Dincolo

de

LIBERTATE

Dialoguri cu
Sri Nisargadatta Maharaj

editor: Maria Jory

traducere în limba română: Damema Ro

1
 „Am stat de vorbă cu Maurice Frydman cam acum patru
ani; el mi-a redactat cuvintele, punând accent pe unele puncte
sau adăugându-și propiile sale idei, în cartea „Eu sunt
Acela”. Acea carte și tot ce-a fost expus acolo a fost relevant
pentru acea perioadă. Astăzi, eu vorbesc cu totul altfel. Acest
fapt trebuie înregistrat și publicat foarte detaliat, insistându-se
pe unele aspecte.”

Sri Nisargadatta Maharaj

2
 Cuprins

Nota editorului

Prefață

Ce-i Acela pe care-l cauți?

Cunoașterea identității tale reale

Conștientizarea Prezenței

O lume de vis, a cărei Sursă Tu ești

Cuvintele Gurului sunt chiar Adevărul

Totu-i conceptual

Identificându-te cu trupul, tu suferi odată cu trupul

Iluzia pare adevărată datorită atașamentului față de corp

Tot ce-i creat este prin cunoașterea „Eu sunt”

Cu tine ca Neființă, există o stare a non-minții

Cunoașterea „tu ești” creează lumea ta

Scânteia cunoașterii „Eu sunt”

Butonul care aprinde lila

Identifică-te cu Conștiința

Fără corp nu există nicio cunoaștere „Eu sunt”

Fără cunoașterea „Eu sunt”, Absolutul nu știe că „este”

Ishwara înseamnă expresia oricărei forme

Glosar

3
 Nota editorului
Învățăturile extraordinare ale legendarului înțelept Sri Nisargadatta Maharaj au avut cel mai mare
impact asupra perspectivei vieții mele. Eu pot să citesc doar câteva paragrafe din învățăturile sale la un
moment dat, ca după aceea, să mă aflu în liniște, fiindu-mi imposibil să citesc mai departe.
Nu mi-a fost niciodată de ajuns să mă minunez de modul în care se desfășoară „planul cosmic”, el
fiind mereu perfect și nici de mulțimea sincronicităților și catalizatorilor ce preced adesea evenimentele.
Am auzit despre interpretul și prietenul lui Maharaj, Saumitra Mullarpattan; am căutat în jur datele lui de
contact, dar fără vreun succes. Viața m-a învățat că atunci când situațiile sunt blocate, să nu mai forțez
puzzle-ul să se așeze, fiindcă în clipa în care-i menit ca totul să se potrivească, viața se desfășoară spontan
și fără efort. Totuși, am mai făcut o încercare, vizitându-mi prietenii dragi, pe Chaitan Balsekar și
frumoasa sa soție Neela, ca să-i întreb dacă m-ar putea ajuta. Chaitan, mereu un om săritor, i-a telefonat
lui Mullarpattan, cu care era prieten și așa am fost invitată chiar în acea zi la ceai.
Câteva zile mai târziu, am avut un o conversație cu un editor, Gautam Sachdeva, înainte de satsangul
cu Ramesh Balsekar, care și el fusese un translator al lui Maharaj. Simultan, ne-a venit la amândoi ideea
să facem împreună o carte despre Maharaj. I-am menționat planul nostru lui Mullarpattan și el ne-a dat cu
generozitate zece casete înregistrate cu discuțiile lui Sri Nisargadatta Maharaj cu căutătorii, discuții avute
în ultimii săi doi ani de viață.
Casetele erau pline de sunetele Indiei. Era greu să auzi ce se vorbea, printre zgomotele din trafic,
muzica dată tare, câinii lătrând, munca de tâmplărie sau diferite glasuri de păsări ce concurau și ele cu
satsangul cu Maharaj! Eu nu înțeleg marathi, însă a fost ceva profund revigorant să aud pasiunea și
energia cu care Maharaj vorbea și chiar ceva destul de bizar, ca să înțeleg ce spunea el!
Mullarpattan a făcut o treabă minunată traducându-i cuvintele lui Maharaj. Aceasta trebuie să fi fost
o sarcină descurajatoare, fiindcă el vorbea mult timp până când translatorul să fie în stare să traducă. Ar fi
fost imposibil să traducă cuvânt cu cuvânt. Așadar, a trebuit să găsesc o persoană care să înțeleagă
marathi, care să-mi dea o traducere literală a spuselor lui Maharaj, înregistrate pe casete. Am discutat
dilema mea cu Chaitan și Neela Balsekar și am descoperit, spre încântarea și ușurarea mea, că Neela era o
fluentă vorbitoare de marathi. Ea a fost fericită să mă ajute împreună cu Chaitan, la traducerea literală a
casetelor.
Transcrierea și editarea acestei cărți a fost pentru mine cea mai mare bucurie. Rafinarea capitolelor,
zi de zi, de-a lungul a multor luni, a determinat conceptele lui Maharaj să percuteze în mine neobosit, mai
adânc și mai profund, până când ele au devenit acum parte din țesatura ființei mele. Dorința mea sinceră
în editarea acestei cărți a fost de a reprezenta cu acuratețe, cât mai mult posibil din punct de vedere
editorial, exact cuvintele lui Maharaj din timpul discuțiilor sale. Am păstrat ceea ce unii pot considera o
„engleză săracă”, cu scopul de a menține modul distinctiv prin care se exprima Maharaj. Am fost
conștientă de faptul că s-ar fi putut pierde mult datorită unei editări cu exces de zel. Pentru mine a fost
încurajator și comentariul fiicei mele, care remarcase că în editarea acestei cărți nu-mi văzuse stilul
caracteristic.
Portretul lui Maharaj, reprodus pe coperta acestei cărți, a fost realizat de prieteni mei, artiștii Trevor
și Tim Gainey. Când le-am spus că portretul va fi pus pe coperta cărții, ei mi-au spus că erau fericiți că și
alții vor putea gusta munca lor, fiindcă i-a străbătut o puternică trăire în timp ce l-au realizat. Pentru acest
minunat portret, le ofer din inimă toată aprecierea mea.
Aș dori să-i mulțumesc lui Saumitra Mullarpattan pentru bunătatea sa de a ne oferi materialul pentru
această carte și pentru generoasa sa ospitalitate din timpul vizitelor mele la el acasă.
De asemenea, îi mulțumesc lui Gautam Sachdeva de la Yogi Impressions, pentru sprijinul și
încurajarea sa din timpul procesului de redactare a acestei cărți.
În special, le mulțumesc lui Chaitan Balsekar și soției sale Neela, pentru prietenia, sprijinul și
traducerile neprețuite, fără de care această carte n-ar fi văzut nicicând lumina tiparului.
Multe mulțumiri și fiicei mele Racquel, cea care-a corectat materialul și m-a încurajat tot timpul, de
parcă ea ar fi parcurs deja acest drum.

