putea avea afaceri și alte activități,
dar un sat îl cunoaște pe celălalt sat? Pune îl cunoaște pe Mumbai? Cunoaște Pune orașul Ahmednagar,
care-i lângă el? Numele de Maya, Brahman, Parabrahman sunt la fel ca Pune, Mumbai etc. Ce se aplică lui
Mumbai, Pune, se aplică și-n cazul lui Brahman, Maya etc. Oamenii din Mumbai se pot lupta cu cei din
Pune, dar i-a făcut ceva bun sau rău Mumbai lui Pune? La fel cum orașe ca Mumbai sau Pune nu fac nimic,
așa și oamenii își câștigă existența. Parabrahman nu face nimic, însă totul se întâmplă în prezența Sa.
În Mumbai există un templu numit Mumbadevi. Oamenii sunt cei care-au făcut idolul. Când zeița-i
venerată, ea le dă ce-și doresc. În mod similar, în fiecare sat există temple construite de oameni și zeitățile
sunt numite după sate. Mumbadevi înseamnă Zeița (devi) din Mumbai. Parabrahman este complet. Este
fără formă, deci fără corp și n-are membre. N-are așteptări de la tine și n-are nevoie să te mulțumească.

V: Cum îl pot realiza pe Parabrahman în mine?

M: Pentru asta trebuie să înveți să rămâi în starea fără de corp. Păstrând identitatea corpului tău, nu există
nicio șansă de realizare, chiar și după nenumărate nașteri. Identitatea corpului va rămâne până la sfârșit.
Amintește-ți mereu că existența ta-i independentă de corpul tău. Eu subliniez asta pentru tine. Totul depinde
de credința ta!

V: Eu am încredere deplină în tine.

M: Experiența ta actuală de ființă este ca o boală. Eu am existat fără această ființă. Toate activitățile mele nu
există ca eu să mă bucur de această boală, ci ca s-o fac suportabilă. Chiar și somnul profund este un
medicament pentru această boală. Adevăratul Meu Sine există fără această boală.

V: Trebuie să fi beneficiat de învățăturile tale sute de oameni!

M: Am depus mari eforturi și multă energie în împărtășirea acestei cunoașteri multor oameni, dar nu mă
întreba ce fac ei cu ea!

V: Explică-ne, te rog.

M: Ei sunt ocupați cu treburile lor banale. Ce altceva pot face? Ca să beneficieze, cineva trebuie mai întâi să
fie potrivit pentru asta. Nu-i posibil să-i învățăm pe toți de la A, B, C. Forma și identitatea noastră se
schimbă în fiece clipă. Din copilărie până la bătrânețe, am trecut printr-o mulțime de multe etape. Și acest
corp bătrân va cădea și el. De ce să-ți faci griji pentru ceva ce se schimbă tot timpul? Când tu însuți te
schimbi mereu, ceea ce înveți sau ai vor rămâne toate astea cu tine?

29 noiembrie 1979 - Nu te încrede în trupul tău

Vizitator: Pentru progresul spiritual, trebuie eu să renunț la viața mea lumească?

Maharaj: Renunță la identificarea ta cu trupul. Amintește-ți mereu că tu nu ești trupul. După aceea, fă ce
poftești.

V: Trebuie să meditez?

M: A rămâne pe deplin conștient că nu ești trupul, asta-i meditație! Tu știi că ai un corp datorită conștiinței
tale. La început, știind că nu ești corpul, lăsă-ți conștiința să fie forma ta.

V: Mi-e greu să uit că eu sunt corpul.

M: Uită trecutul. Acum ești aici și ți se spune ce ești tu. Ai credință și necesarul se va întâmpla încet.
16
V: Care-i diferența dintre un mumukshu - cel care dorește să fie eliberat și un Sadhaka - căutătorul spiritual?

M: Un mumukshu are un corp. Căutătorul este fără corp. Moartea și renașterea ți se aplică datorită identității
corpului tău.

V: Care-i diferența dintre un Căutător și un Înțelept sau Siddha?

M: Un Siddha a atins Adevărul Ultim. Nu există nici cea mai mică îndoială cum că el ar fi corpul cu nume
și formă. El nu mai este un individ, nu-i nici bărbat, nici femeie.

V: Cel care are puteri spirituale, este el un Siddha?

M: Nu, cel care-i stabilit în Sine este un Siddha.

V: Un înțelept, își amintește El ignoranța mai înainte ca să devină înțelept?

M: Așa cum Soarele nu cunoaște întunericul, tot așa și un înțelept nu cunoaște ignoranța.

V: Eu vreau să scap de durere, mai mult decât vreau cunoașterea de Sine.

M: Pentru asta trebuie să scapi de ignoranță. Pentru tine, atunci nu va mai exista nici moarte și nici
renaștere. Cunoașterea de Sine este la fel ca răsăritul soarelui. Vezi lucrurile clar, așa cum sunt ele.

V: Corpul meu s-a născut, nu eu.

M: Forma ta-i conștiința sau cunoașterea, iar ignoranța nașterii n-o poate atinge. Prin urmare, tu n-ai
experiența nașterii. Ca să elimini toată ignoranța, trebuie să ai cunoașterea conștiinței. Sinele trebuie să aibă
cunoștință de Sine.

V: Ce se întâmplă la așa-numita moarte?

M: Suflul vital și mintea părăsesc corpul. Întrucât conștiința-i infinită și atotpătrunzătoare, ea n-are nicio
posibilitate să plece undeva. Înainte de a pleca, este acolo deja. Devine numai din conștientă, non-
conștientă. Este la fel ca răcirea apei calde când e îndepărtat focul.

V: Ce-i Videhi ori existența fără corp?

M: Datorită corpului hranei, Sattva, eu ajung să știu că sunt. Asta nu înseamnă că eu sunt corpul. Eu sunt
separat de corp și atot-pătrunzător. Corpul are o formă și lui i se dă un nume, dar numele și forma nu mi se
aplică mie.

V: Are Atma sau Sinele vreun gust sau cunoașterea că „Eu sunt”?

M: Nu. Există doar Ființa pură. Asta-i starea non-duală. Odată cu identitatea corpului, vine „eu” cu o formă
separată. „Eu” și „al meu” o urmează. El ia toate experiențele sale ca pe cunoașterea sa. Toate astea duc la
robie.

V: Auzim despre învierea așa-zișilor morți, în drum spre incinerarea lor. Care-i semnul sigur că o persoană-i
moartă?

M: E necesar să aștepți și să urmărești pielea persoanei. Dacă observi că pielea începe să se umfle, acesta-i
un semn sigur că suflul vital a părăsit corpul. Absența umflării indică prezența suflului vital în corp, ceea ce
poate duce la înviere.

17
V: Te văd în fața mea, deci cum de spui tu că ești nenăscut?

M: Dacă ne-am născut, înseamnă că trebuie să avem știință despre nașterea noastră. Ai tu cunoștință despre
nașterea ta?

V: Nu.

M: Ți-ai format un obicei din a crede tot ce ți se spune. Eu nu fac asta. Nu voi semna hârtiile care-mi cer
confirmarea faptului că m-am născut. Este posibilă starea de veghe fără ca mai înainte să fi existat
experiența stării de somn?

V: Nu.

M: Trezirea-i cunoaștere și somnu-i ignoranță. Somnul dă putere stării de veghe să existe și să continue o
perioadă de timp. O stare-i urmată mereu de cealaltă.

V: Înseamnă că atâta timp cât suntem corp, noi dormim?

M: Tu nu ești limitat la corpul tău, ești pretutindeni. Limita-i imaginația ta. Somnu-i o necesitate pentru
cunoaștere sau ca starea de veghe să-l urmeze. Fiecare formă omenească este un copil al ignoranței. Să ne
oprim aici, fiindcă-i timpul pentru Bhajana de seară.

30 noiembrie 1979 - De când exiști tu și din ce cauză?

Maharaj: Tu știi că ești, că exiști. Această amintire a ta este calitatea esenței hranei corpului tău. Dacă acel
suc alimentar își pierde umezeala, ființa ta va dispărea. Sucul alimentar se numește Sattva, iar calitatea lui
este conștiința sau ființa. Cuvântul Sattva este compus din „sat” (existență) și „tva” (tu). În realitate,
înseamnă că tu ești existența. În fiecare formă vie, conștiința-i întotdeauna însoțită de suflul vital. Toate
activitățile se întâmplă datorită suflului vital.
Datorită corpului hranei, există cineva care ajunge să știe că este. Dar cine-i acela care ajunge să știe, nu
se poate spune! Din acest punct de vedere, toată gândirea noastră-i doar o imaginație sau un concept.
Domnul sau doamna Cineva este un concept.
Acest lucru-i valabil pentru voi toți. Tu ești fără nume și formă. Îți imaginezi că ești corpul tău și că
numele dat lui este numele tău. Dacă nu ți s-ar fi dat un nume, ce-ai fi spus tu ca nume?

Vizitator: Nimic.

M: Fiindcă ți s-a spus în mod repetat să faci asta, ți-ai acceptat numele. Numele-i folositor în scopuri
practice, cum ar fi adresarea la școală, colegiu, pentru conturi bancare etc.

V: Mie mi se pare că furia și ura mea sunt în creștere, iar capacitatea mea de-a rămâne departe de
organismul corp-minte devine din ce în ce mai slabă.

M: Atunci când n-ai corp, nu se mai pune problema furiei și urii. Sentimentul tău de-a fi nu ești tu; este
calitatea corpului hranei. Înțelege asta așa cum trebuie.

V: Dar sunt îngrijorat, fiindcă controlul meu mental devine din ce în ce mai mic.

M: Adevărata ta cunoaștere este singura soluție la problema ta. Odată cu această cunoaștere, speranțele,
dorințele și poftele tale vor dispărea; furia și ura vor pleca și ele. Când te vei vedea fără formă, toate
problemele tale își vor pierde locul de odihnă.

V: Care-i diferența dintre identificarea cu organismul corp-minte și neidentificarea cu ființa?

M: Nu-i nicio diferență?

18
V: Pot să revin la întrebarea mea inițială?

M: Există vreo întrebare înainte de așa-zisa ta naștere? Când se naște un copil, care-i întrebarea lui inițială?
Cunoașterea noastră că „suntem” (conștiința noastră) este cunoaștere materială, nu-i așa?
Pentru nou-născut, sentimentul de a fi era latent și dezvoltarea lui a avut loc în timpul primilor trei-
patru ani de viață. Fără să privească la rădăcina conștiinței-copil, la originea conștiinței, oamenii pun
întrebări irelevante.
Ai acordat vreodată un gând rădăcinii conștiinței?

(Niciun răspuns.)

M: Pentru câteva luni, corpul copilului este o bucată de carne. Ce-i el altceva decât materie alimentară? De
când exiști și din ce cauză? Datorită cui a apărut rădăcina sau copilul? Care-i cauza conștiinței?
Câtă vreme materia corpului este umedă, există viață. Dacă umezeala dispare, viața nu va mai exista. Se
prea poate ca tu să nu apreciezi ceea ce vorbim noi aici.

01 decembrie 1979 - Conștiința, iluzia primordială

Maharaj: Existența ta-i precum apariția luminii atunci când este scăpărat un chibrit. Nu-i nimic înainte și
nimic după.
Cu ce echipament ai de gând să-ți începi căutarea? Când lumina (conștiința) este stinsă, totu-i în nimic,
înainte nimic și după tot nimic.
Ceea ce trăiesc eu chiar acum, este cunoașterea materială. Ființa-i calitatea corpului hranei. Vorbesc
despre asta din punctul meu de vedere. Acum, eu îmi trăiesc ființa. Cu ce fel de control trebuie să continui
asta? Eu n-am nevoie ca ea să continue nici măcar o clipă. Cu ființa, experimentez lumea. M-am săturat de
ea. Când am început căutarea lui Dumnezeu, pentru mine a fost destul să-mi cercetez originea, originea
conștiinței mele. A fost o vreme, când nu existam. Acum exist. Ce-i cu toate astea? Care-i înțelesul non-
existenței mele? Non-existența mea nu era ea mai înainte de așa-zisa mea naștere? Asta-i tot ce-am cercetat.
Mi s-au arătat părinții etc., dar a fost ca și când aș fi vizionat la televizor un serial. I-am înțeles semnificația.
Pe scurt, am investigat tranziția de la neființă la ființă. Pentru mine a fost important să aflu cum a apărut
ființa din starea mea de neființă. Dacă sunt întrebat cum eram eu acum o sută de ani, cum pot răspunde?
Ființa mea era absentă.
Dumnezeu poate fi măreț, dar pentru mine asta a fost mai puțin important decât apariția mea prin
tranziția de la neființă la ființă.
Ieri, le-am spus vizitatorilor că experiența noastră din lume a fost plină de diferenduri și conflicte
excesive. Tu ce ai de spus despre asta? În trecut, au existat sute de războaie, inclusiv cele două războaie
mondiale. Ai văzut vreodată pace în lumea asta? Conflictul nu-i numai între țări, el există în fiecare țară, în
fiecare persoană. Nu-i așa? Eu nu m-am luptat pentru bunăstarea și prosperitatea mea, ci numai să descopăr
originea ființei mele. Ființa mea-i legată de timp și ea-i gata să dispară în orice clipă. În aceste condiții, la ce
mă pot aștepta de la Dumnezeu, oricât de mare ar fi El?
Dacă aș fi avut vreun control asupra ființei mele, atunci i-aș fi acordat lui Dumnezeu importanța
cuvenită. Dumnezeu poate să-mi dea prosperitate, dar care-i folosul ei, dacă-mi pot pierde ființa în orice
clipă? Când nu eram, nu existau probleme. Sentimentul de a fi n-a fost solicitat, el este legat de timp și
depinde de esența hranei.
Cunoașterea noastră-i sezonieră, precum anotimpul ploios. Sezonul durează între 60-100 de ani. Toate
astea-s observațiile mele. Ești liber să cercetezi singur.
Cât de mult îmi va fi de folos existența mea? Aceste observații nu-s destinate omului de rând. El s-ar
putea să-și piardă speranțele, dorințele și poftele. Viața-i o luptă ce necesită ambiție, curaj și energie.
Această cunoaștere va face un om nepotrivit pentru luptă. Trebuie să ai capacitatea să transformi praful în
aur. Pentru a experimenta lumea, aceste calități lumești sunt o necesitate. Altfel, vei trăi ca și când lumea
nici n-ar exista. Odată cu reducerea speranțelor și dorințelor, lumea ta va dispărea și ea în non-existență.
Ca să susții viața, tu trebuie să fii pregătit să faci orice-ți cere timpul. Pentru asta, unii trebuie să-și
conducă țările, alții să curețe toaletele, iar alții chiar să cerșească ca să supraviețuiască. Trebuie să faci toate
astea, ca să suporți cunoașterea.
19
 Cunoașterea dă și speranțe pentru bunăstarea viitoare, care-i forța motrice a tuturor activităților. La
urma urmei, ceea ce vrea cineva este să continue, să fie, să existe. Există iubirea de Sine, iubirea de a fi, care
nu trebuie să dispară.
În Bhagavad Gîta, Bhagwan Sri Krishna i-a explicat lui Arjuna esența Upanișadelor. Acest lucru a fost
tradus în marathi de Înțeleptul Jnaneshwar. Acea carte se numește Dnyaneshwari. Fratele său mai mare și
Gurul său Nivrutti Nath au comentat-o ca fiind doar o traducere și nu o lucrare originală. „Acum scrie ceva
de-al tău”. După aceea, Jnaneshwar (Dnyaneshwar) a scris o carte numită Amrutanubava. După ce-a realizat
Nemurirea, Jnaneshwar a pus-O în cuvinte: „Nu există nicio moarte!”. Înțelegând acest lucru, el a primit
Maha Samadhi (și-a lepădat trupul) când avea doar 21 de ani. Și ce-i cu toate astea? Se gândește cineva la
această chestiune? Ce-i nemurirea? Este ea doar martoră la așa-zisa moarte? Jnaneshwar n-a avut nicio
experiență a morții. Același lucru este aici (în cazul meu). Câtă vreme eu nu m-am născut, cum să pot muri?
Dacă n-a existat nicio naștere, cum de-a apărut această formă? Asta s-a arătat la televizor. Eu o numesc o
substanță chimică. Gurul Gurului meu, Sri Bhausaheb Maharaj este în poza de colo. Cine-a făcut poza și
cine deține imaginea? El poartă doar un dhoti, însă imaginea-i atât de vie! Ce ține tabloul de o sută de ani?
Eu o numesc „Substanță Chimică”.
În această lume, toate aparițiile se datorează acestei „Substanțe Chimice”, iar activitățile se datorează
„Mecanicii”. Nu există nici Dumnezeu, nici adept, nici Maya și nici Brahman.
Ce ai tu de spus despre toate astea? Cum de o formă vie furnizează o formă de viață ca fiind ea însăși?
Un om dintr-un om, un leu dintr-un leu, un măgar dintr-un măgar? Energia chimică care are o minte face
aceste fotografii și chiar ea împrumută aceeași formă. Întreaga origine a formei și toate abilitățile ei se
datorează „Mecanicii”.
Noi credem că toată dezvoltarea are nevoie de instruire. Să luăm acum cazul unui băiat foarte bolnav.
El se ridică la statura unui înțelept și oamenii îl venerează. Regii antici sunt ușor de uitat, dar oamenii își
amintesc și se închină acestui înțelept. Cum de s-au întâmplat toate astea? A făcut cineva asta ori a ajutat ca
să se întâmple? În numele său este construit un templu; în vârful lui există o cupolă de aur de o tonă. În
Pune, trăia odată un înțelept pe nume Jangli Maharaj, care înseamnă „un înțelept dintr-o junglă”.
Așa-numita naștere este apariția stării de veghe, de somn și a cunoașterii. Atâta timp cât aceste trei stări
există, setea, foamea și activitățile necesare satisfacerii lor vor continua.
În trecut, au avut loc multe întrupări. Cine-ar putea opri crearea, întreținerea și disoluția? Eu nu-s deloc
mândru de cunoașterea mea. Ce control am eu asupra a ceva? Nici Brahma, Vishnu și Mahesh (Shiva) n-au
putut face nimic care să dureze mult. Ceea ce eu numesc „Puterea Chimică” este numită Conștiința Supremă
sau iluzia primordială (Moola Maya). Comportamentul sau activitățile există datorită gunelor Sattva, Rajas
și Tamas, care duc la modificări mentale. Observarea activităților se întâmplă din cauza Sattvei – veste că
„Eu sunt”. Tot ce se întâmplă se datorează celor trei calități și acolo nu există nici tu și nici eu. Termenele-s
hotărâte de Mahat Tattwa sau Marea Realitate. Brahma, Vishnu și Mahesh există de milioane de ani. Asta
înseamnă mult, dar nu ceva nelimitat. Asta indică cât timp a durat pentru aceste zeități calitatea Sattvei a
Marii Realități. Totalul vieților tuturor zeităților – câteva miliarde de ani – reprezintă o clipă a iluziei
primordiale – deci înseamnă că totul a fost fals.
Durata de viață a lui Brahma, Vishnu și Mahesh e diferită una de alta. Eu le numesc ceasuri; de
exemplu, ceasul numit Brahma a ticăit un timp. Ceasul numit Vishnu a ticăit de zece ori mai mult, iar ceasul
Mahesh a ticăit de zece ori mai mult decât al lui Vishnu. Ceasul numit Moola Maya a ticăit doar o singură
data, un timp egal cu timpul total al tuturor celor trei. După aceea, ce s-a întâmplat cu toți? Nimic, pentru că
totul a fost o iluzie.
Am tot vorbit în ultimii 40 de ani. Au existat atât de mulți vizitatori! Ce fac ei acum? Toți sunt ocupați
cu afacerile lor de familie. Asta-i prima lor datorie pe care trebuie s-o facă. Ea-i în film și trebuie să se
întâmple astfel.
Ar trebui, oare, ca eu să continui să expun cunoașterea spirituală? Când vorbesc, ce-i în fața mea? Și
alții vorbesc, dar ce-i în fața lor? Ale cui sunt informațiile pe care le dau? Când cineva vorbește, trebuie să
se refere la ceva.
Ființa mea, oricât de lungă ar fi ea, tot trebuie să dispară într-o zi. Care-i folosul? Ființa a apărut din
starea de neființă. Dacă eu aș fi fost conștient de asta, n-aș fi permis ca ființa mea să apară. M-aș fi ținut
departe de ea. Dar ea a apărut fără știrea mea. Trebuie să știu de ce și cum.
Mai întâi mi-am dat seama c-ar trebui să-L întreb pe Dumnezeu despre apariția ființei mele. Dar în
starea mea de neființă, unde era Dumnezeu? Mulți au venit la mine și mi-au oferit ajutor. Dar le-am spus că
fără ca ei să-mi dea ceva, orice am eu deja, pentru mine-i destul.

20
 În cazul meu, totu-i sub controlul meu, cu excepția ființei mele, care-i de fapt o neființă. Eu n-am nici
naștere, nici moarte. Sunt neatins de orice acțiune. Ce înseamnă asta? Oamenii se gândesc la aceste
chestiuni? Peste tot vedem doar orbi care se alătură. Cu tot acest decor, eu fac Bhajana de patru ori pe zi.

02 decembrie 1979 - Tu ai lipsit la prima ta zi de naștere

Maharaj: Când a devenit cineva conștient de robia cuiva?

Vizitator: După ce-a fost chiar el în robie.

M: Vei cunoaște asta atunci când vei deveni Acela. Ghicitul nu-i de niciun folos.
Îi auzim pe toți vorbind. Chiar și un copil vorbește. Totu-i corect și-n ordine, însă pentru moment. Dar
suma totală a tuturor discuțiilor este zero.
Trebuie să știu despre mine, cum a apărut ființa mea din starea de neființă. Mulți vin aici și vorbesc
despre Gurul lor. Eu le spun că știu asta. Gurul tău este la fel de mare ca un munte. E mai mare decât ceea
ce cunoști tu despre el. Nu-l părăsi. În realitate, nu există nimic. Totul la un loc este nimic. În trecut, atât de
multe lucruri s-au întâmplat…Dar ce-i acolo azi? E ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu s-a întâmplat
nimic bun sau rău. Nimic nu se va întâmpla nimănui. Toate astea-s foarte clare pentru mine. Atunci de ce
să-i deranjezi?
Cineva care nu mă cunoaște îmi dă informațiile. Cum e posibil așa ceva?

(Niciun răspuns.)

M: Tu ești un judecător. Dă-ți judecata. Anterior apariției ființei mele, eu eram în starea de neființă. Altfel,
aș fi oprit-o. De ce-ar trebui să stau într-un loc murdar – pântecele mamei - timp de nouă luni, pentru
apariția acestei ființe nechemate? Ce loc insuportabil!
N-aveam niciun motiv să accept tot ce se întâmpla. Acea Substanță Chimică mi-a creat corpul timp de
nouă luni. Ai fi permis tu vreodată să te afli în locul ăla murdar? Ai fi putut opri asta doar dacă ai fi avut
cunoștință de așa ceva. Astfel de lucruri se pot întâmpla numai în starea de neființă.
S-a cheltuit o mulțime de bani ca să se construiască o clădire. I-au trebuit zece ani pentru a fi finalizată.
Astăzi este inaugurarea ei. Similar, atunci ființa și-a început apariția. Care a fost punctul ei de plecare?
Un astrolog notează data și ora nașterii, ca să facă o predicție. Nașterea reală este însă la data și ora
concepției și nu a nașterii propriu-zise. Există o eroare de nouă-zece luni în timpul menționat. Cum să se
poată adeveri predicțiile? Dar oamenii cred asta. Se spune că poziția planetelor va afecta nou-născuții. Am
subliniat această eroare în fața unui bătrân astrolog, în timpul vizitei noastre la Sirpur lângă Dhule. Care-i
punctul de plecare al credinței tale că ești? (Cuvântul planetă înseamnă graha în marathi, iar cuvântul
„graha” înseamnă și credință.) Nu poziția planetelor este cea care-ți afectează viitorul, ci credința ta în
astrologie este cea care te afectează. Tu-ți faci conștiința să creadă și conștiința-i chiar Dumnezeu. Ceea ce
crede conștiința, asta se întâmplă! Este vorba despre folosirea abuzivă a unei mari puteri ascunse. Ai pus
ștampila de recunoaștere pe predicțiile astrologice și inviți la tine necazul.
Ceea ce nu crezi, nu te poate deranja. Femeile hinduse însărcinate nu contemplă o eclipsă de lună,
fiindcă ele cred în efectele ei negative. Același lucru-i considerat altfel de gravidele musulmane, ca fiind
fără efecte rele. Ele nu cred în efectele negative ale eclipsei de lună. Femeile hinduse sunt speriate, fiindcă
există cazuri de naștere a unor copii deformați, ca urmare a observării unei astfel de eclipse.
Când a început credința că suntem, că existăm? Din clipa-n care ne amintim de anumite evenimente din
viața noastră, cum ar fi mersul la școală, prima bătaie primită de la părinți sau de la vreun profesor, prima
ședință de echitație, întâiul mers pe bicicletă sau prima dată când te-ai bucurat de aniversarea zilei de
naștere etc. Înainte de asta, toate evenimentele se întâmplau, dar în absența ființei tale. Această primă zi este
din perioada în care aveai între trei și cinci ani.
Anterior apariției ființei tale, starea ta era aceeași cu starea existentă cu zece zile înainte de concepția ta.
Prin urmare, eu spun că tu ai fost absent la prima, a doua și probabil a treia sărbătorire a aniversării zilei tale
de naștere. Cea care s-a născut a fost materia alimentară și nu tu. Sosirea ta a fost cam după trei-cinci ani de
la nașterea corpului.
Te simți înzestrat cu cunoaștere și că l-ai realizat Brahman, dar tu ignori punctul principal și asta-i
adevărata ta identitate. Fără a-L lua în considerare pe Cel care vorbește, discuția ta n-are niciun înțeles.
21
 Când un ignorant vorbește despre Ram și Krishna, el poate fi scuzat. Lui nu i s-a spus ce este el, așa că
cea care vorbește este doar ignoranța. Dar atunci când vorbești despre Ram și Krishna, trebuie amintit că
Ram sau Krishna sunt cei care vorbesc.
Paramatma sau Parabrahman este mereu prezent, dar existența Lui este ca non-existență. Cu alte
cuvinte, El există într-o stare de necunoaștere. Prin urmare, dacă un înțelept există neobservat, această
situație-i într-o perfectă ordine.
Din Parabrahman există cele cinci elemente, trei gune (calități), Prakriti și Purusha. Soarele, luna și
toate stelele sunt incluse în El. Când eram în starea de neființă, toată această creație nu s-a întâmplat. Toate
au apărut odată cu apariția ființei mele. Neființa mea este o stare perfectă – este Parabrahma atemporal,
nealterat, fără ființă. Acesta-i Adevărul, existent de-a pururi. În toată existența, tu nu poți sublinia nici măcar
un singur lucru ca existând de-a pururi.

03 decembrie 1979 - Conștiința și Dumnezeu fără formă

Maharaj: Fie ca Dumnezeu să-ți dea o viață lungă de peste 100 de ani. În acești ani, identitățile tale vor
continua să se schimbe; nicio identitate nu se va lipi de tine până la sfârșitul tău. Vei spune că am fost așa,
am fost așa. În cele din urmă, identitatea ta ca om foarte bătrân va dispărea și ea. Dacă fiecare identitate s-a
schimbat din timp în timp, care-i realizarea ta, astfel încât să poți spune că „Asta sunt!”? Cu ce identitate
sigură vei continua și te vei bucura de bunurile tale?
În toată lumea asta, poți tu semnala măcar un singur lucru care-i fără schimbare? În aceste condiții, un
înțelept aruncă peste bord întreaga lui cunoaștere. El este eliberat de cunoaștere.
Fără corpul hranei, conștiința nu poate apărea. Cu alte cuvinte, ca ființa să apară este necesară o formă
de corp al hranei. Odată cu trecerea timpului, apar milioane de corpuri. Toate-s legate de timp. După ce le
trece vremea, ele fuzionează din nou în cele cinci elemente. Conștiința apare datorită atracției reciproce
dintre Substanța Cosmică și Spiritul Cosmic. Împreună cu conștiința, apare și experiența lumii. Iubirea
reciprocă ține lumea în viață.

Vizitator: Cum intră un yoghin în Samadhi?

M: Yoginul închide cele șase chakre - Muladhar, Swadhishthan, Manipur, Anahat, Vishuddha, Adnya (sau
Ajna) în coloana vertebrală și locuiește în centrul Sahasrar din cap. Acum, te rog să-mi spui care-i chakra
responsabilă pentru forma ta actuală?

V: Mai am o întrebare. După ce moare cineva, unde se duce el?

M: Când aude o veste șocantă, cineva devine inconștient. Unde s-a dus el? Fiindcă el își recapătă cunoștința,
starea respectivă nu-i numită moarte. În așa-zisa moarte, conștiința însă nu mai reapare. Conștiința nu pleacă
nicăieri. Corpul devine nepotrivit pentru manifestarea ei.

V: Ceea ce auzim de la alții este destul de diferit.

M: Într-un înțelept, cuvintele vin de la Nirvikalpa sau percepția directă. Nu-i ceva imaginat sau o cunoaștere
învățată.

V: Tu rareori comentezi alți Guruși ori Mahatmași.

M: Ca să te trezesc, eu te duc la originea ta. Vorbesc despre conștiința-copil, în care ființa-i latentă inițial.
La fel cum un mango crud se coace cu timpul, tot așa apare și ființa în conștiința-copil. Eu am cunoscut
conștiința-copil și vorbesc despre asta. Cum pot să-i critic pe alții? Atunci când critic pe cineva, ce-ar trebui
să consider că-i acel cineva? Ar trebui să-l consider așa cum pare, un suflet individual sau ca pe adevărata sa
natură? Ar trebui să-i iau în considerare înălțimea, greutatea și culoarea lui? Eu nu pot critica pe nimeni.
Numai ignoranța în judecată poate conduce la critici.
Vreau să spun din nou și din nou că formarea corpului se întâmplă fără știre, iar cunoașterea vine după
trei-cinci ani – acel el sau ea este tocmai acea cunoaștere. Pentru a cunoaște cunoașterea cuiva, fiecare
trebuie să depindă în totalitate de el însuși. Un copil poate deveni orice - sărac sau bogat, ignorant sau
22
înțelept, dar ce-a fost la rădăcină și a permis ca totul să se întâmple? Care-i sămânța sau rădăcina oricărui
lucru ce se întâmplă? Rădăcina sau sămânța-i aceeași pentru toți. Ea provine din sucurile alimentare din
viața vegetativă a celor cinci elemente. Conștiința noastră rezidă în sucurile alimentare consumate și
digerate.
Mișcarea datorată suflului vital, însoțită de conștiință sau de sentimentul de a fi își are originea în hrană.
Limbajul suflului vital este mintea. Numai corpul hranei are o formă, dar el nu poate fi identitatea nimănui.
Restul - adică suflul vital, mintea și conștiința – n-are formă. Acolo nu există alb, negru, scurt sau înalt.
Conștiința-i și ea menționată ca Mahat Tatwa, Brahmasutra sau Hiranyagarbha. Fără sentimentul nostru de
a fi, îl putem recunoaște pe Dumnezeu sau pe Ishwara? Câtă vreme eu mi-am cunoscut propria origine, mai
este necesar să-i caut originea celuilalt? Eu nu merg niciodată să întâlnesc vreun Guru, sfinți sau înțelepți.
Dacă cineva mă invită să întâlnesc vreun Mahatma, eu îi spun că Gurul lui e foarte mare, la fel ca un munte.
Ceea ce sunt eu la Sursă, la fel sunt și ceilalți. Pentru fiecare ființă vie există corpul hranei și
sentimentul de-a fi împreună cu suflul vital. Nașterea fiecărei ființe vii este apariția stării de veghe, a
somnului și a sentimentului de a fi. Cei care nu pot înțelege sau accepta acest adevăr simplu despre originea
lor, merg dintr-un loc în altul în căutarea cunoașterii. Ei își imaginează și-și scriu propriul destin, suferind în
consecință. Te-ai legat sau spânzurat cu propriile tale concepte. Cel care nu-și cunoaște propria sa origine,
cum se poate aștepta să cunoască originea celuilalt? Dar oamenii devin Guruși și oricine poate avea
adoratori. Toată cunoașterea, oricât de mare-i ea, este inutilă dacă nu include cunoașterea propriei Surse.
Dacă măreția unui Guru este apreciată prin socotirea numărului de adoratori, la fel și vasta cunoaștere a
cuiva îl poate face pe acela măreț.
Amintește-ți mereu că cel mai mare lucru este conștiința ta, fără de care nici măcar nu poți observa
lumea cea mare. Dacă cunoașterea ta nu există, atunci ce poți să cunoști? Fără cunoașterea ta, mai există
vreo durere sau plăcere pentru tine?
Un copil poate spune orice, dar pentru vârsta lui, totu-i în perfectă ordine. Evaluarea trebuie să ia în
considerare ziua și vârsta. După ce și-a cunoscut natura lui fără trup, tot ce spune un înțelept este în ordine.
Trebuie observat aici că el știe că nu-i trupul. Prin urmare, cuvântul lui este Adevărul.
În istorie, tu ai citit multe enunțuri diferite, dar trebuie să iei notă de vremurile în care au fost rostite ele.
La acel moment era corect. Efectul timpului este de așa natură încât declarațiile se fac fără ca cineva să se
gândească la problemele și suferințele ce decurg din ele. Timpul oferă forța motivațională evenimentelor ca
ele să aibă loc. Acum, în timp ce eu stau așezat pe podea, trebuie să cer ajutor mâinilor mele ca să mă ridic.
Acesta-i rezultatul timpului care-a trecut. Modificările se întâmplă conform fazei de trecere. Un tânăr s-ar
putea lupta cu un elefant. Asta a fost tot o fază de trecere. Mai târziu, el n-ar mai putea s-o facă. Unde-s
hotărâte aceste faze? La așa-zisa naștere, în corpul astral, se întâmplă schimbările necesare.
Toate evenimentele viitoare nu-s determinate de lume, ci de corpul astral. Toate evenimentele viitoare
sunt filmate și-s gata să se desfășoare conform fazelor de trecere.
La vârsta mea de 83 de ani, eu trebuie să țin o ceașcă de ceai cu ambele mâini. Ce-i în neregulă cu
mine? A avut loc îmbătrânirea la copilul apărut în urmă cu 83 de ani. Eu îi spun Har Har Mahadeo, adică
totul se termină. Care-i treaba unui doctor? Să încerce să țină conștiința în corpul pacientului – să nu-i dea
voie să dispară. Din orice motiv, dacă hrana nu ajunge la conștiință, conștiința nu mai poate rămâne în corp.
Fiindcă conștiința-i calitatea esenței hranei, aprovizionarea cu alimente corespunzătoare este o necesitate.
Ca să vezi, tu ai nevoie de lumină. Această lumină-i furnizată de arderea alimentelor în corpul tău, în
stomac. Conștiința-i strălucitoare și Dumnezeiască; ea se mai numește Bhagwan sau Vasudeo. Mâncarea
consumată îți susține ființa. Conștiința Supremă sau Marea Realitate se află în materia ta alimentară. Hrana-i
necesară ca să-ți păstreze intactă amintirea că „Eu sunt”.
Când nu eram, nu exista nicio luptă pentru supraviețuire, nu exista timp. Din această stare a apărut
starea mea actuală legată de timp și care are nevoie de hrană. Eu cunosc secretul trecerii de la starea fără
probleme la cea supărătoare.
Era o vreme când ființa mea nu era prezentă. Eu am ajuns să cunosc apariția ființei. Sunt martorul ei.
Această tranziție de la starea de necunoaștere la cea actuală de cunoaștere, este un miracol. Cum a avut loc
această tranziție? Asta-i tot ce-am văzut. Această tranziție se aplică fiecărei forme de viață. Doar cineva rar
în formă omenească cunoaște secretul modului în care se întâmplă.