4
 În final, îmi ofer sincera mea recunoștință lui Sri Nisargadatta Maharaj, pentru că a folosit acest corp-
minte ca pe un vehicul, pentru a transpune în scris benzile înregistrate cu discuțiile și învățăturile sale.
Din acest motiv, tuturor celor care citesc această carte li s-a dat ocazia să trăiască parfumul și esența
acestui mare Maestru.
Maria Jory
octombrie 2006

5
 Prefață
Privind în urmă la seria de evenimente care-au condus la publicarea acestei cărți, văd că acest lucru
este o reconfirmare a ceea ce Sursa a sorocit că trebuie să se petreacă.
În ultimul an, când am descoperit cu totul întâmplător că samadhi Gurului lui Sri Nisargadatta
Maharaj era în vecinătatea casei mele din Sudul Mumbaiului, m-am hotărât să-l vizitez chiar în acel
sfârșit de săptămână. Am fost surprins cu desăvârșire să aflu că samadhi era pe terenurile de incinerare de
la Banganga, dar apoi mi-a apărut gândul că nici n-ar fi existat vreun alt loc mai bun decât acesta, loc care
să-mi aducă aminte de învățătura lui Maharaj: „tu nu ești corpul”. O senzație de pace și calm străbătea
locul, ca o briză plutind pe mare.
Lângă samadhi ședea un bătrân. Am început cu el o conversație și am înțeles că avusese de câteva ori
ocazia să aibă un satsang cu Maharaj. L-am întrebat dacă mai existau conversații cu Maharaj care să nu fi
fost publicate, fiindcă era posibil să existe o mulțime de înregistrări pe parcursul acelor ani. El mi-a
răspuns că nu știe, dar că există o persoană numită Mullarpattan, care ar fi trebuit să știe acest lucru. Din
nefericire, nu mi-a dat niciun contact al acestei persoane. Am plecat cu gândul că, dacă ar mai exista
înregistrări, ar fi o idee grozavă să le pun pe hârtie sub forma unei cărți.
Duminica următoare, așteptam în fața apartamentului lui Ramesh Balsekar (un discipol al lui
Maharaj), înainte să înceapă satsangul de dimineața la el acasă. Acolo am întâlnit-o pe Maria Jory. Noi
vorbeam ocazional; ea m-a întrebat de ce-am ajuns atât de târziu, iar eu i-am spus că fusesem să vizitez
samadhi Gurului lui Sri Nisargadatta Maharaj și că acum căutam o persoană numită Mullarpattan. Încă
pot să-i văd privirea uimită la auzul acestui nume. Ea a exclamat că dintr-o pură coincidență urma să-l
vadă pe acest om, tocmai în acea seară! Mi-a spus că Mullarpatan fusese în cea mai mare parte a timpului,
interpretul lui Maharaj.
M-a invitat s-o însoțesc în vizita din acea seară la Mullarpattan. Am fost întâmpinați de un om de 91
de ani, primitor, amabil și foarte vibrant. Fără mare zarvă, noi l-am întrebat dacă mai există ceva casete ce
n-au fost încă transcrise într-o carte, fiindcă ele ar putea fi de o inestimabilă valoare pentru cei interesați
de învățăturile lui Maharaj. El a continuat să repete că Maharaj obișnuia să spună: „Uită toate cărțile și
mergi înăuntru!”
Într-o vizită ulterioară, am fost plăcut surprinși când el ne-a înmânat o cutie cu zece casete. Aceste
casete, transcrise mai târziu de Maria, formează cartea de față, cea pe care o ții tu acum în mână.
Cele mai calde mulțumiri se îndreaptă spre Mullarpattan, pentru darul său și pentru încrederea avută
în noi, oferindu-ne această comoară a înțelepciunii lui Maharaj, comoară ce intrase în uitare atât de mult
timp. Acum, ea le oferă căutătorilor o rară oportunitate de a gusta din învățăturile lui Maharaj.
Mulțumiri Mariei, pentru întreaga ei muncă nu tocmai ușoară și pentru răbdarea pusă în acest proiect.
Multe mulțumiri și familiei Balsekar, Chaitan și Neela, pentru ajutorul lor în traducerea din marathi,
dialect vorbit de Nisargadatta Maharaj și în special lui Gary Roba, pentru contribuția sa neprețuită în
aranjarea textului.
Întotdeauna m-am gândit la învățăturile lui Maharaj ca la niște săgeți de aur ce pătrund direct în
inimă. Când i-am spus asta unui prieten, el mi-a spus: „Chiar așa? Pentru mine a fost mai mult decât m-ar
fi bombardat cu gloanțe!”

Speranța noastră este că această carte o să aibă asupra ta un impact, într-un fel sau altul.

Gautam Sachdeva
mai 2007

6
 Ce-i Acela pe care-l cauți?
Maharaj: Când devii Principiul Ishwara, nu mai există niciun simț al personalității. Să n-ai nicio grijă
că-ți vei pierde personalitatea ascultând această cunoaștere, fiindcă personalitatea ta a fost dintotdeauna
iluzorie. Chiar și pentru a mă înțelege, simțul personalității trebuie să fie absent. Tu ești cunoașterea și n-
ai nicio formă sau aspect. Ești impersonal. Ești complet. Ești nemanifestat, Conștiința Universală. Ce s-ar
întâmpla dacă ai pleca în căutarea acelei Conștiințe? Căutătorul ar dispărea în căutare, fiindcă cunoașterea
„Eu sunt” este tot ce există.

Vizitator: Aici, am o întrebare.

M: Nu te concentra pe întrebarea ta. Concentrează-te pe ceea ce spun eu. Nu spune nimic, doar ascultă.

V: Eu sunt în stare să prețuiesc ascultarea ta, de aceea vorbesc.

M: Abandonează întrebarea, fii tare.

V: Tu vorbești foarte aspru...asta mă rănește.

M: Lasă asta. Nici măcar nu privi într-acolo, concentrează-te numai pe ceea ce-ți spun.

V: A existat o fractură între ce-am fost înaintea întrebării și ce-a venit după ea.

M: Privește la ce-a fost mai înainte de a se ivi întrebarea. Nu vorbi despre ce-a venit după întrebare.

V: Dar eu nu știu cine sunt, asta-i realitatea mea!

M: Atâta timp cât vii aici, căutarea ta nu s-a terminat. Ești aici pentru că nu s-a încheiat căutarea. Încearcă
să afli de ce. Ce-i Acela pe care-l cauți? Nu-i nimic acolo, este doar procesul de căutare.
S-ar putea să fii oricine în lumea asta, chiar Brahma sau Vishnu, dar n-ai puterea să faci nimic. Viața
ta-i existența ta. Ea-i alcătuită din cele cinci elemente și depinde doar de aceste cinci elemente.
Conștiința-i un orfan fără părinți sau sursă. N-are nevoie de nimeni. Ce înțelegi tu din lumea
obiectivă este în întregime dualitate. Lumea ta obiectivă-i alcătuită din relații. Tot timpul trebuie să
depinzi de altcineva - prieten, soț, soție etc. În lumea obiectivă nu există decât dependență, pe când în
starea ta adevărată, întotdeauna există independență. Existența fără identitate, cea care-i adevărata noastră
natură, este independentă. Acum este ora 11,30, nu poate fi 12. Peste o oră va fi 12,30. Noi n-avem niciun
control asupra acestui lucru; timpul trebuie să treacă. Asta înseamnă că tu ești mereu dependent de ceva.
Nu poți fi independent de timp, de spațiu sau de elemente. Toată lumea-i neajutorată. Numai Conștiința-i
independentă.
Starea de beatitudine sau de bucurie este Poornabrahman sau Nirvana. Cel care n-are nevoie de
nimeni ca să se distreze este niranjan. Cel mereu prezent este nitya. Stare nu se schimbă deloc, niciodată.
Câtă vreme ești conștient de corpul tău și de nevoile lui, tu nu poți fi total independent. Conștiința n-
are nevoie de lumină și nici de întuneric. Ea n-are nevoie de odihnă. Ea-i Adevărul și-n ea nu există nicio
schimbare.
Când eram tânăr, aveam puterea să deformez o bucată de metal și apoi s-o fac la loc. Acum sunt
bătrân și solicit ajutor cuiva din jurul meu. Unde s-a dus puterea? Ea n-a mai rămas câtuși de puțin cu
mine.
Toate aceste lucruri din lumea obiectivă sunt inseparabile de calitățile lor. O calitate depinde de ceva,
tocmai prin natura ei. Cunoașterea „Eu sunt” este tot o calitate. Prin urmare, cunoașterea „Eu sunt”, într-
un fel sau altul, depinde de ceva.

V: Ce-i conceptul Maya (iluzia)?

7
M: Conceptul Maya vine din cunoașterea „Eu sunt”. Existența Mayei și a lumii înconjurătoare apare
numai atunci când tu ești conștient de tine însuți. Asta-i o stare de întuneric și ignoranță, departe de acea
cunoaștere. Maya nu există în starea de cunoaștere.

V: Ce-i Atma Prem (iubirea de Sine)?

M: Și Atma Prem se datorează cunoașterii „Eu sunt”. Dacă începi cu Atma Prem, ea te poate sminti și tot
ce vei vedea este Maya, care-i o stare de ignoranță. Dacă atingi o stare de cunoaștere, atunci chiar și
această Atma Prem va fi non-existentă. Cuvântul Maya are aici un alt înțeles. Ceea ce tu numești iubire
este chiar Maya. Iubirea joacă o mulțime de roluri. Toate aceste case etc., sunt create din Maya. Iubirea
sau Maya se înalță în întregul Bombay. Iubirea ia multe forme; moola-maya i-a creat pe Vishnu și
Shankara, dar ce-a fost mai înainte de asta? Maya-i vinovată. Omul s-a prins în mrejele acestui concept
și-n iluzia iubirii și datorită acestui fapt, el a fost prins în capcana ciclului vieții și-al morții. Simțământul
iubirii este o mare sminteală, dacă cineva se lasă zăpăcit de el. Există iubire pentru multe lucruri. În clipa-
n care-i creată iluzia, începe încurcătura. Crezându-te bărbat sau femeie, tu ai și fost înhățat în acea iluzie.
„Tu ești Paramatma.” Asta-i ceea ce mi-a spus Gurul meu când a intrat în Mahasamdhi. Cuvintele
lui au avut o forță atât de mare, încât au fost implantate și zidite în mine și eu am devenit Acela. A existat
o așa mare putere și forță în spatele vorbelor sale, încât orice spunea el devenea adevărat.

V: Ai repetat mereu mantra sacră dată de Gurul tău?

M: N-am făcut-o. O ascultam mereu. Puterea mantrei depinde de intensitatea încrederii pe care o ai în ea.

V: Există vreo cauză pentru această încredere?

M: Da, există o cauză inițială, cauza cea mare care-i cunoașterea „Eu sunt”. Asta-i cauza din spatele
încrederii. „Conștientizarea Ființei mele” s-a întâmplat automat. Ea doar se ivește. Germinarea acestei
cunoașteri „Eu sunt” este anterioară formării celor cinci elemente. Conștiința Finală - Absolutul - nu-i
conștientă nici de Sine și nici de vreun eveniment. Conștiința era Una, dar au fost creați doi oameni de sex
opus, iar iubirea dintre cei doi a creat această lume. Acest sunet și această conștiență nu-s unul, ci doi.
Conștiința-i doar o fărâmă și această iluzie vine din ea.
Iubirea-i împărțită în două sexe și lumea a crescut din asta, dar această separare dispare imediat ce se
întâmplă înțelegerea. Când tu realizezi că „ești”, că totu-i jocul lui Shiva Shakti, atunci vei cunoaște că
totu-i o iluzie și te vei elibera și de amărăciune și de bucurie. Realizarea de Sine este Shivadatta. În clipa-
n care atingi acea stare, tu nu vei mai avea aceste sentimente de fericire, tristețe și suferință. Atunci când
atingi condiția realizării de Sine, va exista liniște și pace. O astfel de cunoaștere a Sinelui este cunoscută
ca Shivadatta. Dacă realizezi că totu-i o iluzie, atunci nu mai există nicio necesitate a realizării de Sine.

V: Odată cu realizarea de Sine, nu există nicio iubire?

M: Iubirea-i dincolo de asta. Iubirea-i o stare fără cuvinte. Adevăratul simțământ al realizării de Sine nu
va veni până când nu înțelegi ce ești tu. Dacă înțelegi răspunsul, atunci această întrebare despre realizarea
Sinelui nu se va mai ivi. Ananda, plăcerea și beatitudinea Conștiinței, va apărea în tine ca o explozie
atomică și tu vei vedea cum întreaga lume este o manifestare a Acesteia. Chinmayananda înseamnă „fir
de beatitudine”. Swami înseamnă „Conștientizarea spontană a Ființei mele.” Prin cunoașterea „Eu sunt”,
Swami Chinmayananda a creat un mare ashram pe care-l vizitează mulți. Toate zeitățile vin și pleacă în
această Conștiință. Doar faptul că „ești” este Swami, care-i miere pură, dovada Absolutului. Ea-i mereu cu
tine și a venit de la sine, spontan, fără să fie cerută. Ea este Swami.