04 decembrie 1979 - Cunoaște starea ta eternă

23
Maharaj: Existența noastră-i acolo în materia alimentară, din cauza căreia a apărut conștiința copilului; ea
susține ființa. Când materia se usucă, conștiința noastră dispare. Ai citit „Eu sunt Acela”?

Vizitator: Da.

M: După cunoașterea de Sine, este greu de susținut ființa. Suflul vital părăsește brusc corpul. În cazul lui Sri
Krishna, El a continuat în ciuda faptului că s-a cunoscut pe deplin.

V: Se spune că Bhagwan Krishna a atins cea mai înaltă stare de realizare.

M: El este perfect din toate punctele de vedere. El s-ar fi putut amesteca cu ușurință cu cei mici sau mari. El
n-a avut nicio poziție sau atitudine de niciun fel. El a fost în starea cea mai naturală numită „Sahaja-
Awastha”.

V: Se spune că viața-i un cerc; te întorci acolo de unde-ai plecat.

M: Un copil n-are memorie; nu poate recunoaște pe nimeni. Un om foarte bătrân își pierde toate
cunoștințele și memoria. El este aproape ca un copil. Bătrânu-i în viață atâta timp cât există principiul-copil.
Când acesta nu mai este, omu-i declarat mort de cei din jurul lui. Dar un înțelept numește asta eliberare și nu
moarte.

V: Tu pui mereu accent pe conștiința noastră. De ce?

M: Se poate să ai toată cunoașterea conținută într-o enciclopedie, dar care-i prima ta cunoaștere?

V: În primul rând „știu că sunt”. Asta-i prima mea cunoaștere.

M: Dacă prima ta cunoaștere-i absentă, atunci care-i folosul tuturor celorlalte cunoștințe, oricât de mari ar fi
ele?

V: Totu-i inutil.

M: Asta-i importanța cunoașterii că „ești” sau a conștiinței tale. Dacă ea dispare, de ce te mai poți bucura?
S-ar putea să fii un om foarte bogat. Fără conștiință, la ce-ți folosește însă toată bogăția ta? Deci, ce-i mai
tare, bogăția sau conștiința?

V: Este de ajuns, dacă ținem cont de ceea ce auzim de la tine?

M: Nu. Asta nu trebuie să rămână la nivel verbal. Să luăm exemplul modului în care vitele-și primesc hrana
din iarbă. O mănâncă, o mestecă și apoi o rumegă. Tu trebuie să asimilezi în același fel ceea ce auzi.
Trebuie să-l faci să fie al tău propriu. După aceea, nu va mai fi nevoie să ți-l reamintești.

V: Care-i diferența dintre un discipol și Gurul lui?

M: Primu-i Atma și al doilea Paramatma. Primul are cunoașterea, iar al doilea transcende cunoașterea.
Milioane de Brahman activi îl interpretează pe Sadguru.

V: Când mă trezesc din somnul adânc, mai întâi știu că „Eu sunt” și apoi observ lumea.

M: Lumea ta există în conștiința ta, așa cum lumina soarelui este în Soare.
Când există conștiință, există cinci elemente, trei gune, Prakriti și Purusha.

V: Dacă eu sunt atât de mare încât am această imensă conștiință, înseamnă că realizarea de Sine ar trebui să
devină ușoară pentru mine.

24
M: Cum poate realizarea de Sine să fie rezultatul conceptelor?

V: Se spune că Dumnezeu e măreț.

M: Dumnezeu și iluzia primordială pot fi măreți, dar fără ființa ta, cine le va recunoaște măreția? Tu trebuie
să fii mereu conștient de măreția conștiinței tale. Tu nu ești niciodată corpul tău. Și acest lucru este și el
foarte important.

V: Adevărul sau Absolutul trebuie să fie plin de cunoaștere.

M: Pe de altă parte, El n-are nici cea mai mică atingere a cunoașterii. Asta nu-i din auzite, ci propria mea
experiență eternă. Folosirea cuvântului „experiență” este doar ca să înțelegi. În Realitate, acest cuvânt n-are
niciun loc.
Pentru mine, această experiență corporală este o pacoste. E ca și când ai lua un copil lăsat în drum și
apoi ai avea probleme ca să-l educi. La fel cum cel care-a ridicat din drum copilul nu era preocupat de el, tot
așa nici pe mine nu mă interesează lumea și experiența ei. N-a existat nicio constrângere în a avea grijă de
copil, s-a întâmplat pur și simplu din milă. S-ar fi putut evita asta?

V: Nu.

M: Yoghinii și asceții sunt în căutarea Adevărului. Numai Eternul poate fi numit Adevăr, nu-i așa?

V: Da.

M: Pentru mine, asocierea cu Adevărul este ceva foarte normal. Ființa mea actuală este ca o pustulă
dureroasă. Din timpuri imemoriale, eu sunt familiarizat cu Eternul și cu Adevărul, indiferent ce sunt ele.
Nimeni nu poate fi martor la asta.

V: Care-i reacția ta la invidie, ură și ceartă în lume?

M: Nu-mi plac oamenii care-i tulbură pe ceilalți și le provoacă durere. Dar oamenii nu pot renunța la
tendințele lor greșite.
Eu îmi întreb ființa: „Tu n-ai fost acolo și ești obligată să dispari după o scurtă perioadă. Ce doreşti? Ce
te va mulțumi? De ce te zbați atât de mult?” Care-i folosul preocupărilor sentimentale, atunci când ființa ta
nu va mai fi?

V: Asta-i și experiența noastră despre ființa noastră.

M: Orice vezi și faci, știi imediat că nu exista mai înainte de așa-zisa naștere.
Toată lumea a primit direct sau indirect inițierea, conform religiei de care aparține. Nu-i important să
cunoști acel principiu care primește inițierea? Nu-i necesar să afli care-i natura acestui principiu? Cine-mi
va da răspunsuri la întrebările mele?

V: Multe astfel de întrebări ne bântuie, dar fără nicio soluție de durată.

M: Toate ființele vii se luptă tot timpul. În comparație cu Eternul, toată existența-i de moment. Ea-i doar o
aparență, fără nicio substanță. Existența umană este la fel ca visul cu ochii deschiși al cuiva care zace inert
în pat. Toate dorințele omenești sunt dorințele unei non-entități. În comparație cu Eternul, existența de
moment a oricărei forme este de fapt o inexistență. Atunci de ce te mai chinui?
Să presupunem că în prezent eu vreau să exist, vreau să fiu. Dar cum ar trebui să fiu? Cum ar trebui să
arăt? Care-ar trebui să fie natura mea și-n ce formă ar trebui eu să exist? Toată gândirea umană-i ghidată de
emoții și tradiție. Tot același lucru este și originea și conținutul fiecărei forme omenești.

V: De curând, am început să citesc o carte numită Amrutanubhav scrisă de Înțeleptul Jnaneshwar, cu

comentarii făcute de domnul P.Y. Deshpande.

25
M: Îi voi spune domnului Deshpande. Ești grozav că ai făcut această treabă. Cine vine mai întâi, experiența
sau experimentatorul?

V: Desigur că experimentatorul.

M: Care-i natura experimentatorului? Și care-i experiența nemuririi lui? Care-i observația ta?

V: Nu pot comenta. Până acum am citit doar câteva pagini.

M: Cine-i cel care funcționează? Cele trei gune sau calități. Sattva, Rajas și Tamas fac toate activitățile. Ca
să funcționeze, cine-i cel care le folosește? Sattva-i calitatea celor cinci elemente din care primu-i spațiul.
Interacțiunea sau conflictul dintre elemente aterizează în cele din urmă pe suprafața pământului. După aceea
este creată vegetația în diverse forme. Din vegetație-s create celelalte ființe vii. Dintre acestea, cea mai
bună-i forma omenească.
Ceea ce-i Etern, este singurul Adevăr. Nu există nicio venire și nicio plecare. Nici apariția și dispariția
lui. Fiindcă Realitatea-i una și numai una, nu poate exista niciun martor al ei. Ceea ce se întâmplă este
efemer și este numit lume. În comparație cu Eternul, existența lumească-i de moment, ca și când nu-i. Toate
experiențele de-a lungul unei vieți sunt limitate doar la acest interval. Nu există nicio continuitate a
experiențelor de la o viață la alta.
Eternul n-are nici cea mai mică atingere a iluziei primordiale. Sentimentul de-a fi sau conștiința este
absentă în Etern. Cel care simte că cineva-i binecuvântat, nu poate fi realizat. Atâta timp cât există ideea de
virtute sau de merit religios, nu există speranțe de realizare a Sinelui. Starea ta actuală este neadevărată,
fiindcă ea se schimbă și nu-i veșnică. Trebuie să-ți cunoști starea eternă.
Indiferent de ce-am fost, eu am aruncat totul peste bord. După ce mi-am pus la punct așa-zisa ființă, mi-
am pus la punct și neființa mea. Eu sunt Eternul, care nu poate fi descris ca aceasta sau aceea.
Observația mea-i în conformitate cu următorul verset al lui Swami Ramdas din cartea sa Dasbodh:
„Indiferent ce-a apărut, a dispărut; orice n-a fost, n-a existat. Indiferent ce-a rămas din cele două de mai
înainte, a rămas, însă-i dincolo de orice descriere.”
În întreaga lume, cel care nu poate găsi niciun martor la adevărata ființă, este cineva rar. Un adorator al
lui Dumnezeu este protejat de Dumnezeu și El este mărturia adoratorului, dar un înțelept nu poate găsi
niciun martor la adevărata sa ființă. Nu există niciun alt martor în afară de înțeleptul însuși.
Dacă un vizitator insistă asupra poziției sale, eu îl încurajez să și-o păstreze. Singura mea condiție este
ca el să fie pe deplin mulțumit de propria sa poziție. N-ar trebui ca-n mintea lui să existe nicio perturbare.
Toate problemele și strădaniile noastre de a găsi o soluție se datorează apariției ființei. În somn profund
și, de asemenea, după realizarea Sinelui, atunci când ființa dispare, problemele-s gata.
Când ești ignorant, poți reduce la minim dificultățile, evitând rănirea altora.
Ce s-a întâmplat când acea Ishwara a murit în cineva? Este întocmai la fel cum s-a întâmplat aici
(Maharaj arată spre el însuși).
Cuvintele mele sunt greu de înțeles, dar ele sunt încă și mai greu de acceptat.

05 decembrie 1979 - Conștiința ta-i o înșelăciune

Maharaj: În această lume, noi observăm durerea oamenilor ca pe o chestiune de conveniență.

Vizitator: Cum vine asta?

M: Un soț este îndurerat când își vede soția moartă. Dacă ne uităm însă la o femeie atunci când soțul ei
moare, se pare că ea s-ar putea alătura în curând soțului ei. Suntem șocați însă să auzim apoi despre
recăsătoria ei.

V: Care-i motivul?

M: Tu nu știi ce ești. Ceea ce crezi că ești merge spre schimbare, fără permisiunea și cunoașterea ta. Atunci
cum pot să rămână neschimbate sentimentele și promisiunile tale?
26
V: Este adevărat.

M: Gândește-te la propriul tău caz, la propriul tău trecut. Vei fi surprins să vezi ce-ai fost și care-au fost
gândurile tale, în comparație cu starea ta actuală. Identitatea ta se schimbă din timp în timp, de la un tânăr
elegant la un bătrân imobilizat la pat, care va fi hrănit cu lingurița în ultimele sale zile.
Există onestitate, consistență în ceea ce crezi că ești? Care-i identitatea ta, cea care-i sub controlul tău?

V: Pe mine mă intereseză yoga.

M: Ce-i yoga? Uniunea ta cu idealul tău. Când încerci să obții ceva, trebuie să iei în considerare care-i
identitatea ta atunci când obții acel ceva. Dacă trebuie să treacă multă vreme până când dobândești acel
ceva, la acel moment tu nu vei mai fi la fel ca cel care ești acum.
Datorită incertitudinii implicate, lupta pentru acel ceva devine lipsită de sens. Dacă te duci în spațiul
cosmic și din cauza anumitor probleme tehnice nu te mai poți întoarce pe pământ, este obligatoriu ca
alimentele tale să se termine. Ce se va întâmpla atunci cu ființa ta?
Siguranța de sine, depinde ea de lume sau de sucurile din hrana consumată? Dacă existența ta-i atât de
demnă de încredere, care-i folosul strădaniei de a face asta și aia? Dovada ființei tale se află în materia
alimentară. Ființa noastră-i tot atât de dependentă pe cât este și fără sens.
Dacă cineva are o viziune a Ishwarei, nu-i nevoie să se simtă minunat din această cauză. Această
viziune nu-l face independent de materia alimentară. Când sucurile alimentare se usucă, ființa pleacă și nici
măcar nu anunță asta.
Diversele cuvinte din limba sanscrită par create sub influența cunoscătorilor Adevărului. Ia cuvântul
Satwa sau Sattva, care-i prima guna sau calitate. Chintesența alimentelor se numește Sattva. Acest cuvânt
este împărțit în Sat + tva. Sat înseamnă „existență” și tva înseamnă „tu”. Prin urmare, Sattva înseamnă
„existența care ești tu”. Calitatea esenței hranei este cunoașterea că „tu ești”. Tu ești Cel Veșnic, Acela care
ajunge să știe că El există. Fără un corp de hrană, Eternul nu știe că există.
Pentru tine, asta-i nu doar cunoaștere, ci este propria ta experiență. Datorită trupului tău, tu - Eternul -
știi că ești. Când corpul tău nu era, tu nu cunoșteai asta.
Ca să se întrețină, Eternul n-are nevoie de hrană. Dar conștiința, care-i expresia Eternului, are nevoie ca
să se susțină de esența hranei – Sattva. Cel care cunoaște sursa conștiinței, realizează Eternul și-l înțelege ca
fiind Starea Sa Veșnică.

V: Când ființa părăsește corpul, putem să numim asta moarte?

M: Moartea-i cuvântul greșit. Putem să-i spunem eliberare. Când apa caldă se răcește, noi o numim moarte?
Răcirea corpului, atunci când ființa nu mai este, este ceva asemănător. Oamenii spun că eu sunt un Dnyani
(de obicei scris ca Jnani). Ce știu eu? Știu doar că această cunoaștere că „tu ești” sau conștiința ta este un
trișor perfect. Tu-ți iubești ființa, deși ea-i de nesuportat. Acest paradox este înșelăciunea. Chiar și o
persoană imobilizată în pat, care-i aproape să-și tragă sufletul, și ea vrea mai multă viață. A pierdut totul,
inclusiv memoria. Rudele sale apropiate trebuie să-i fie prezentate iar și iar.
S-ar putea ca tu să fi câștigat un mare merit religios, dar care va fi ultima ta formă care va pleca
împreună cu tine? Când picătura se unește cu oceanul, unde-și mai poate păstra câștigurile și certificatele?
Care-i relația dintre cunoașterea că „tu ești” și cunoștințele adunate de tine în timpul vieții? Când
cunoașterea că „tu ești” devine necunoaștere, unde mai este cunoașterea acumulată? Ce control ai tu asupra
a ceva, când ființa ta îți este scăpată de sub control? Când ființa noastră dispare, ca și când ea n-ar fi existat
niciodată, ce-a mai rămas în urmă despre care să vorbim?
Lumea-i plină de paradoxuri.

M: Cuvântul Ananda sau beatitudine este din plin folosit ca de pildă în Sadananda - acest ananda și acel
ananda. Dar amintește-ți, Ananda-i o calitate care n-are loc în Absolut, care-i Nirguna sau fără calitate.
Fericirea are un loc atâta timp cât există conștiință, dar nu dincolo.
Majoritatea oamenilor se închină lui Dumnezeu pentru câștiguri materiale. Ei n-au nevoie de
cunoașterea de Sine; Dumnezeu le dă ceea ce-și doresc, adică posesiuni lumești și bunăstare. Este ceva
foarte rar să găsești un client pentru cunoașterea de Sine.

27
 Atâta timp cât există conștiința, ne putem gândi la păcat și merit religios. Conștiința-i legată de timp.
Când conștiința nu mai este, cine-i acolo ca să sufere din cauza păcatului sau să se bucure din cauza
meritelor religioase? Când știi că „ești”, odată cu această cunoaștere, tu continui să acumulezi cunoștințe
lumești. Când nu știi că „ești”, cine mai este acolo ca să mai acumuleze ceva?
Tu crezi că ești așa sau așa, dar te poți asigura că vei fi mereu acolo ca să gândești în acest fel?
Toate acțiunile și experiențele noastre-s limitate în timp. Nimic nu ne dă o companie de durată, nici
chiar această discuție care se întâmplă acum.

V: Nu putem lua nimic cu noi.

M: Nimic nu rămâne cu noi permanent. Vorbind despre bucurie sau fericire, asta-i o calitate, însă nicio
calitate nu poate rămâne permanent cu noi. Atâta timp cât știm că „suntem”, aceste calități rămân. Aceste
discuții sunt ca o perie ce curăță și clarifică ignoranța, astfel încât Absolutul se deschide. Majoritatea
oamenilor îl venerează pe Dumnezeu, căutând pentru asta răsplată. Ei n-au niciun interes față de cunoașterea
de Sine. Oamenii intonează cântări devoționale (Bhajana) sau fac meditație ca să obțină ce-și doresc.
Adevăratului căutător nu-i place o astfel de devoțiune, dar el este unul foarte rar. Sentimentul nostru de a fi
este unul Dumnezeiesc. Scopul final al spiritualității este de a cunoaște Sinele și de a fi cu adevărat liniștit.
De multe ori căutătorii dobândesc puteri spirituale și se încurcă în ele. Ei cred că au atins finalul și că
acesta-i sfârșitul spiritualității lor.

V: Dacă în loc să meditezi asupra unui obiect exterior, meditezi asupra Sinelui lăuntric, este asta și un fel de
venerare?

M: Asta-i tradiția normală de apropiere de Sine. Credința-i cea care te îndeamnă să faci asta. Destinația
finală-i aceeași pentru toți căutătorii, dar unele practici sunt grele, cum ar fi să împingi un coș în loc să-l
tragi. Noi nu susținem nicio practică. Cel care citește Bhagavad Gîta corect, în ea își citește propriile sale
informații și nu pe cele ale lui Krishna. El se vede nemuritor - Eternul. Cel care se consideră a fi corpul,
rămâne un mumukshu și nu se califică pentru a deveni un căutător.

M: Atma nu-i doar un cuvânt, ci este ceea ce ești tu în realitate. Îți pierzi individualitatea și rămâi ca Sine.
Sentimentul nostru de a fi în Sine este Brahman activ sau Maya. Existența ta fără sentimentul de a fi
este Parabrahman sau Absolutul. Când știm că „suntem”, lumea ne însoțește cu toate problemele ei.
Neștiința că „ești” îți oferă odihnă și pace. Atenția ta este incompletă. Cel care-i dincolo de atenție este
amplu și complet.

V: Trebuie să acționăm fără așteptări.

M: Lumea-i plină de activitate. Conștiința dinamică (Chaitanya) este plină de luptă și conflict. Când „Eu
sunt” nu mai este, toate necazurile se termină.

V: În spiritualitate, ce-i ultim?

M: Toată așa-zisa cunoaștere (Jnana) s-a dovedit a fi Vijnana sau dincolo de cunoaștere. Cunoașterea s-a
dovedit a fi non-cunoaștere. Parabrahman se spune că n-are dorințe. Înseamnă că Absolutul nu-i de niciun
folos Sieși. El poate fi util altora.

06 decembrie 1979 - Maya este iubirea de Sine

Maharaj: Odată cu apariția lui „eu iubesc”, apare și spațiul odată cu începutul lumii.

Vizitator: Împreună cu asta apare și corpul. Tindem să dobândim lucruri pentru plăcere.

M: Asta-i etapa inițială a monotoniei și prostiei.

V: Cineva dezvoltă iubirea.

28
M: Fiecare ființă vie este născută din iubire sau afectată de iubire. În ciuda suferinței insuportabile, există
iubirea de a fi. Cel care știe ce-i acest „eu iubesc”, este eliberat, iar acest „eu iubesc” al lui dispare.

V: Cum e Maya legată de iubire?

M: Maya-i iubirea de Sine. Când nu știm că „suntem”, această stare este în perfectă ordine. Când știm că
„suntem”, asta nu-i o problemă a unui individ, ci o situație neplăcută a lumii.

V: Datorită acestui lucru, unii renunță la toate desfătările senzuale sau la satisfacții.

M: Noi nu găsim asta în viața lui Sri Krishna. Un înțelept este neatașat, deci neafectat de atracțiile lumești și
de probleme.

V: Alții sunt atrași de obiectele lumii.

M: Responsabili pentru asta sunt identitatea corpului și egoul. Ignorantu-i conștient de corp, dar Brahman
pur este inconștient de el. Chiar și un copil nu știe că are un corp.

V: Ce conduce la pace și liniște?

M: Nu mă simt bine. Să ne oprim aici.

07 decembrie 1979 - Descoperă sursa lui „Eu sunt”

Vizitator: Care-i cauza ignoranței?

Maharaj: Cunoașterea că „tu ești” este singura cunoaștere de încredere. Dar omul are obiceiul să adune
cunoștințe de la fiecare sursă și transporta toată sarcina pe capul lui. I se vorbește despre naștere și renaștere.
Deși nașterea nu-i propria lui experiență, el o consideră adevărată. Cunoașterea omului este plină de
concepte și imaginație.

V: Cum rămâne cu legea karmei? Adică ceea ce facem în această viață, efectele trebuie să le suferim în
viața următoare.

M: Fiindcă tu te consideri un corp, legea karmei te afectează. Și chiar încerci să beneficiezi de ea. Dacă te
cunoști pe tine însuți ca Sine, atunci legea nu te va afecta.

V: Legea karmei ne sperie.

M: Sentimentul nostru de-a fi este calitatea chintesenței hranei, iar forma materiei alimentare este
considerată de noi ca fiind forma noastră. Natura voastră-i eternă, ea-i fără simțul ființei.
Când suflul vital părăsește corpul, acesta devine inert. Este la fel ca stingerea unei flăcări. Pleacă flacăra
undeva? Când corpul cade, nu există nicio plecare undeva. La așa-numita naștere, nu există nicio venire de
undeva. Sinele-i peste tot. El nu părăsește niciun loc ca să ajungă într-altul.

M: Când vorbesc, eu nu vorbesc despre vreun individ. Vorbesc despre natura conștiinței. Ciclul creației,
susținerii și disoluției continuă nederanjat. Nici un Mahatma sau încarnare ca Ram sau Krishna nu poate
opri ciclul. Vorbesc despre întrupare. Ce-a existat acolo mai înainte de a-l numi pe cineva întrupat? Ce duce
la schimbarea de la o persoană obișnuită la una întrupată? Tu nu te gândești niciodată la ce-ai fost mai
înainte de apariția corpului? Și nici cum cunoașterea că „Eu sunt”, care nu exista, a început să apară?
Tu ești atât de obișnuit să trăiești în concepte, încât te distrezi uitându-te la drame și filme. Te pierzi în
imaginația fără conținut a cuiva. Așa-ți petreci timpul tău prețios.
Conceptele dragi ale unui profet devin o religie pentru urmașii lui. În loc să urmezi pe cineva,
descoperă de câtă încredere se bucură „Eu sunt”, cel care depinde de respirație și care-a construit o aparență.
29
Fără să mergi la sursa lui „Eu sunt”, a vorbi despre Ishwara și Brahman n-are nicio valoare. Toată lumea
știe că „Eu sunt” a fost absent și brusc s-a construit o aparență. Acum, știi că „ești”. În afară de asta, care-i
cunoașterea ta? Principala ta treabă este să descoperi sursa lui „Eu sunt”.
Să luăm exemplul lumii viselor. Când sentimentul de a fi apare în somn adânc, lumea viselor începe
pentru tine cu un nou corp. Nu-i această lume a viselor creația conștiinței tale?

V: Da.

M: În timp ce urmărești un vis, tu uiți că faci parte din vis și dormi confortabil într-un pat. În realitate,
observarea visului se întâmplă fără nicio implicare. Și în vis există identificarea cu corpul de vis, cel care
suferă. Lumea viselor pare reală până-n clipa în care te trezești. Uneori te vezi mort în vis.
Lumea se naște în conștiința ta. Conștiința stării de veghe dă naștere acestei lumi de veghe și conștiința
de vis dă naștere lumii viselor.
În absența conștiinței tale, nimic nu există. Asta înseamnă că această conștiință conține totul.

08 decembrie 1979 - Nașterea și moartea sunt un mit

Maharaj: Sentimentul nostru de a fi este calitatea esenței hranei din cele cinci elemente. Există doar un corp
de hrană, dar niciun individ. Există manifestarea ce conține totul. Când nu există niciun individ, cine se
naște și cine moare? Există doar o apariție și o dispariție, la fel ca o flacără. Venirea și plecarea sunt un mit.
Materia alimentară sau Sattva le dă putere gunelor sau calităților Sattva, Rajas și Tamas, datorită cărora se
desfășoară activitățile. Din cauza îmbătrânirii, corpul hranei nu mai poate furniza suficientă putere pentru
activitate. Peste tot în jurul nostru există slăbiciune, inclusiv cea a fizicului și a intelectului. Câtă vreme eu
nu sunt cele cinci elemente, înseamnă că eu nu pot fi corpul. De aici rezultă și că cele trei calități ale lui
Sattva, Rajas si Tamas nu-s ale mele.
Din cele trei calități, principala-i Sattva. Sentimentul nostru de-a fi este calitatea sa. Sattva le oferă
lumină și putere lui Rajas și Tamas.
Când arde ceva, există lumină. Corpul alimentar arde dând naștere luminii conștiinței, cea în care tu
vezi lumea.

Vizitator: Ce-i Atma?

M: Nu-i doar un cuvânt. Atma înseamnă nedivizat. Atma sau ființa noastră nu poate fi simțită fără Sattva sau
fără corpul esenței hranei.

09 decembrie 1979 - Existența ta-i o ființă împrumutată

Maharaj: Cunoscătorul minții nu-i afectat de ea. Cel care se implică cu mintea datorită identității corpului,
o face din cauza identificării sale cu corpul.

Vizitator: În mod normal, mintea ne controlează.

M: Să luăm exemplul unui băț de tămâie care arde. I-am simțit mirosul. Eu nu-s nici bățul, nici mirosul lui.
În mod similar, îmi miros prezența datorită corpului hranei. Eu nu-s nici corpul, nici sentimentul de prezență
(conștiința).

V: De ce-a luat Adi Shankara Maha Samadhi (și-a părăsit corpul) la o vârstă fragedă?

M: Eu n-am nimic de-a face cu continuarea sau ieșirea acestui sentiment de prezență.
Respirația se întâmplă în mod continuu. Respirația intră și iese din corp, în ciuda ta. Dacă tu nu ești
respirația sau suflul vital, cum poți fi mintea? Pentru că-ți poți vedea mintea, înseamnă că tu ești separat de
ea.

30
 Corpu-i alcătuit din cele cinci elemente. Câtă vreme tu nu ești elementele, cum poți fi corpul? Datorită
ignoranței, tu consideri moartea trupului ca fiind moartea ta, dar tu ești cel care se separă și părăsește corpul.
Tu n-ai moarte.
Eu n-am nicio așteptare de la acest corp și nici de la existența lui; n-am nicio așteptare de la tine.
Indiferent dacă mă vizitezi sau nu, pentru mine asta nu contează.
Existența ta-i o ființă împrumutată și legată de timp. Ea-i obligată să plece. La ce te poți aștepta de la
ea?

V: De ce-a plecat Shankara la o vârstă fragedă?

M: Vei ști atunci când vei fi la fel ca El.

V: Ieri, furia a venit la mine. Nu spun că m-am enervat. Cu această atitudine de separare de furie, poate
exista un comportament iresponsabil?

M: Furia-i legată de minte. Ești tu ești mintea? Ce eşti tu? Cine urmărește fluxul gândurilor?

M: Nu se pune problema să te identifici cu mintea. Chiar dacă te identifici cu conștiința și asta va dispărea.

V: Dar avem nevoie de această conștiință.

M: Fără să ai nicio nevoie de conștiință, tu trebuie să suferi din cauza ei.

V: Toate nevoile noastre există datorită conștiinței. Fără ea, nu există nevoi.

M: Tu rostești cuvintele pe care le-ai auzit. Cuvintele nu-i pot descrie pe cei eliberați.

V: Atunci ce-ar trebui să fac?

M: Să nu faci ceea ce vrei să faci! Dar nimic nu se oprește, chiar dacă nu-i nevoie s-o faci. Trezirea ta
dimineața, din ce s-a ivit ea?

(Nici un răspuns.)

V: Dacă cineva-i sigur că are cunoașterea de Sine, despre asta ce spui?

M: Acesta-i un semn sigur de ignoranță. Mulți mă vizitează vrând să le confirm realizarea lor de Sine, însă
ei dau greș.
Există o mulțime de locuri în care cunoașterea de Sine este împărtășită; datorită modului în care ea se
face aici, tu nu mai trebuie să bați lumea în lung și lat.
Trebuie remarcat neschimbatul printre cele schimbătoare. Experiența zilei și nopții este schimbătoare,
dar ea nu-i neschimbată. Mulțumirea care depinde de ea nu-i adevărată. Adevărata mulțumire-i insipidă,
adică în mulțumirea adevărată nu există niciun sentiment de-a fi. Orice poate fi văzut, nu poate fi Sinele tău
adevărat.

V: Dar dacă eu sunt pe deplin mulțumit de ceea ce-am înțeles?

M: Atunci doar fii. Este de ajuns.

Nu vreau să nemulțumesc pe nimeni, fiindcă eu sunt aici ca să dezrădăcinez cauza nemulțumirii. Dacă
cineva devine fericit venind aici, am eu nevoie de binecuvântarea lui? Dacă cineva pleacă nemulțumit, ar
trebui să-i cer iertare? Nu-i Sinele cel care devine fericit sau nefericit, este doar mintea, care nu-i
importantă.

M: Asta se schimbă datorită faptului că se întâmplă observarea. Poți vedea o stea îndepărtată folosind un
telescop. În mod similar, conștiința-i un telescop prin care tu observi obiecte. Este cumva munca ta?

31
V: Este lucrarea conștiinței.

M: Observarea se întâmplă. Ea nu poate fi numită muncă. Prin urmare, un martor nu-i un făptuitor.

V: Și corpul nostru-i la fel ca un telescop.

M: Corpu-i precum noroiul.

V: El este doar materie alimentară.

M: Oricine mă poate vizita. Discursul meu este în așa fel încât să nu fac pe placul nimănui. S-ar putea să mă
vezi vorbind contrar așteptărilor tale. Ascultătorul aude cu identitatea corpului său, ca bărbat sau femeie. De
aici apare neînțelegerea. Cum pot eu vorbi în sprijinul ignoranței cuiva?
Voi spune Adevărul, indiferent dacă-i în acord cu opinia ta sau nu.
Într-un vis, cineva se vede ca fiind un băiat de cinci ani. El crește până la vârsta de o sută de ani.
Experimentează lucruri bune și rele și, într-un final, el moare. Visul se termină aici din cauza trezirii. În vis,
ce era adevărat și ce era fals? În vis eu l-am văzut chiar pe Zeul Brahma. În timp ce privea visul, martorul
visului a fost uitat și el a devenit participant în lumea viselor. Cui i-a apărut lumea viselor, inclusiv corpul
de vis? Martorul, face parte el din lumea viselor? Lumea viselor a fost văzută de corpul adormit sau de
corpul de vis? Când visul s-a sfârșit, ce s-a întâmplat cu Zeul Brahma văzut în vis? Se va reîncarna El?

V: El n-a existat niciodată.

M: Ce-a fost fals în experiența de vis? În somn adânc, acel sentiment de trezire era fals și prostesc.

V: Dacă această viață-i la fel de falsă, atunci de ce-am luat această naștere?

M: Tu spui o minciună. Cu bună știință, nu te-ai fi născut niciodată. Asta s-a întâmplat fără știrea ta. Ai
ajuns să știi despre asta mai târziu cu trei până la cinci ani. Cu bună știință, cine-ar intra în pântece ca să
putrezească acolo timp de nouă luni?

10 decembrie 1979 - Intelectul este produsul minții

Maharaj: În această lume, tu te întâlnești cu diferite tipuri de forme. Toate-s limitate în timp.

Vizitator: Au ele toate cunoașterea că „eu sunt așa și așa”?

M: Asta-i doar la ființele omenești.

V: Un copil știe că el este un copil?

M: E nevoie de trei până la cinci ani ca să cunoască asta. Câți ani aveai tu atunci când ți-ai recunoscut prima
dată mama?

V: Cam patru ani.

M: Înainte de asta, nici măcar nu știai că exiști.

V: Putem spune că această conștiință era adormită?

M: Da, latentă. Prosopul poate avea înăuntrul lui un foc. Conștiința ta a fost la fel ca și focul din acest
prosop. Dar există vreun foc în prosopul ăsta?

V: Da, în stare latentă. Copiii rostesc cuvinte. Este vorba despre cunoaștere?
32
M: Fac la fel ca un papagal. Ei nu știu ce vorbesc. Înainte de vârsta de trei ani nu există nicio inteligență,
nici măcar ca să-ți cunoști existența. Atunci când cunoașterea că „Eu sunt” lipsește, nu pot exista așteptări
de a fi.

V: Odată cu cunoașterea de Sine, devine clar că cineva nu-i conștiința?

M: Cine are cunoașterea de Sine? Corpul?

V: Nu-i nimeni care să știe.

M: Dar cine vorbește?

V: Nu știu.

M: Atunci ia toate astea ca fiind false.

V: Eu vreau mai multe clarificări cu privire la acest lucru.

M: Intelectul se dezvoltă după adunarea cunoștințelor. Educația-i menită să dezvolte intelectul. Fără
educație și pregătire adecvată, poți tu numi pe cineva inteligent?

V: Nu.

M: Poți învăța ceva un copil de doi ani, care nu știe că „este”?

V: Nu. La ce folosește mintea?

M: Trebuie să-ți folosești mintea ca să-ți dezvolți intelectul. Intelectul este produsul minții.

V: O minte spirituală nu-i un handicap în activitățile lumești?

M: Ca să izbândești în această lume, trebuie să-ți dezvolți mintea. Te simți de parcă ai întreba ceva profund,
dar n-o poți face.

V: Când îți pun o întrebare, tu-mi arăți greșeala. Greșeala asta-i din cauza identității corpului meu. Înseamnă
că toată discuția de aici și acum înseamnă să recunoști că nu există nimic?

M: Asta-i o discuție materială, un rezultat al esenței hranei.

M: Scopul final este să atingi starea Parabrahman fără dorință. În alte locuri tu vei fi atras în mai multe și
mai multe activități, ca să ai realizări și mai bune.

V: Nouă ne este folositoare siguranța că suntem.

M: Fără ea, cum îți vei realiza tu activitățile?

V: De ce alți învățători spirituali se abțin de la a spune Adevărul?

M: Ei au propriul lor avantaj din asta. Promovarea lipsei de dorință le va afecta propria lor afacere
spirituală, care trebuie să continue. Ascultându-mi discursurile, se dezvoltă convingerea că nașterea în sine
este o ficțiune. Ea n-are nicio realitate. Evident, se știe că nu există nicio naștere, nicio moarte. Nu există
nicio venire și nicio plecare. Asta dă răgaz tuturor activităților inutile.

V: A cunoaște intelectual că cineva-i nenăscut și a realiza asta-n fapt, sunt două chestiuni diferite.

33
M: Tu știi deja că ești anterior intelectului. Ești chiar înaintea conștiinței. Acum o sută de ani erai prezent,
dar nu exista nicio conștiință. Ai altă părere?

V: Nu.