V: Și ce zici despre toate celelalte lucruri?

M: De ce-ți faci griji despre asta? Lasă-le să fie. Îngrijorează-te cu privire la cunoașterea „Eu sunt” și uită
restul. Ceea ce fac sau spun Swamii este ceva spiritual. Dacă ai ajuns la Sursă, de ce vrei să te mai
reîntorci din nou pe malurile râului?

8
 Cunoașterea identității tale reale
Maharaj: Atunci când cunoașterea „Eu sunt” apare spontan, ca un fulger, iluzia iubirii de Sine este frântă
în cinci elemente de bază: spațiu, aer, pământ, foc și apă. Pentru cel care acceptă asta ca un proces firesc,
această iubire de Sine - „Eu sunt” - se manifestă ca Guna Sattva. Când este folosită pentru a se realiza
ceva în lume, ei i se spune Guna Rajas și când e folosită pentru a fi onorată pentru realizări, este numită
Guna Tamas. Toate elementele fuzionează într-unul; din pământ răsare iarba și cerealele. Iarba-i cosită
pentru animalele care ne dau lapte. Cerealele-s hrană pentru oameni, iar în oameni este zidit deja cel mai
subtil principiu. Când acesta-i asimilat în corp, el devine „corpul-hrană”. Acest corp-hrană este format din
laptele și cerealele pe care le mâncăm. Cunoașterea „Eu sunt” apare atunci când există forța vitală.
Cunoașterea „Eu sunt” este calitate Sattva, care-i formată din cuvântul sat - a fi. Cunoașterea „Eu sunt”,
care apare într-o fracțiune de secundă, este calitatea „corpului- hrană”.
Când se naște un suflet individual (jiva), el devine conștient de părinții lui și apoi devine conștient de
locul său cu verdeață, păscând iarba și mâncând hrana. Formele sunt conforme cu cele ale părinților. O
ființă omenească dă naștere unei alte ființe omenești, animalele dau naștere animalelor, iar șerpii și
viermii sunt creați din cele mai joase forme ale vieții. Creaturile cu patru picioare și făpturile omenești
sunt create dintr-o formă de viață mai înaltă. Iubirea de Sine este unică, ea-i adresată doar făpturilor
omenești. Totu-i creat din „sămânță”. Când forma-sursă este matură, se formează sămânța și fotografia
sau forma sursei este imprimată în sămânță. Fiecare sămânță a unui membru al familiei este cu totul
diferită de cea a fratelui său. Fotografia din sămânță-i făcută într-o fracțiune de secundă și noua creație se
naște conform formei tradiționale. Unele specii, ca de pildă caprele, se nasc după trei luni. Făpturile
omenești se nasc după nouă luni.
Toate făpturile vii (ca aspect şi formă) sunt create prin contopirea celor cinci elemente cu esenţa
pământului. Creaţia are loc pe patru căi. Cel care-i creat din aer, ca de pildă bacteriile sau diversele
insecte, e raportat ca Udahvaja. Cel care-i născut din apă şi din dulceaţa corpului, ca de pildă viermii etc.,
e raportat ca Svedaja. Cel care-i născut din ouă, ca de pildă şerpii, peştii şi păsările, e raportat ca Undeja.
Animalele şi oamenii, care au propriile lor căi de procreere, se nasc din elementul pământ şi-s raportaţi ca
Jaraja. Împreună cu cele cinci elemente, vine în formare şi o calitate a universului, calitate numită destin
sau prarabdha. Procesul nașterii nu răsare prin nicio acțiune deliberată, el se întâmplă spontan. Toate
acțiunile-s predeterminate.
Cu atât de multă „amestecare” ce continuă acum, eu prezic că într-un final toate rasele se vor
amesteca. Casta și credința vor deveni lipsite de sens și va fi imposibil să identificăm un indian ori un
european pur. Întregul tipar al rasei umane se va schimba. Împărțirea în hindus, musulman sau creștin va
înceta să mai existe. Masculul și femela vor fi singurele categorii rămase.
Atâta timp cât rămâne identificarea cu corpul și cu egoul, tu nu poți fi liber. Vei urma în continuare
același model convențional de comportament ca și restul lumii. Dar care-i comportamentul autentic al
adevăratei tale dharma? Cu ce identitate îmi pui tu aceste întrebări? Cunoașterea ta este produsul
identității tale percepute, dar ce cunoaștere ai tu despre identitatea ta reală? Mai întâi înțelege-o și după
aceea pune mai multe întrebări.
Ce-i acel lucru pe care-l vrei tu cel mai mult? După ce alergi? Îți iubești trupul și râvnești lucrurile
care-ți dau plăcere. Ai o mândrie egoistă față de realizările tale. Dar odată ce ți-ai descoperit adevărata ta
identitate, adică ce „ești tu”, te vei stabiliza în acea Conștiență. Te vei elibera de lăcomie, atașament și
mândrie. Lucrul care te atrage cel mai mult este cunoașterea „Eu sunt”. Vrei s-o reții. Vrei să „Fii”. Acest
„Eu sunt” este ceea ce iubești cel mai mult cu adevărat. Vrei să fii viu.

Vizitator: Carevasăzică, libertatea cea adevărată stă în a fi în stare să afli cine ești?

M: Când descoperi Sinele - Cel care n-are culoare, imagine sau țel - nu vei mai avea nevoie de libertate
sau nu vei mai fi condiționat de libertate. Te vei afla dincolo de libertate.
Ce-i yoga? Yoga-i unirea, împreunarea a două lucruri, asta-i yoga. Întreaga populație este rezultatul
yogăi. O parte se amestecă sau se unește cu alta și ele produc urmașul cu identitatea ambelor părți. De ce
cauți yoga? Yoga însemnă puntea, legătura sau conexiunea. De ce cauți această conexiune? Trebuie să
descoperi ce s-a petrecut. Mai înainte de apariția punții, n-a fost nevoie de yoga. Trebuie să afli care-a fost
starea ta anterioară punții. Indiferent care-a fost principiul sau starea de dinaintea acestei legături, anterior
9
existenței acestei punți, ea era starea perfectă. Datorită faptului că a apărut această conexiune, tu te simți
separat de Sinele tău adevărat și încerci să te reunești cu El, asta-i yoga. Din această cauză, ai devenit
slujitorul dorințelor tale.
Metoda pe care o practică yoghinii este controlul respirației. Controlându-și respirația, ei sunt în stare
să intre în starea de samadhi. Fiindcă dorințele lor au fost reprimate o vreme, ei își închipuie c-au atins
realizarea de Sine. Înainte să-mi întâlnesc Gurul, și eu aveam o înclinație spre aceste lucruri. Odată, a
venit să mă viziteze un mare yoghin. După ce și-a controlat respirația, s-a învoit să treacă peste el o
mașină sau un camion. Asta a fost puterea miraculoasă pe care-a putut-o arăta. Acei oameni care intră în
samadhi ținându-și respirația, doar au învățat o deprindere. Ei n-au cunoașterea și nu transcend
cunoașterea. Cu acrobațiile respirației, ei pot să obțină temporar anumite puteri, dar asta nu-i uniunea
reală cu Sursa. Se cere cunoașterea Sinelui (jnana). Ei n-au dobândit Unitatea Ultimă cu Absolutul.

Conștientizarea Prezenței
Maharaj: Meditația prin concentrarea asupra respirației este cunoscută ca pranayama. Înfăptuirea
pranayamei îți dă pacea. Totuși, Martorul nu-i suflul vital (prana), ci cel care privește fără să participe. El
nu vine de nicăieri. El este întotdeauna acolo. El nu-i senin sau întunecat, nu-i rotund sau pătrat ori de
vreo formă oarecare. Tu-l numești Unicul, Cel care-l privește pe Krishna, Hristos sau Rama. Este iubirea
pură. Acest Martor este dovada Ființei fiecăruia; el este „cunoașterea”. Ce-i acest suflu vital? Când el este
înăuntrul tău, în corp, este numit prana. Când meditezi la respirație și ea-i degajată, se contopește cu
atmosfera și devine una cu universul. Pentru acest mod de venerare, tu n-ai nevoie de alte lucruri, ca de
pildă hrană sau flori.
Când îți controlezi suflul prin pranayama, poți atinge o stare de fericire (samadhi), o stare-n care
mintea nu există, deci nu există nicio dorință. Totuși, această stare de bucurie și fericire nu durează decât
atâta timp cât îți menții controlul respirației. Curând, ea va coborî din nou la o stare grosieră. Această
fericire se contopește cu universul numai atunci când ea-i dincolo de simțuri. Este la fel de pură și infinită
ca și cerul. Dar cine-i dă lumina? Acea iubire, acea cunoaștere care-i dă lumina, este cunoașterea „Eu
sunt”. Înainte de a te stabiliza în Ființa ta, concentrează-te asupra Ei. Numai atunci vei fi în stare s-o
transcenzi. Focalizarea ta asupra prezentului este numai în aer sau în respirație. „Fii” acea Ființă, deși
acesta nu-i ultimul pas.

Vizitator: Nu contează ce-i acea experiență, dacă ești conștient de Martor. Am dreptate?

M: Cine-i Martorul acestei bucurii? Cine-i conștient de această bucurie? Fii „Eu sunt”. Odată ce știi cine
ești, rămâi stabilizat în trăirea Sinelui. Fii la fel ca Arjuna. Conștientizarea Ființei lui a rămas mereu cu el,
chiar și-n toiul bătăliei. Fiindcă fusese una cu Krishna, el a putut să se avânte în bătălie, știind că nu exista
nimeni care să ucidă și nimeni care să fie ucis.

V: Există atât de multe situații dificile în practica spirituală, ca de pildă realizarea ritualurilor mele
sacre sau controlul respirației. Ce să fac?

M: Să nu faci nimic. Mai întâi trebuie să juri că nu ești un om.

V: Cum să pot spune asta?

M: Cum să nu poți? Tu trebuie să juri că nu ești o ființă omenească. Cunoașterea, care-i anterioară
gândului - „Eu sunt” - este acoperită de un corp omenesc, aliniat cu suflul vital și cu cunoașterea Sinelui
(prana și jnana). Asta înseamnă că ești acoperit c-un corp omenesc. De îndată ce tu atingi această stare de
„Eu sunt” prin atenția ta, vei fi conștient numai de Acela și nu vei mai fi afectat deloc de aceste tendințe
(vasane) și le vei fi depășit. Lasă-ți întrebările să izvorăscă din ceea ce tocmai ai auzit și nu din cărțile ori
scripturile citite anterior.

V: Eu nu vreau altceva decât o clarificare asupra cunoașterii Eu sunt”.

10
M: Trebuie doar să fii una cu Sinele, „Eu sunt”. Dacă tu spui „cunoaștere”, asta-i același lucru cu
informație. Dacă-i necesar, aruncă cuvintele „Eu sunt”. Chiar și fără cuvinte tu știi că „ești”. Nu spune și
nu gândi că „ești”. Fii doar conștient de Prezența din lăuntrul tău, fără să te gândești la ea.

V: Cum știi că tu ai atins starea de Martor?

M: Cine spune că ești viu? Descoperă! Cine-i Martorul care știe că ești viu? Este Conștiența existenței,
„Eu sunt”, Cel anterior gândului. Cine-i Acela care spune „eu sunt viu” sau „eu nu sunt viu”? „Eu sunt”
nu-i ceva ce poate fi pus în cuvinte, este cunoașterea, Conștientizarea dinaintea gândului. Tu trebuie doar
„Să Fii”.

V: În mine, din când în când, există un sentiment continuu (nu gânduri) pe care-l simt ca pe „eu”.

M: Toate religiile lumii se bazează pe sentiment și tradiție. Poți să-ți rostești mantra oricum îți place, căci
asta nu face nicio diferență, fiindcă așa cum ți-am spus deja, tot ce-i important este stabilizarea în
Conștientizarea lui „Eu sunt”. Mai târziu, vei transcende și cunoașterea „Eu sunt”. Ceea ce spun eu acum
se înregistrează pe bandă, dar oare, voi vorbi eu și atunci când caseta va fi dată înapoi? Nu, nu-i decât o
substanță chimică creată de o ființă omenească. Similar, pe perete există o fotografie a Gurului meu. Este
el un Guru real? Nu. Omul face fotografia c-o substanță chimică. În același fel, această făptură omenescă
creată de Dumnezeu este doar o substanță chimică și tu trebuie să fii conștient de asta. Așa cum o furtună
este o formă creată de natură, tot la fel a fost creată și această substanță chimică „Eu sunt”. Uită ce ți-am
spus, fiindcă și asta-i tot ceva mecanic, este o substanță chimică. Fii doar Conștient și apoi nu va mai
conta pentru tine dacă mori de o sută de ori.

O lume de vis, a cărei Sursă Tu ești

Maharaj: Cuvintele-s foarte puternice. Dacă unui om i se spune că va muri după trei zile, este foarte
probabil ca el să creadă asta și să se-ngrijoreze. Ești tu afectat de cuvintele ce ți s-au spus acum?
Cuvintele te pot afecta, dar apoi ele dispar.

Vizitator: Un înțelept nu-i preocupat de faptul că trupul său urmează să moară sau nu.