M: Eternul știe că n-a existat nicio conștiință. Tot ce-i cunoscut prin conștiință, este efemer. Așa-zisa
naștere și moarte sunt o parte a trecerii.

V: Ce-i nașterea?

M: Apariția lui „Eu sunt” sau sentimentul de a fi este așa-zisa naștere. Eternul n-are simțul ființei. Nașterea
înseamnă să devii conștient de prezența cuiva. A fost nevoie de nouă luni în pântece și de alți câțiva ani în
afară ca să apară sentimentul de a fi. Este la fel ca și preparea hranei prin încălzire, amestecare și adăugarea
condimentelor pentru gust. Ca să apară gustul lui „eu sunt”, a fost nevoie de cam patru-șase ani. Nu-i vorba
despre nașterea cuiva, a lui sau a ei. Conținutul pântecelui a fost cunoașterea „Eu sunt” într-o stare latentă.

11 decembrie 1979 - În cele din urmă, cunoașterea-i ignoranță

Maharaj: Așa-zisa naștere este apariția ignoranței care prevalează până la așa-zisa moarte. Doar cineva rar
cunoaște această ignoranță și observă toată așa-zisa cunoaștere ca fiind inutilă. Un Jnani constată că
existența nu merită necazurile pe care le cere.
Ceea ce-nveți tu aici, nu te poți aștepta să auzi în altă parte. Acolo te vei încurca în activități.

Vizitator: Cum rămâne cu puritatea brahmanilor și cu intangibilitatea castelelor inferioare?

M: Toate astea-s întâmplări în ignoranța absolută. În cunoașterea de Sine nu există loc pentru cunoaștere,
nici măcar pentru cea a cunoașterii lui „Eu sunt”. Totul se spală. Ai mai auzit asta pe undeva?

V: Nu.

M: Pentru unii învățători spirituali, conștiința-i limita superioară. „Tu nu ești corpul, ci conștiința activă
(Chaitanya)”. Ei nu trec dincolo de conștiință. Chiar și Gurul meu mi-a spus: „Tu ești conștiința lui
Dumnezeu. Ce-i dincolo de asta, trebuie să descoperi singur.”

V: Un înțelept, este el mereu în extaz?

M: Acest corp este în flăcări. Cunoașterea de Sine are o calitate ciudată. Uneori este insuportabilă?

Traducător: Conștiința-i cea care devine insuportabilă?

M: Cum ai pus întrebarea asta? În afară de conștiință, ce-i acolo care să devină suportabil sau insuportabil?
În spiritualitate, se atinge o stare de non-dualitate. Nu există nici „Eu sunt” și nici alții. Când există
cineva, ceilalți sunt obligați să-l însoțească. Cunoașterea de Sine este profundă și misterioasă.
Când există cineva, el are nevoie de multe. Nu-i niciodată mulțumit cu necesitățile minime. Nimeni nu
încearcă niciodată să experimenteze fericirea de-a fi. În schimb, dorește și mai multă fericire prin achiziții
tot mai mari. De ce oamenii se luptă pentru mai mult?

Traducător: Tu nu poți fi în pace cu conștiința și să încerci s-o uiți în activitate.

M: Sunt oamenii mulțumiți cu fericirea Sinelui (Atmananda)?

M: Conștiința, devine ea conștientă de atenție sau atenția îi acordă atenție conștiinței? Care-i experiența ta?

34
 Tu ajungi să cunoști totul datorită conștiinței. Fără conștiința ta, există vreo cunoaștere? Necunoașterea,
nu-i ea ca un spin dureros și înțepător? Pentru a o uita sau pentru a face durerea suportabilă, tu te implici în
activități.
Nu se poate ieși din această problemă fără harul Gurului. Noi ne considerăm a fi ceea ce în realitate nu
suntem. Asta-i cauza tuturor suferințelor și nefericirea noastră. Dacă tu ești totul, înseamnă că nu există
frică. Cauza fricii este prezența altora. Se gândește cineva la chestiunea asta?

V: Nu. Eu n-am auzit asta nicăieri.

M: Toate cuvintele provin dintr-o sursă, alta decât Sinele. Sinele n-are niciun limbaj propriu. Un copil de
doi ani n-are un limbaj propriu. El învață de la mamă. Inițial, noi suntem liberi de limbaj. Îl învățăm de la
alții. Ceea ce nu-i al nostru, în cele din urmă trebuie să plece. Dacă trăim mult, limbajul ne părăsește.

V: Este Sinele plin de fericire?

M: Sinele-i liber de durere, deci El n-are nevoie de fericire. Eternul este singurul Adevăr. Neadevărul este
legat de timp. El vine și pleacă. Ignoranții n-au de ales decât să-și trăiască viața așa cum li se dezvăluie ea.

M: Conștiința-i Dumnezeiască, dar ea nu poate oferi companie nelimitată Eternului. Conștiința nu poate fi
Eternă. Un Jnani este o expresie a Eternului într-o formă. El nu-i forma, doar pare să fie astfel. El este
Eternul.
Conștiința nu poate da companie lui Jnani pe termen nelimitat. Ce înseamnă asta?

Traducător: Înseamnă că ea-i obligată să-l părăsească pe Jnani.

M: Nu-i viață într-o formă dureroasă? Viața-i plină de necazuri. Experiența Conștiinței Universale este plină
de necazuri, cu excepția faptului că nu există nicio chestiune de profit sau pierdere. Durerea se datorează
identității greșite din cauza ignoranței. Ești pedepsit pentru că te consideri că ești ceea ce nu ești. În aceste
condiții, ar trebui să-mi dau la o parte cunoașterea?

Traducător: Căutătorii serioși au nevoie de ea.

M: Există unele persoane care se ocupă mereu de ce-i mai bun, inclusiv de cunoașterea de Sine; dar ei nu-s
pregătiți să plătească prețul. Ei economisesc chiar și o țigară bidi, fără s-o ofere nimănui. Oamenii vin să
asculte și pleacă în mijlocul discuțiilor, fără să-și ia rămas bun. Unii pun întrebări irelevante. Eu le spun să
nu-și mai piardă timpul și energia. Încearcă doar să afli de ce și cum și-a făcut apariția ființa. Această ființă
lipsea acum o sută de ani. Asta-i cunoașterea ta directă. De ce și cum a apărut ea? Asta ar trebui să fie
cunoscut direct, fără să te referi la cărți sau la alte persoane.

V: Cunoașterea noastră-i plină de concepte.

M: Conceptele susțin ignoranța și ele dau naștere fricii.

A fost odată a fost un Guru care ședea în mijlocul discipolilor săi. Mai devreme, fiecărui discipol i s-a
spus că există un coș plin de ghirlande. Discipolii, unul câte unul, au trebuit să-l împodobească pe Guru cu
ghirlande. În caz că cineva avea vreo îndoială, el putea trece fără să-i pună Gurului în jurul gâtului o
ghirlandă și totodată fără să spună asta și altcuiva.
Primul discipol a ridicat capacul coșului și a ales o ghirlandă. A scăpat-o imediat la loc în coș, pentru că
ea era de fapt o cobră. Același lucru a fost repetat și de alți ucenici. Ultimul discipol, cel care-a avut
încredere deplină în Gurul lui, a ales ghirlanda făcută din flori proaspete și frumoase. Acest discipol era
liber de concepte, deci neînfricat. Conceptele conduc la iluzii și la o înțelegere greșită.
Consideră-ți ființa ca pe Dumnezeu și preaslăvește-o doar cu sentimentul tău de a fi. Astfel, ființa ta va
deveni Dumnezeu în realitate. Dumnezeu este conștiința sau cunoașterea, Guru-i și el tot cunoașterea.
Această venerare-i susținută în devoțiunea cu calități (Saguna Bhakti). În acest fel, atunci când cineva
cunoaște această cunoaștere, devine limpede că natura adevărată a cunoașterii sale este ignoranța. În
exterior, ceea ce apare ca fiind cunoaștere este pura ignoranță la sursă.

35
M: În acest fel, cunoașterea înlătură ignoranța și ceea ce rămâne este în perfectă ordine.

V: Cum ar trebui să se comporte atunci un om în lume?

M: Dacă vrei să studiezi un copac, ar trebui să-i urmărești frunzele sau rădăcinile?

V: Rădăcinile.

M: Întrebarea ta nu-și are originea în rădăcini. Dacă cineva vorbește ceva irelevant, eu îl storc doar acolo.

V: De ce-i atât de importantă cunoașterea lui „Eu sunt”?

M: Fără ea, ai avut tu parte de cunoașterea lumii tale? Atunci cum poți s-o subestimezi?

V: Cum să scapi de conceptele de naștere și moarte?

M: Când o să cunoști originea și cauza conștiinței tale, pentru tine nu va mai exista nicio naștere ori moarte.
Este ca și când ai prinde hoțul. Cunoașterea că „Eu sunt” a fost absentă. Ea a intrat brusc, ca un hoț. Aici,
noaptea înseamnă ignoranță. Eternul n-a spus niciodată că „Eu sunt”. Hoțul care-a intrat spune „Eu sunt”.
Trebuie să aflăm de unde a intrat hoțul. Acest hoț n-a intrat singur, ci împreună cu Duhul Cosmic (Purusha)
și cu Substanța Cosmică (Prakriti), adică aspectul masculin și feminin. Și care-i sensul acestei întâmplări?
Este „Eu sunt”, asta-i tot. Tu ai fost în starea de non-dualitate, în care sensul de a fi era absent. Datorită
acestui hoț, dualitatea a început odată cu „Eu sunt” și cu experiența lumii.

M: Spiritul Cosmic este experiența tăcerii în care nu există cuvinte. Cuvintele încep cu Substanța Cosmică,
care-i aspectul feminin. Lipsa simțului ființei este idealul. Activitățile încep odată cu apariția simțului
ființei. În somn profund, precum și în samadhi, sentimentul de a fi este absent și nu există mulțumire.
Aparența simțului ființei este începutul conflictului. În absența sa, există pace și liniște.
În altă parte, vei fi învățat cu respectarea credincioasă a obligațiilor în vederea obținerii succesului și
fericirii. Aici, eu îți arăt inutilitatea acțiunii și astfel tu elimini tocmai cauza tulburărilor. Îți arăt de ce și cum
nu-s necesare acțiunile pentru mulțumirea reală.
Prin activități, ceva s-ar putea face mai bine pentru o anumită perioadă de timp, însă niciuna din aceste
acțiuni nu-ți va da mulțumire eternă.
În absența sentimentului de a fi, n-au existat nevoi, nici pofta de a fi sau de a exista. Sentimentul de a fi
dă naștere la tot felul de nevoi.
Oamenii apelează la spiritualitate numai atunci când acolo există o creștere a cunoașterii de Sine în
stare latentă. Așa cum așa-zisa naștere se întâmplă fără știre, la fel se întâmplă și nașterea cunoașterii de
Sine.
În absența cunoașterii (Soarele), oamenii nu dezvoltă interes pentru spiritualitate. Starea latentă-i la fel
ca și existența focului în acest prosop.
Alți învățători îți vor spune să atingi perfecțiunea. Nimeni nu-ți va spune că tu ești deja perfect mai
înainte de a face ceva. Chestiunea-i doar cunoașterea ei în mod direct.

M: (către un vizitator nou) Tu spui că n-ai niciun Guru. Din discursul tău, se pare c-ai avut un Guru.

V: Serios, eu n-am niciun Guru.

M: Tu ascunzi ceva. În spiritualitate ar trebui să fii sincer și deschis. Ce înțelegi tu prin termenul de Guru?

V: Un învățător spiritual.

M: „Guru”-nseamnă conștiință sau cunoaștere. Atunci când l-ai întânit, el a trezit în tine cunoașterea. De
aceea tu ți-ai dezvoltat interesul pentru cunoașterea de Sine. Spiritualitatea înseamnă a da și a primi
cunoașterea. Gurul - donatorul - este cunoașterea, iar discipolul - receptorul, este tot cunoașterea (Jnana).

36
12 decembrie 1979 - Te poate ajuta citirea scripturilor?

Maharaj: Din cauza ignoranței, oamenii se identifică cu trupurile lor. Această identitate are un sfârșit prin a
fi ars sau îngropat. Ceea ce ești tu în realitate, după cum îți spun eu, nu se distruge. Doar se separă de
cadavru. Ceea ce părăsește trupul este forma lui Dumnezeu. Cunoașterea că „Eu sunt” este Dumnezeu.
Cunoscătorul acestui Dumnezeu este un Jnani.

M: Datorită ignoranței, cineva crede în moarte. Dacă moartea ar fi fost o realitate - chiar și într-un singur
caz - toate ființele vii ar fi murit. Un corp este viu datorită conștiinței. Datorită separării conștiinței, se poate
spune că trupurile au moarte. Întrucât tu ești conștiința și nu un corp, n-ai nicio moarte.
Lumea-și are originea într-o cauză (conștiința) care-i la fel de mică ca și un atom. Poți tu să creezi un
munte dintr-o sămânță de muștar? Dar de fapt chiar asta s-a și întâmplat. Prin urmare, această lume-i falsă.
Chiar și atunci, cineva trebuie să se comporte cum se cuvine și să aibă grijă de sine și de cei dragi. Luând
această lume ca fiind falsă, dacă cineva s-ar comporta după cum îi place, asta ar conduce la confuzie și haos.
În ciuda tuturor eforturilor, în lume există atât de multă suferință! O viață plină de mulțumire este posibilă
numai după realizarea de Sine. Discuțiile de seară încep la ora 17 și durează până la ora 18.30. Fără întrebări
și răspunsuri ar fi foarte plictisitor să se petreacă aceeastă oră și jumătate. Similar, în această lume falsă se
recomandă un comportament adevărat. Chiar și atunci, tu trebuie să știi ce-i adevărat și ce-i fals. Și atunci
când cineva cunoaște de ce și cum este prezența noastră în această lume, el și-a făcut treaba.
Maya sau iluzia ne arată totul ca fiind fals. Dar ea însăși este o amăgire.
Lumea apare în lumina ființei noastre. Ființa noastră-i numită și Ishwara sau Dumnezeu.

Vizitator: De ce suntem atât de nefericiți?

M: Să luăm în considerare experiența noastră de vis. Dacă un rege se vede ca fiind un cerșetor, poate fi el
fericit? Starea noastră este asemănătoare chiar și în această stare de veghe. Noi nu știm ce suntem. Credem
că suntem ceea ce în realitate nu suntem. Cum poate duce asta la pace și liniște? Ceea ce-i necesar este să
corectăm cunoașterea și nu agoniseala lumească.

V: Succesul nostru lumesc ne oferă o satisfacție temporară.

M: Acum o sută de ani, noi nu știam că suntem, că existăm. Acum ne cunoaștem prezența. Asta-i gafa!
Considerăm că ființa noastră-i adevărată. Problemele noastre încep de acolo. În cunoașterea de Sine, ființa
noastră se termină cu toate problemele ei.

V: E atât de frumos să fiu în prezența ta!

M: Tu ți-ai continuat șederea prea mult. Trebuie să le dai și altora o șansă. Eu îți spun încă o dată că tu nu
ești corpul tău, ci conștiința activă (Chaitanya Atma). Este de ajuns. Nu mai sta aici!
E ca și când ți-ai căsători fiul. După aceea, el trebuie să-și crească familia și să aibă grijă de ea, e treaba
lui și nu a ta. Orice este, este cunoașterea ta „Eu sunt”. Ea-i cinstită și totodată necinstită. Este Maya,
Brahman. Ai auzit tu asta? Acum este destul! Poți pleca.

M: Parabrahma - Absolutul - este lipsit de dorință. Care-i folosul acestei ființe pentru El? Cel care cunoaște
Adevărul rămâne la distanță. Muțenia se potrivește Marelui Om.

V: Poate ajuta citirea scipturilor?

M: În somnul adânc, senzația ta de veghe falsă dă naștere unei false lumi de vis. Cum poate un lucru fals să
dea naștere la ceva adevărat? Similar, și rădăcina lumii de veghe este și ea falsă. Rădăcina este „Eu sunt”.
Cum poate ea să de naștere unei lumi adevărate? De aici rezultă că această lume-i falsă.

M: Nu există un sfârșit în citirea scripturilor și a nu mai fi confuz. În Mahabharat, originea Kauravas și

Pandavas etc. te încurcă și mai mult. În schimb, cunoaște-ți ființa ca lumină (Bhagawan) și Dumnezeu și
37
meditează asupra ei. Asta-i destul. Ființa ta-i sămânța lumii. Este capitalul tău principal. Ia-o cu tine și
pleacă. Eu îți arăt cea mai mare și cea mai valoroasă avere a ta. Meditează la ea și fii liber.

V: Îți suntem foarte recunoscători.

M: Unii vizitatori iau cunoașterea de la noi, apoi vorbesc despre ea și se ceartă cu noi. Dacă această
cunoaștere ar fi fost a lor, atunci ar fi fost altă problemă.

V: E ca și când ai da o sabie unui om nebun.

M: În somn adânc, sentimentul tău de falsă trezire dă naștere unei false lumi de vis. Cum poate un lucru fals
să dea naștere la ceva adevărat? Similar, rădăcina lumii din starea de veghe este falsă. Rădăcina este „Eu
sunt”. Cum poate da ea naștere unei lumi adevărate? Prin urmare, această lume este la fel de falsă.

13 decembrie 1979 - Transcendența de la devenire la ființare

Maharaj: Ai luat mantra?

Vizitator: Da.

M: Mantra-ți amintește de adevărata ta identitate. Părinții tăi ți-au dat un anumit nume și toți ți s-au adresat
cu acest nume. Mantra se numește nama (Nume). Mantra te numește așa cum ești tu în realitate. Această
mantră este foarte puternică și eficientă.
Gurul meu mi-a dat această mantră și rezultatul constă în toți acești vizitatori care vin din întreaga
lume. Asta-i arată puterea. Există mantre diferite. Fiecare mantrăare un scop care se realizează prin rostirea
ei continuă.
Tu nu știi cum are loc respirația ta. Apoi, cât de greu îi va fi ei să cunoască nelimitatul! Până acum tu ai
întrebat mulți oameni despre multe lucruri și rezultatul net este că te afli încă în ignoranță. Există o singură
întrebare pe care n-ai pus-o nimănui. Întrebarea este „dacă exiști”. Tu exiști și asta-i cunoașterea ta directă.
O știi chiar și-n întuneric total. Încearcă acum să te cunoști fără să mai întrebi pe nimeni. Capitalul tău este
cunoașterea că „ești”. Folosește-te de ea. Meditează la ea, prin ea.

V: Pot să folosesc propria mea limbă, cea maternă?

M: Meditația-i fără cuvinte.

Dintr-o floare apare un fruct; în fruct există semințe. Înainte ca floarea să apară, în plantă s-a întâmplat
ceva. Pentru toată lumea, prima cunoaștere este cea a propriei existențe. După aceea, există cunoașterea
despre alții și începutul activităților. Noi acționăm conform înțelesului sunetelor pe care le auzim.
Ascultătorul sunetului nu-i în corp. Corpu-i alcătuit din chintesența alimentelor. Calitatea lui este
sentimentul nostru de a fi. Ascultătorul sunetului nu-i corpul hranei. El este Cunoscătorul conștiinței.

M: (către un vizitator nou) De ce folos îți este toată această cunoaștere?

V: Să fiu liber de ignoranță.

M: Cu această cunoaștere, tu devii liber de toată devenirea și de ființare. Ce mai rămâne de făcut?

V: Nimic.

M: Un Jnani devine liber de bine și rău, profit și pierdere, naștere și moarte. Toate cele cinci elemente se
nasc în conștiință, ca mai apoi să se unească-n ea.
Unii învățători susțin că această conștiință-i Ishwara sau Brahman și că asta suntem noi. Dar ea nu-i
cunoașterea supremă. Această cunoaștere-i în domeniul Mayei sau a iluziei.

V: Indică viziunile progresul spiritual?

38
M: Este posibil ca tu să fii capabil să ai viziuni ale zeilor conform imaginației tale. Înainte de realizarea
Sinelui, înțeleptul Namdeo obișnuia să vadă zeitatea Vitthal în formă umană. Vitthal obișnuia să se joace și
să mănânce împreună cu Namdeo. Pentru el, asta părea finalitatea-n spiritualitate. Alți înțelepți
contemporani, precum Jnaneshwar și Muktabai, au subliniat că Namdeo nu era încă destul de copt pentru a
fi un înțelept. Adevărul Ultim este dincolo de toate formele. Toate experiențele și viziunile există în
domeniul conștiinței, care-i calitatea esenței hranei. Trebuie să te înțelegi pe tine ca fiind Cunoscătorul
conștiinței. Dacă încetezi să mănânci, atunci tu vei mai fi conștient?

V: Nu.

M: În timp ce te privești un vis, tu ești chiar treaz?

V: Nu. Dar asta se știe după trezirea adevărată.

M: Dacă corpul este încă identitatea ta, înseamnă că toată această cunoaștere a căzut pe urechi surde.
În această lume, noi întâlnim imaginația poetică și nu Adevărul. Nimeni n-are timp să meargă la
rădăcini și să descopere Adevărul.
Filmele au devenit atât de populare, încât și cinematografele sunt super aglomerate. Ce-i altceva în
afară de imaginația cuiva?
Profetul Mohamed a pledat pentru poligamia musulmanilor. Raportul dintre femei și bărbați era unul
foarte mare și de aceea era necesar ca fiecare femeie să se căsătorească. Acest lucru a contribuit și la
creșterea populației musulmane.
Toate aceste întâmplări ne tulbură mințile. Doar cineva rar încearcă să găsească răspunsuri în interiorul
Sinelui. Mergi la sursa ta. Tu nu ești corpul, care nu-i altceva decât materie alimentară. Conștiința-i calitatea
corpului hranei. Prin urmare, tu nu ești conștiința. „Ce sunt eu fără această conștiință?”. La această întrebare
nu există niciun răspuns. Chiar și Vedele au tăcut în acel moment. Lumea-i conținută într-un grăunte de
mâncare. Cum poate fi acest lucru adevărat? Odată cu această observație, tu devii distant și nepreocupat.

JOCUL CELOR CINCI ELEMENTE

Noi auzim cum se ridică slavă unei zeități, în versuri de binecuvântare, la începutul unei drame. În
poezie, există unele indicații cu privire la evenimentele ce urmează. Similar, boala mea actuală (cancerul)
este grăitoare pentru plenitudinea ce va fi experimentată în viitorul apropiat.

M: (către un vizitator): Ce-i bun pentru mine, poți tu să accepți cu îndrăzneală?

V: Discutabil.

M: Dacă dormi veșnic, vei fi fericit?

(Tăcere.)

M: Evenimentele care se întâmplă, sunt ele din cauza ta ori din cauza a celor cinci elemente? Cum te poți
aștepta la un comportament pașnic din partea celor cinci elemente? Orice s-ar întâmpla, tu n-ai niciun rol în
asta. Datorită identității corpului tău, tu simți fericire sau nefericire și trebuie să crezi în naștere și moarte.
Toate organele tale de simț sunt funcționarea celor cinci elemente. Chiar sentimentul tău de-a fi este
calitatea esenței hranei făcută din cele cinci elemente.

M: Cuvântul pe care-l rostești este calitatea spațiului. Atingerea fizică este calitatea aerului. Forma este
calitatea căldurii. Sucul este calitatea apei. Și mirosul este calitatea pământului. Unde ești tu în toate
organele astea de simț?
Poți încerca să controlezi corpul alcătuit din cele cinci elemente, dar poți controla cele cinci elemente
nelimitate din jurul tău? Pentru tine există cele cinci organe de simț, dar tot ele-s și cele care operează ca
cele cinci elemente din afară.

39
 Cele cinci elemente se unesc pentru a forma Sattva sau chintesența hranei, cea în care există
sentimentul tău de a fi. Cineva ajunge să cunoască ființa, dar cine-i acela care ajunge s-o facă, nu se poate
spune. Sentimentul de a fi din ființa omenească se identifică cu corpul ca fiind forma sa. El există în toate
cele 84 de milioane de forme diferite, cum ar fi viermi, păsări, animale etc. Toate formele se datorează celor
cinci elemente și la fel toate activitățile. Existența lui „eu” din ființele omenești, ca făptuitor, este una
imaginară.
Când veți ajunge să cunoașteți această realitate, toate grijile voastre se vor sfârși și toate identitățile
voastre se vor termina. Absolutul n-are culoare, nici scop, nici nume și nici formă. Toate numele și formele
apar pe pământ și toată imaginația și scrierile se datorează conștiinței în formă omenească. Lumea-i plină de
cărți care conțin conceptele autorilor lor.
Ceea ce credem că suntem noi înșine, continuă să se schimbe odată cu timpul. De la bebeluș la copil, la
băiat, la tânăr, la bărbat de vârstă mijlocie, la om foarte bătrân, identitatea noastră se schimbă odată cu
timpul. Nicio identitate nu-i constantă și cunoașterea noastră despre noi înșine este valabilă doar pentru acel
moment. Prin urmare, ceea ce credem că suntem în fiece moment, n-are nicio valoare. Totu-i lipsit de sens.
Identitățile nu-s ale noastre, ci ele sunt stările materiei alimentare ce conține sentimentul cuiva de a fi. Când
cunoașterea că „Eu sunt” pleacă, oamenii o numesc moarte.
Cunoașterea existenței cuiva este jalnică și ea-i o calitate a corpului hranei. Când cineva nu-și cunoaște
existența, e bine și în ordine.
Când nu știi că „ești”, mai există vreo teamă?

V: Nicio teamă!

M: Ceea ce știu eu că sunt, nu sunt asta. Eu sunt ceea ce nu pot cunoaște.

Să mergem mai departe. Eu sunt solul. Eu sunt pietrele. Eu sunt hrana consumată. Eu sunt și ceea ce-i
aruncat în toaletă, în fiecare dimineață. Eu nu-s un individ, ci iubirea și sentimentele. În loc să numim ceva
neadevărat și amăgitor tranzitoriul, noi îi spunem Maya, iluzie.
Întâlnim oameni încrezători că ei știu multe. În cazul meu, eu știu că nu știu nimic.
În loc să spunem că cineva a trăit o sută de ani, ar trebui să spunem că cineva a suferit timp de o sută de
ani.
Tu ești martor la evenimentele din jurul tău. Identificarea conduce la fericire sau nefericire. Dacă nu
există martori, va mai exista fericire sau nefericire? Fără să întrebi pe nimeni, poți spune c-a existat o vreme
când nimic nu era de văzut. Asta a fost experiența ta de acum o sută de ani. Prin urmare, a fi martor este un
păcat. Păcatul nu-i al individului, ci al întregii lumi.
Un idol de piatră, făcut de om, când te închini lui, el îți dă ceea ce-ți dorești. Această conștiință-i mult
mai puternică. Când o venerezi ca pe Dumnezeu, ea-ți poate da orice.
Pentru căutătorii serioși, eliberarea-i posibilă doar ascultând această cunoaștere. Nu-i nevoie să suferi
prin sacrificii și penitență. Toate identitățile false cad și finalul rămâne în toată puritatea lui.

V: Atunci ce-ar trebui să fac?

M: Despre asta nu trebuie să-ți faci griji acum. Lucrurile se vor întâmpla în jurul tău, așa cum trebuie să se
întâmple.

14 decembrie 1979 - „Eu nu știu” este cea mai bună stare a ființei

Vizitator: Am rezolvat toate ghicitorile mele, cu excepția celei a Sinelui.

Maharaj: Când te uiți la tine așa cum ești, nu va mai rămâne nicio ghicitoare. Ai tu cunoașterea directă
despre nașterea ta?

V: Nu.

M: După așa-numita naștere, au început foamea și setea, în mod natural, la fel și urinarea. N-a fost vina ta.
Cunoașterea ta conține totul. Dacă nu există cunoaștere, atunci nu există nimic. Cunoaștere că „tu ești”
sau conștiința ta este ca o magazie plină cu toate formele vizibile. Întreaga ta lume se află în în ea.
40
Amintirea ta că „ești” se identifică cu corpul. Dar acea amintire n-are formă. Tu-i spui Atma sau Sine, însă
Sinele n-are nicio formă.
Te-ai gândit vreodată la adevărata ta identitate?

V: Încerc să-mi amintesc de adevărata mea ființă.

M: Dacă tu nu ești corpul și nici numele lui, atunci ce ești?

(Tăcere.)

M: Lasă corpul să fie acolo. Doar nu te identifică cu el. „Nu știu” este cea mai bună atitudine. Noi nu putem
arăta Realitatea ca fiind asta sau aia. Putem spune doar „Neti, Neti”, ceea ce înseamnă „Nu asta, nu aia”.
Când îți vei realiza Sinele, nu va mai fi nevoie să repeți că „eu nu sunt acest corp”. Apoi îți vei folosi
corpul ca pe un instrument.

M: În somn profund, ești tu conștient de corp?

V: Nu.

M: Identificarea cu corpul apare abia după trezire. Când un căutător ajunge să cunoască că această
conștiință este compusă din cele cinci elemente și cele trei calități, ce mai poți spune despre vrednicia lui?
Cei pe care noi îi numim încarnări, au avut aceeași conștiință ca și tine acum. Lumea ia naște în conștiința
ta.

V: În această lume există reformatori sociali care fac atât de multe lucruri pentru oameni.

M: Da. Ei fac o treabă bună. Dacă începem să socotim numărul de ființe vii născute pe acest pământ până
acum, care va fi numărul tău?

(Tăcere.)

M: Când ai auzit primul cuvânt sau propoziție din viața ta? Atunci, câți ani aveai? Câți ani ai acum?

V: Acum am 50 de ani.

M: Nu prea mult. Ți-ai cunoscut părinții acum 51 de ani? Noi adresăm un gând existenței noastre, doar după
ce apare ființa și nu înainte.
Unii oameni se consideră puternici. Dar avem vreo identitate clară, care să poate face orice și fără
niciun eșec? În această lume, ar putea cineva să facă unele reforme care să dureze un termen nelimitat?

M: În copilărie, noi ne-am urmat părinții și am făcut tot ce ne-au spus ei. Acum, Gurul tău îți spune că tu n-
ai nume și formă și că ești liber chiar în această clipă. De ce nu-l iei în seamă?
Există etape în evoluția ta. Una vorbești și alta înțelegi. O discuție este corectă pentru acea etapă în care
ea se desfășoară. Când înțelegi cu adevărat, știi că nimeni nu s-a născut niciodată. Atunci nu se mai pot pune
întrebări despre data și ora nașterii cuiva. Când nu există naștere, mai poate apărea moartea?

V: Cunoașterea că „Eu sunt” există în materia alimentară?

M: Sucurile alimentare n-au cunoașterea că „Eu sunt”, dar când același lucru devine corpul unei ființe
omenești, începe cunoașterea că „Eu sunt”. După aceea, începe și suferința și lupta pentru supraviețuire.
Este firesc ca „Eu iubesc” să lupte să existe. Când sentimentul de a fi apare fără știre într-o formă, atunci are
loc așa-numita naștere.

V: Poate fi evitată suferința?

41
M: Întâmplările sau evenimentele curg din conștiință și cineva imaginar sau o ființă care-și simte existența
individuală suferă din cauza lor. Corpul hranei are formă, dar comportamentul lui este fără formă.
Cunoașterea că „Eu sunt” este calitatea Sattvei sau a esenței hranei și stările de veghe și somn o
însoțesc. Când corpul hranei devine bătrân, organele de simț și cele de acțiune devin slabe și ele nu mai
funcționează corect.
Sentimentul de-a fi n-are nicio formă sau nume, dar cineva-și asumă forma corpului hranei ca pe
propria sa formă și acceptă numele dat acestuia. Întâmplarea binelui și a răului sunt toate concepte, fiindcă
nu există nimeni căruia să i se poate întâmpla ceva. În ignoranță, cineva crede în existența și prezența reală a
cuiva. Acest obicei se formează încă din copilărie și el nu poate pleca cu ușurință.
Stelele invizibile și îndepărtate sunt vizibile printr-un telescop. Conștiința ta este la fel ca și telescopul,
datorită căruia multe lucruri devin vizibile. Observarea-i calitatea conștiinței și nu cea a observatorului.
Observarea conștiinței i se întâmplă observatorului. Conștiința conține totul. Observarea a tot și toate i se
întâmplă martorului.

M: (către vizitator) Discuția care se întâmplă acum, a cui calitate este ea?

V: Este calitatea conștiinței.

M: Din grâu și orez, câte tipuri diferite de produse alimentare poți face?

V: Nenumărate.

M: În mod similar, în conștiință nu există niciun sfârșit al întâmplărilor. Ce-i nașterea?

V: Este aspectul conștiinței „Eu sunt”.

M: Toate sunt calitățile conștiinței și nu ale martorului conștiinței. Conștiința ocupă întregul univers și se
numește Vishwambhara. Nenumărate persoane și alte ființe vii au trăit în ultimele trei veacuri. Ce s-a
întâmplat cu ei? Cum sunt acum?

V: Au murit cu mult timp în urmă.

M: Eu știu cum sunt ei acum. Toți sunt ca și tine, ca ceea ce-ai fost și tu mai înainte să iei această formă.
Toate ghicitorile tale se vor rezolva de îndată ce cunoști „de ce”-ul și „cum”-ul conștiinței tale. Tu știi că
această conștiința n-a fost acolo (acum o sută de ani). Acum ea-i acolo. Trebuie să știi „de ce” și „cum”. E
treaba ta să cunoști asta. Cine altcineva o să știe și o să-ți spună?
Acum, eu vorbesc. Cui îi spun toate astea? Eu nu vorbesc bărbaților și femeilor. Eu vorbesc cu
principiul nașterii. Formele au apărut după așa-zisa naștere.
Tu nu ești în stare să participi la aceste discuții, din moment ce n-ai cunoașterea. Cine are cunoașterea
aici? Este o glumă să-i convingi pe acești vizitatori străini.
Căutătorii-s tulburați auzind declarații diferite la momente diferite. „Ieri, el a spus asta. Astăzi spune
ceva cu totul diferit.” Deși eu îi vorbesc conștiinței pure (principiul nașterii), ascultătorii sunt bărbați și
femei. Prin urmare, există neînțelegere și confuzie.

M: Materia alimentară nu-i o ființă vie. Dacă un măgar o mănâncă, materia devine un măgar. Dacă o
maimuță o mănâncă, ea devine o maimuță. Principiul nașterii nu-i un produs al imaginației, dar tu (bărbat
sau femeie) ești. Atunci, poate exista o înțelegere adecvată?
În existență, nu-i nimic mai mic sau nimic mai mare decât conștiința. Noi cu toții o experimentăm ca pe
„Eu sunt”. În domeniul conștiinței, există nume infinite, dar martorul conștiinței n-are nume.
Când vorbim cu alții, folosim cuvinte după alegerea noastră. Alții folosesc cuvinte după alegerea lor.
Dacă există însă un dezacord cu privire la cuvintele folosite, atunci există dispută și chiar luptă. Cuvintele
dau naștere unor cuvinte și mai dure; cel înțelept le cere tuturor să nu mai vorbească și să fie liniște și pace.
Lumea funcționează odată cu înțelegerea faptului că toate corpurile și lumea sunt reale. În realitate,
ambele-s false și asta-i înțelegerea adevărată. Corpurile și lumea sunt făcute din aceleași cinci elemente. Cel
care se vede separat de corpul hranei, este deja liber.

42
 Absolutu-i fără nume, dar în încercarea de a-l înțelege, vom folosi nume ca Paramatma sau
Parabrahman.

M: Oamenilor care mă vizitează le este greu să mă înțeleagă. Ar fi o realizare, chiar dacă o singură persoană
dintr-un grup m-ar înțelege corect.
Ceea ce vezi - această lume - nu-i nimic altceva decât forma luată de imaginația intelectului uman.
Lumea a fost făcută frumoasă de ideile ce curg într-o formă omenească. Conceptul „Eu sunt” în formă
omenească are mari puteri, dar identificarea cu corpul a dus la tragedia morții.