Maharaj: Corect, dar astea sunt doar parabole.

V: Tu ne-ai vorbit despre „eu”. Vreau să știu cine l-a creat pe „eu”.

M: Un copil știe cine l-a creat. Părinții sunt creatorii copilului.

V: Copilul însă nu cunoaște nașterea părinților lui.

M: Toate astea-s concepte. Copilului i s-a dat o idee despre cine sunt părinții lui, dar este doar un
concept. Similar, „Eu sunt” este doar un concept. Copilului i s-a dat și ideea că „este”. Cercetează mai
întâi pe „Cine este” și apoi ce este „Eu sunt”.

V: Ai vorbit despre „Eu sunt”. Tu construiești o înțelegere cum că acest „Eu sunt” trebuie să aibă o
susținere.

M: Tu vrei să știi care-i susținerea pentru „Eu sunt”? Cei care m-au susținut au fost părinții mei. Când au
devenit părinți, acești doi oameni, soț și soție? Când s-a născut copilul, nu-i așa? Unde erau părinții mai
înainte de nașterea copilului? Și ce-i acest copil? Copilul este rădăcina părinților. Copilu-i totodată și tatăl
părinților lui. Ei sunt părinți datorită copilului. Asta arată cum sunt egourile noastre, goale, complet lipsite

11
de conținut. Care-i folosul acestei Ființe, când tocmai Ființa-i cea care-a stabilit acest joc? Conștiența-i
Absolutul, dar cine-i Martorul Absolutului? Egoul este la fel ca un prunc al unei femei sterpe.
Eu nu-s o persoană educată, însă oameni din lumea larg vin și mă vizitează. Din ce cauză? Fiindcă eu
am devenit un Zero, un Nimic. Această cunoaștere a venit spontan. Din nimic „există” ceva și în această
Ființă ori „existență” există nenumărate universuri, dar chiar și această Ființă-i de respins.

V: Tu spui că această lume a fost creată de Conștiința ta. Înseamnă că această Conștiință a altor oameni
va crea diferite lumi?

M: Da, fiecare persoană-și va crea propria ei lume sau un concept diferit despre lume. În visul tău, există
o mulțime de oameni. Oamenii din visul tău, vor recunoaște ei că lumea lor este născută din Conștiința ta?
Așadar, ce fel de mare Dumnezeu poate fi născut din Conștiința ta? Și totuși oamenii se roagă acelei
Conștiinței. Nu discuta despre ce ți-am spus eu aici cu alți oameni și nu da asta la iveală, căci altfel vei fi
doborât de constrângeri! Această cunoaștere sau înțelegere este numai ca să fie înțeleasă ori observată.
Există un citat din Tukaram „În primul rând, există numai o singură sămânță ce încolțește și crește într-un
puiet, după care el se transformă într-un mare copac. Acest arbore va crea multe semințe, care, la rândul
lor, vor da naștere unor arbori fără număr.”

V: „Eu”-ul meu a creat lumea mea și atunci când eu discut cu alți oameni, de fapt eu le vorbesc despre
lumea mea.

M: Da, însă ceilalți oameni, știu ei că tu le vorbești despre universul „tău”?

V: Nu știu.

M: Dacă nu știi, atunci de ce mai pui astfel de întrebări? Ia exemplul unei semințe. Ea ajunge la
maturitate, apoi se desprinde și creează un nou arbore ce va purta o mulțime de semințe. Aceste semințe
vor crea o junglă uriașă. Toate aceste semințe sunt create dintr-una singură.

V: Da, toate au o singură origine.

M: Toată această lume este o lume de vis în care Tu ești Sursa. Dacă Tu nu exiști, atunci pentru tine nu va
exista nici manifestarea lumii. Înțelegi că Tu ți-ai creat lumea?

V: Voi încerca să-nțeleg.

M: Aici nu se pune problema vreunui efort. Trebuie înțeles spontan.

V: Care-i rolul pe care trebuie să-l joc eu în această lume?

M: Din toate aceste milioane de oameni, tu te întrebi despre partea ta din această lume. Care-i procentul
contribuției tale? Prin tine însuți, tu poți fi mare, dar în această droaie ești un nimeni.

V: Care-i aportul meu în toate astea?

M: Du-te la ashramul lui Goenka, meditează un pic mai mult și apoi poate o să-nțelegi. Eu îți spun doar
povestea mea și nu a acelui Brahma. Brahma înseamnă iluzie. La fel cum cerbul aleargă după un miraj în
soarele arzător, tot așa și asta-i o iluzie; acolo nu există nicio apă. Similar, tu fugi după iluzii, gândind că
de acolo o să apară ceva bun și că vei fi binecuvântat. Nu-i adevărat! Acest corp este format din hrană
(annamaya) și el este perisabil. Dacă n-ar fi existat corpul-hrană, n-ar fi existat nici lumea. De îndată ce
suflul vital părăsește trupul și această cunoaștere „Eu sunt” încetează să mai fie; cunoașterea „Eu sunt” nu
va mai ști că ea „a fost”. Cunoașterea „Eu sunt” nu-i permanentă și ea-și va uita asocierea cu acest corp.
Precum hrana-i perisabilă, tot la fel și acest corp alcătuit din hrană-i perisabil și nepermanent.

12
 Dacă ai întrebări, pune-o pe cea la care vrei să știi răspunsul. Agață-te de întrebare; asta-i propria ta
Ființă sau cunoaștere „Eu sunt”. Imediat cum ai făcut asta, oamenii se vor apropia de tine. Ei te vor numi
Mahatma sau Anandamayi. După această conversație, îți vei aminti clar măcar o propoziție? Când ești
flămând și mănânci, ce te mulțumește? Primul dumicat sau ultimul? Vreau să-mi răspunzi. Asta-i esența
întregii cunoașteri.

Cuvintele Gurului sunt chiar Adevărul

Maharaj: Când Gurul meu a intrat într-o stare de extaz, El mi-a spus: „Ai încredere în mine și-n
cuvintele mele. Orice-ți spun eu este Adevărul. Tu ești Cel Mai Înalt Adevăr. Ai încredere în mine în mod
intuitiv și condu-te după asta.”
A fost odată un înțelept foarte temperamental, care se supăra lesne. El obișnuia să blesteme cu atât de
multă forță și elocință, încât orice spunea lua o formă concretă și se întâmpla aievea. Gurul meu mi-a
spus: „Divinitatea (Paramatma) este ceea ce ești tu.” Am auzit asta în satsangul Gurului meu
(sat=adevărat sau înțelept, sang=asociere) și am acceptat-o. N-am vrut să câștig nimic. Doar am acceptat.
N-am știut niciodată că „eu” eram și brusc am fost conștient că „Eu sunt” acest Adevăr Absolut. Am avut
încredere totală în cuvintele Gurului meu și mai târziu totul s-a întâmplat spontan. A existat o
transformare continuă și-am fost buimăcit de ceea ce se petrecea-n mine. Asta a fost puterea cuvintelor
Gurului meu. Cuvintele Gurului sunt chiar Adevărul.