V: Totu-i atât de real! Cum de-i o iluzie?

M: Din punctul de vedere al Absolutului, totu-i Maya, o iluzie.

V: Care-i puterea conștiinței?

M: Așa cum există foc în acest prosop, dar el nu se vede, tot așa și-n această conștiință există mari puteri și
abilități.

V: Cum a apărut din Etern sentimentul de a fi?

M: Sentimentul nostru de a fi este conținutul pântecelui. El este latent în pântece și continuă să fie tot așa
până după trei-cinci ani de la naștere. Este ca un mango crud ce are nevoie de timp ca să devină dulce. Când
ființa ta a ajuns la maturitate, ai început să-ți recunoști mama. Această ființă-i foarte veche și eternă, dar ea
era fără simțul ființei. Sentimentul de a fi apărut numai după disponibilitatea unui corp al hranei. Condiția
ființei noastre până la vârsta de trei-cinci ani este aceeași cu cea a Eternului.

V: De ce-a devenit Adevărul atât de greu de realizat?

M: Adevăru-i este disponibil tuturor, dar El rămâne ascuns. O furnică culege un cristal de zahăr acoperit de
nisip. Ca să localizezi Adevărul și ca să-l realizezi, tu trebuie să folosești ajutorul Gurului. Când toate
conceptele auzite și citite sunt împrăștiate, Adevărul devine liber și deschis.

V: De ce-i așa de rar de găsit un înțelept?

M: Se spune că cel care-și realizează Sinele, îl ascunde. În realitate, nu există nicio ascunzătoare. Fiindcă nu
există clienți reali pentru Adevăr, înțeleptul pare să-L ascundă. Doar cineva rar caută Adevărul. Alții
urmăresc lucrurile lumii. Ei îl venerează pe Dumnezeu pentru câștiguri materiale. Un înțelept este plin de
răbdare în așteptarea căutătorului cel rar. Înțeleptul Jnaneshwar spunea că toate cunoștințele-s împărtășite în
funcție de capacitatea ascultătorului.

V: Ce-i Maya?

M: Atunci când ajungem să cunoaștem că suntem, ne place și vrem să continuăm să fim. Asta-i Maya.

V: De ce există confuzie și haos în lume?

M: Adevărata trezire este cea de a-ți realiza Sinele. Această trezire (a ta) este la fel de bună ca și trezirea din
vis. Tu nu te aștepți la nimic de la lumea ta de vis, fiindcă ea-i falsă. Această lume-i la fel de falsă ca și cea
de vis. Tu o iei drept adevărată și te aștepți ca ea să-ți aducă avantaje. Până când nu-ți dai realizezi Sinele, în
lumea ta nu va exista nicio ordine.

V: De ce-i trezirea noastră falsă?

M: Cunoașterea că „ești” este sămânța lumii pe care o vezi tu. Visul că „ești” dă naștere lumii tale de vis și
trezirea că „ești” îi dă naștere acestei lumi. Chiar faptul că „ești” este o iluzie; ambele lumi sunt false. Eu nu

43
experimentez lumea prin cărți. Lumea-i experiența mea directă. Ea-i calificarea cunoașterii mele că „Eu
sunt”. Eu exist, de aceea văd lumea. Lumea-i făcută din cele cinci elemente. Aceste elemente nu respectă
nicio linie călăuzitoare. Sunt libere să se comporte vor ele. Prin urmare, lumea-i așa cum este.

V: Eu n-ar fi trebuit să mă nasc într-o astfel de lume.

M: Într-o clipă, au loc miliarde și miliarde de nașteri. Ale cui sunt aceste nașteri? Tu dai nume conform
formelor corpului. Dar toate acestea sunt apariții ale conștiinței în corpurile hranei a 84 de milioane de
specii diferite, de la amibă până la o ființă omenească. Toate aceste forme dispar, dar nu și conștiința care-i
fără moarte.

V: De ce sunt atât de multe religii?

M: Cuiva îi plac propriile sale concepte și vrea să le urmeze și alții. În cazul în care acest lucru reușește, el
are adepți. Acest lucru duce la credințe și religii.

15 decembrie 1979 - Aici Eternul este cel care vorbește

Maharaj: Corpul omenesc, la fel ca și toate celelalte forme vii, este realizat din esența hranei în care-s
prezente cele cinci elemente. Activitățile se întâmplă datorită celor trei gune sau calități. Poți tu să
menționezi chiar și un singur corp în care elementele-s absente?

Vizitator: Nu. Asta nu-i posibil.

M: Chiar și încarnările lui Ram sau Krishna nu pot fi o excepție de la acest lucru. Fiecare element este fără
măsură, nelimitat. A lua în considerare o existență separată pentru fiecare formă de viață sau individ este
ceva imaginar.
Lumea ta există atunci când tu știi că ești. În somn adânc, tu nu știi că ești și nu există nicio lume. Noi
suntem rezultatul sucurilor alimentare de pe acest pământ. Este pământul bine informat?

V: Nu.

M: Tu ești praful la care te întorci în cele din urmă. Oamenii vin aici ca să-și rezolve problemele, dar poate
că ei vin aici atunci când problemele lor se apropie de sfârșit.

V: Maya există și după realizarea Sinelui?

M: Pentru un înțelept nu contează dacă Maya există sau nu. Un om bolnav a fost sfătuit să bea trei zile
amestecul din frecarea aerului cu spațiul.
Există cunoaștere în cuvintele cuiva din această lume?

(Tăcere.)

M: Oamenii care vin aici se pot plânge că n-au primit nicio cunoaștere, ba mai mult, ei au devenit și mai
tulburați.
Eternul vorbește aici, El este cel care folosește cuvintele. Eternul nu face parte din tranzitoriu.

V: Oamenii suferă conform credinței lor?

M: Dacă oamenii își exprimă credința că li se va întâmpla ceva rău, eu le spun că acesta-i destinul lor pe
care nu-l pot schimba.
Pentru mine este suficient să realizez că eu nu-s o parte din ceea ce vine și pleacă sau care se ridică și se
așează.

V: Dacă eu nu sunt corpul, care-s limitele mele?

44
M: Eu le spun căutătorilor să nu se subestimeze. Tu ești atât de mare, încât o să-ți fie greu să obții o
frânghie suficient de lungă ca să te înconjoare.
Cu alte cuvinte, îți va lua veacuri ca să mergi în jurul tău și n-o să poți încheia cercul. Mai bine,
părăsește locul ăsta mai devreme, mai înainte să-ți pierzi credința în tine. Cea care vorbește ceva este
întotdeauna conștiința și cea despre care se vorbește este expresia conștiinței.

V: Există miliarde și miliarde de nașteri în fiece moment.

M: Și cine se naște?

V: Ființe omenești, animale etc.

M: Nu. Toate sunt nașterile conștiinței în diferite forme. Așa cum embrionul rămâne ascuns, la fel și oul
cosmic (Hiranyagarbha) rămâne ascuns. Există oameni de știință care au invenții grozave. Există astronauți
care merg în spațiu ca să studieze planete îndepărtate. Atunci când acești oameni mari se vor studia pe ei
înșiși, ce vor găsi?

V: Nimic.

M: Cunoașterea oamenilor de știință este cunoașterea materială. Cunoașterea noastră că „suntem” se

datorează tot materiei alimentare. Până în prezent, acești savanți n-au reușit să creeze ființe omenești direct
din materia alimentară. Pentru asta-i necesară unirea aspectului masculin cu cel feminin.

V: Ești tu convins că te poți confrunta cu orice întrebare?

M: Când oamenii din toată lumea mă vizitează, eu n-am de ce să-mi fac griji. Acela care-i născut, va fi doar
în vizită. Nenăscutul nu poate veni. Și ceea ce se naște, mie-mi este foarte bine cunoscut. Eu știu cum a
apărut conștiința și unde se află ea.

16 decembrie 1979 - Nevoia ta de a fi te-a făcut limitat

Maharaj: Lucrurile sunt așa cum sunt. O floare-i într-un fel și cealaltă-i într-alt fel. De ce examinare
suplimentară mai ai tu nevoie?

(Tăcere.)

M: Mai întâi a apărut conștiința și după aceea toate aceste scene. Pe scenă, diferite forme apar la momente
diferite. Chiar de la o furnică la ființa omenească, activitățile se întâmplă conform fluxului de gânduri.
Conștiința, în orice formă este ea, este legată de timp. Când timpul s-a terminat, ea dispare. Așa cum vezi
iarba și plantele noi apărând în sezonul ploios, tot așa există și crearea de ființe vii de diferite tipuri.
Suferința umană se datorează conceptelor ce pot diferi de faptele reale. Un om este îndrumat de fluxul
de gânduri din interior. Astfel, cineva care nu-i deloc important, poate deveni o mare figură istorică.

Vizitator: Este adevărat. Fără îndrumarea interioară, noi n-am fi făcut nimic.

M: Cea care-l ascultă pe Guru este conștiința și nu mintea ta. Acordă-i atenție conștiinței tale. Meditează la
ea ca la Guru, Dumnezeu, Brahman. Universul și toate cele zece direcții se ridică din el. Tu trebuie să
realizezi Adevărul.

M: Fă ce ți se spune și progresul tău spiritual și subzistența ta vor fi bine îngrijite. Doar cineva rar realizează
acest adevăr. Eu sunt la fel ca tine. Diferența-i doar în realizare. Tu ești la fel de eligibil ca să atingi
Adevărul.

V: Noi avem limitările noastre.

45
M: Tu te consideri a fi un individ, ceea ce nu ești. Eu mă cunosc ca fiind evident și fără margini. Când „Eu
sunt”, creația, subzistența și disoluția sunt și ele acolo. Dar „Eu sunt Acela” care n-are nici naștere și nici
moarte.
Cele cinci elemente-s prezente în toate formele vii. Pentru a da un exemplu, aerul sau suflul vital este
prezent în toate ființele. Eu sunt Acela sau Acela-i al meu, Acela care-i comun în toate. Poți să-i spui
Brahman. Eu nu sunt un individ, sunt indivizibil sau prezent în toate. Calitățile celor cinci elemente sunt
propriile mele calități. Toate aceste calități construiesc natura (Nisarga). Toate încarnările se întâmplă în
natură. Toate-s una cu cele cinci elemente și au o formă individuală. Pentru tine, toate formele de bărbați și
femei sunt reale. Pentru mine, chiar și Prakriti și Purusha sunt fără formă. Tu dai nume diferite diverselor
forme, dar ești de acord că, fără forme, toate-s una.
Toate formele-s tributare timpului. În comparație cu infinitul, orice durată de timp este atât de scurtă ca
și când ar fi zero. Prin urmare, toate formele-s doar străfulgerări și ele-s iluzorii. Au doar un aspect de
moment. Din punctul de vedere al unui înțelept, un copil născut și cel de dinaintea concepției, ambii aparțin
aceleiași clase. Un aspect de moment se îmbină cu dispariția eternă. Există diferențe în apariție, dar unitate
în dispariție. Chiar și visele apar și tulbură. Sunt ele reale?

V: Nu. Mă bucur să cunosc de la tine ce-i Dumnezeu.

M: Nu. Toate astea sunt informațiile tale. Ce ești tu în realitate? Gurul meu mi-a spus ce sunt eu. La fel îți
spun și eu. Ești de acord?

V: Da.

M: Lumea pe care-o văd este propria mea expresie. Toate informațiile pe care le primesc despre această
lume, sunt propriile mele informații. Pentru tine, acel bărbat și acea femeie sunt diferiți. Chiar și un bărbat
care într-o dramă joacă rolul unei femei, el nu uită că-i bărbat. Pentru mine, toate sunt eu însumi. Toate
numele și formele sunt ale mele.
Brahman nu-i nici bărbat, nici femeie. Este fără formă. Tu observi forma și uiți de conținut, Realitatea.
Toate cele cinci elemente sunt responsabile pentru orice formă. Să te consideri bărbat sau femeie, este ca un
fel de boală. Când auzi aceste discuții, te vezi infinit și fără margini. Nu poți fi limitat la un corp mic. Încet,
te vezi mai mare și mai mare. În curând îți vei da seama că din cauza bolii identificării cu corpul, tu ai
devenit bărbat sau femeie. Nu-i o problemă să le spui celorlalți ce ești tu, ci să ai convingerea lăuntrică
despre adevărata ta natură.
Cineva rar precum Krishna se va vedea pe Sine așa cum este El și le va spune și altora despre asta. În
Gîta, El a făcut-o foarte clar. El se vede pe Sine în lume și totu-i informația Sa. Toate aceste nume ca Shiva,
Ram și Krishna sunt numele naturii (Nisarga) personificate. Aceste nume descriu comportamentul naturii.
Tot așa cum calitățile fiecăruia din cele cinci elemente diferă unele de altele, la fel vedem în natură
diverse calități. Când nu poți schimba un copil, recunoști că toate calitățile sale sunt de așa natură încât ele
nu pot fi schimbate.
Toată funcționarea familiei universale se datorează lui Prakriti și Purusha. Purusha-i doar un martor și
totu-i opera lui Prakriti.
Un discipol adevărat spune: „Când moartea-i inevitabilă, de ce nu facem așa cum ne spune Gurul
nostru, doar să vedem ce se întâmplă?” Un mare adept îl tratează pe Dumnezeu ca pe prietenul său și-i
spune Lui: „Totu-ți aparține Ție și va rămâne numai cu Tine. De ce te îndoiești că voi lua o parte?”

M: Am observat c[ viața așa este și am luat lecții de la ea. Existența noastră sub orice formă este una foarte
nesigură. Ruda noastră apropiată, care-i cu noi astăzi, s-ar putea ca mâine să nu mai fie acolo. Singurul fiu al
părinților poate să zacă mort chiar în fața lor.
Asta-i natura existenței, natură pe care noi n-o putem schimba. Noi ne putem însă schimba doar pe noi
înșine, ca să fim mai puțin afectați de aceste incidente. Nestatornicia ne învață să fim detașați. Nimic n-ar
trebui să ne poată perturba pacea și liniștea. Eu am făcut ca aceste incertitudini ale vieții să fie practice.
Până acum, ți-am spus partea cunoscută. Cealaltă parte, despre care tu n-ai cunoașterea directă, este
Adevărul. Prima-i împreună cu conștiința (Saguna), iar celălaltă-i non-conștientă (Nirguna) și lipsită de

46
toate calitățile. Conștientul pare nelimitat, dar el este tranzitoriu și neadevărat. Non-conștiența pare mică.
Totuși, ea-i Eternă, deci este Adevărul.
Cea care m-a limitat este nevoia mea de a exista. Lipsa completitudinii a crescut direct proporțional cu
nevoia mea. Când nu era nicio nevoie să exist, atunci eu eram nelimitat, Adevărat și Etern.
Acela care nu-i cunoscut direct, Acela-i Adevărul. Aceea-i starea mea despre care eu nu pot spune
nimic. Ea-i în perfectă ordine. Manifestatul este tranzitoriu, iar nemanifestatul (Nirguna) este Eternul și El
este Adevărul.

V: Și spiritualitatea ne învață cum să trăim în această lume...

M: Da. Dacă dorești pace și liniște, atunci să nu iubești tranziția. Iubește-l pe Cel Etern, dacă poți. Iubește-l
barem pe „Eu sunt”. Împrietenește-te cu el. Niciodată n-o să te lase singur. Îți va oferi companie pe viață.
Este cel mai apropiat și cel mai bun Tovarăș Dumnezeiesc. El este cel mai de încredere.

17 decembrie 1979 - Toți indivizii sunt imaginari

Maharaj: Nu există viață fără cele cinci elemente. Toate așa-numitele persoane își datorează existența celor
cinci elemente. Toate obiectele-s realizate din două sau mai multe din cele cinci elemente. Numai atunci
când elementele vin împreună ca să formeze Sattva sau esența hranei, există sentimentul de a fi sau Atma
(Sinele). Deși toate formele vii sunt legate de timp, unele forme, ca de pildă cea a lui Markandeya, au o
viață foarte lungă.
În natură și conștiință nu există lege și ordine. Omul dorește ordine, dar n-are niciun control asupra
naturii. Prin urmare, el doar își asumă legea și ordinea în natură.
Cele cinci elemente, trei calități, Prakriti și Purusha, cu toatele-s fără formă. Toate formele alcătuite
din aceste zece au o existență imaginară.
Eu primesc gustul lui „Eu sunt”. El n-a fost acolo acum o sută de ani, dar acum este. Prima mea treabă
este să aflu de ce și cum este acest gust.

M: În această căutare a Adevărului, am aflat că „eu”-ul meu n-avea nicio existență. Am aflat că acest „eu”
nu era unul individual, ci un „Eu Universal”. Adevăratul „eu” era al întregii existențe, fără nicio
individualitate. Cu această constatare, căutarea mea s-a sfârșit acolo. Ceea ce existase nu fusesem „eu”, ci
Brahman. Tu simți că existența ta este importantă. Prin urmare, pentru tine totu-i important. Dacă existența
ta-și pierde importanța, atunci penru tine nimic nu mai are nicio importanță.
Tu știi că „ești” și vrei să exiști mereu. Vrei să ai compania corpului tău pe termen nelimitat. Dar el este
un corp al hranei, care îmbătrânește și este limitat de timp. Cum poate să rămână sănătos pentru totdeauna?
Fiecare ființă omenească pare să fie făcută din două capete. Primu-i un sfârșit asumat, începutul lui „Eu
sunt”, iar al doilea-i sfârșitul activ, cel care funcționează pentru susținerea celui dintâi. Fără primul, cel de-al
doilea n-are niciun sens. Al doilea depinde de cel dintâi și-l susține. Al doilea funcționează atâta timp cât
există primul.
Fiindcă toate persoanele sunt imaginare, este greșit să critici treburile familiei cuiva. În realitate, este
treaba întregului - Brahman. Corpul astral ocupă întreaga existență. Deși ne limităm la corp, asta nu-i
experiența noastră reală. Noi experimentăm mereu tot ce-i în jurul nostru, spațiu-în care există și corpul
nostru. Acest lucru se aplică stării de veghe, dar și celei de vis. De aceea pare că încercăm a ne forța să fim
corpuri, împotriva experienței noastre reale care-i cu totul altfel. Nu individu-i cel care experimentează
întregul, ci întregul, manifestatul, el este cel care experimentează întregul. Fiecare ființă nu-i separată, ci ea-
i mereu împreună cu grupul celor zece - cinci elemente, trei gune, Prakriti și Purusha.

Vizitator: Este posibil de împărtășit cunoașterea fără cuvinte?

M: Folosirea cuvintelor te ajută să înțelegi. Ignoranța ta se datorează cuvintelor auzite și citite. Vorbele
mele-s menite să șteargă acele cuvinte. Unii vizitatori fac uz de cuvinte ca să argumenteze ceva. Înțelegerea
corectă duce la folosirea din ce în ce mai puțin a cuvintelor și la o tăcere din ce în ce mai mare.

V: Cum ajută meditația la cunoașterea „Eu sunt”?

47
M: În afară de corpul tău și de sentimentul de a fi, care-i capitalul tău în această lume? Fără să întrebi pe
nimeni, care-i cunoașterea ta directă? Tu știi că „ești” și cunoști lumea în care există corpul tău. N-ai nicio
cunoaștere directă a lui Dumnezeu sau Brahman.
Cunoașterea „Eu sunt” este pe primul loc, mai apoi vine lumea. Prin urmare, cunoașterea „Eu sunt” ar
trebui să obțină pentru tine primul loc în importanță. Tu știi că această cunoaștere „Eu sunt” era absentă
acum o sută de ani. Acum ea există. Este prima ta datorie să afli de ce și cum este această apariție „Eu sunt”.
Alte lucruri de mai mică importanță pot fi investigate și mai târziu. Meditația asupra lui „Eu sunt” se face ca
să te eliberezi de gânduri și cuvinte.
În această brichetă, flacăra-i susținută de gazul ars. Similar, conștiința ta-i susținută de digestia
alimentelor pe care le mănânci. Noi vedem corpul mâncând, dar beneficiaru-i lumina conștiinței sau lumina
cunoașterii „Eu sunt”.

V: După realizarea de Sine, ce se întâmplă cu robia?

M: Se vede ca ea-i iluzorie. Cel realizat se vede ca pe un mare Soare ce luminează toată existența. Până
atunci el este înfășurat în conceptele propriei sale minți. Toată ignoranța și robia se datorează cunoașterii din
auzite și citite. Fii în starea anterioară celei în care auzi ceva. În acea stare anterioară conștiinței, nu exista
nicio nefericire și deci nu-i nevoie să fii fericit. Cunoașterea ta-i sămânța nenorocirii ce dă naștere lumii tale
pline de nefericire.

18 decembrie 1979 - Foarte puțini se îndoiesc de conținutul scripturilor

Vizitator: Cum a fost existența noastră înainte de apariția ființei noastre?

Maharaj: A fost nemanifestată, ca și când n-ar fi existat. Aspectul ei era precum apariția bruscă a unei
plante în sezonul ploios. În ce direcție a călătorit planta ca să apară acolo? Pentru plantă nu se pune
problema să vină pe vreo cale de undeva. Ea existase, dar nu era nemanifestată. Mai apoi ea doar s-a
manifestat.

V: Cum rămâne cu legea karmei?

M: Nașterea, renașterea și legea karmei sunt toate concepte bazate pe ignoranța Adevărului.
Când toate formele-s imaginare, despre a cui karma (acțiune) și a cui naștere/renaștere poate fi vorba?
Dacă cineva ar avea o formă concretă și adevărată, ar suferi în aceeași formă datorită acțiunilor cuiva?
Legea karmei se bazează pe presupunerea că toate formele-s reale și că se păstrează o evidență a tuturor
acțiunilor. Deși toate formele-s false, ceea ce-i adevărat în ele sunt cele cinci elemente. Aceste elemente pot
fi considerate responsabile pentru acțiuni și ele ar trebui pedepsite în măsura-n care o merită.

V: Cum de s-a stabilit neadevărul ca Adevăr?

M: În scripturi există adăugiri făcute scriitori neautorizați. Cei mai mulți dintre ei sunt oameni ignoranți, ale
căror cărți ar fi fost ignorate în mod normal. Prin urmare, acești scriitori au indicat numele de Vyasa etc. ca
autor, ca să existe o acceptarea mai ușoară a scrierilor lor.
De asemenea, sunt foarte puțini cei care pun la îndoială conținutul scripturilor. Ele-s luate de la sine ca
fiind Adevărul. Chiar dacă nu-i așa, asta nu contează. Pentru omul obișnuit, spiritualitatea vine ultima în
lista lui de priorități. Există și alte chestiuni importante, ca de pildă aprovizionarea cu alimente, creșterea
prețurilor, instabilitatea politică etc., lucruri care necesită atenție imediată. Spiritualitatea poate să aștepte
până când omul devine foarte bătrân. Prin urmare, pe măsură ce anii trec, neadevărul îndoielnic se stabilește
ca fiind Adevăr.

V: Dacă toate formele-s ireale, atunci nu se mai pune problema vreunei venire și plecări sau a nașterii și
renașterii.

M: Lumea-i plină de oameni, iar populația-i în continuă creștere. De unde vin ei? Ei apar și se înmulțesc
doar acolo. Și vor dispărea tot doar acolo.
48
 Toate ființele vii sunt libere să acționeze. Nu există niciun fel de forță de reproducere. Multiplicarea
corpurilor hranei are loc spontan.

V: Înțeleptul Tukaram spunea: „Am fost în Vaikuntha (reședința lui Dumnezeu Vishnu) și am venit de
acolo.”

M: Dacă-l întâlnesc, îl voi chestiona.

M: Unde ai fost în Vaikunha?

Vaikunha și Kailas (reședința lui Dumnezeu Shiva) sunt concepte foarte populare, unde cel vrednic de
răsplată ar trebui să ajungă după plecarea lui de aici.
Am ajuns să ne cunoaștem existența doar aici, pe acest pământ și vom dispărea doar de aici. Unde-i
problema de a pleca sau de a veni din Vaikunha sau Kailas?
La fel cum adăugăm prefixul „decedat” pentru cei plecați, așa și hindușii adaugă prefixul Vaikunthavasi
(cu reședința în Vaikuntha) sau Kailasvasi (cu reședința în Kailas).
Momentu-n care tu ai ajuns pentru prima dată să știi că „ești” și locul în care ai cunoscut asta, îți spun
ora și locul manifestării tale. Nu se pune problema să vii dintr-altă parte. La fel, când „Eu sunt” nu mai este,
tu fuzionezi cu nemanifestatul.

V: Un Jnani, se folosește El de intelectul Său?

M: Tu te folosești de intelectul tău ca să te întreții. Pentru Cunoscătorul intelectului, hrana se întâmplă

spontan.

V: Așa cum i se întâmplă și embrionului?

M: Da. El este cu adevărat independent (Swatantra) și sprijinit de Sine. Cel al cărui accent este pus pe „eu”
ca făptuitor, are de parcurs un drum lung, dar cel care se stabilizează anterior lui „eu”, atinge Sinele.
Trebuie să te întorci la starea în care „Eu sunt” era absent. Această stare-i în perfectă ordine.
Fiecare ajunge să știe că există prin sucuri alimentare, dar, în cele din urmă, cine-i Acela care ajunge să
știe? Ca să înțelegi, tu-i dai un nume, ca de pildă Absolut. Asta înseamnă că Absolutu-i cel care ajunge să
știe că „el este”. Sri Krishna a fost o expresie a Absolutului. În timpul vieții Sale, El a spus atât de multe
lucruri! Bhagavad Gîta este cântecul Său, dar Absolutul rămâne liber de cuvinte și neatins de ele.

V: Există alte animale afectate de concepte?

M: Omul acumulează concepte prin ascultat și citit. În absența intelectului, alte animale n-au această
capacitate.

V: După moartea lui, adepții lui Krishna (Gopișii) și-au adus ei aminte de el?

M: În timpul vieții lui Krishna, Gopișii și-au pierdut individualitatea și ei au devenit una cu Krishna. Prin
urmare, această întrebare nu apare. Când știrea că „Eu sunt” pleacă, ceea ce rămâne este o stare de non-știre,
(Nivrutta).

19 decembrie 1979 – Mintea este indicator și nu dictator

Maharaj: Eu sunt în starea mea adevărată, Absolutul. Deși nu mă limitez la acest corp, el este cel care va
indica locația mea. Asta va continua până la sfârșitul corpului. În starea mea eternă, există existență fără
vestea că „Eu sunt”.

V: Și cum ne vei descrie tu viața?

M: Ea-i plină de modificări mentale și caută mereu divertisment. Așa cum cunoști prezența unui șobolan
mort după mirosul lui, tot așa și tu-ți miroși propria-ți prezență. Dar mirosul ăsta-i legat de timp și el va
49
dispărea. Acum o sută de ani, tu nu ți-ai simțit prezența. Ea a început după așa-zisa naștere. Ceea ce a
început, trebuie să se oprească, de asemenea, într-o zi, la așa-numita moarte.
Înainte de a-ți mirosi prezența, care-au fost dorințele și cererile tale? Dorințele și achizițiile tale de
acum nu mai au sfârșit.

V: Cum este mintea legată de suflul vital?

M: Mintea-i un alt nume pentru suflul vital.

Există aer în atmosferă și există respirație înăuntru și-n afară. Suflul vital funcționează datorită acestui
lucru. Asta conduce la fluxul de gânduri, cel pe care noi îl numim minte. Ignorantul funcționează conform
fluxului de gânduri.

V: Are jnani minte?

M: Ea-i acolo, dar foarte vagă și plăpândă. Așa cum tu nu ești deloc tulburat de unele evenimente minore
din Rusia, la fel nici pe jnani nu-l afectează niciun gând.

V: Tu ignori mintea în totalitate?

M: Indicația ei este acceptată pentru unele probleme, ca de pildă mersul la toaletă etc. Mintea unui jnani n-
are niciun cuvânt de spus. Ea servește doar ca indicator și nu ca dictator. Mintea-i comandă numai pe
ignoranți. Chiar acum am văzut o persoană ce stătea aici liniștită, dar deodată ea s-a ridicat și a plecat. Cine
i-a spus să plece?

V: Mintea lui.

M: Omul simte că el este decidentul și cel care face. El uită că împreună cu toate ființele vii, este o parte din
cele cinci elemente. Ceea ce se întâmplă între cele cinci elemente, se arată în cele din urmă și pe pământ,
pământ din care face parte și omul. El trebuie să acționeze conform cu rezultatul interacțiunii dintre toate
elementele.

V: Cunoaște Gurul această interacțiune?

M: Cel care cunoaște acțiunea potrivită și că ea ar trebui evitată, este un Guru.

V: Dacă tocmai ființa noastră-i calitatea esenței hranei, atunci nu ne putem aștepta s-avem vreun control
asupra acțiunilor noastre.

M: Sentimentul nostru de a fi este ca un sezon cu un început și sfârșit. Ființa noastră-i importantă pentru
noi; luăm toate măsurile de precauție și lucrăm în mod regulat pentru întreținerea ei.

V: Ce practici spirituale recomanzi?

M: Încearcă să trăiești separându-te de corp și de numele lui. Dacă tu nu ești corpul și numele lui, atunci ce
ești tu? Deși te iei ca pe individ, cunoașterea „Eu sunt” este Yoga (uniunea) celor cinci elemente și trei
calități. Este o Yoga de opt (cinci + trei) membre sau Yoga Ashtanga (opt membre).

V: De ce mi-e atât de greu să rămân fără activitate fizică sau mentală?

M: Pentru că tu vrei să uiți de ființa ta, care-i supărătoare. În somn profund, te simți confortabil fiindcă
ființa ta-i uitată.

V: Și cum să te eliberezi de această problemă?

M: Cunoaște-ți ființa, adică de ce și cum este ea.

50
V: Cum s-o cunosc?

M: Meditează asupra ființei tale, adică fii fără gânduri și chiar ființa ta-ți va spune toate secretele ei.

V: Formarea corpului meu s-a întâmplat fără știința și permisiunea mea. Ce poți spune despre sfârșitul lui?

M: Sfârșitul poate fi odată cu cunoașterea ta, dar va fi din nou tot fără consimțământul tău. Chiar și
Dumnezeu (Ishwara) are un sfârșit.

V: Care-i importanța lui Mahat Tatwa sau Conștiința Supremă?

M: La fel cum toate bunurile tale pe care le ai se datorează puterii tale financiare, așa și toată existența ta se
datorează acestui Mahat Tatwa sau Shuddha (pura) Sattva. Când lumina Sattvei se aprinde, totul s-a
terminat. Lumea ta-i calitatea Sattvei.

V: Cine-i Vasudeo?

M: „Vas” înseamnă „miros”. Tu-ți cunoști ființa. Înseamnă că-ți miroși ființa, din cauza conștiinței tale.
Conștiința-i Dumnezeu (Deo). Lumina sau Bhagwan este în corp atâta timp cât tu-ți vei mirosi ființa. Când
conștiința se separă de corp, mirosul se oprește. Nimic nu moare.

V: Ce-i iubirea de Sine?

M: Ceea ce se naște este iubirea de Sine. Tu vrei să trăiești cu orice preț. Îți place să exiști. Iubirea de Sine
este principalul tău capital.

V: Are un jnani iubirea de Sine?

M: Un jnani este cineva care cunoaște originea iubirii de Sine. El n-are iubire de Sine. Ignoranța este cea
care susține iubirea de Sine. Ignorantul suferă mult din cauza iubirii de Sine. Toate activitățile noastre,
inclusiv Yoga, meditația și penitența pentru realizarea de Sine se datorează iubirii de Sine. Maya este iubirea
de Sine. Atâta timp cât ție-ți place să trăiești, tu nu poți scăpa de Maya. Tu nu ești regizor, ci doar un actor
neajutorat al spectacolului tău de viață.

V: Cum se scapă de această ignoranță?

M: N-o poți elimina prin efort. Ea pleacă atunci când îi cunoști cauza.

V: De ce sunt doar câțiva interesați de cunoașterea de Sine?

M: Îndemnul trebuie să vină dinăuntru. Când oamenii află că realizările lor materiale nu le pot da prea mult,
atunci începe căutarea lor spirituală. Inutilitatea bogăției nu poate veni la săraci. Prin urmare, indienii au un
drum lung de parcurs ca să se întoarcă la spiritualitate. Un număr considerabil de oameni care vin aici, o fac
pentru problemele lor lumești. Vizitatorii din Europa și Statele Unite ale Americii sunt în continuă creștere.

V: Cum se scapă de această identitate corporală?

M: Trebuie să-ți reamintești faptul că tu ești infinit. Prin educație și obișnuință, ți-ai imaginat că ești limitat
la corp. Acel cineva imaginar este tulburat de probleme. În cazul unui jnani nu există nimeni care să sufere.

V: Această discuție continuă trebuie să fie obositoare pentru Maharaj.

51
M: Acest cadavru (corpul meu) arde non-stop. Doctorii mă sfătuiesc să nu mai vorbesc și să iau
medicamente. Dar ce știu ei? Pentru mine, remediul va fi mai rău decât boala. Nu există durere, ci doar
slăbiciune. N-am nicio o energie ca să mai stau, dar de îndată ce mă aflu în fața voastră, eu încep să vorbesc.

V: Sentimentul nostru de a fi este atât de mic, dar conține un spațiu atât de vast!

M: Când Krishna a spus „Eu sunt totul.”, el a vrut să spună de fapt că tocmai cunoașterea „Eu sunt” este
totul. Asta-i experiența tuturor. Chiar și când Krishna era foarte tânăr, mulți yoghini și Mahatmași l-au
vizitat, căutându-i sfatul și binecuvântările.

V: Încarnări ca Ram și Krishna au făcut atât de multe pentru lume...

M: Dar a ținut vreo reformă o lungă perioadă de timp? Ar putea ei sau oricine altcineva să oprească ciclurile
creației, întreținerii și disoluției? Ar putea să controleze cele cinci elemente?

V: Unii oameni mari au declarat că vor veni din nou într-un astfel de loc.

M: Eu nu voi spune asta, pentru că toate formele sunt propriile mele forme și tot ce se vede este expresia
mea.

V: Vedem corpuri moarte. Atunci cum de spui tu că nu există moarte?

M: Toate corpurile-s făcute din cinci elemente și ele-s vii numai datorită conștiinței. Atunci când conștiința
se separă, în corpuri nu mai există viață. Conștiința nu moare, ci doar se separă de corpuri. Fără conștiință,
corpurile-s moarte. Atunci cine moare acolo?
Conștiința servește ca un instrument, din cauza căruia Absolutului i se întâmplă observarea. Fără
conștiință, Absolutul nu poate fi martor la nimic.

M: Absolutu-i mai întâi martorul conștiinței, când ea există și apoi martorul conținutului ei. Dacă conștiința
se numește Brahman, martorul ei este Parabrahman.

M: (către un vizitator nou) De câți ani faci practicile spirituale?

V: De peste 12 ani.

M: Știi că această conștiință nu era acolo...să zicem, acum o sută de ani?

V: Da.

M: Ființa ta-i legată de timp. Ea are un început și un sfârșit. Pentru Absolut și la fel pentru conștiință, nu
există nicio venire și nicio plecare. Conștiința apare și, la sfârșit, ea se separă de corp. Observarea i se
întâmplă Absolutului și apoi Lui încetează să i se mai întâmple când conștiința se separă de corp.

V: Care-i folosul întregii cunoașterii mele spirituale?

M: Fără să cunoști „de ce”-ul și „cum”-ul tranziției de la starea de necunoaștere la cea de cunoaștere, toate
cunoștințele-s inutile.
Tu știi ora la care avionul tău a aterizat în India. În mod similar, care-a fost ora sosirii tale în această
viață?

V: Este data și ora nașterii mele.

M: Nu. Este momentul concepției tale. Asta-i sosirea reală și nu timpul de livrare. Știi tu de unde ai venit?

V: Nu. S-a întâmplat fără știrea mea.

52
M: Starea ta a fost aceeași înainte de concepție, în timpul concepției și cam timp de trei ani după concepție.
Ai ajuns să știi despre sosirea ta, la trei-cinci ani de la naștere. La concepție, prezența ta era latentă, la fel ca
și prezența focului în acest prosop. Copilul începe să-și cunoască prezența abia după ce el începe să-și
recunoască mama.

V: Poate focul să ardă această conștiință?

M: Nu. El poate arde doar corpul. Conștiința se separă de corp. Sinele-i indestructibil și fără moarte.
Cunoașterea de Sine înseamnă să-ți cunoști starea anterioară concepției.

V: Care-i adevărata noastră identitate?

M: Este ceea ce nu se schimbă odat[ cu timpul. Toate identitățile noastre s-au schimbat odată cu timpul. Nu-
i toată cunoașterea noastră despre noi înșine lipsită de sens?

V: Toate amintirile noastre sunt fotografice. Orice scenă din trecutul vieții noastre, atunci când ne-o
amintim, ea apare în fața noastră sub forma unei fotografii.

M: Tu ai făcut pozele astea? Ele se întâmplă automat. Toate activitățile noastre continuă fără probleme,
datorită acestor fotografii. Poți recunoaște persoanele și locurile vizitate mai devreme.

V: Cum recunoaștem o persoană auzindu-i vocea?

M: Și asta-i înregistrat.

V: Ce rost să intonezi Guru-mantra?

M: Pentru purificarea generală, inclusiv cea a celor cinci Pranas (respirații vitale). Deși suflul vital este
doar unul, el este împărțit în cinci Pranas, conform funcțiilor lor. Căutătorul pur își realizează Sinele.

V: De ce-s foarte puțini la număr căutătorii reali?

M: Fiindcă doar câțiva au impulsul lăuntric. El nu poate fi dezvoltat în afară. Cel care primește harul divin
al Sinelui, îl întâlnește pe Sadguru. Mai întâi există Atmakrupa - harul Sinelui – după aceea Gurukrupa -
harul Gurului și, în cele din urmă, realizarea de Sine.

V: Atma (Sinele) este unul sau mai mulți în diferite forme?

M: Atma-i unul singur, dar se exprimă ca „Eu sunt” în forme diferite. Toate cele cinci elemente vin
împreună ca să apară acest sentiment de a fi. Pentru realizarea de Sine trebuie să-l îmbrățișăm pe „Eu sunt”,
adică să rămânem fără gânduri. Asta se numește meditație. Uitând lumea, ține-te de sufletul ei, adică de „Eu
sunt”.

V: Toată lumea pare să aibă un Atma separat.

M: Același lac furnizează apă tuturor oamenilor din Mumbai. Apa-i una, dar atunci când ea umple
rezervoarele diferite din clădiri, toată lumea spune că-i apa sa.

V: Pe scurt, cum descrii tu Adevărul și neadevărul?

M: Ceea ce nu poți cunoaște este Adevărul, iar ceea ce poți cunoaște, dar care se schimbă, este neadevărul.

V: Să te naști, înseamnă să suferi. Putem să rămânem nenăscuți?

53
M: Nu poți opri asta, fiindcă ceea ce se întâmplă-i fără știrea ta.

V: Cel puțin Dumnezeu ar trebui să oprească asta!

M: Toate formele vii, inclusiv cele ale lui Ram și Krishna, sunt produse de Nisarga (natura). Dumnezeu n-a
creat acest univers. O formă vie este hrana unei alte forme vii. Asta nu-i cruzime? Chiar și noi facem tot
posibilul ca să oprim cruzimea. Este Dumnezeu atât de crud încât să facă toate astea? Un astfel de creator ar
trebui să fie un idiot sau un demon.
Datorită calamităților naturale există multă distrugere. Dacă Dumnezeu ar fi creat acest univers, atunci
ar fi avut grijă să controleze cele cinci elemente. Întrucât nu există niciun creator, elementele-s libere să
acționeze fără control.

V: Dacă nu Dumnezeu, atunci cel puțin Brahman sau Parabrahman ar trebui să facă ceva.

M: Toate aceste nume sunt date doar pentru o mai bună înțelegere. Nu există forme care să corespundă
acestor nume. Crearea tuturor formelor vii este ca și cum ai găti o clătită pe-o tablă încinsă. Destinele lor
sunt conform calității esenței hranei (Sattva) la momentul creației. Unul va deveni cerșetor și altul rege,
conform calității. Cel care nu poate fi descris prin cuvinte și care-i dincolo de spațiu, este un jnani. El n-are
nume și formă.

V: Apariția lui „eu gust” este nașterea și dispariția lui este moartea. Unde va merge gustul după moarte?

M: Această flacără a brichetei cu gaz, unde se va duce ea când va fi stinsă? Va dispărea tot acolo de unde a
apărut. Nu există nicio venire și nicio plecare. Cerul și iadul sunt ideile concepute de înțelepți, ca să-i facă
pe oameni să se comporte cum trebuie.

V: Cum pot eu să fiu sigur că există Dumnezeu?

M: Tu ai vreo îndoială cu privire la existența ta?

V: Nu.

M: Tu știi că ești din cauza conștiinței tale. Eu îți spun că această conștiința a ta este Dumnezeu. Să te
îndoiești de existența Lui, înseamnă să te îndoiești de existența ta. Conștiința ta conține întreaga lume.
Vei întâlni mulți care spun că Krishna-i sufletul lor, însă eu îți spun că sunt sufletul lui Krishna.

V: Cum să-l cunosc?

M: Trebuie să-ți decoperi natura ta eternă. Atunci vei ști că tu, la fel ca Dumnezeu, nu existați. Asta s-a
întâmplat în cazul meu. Mai întâi Ishwara a murit și apoi... (Maharaj arăta cu degetul spre el însuși). Tu
cunoști tot ceea ce cunoaște Dumnezeu și Dumnezeu cunoaște ceea ce cunoști și tu. Atunci când toată
cunoașterea mea dispare, Dumnezeu devine și el gol.

V: Mulți oameni devin interesați de Dumnezeu.

M: Asta-i din cauza fricii și a îndoielii. Toată frica ta va trece atunci când înțelegi cu adevărat calitățile
Sattva, Rajas şi Tamas. „Eu sunt” este calitatea celor trei. Ele n-au moarte, deci cum poți tu să mori?
Neștiind că „ești”, asta nu poate fi numită moarte; se întâmplă și în somn adânc. Atunci ești cumva mort?

V: De ce eu nu-s acest corp?

M: Acest corp format din cele cinci elemente este o parte a universului. Câtă vreme tu nu ești cele cinci
elemente, poți să fii tu corpul? Acel corp conține vestea că ești. Tu nu poți fi vestea.

54
V: Eu nu-s niciodată singur, nici măcar într-un vis. Întrucât „Eu sunt” este totul, este cumva posibil să fii
singur, fără nimeni sau ceva?

M: Acest lucru-i posibil numai când „Eu sunt”-ul tău dispare. După aceea nu mai există alții sau alte lucruri.
Asta-i o stare non-duală.

V: Uneori devenim fericiți sau nefericiți din cauza altora.

M: Existența altora depinde de tine. Acum o 100 de ani, când tu nu erai, toți lipseau. În somnul adânc totul
dispare. Toate astea, care depind de tine, n-ar trebui să-ți dea fericire sau nefericire. Existența ta nu depinde
de alții.

V: Tu ai moarte?

M: Am rămas fără moarte? După ce-am murit, sunt în viață. Văd pe toată lumea ca pe mine - pur și complet.
Dar ei își păstrează convingerile și de aceea suferă. Ce pot face?

M: Cum să privesc pe cineva? Mă uit la el ca la cineva care era mai înainte de concepție. Dar fiecare se
consideră pe sine conform conceptelor altuia și potrivit acestui lucru, el suferă. Ca să existe și ca să
supraviețuiască, Eternul n-are nevoie de medicamente.

V: Numai după naștere există fericire sau nefericire.

M: Nașterea înseamnă apariția celor trei stări: de veghe, somn și cunoașterea. Comportamentul corespunde
celor trei calități (Sattva, Rajas și Tamas). Unde ești tu în toate astea? Îți imaginezi că ești acolo și că suferi.
Fericirea sau nefericirea este doar o imaginație, o chestiune a imaginarului.
Toate acțiunile cuiva servesc ca să-i aline durerea. Cineva plânge, strigă sau îi abuzează pe alții în furie.
Toate aceste acțiuni ajută la calmarea minții.

V: Chiar și boala poate fi imaginată.

M: De multe ori, oamenii vin la mine cu unele probleme fizice. Eu le spun: „Nu-i nimic în neregulă cu tine.
Las-o baltă! Nu ți se poate întâmpla nimic!” Și acești oameni sunt vindecați fără medicamente. Este
vindecarea credinței.

M: (către un vizitator nou) Tu ești încrezător că „ești”. De ce depinde această încredere?

V: E foarte clar din discuțiile tale.

M: Dacă cunoști asta cu adevărat, devii fără moarte. Să luăm în considerare o lampă cu ulei. Sattva-i lumina
în care activitățile se întâmplă din cauza lui Rajas, iar funinginea de pe becul de sticlă al lămpii este Tamas.

20 decembrie 1979 - Conceptele tale au întunecat Sinele

Maharaj: În ceea ce privește Sinele, eu îți dau indicii importante, utile. Realizarea lui este însă treaba ta.
Părinții își vor ajuta fiul să se căsătorească. După aceea, ce face el e treaba lui și nu a părinților. Ascultarea
acestei cunoașteri înseamnă să mori în timp ce trăiești. Este moartea identității tale, identitate care nu-l lasă
pe ignorant până la sfârșit. Fricosul îl părăsește pe înțelept, de teama dispariției.
Cel care-i atât de atașat de corp găsește imposibil să accepte chiar și o separare de corp. Aproape că el
se ridică la moartea corpului. Pentru un căutător adevărat, corpu-i doar o cauză a întrebării: „Ce sunt eu?” El
n-are nicio îndoială cu privire la existența sa în afara corpului.

V: Pot să-mi cunosc sau să+mi observ moartea?

55
M: Moartea se întâmplă atunci când sentimentul de a fi dispare pentru totdeauna. Fără sentimentul de a fi,
vei mai cunoaște tu moartea? Tu te culci în fiecare zi. Dacă nu există nicio trezire în somn sau după somn,
atunci asta-i moartea. Diferența dintre somn și moarte este doar teama de cea din urmă. Pentru un jnani,
degajarea suflului vital este ceva fericit, similar fericirii tale la toaletă din fiecare dimineață.

V: Dacă nu dorm, atunci iau o pastilă.

M: În mod asemănător, cunoașterea, trezirea și somnul sunt rezultatul unei uriașe pastile, pastilă numită
esența hranei. Ce-i nașterea, în afară de apariția acestor trei stări? Moartea-i dispariția lor.

V: Cine-i potrivit pentru a primi cunoașterea spirituală?

M: Cel afectat de probleme fizice, mentale și spirituale.

V: Dacă eu nu voi fi eliberat în această viață, voi muri?

M: Cunoașterea, trezirea și somnul sunt calitățile esenței hranei. Ești tu mâncarea pe care o mănânci?

V: Nu.

M: Corpul tău este mâncarea ta și nu tu. Moartea lui nu-i moartea ta. După aceea, cunoașterea ta nu va mai
fi. Acum o sută de ani, cunoașterea ta era absentă. Erai mort?

V: Nu. Dacă nu există moarte, indiferent dacă eu sunt realizat sau nu, atunci de ce să primesc toate
necazurile?

M: Numai cunoașterea verbală, fără realizare, nu poate înlătura frica. La micul dejun, ea nu-ți vei putea
umple stomacul citind lista de bucate. Cunoașterea-i definită ca fiind Cea care eliberează. Ea aduce pace și
liniște. Sarcina pe care o porți pe cap va fi apoi pusă pe masă.

V: Când cineva nu mai este, cine-i acolo ca să primească ofrandele făcute pentru cei plecați?

M: Nimeni. Cei care fac ofrande primesc mulțumire, iar preotul îşi obține taxa lui (dakshina).

V: Acum eu sunt eliberat de cele mai multe concepte.

M: Conceptele tale bazate pe zvonuri au întunecat Sinele. Această cunoaștere ar trebui să fie-n măsură te
elibereze chiar și de „Eu sunt”, care și el este tot un concept. Biblia ta-i plină de cunoștințe și clericul o
predică, dar nimeni n-o predică în acest fel.

V: În vest, Înțelepții nu se bucurau de libertatea de a spune Adevărul.

M: Când eu vorbesc aici, trebuie să sufăr efectele. Acesta-i un adevăr stabilit.

V: Poți fi mai clar?

(Tăcere.)

Traducător: Maharaj obișnuiește să spună că vorbele unui jnani sunt foarte puternice. Ele au un mare
impact asupra ascultătorilor, inclusiv asupra lui jnani însuși.
El menționează despre un loc de pelerinaj, unde trăise cu mult timp în urmă un jnani. Toți vizitatorii au
experimentat secretul acelui loc, trebuind să-l părăsească după câteva minute de ședere acolo. Maharaj
spune că orice dorință a unui jnani, ca de exemplu „Lasă-mă în pace!”, funcționează chiar și după trecerea
lui în Maha Samadhi.

56
 Un jnani trebuie să fie foarte atent în timp ce-și folosește cuvintele. Ele au efectul lor, bun sau rău, după
caz.
Lui Maharaj nu-i plăcea arderea nucilor din cauza sunetului produs și a poluării aerului. Odată, El a
spus: „Mă întreb de ce acești oameni ard bani și case.” S-a corectat imediat, spunând: „Desigur, casele nu s-
au ars.”

M: Înainte de nașterea Lui, a fost Isus conștient de apariția Sa în formă? Nu se poate. Nu poate fi o excepție
de la regulă.

V: Există vreun martor la descoperirile tale Finale?

M: Dacă există vreun martor, fii sigur că totu-i o minciună. Atâta timp cât nu există niciun martor, totu-i în
ordine perfectă și este Adevărul. În starea Absolută nu există alții. Eu sunt singurul martor al meu.

V: Este ajutorul Gurului o necesitate pentru a pierde identitatea corpului?

M: Da. După aceea, discipolul se apropie de Guru.

M: (către un vizitator nou cu ochii închiși) Nu medita aici. Ascultă cu ochii deschiși. Când ești singur,
mergi în starea în care părinții tăi nu te-au recunoscut și nici tu nu i-ai recunoscut și meditează profund.
Înțelegi tu că apariția ta într-o formă a fost spontană?

V: Da. A fost fără știrea și cooperarea mea.

M: Deși tu (corpul) n-ai avut cunoștință, tu - Sinele nemanifestat – ești răspunzător pentru manifestarea ta
corporală.

21 decembrie 1979 - Cum să fii liber de boala „Eu sunt”?

Maharaj: Manifestarea există datorită chintesenței alimentelor. Corpul se naște odată cu apariția celor trei
stări: de veghe, somn și cunoașterea.

Vizitator: Există ceva dincolo de a cunoaște că „eu nu sunt acest corp”?

M: După aceea tu ajungi să știi că nu ești nici trezirea, nici somnul și nici cunoașterea. De asemenea, ajungi
să știi că n-ai nicio naștere și că tu ești Acela care n-are nici început și nici sfârșit.
Părinții tăi au fost responsabili pentru corpu-n care a apărut vestea că „ești”. Fiecare părinte a contribuit
la apariția veștii. Din lapte obții unt și ghee. Ambele-s latente în lapte. Similar, conștiința-i latentă în
produsele alimentare. Prin urmare, hrana-i cea care-ți susține conștiința în corp. Atenția ta (Zeița Laxmi)
servește conștiinței tale (Dumnezeu Vishnu).

V: În imaginea lui Dumnezeu Shiva, Gangele-i reprezentat curgând din capul Său.

M: Atunci cum ar putea El să doarmă? Shiva-i un mare Guru și fiecare exprimare a Lui este o cunoaștere
profundă. Gangele nu-i un flux de apă, ci de cunoaștere.

V: De ce Dumnezeu Brahma este reprezentat având patru guri?

M: Pentru a fi indicate cele patru tipuri de discursuri: Para, Pashyanti, Madhyama și Vaikhari.

V: Aici, toată lumea-i fără cuvinte.

M: În afară tu pari tăcut, dar înăuntru, fluxul de gânduri merge mai departe. Are cineva experiența unei stări
fără gânduri?

57
(Niciun răspuns.)

M: În această lume, noi experimentăm atât de multe lucruri. Rămâne vreo experiență permanentă cu noi?

V: Nu.

M: Când suflul vital și mintea ta vor pleca, corpul se va prăbuși. Tu ce vei fi? Ție-ți place să exiști. Ce se va
întâmpla cu asta? Fără corp-minte, cum vei arăta?

M: Va mai exista vreo experiență a zilei și nopții? Care-ar fi preocuparea ta cu privire la toate rudele
apropiate? Dar referitor la câștigurile pline de trudă și la posesiuni?

(Tăcere.)

M: Cine-s părinții a tot ceea ce vezi tu acum?

V: Conștiința.

M: „Fără conștiință, totu-i inutil!” Cunoscând asta, îți vei mai continua lupta pentru mai mult și mai mult?

V: Ar trebui să ne străduim ca această conștiință să continue?

M: Dar ea-i calitatea unui corp alimentar (sănătos). În curând, conștiința-și va pierde lăcașul. Cât timp ea
durează, încearcă să descoperi ce-ai fost tu fără conștiință și cum de s-a întâmplat ca ea să apară brusc.

V: Asta-i cea mai bună utilizare a conștiinței.

M: Dacă eu nu pot supraviețui fără apă, ea devine Atma mea (Sinele). Dacă conștiința nu este, „Eu nu sunt”.
Apoi, conștiința devine Sinele meu și ea ar trebui să fie pentru mine mai importantă decât Dumnezeu.

V: Toate acestea se aplică atât ignorantului cât unui jnani.

M: Ignorantul se identifică cu corpul, dar un jnani știe că el nu-i nici corpul, nici conștiința. El folosește
conștiința atâta timp cât ea durează. El este anterior conștiinței și este întotdeauna în această stare.

V: Ce-ar trebui să afle un căutător?

M: (în limba engleză): „Eu.”. De ce? „Eu.” De ce?

V: Este un miracol să vezi lumea într-o picătură de esență alimentară.

M: Fiecare picătură sau bob de esență alimentară ajută la susținerea conștiinței. Tu experimentezi lumea
datorită conștiinței. Prin urmare, se întâmplă miracolul. Așadar, putem spune că Sattva-i mamă și tată pentru
întreaga lume. Lumea-i declarată ca fiind străveche, dar părinții ei sunt picături de sucuri proaspete. Este ca
și când te-ar fi mușcat un șarpe de cauciuc și nu există niciun sfârșit pentru efectele otrăvirii.

V: Lumea există în conștiință. Carevasăzică, Cunoscătorul conștiinței, care-i în lume, ar trebui să fie și el tot
în conștiință.

M: Cunoscătorul conștiinței nu-i în conștiință. Conștiința nu-și poate cunoaște Cunoscătorul, Absolutul. Ca
să observe planete și stele, un astronom face uz de un telescop. Observatoru-i separat de telescop, astfel
încât el poate observa și telescopul. Similar, Absolutul face uz de conștiință și nu-i în conștiință. Observarea
conștiinței se întâmplă Absolutului și conținutul ei este precum conținutul unui ecran de televizor. Absolutul
nu poate fi vizualizat acolo. El este întotdeauna privitorul.
Cum vei defini o persoană săracă?

58
V: Cineva care are puține posesiuni sau chiar deloc.

M: Eu hotărăsc sărăcia după numărul de dorințe. Bogații au mai multe dorințe. Nu ne putem aștepta la prea
multe de la cei bogați, fiindcă donatorii sunt săracii. Toate mișcările celor bogați, inclusiv donațiile, sunt
direcționate spre a câștiga din ce în ce mai mult.

V: Atâta timp cât există conștiință, există și așteptări.

M: (în limba engleză): Vreau! Vreau!

V: Cum se pune capăt acestor dorințe?

M: Trebuie să cunoști originea conștiinței. Apoi, cel care cere sau se așteaptă la ceva dispare.

V: Cum de spui că nu există naștere, când există o anumită oră și dată a nașterii?

M: Este nașterea timpului și nu a copilului. Cel care se naște este timpul și nu copilul. În Starea Ta
Adevărată, tu n-ai avut cunoștință de timp. Timpul a început, dar el va avea un sfârșit. Tu ești atemporalul
căruia timpul i-a apărut pentru o anumită durată. Ești independent de zi, noapte și anotimpuri. Curgerea
depinde de ele, tranzitoriul. Tu ești martorul tuturor aparențelor. Te imaginezi ca fiind cineva în lumea care
ți se pare că este. Prin urmare, te confrunți cu durerea și frica. Nefericirea ta-i rezultatul propriei tale faceri.

V: Cum diferă cunoașterea noastră de cunoașterea de Sine?

M: Adevărata cunoaștere este cea a cunoașterii Sinelui. A ta-i o cunoaștere materială. Cunoașterea ta apare
datorită materiei numite sucuri alimentare. Ceea ce știi, există numai în domeniul celor cinci elemente, care-
i și el tot material. Tu știi doar despre treburile familiei celor cinci elemente, care-s limitate în timp.
Cunoașterea mea este diferită. Eu nu depind de cunoașterea ta. Eu sunt atemporal. Eu n-am avut experiența
zilei și a nopții, am fost complet și perfect. Ziua ta începe cu așteptările. Cum poți să fii complet?

V: Cum să te eliberezi de problema „Eu sunt”?

M: Uneori, în satele noastre, copiii dezvoltă brusc o senzație de mâncărime și vărsături, fără niciun motiv
aparent. Sfatul celor experimentați este să dezbraci copilul de tricou. Pe piele, se observă o insectă care
deranjează vitele în mod curent. Atunci când insecta-i îndepărtată, mâncărimea și vărsăturile se opresc.
Similar, tu trebuie să afli cauza lui „Eu sunt”, astfel încât să te simți confortabil fără el. Cea care-i
responsabilă pentru toate necazurile tale este ignoranța ta cu privire la originea conștiinței tale. Hoțul numit
cunoașterea „Eu sunt” dispare atunci când el este observat.
Ai remarcat de unde ți se întâmplă văzul, gustul etc.?

V: Din creier.

M: Se întâmplă din Chakra Sahasrar din creștetul capului.

V: Cum sunt legate respirația vitală și conștiința?

M: În esența hranei, sentimentul de a fi este latent, ca și când el ar dormi. Odată cu apariția pulsației,
datorită respirației vitale, sentimentul de a fi sau conștiința are grijă să obțină proviziile de hrană.

V: Numele și forma ajută la identificarea unei persoane.

M: Dar corpul nu-i imaginea cuiva, ci iubirea de Sine. Problema vieții a apărut datorită apariției conștiinței
tale. Prin urmare, venerează-ți conștiința ca pe Dumnezeu. Fii una cu ea. Astfel, vei obține cunoașterea

59
spirituală necesară și te vei elibera de nefericire. Unui astfel de adept i se dezvăluie toată cunoașterea
conștiinței.

V: Care-i realizarea lui finală?

M: Convingerea Sinelui.

V: Va fi util altor căutători?

M: El le va da cunoaștere și ajutor după nevoia și vrednicia lor. Cei care nu-s serioși, sunt mulțumiți de
cunoașterea lor verbală. Ei devin Guruși.

V: Mulți căutători nu se lipesc de niciun Guru.

M: Un căutător m-a părăsit după ce m-a vizitat câteva zile. El n-a fost prea impresionat, fiindcă eram ușor
de abordat. Se aștepta să obțină o cunoaștere mai profundă într-o peșteră izolată din Himalaia. A fost
surprins s-audă aceeași cunoaștere de la un căutător avansat din Himalaia, așa că s-a întors și n-a mai plecat.
Nu locu-i cel important, ci ceea ce este Acela care expune asta. Gurul Adevărat subliniază cel mai important
lucru care-i în lăuntrul discipolului și nu în afară. Când știi că „ești”, toate celelalte lucruri devin importante
pentru tine. Când „nu ești”, ce-i important pentru tine? În loc să pierzi timp și energie în căutarea în afară,
de ce să nu stai confortabil și să cauți în lăuntru?

V: Ce-i simplu și ușor, întotdeauna-i de necrezut.

M: Unii cred că realizarea de Sine vine la sfârșitul unei mari suferințe și tristeți. Pentru ei, diamantul
Kohinoor nu poate fi găsit în timp ce mergi pe jos pe un drum. Ei cred că toate lucrurile mărețe cer un mare
efort ca să fie obținute.

V: Odată cu cunoașterea de Sine, viața noastră va deveni plină de înțeles.

M: Când Sinele, care-i dincolo de toate emoțiile și conștiința, este realizat, toate lucrurile-și pierd sensul și
importanța.

22 decembrie 1979 - Tu ești dovada că Dumnezeu există!

Vizitator: Deși auzim de la tine din nou și din nou că nu suntem corpul, noi nu-l putem ajuta să se mențină
sănătos și-n condiții de siguranță.

Maharaj: Un înțelept nu așteaptă nimic de la corp. El lasă natura să-și facă treaba.

V: Are el vreo sarcină de îndeplinit?

M: El n-are nici nume, nici formă, deci n-are nicio datorie. Este atemporal. Timpul începe odată cu
conștiința. La fel, din cauza conștiinței, tu experimentezi ziua și noaptea. Odată cu sfârșitul ultimei tale zile,
nici conștiința nu va mai fi. Atunci când nu există conștiință, nu există fericire sau nefericire.
Ce se întâmplă cu apa dintr-o cârpă umedă lăsată să se usuce? Similar, sentimentul nostru de a fi este
calitatea sucurilor alimentare umede. Când sucurile se usucă, sentimentul de a fi dispare, la fel ca și apa din
cârpa umedă.

V: În trecut, au existat căutători ai Adevărului?

M: Prinți ca Mahaveer și Buddha și-au părăsit regatele în căutarea Adevărului. Pentru ei, cunoașterea era
mai importantă decât confortul ignoranței.

V: Cum este compania unui înțelept? Folositoare?

60
M: Cineva ajunge să cunoască importanța lui Vairagya (detașarea). Practica ei ajută la înțelegerea
Sadgurului. Când mi-am vizitat de curând orașul natal, după o perioadă mare de timp, acolo nu mai exista
nimeni care să mă recunoască. Toate cunoștințele mele muriseră deja. Similar, acel lucru cu care fusesem
familiarizat ca fiind „așa și așa” - adică acea cunoaștere - a plecat și el. Nici acel cunoscător al cunoașterii
nu mai este. Starea mea este dincolo de orice cunoaștere și recunoaștere. În acest proces de cunoaștere, a
existat un indiciu că m-am născut, dar el a fost văzut ca neadevărat. La fel, toate identitățile noastre de la
copil la bătrân - schimbarea odată cu timpul - și toate cunoștințele mele despre mine au fost șterse și
pierdute. Ele nu mă priveau deloc pe mine. Chiar și semnul nașterii a fost recunoscut, dar a devenit clar că
nici el nu mă privea în niciun fel. Așa cum în satul natal eu nu stăpânesc nimic, tot la fel nici această naștere
eu n-o posed.

M: (către un vizitator nou) Acum o sută de ani, cunoașterea ta era absentă, iar acum ea-i prezentă. De ce?

V: Datorită nașterii mele.

M: Cunoașterea ta era absentă la nașterea ta. Altfel, ți-ai fi amintit. Cunoașterea a apărut cam după trei-cinci
ani de la nașterea corpului. Ești tu responsabil pentru nașterea ta?

V: Nu. S-a întâmplat fără știrea mea.

M: Doi oameni s-au bucurat și un al treilea a trebuit să sufere fără niciun motiv. În urmă cu 82 de ani, un
cuplu de tineri au avut parte de clipe frumoase împreună și eu a trebuit să sufăr toți acești 82 de ani. Odată
ce știi că nu-i nașterea ta și că tu n-ai nimic de-a face cu ea, ești liber.

V: Suntem noi responsabili pentru gândurile noastre?

M: Atâta timp cât există respirație, fluxul de gândire merge mai departe. Te folosești de unele gânduri și le
ignori pe altele. De ce-ar trebui să fii responsabil? Nu te implica în gânduri. Rămâi liber. Ce legătură are
existența ta cu cea a lui Dumnezeu?

V: Dumnezeu este mare, prin urmare, „Eu sunt”.

M: Fiindcă Dumnezeu este, tu ești, iar tu ești dovada că Dumnezeu există. Existența ta-i interdependentă de
cea a lui Dumnezeu. Existența ta-i din cauza părinților tăi. Părinții tăi există-n forma ta. Tu dovedești
existența părinților tăi. Ești un căutător adevărat?

V: Da.

M: Un căutător adevărat iubește să fie în compania unui înțelept. El Îl ascultă cu mare atenție. Înțeleptu-l
face să fie fără corp. Asta-i ceremonia firului real. Brahmanii încep să poarte un fir după ceremonie.
Un mumukshu este cel care dorește eliberarea. Când află că el nu-i corpul, devine un căutător, un
Sadhaka. Numele-i dat corpului. Prin urmare, fără corp (Videhi), el devine fără nume. Adevărata natură a
cuiva fără nume și formă este cea care trebuie realizată. De ce depinde existența?

V: De Dumnezeu.

M: El este fără nume. Să-l numim Paramatma, astfel încât să se înțeleagă ce vreau eu să spun. El este fără
cuvinte, atemporal și chiar fără conștiință. Așa cum pământul susține toată viața pe el, la fel și întreaga
existență-i din cauza Paramatmei. Existența Paramatmei este ca și când n-ar exista. Totuși El este etern.
Toate celelalte existențe par atât de multe și atât de adevărate, dar totu-i legat de timp. Hotarul timpului
poate fi cunoscut, dar nu și Eternul, care-i întotdeauna cel care cunoaște și care nu-i cunoscut.

V: Aceasta a fost ființa noastră acum o sută de ani.

61
M: Da. Ea nu poate fi cunoscută în dualitate, dar tu ești Ea, în non-dualitate. Oamenii vor bucuria de a O
cunoaște, ceea ce nu-i posibil. În acest sens, Ea nu-i lumească.
Tot ce-i legat de timp, inclusiv marile încarnări, este neadevărat. Numai Eternul este Adevărul. Toți zeii
cu nume și formă nu-s Eterni.

V: Toate numele și formele au un început, deci și un sfârșit.

M: Starea de veghe poate sta de vorbă cu starea de somn profund?

V: Nu.

M: O parte a unei monede n-o poate vedea pe cealaltă. Nimic nu se termină. Cei mici dispar pentru a deveni
mari. O picătură de apă se evaporă pentru a deveni un ocean. Stocurile de cereale continuă să crească de la
an la an. Există conștiință în diferite forme și avem un om, un cal sau un măgar. Din cauza conștiinței există
un sentiment de a fi. Acest sentiment de a fi atunci când a plecat, nu mai este disponibil din nou.

V: Ce-i responsabil pentru această lumină a conștiinței?

M: Ea se datorează arderii esenței hranei (Sattva) în corp. Tu stai aici și știi asta fără efort. Mai înainte,
Principiul care-i fără conștiință, o știe. După aceea, ajungi să-l cunoști și încep „eu” și „al meu”.
Dimineața, acel Principiul care-i fără conștiință, știe că există trezirea. După aceea, identitatea corpului
începe cu „mine” și „al meu”. Apoi încep activitățile lumești.
Cuvântul marathi pentru trezire este „Jagrati”. El poate fi împărțit în „Jag” (trezire) + „Rati”. „Rati”
înseamnă „mic”, dar și bucuria unirii dintre bărbat și femeie. Astfel, starea noastră de veghe este rezultatul
scurtei bucurii sexuale a părinților noștri. Viața noastră lumească-i operațiunea acelei stări de veghe. Dacă
meditezi la asta, vei cunoaște secretul conștiinței și separarea ta de ea.

M: Eu fac aceste secrete atât de clare și deschise pentru tine, însă ție-ți lipsește capacitatea de a înțelege și
de a fi liber. Brahman este foarte străvechi și El are două aspecte la fel de vechi. Unu-i Prakriti, iar celălalt
este Purusha. Ambele-s fără formă, însă fără ele nicio formă nu-i posibilă. Ambele-s responsabile pentru
toate creațiile, inclusiv a celui mai minuscul grăunte. Toate astea merită atenția ta, mult mai mult decât
Vaikunha și Kailas, lăcașul din auzite al lui Dumnezeu Vishnu și Shiva.

V: Toată lumea știe că părinții noștri au fost responsabili pentru sosirea noastră. Noi nu cunoaștem
semnificația spirituală.

M: Meditația asupra fericirii conjugale a părinților tăi îți va arăta că-i vorba despre nașterea unei iluzii și nu
despre nașterea ta. Tu, Eternul, nu știai că ești. După aceea, Eternul a început să știe că există. Ceea ce-a
existat dintotdeauna, a început să-Și cunoască existența. Fericirea de care s-au bucurat părinții tăi a fost fără
formă, iar vestea „Eu sunt”, care-i și ea tot fără formă, a apărut într-o formă, adică într-corp fizic. Tu ești
semnul prezenței părinților tăi.
Conștiința ta-i rezultatul fericirii de care s-au bucurat părinții tăi. Prin urmare, termenul Chidananda
(chit, pentru a percepe + ananda, beatitudine), adică conștiința-beatitudine. Importanța ei este sporită prin
adăugarea prefixului sat, adică Satchidananda (existență-conștiință-beatitudine).

M: Toate formele vii au conștiința care rezultă din conștiința-beatitudine a părinților lor. Conștiința ta-i o
suferință rezultată din acea fericire. Conștiința ta conține lumea ta. Prin urmare, lumea ta-i rezultatul
conștiinței-beatitudine a părinților tăi. Părinții nu-s indivizi, ci ei sunt aspectele fără formă, Prakriti și
Purusha. Mulți oameni învățați ar fi uimiți de cuvintele mele simple din marathi.

V: Conținutul lor este atât de profund și de trezitor!

M: Ce-i acela care a intrat în pântece și a fost responsabil pentru creștere?

V: Chidananda (conștiința-beatitudine)

62
M: A avut acea beatitudine vreo formă? Nu. Atunci ce s-a întâmplat? Meditează la asta. Acea conștiință-
beatitudine a devenit conținutul unui pântece și s-a transformat pe parcurs în „eu iubesc”-ul cuiva.

23 decembrie 1979 - Părinții tăi sunt aurul, iar tu ești ornamentul

Maharaj: Toată cunoașterea ta-i din auzite. Ce știi tu cu adevărat, în afară de asta?

Vizitator: Noi învățăm și din experiențe.

M: Tu ești anterior tuturor experiențelor și trebuie să-ți înveți Sinele. Înțelegi tu că experimentezi lumea fără
niciun efort?

V: Da. Spontan.

M: Trebuie să te duci la rădăcină și să fii încredințat despre adevărata ta natură. Înțelegerea ta, care se
schimbă cu timpul, este neadevărată. Ceea ce este fără schimbare, este adevărat.
Când știi că „ești”, încep activitățile tale lumești. Dar ce ești tu mai înainte să știi că „ești”? Fii acolo.
Adevărata ta stare este fără cunoașterea că „ești”. După ce s-a stabilizat în starea anterioară conștiinței,
înțeleptul Tukaram a spus: „Acum, Dumnezeu are grijă de toate activitățile mele. N-am fost în stare să mă
exprim corespunzător. El i-a dat claritate exprimării mele. Eram timid și temător. M-a făcut îndrăzneț.”

V: Care-i originea acestei lumi?

M: Din starea de necunoaștere (Ajnana) apare cunoașterea că „Eu sunt” (Jnana), în care există lumea ta.
Starea Ajnana continuă din pântece până la vârsta de circa trei ani. Acest lucru se aplică tuturor eroilor lumii
și chiar încarnărilor ca Ram și Krishna. Nașterea cunoașterii (conștiința) este în ignoranță.