Vizitator: Tu ai repetat mereu cuvintele pe care ți le-a dat Gurul tău?

M: Am ascultat întotdeauna recitarea sacră (japa) ce se petrecea mereu în lăuntrul meu.

V: Există vreo cauză pentru această japa?

M: Cauza inițială-i cunoașterea „Eu sunt”.

V: Ce înțelegi tu prin „cunoaștere”?

M: Această cunoaștere „Eu sunt” a apărut spontan. Ea-i anterioară formării celor cinci elemente.
Absolutul (Paramatma Parmeshwar) nu-i conștient de nimic. Starea de Conștientizare vine mai târziu,
odată cu cunoașterea „Eu sunt”. Un om poate să se simtă bine când merge la culcare, dar când se trezește
dimineață se simte brusc amețit și cade jos. El descoperă că tot corpu-i umflat și nu știe care-i cauza bolii.
Află cauza bolii numai după ce-și face toate testele. Similar, Absolutul n-are nicio cunoaștere că „a fost”
(sau că „este”). După ce cunoașterea „Eu sunt” apare spontan, se poate stabili că Absolutul „a fost” sau că
El „este”. Asta se întâmplă numai atunci când intră în existență organismul corp-minte împreună cu
puterea celor cinci elemente, adică răsare Conștiența. Gurul meu mi-a mai spus că tocmai acest principiu
care nu știe că „este” este Sinele meu. Asta a fost ce mi-a transmis el. Acum eu îți vorbesc tocmai din
acest punct de vedere.
Când eram tânăr, obișnuiam să cuget la multe subiecte. Înainte să-mi întâlnesc Gurul, obișnuiam să
cred că nu există niciun astfel de lucru precum spiritualitatea. Am jurat că nu mă voi fi lăsa inițiat de vreo
altă persoană și nici că mă voi abandona în fața cuiva. Într-o zi, un prieten mi-a spus că-n zona noastră a
venit în vizită un mare înțelept și mi-a cerut să-l însoțesc la el. Nu vroiam să merg, însă prietenul meu m-a
încurajat s-o fac, așa că m-am dus. El îmi cumpărase chiar și ghirlanda și câteva dulciuri pentru înțelept,
ba mai mult, îmi recomandase să-mi pun un costum frumos pentru acea vizită. Când l-am întâlnit pe
Guru, el mi-a cerut să închid ochii și mi-a dat inițierea. După câtva timp, mi-a cerut să-i deschid; a fost
ceva de parcă aș fi explodat. Din acea clipă am fost altă persoană.
În 1932, am cumpărat două cărți de filozofie, recomandate de un prieten. Am încercat să le citesc, dar
la acea vreme n-am putut înțelege nimic, așa că le-am împachetat și le-am pus deopartea. Gurul meu m-a
ințiat în 1934. La două luni de la inițiere, același prieten m-a dus în satul lui și mi-a propus să vorbim
despre cele două cărți de filozofie. Le-am interpretat spontan, fapt ce era pentru mine, la acel stadiu, ca o
informație de grădiniță.

13
V: Cum de ți-ai căpătat această abilitate?

M: Asta-i ceva la fel cum m-ai întreba cum am căpătat această formă omenească fără să am știință! Doar
s-a întâmplat! N-am niciun aport. Oamenii s-ar putea să mă slăvească ori să mă denigreze, dar am făcut-o
fără să fiu conștient de asta, firesc și fără efort. N-am studiat niciodată scripturile și totuși, cunoașterea a
venit la mine pur și simplu. Se spune c-au existat atât de multe disoluții ale universului, dar cum se face
că „eu” sunt neatins de asta? De fapt, „eu” am existat dintotdeauna, doar această formă de azi (corpul) se
poate să nu fi fost. Nici chiar dizolvarea universului nu l-au atins pe acest „eu”.
Acest trup are o formă, dar „eu”, Conștiință fiind, n-am nicio formă. Când ești învățat să cari ceva cu
tine, acel lucru se atașează de tine și tu devii una cu el. Dacă înghiți o anume otravă, strop cu strop, vei
deveni imun la ea. După aceea, nici chiar un șarpe nu va mai fi în stare să te vatăme în vreun fel. Similar,
spunând că „Eu sunt Brahma”, asta te va transforma în Brahma și atunci nici nașterea și nici moartea nu
te vor mai afecta. Încearcă să-nțelegi din acest punct de vedere. Dacă ai obiceiul să crezi astfel, atunci
acest lucru va deveni parte din tine.
Voi, oamenii, n-aveți o convingere fermă în ceva sau cineva. Vă mișcați din loc în loc și de la un
Guru la altul. Nu câștigați nimic din această distracție de a merge la atâția Guruși și de a asimila punctul
de vedere al fiecăruia. Încercând să înveți cât mai mult de la câți mai mulți, rămâi un Zero și stai acolo
unde ești. Eu nu-ți spun să faci vreo penitență ori practică spirituală dificilă (sadhana). Cel mult îți pot
spune să-i slăvești numele lui Dumnezeu (Brahma japa). Ține suflul vital ocupat cu această psalmodiere.
Atribuie această muncă de repetare a numelui lui Dumnezeu suflului vital, apoi dă-te înapoi și privește.
La fel cum îi atribui munca bucătarului și-l privești cum gătește, tot așa menține-ți suflul vital continuu
ocupat cu recitarea. După aceea vei începe să auzi această recitare pretutindeni în corpul tău.
Trebuie să ai o dorință intensă de a căuta Adevărul. Numai după aceea rezultatele se vor arată
prompt. Efectul japei va fi în funcție de tăria convingerii tale și de mărimea credinței tale. Înainte de a
dobândi această cunoaștere, Gurul meu a făcut multă penitență și o îndelungată practică spirituală. În
cazul meu, fără să fi făcut vreo penitență sau vreo practică spirituală, el a revărsat asupra mea această
cunoaștere. Eu nu depind de această lume sau de acest univers; această lume și acest univers depind de
mine. Cum mă recunoști tu pe mine? Ce identitate-mi atribui? Și cum mă judeci tu? Cu ce identitate te
judeci tu pe tine însuți? Tu întreții ideea că vei avea diverse nașteri. Eu nu cred în astfel de povești. Eu
sunt în starea nenăscută.

V: Te ascult foarte atent. Această intensitate îmi va adânci înțelegerea?