V: Termenul ignoranță (Ajnana) este deranjant.

M: Atunci îi poți spune Vijnana – Acela care-i anterior cunoașterii sau dincolo de cunoaștere (Jnana).

M: (către un alt vizitator) Amintirea că „ești” nu-i amintirea părinților tăi c-au fost?

V: Da.

M: E ceva ca un ornament de aur. Tu ești ornamentul, dar părinții tăi sunt aurul.

V: Cum să recunosc un jnani?

M: El n-are niciun ego. Până și sentimentul că „eu sunt un jnani și diferit de alții” este absent.

V: Am câștigat mult venind aici.

M: Dar ți-ai pierdut nașterea. Poți merge oriunde, dar Cunoscătorul Sinelui este foarte rar de găsit. Vei
întâlni mari savanți, oratori și Mahatmași, dar ei nu-s de niciun folos căutătorilor adevărați. Când ajungi la
adevărata ta identitate, tu ești uimit să descoperi că „chiar nu-s nimic!”

V: Cele patru Vede expun cunoașterea de Sine.

M: Cu mâinile împreunate, ele și-au acceptat incapacitatea de a expune Adevărul. Adevărul n-are nici
culoare, nici formă. El este dincolo de cuvinte. Nicio practică religioasă nu te poate duce la Adevărul Etern.
Deși existența lumească-i o suferință fără sens, ignoranții n-au de ales. Un discipol al unui înțelept se
străduise din greu să obțină cunoașterea de Sine. În ultima lui zi, el a spus: „Mă încred în Gurul meu că eu
sunt Brahman, întreg și complet.” și a părăsit bucla muritoare.
63
M: (unui vizitator nou) Ești cu adevărat liber să trăiești așa cum îți place și să eviți suferința?

V: Înțeleptul poate minimiza suferința. Eu nu pot evita asta.

M: Chiar și această formă, ea mi-a fost impusă forțat și s-a schimbat de-a lungul vieții mele. Încearcă să
descoperi cea mai umilă identitate neschimbată. În această existență, totul se schimbă atât de repede încât
stabilitatea-i doar imaginară sau o dorință. Regula este necinstea. Chiar dacă-ți imaginezi condiții fără
schimbare, tu însuți nu ești neschimbător ca să te bucuri de ele. Crearea vegetației din timpul unui sezon
ploios este de scurtă durată. Noi suntem, de asemenea, un rezultat al unui duș (de spermatozoizi). Îmi
amintesc câteva rânduri din Dasbodh:

Tot ce părea să existe, a dispărut.

Ceea ce nu exista, nu era.
Ceea ce a rămas după cele două de mai sus,
Indescriptibilul, El a ființat ca și non-existent.
Singur Paramatma există ca nimic,
dar el este la rădăcina tuturor lucrurilor.
„EU SUNT ACELA”.

V: Eu nu știu ce sunt.

M: Această existență corporală este ca un accident. Înainte de acest accident, să zicem în urmă cu o sută de
ani, ai tu cunoașterea directă despre această stare?

V: Ce rămâne de făcut după cunoașterea de Sine?

M: Nimic. Nu rămân îndatoriri.

V: Buddha spunea să fii propria ta lumină.

M: Dacă n-ai propria ta lumină, trebuie să iei ajutorul luminii altora. Din cauza ignoranței, tu-i consulți pe
alții. Când ai propria ta lumină, vin alții la tine. Nu există căință în legătură cu trecutul și nu există griji
pentru viitor. Starea-i descrisă ca Sahajawastha – starea cea mai naturală și spontană. Eu arăt la fel ca alții,
dar iluzia mea a dispărut. Prin urmare, nu există așteptări.

V: De ce este cunoașterea „Eu sunt” (conștiința) atât de importantă?

M: Este sufletul lumii tale - nu „Eu sunt”, nu lumea. Rădăcina conștiinței este un moment sau mai exact o
fracțiune de moment. Tu trebuie să descoperi de ce-i acest moment. Cel care cunoaște acel moment, se vede
pe sine ca fiind nenăscut. Când te trezești dimineața, pentru o perioadă foarte scurtă de timp, există ființa
pură fără cuvinte. Încearcă s-o privești mai înainte ca gândurile tale s-o deranjeze. Aceeași stare pură a
existat după nașterea corpului, până la vârsta de circa trei ani. A durat ceva vreme până când ți-ai recunoscut
mama. Eu îți dau indicii utile și încerc să te trezesc. Îi respect pe vizitatori pentru tot interesul lor, dar lor le
este greu să mă înțeleagă.

V: Cine primește vestea „Eu sunt”?

M: Desigur, nenăscutu-i cel care-o primește. Înainte de asta, el n-avea vestea. Din cauza acestei vești, se
pare că nenăscutul a fost legat de lanțul nașterii. Cel care cunoaște secretul acestei vești, cunoaște momentul
rădăcinii conștiinței. Apoi se vede ca nenăscut și liber. Robia-i convingerea ta referitoare la naștere.

V: Adevărata noastră natură este fără calități. Este aproape o non-entitate.

64
M: Existența-i măreață, dar ea-i ca și un vis. Concepția a existat datorită fericirii conjugale. Conștiința-
beatitudine a intrat în pântece și a crescut în făt. Fătul avea o formă, dar nu și conștiința-beatitudine. El a
fost creșterea lui „Eu iubesc” din starea latentă.

V: Ar trebui să ne stabilizăm înainte de „eu iubesc”?"

M: Doar să meditezi asupra lui „eu iubesc”.

V: O femeie însărcinată are atât de multă grijă de ea!

M: Conștiința-i cea responsabilă pentru toată protecția ei și a fătului. Lumea pe care-o trăiesc eu este pe cont
propriu. Pentru mine, nu-i favoarea nimănui.

V: Se spune că Brahman este real și că lumea-i falsă.

M: Există această lume și noi avem cunoașterea ei. Atât ea, cât și Ishwara (Dumnezeu) sunt falși. Eu știu
asta. Vorbirea mea încă mai continuă.

V: Ca Parabrahman, care-i experiența ta?

M: Experiența sufletului individual, a lumii și a lui Brahman a fost absentă. Experiența asta este acum ceva
ca și când ai avea febră. Întrucât fiecare copil este o apariție a Absolutului într-o formă, el a trebuie să
înceapă experiența lumească cu necunoașterea. În Absolut nu exista nimic. Acum, copilul descoperă în jurul
lui multe și diferite ființe și lucruri noi. Prin urmare, apar întrebările fără sfârșit ale fiecărui copil, dar ele-s
naturale. Copilul poate avea doar câteva zile sau luni, dar Eternul există!

V: Am întâlnit un Sadhu ce pretindea că are cunoașterea lui Brahman. Pentru el, cunoașterea de Sine n-avea
nicio importanță.

M: Dacă vine la mine, îl voi întreba: „Acum o sută de ani ai avut probleme?”. Acum, problemele există. De
ce? Cum? Până când nu afli, suferința ta va rămâne intactă, în ciuda așa-zisei tale cunoaștere a lui Brahman.
Unii oameni devin Guruși având câteva viziuni ale zeilor. Iluziile nu pot conduce la Adevăr.

V: Care-i importanța spontaneității?

M: Toate acțiunile tale ar trebui să fie ușoare și fără efort. Nu poți depune eforturi ca să mergi la culcare.
Dacă o faci, atunci rămâi treaz. Odată cu cunoașterea de Sine, egoul se dizolvă. Viața devine spontană.

24 decembrie 1979 - Ce-i Sahaja Yoga?

Maharaj: Toată creația se datorează celor cinci elemente. Există vreun profit sau pierdere pentru aceste
elemente? Doar ființele omenești au ideea asta.

Vizitator: Și ce spui despre alte ființe vii?

M: În lipsa inteligenței, nici nu se pune problema vreunui profit și pierdere. Activitățile celor cinci elemente
continuă fără niciun control.

V: Omul a făcut atât de multă ca să dezvolte această lume!

M: El are plăcerea de a dezvolta chiar și lăcașurile imaginare ale lui Vishnu (Vaikunha) și Shiva (Kailas).
Toate lucrurile făcute de om sunt de scurtă durată. Ceea ce are un început, trebuie să aibă și un sfârșit.
Numai Sinele-i lipsit de schimbare. Pentru a-L realiza, tu trebuie să meditezi asupra conștiinței, adică să
rămâi într-o stare fără gânduri, cât mai mult posibil. Odată cu realizarea, vei ajunge să cunoști că această
experiență a lumii pe care o ai, este cu totul inutilă. Vei ajunge să știi că lumea ta se află-n mintea ta. Ca să
65
știi asta, trebuie să fii liber de orice implicare. Altfel, nu poți accepta realitatea și preferi să exiști în
imaginația ta. Odată cu realizarea, „Eu sunt” dispare și ceea ce rămâne este Sinele tău adevărat.

V: Ce-i ireal?

M: Tu te consideri ceva ce nu ești. Acceptarea irealului este necazul tău și asta va dura până când Adevărul
va fi realizat. Nu da vina pe nimeni pentru rea-credință. Ceea ce schimbă fiecare moment, nu poate fi corect.
În acest sens, totul se schimbă, inclusiv propria ta identitate.

V: Ai și tu griji?

M: Ce există aici ca să ai griji? Poți spune tu, din propria-ți experiență, că există cineva care să-și facă griji?

V: Nu. Mie mi-e frică de moarte. Dar ce spui despre un jnani?

M: Să presupunem că un pacient are o problemă renală și că n-a urinat de trei zile. Dacă problema-i
rezolvată și apare urinarea normală, atunci cum se va simți el? Un jnani are aceeași bucurie când suflul vital
părăsește corpul și conștiința devine non-conștientă. Această stare-i descrisă ca Paramananda.

V: Realizarea de Sine pare a fi singura soluție la toate problemele.

M: Am fost acuzat că m-am născut și am suferit, dar Gurul meu mi-a arătat că eu nu m-am născut niciodată.
Eu am fost Acela care există dintotdeauna și care nu se poate naște. Prin urmare, suferința mea a luat sfârșit.

V: Ce-i Sahaja Yoga (yoga naturală ușoară)?

M: A medita asupra conștiinței tale ca fiind Dumnezeu. Pentru asta, tu nu trebuie să pleci nicăieri. Fă-o
oriunde te afli. Ca s-o faci, nu-i nevoie de niciun echipament. Nu-i nici nevoie de vreun ajutor din afară. Fii
cu tine însuți.

V: Cum să meditez?

M: Știind că tu nu ești corpul tău, agață-te de conștiință.

V: N-ar trebui să ne imaginăm doar că așa ni se spune, ci chiar să fie așa!

M: Când te-ai trezit dimineața, cine-a ajuns să știe asta?

V: Ia ceva timp ca eu să știu că-s cu adevărat treaz.

M: Toate aceste discuții există numai ca să te trezească. Cu o sută de ani în urmă, tu n-aveai experiența zilei
și a nopții, a stării de veghe și-a celei de somn și nici a conștientului și non-conștientului. Asta-i o experiență
atemporală. Cea prezentă este o experiență legată de timp.

V: Sri Ramana Maharshi și Sri Anandamayi Ma au fost întrebați dacă ei dorm. Au răspuns: „Nu!” Are jnani
vreo atracție pentru existență într-o formă?

M: Nu. Toată lumea vede visul nașterii în care Unicul se naște, și-n același vis își vede și părinții. Nașterea-i
apariția fericirii unirii sexuale, împreună cu apariția memoriei latente a lui „Eu sunt”. Nașterea-i tranziția de
la starea de „Eu nu sunt” la starea de „Eu sunt”.

V: Cum pot fi complet, total și perfect?

66
M: Tu ești deja Acela din care a apărut cunoașterea ta „Eu sunt” și experiența zilei și a nopții. Doar
ignoranța trebuie să scadă. Experiența-i numită lume. Nu te lăsa impresionat de lucrurile mari. Măreția
viziunii tale este împărtășită tuturor acestor lucruri. Viziunea ta-i iluzia primordială sau marele Dumnezeu.

V: Care-i treaba Gurului?

M: Mai înainte, mie nu-mi era disponibilă cunoașterea despre Sinele meu. Gurul meu doar mi-a amintit
despre asta. Totu-i expresia mea și, în cele din urmă, totul va fuziona în mine.

V: Tu cum te deosebești de timp?

M: Timpul are un început și un sfârșit. Eu n-am niciunul.

V: Cum să mă deosebesc de sentimentul meu de a fi?

M: Sentimentul de a fi este calitatea celor trei gune (calități), Sattva, Rajas și Tamas. Tu nu ești aceste
calități, ești separat de ele.

V: Pot să-mi cunosc Sinele citind scripturile?

M: Tu știi că „ești” citind cărți?

V: Uneori eu am sentimentul că-mi cunosc Sinele.

M: Atâta timp cât există acest sentiment, asigură-te că libertatea și bucuria realizării de Sine nu-s acolo. Cât
timp există conceptul de naștere, tu nu ești în afara ignoranței.

V: De ce eu nu-s încă liber?

M: Tu te străduiești să-ți amintești că ești Sinele, dar identitatea corpului tău este intactă. Înainte să spui „Eu
sunt”, ceea ce ești este Sinele tău adevărat.

V: Care-i dificultatea?

M: E ușor să faci uz de conștiință, dar greu să te stabilizezi ca fiind conștiința. Identitatea corpului rămâne
în fundal. Tu vezi cu ochii, dar nu vezi ochii. În timp ce face uz de conștiință, ar trebui să fii și conștient de
conștiință. Folosirea conștiinței nu-ți oferă pace și liniște. Acest lucru-i posibil doar stabilizându-te ca fiind
conștiința.

V: Care-i motivul pentru frica și nefericirea noastră?

M: Dacă ești pictor și lucrezi ca dentist, va exista frică și nefericire. Similar, tu ai acceptat munca celor trei
gune (calități) ca fiind munca ta. Prin urmare, toate aceste probleme te deranjează.

V: Ce suntem noi, dacă nu aceste trupuri?

M: Nu sunteți nici corpurile, nici conștiința. În corp există vestea că „ești”. Cum poți fi tu această veste? Tu
ești separat de ea. Tu dai nume diferitelor corpuri alimentare vii, care au dimensiuni și forme variate, cum ar
fi omul, calul, măgarul etc. Există și utilizarea fotografiei, pentru a se crea corpuri de același tip.

V: Dacă noi suntem Realitatea, de ce să urmăm practici religioase?

M: Ignorantul le urmează pentru satisfacția lui de a urma o tradiție, dar și pentru divertisment.

V: Existența noastră-i aproape ca un vis.

67
M: Conștiința noastră este ca lumina unei lămpi cu ulei ce arde atâta timp cât există ulei. Când nu mai e
nimic de ars, lumina se stinge. Nu există nicio venire sau plecare. Niciun rai, niciun iad.

25 decembrie 1979 - Eu sunt într-o stare de necunoaștere

Vizitator: Există vreo alegere în viață?

Maharaj: Conștiința vine fără știre și cineva-i forțat să trăiască cu ea. Cunoașterea de Sine ajută la
minimizarea suferinței și apoi te eliberează de ea.

V: Corpul meu este robia mea.

M: Dacă tu nu ești corpul, cum să te-nrobească el? Pentru tine, nu există nici robie, nici nefericire.

V: Eu sunt Atma (Sinele)?

M: Da. Ai avut compania lui J. Krishnamurti. Cum de încă mai ești ignorant?

V: Când mă trezesc dimineața, pentru o scurtă perioadă de timp eu nu sunt corpul meu.

M: Tu, cel fără nume și fără formă, fii mai întâi martorul conștiinței și apoi al altor lucruri, inclusiv al
corpului. După aceea, te comporți considerându-te un corp.

V: Care-i diferența între un jnani și un copil?

M: Într-un jnani există un final al întregii cunoașteri, iar într-un copil cunoașterea-i gata să înceapă.

V: Ce-i Shaktipat?

M: Am înțeles-o ca pe o slăbiciune după meditație sau ca pe un sentiment de luminozitate. Eu nu știu ce vor

să zică alții prin acest termen.

V: Pierderea identității corpului este realizarea de Sine?

M: Este doar începutul realizării de Sine.

V: Ce ți se aplică ție, ar trebui să mi se aplice și mie?

M: Noi suntem unul. Nu există nicio diferență. Principiul care este în tine, îți vorbește ție prin mine. Tu te-ai
uitat pe tine însuți, dar eu, care sunt în tine, nu te-am uitat. Așa cum eu mă iubesc pe mine însumi, tot la fel
te iubesc și pe tine. Când te vei realiza, toate scripturile vor curge pur și simplu din tine și tu doar vei
asculta. Fără cunoașterea de Sine, cine va stăpâni după tine tot ce-ai adunat în această lume? Pentru că
„ești”, îi plictisești pe alții. Când „nu erai”, ce mai era plictiseala ta? Nu-i ceva de maximă importanță să afli
cauza lui „Eu sunt” din starea eternă de „Eu nu sunt”? Al doilea nume al lui Dumnezeu Ganapati este
Vinayak. Eu îi spun Vina yeka adică fără unul. Odată cu numărarea, după unul vine doi, trei etc. până la
infinit. Vinayak este anterior lui unul, în Absolutul non-dual.
Respirația noastră (inspir și expir) creează sunete. Un sunet pare să fie o întrebare despre identitatea
noastră, urmată de un sunet care dă răspunsul. Să vedem cum! Inspirul produce sunetul ko (cine) ham (sunt
eu?). Expirul ce urmează răspunde: So (Acela) ham (Eu sunt). Această întrebare-răspuns despre identitatea
noastră merge continuu în toate cele douăzeci și patru de ore și un căutător nu trebuie decât să-i dea atenție.

V: Se pare că tu ai un bun bagaj de cunoaștere.

68
M: Nu, eu sunt într-o stare de necunoaștere. La fiecare întrebare, răspunsul vine de la Nirvikalpa (starea
liberă de gând) și mie mi se întâmplă observarea. Eu sunt aici ca să te ajut să scapi de bagajul tău câștigat cu
greu.

V: Este posibil ca cineva să-și confunde propriul sine cu Sinele realizat?

M: Perfect! Asta-i ceea ce observăm peste tot în jurul nostru. Mai mult decât să-i înșele pe alții, acești
Guruși se înșeală pe ei înșiși. Conceptul lor cel mai drag este că ei sunt liberi de toate conceptele. Fiecare
Guru are mulți adepți; relația dintre discipolii diverșilor Guruși este pe departe de a fi una prietenoasă. Ei
evită chiar și să se înfrunte.
Acela care are cunoașterea pură de Sine este un Guru adevărat. Eternul este Adevărul și El este deschis
tuturor. Un adevărat Guru nu poate produce un martor, deoarece în această stare nu există alții.

V: În compania unui înțelept, nu există decât pace și liniște.

M: Ceea ce ești tu în realitate este atât de liniștit, încât n-are nevoie de nimic pentru a-l calma. Ceea ce nu
ești, adică corpul, mintea și conștiința, este ceva atât de stânjenitor, încât nu poate fi liniștit prin nicio
acțiune. Toate activitățile lumești sunt menite să fie confortabile în identitatea greșită.

V: Oamenii își continuă practicile religioase și ei chiar se închină idolilor.

M: Idolul nu se poate proteja singur. El este acoperit cu excremente de cioară. Ofrandele făcute de oameni
sunt mâncate de șobolani. Cu tot acest fundal, idolu-i considerat foarte puternic și dătător de tot ce-i dorit.
Tocmai această credință face minuni.

V: Cum văd oamenii viziunile zeilor pe care-i adoră?

M: Conștiința-i la fel ca și diamantul Kohinoor. Vezi viziuni ale lui Vishnu, Shiva, Hanuman, Ganapati sau
chiar ale fantomelor, dacă vrei.

27 decembrie 1979 - Ce-i Bodhisattva?

Maharaj: Deasupra solului, există un copac uriaș, din cauza rădăcinilor lui subterane. Unde-i lumea ta, dacă
cunoașterea ta „Eu sunt” este absentă? Lumea ta-i lumina Sinelui tău (Atmaprakash).

Vizitator: Care-i înțelesul următorului verset în marathi: „Pruncul Hari a urinat în leagăn, ca și când un
ghimpe L-ar fi împuns.”?

M: Toate formele vii, inclusiv ființele omenești, sunt expresii ale lui Dumnezeu Hari. Sentimentul nostru
de-a fi este ca o împunsătură a unei pietre. Ca să uităm, continuăm să facem una sau alta. Aici dușul nu-i de
urină, ci de spermatozoizi. Se spune că există nenorocire în această lume, dar populația ei crește de la an la
an.

V: În final, unde pleacă toți oamenii ăștia?

M: Să presupunem că există un mare incendiu. În final, unde pleacă ei?

V: Nicăieri.

M: Fuzionează în ei înșiși. În mod similar, noi am apărut din starea de neființă în care fuzionăm în final.
Atunci când suntem obosiți, mergem la culcare, iar starea de neființă este chiar anterioară somnului. Apare
manifestarea și se stabilizează. Apariția se numește trezire, iar stabilizarea se numește somn. Starea de
neființă n-are nici creștere și nici stabilizare. Tot ce există suntem doar noi și tot ce dispare suntem tot noi.

V: De ce nu facem progrese mai repede?

69
M: Dacă dorești să pui întrebări, pune deoparte identitatea corpului și atunci vorbește. Păstrând intactă
identitatea corpului, niciuna din problemele tale nu se va rezolva. O persoană a plecat în căutarea
întunericului, având o torță în mână. N-a putut găsi întunericul nicăieri. Similar, nu-i posibil ca manifestatul
să caute nemanifestatul. Există nemanifestat numai în absența manifestatului.

V: Ce-ar trebui eu să știu?

M: Tu trebuie să ai cunoașterea completă a conștiinței tale, la fel cum poți fel puteți vedea clar o boabă în
palma ta.

V: Care-i piedica mea principală?

M: Identitatea corpului tău. Nu-i permisă nicio bucățică din ea. Cel care locuiește în identitatea fără corp,
acela face progrese.

V: Căutători diferiți au probleme diferite.

M: Deși conștiința-i una și aceeași, expresia ei se schimbă de la formă (persoană) la formă. Zece copii ai
aceleiași mame pot avea zece calități. Expresia este neastâmpărată.

V: Un jnani, este el plin de cunoaștere?

M: Nu există cunoaștere, ci Ființă Pură. În starea Eternă și fără calități, apare un munte de calități.

V: De ce umblă oamenii după distracție?

M: Sentimentul de a fi este ceva groaznic. Pentru a-l uita, ei caută distracție sau orice altă ocupație.
Cunoașterea că „Eu sunt” este ca o mușcătură de scorpion. Trebuie să faci ceva ca să-l suporți sau ca să-l
uiți. Tu-i spui muncă sau distracție. În somn adânc, n-ai avut probleme. Nici în urmă cu o sută de ani n-ai
avut probleme. Asta fiindcă nu exista nicio cunoaștere că „Eu sunt” .

V: Ești tu o încarnare a lui Dumnezeu?

M: Nu, eu sunt la fel ca și tine. Toate ființele omenești sunt egale și ele au capacitatea de a se cunoaște pe
sine, dar doar una rară își folosește abilitatea și devine liberă.

V: Există vreun remediu pentru defectele moștenite?

M: Defectele din sucurile alimentare numite părinți sunt transmise generației următoare. Remediul este
Yoga, adică posturile yoghine (asanas) și pranayam. Asta-i cea mai bun prevenție și cel mai bun leac.
Cuvântul marathi pentru semințe este beeja. El mai înseamnă copiere, ca de pildă fotocopiere, deci
natura identică sau similitudinea vlăstarelor. Dumnezeu Hari este o manifestare a Absolutului. El poartă un
dhoti alb-gălbui. În marathi noi îi spunem Peetambara, adică galben+alb. Galbenu-i culoarea lui Prakriti și
albu-i al lui Purusha (Panduranga).

V: Cum de tu spui că nu există nicio naștere?

M: Eu știu c-a existat o vreme când sentimentul nostru de a fi era absent. După mine, nașterea-i apariția lui.
În Absolut, acesta-i singurul lucru extraordinar. Toate ființele vii trebuie să acționeze conform gândurilor
sau inspirației ce curg dinăuntru.
Ce-i esențial în fiecare ființă omenească?

V: Sentimentul sau gândul „Eu sunt”.

70
M: Alte gânduri și acțiuni urmează acestui gând fundamental. Când nu exista niciun sentiment de a fi, mai
exista vreo nefericire? Era nevoie de fericire?

V: Nu.

M: Există o poveste a unui om de succes. El câștigase miliarde, ajutase mii de oameni și devenise faimos în
lumea largă. Ce fusese la rădăcina succesului său? Sentimentul lui de a fi. Fără el, n-ar fi putut face nimic.
Prin urmare, sentimentul tău de a fi este cel mai important lucru care-i cu tine. Fii atent la el. Meditează la el
și-ți va dezvălui toate secretele sale. Asta-i cunoașterea Sinelui sau realizarea Sinelui. Lumea noastră există
împreună cu sentimentul de a fi și cu conceptul nostru că există Dumnezeu. Prin urmare, în centrul tuturor
se află „Eu sunt”.

V: Tu nu vizitezi niciodată înțelepți sau Mahatmași?

M: Toată cunoașterea noastră și conținutul ei - inclusiv înțelepții și Mahatmașii - depind de cunoașterea „Eu
sunt”, care-i legată de timp și care-i falsă. Prin urmare, eu nu vizitez pe nimeni.

V: Ieri, spuneai că nu vrei să împărtășești nimănui această cunoaștere. De ce?

M: Când am investigat această cunoaștere „Eu sunt”, ea s-a întors împotriva mea, lichidându-mi toate
convingerile. De ce-ar trebui să-i irit pe alții cu această cunoaștere? Oamenii se simt destul de bine așa cum
sunt ei, fără această cunoaștere. Ce te vei face într-o stare în care nu există nici amintire, nici uitare?

V: Dar starea noastră actuală nu ne dă pace și fericire.

M: Este adevărat și acest lucru. Toate cunoștințele tale se bazează pe cunoașterea „Eu sunt”, care-a apărut
spontan. Tu nu știi de ce și cum. Această cunoaștere-i o necesitate pentru pace și fericire.

V: Un om poate fi foarte măreț și faimos, dar toată măreția lui depinde de vestea că „Eu sunt”, care-a apărut
spontan și care poate pleca în orice clipă. Când ea pleacă, unde mai este măreția lui?

M: Fericirea și pacea sunt posibile numai după ce secretul „Eu sunt” este cunoscut. Apoi nu mai rămâne
nicio veste, ci doar atingere Dumnezeirii.

V: Ce câștigă acești oameni care fac zilnic Bhajana și-l vizitează regulat pe Dumnezeu Vithoba din
Pandharpura?

M: Acești oameni sunt scufundați în Bhajana și Vithoba. Ei Îl văd chiar și-n vise și viziuni. Acest lucru-i
ajută să uite de toate grijile lor și să fie neînfricați în ziua plecării. Suflul vital al acestor credincioși pleacă
într-o mare bucurie. Poți judeca modu-n care ei au trăit de-a lungul vieții, după ultima lor zi.
Pentru alții, chiar și un gând de moarte este ceva îngrozitor. Ei văd mesagerii lui Dumnezeu Yama și au
o moarte groaznică.
Nu există rai sau iad. Contează numai cum mori, vesel sau înspăimântat. Începi construcția oricărei
clădiri punând o piatră. Cum îi spui?

V: Piatra de temelie.

M: Cunoașterea că „Eu sunt” este temelia universului tău. „Eu sunt” sunt picioarele Dumnezeului
universului (Vishwambhara). Meditează la acel „Eu sunt” fără cuvinte, pentru a-l îmblânzi. El îți va
destăinui toate secretele sale (adică secretele tale). Pentru tine va deveni clar că tu nu ești nici trup, nici
minte. În tine va exista o transformare. Fluxul de gândire va continua, dar cu un număr mai mic de gânduri
și de o calitate mai mare. Vor fi gândurile lui Brahman. Nevoile tale vor fi mai mici și ele vor fi satisfăcute
spontan, fără niciun efort. Activitățile corpului, minții și respirația vitală vor continua, dar tu vei rămâne
doar martorul lor.

71
V: Cum îmi voi vedea moartea?

M: Plecarea respirației vitale și a minții va fi văzută de tine. Vei vedea corpul inert pe pat și conștiința
devenind non-conștientă. E ca și cum ai fi martor la plecarea urinei sau a fecalelor. Martorii vor spune că tu
ești mort, dar asta nu va fi experiența ta. Salut întrebările profunde. Ai vreuna?

(Tăcere.)

M: Tu știi că „ești” (Swavishaya) și totu-i conținut în asta. Ce altceva mai știi?

V: Că asta-i totul.

M: Când ești totul, atunci nu poți avea probleme. Cea mai mare gafă a ta este identificarea cu corpul.
Identitatea corpului tău este incompletă. Când îl cunoști și el pleacă, tu ești deja complet.

V: Ce-i atât de unic la conștiința noastră?

M: Soarele-i mare, dar el nu poate vedea întunericul. De asemenea, întunericul nu poate vedea Soarele. Dar
tu (conștiința) poți să-i vezi pe amândoi. Asta-i măreția ta!

V: Noi am fost norocoși că ne-am născut.

M: Cu o sută de ani în urmă tu erai complet din toate punctele de vedere. Așa-numita naștere n-are un
caracter complet.

V: Ce-i Bodhisattva (a lui Buddha)?

M: Tu ai bodha (cunoașterea) că „ești” datorită corpului Sattva. Prin urmare, tu ești Bodhisattva.

V: Este folositoare o viață lungă?

M: Cineva a trăit două sute de ani și care-i folosul? E aproape ca și urinatul în timp ce stai într-un colț
îndepărtat.

28 decembrie 1979 - Este „destinul” un concept?

Vizitator: Mie mi-e frică de moarte. De ce?

Maharaj: Corpul tău s-a născut și va muri. Frica ta se datorează identificării tale cu corpul. Tu trebuie să știi
ce ești. După aceea te vei bucura de bucuria de a scăpa de durere și frică.

V: Cum să meditez?

M: Eu îi spun Dhyan (meditație) jnanei (cunoașterii că „ești”). Poți fi fără cunoașterea că „ești”?

V: Nu.

M: Prin urmare, meditația continuă în tine. Ea are nevoie doar de atenția ta. Ia cunoașterea că „ești” ca pe
Gurul tău și acordă-i atenție atâta timp cât este posibil. Ține-te de conștiința ta, care-i sămânța cunoașterii de
Sine. Astfel, vei cunoaște Sinele.

V: De ce suferim atât de mult în viață?

M: Tu reduci măreția Gurului tău la nivelul corpului și de aceea suferi.

72
V: Ce-i Maya?

M: Ceva ce n-are existență și se afirmă ca fiind prezent. Asta-i Maya. Ma înseamnă „nu” și ya înseamnă
„ceea ce este”. Ceea ce n-are existență este Maya.

V: Tu crezi în miracole?

M: Atunci când nu-mi cunoșteam existența, eu nu eram nimic. Existența mea și lumea au apărut simultan.
Nu-i asta un miracol?

V: Lumea mea va dura pe termen nelimitat?

M: Ea va ține doar atâta timp cât durează conștiința ta.

V: Cât timp voi fi eu interesat de această lume și de obiectele ei?

M: Atâta timp cât identitatea corpului tău rămâne.

V: Care-i originea tuturor artelor?

M: Inteligența se datorează conștiinței în formă omenească. Conștiința se datorează Sattvei sau esenței
hranei, care se datorează la rândul ei celor cinci elemente. Prin urmare, toate artele se datorează celor cinci
elemente.

V: Toate ființele vii, urmează ele vreun ordin?

M: Ele urmează anumite reguli din frică și instinct și nu ca să-L mulțumească pe Dumnezeu.

V: Toate corpurile vii sunt alcătuite din cinci elemente.

M: Într-un sens, toate corpurile-s asemănătoare.

V: Ele-s hrana conștiinței.

M: Dar totodată ele sunt și hrana celorlalte. Niciun Dumnezeu sănătos n-ar crea un astfel de sistem de
supraviețuire. Prin urmare, toată creația-i spontană.

V: De ce eu am mereu nevoie de ceva sau de cineva?

M: Din cauza individualității tale. Un jnani își pierde individualitatea și se eliberează de dorință. Activitățile
lui se întâmplă spontan. Înțeleptul Jnaneshwar scria despre un jnani că „Întregul univers devine casa Lui sau
ca să fiu mai precis, El devine una cu tot ce-i mobil și imobil.” El devine una cu toate cele cinci elemente.
Un jnani cunoaște lumea, dar lumea-L cunoaște doar prin miracolele Sale.

V: Cum de un jnani este atât de sigur că el nu-i un corp?

M: Corpu-i format din cele cinci elemente, dar jnani nu-i format din ele. Așadar, jnani nu-i corpul. Același
lucru este valabil și pentru toți ceilalți care insistă că ei sunt corpul. Toată existența-i legată de timp, dar
cunoscătorul timpului este atemporal. Unde există conștiință, există timp, dar Cunoscătorul Conștiinței este
atemporal, iar atemporalul nu poate fi legat de timp. Ceasul iluziei primordiale ticăie într-un ritm foarte lent.
Când trec miliarde de ani, ceasul Mayei a ticăit doar o secundă. El arată ca și când nimic nu s-ar fi
întâmplat. Tu experimentezi lumea-n viața ta sau îți experimentezi viața-n lumea ta?

V: Eu îmi experimentez viața în această lume.

73
M: Dacă tu nu ești, atunci unde-i lumea ta? Așadar, tu ești mai întâi și apoi lumea ta. Tu experimentezi
lumea în viața ta.

V: Tu nu experimentezi acum timpul?

M: Timpu-i acolo doar pentru ultimii 82 de ani, dar este foarte clar ce-am fost eu mereu, atunci când timpul
nu exista. Prin urmare, eu spun tot ce vreau. Nu-i imaginația mea, ci ceea ce-i adevărat. Cum poate fi
măsurat Eternul prin timp? Eu n-am nevoie de vreun martor în sprijinul acestor fapte.

V: Dar tu folosești conștiința ca să vorbești despre starea non-conștientă.

M: Fără conștiință, cum pot transmite ceva? Eu nu-s conștiința, dar fac uz de ea atunci când este necesar. Eu
sunt martorul conștiinței, iar conștiința-i instrumentul meu.

V: Ce-i Prarabdha (destinul)?

M: „Efectele faptelor bune și rele ale acestui lucru și ale vieților trecute sunt stocate în contul cuiva. Trebuie
să te bucuri sau să suferi în funcție de acțiunile cuiva.” Asta-i credința normală despre Prarabdha. Pentru
mine, totu-i neadevărat. Ideea principală este că omul trebuie să obțină puterea de undeva, ca să facă față
vieții așa cum vine și când vine ea. Când mă gândesc la Prarabdha, eu îmi amintesc stâlpii de odihnă
înălțați în satele noastre. Mai înainte, în satele indiene nu existau mașini sau autobuze. Bogații aveau căruțe
cu boi, iar unii oameni trebuiau să meargă pe distanțe scurte sau lungi. Aproape fiecare persoană avea un
bagaj greu sau ușor cu bunuri personale, cum ar fi lemne de foc, cumpărături, produse de vânzare etc.
Aceste greutăți erau în mod normal transportate pe cap. După ce călătorești pe distanțe lungi, la un moment
dat este nevoie să scapi de greutate, ca să bei apă, să te odihnești etc. Ținând cont de această cerință, în
diverse zone rurale s-au înălțat stâlpi scurți cam de înălțimea unui om. Era o mare ușurare pentru călători ca
să-și transfere greutatea în vârful stâlpului; asta-i revigora și apoi ei își puteau apoi continua drumul.
Conceptul de Prarabdha îi ajută oamenii cam la fel. Moartea prematură a tinerilor este explicată ca
fiind Prarabdha lor. În această viață, Dumnezeu le-a alocat doar vieți scurte. Oamenii obișnuiau să se
consoleze spunând că ei au făcut ceva rău în viețile lor trecute și că era necesar să sufere acum ca să șteargă
răul anterior. Fără o astfel de explicație și consolare, viața ar fi devenit foarte grea, chiar intolerabilă pentru
mulți. Prin urmare, conceptul Prarabdha servește pentru a le oferi ajutor oamenilor ignoranți. Chiar și în
aceste timpuri moderne, mulți iau ca ajutor acest concept vechi, ca să facă față vieții așa cum vine ea.

V: Ce-i nașterea?

M: Este apariția unei micuțe bile alcătuită din cele cinci elemente, cu conștiința latentă. Când eu știu că nu
pot fi această biluță, de ce-ar trebui s-o iau ca fiind nașterea mea?

V: Ce se întâmplă când meditez asupra conștiinței mele?

M: Vei obține cunoașterea despre adevărata ta ființă. Adevărul va deveni foarte clar. „Ce este” se va
deschide.

V: Asta a produs Înțelepți.

M: Dacă eu întâlnesc un înțelept, voi vedea acea biluță a celor cinci elemente care-i la rădăcina Lui. Tu nu
ți-ai investigat propriile tale rădăcini, deci nu te simți confortabil împreună cu ființa ta. Pentru pace și
fericire, tu trebuie să vizitezi un înțelept care-ți spune ce ești și te instruiește cum să meditezi. Un înțelept
nu-i diferit de tine, dar tu trebuie să realizezi Unitatea.

V: Unde-și au originea cuvintele?

74
M: Cuvântu-i calitatea spațiului. Cuvintele-și au originea în spațiu și, în cele din urmă, ele aterizează pe
pământ și devin o parte a vegetației. Vegetația este consumată de diferitele forme vii, din ale căror guri ies
cuvintele. Primele cuvinte constituie sentimentul de a fi, „Eu sunt”.

V: Viețile noastre, nu-s ele limitate?

M: Durata vieții tale este ca și durata Jocurilor Olimpice. Aceste jocuri au un început și un sfârșit. La final,
toți participanții etc. pleacă. Observarea care s-a întâmplat, acum nu se mai întâmplă. Asta-i tot. În mod
similar, în realitate, tu ești martorul vieții tale. Tu ești nenăscutul, cel căruia i se întâmplă să fie martor
pentru o anumită durată. Sfârșitul corpului nu înseamnă moartea martorului. Viața noastră reprezintă durata
observării.

V: În caz de eșec, cineva ar trebui să se sinucidă?

M: Nu. Calitatea acestei conștiințe este una misterioasă și imprevizibilă. Ea poate să-l facă din nou de foarte
mare succes pe cineva, în cel mai scurt timp. Întreaga lume locuiește într-un fir de conștiință.

V: Dacă eu cunosc originea acestei conștiințe, este desul?

M: Atunci munca ta se va termina și tu te vei vedea nenăscut. Îți vei pierde numele și forma și vei deveni
atemporal.

V: Mor eu odată cu corpul?

M: Tu ești cel care se separă de corp la moarte.

V: Sunt eu în lume sau lumea-i în mine?

M: Tu și lumea ta sunteți una.

V: Conștiință fiind, eu ar trebui să fiu mereu fericit.

M: Tu trăiești ca un trup și de aceea devii nefericit.

V: Am eu libertatea de a acționa?

M: Tu, ca Absolut, nu ești cel care face, ci doar un martor. Activitățile tale se întâmplă datorită
Dumnezeului din tine. Tu știi că se întâmplă acțiuni precum somnul și excreția. Nu le poți face tu.

V: Cum diferă „Eu iubesc” de Maya și Ishwara?

M: Toate sunt una singură.

V: Ar trebui să le spun toate astea rudelor și prietenilor mei?

M: Nu. Aceste chestiuni sunt doar pentru tine. Meditează la asta.

29 decembrie 1979 - Ai grijă de tine!

Maharaj: Un astronom folosește un telescop ca să vadă obiecte îndepărtate, dar el nu-i telescopul. Similar,
martorul conștiinței și-al conținutului ei nu-i conștiința.

Vizitator: Care-i cauza fricii noastre?

M: Frica există din cauza identității corpului tău. Numai cei fără formă pot fi neînfricați.
75
V: Dacă eu nu-s corpul, atunci voi avea tendința să-l neglijez?

M: Eu nu sunt acest ghiveci de flori și nici florile, dar eu am grijă de ele. Pierderea identității corpului nu
înseamnă neglijarea corpului. Va exista grija față de corp, fără nicio neliniște sau tulburare. Ce vezi tu cu
ochii închiși?

V: Nimic.

M: Tu vezi un albastru închis sau negru. Corpul funcționează atâta timp cât Acela poate fi văzut. Se
numește Megha Shyam sau Krishna cu tenul închis la culoare și Savla Ram sau Ram cu tenul întunecat.

V: Ne-ai spus că noi suntem deja perfecți înainte de a face ceva. Singura cerință-i înțelegerea corectă.

M: În alte locuri, ți se va cere să faci una sau alta. Este treaba altora. Un jnani este cunoscătorul tranziției de
la starea de necunoaștere la cea de cunoaștere. Când te trezești din somn, cine ajunge să știe asta?

V: Conștiința.

M: Cu ochii închiși, tu vezi albastru sau negru. La deschiderea ochilor, mai întâi vezi spațiul și apoi celelalte
lucruri. Doar un discipol rar al vreunui înțelept afirmă că el și-a găsit locuința veșnică. Atemporalul este
dincolo de ființă și de neființă.

V: Are lumea o existență independentă?

M: Un înțelept vede lumea ca fiind ființa Sa.

V: Putem întâlni un înțelept care are un corp. Cum să-L contactăm când El este fără trup?

M: El este unul și același cu tine, cel de acum o sută de ani. Tu ai existat, dar fără să știi că „ești“. Aceeași
stare a continuat și-n pântece și chiar ulterior, cam până la vârsta de trei-cinci ani.

V: Cum se dezvoltă cunoașterea „Eu sunt” din starea de necunoaștere?

M: Este ca îndulcirea unui mango crud.

V: Cum poate cineva să planifice din starea de necunoaștere ca să se nască din nou?

M: Ignorantul spune asta și ascultătoru-i făcut să creadă. Toată așa-zisa ta cunoaștere este de acest tip.

V: Dacă tu ești nenăscut - Principiul mereu existent - atunci nu-i o ofensă să vorbesc despre nașterea ta?

M: Este. E ca și când m-ai acuza că eu conduc o bandă de tâlhari care-a jefuit o bancă din New Delhi. Cum
pot să-mi asum responsabilitatea pentru această fărădelege? Prin urmare, eu resping nașterea mea ca pe o
imposibilitate.

V: În non-dualitate, există percepție?

M: Cum poate să fie? Trebuie remarcată o foarte mică diferență sau schimbare. În unitate, cine va percepe
pe cine? Când tu ești, există și „eu”. Numai singur Parabrahman există. Numai el este singur, totu-i unul. El
nu-i cunoaște existența sau nu există nicio cunoaștere că „Eu sunt” sau a ființei în Parabrahman. În întreg
nu există experiență. Dacă există vreo experiență, atunci ea-i incompletă.

V: Tu ești un depozit de cunoaștere.

76
M: Nu. Totu-i gol. Eu vorbesc despre ceea ce nu cunosc. Tu crezi că-i cunoașterea mea și apreciez asta.

V: Ce practică spirituală îmi recomanzi?

M: Ceea ce vezi, fără a vedea deliberat, cu ochii închiși, să fie acolo (meditează la ea). Se numește
frumusețe de albastru închis (Shyam Sunder). Este întinderea conștiinței (Chidakash). Când deschizi ochii,
vei vedea marea întindere a existenței (Mahadakash).

V: Cauza mândriei este ignoranța noastră.

M: Iluzia primordială se încarnează din salivă. Cine poate fi mândru de asta?

V: Este Parabrahman plin de cunoaștere?

M: Este starea de necunoaștere, adevărată și eternă. Se spune că dacă nurii unei tinere frumoase nu atrag pe
cineva, atunci acela-i ori un jnani ori o bestie.

V: Este jnani indiferent la ceea ce se întâmplă?

M: Un jnani lasă natura să aibă grijă de nevoile Lui. Ce face embrionul ca să se hrănească? Cine-l
protejează și-i aranjează nașterea sigură? Există o grijă mai bună în starea de necunoaștere decât în cea de
cunoaștere. Acțiunea deliberată a unui individ nu poate fi atât de perfectă. Aceste acțiuni pot fi uitate și
ineficiente. În scripturi este scris că un jnani se lasă pe mâna destinului ca să-i împlinească nevoile trupului
Său. El n-are nimic de spus despre asta. Eu îl echivalez pe Prarabdha (destinul) cu calitatea Sattvei, cea
care-i responsabilă pentru ființă. Activitățile unui jnani se desfășoară fără sentimentul „Eu sunt”.
Observăm cele cinci elemente. Există vreo minte?

V: Nu.

M: Noi mai observăm și conflictul dintre ele. Activitățile lor se desfășoară fără minte. Aceste elemente nu
știu că există. Atunci când ele se combină pentru a forma Sattva, există cunoașterea „Eu sunt” și în ea,
mintea. Dezvoltarea formelor și a activităților lor are loc spontan. Ce-i mai înainte de minte și atenție?

V: Sentimentul de a fi.

M: La fel de acre, înțepătoare, fierbinți sunt și calitățile materiei alimentare, sentimentul nostru de a fi sau
conștiința, dar și calitatea sau expresia ei. Prin urmare, materia alimentară și ființa una sunt. Cunoscătorul
conștiinței este separat de ea. Conștiința-i cea mai înaltă calitate sau etapă a materiei (alimentare), de unde
poate fi realizat Adevărul Ultim.

V: Aici, totul se întâmplă fără probleme, în ciuda observației tale pasive.

M: Tot ce se întâmplă este spontan. Eu nu-s un participant la asta. Este la fel ca un embrion ce primește tot
ce-i este necesar.

V: Ce trebuie să înțelegem din asta?

M: Trebuie să-ți înțelegi adevărata formă sau natură.

V: Vizitatorii tăi te iau după aspectul tău exterior și vorbesc.

M: Eu sunt destul de diferit de ceea ce apare și ce poate fi cunoscut. Eu nu-s asta sau ceva de tipul ăsta. Tu
vezi aici calitatea Sattva, ceea ce eu nu sunt. Principala ta piedică în înțelegerea corectă este atracția pe care
o ai pentru posesiunile tale, rudele și prietenii tăi.

77
V: Este greu să fii liber de ele.

M: Eu lucrez la tine, așa cum face un sculptor cu piatra, dar treaba lui pare să fie mai ușoară decât a mea.
Piatra nu-i oferă nicio rezistență. Pe măsură ce artistul lucrează la ea, treaba devine mai ușoară și mai
ușoară. Pe de altă parte, oamenii mei par să ți tot mai adauge concepte, în loc să se elibereze de ele.

V: În timp ce meditez, ce sunt eu?

M: Tu ești conștiința fără formă. Tu știi că „ești” din cauza corpului; dar tu nu ești corpul.

V: Eu am devenit una cu martorul.

M: Tu ești tot timpul martorul. Dimineața, există trezirea din starea de somn. Ți s-a întâmplat observarea
trezirii, după care ai fost martorul mediului înconjurător. Tot ce spui că vezi, guști, miroși etc. nu-i făptuirea
ta, ci întâmplarea observării tale. Tu ești anterior tuturor experiențelor și acțiunilor. Martorul nu doarme
niciodată. Observarea stărilor de veghe și a celei somn este dincolo de aceste stări. Ceea ce funcționează
acum este starea de veghe. Tu asculți aceste discuții și nu poți vorbi, iar martorul acestor discuții nu trebuie
să vorbească. Trezirea și somnul rezultă din materia alimentară (Sattva), însă cunoscătorul acestor stări este
dincolo de Sattva. Aceste stări au apărut și s-au stabilizat. Stabilizarea-i considerată ca moarte de oamenii
ignoranți față de originea stării de veghe - conștiința. Pentru un înțelept nu există moarte, ci fericire.
Cunoașterea de Sine este sfârșitul fricii și-al morții.

V: Cum este un jnani legat de lumină?

M: Nu există nicio legătură. Se întâmplă doar observarea. Cele trei epoci (Yugas) au trecut și ele au fost
observate. Acest martor este mereu prezent și el n-are nicio venire (naștere) sau plecare (moarte). Apar
nenumărate forme, rămân și apoi dispar, dar martoru-i doar unul singur și el rămâne pentru totdeauna total
neafectat.

30 decembrie 1979 - Manifestarea-i fără scop

Vizitator: Ce-i abandonarea reală?

Maharaj: A uita numele și forma cuiva.

V: Cum diferă un Sadhaka (căutător spiritual) de un om obișnuit?

M: Pentru a se întreține, un om obișnuit se bazează pe el însuși, pe când un Sadhaka se bazează pentru tot
pe Guru sau pe Dumnezeu. Un Sadhaka se cunoaște pe sine însuși ca fiind conștiință și nu trup.

V: Cum se depășește frica de moarte?

M: Trebuie lepădată identitatea corpului. Conștiința nu moare niciodată. Trăiește fiind conștiința și fii
neînfricat!

V: Toate conceptele noastre se datorează Sattvei?

M: Fiecare concept, inclusiv primul, adică „Eu sunt”, se datorează Sattvei.

V: Dacă întreaga lume există în conștiință, unde-i jnani?

M: El este în afara lumii. Este atemporal și dincolo de ființă și neființă.

V: Poți să mă binecuvântezi că să mi se întâmple numai bine?

78
M: În realitate, tu ești fără formă. Ce bine sau rău ți se poate întâmpla? Totul se schimbă foarte repede, însă
adevărata ta natură rămâne neafectată. Cea mai bună binecuvântare este să realizezi ceea ce-i veșnic. În
toate împrejurările, numai cei fără schimbare rămân neafectați.

V: Tu vorbești mai puțin despre indivizi.

M: Eu vorbesc despre relația colectivă a conștiinței. Când cele cinci elemente se unesc pentru a forma
Sattva, apar diferite forme. Una și aceeași conștiință operează prin toate formele. Toți indivizii sunt
imaginari. Există Conștiința Infinită, fără niciun scop. Suflul vital apare împreună cu conștiința.

V: Manifestarea-i fără scop - o informație foarte valoroasă. Fie ca tu să trăiești mult ca să ne călăuzești!

M: Eu n-am nevoie să trăiesc nici chiar o zi mai mult. Viața înseamnă necazuri și ea începe odată cu trezirea
din fiecare dimineață. Nu poți evita sau amâna nici chiar mersul la toaletă. Având grijă de nevoile corpului
tău, tu nu te poți aștepta la o pace de durată.

V: Este „Eu sunt” sau conștiința, adevărata noastră natură?

M: Nu. Ea-i problema noastră! Până în prezent, au trecut trei epoci (Yugas). Ele-s Satya, Treta și Dwapar.
Epoca curentă este Kali Yuga. În acest timp vast, este natura (Nisarga) afectată în vreun fel? Nisarga nu-i
conștientă, deci ea nu-i deloc afectată. Vestea „Eu sunt” este cauza suferinței. Unde-și are ea originea?

V: În pântece.

M: Această veste a fost conținutul pântecelui. Experiența mea actuală de a fi în viață și de a experimenta
lumea depinde de această veste. Această veste este fundamentul acestei existențe.

V: Care era condiția atunci când vestea lipsea?

M: Aceea era adevărata mea stare eternă, neatinsă de diversele disoluții ale universului.

V: Cum văd oamenii viziunile zeilor și înțelepților?

M: Conștiința noastră are puterea să apară în aceste forme. Este nevoie de credință și de un mare impuls ca
să vezi aceste forme.

31 decembrie 1979 - Mai multă măreție, mai multă sclavie!

Maharaj: Ca să se realizeze tranziția de la neființă la ființă, în pântece se desfășoară o mulțime de activități.

Neființa continuă chiar și după nașterea copilului, până cam pe la trei ani.

Vizitator: Unii-s norocoși să devină mari în viață.

M: Mai mult măreția, mai multă sclavie. Chiar și un mic incident din viața cuiva, devine o mare reclamă
peste tot în lume. Tot timpul trebuie să fii foarte atent. Există libertate doar în cunoașterea de Sine.

V: Un Guru-i dă inițiere discipolului său. Cuvântul sanscrit pentru inițiere este Anugraha. Care-i
semnificația lui?

M: Tu trebuie să accepți (graha) adevărata ta identitate de la Gurul tău. El spune că tu ești conștiința
atomică (anu). Discipolii continuă să aibă identitatea corpului lor, dar asta nu-nseamnă că ei acceptă
inițierea.

V: De la ce vârstă începe acumularea de cunoștințe?

79
M: Pentru acumularea de cunoștințe, copilul trebuie să știe mai întâi că el există. Este cunoașterea de sine și
nu cunoașterea de Sine! Asta se întâmplă în jurul vârstei de trei până la cinci ani, perioada-n care copilul
începe să-și recunoască mama. Strângerea ignoranței începe după aceea.

V: Dacă copilu-i învățat că el nu-i corpul ci conștiința sau Sinele, își va realiza mai repede Sinele?

M: Copilul nu va înțelege. El își va aminti cuvintele și le va repeta ca un papagal. Asta nu-l va ajuta în
niciun fel. La sfârșitul vieții, toate cunoștințele acumulate dispar. Puterea se împuținează din ce în ce mai
mult, zi de zi, iar la sfârșit nu mai există energie nici cât să-ți duci lingura la gură.

V: Noi, oamenii ignoranți, avem întotdeauna gânduri de familie, gânduri lumești care curg. Dar cum sunt
gândurile unui jnani?

M: Aceste gânduri sunt absente aici. În cazul tău, există speranțe, dorințe și pofte. Fluxul tău de gândire
există din cauza lor. În cazul unui jnani, speranțele etc. nu mor, dar ele-s împlinite spontan.

V: Eu văd multe exagerări în scripturi.

M: În opera epică Mahabharat este scris că-n regatul lui Krishna au trăit urmașii săi numiți Yadavas, în
total 500 de milioane. Care-i populația actuală a Indiei?

V: În jur de 700 de milioane.

M: Într-o mică parte din actuala țară Gujarat, cum ar fi putut să trăiască comod atât de mulți Yadavas? Noi
citim atât de multe astfel de lucruri... Ce-i adevărat și ce-i fals în asta?

V: Ce-i face un Sadguru discipolului Lui?

M: El îi pune capăt cunoașterii „Eu sunt” și existenței sale nereale. Nefericirea nu poate rămâne în infinit și
nemărginire.

V: Care-i semnificația lui Zeiței Laxmi, cea care-l slujește pe Dumnezeu Narayan?

M: Aici conștiința este Narayan și atenția noastră (Lax) „Eu sunt” (mi) o servește. În oceanul conștiinței,
simțul tău de a fi este atât de minuscul! Când el pleacă, totu-i o singură conștiință.

V: Ram a fost Parabrahman. El n-a fost niciodată ignorant?

M: Când era tânăr, el era ca și tine. Învățăturile Gurului său, înțeleptul Vasistha, l-au schimbat.

V: Ce-i cunoașterea reală?

M: Este să știu că eu nu sunt nici corpul hranei - Sattva, nici calitatea conștiinței sale.

V: Tu crezi în miracole?

M: O sferă minusculă de conștiință a devenit marea întindere a existenței - universul de materie și energie.
Ăsta nu-i un miracol?
Dimensiunea pământului nostru-i atât de minusculă în comparație cu existența totală! O mică particulă
a Sattvei de pe acest pământ are conștiința ce conține întreaga existență. Ce nevoie mai ai tu ca să crezi în
miracole?

01 ianuarie 1980 - Tu cauți Adevărul simplu, dar asta-i greu!

Vizitator: Ce câștig eu prin cunoașterea de Sine?

80
Maharaj: Ideea de profit și pierdere este un semn al identității corpului și ea se aplică unui individ. Aceste
concepte nu mai rămân după cunoașterea de Sine. Când individul nu mai este, în contul cui vei pune tu
profitul sau pierderea? În ceva fără formă nu există conturi separate în care să fie înregistrat profitul sau
pierderea. Totu-i un singur cont sau niciun cont. Dacă tu ești în căutarea pentru profit, acest loc
(Nisargadatta Ashram) este total nepotrivit pentru tine.

V: Cei bogați sunt foarte atenți să înregistreze un profit maxim.

M: Viața lor este o luptă inutilă. Alții din familie n-au de lucru. Treaba lor este să-și scoată câinele la
plimbare. Am văzut un domn (Parsi) dormind cu câinele pe burtă. Acum, uită tu de profit și de pierdere și
spune-mi ce rost mai are ființa ta atunci când îți pierzi individualitatea?

V: Niciun rost. Atunci nu va exista nici fericire, nici nefericire.

M: Toate râurile se unesc cu marea. Dar și toate canalele se golesc în mare. Cum afectează asta marea? În
mod similar, un înțelept nu-i afectat de binele sau de răul lumii.
Cunoașterea „Eu sunt” (conștiința) este o cunoaștere împrumutată. Ea-i obligată să plece. Starea ta de
acum o sută de ani era similară cu starea ta actuală din somnul adânc. În ambele stări nu există gânduri. Prin
urmare, încearcă să rămâi fără gânduri (meditație), atâta timp cât este posibil. Astfel, vei obține cunoașterea
adevărată.

V: Ce-i cunoașterea adevărată?

M: Tu experimentezi lumea datorită stărilor tale de veghe și de somn. Când știi de ce și cum sunt aceste
stări, atunci este finalul întregii tale căutări a cunoașterii.

V: Unde voi pleca la sfârșitul acestei vieți?

M: Tu știi c-ai venit aici de nicăieri. Ai apărut fără să știi și asta s-a petrecut aproape brusc. La fel vei și
dispărea. Dacă ești destul de îndrăzneț, la final tu vei putea spune „La revedere!”.
Așa a început lumea ta, odată cu conștiința ta; ea se va sfârși cu separarea conștiinței. Ființa ta și lumea
sunt una. La fel ca soarele și lumina lui, tu ești soarele și lumea este lumina ta.
Tu n-ai făcut nimic pentru apariția conștiinței tale. Când ea se separă (moartea), tu n-o poți opri. La fel,
ca să scapi de ea, asta nu-i în mâinile tale.

V: Cunoașterea-i identică cu conștiința sau ființa?

M: Da. Acesta-i principalul tău capital. Trebuie să te gândești la cunoaștere. Cine ajunge să cunoască? Cum
s-a întâmplat asta? Tot ce-i vazut în cunoaștere, este transformarea cunoașterii. Tot ce cunoști este din cauza
cunoașterii tale. Ce poți cunoaște fără ea? Oamenii se interesează de ceea ce știu și nu de cunoașterea însăși.
Când vei ajunge să cunoști secretul acestei cunoașteri (originea ei), atunci vei atinge plenitudinea și toate
nevoile tale vor ajunge la sfârșit. Amintește-ți că tu nu ești nici cunoscutul și nici cunoașterea, tu ești
Cunoscătorul cunoașterii. Astăzi, eu vorbesc despre cunoaștere și nu voi părăsi subiectul. Nu-ți voi permite
să ajungi la nivelul corpului. Te duci să vezi drame și filme, dar eu nu merg acolo. De ce? Pentru că tu-ți
iubești cunoașterea, dar n-o poți suporta, așa că trebuie să faci ceva sau altceva. Ca să te simți bine, trebuie
să-ți ții cunoașterea ocupată. În cazul meu, eu n-am nevoie de cunoașterea mea. Și asta nu-i o problemă
pentru mine. Eu nu-s cunoașterea, eu sunt Cunoscătorul ei.
Anterior apariției acestei cunoașteri, a existat vreo nevoie de a fi sau de a continua să fii? Așa cum
cunoașterea are un început, tot așa ea are și un sfârșit. Este la fel ca o condamnare prin spânzurare, doar că
încă nu-i stabilită data.

V: Cum sunt cele cinci elemente legate de cunoaștere?

M: Ele-s conținutul cunoașterii și nu pot exista independent de cunoaștere.

81
V: Dacă Adevăru-i atât de simplu, cum de suntem încă în concepte?

M: Asta-i contribuția ta. Treaba mea-i să-ți spun „ce este”. Ție ți se lasă modul în care să înțelegi, bine sau
greșit. Tu - Adevărul simplu - ești făcut dificil. Prin urmare, nu te poți abține să-l împachetezi în propriile
tale concepte. Poți fi scuzat pentru greșelile tale, dar există așa-zișii Guruși, care nu-s cu mult diferiți de
tine. Conceptul lor cel mai mândru este Brahman-ul lor. Ei sunt dornici să împărtășească cu ucenicii
descoperirile lor mărețe. Măreția unui Guru nu se măsoară prin realizarea Sinelui, ci prin numărul lui de
adepți. Cu cât are mai mulți adepți, cu atât Gurul e mai mare. Eu nu dau vina pe ei (Gurușii), fiindcă ei nu
știu că-s încă ignoranți. Speranțele, dorințele și poftele lor sunt o măsură a ignoranței lor. Cum poate Acela
fără formă să aibă speranțe sau dorințe?

V: De ce-i greu să transcendem toate conceptele?

M: Fiindcă există plăcerea și iubirea ta față de aceste concepte care te leagă. Tu-ți promovezi conceptele la
dimensiunea lui Brahman.

V: De ce există atâta iubire pentru existență?

M: „Eu iubesc” - iubirea de a fi – se naște în fiece ființă vie. Acesta-i un semn al ignoranței. Viața prețioasă
este folosită de ființele omenești ca să le treacă cumva timpul. Valoarea vieții este cunoscută numai la
sfârșit, atunci când au mai rămas ultimele zile sau ore. Medicii-s rugați să țină pacientul în viață cu orice
preț. Acest „eu iubesc” dispare când este cunoscut secretul tranziției de la „necunoaștere” la „cunoaștere”.
Un înțelept nu-l are pe „eu iubesc”. Așadar, El n-are nevoie de gardieni. El (sau ea), cel/cea care-și leapădă
corpul în mod voluntar, este numit yoghinul Maha Samadhi sau îl lasă naturii ori lui Prarabdha (destin).
Care era numele, forma și calitatea ta acum o sută de ani?

V: Niciuna.

M: Același lucru este acum martorul nenumăratelor nume, forme și calități.

V: Gândurile noastre sunt despre vreme, creșterea prețurilor, politică etc. Cum este gândul tău?

M: Mă gândesc la conținutul scripturilor, ca de pildă Mahabharat etc. Există o descriere a nașterii lui
Pandawas și Kauravas. Mă întreb cât de departe sunt ele de a fi adevărate?! Există concepție la masculii care
nu există! E posibil așa ceva? Etc. Care-i realitatea acestei mari lumi? Singurul răspuns pe care-l primesc
este că totu-i imaginație.
Oamenii citesc Bhagavad Gîta ca să cunoască care au fost îndoielile lui Arjuna și cum l-a ajutat Sri
Krishna. Eu le spun cititorilor că Sri Krishna se referă la propriile lor probleme și că El încearcă să-i ajute în
viață. Poate cititorul să știe ce este și cum este El? Autorul Mahabharatei, înțeleptul Vyas, a făcut din
Arjuna doar un instrument pentru trezirea cititorilor la adevărata lor natură.

V: Cuvintele joacă un rol important în viața noastră.

M: Având forma copilului în fața lor, părinții îl numesc după cuvântul care le apare. Fiecare nume are
înțelesul lui. Un om acționează conform înțelesului gândurilor ce-i apar. Se poate aștepta cineva la o acțiune
adecvată, rostind cuvinte fără sens?

M: Ziua ta începe cu acțiuni conform gândurilor ce vin dimineața după trezire. Observarea întregii zile se
întâmplă în starea de veghe care începe dimineața. Pentru a realiza adevărata ta natură, tu trebuie să te
stabilizezi în starea anterioară trezirii. În acea stare nu există cuvinte. Experiența ta în lume și activitățile
tale încep după apariția veștii „Eu sunt”. Înainte de asta, ce era acolo? Ai fost tu bărbat sau femeie?

V: Nimic.

82
M: Primele cuvinte tăcute sunt „Eu sunt”. Ziua ta începe în fiecare dimineață cu cuvinte și iar cuvinte.
Acțiunile tale depind de ele. Tu le spui gânduri. Cuvintele tale se combină ca să formeze o propoziție. După
aceea, numai tu ești în stare să-ți pui întrebarea. Ce săpun folosești ca să-ți cureți ignoranța?

V: Nu-i disponibil niciun astfel de săpun.

M: Acesta-i un săpun de cunoaștere, pe care tu-l primești de la un Guru. Când ignoranța auzită și citită este
curățată împreună cu propriile tale concepte imaginate, atunci rămâne cunoașterea de Sine pură. Sinele-i
permanent și mereu pregătit, iar fără de el, ignoranța temporară nu poate exista. Dar ignoranța-i atât de
proeminentă, încât Sinele pare imaginar și temporar. Ignoranța pare foarte veche și bine stabilită. Cea mai
rea parte a ignoranței este identitatea corpului, care-i cel mai dificil lucru de eradicat. Ignoranța, inclusiv
identitatea corpului, poate fi mai mare sau mai mică, dar Sinele-i mereu deplin și complet. Cu o cunoaștere
adevărată, ignoranța obține eliberarea, dar nu Sinele, care niciodată nu-i în robie.

V: Ce se întâmplă atunci când identitatea corpului este pierdută?

M: Atunci tu știi că ești întreaga manifestare - vastă și nelimitată.

V: Ai spus odată că „eu sunt treaz”. Și asta-i tot un concept?

M: Adevărata ta natură este dincolo de veghe, somn și cunoaștere, ea-i întotdeauna trează. Din acel unghi,
ca să spui că „eu sunt treaz” este ceva ciudat, e un concept.

V: Cum acceptăm orice auzim ca fiind adevărat?

M: Toată cunoașterea ta se bazează numai pe zvonuri. Ție ți se pare convenabil să mergi laolaltă cu
majoritatea oamenilor. Orice cred nouăzeci și nouă de oameni, al sutelea om crede și el cu ușurință.
Nașterea nu-i experiența nimănui. Totuși, ea-i luată ca adevăr.

V: Care-i soluția?

M: Toată cunoașterea din auzite trebuie abandonată. Nu distra opinia publică. Ceea ce suntem, ar trebui să
fie propria noastră cunoaștere. Toate religiile se bazează pe zvonuri, dar Sinele nu-i afectat, el este
independent de ele.
Cărei religii îi aparțin somnul și conștiința?

V: Niciuneia.

M: Nașterea noastră înseamnă apariția stărilor de veghe și de somn și-a conștiinței. Combinația dintre cele
trei dă naștere memoriei „Eu sunt”, cea care-a acceptat religiile conform tradițiilor.

V: Păcatul sau meritul religios, sunt ele reale sau imaginație?

M: Dacă ele ar fi fost reale, atunci le-ai fi cunoscut chiar și-n somn adânc sau acum o sută de ani. În aceste
două stări tu ai fost perfect și pur în toate privințele. Toate problemele tale se datorează memoriei „Eu sunt”
și identității corpului. În absența identității corpului, nu există nicio naștere, nicio moarte și nicio robie.
Luând-te ca trup, ceea ce aduni în această lume este doar ignoranță. Te consideri bărbat sau femeie din
cauza formei corpului, care și ea-i tot ignoranță.

V: Ce trebuie să facem după ignorarea toate zvonurile?

M: Trebuie să rămâi în propriul tău Sine. Fără să întrebi pe nimeni, tu poți fi sigur de un singur lucru,
sentimentul tău de a fi, conștiința ta. Acesta-i principalul tău capital. Fii cu el. Meditează la el, iar el îți va
spune Adevărul. Acest lucru nu va fi un zvon, ci propria ta cunoaștere directă. Atunci când corpu-i uitat,
există pace și puritate.

83
V: Cât timp ar trebui să meditez?

M: Până când uiți că meditezi. Acest lucru va fi posibil prin practică, cu condiția ca tu să fii serios. Altfel,
poți medita timp una sau două ore între orele trei și șase în fiecare dimineață sau după cum îți convine.

V: Care-i cauza fricii?

M: Înainte să dobândești concepte de la alții, exista vreo frică?

V: Nu.

M: Nu accepta conceptele altora și fii neînfricat. Care-i nevoia ta principală?

V: Să rămân în viață.

M: Toate activitățile tale trebuie să rămână în viață. „Eu sunt în viață” este un concept din punctul de vedere
al naturii tale adevărate care nu moare niciodată. Prin urmare, trebuie lepădat conceptul „eu sunt în viață”.

V: Ce-i Moola Maya (iluzia)?

M: În adevărata ta stare eternă, sentimentul de a fi era absent. Apariția lui este cea mai atrăgătoare
chestiune. Asta-i Moola Maya. Sentimentul de a fi este tributar timpului și el nu-i nelimitat.

V: Cum poate un om să-l atingă pe Brahman?

M: Când vorbim despre un bărbat sau o femeie, se înțelege că ei au o identitate corporală. O astfel de
persoană nu-l poate cunoaște pe Brahman.

V: Ce se vede de fapt, poate fi neadevărat?

M: Tu vezi un vis. Este el adevărat? Tu vezi și-n starea de veghe, iar ea nu-i cu mult diferită de un vis.
Sentimentul tău de a fi conține mereu diferite scene pline de obiecte. Nu poți separa scena de sentimentul
de-a fi. Sentimentul de a fi este calitatea Sattva a esenței hranei. Când Sattva nu este, nimic nu este.

02 ianuarie 1980 - Cine ajunge să cunoască că toată existența-i falsă?

Vizitator: Cum spui că toată cunoașterea noastră-i din auzite?

Maharaj: Ce-i cunoașterea ta? Ai știut tu că erai fată?

V: Nu.

M: O picătură știe despre ocean, dar atunci când devine una cu oceanul, ea nu știe că-i ocean.

V: Există vreo datorie după cunoașterea Sinelui?

M: Atunci tu ești liber de toată robia și de toate îndatoririle. Toate activitățile și îndatoririle tale normale
există ca să te protejezi și să-ți păstrezi „eu iubesc”-ul tău. Pentru un jnani, nu există niciun „eu iubesc”-,
așadar nu există nicio problemă de a-l proteja.

V: De ce n-are Dumnezeu deloc nevoie de ceva?

M: Tu ai nevoie de apă doar când ți-e sete.

84
V: Un Jnani, este el liber să facă ceva?

M: Dacă lucrezi într-o companie, trebuie să respecți regulile și reglementările ei. Așteptarea unui venit
regulat este robie ta. Un jnani este liber de toate așteptările, inclusiv de nevoia de a exista. Prin urmare, El
este cu adevărat liber. Pentru El, viața-i o piesă de teatru (lila). Totuși, cuvintele și acțiunile Sale sunt în ton
cu Absolutul. Un jnani nu trebuie să urmeze nicio religie. Majoritatea religiilor au început de la jnani.
Pentru cel care s-a văzut așa cum trebuie, capitularea Sa-i completă. Acest lucru s-a întâmplat aici (în cazul
meu), iar acum nu mai e nevoie de nicio religie. Această discuție, care se întâmplă acum, este calitatea
materiei alimentare (Sattva). Un jnani este întotdeauna Cunoscătorul conștiinței și El este separat de ea.
Pentru a comunica, El folosește conștiința ca pe un instrument.

V: De ce unii Guruși, care nu-s decât pe jumătate copți, nu vin aici ca să-și finalizeze coacerea?

M: Tocmai atitudinea lor este cea care le stă în cale. Sunt Sadhuși, Mahatmași, Sfinți sau Rishiși. Ei au
proprii lor adepți. Nu pot sacrifica totul pentru cunoașterea Sinelui. Aici (în cazul meu) nu există nicio
atitudine. Totu-i spațiu plăcut și deschis. Pe calea devoțiunii (Bhakti Marga), inițial, un discipol trebuie să
se considere a fi Brahman. După atingerea Lui, nu mai este nicio nevoie să repeți „Eu sunt Brahman”. Acela
trăiește ca Brahman, care-i realul Brahmacharya (Celibat), fără niciun anunț sau publicitate. Asta-i
imaginea plenitudinii și sfârșitul tuturor dorințelor. Cum erau Ramkrishna Paramahansa, Sri Sai Baba,
Nityanand, Ramana Maharshi și alți mari Înțelepți? La ei n-au existat conceptele de profit și pierdere și nici
constrângerile rezervate celor doar pe jumătate copți.
Oamenii vin aici cu propriile lor idei și încearcă într-un mod inocent să mă implice. Odată, a venit aici o
femeie cu niște prasad, după ce-a vizitat Pandharpur. Voia ca eu să profit de vizita ei la Vithoba. I-am spus
să-și păstreze prasadul, astfel încât să-l pot consuma mai târziu.
O altă femeie m-a invitat s-o însoțesc într-o vizită la Babaji, care era în vârstă de o mie de ani și venise
în vizită la Bombay (Mumbai). I-am spus să-l viziteze ea și să-mi povestească mai târziu despre întâlnirea
lor.

V: Un căutător fără nicio atitudine poate să-și urmeze meditația fără nicio perturbare.

M: Să presupunem că există o fată săracă și merituoasă, care are nevoie de ajutorul tău. Tu iei poziția tatălui
ei. Atunci ești obligat să-ți petreci timpul, banii și energia pentru ea. Sadhușii sunt atât de ocupați de
activitățile lor lumești, încât ei nu mai au timp pentru meditație. Nu mai au timp nici măcar să se gândească
la învățăturile Gurului lor. Majoritatea timpului și-l petrec mergând dintr-un loc în altul și ținând prelegeri.
Ei rămân la nivel intelectual și nu pot trece dincolo de asta. Uneori, aveam și eu o mică atitudine, dar
văzându-i dezavantajele, am renunțat. Acum nu mai există aici nicio afectare.

V: Cum rămâne cu cunoașterea Sinelui Etern?

M: Această conștiință nu va rămâne mult timp. Cât timp ea durează, tu trebuie să-ți cunoști starea, fiindcă
această conștiința nu va mai fi prea multă vreme. Pentru această cunoaștere, tu nu poți aștepta plecarea
conștiinței.

V: Dacă un jnani este fără o poziție, înseamnă că el este liber de orice responsabilitate.

M: Pe de altă parte, responsabilitatea lui crește. El trebuie să aibă grijă de tot universul, dar nu există nicio
implicare în asta. Dincolo de toate conceptele, există libertate totală.

V: Când tu ne vorbești, ce consideri că suntem noi?

M: Eu îi vorbesc Principiului Nenăscut, dar tu mă auzi ca o ființă născută. Conștiința-i Atma și Paramatma
este Principiul Nenăscut.
Înainte să vii aici, tu trăiai cu ideea că „eu sunt corpul”. Cum vei trăi de acum încolo?

85
V: După pierderea identității corpului, eu voi trăi ca fiind conștiința. Poate conștiința să-l cunoască pe
Parabrahman?

M: Nu. Dar Parabrahman cunoaște conștiința, deși nu există nicio nevoie ca s-o cunoască.
Ție-ți place să te uiți la televizor. Ce-i acolo?

V: Totu-i o iluzie.

M: Dacă actorii nu-s în viață, sunt ei morți? Dacă ești mort, ar trebui ca acolo să poți vedea cadavre. Cine se
uită la televizor?

V: Și ei sunt tot o iluzie.

M: Cel care spune c-a existat disoluția universului, dar eu nici măcar n-am observat asta, este el un
cunoscător sau ignorant?

(Tăcere.)

M: Un pescar își întinde plasa ca să prindă pește. Orice-i prins în plasă, este captura lui. În mod similar,
orice vine în înțelegerea intelectului tău, este cunoașterea ta. Când auzi cuvântul Parabrahman, el nu-i
înțeles de intelectul tău. Tu nu înțelegi prin intelectul tău. Poți auzi cuvântul, dar el nu poate avea niciun
gust sau experiență în el. Tu nu înțelegi ceea ce-i anterior ființei tale, în timpul ființei tale și la fel, după
ființa ta. De fapt, Parabrahman este cel care înțelege și nu tu. El nu-i niciodată un obiect, ci este întotdeauna
Subiectul.
Singura cheie pe care o ai pentru Parabrahman este conștiința ta. Purific-o rostind mantra (Mahavakya)
dată de Sadguru. Când falsu-i văzut ca fals, Parabrahman este deja acolo, așteptând.

V: Dacă toată existența-i spontană, atunci care-i datoria mea?

M: Trebuie doar să știi că „tu” nu ești în ea.

V: Cine ajunge să știe că toată existența-i falsă?

M: Cel care știe este și el tot fals.

V: Cel care încearcă să cunoască Adevărul, poate fi ireal?

M: El este ireal. Acesta-i un fapt.

V: Care-i motivul căutării Adevărului?

M: Neliniștea.

V: Care-i cauza neliniștii?

M: Identitatea greșită. Să te consideri ceea ce nu ești, asta-i cauza tuturor confuziilor și problemelor.

V: Atunci care-i soluția la această problemă?

M: Să ne amintim non-stop cuvintele Sadgurului. Astfel, Adevărul se va manifesta în tine. Sri Krishna îi
spune asta lui Arjuna: „Predă-Mi-te singur, complet.” Toată lumea primește un apel lăuntric pentru
cunoașterea Adevărului, dar niciodată el nu-i auzit de majoritatea oamenilor. Acum, te întreb eu, care-s
cheltuielile întregii lumi? Și după debitarea lor, care-i soldul creditului?

(Tăcere.)

86
V: Ce-i abandonarea reală?

M: Renunță la ideea că „eu sunt corpul”.

V: De ce li se spune ucenicilor să se abandoneze lui Ram, Krishna etc.?

M: Asta-i în stadiile inițiale, atunci când este greu să renunțe la identitatea corpului, asta-i ceva pentru
începători.

V: Care-i cauza nefericirii și a durerii?

M: Lipirea ta de corp ca „Eu sunt”.

03 ianuarie 1980 - Ceea ce accepți cu deplină credință, se întâmplă!

Maharaj: Toată lumea ta este creația ființei tale. S-ar putea să ți se pară greu de acceptat. Dar cum rămâne
cu lumea visurilor tale?

Vizitator: Falsa stare de veghe din somnul profund conduce la apariția lumii viselor. Nu-i nevoie de
Dumnezeu pentru a o crea.

M: Ceea ce se aplică stării de vis, se aplică și stării de veghe. Conștiința ta nu-i cu nimic mai puțin decât
Dumnezeu. Ți-ai realizat măreția?

V: Eu sunt un muritor demn de milă, luptându-mă să cunosc Adevărul.

M: Ce ești fără forma corpului tău? La asta mă refer. Noaptea, tu nu poți vedea obiecte în întuneric. Când
răsare Soarele, aceleași obiecte devin vizibile. Similar, în somn adânc obiectele-s invizibile. Trezirea ta-i
Soarele în a cărui lumină lumea devine vizibilă.
Dacă te limitezi la corpul tău, atunci suferi. Fără corp, tu ești invizibil. Acordă-i atenție. Chiar și în
întuneric complet, tu știi că ești. Ține-te bine de asta. Meditează la asta.

V: Nu punem niciodată la îndoială realitatea oricărei experiențe din starea de veghe sau dintr-un vis, cât
timp ea durează.

M: Toate experiențele însoțesc sentimentul tău de a fi. Când sentimentul de a fi este absent, precum în
somnul adânc, nu există nimic. Tu vezi lumina puternică a Soarelui de după-amiază chiar și la miezul nopții
fără lună și îi spui vis.

V: Cum te poate ajuta meditația ca să te trezești din acest vis? Noi visăm chiar și-n timp ce ne trezim.

M: Când meditezi corect asupra conștiinței tale, la timpul potrivit tu vei vedea în ea toate cele cinci
elemente, trei calități și Prakriti și Purusha. Pentru pacea și fericirea completă, va trebui să-ți îmbunezi
conștiința meditând asupra ei. După aceea, vei fi atât de plin în toate privințele, încât nu va mai fi nevoie de
nimic.

V: Dacă moartea-i un mit, atunci cum poate un jnani să moară?

M: Dacă un Jnani spune că el va muri, înseamnă că nu poate fi un jnani.

V: Ne închinăm zeităților ca Ram și Krishna. Au fost ele ființe omenești ca și noi? Dacă da, ne putem
strădui să fim aidoma lor?

87
M: Au fost exact ca tine. Dacă le numești încarnări, atunci și tu ești o încarnare. Asta-i măreția conștiinței în
formă omenească. Singura cerință este folosirea ei corectă, sub îndrumarea unui Sadguru.

V: Deși Adevăru-i atât de simplu, unii oameni întâmpină mari greutăți pentru realizarea Sinelui.

M: Dacă un discipol n-are nicio îndoială cu privire la învățăturile Sadgurului, atunci el realizează Înaltul în
cel mai scurt timp, dar este un caz rar. Credința deplină în conștiință face minuni. În etapele inițiale,
oamenilor li se spune să rostească mantra și să facă Bhajana. Și ei ating Înaltul, dar după o lungă perioadă
de timp.

V: Poți să-mi sugerezi ceva scurt, pentru un antrenament regulat?

M: În timpul zilei tu ești ocupat cu multe activități. Cel puțin atunci când mergi noaptea la culcare, spune
următoarele: „Corpul meu este făcut din cele cinci elemente. Dacă eu nu-s elementele, atunci pot fi eu
corpul? Prana mea (respirația vitală) este fără formă. Conștiința și mintea mea sunt și ele tot fără formă.
Cum pot fi limitat eu la o mică formă? Eu sunt infinit și nemărginit. Eu exist dintotdeauna. Cum pot fi
născut? Deci nu pot nici să am vreo moarte. Eu sunt Principiul Etern care există dintotdeauna.” Prin
insistența ta, schimbările necesare vor avea loc în tine în timpul somnului și progresul tău spiritual va fi mai
ușor și mai rapid. Ceea ce accepți cu deplină credință, se întâmplă în realitate.

V: Zilele trecute te-am văzut vindecând o boală gravă a unui discipol.

M: Starea lui era foarte proastă. I-am spus: „Nu-i nimic în neregulă cu tine. Ești absolut bine!” El avusese
încredere deplină în mine și venise la mine ca o ultimă speranță. Mi-a acceptat cuvintele ca fiind Adevărul
Absolut. Treaba mea era să creez încrederea-n el. Cea care-a funcționat a fost credința lui. A fost eliberat de
boală într-un timp scurt. Unii oameni îmi dau credit pentru miracolele ce se întâmplă. De fapt, eu nu fac
nimic. Dacă eu aș fi fost responsabil pentru miracole, atunci le-aș fi putut face chiar și-n absența credinței
oamenilor în mine. Dar nu toți beneficiază de venirea lor aici.

V: Dacă Atma-i una în toți, atunci ar trebui să fie mai ușor s-avem încredere deplină în Sadguru.

M: Atma-i una - lumea Atma (Jagadatma) sau Atma universală (Vishwatma), care în cele din urmă
fuzionează în Paramatma fără calități. Însă, credința avută în Sadguru diferă de la un discipol la altul. Unu-i
liber să n-aibă credință și să sufere în consecință. Într-una din cântările Bhajana se spune că până și
Dumnezeu este obligat să ajute un ucenic care are credință deplină că Sadgurul său este Parabrahman.

V: Deși eu nu-s acest corp, el este mai evident decât conștiința care-i invizibilă.

M: Să nu aduci niciodată conștiința la nivelul corpului. Conștiința sau Atma par limitate la corp, dar nu-i
niciodată așa. Ea-i pretutindeni, nemărginită. Tu ai ajuns să știi că exiști datorită corpului tău, dar tu nu ești
corpul.
Tu ești de acord că spațiu-i nelimitat. Acum, spațiul și celelalte patru elemente își au originea în
conștiință. Deci înseamnă că această conștiință-i mai mare decât spațiul. Apoi, cum poate conștiința să se
limiteze la corp? Ea-i infinită și fără margini.

V: După cunoașterea de Sine, pe cine-ar trebui eu să mai consult în caz de îndoieli?

M: Existența oricărei îndoieli indică lipsa cunoașterii de Sine. Conceptul „eu am cunoașterea de Sine”
trebuie și el să dispară.

V: Fiind un începător, poți să-mi spui de unde să-mi încep introspecția?

M: Acum o sută de ani tu nu-ți cunoșteai existența. Chiar și corpul tău a apărut fără știrea ta. Existența ta era
într-o stare de necunoaștere. Acum tu știi că ești. Trebuie să descoperi tranziția de la starea de necunoaștere
la cea de cunoaștere. Care-i motivul pentru această tranziție? Și cum se face ea? Mintea ta nu te poate ajuta

88
să afli, fiindcă ea era absentă în timpul acestei tranziții. A venit mai târziu. Este suficient dacă ea nu te
deranjează în timpul cercetării. Fără ea, tu vei avea o meditație frumoasă, profundă, în care toate îndoielile
tale vor fi eliminate.
Introspecția ta în Sine a început din cauza corpului. Când nu era niciun corp, tu nu-ți cunoșteai
existența. Prin urmare, n-a fost nevoie de nicio investigație. Atâta timp cât există corpul, trebuie să-ți
completezi introspecția în Sine. Meditația este cheia pentru a găsi soluția acestei ghicitoare spirituale.

V: Care-i descoperirea finală a spiritualității?

M: Sentimentul tău de a fi (conștiința) este calitatea esenței hranei pe care o mănânci. Cineva ajunge să știe
că este. Cine-i el? El trebuie să fie prezent mai înainte de a-și cunoaște prezența. Atunci de ce n-a știut când
s-a născut corpul? După aceea și esența hranei a fost gata, dar ea era crudă. Într-un mango crud nu există
nicio dulceață. Dulceața vine atunci când mango se coace, după câteva luni. Similar, cunoașterea a apărut la
trei până la cinci ani de la nașterea corpului. Care-i cel mai important lucru din viața ta?

V: Sentimentul meu de a fi.

M: Ce există fără el? Nimic. Prin urmare, acesta-i capitalul tău. Acesta-i totul pentru tine și este cheia ta
pentru cunoașterea de Sine. Meditează la asta. Când conștiința ta-i îmbunată, ea va pune capăt tuturor
îndoielilor și întrebărilor tale. Apoi vei avea parte de fericire de durată.

V: Eu exist și am propriile mele idei despre mine. Cât timp vor dura ele?

M: Atâta timp cât corpul tău este intact. Aici (în cazul meu) nu există idei. „Ce este” nu poate fi descris ca
aceasta sau aceea. Nu seamănă cu nimic altceva. Eu nu mă găsesc util pentru lume, însă „Eu sunt. Existența
mea fizică este această veste „Eu sunt” în corp. Ea a venit nechemată și poate pleca în orice „clipă. Câtă
importanță ar trebui să-i acord acestei existențe fizice nesigure? Existența mea reală este independentă de
acest corp. Eu am existat atunci când corpul nu era. Chiar și acum exist independent de corp. Corpul nu-i
necesar pentru existența mea, doar vestea „Eu sunt” are nevoie de el. Fără trup, nu știu că „Eu sunt”. Și în
viitor voi fi tot acolo, fără acest corp și fără vestea că „Eu sunt”.

V: Apariția ființei este ca și când te-ai trezi din somnul adânc.

M: Unicul, Acela care a fost fără calități și dincolo de conștiință, brusc a devenit conștient. Nu-i cineva care
vine de undeva, ci devine doar conștient de existența sa. Dintr-o stare în care nu există nicio „veste”, a
apărut vestea că „Eu sunt”.

V: Există vreo experiență permanentă?

M: Toate experiențele tale depind de sentimentul tău de-a fi, sentiment care nu-i permanent. Doar starea de
non-experiență este permanentă.

V: Ce rămâne de făcut după întâlnirea cu un înțelept?

M: Încearcă să-ți amintești tot timpul cuvintele lui și rămâi în ele cât mai mult timp posibil. Asta te va ține
mai aproape de Realitate. Trebuie să te uiți la tine și nu la Dumnezeu sau la alții.

04 ianuarie 1980 - Un înțelept este bogat fără să aibă avere

Vizitator: Corpurile noastre au valoare datorită conștiinței. Care-i valoarea conștiinței?

Maharaj: Conștiința-i Dumnezeu. Cine există, altcineva decât ea însăși (constiinta), ca să evalueze asta? Un
căutător avansat spune că „Eu sunt conștiința fără formă.”

V: Cine-i păcătos?
89
M: Conștiința nu moare niciodată, ci ea doar se separă de corp. Cel care spune că „eu sunt pe moarte” este
un păcătos.

V: Noi primim atât de multe de la Sadgurul nostru. Ce valoare să le dăm?

M: Un milionar a avut o pierdere de memorie și-a ajuns cerșind pe un trotuar. Un prieten de-al său l-a
recunoscut și i-a oferit tot ajutorul ca să-l readucă pe drumul cel bun. I-a spus valoarea lui și i-a numit banca
în care el deținea milioane. Tu te aștepți ca cerșetorul să-și continue șederea lui pe trotuar? La fel se
întâmplă și-n spiritualitate. Eu îți spun ce ești tu. Tu nu ești un muritor demn de milă, ci ești un Principiu
Fără Formă, Fără Moarte, Infinit. Dacă însă tu continui să-ți păstrezi vechea identitate, atunci ce pot să fac
eu?

V: Un câștig de câteva mii de rupii este de mai mare importanță pentru noi decât cunoașterea adevăratei
noastre naturi. Noi nu-i cunoaștem importanța. Înțelegem câștigul material, dar nu și pe cel spiritual.

M: Totul devine vizibil datorită conștiinței tale care-i invizibilă. Cei înțelepți știu importanța conștiinței
acum, dar cei stupizi trebuie s-aștepte până la sfârșitul lor. Cât trebuie să cheltuiești ca să ții un pacient în
viață? De multe ori, banii nu-l pot ajuta deloc.

V: Ignoranții trăiesc ca oameni și mor tot ca oamenii. Ce face Sadgurul?

M: El udă sămânța lui Brahman din tine și, la timpul cuvenit, copacul lui Brahman va fi în tine pe deplin
crescut. Tu ești întotdeauna Chaitanya Brahman, în care există o apariție iluzorie a unei ființe omenești.
Ajutorul Sadgurului este necesar pentru a cunoaște și realiza adevărata noastră ființă.

V: Care-a fost ultima mea naștere?

M: Această întrebare apare din identitatea corpului, care-i făcută din pământ, apă, foc, aer și spațiu. Eu îți
voi răspunde la întrebare după ce tu-mi vei spune care-a fost ultima naștere a conținutului pământului din
tine. De asemenea, care-a fost ultima naștere a apei în tine? În mod similar, spune-mi ultima naștere a
focului, aerului și spațiului din tine. Așa cum cele cinci elemente n-au nicio naștere, la fel nici corpul format
din aceste cinci elemente n-are nicio naștere.

V: Toată cunoașterea noastră din acest domeniu este doar ignoranță. De ce sunt Sadgurușii atât de rari?

M: Numărul lor este conform cererii. Există mulți căutători ai cunoașterii de Sine? Există însă o mulțime de
căutători ai sinelui și foarte rari căutători ai Sinelui. Cel care-i dincolo de orice nevoie, îi salută căutătorii
adevărați. Un înțelept se preface că-i un om ignorant sau chiar nebun, ca să-i țină deoparte pe oamenii
nepotriviți. Căutătorii serioși nu găsesc nicio dificultate în a-l întâlni pe omul potrivit.

V: Oamenii bogați și puternici pot ajuta la publicitate.

M: Dar cine are nevoie de publicitate? Nevoia de conștiință s-a sfârșit aici, așadar ce se poate câștiga prin
conștiință? Un înțelept este bogat fără averi. Dorințele tale sunt cele care te fac sărac sau bogat. Tu poți să
întâlnești cerșetori bogați, dar un sărac fără dorințe este rar de găsit!

V: Unde-ar trebui să caut Adevărul?

M: El este în tine și nu în afară. Toate căutările exterioare ar trebui să se termine, ca să se concentreze

căutarea lăuntrică. Odată ce Adevăru-i situat înăuntru, el va fi pentru tine peste tot.

V: Cum să scap de ideea că „eu sunt corpul”?

90
M: Tu nu spui niciodată că ești mâncarea pe care-o mănânci. Ar trebui să-ți fie foarte clar că acest corp nu-i
nimic altceva decât materia alimentară. Conștiința ta-ți mănâncă acest trup în timpul postului. Cu o
constantă reamintire, ideea greșită va dispărea. Tu ești fără formă, iar corpul tău este cea mai apropiată
formă din cauza căreia tu știi că „ești”. Datorită acestei proximități, tu te agăți de acest corp ca de forma ta.

V: Exist eu fără corp?

M: Da, dar existența este fără „eu”. Asta a fost existența ta de acum o sută de ani. Asta-i existența Eternă. În
Ea nu există „eu” sau „tu”. Totu-i unul (singur). Aceeași Atma este în toate ființele vii. Numai formele lor
diferă și ele-s numite în consecință.

V: Dacă eu caut în interior, voi fi eliberat?

M: Toate conceptele tale vor fi eliberate. Fără ele, tu ești deja liber, fără să ai nevoie de vreo eliberare. A fi
liber de concepte înseamnă să ai cunoașterea reală despre ce-i viața.

V: De ce sunt înțelepții în cea mai mare parte tăcuți și vorbesc cu doar câțiva oameni?

M: De ce-a fost Isus răstignit și Mansoor ucis de colegii săi musulmani? Fiindcă numai câțiva pot s-audă cu
răbdare Adevărul și-l pot asimila. Adevărul nu poate fi dat amestecat tuturor. Masele sunt destinate să
rămână doar în ignoranță. Prin urmare, Înțelepții dau cunoașterea doar câtorva aleși. În cazul meu, atât
Dumnezeu cât și adeptul au dispărut și iată-mă aici. Ce se înțelege prin asta? În acest stadiu, eu simt că-i
total nepotrivit pentru oameni să mă viziteze și să mă asculte. Brahma este zeul creator al Trinității Hinduse.
Se spune că ultima zi și ultima dată se notează pe fruntea fiecărei ființe vii. Dar cine scrie ultima zi pe
fruntea lui Brahma? Shiva sau Shankar este marele distrugător responsabil pentru toate disoluțiile. Cine
scrie ultima zi pe fruntea lui Shankar? Toate aceste ghicitori au fost rezolvate aici (în cazul meu). Toate
tainele și-au găsit eliberarea în acest loc. Cu toate astea, adevărata mea natură a rămas neafectată și intactă.
Eu nu pot prezenta un martor care să confirme toate acestea și nu-i nevoie de el. Dacă cineva întreabă dacă
am o minte și cum arată gândurile mele, propozițiile de mai sus îi vor da o idee.

V: Toate formele trebuie să fie eterne, fiindcă Atma-i singurul Adevăr.

M: Toate formele se datorează celor cinci elemente care nu-s eterne. Adevărata ta natură este fără corp și
independentă de cele cinci elemente. Prin urmare, Ea-i Eternă. Tu cunoști lumea datorită conștiinței, ceea ce
tu nu ești. Conștiința-i instrumentul tău și tu ești utilizatorul și Cunoscătorul ei. Fără conștiință, la ce ești tu
martor?

V: La nimic.

M: Prin urmare, uită-ți corpul și fii singur cu conștiința, cât mai mult și cât mai des posibil. Asta se numește
meditație. După aceea, vei vedea lumea ca pe un joc al conștiinței tale. Fără să cunoști originea conștiinței,
orice-ai face, ea nu-ți va oferi niciodată fericirea reală și de durată. Adevărata cunoaștere te eliberează de
robia iluzorie.

V: Mie-mi place să exist. Conștiința-i o binecuvântare pentru mine.

M: Atunci de ce dormi? Încearcă să trăiești fără somn.

V: Somnul regulat este o necesitate.

M: Somnu-i uitarea conștiinței și el este o necesitate pentru supraviețuire. Ceea ce trebuie uitat regulat, nu
poate fi o binecuvântare. Chiar și atunci când ești treaz, tu trebuie să uiți conștiința prin unele activități
mentale sau fizice. Atât mâncarea cât și somnul sunt necesare pentru supraviețuire.

V: Cum rămâne cu sufletul individual (jiva), lumea și Brahman?

91
M: Observarea se întâmplă datorită conștiinței. Există sufletul individual, lumea și Brahman. Fără conștiință
nu există nimic și niciun martor. „Eu sunt” este un concept și totu-i creația sa. Sentimentul tău de a fi este
sufletul (Sarvatma) întregii existențe.

V: Și ce spui despre „Eu sunt”?

M: Când a fost investigat, a și dispărut.

V: Tu nu-i sfătuiești pe ucenicii tăi să respecte nicio restricție.

M: Pentru mine, această existență este copilul unei femei sterpe. Ce diferență va fi dacă copilul se comportă
în vreun fel? Înțeleptul Ramdas le spusese ucenicilor săi că ei îi ceruseră să le dea detalii despre ceva ce nu
se întâmplase niciodată.

V: L-ai cunoscut pe Sri J. Krishnamurti?

M: Dacă se întâmplă să-l întâlnesc, ce-ar trebui să-i spun? S-ar putea să fie un schimb de cuvinte, dar nu de
cunoaștere. Și aici este la fel. Eu am avut această convingere, fie că sunt sau nu (fie că exist sau nu cu
adevărat).

05 ianuarie 1980 - Existența-i doar o aparență!

Maharaj: Aceeași conștiință-copil continuă de-a lungul vieții sale, până în ultima lui zi. O mulțime de
schimbări au loc în corp și-n jurul lui, dar conștiința-copil rămâne aceeași. Observarea întregii vieți se
întâmplă conștiinței copilului. Când ea se separă de corp, totul s-a terminat.

Vizitator: Cum afectează conceptele conștiința copilului?

M: Fluxul de concepte continuă de-a lungul vieții. Vin noi concepte și ele rămân o perioadă de timp, după
care pleacă, însă conștiința-copil rămâne neschimbată. Ceea ce noi numim moarte este plecarea conștiinței-
copil. Până atunci, calitatea semințelor este umedă. Când ele se usucă, conștiința-copil se stabilizează. Toate
activitățile omenești există în perioada cuprinsă între creșterea și stabilizarea conștiinței-copil.

V: Este posibil să te eliberezi de gânduri pe termen nelimitat?

M: Nu. Poate fi doar pentru o anumită durată. Atâta timp cât există conștiința și respirația, gândurile vor
apărea. Spune-i minte. Tu ești deranjat de gânduri. Întrebarea este: „Cine controlează și pe cine?” Tu-ți
controlezi mintea sau mintea te controlează pe tine? Mintea ta-i la fel ca un elefant ce te duce la plimbare. În
cazul unui înțelept, mintea-i ca o muscă ce face o plimbare cu elefantul.

V: Dacă în realitate noi suntem Brahman, atunci ar trebui să ne fie ușor să ne ținem de Sinele nostru.

M: Este mai ușor să te ții de ceva, ceva care nu ești tu.

M: Cum te poți ține și de ce parte te vei ține? Tu ești El (Sinele) tot timpul și orice acțiune a ta se întâmplă
departe de El.

V: Dacă noi suntem una cu lumea, atunci de ce există această multiplicitate?

M: Pentru că devoțiunea ta față de Sadgurul tău nu-i completă.

V: Există într-adevăr un al treilea ochi în frunte?

M: Al treilea ochi este cel al cunoașterii pe care-o primești de la Sadgurul tău.

92
V: Este un înțelept eliberat chiar și atunci când rostește cuvinte irelevante, suferind o mare febră?

M: Cel care-i eliberat și liber este la fel mereu, în toate împrejurările.

V: Noi vedem oameni în vârstă ocupați cu activitățile lor lumești, până la sfârșitul zilelor lor.

M: Ei au frică de moarte și viețile lor sunt doar un efort de a uita asta. Un căutător spiritual trăiește doar
pentru a-și realiza nemurirea.

V: De ce să sacrifici confortul și distracția pentru realizarea Sinelui, care s-ar putea să nu se materializeze?

M: Tu ești conștiința și toată creația constituie formele și nașterile tale. Evitarea spiritualității nu-i nimic nou
pentru tine, dar asta-i practica ta normală. Atunci, în această viață, de ce să nu optezi pentru Cel Mai Înalt?
Potențialul uman este de a fi Dumnezeu și merită să încerci asta cu orice preț.

V: Harul tău este mereu în acțiune și de multe ori noi suntem respectați pentru niciun motiv aparent.

M: Să ai mereu sentimentul că prin tine, oamenii îl respectă pe Sadgurul tău.

V: Ar trebui să-mi continui Bhajana chiar și după cunoașterea de Sine?

M: Da. Asta-ți va spori sau menține demnitatea și te va salva de la o cădere.

V: Merită trăită viața?

M: Cea mai bună folosire a ei este să-ți continui devoțiunea față de Sadguru.

V: Fără credința deplină în Sadguru, cât de departe pot eu să progresez?

M: Fără ea, nu poți realiza unitatea cu Absolutul.

V: În viață noi avem atât de mulți Guruși...Care-i măreția Sadgurului?

M: Atunci când construiești un templu, la finalizarea lucrării mulți își joacă rolul. Arhitectul, inginerul în
construcții civile, muncitorii și salahorii, toți își joacă rolul. Sculptorul trebuie și el să facă o treabă
importantă, dar inaugurarea finală și ceremonia de-a aduce viața-n lucrare este făcută numai de preotul
brahmin. În mod similar, numai un Sadguru te poate trezi la Sinele tău adevărat.

V: În această epocă modernă, și-a pierdut cumva spiritualitatea importanța?

M: Tehnologia a avansat, dar problemele și suferința ta nu s-au schimbat. Mai înainte, tu aveai probleme cu
carele trase de vite. Acum, problemele-s cu mașini și avioane. Gelozia, ura, furia și tristețea ta sunt la fel ca
și înainte. Vei râde de o persoană ce călătorește într-un tren sau autobuz, cu o valiză pe cap. Chiar și acum
tu ești obișnuit să trăiești viața cu probleme și temeri imaginare, însă ușurința reală, pacea și fericirea de
durată și spontaneitatea naturală sunt necunoscute pentru voi toți. Doar cineva rar este o excepție de la asta.
Revenind la spiritualitate, ea cere înțelepciune ca să înțelegi limitările vieții tale lumești. Foarte puțini o au
și ei sunt sarea pământului. Alții trăiesc ca să se lupte și să moară.
Epoca modernă a permis omului să aibă suficient, dar asta nu-i de niciun folos pentru o pace de durată
și fericire. Prin urmare, tot mai multe și mai multe persoane se întorc la spiritualitate ca să-i încerce
valoarea.

V: De ce înțelepții nu-s perturbați de evenimente tulburătoare?

93
M: Înțelepții nu-s altceva decât Parabrahman, care-a fost totalmente neafectat chiar și-n timpul mai multor
disoluții ale universului. Un ocean nu-i afectat de câteva picături de ploaie ce cad în el ici-colo. Înțelepții nu
fac nimic, dar oamenii din apropierea lor beneficiază de ei și problemele lor se rezolvă. Înțeleptul Ramdas a
fost Gurul lui Chhatrapati Shivaji Maharaj, cel care s-a luptat să salveze Hindustanul de la distrugerea totală
în timpul invaziilor musulmane și a dezordinii.

V: Cei mai mulți oameni duc lipsă de devotament.

M: Fiecare ființă vie are devotament pentru a fi în viață. Niciun efort nu-i cruțat ca ea să rămână în viață.

V: Cum pot fi sigur că eu sunt pe drumul cel bun în spiritualitate?

M: Când ești stabilizat în conștiință, fără s-o folosești pentru alte activități, înseamnă că ești pe cale.

V: Mintea mea mă deranjează în timpul meditației.

M: Fii un adevărat adept al unui Sadguru. Atunci vei merge dincolo de mintea ta.

V: Sunt de acord că lumea viselor este falsă, dar cum rămâne cu lumea care se trezește?

M: Ambele sunt conținutul conștiinței tale și ele-s tributare timpului. Cum pot fi adevărate?

V: Eu vreau să scap de această iubire de a trăi.

M: Atunci cunoaște-ți Sinele.

V: Ce-i adevărata adorare a lui Dumnezeu?

M: Adevărata adorare este să știi că tu, în forma ta pură, ești Dumnezeu.

V: Se spune că Paramatma este fără sentimentul de a fi sau cunoașterea „Eu sunt”.

M: Vestea că „Eu sunt” lipsește în Paramatma fără formă. Această veste este calitatea formei corpului.
Vestea a apărut din cauza corpului și a confundat corpul cu forma. Lumea există în conștiință și conștiința în
Paramatma.

94
 Glosar

Ajnana ignoranță
Ananda beatitudine
Anugraha inițiere
Atma Sinele
Atmananda beatitudinea Sinelui
Atmaprakash lumina Sinelui
Beingness conștiința, „Eu sunt”, cunoașterea că „Eu sunt” sau că „tu ești”
Bhaktimarga calea devoțiunii
Bodhisattva esența inteligenței
Brahmasutra mintea cosmică
Conștiința-copil conștiința pură a unui copil
Chaitanya conștiința
Chakre (Plexuri) Muladhar, Swadhishthan, Manipur, Anahat, Vishuddha, Ajna
Chidananda conștiința-beatitudine
Dhyan meditație
Guna calitate
Hiranyagarbha inteligența cosmică, Conștiința Universală
Ishwara Dumnezeu
Jagadatma Ființa Supremă
Jagruti starea de veghe
Jnana cunoașterea, conștiința
Jnani înțelept
Kailas lăcașul lui Shiva sau Shankar
Karma acțiune
Mahasamadhi părăsirea corpului de către un înțelept
Maya iluzia, puterea iluzorie a lui Brahman
Maha-Tatwa Marea Realitate, Conștiința Supremă
MoolMaya iluzia primordială
Mumukshu căutător spiritual
Nirguna nemanifestat, fără calități
Nisarga natura
Nirvikalpa fără modificările minții
Paramatma Realitatea Supremă

95
Paramananda Fericirea Supremă
Peetambara mătasea galbenă a unui dhoti
Prakruti Substanța Cosmică
Pranayam controlul yoghin al respirației
Parabrahma Realitatea Supremă
Prarabdha destin; efectele stocate ale acțiunilor trecute
Purusha Spiritul Cosmic
Rajas una din cele trei calități, agitația
Saguna adorarea idolului Bhakti (Saguna înseamnă manifestatul)
Sarvatma Sinele din tot, Sinele Cosmic
Sahaja State starea cea mai naturală (a unui Jnani)
Sahajawastha starea naturală
Sahaja Yoga yoga ușoară
Sadananda totdeauna în extaz
Samadhi unitatea cu Sinele
Sadhaka căutător avansat
Satchidananda existență – conștiință - beatitudine
Sattva esența adevărată, una din cele trei calități
Shaktipat un tip de yoga spirituală
Siddha o ființă perfecta
Swavishaya meditația asupra Sinelui
Tamas una din cele trei calități, atribuirea făptuitorului
Acela beatitudinea / această beatitudine – numele cuiva în robă portocalie
Vaikuntha lăcașul lui Vishnu
Vasudeva unul din numele lui Krishna
Veda străveche scriptură hindusă
Videhi cel aflat în starea fără trup
Vijnana Principiul inteligenței pure, dincolo de cunoaștere (Jnana)
Vishwambhara Dumnezeu Universal
Vishwatma Ființa Supremă

96