M: Tu ești deja liber și atunci de ce vorbești despre ceva ce nu există? Totu-i o iluzie. Ori de câte ori vin
la mine în vizită savanți sau înțelepți, eu nu mă pregătesc pentru discuțiile cu ei. Eu spun ce-mi vine. La
urma urmei, eu știu că aceste cuvinte sunt aidoma pruncului unei femei sterpe!

V: Noi ne arătăm ignoranța prin întrebările ce însuflețesc discuția?

M: Ce-i cunoașterea? Cunoașterea ia naștere numai în ignoranță și ignoranța-i părintele cunoașterii.

Totu-i conceptual
Vizitator: Care-i înțelesul lui „Eu sunt”, iluzia de bază?

Maharaj: Înțelesul este „pur”, chiar dacă tu trebuie să-i furnizezi hrană. Un yoghin studiase arta învierii
obiectelor după moarte. Într-o zi, el văzu în pădure un os și se hotărî să-și exerseze arta, ca să vadă cât era
ea de eficientă. A rostit mantra și brusc, apăru un leu. El însă nu crease nicio hrană pentru acel leu, așa că
fiind flâmând, leul îl mâncă pe yoghin. Morala acestei istorioare este următoarea: mai înainte să creezi
ceva, creează în primul rând hrana. „Eu sunt” este susținut de corpul-hrană. Acesta-i trupul nostru, care-i
hrană pentru „Eu sunt”. Fiecare creatură depinde de hrana sa și „Eu sunt” depinde de corpul nostru. Îți vei
aminti asta?

14
 Când reciți mantra în asociere c-o anumită zeitate, acea calitate particulară din Conștiință este creată
în lăuntrul tău. Rama, Krishna, Brahma, Shiva sunt chiar încarnările Conștiinței tale. Aceste zeități sunt
alcătuite din aceeași Conștiință care „tu ești”, ele „există”, fiind create din Conștiința ta, dar lor li se dau
nume diferite.

V: Există o statuie a lui Nityananda în ashramul său. Muktananda spune că Nityananda-i încă viu și că ei
comunică. Ce spui despre asta?

M: Și eu am aici o mulțime de fotografii ale Gurului meu. Fiindcă Gurul meu „este”, știu că „Eu sunt”.
Tu presupui că Gurul tău Nityananda este un organism corp-minte și asta-i o greșeală. Eu nu-mi privesc
Gurul așa. El fuzionează în Conștiință și-l văd ca pe Aceea. Câtă vreme există corpul, există și Conștiința
și memoria. Odată ce corpul a plecat, Conștiința nu mai conștientă de nimic. Cât timp există uleiul,
flacăra continuă să ardă folosindu-se de ulei, dar uleiul nu mai e folosit după ce flacăra s-a stins. Orice
arde, arde și orice rămâne, rămâne. Când copilul se naște, apare și creșterea. „Eu sunt” există prin
intermediul vieții lui sau a vieții ei, chiar dacă o persoană trăiește o sută de ani, însă „Eu sunt” dispare
când corpul pleacă. Asta-i numită moarte.
Aș vrea să-ți cunosc părerea despre ce ți-am spus. A trebuit să-ți spun toate astea sau ar fi trebuit să
rămân tăcut? În această dimineață, a venit cineva care l-a citat pe Gurul său, drept care eu l-am trimis
înapoi la el. Ascultându-mă cu seriozitate, oamenii și-ar putea pierde speranța și ambiția. Pentru că ei
doresc să întreprindă acțiuni în lume, trebuie să aibă speranță. Dacă simt că nu câștigă nimic, atunci
trebuie să plece. De ce-ar trebui eu să le vorbesc acestor oameni care vor să trăiască și să dobândească
ceva? Nityananda vorbea cu greu, dar discipolul său a continuat să vorbească și el și-a creat un imperiu.
Chinmayananda a făcut același lucru, deși acum spune că vrea să înceteze a mai vorbi și să plece în
Himalaia. Întreaga mea expunere nu va face altceva decât să conducă oamenii spre lipsa de activitate,
așadar, de ce-ar mai trebui să vorbesc? Oricum, indiferent de ce-ai auzit aici, acest lucru nu poate fi șters
niciodată și el își va avea efectele.

V: Eu doresc să-mi dezvolt hotărârea de a mă afla în „Eu sunt”.

M: Când n-aveai corp, aveai tu vreo Conștiință? Poți să ai cât de multă credință dorești, dar chiar și ea va
pleca atunci când nu mai există niciun corp, fiindcă Conștiința ta nu va mai fi acolo. Unde ești tu fără
Conștiința ta? Nu-i nimic de făcut! Totul doar intră în existență și se întâmplă. De ce te îngrijorezi
referitor la a face ceva? Tu ai de a face cu lumea numai după ce ai Conștiința, atunci când există „Eu
sunt”. Odată ce ea a plecat, totul se sfârșește. Totu-i spontan.
Fiecare națiune are reguli diferite cu care-și conduce țara în diverse perioade de timp, reguli ce acum
nu mai sunt valabile și nu mai funcționează. Se întoarce lumea înapoi și întreabă cum se conduce acum
țara? Revine Hristos și te întreabă de ce mergi tu în India ca să asculți toate aceste prostii? Presupunând
că te afli de o anumită parte, apuci bâtele și te lupți cu ceilalți cu alte credințe, făcând vărsare de sânge în
numele religiei. Se presupune că zeitățile noastre hinduse sunt foarte puternice, dar au făcut ele ceva când
invadatorii creștini și musulmani au venit să conducă India? Avem cu toții părinți. Unde-s ei după ce-au
murit? Tu spui pur și simplu c-au plecat acasă la Dumnezeu, dar sunt ei acum aici? Vin ei să se amestece
în viața noastră de zi cu zi? Noi continuăm să căutăm un Guru care să ne călăuzească. Ce i-a spus
Ramakrishna lui Vivekananda? El a spus doar așa: „Apucă mango copt și bucură-te de el. Nu mai pune
întrebări, de unde vine el etc.”
Preocuparea ta referitoare la moarte nu mă afectează deloc. De ce te frămânți cu privire la
reîncarnare? Trăiește doar orice ți se întâmplă acum. Am fost întrebat de ce-am spus mai înainte unor
oameni că-s necesare multe nașteri până când realizarea se poate întâmpla. Trebuie să spun astfel de
povești oamenilor ignoranți. Când o persoană descrie o amintire din ultima sa naștere, eu o întreb dacă-și
amintește cum îi erau părinții, animalele sau oamenii. Tu nu faci altceva decât să vorbești despre visul
tău. În clipa de față, poți să-mi spui cine-s părinții tăi, dar știi tu cine erau ei în timpul ultimei tale nașteri?
Dacă nu poți să-ți aduci aminte, spune că totul s-a terminat și gata! Este doar un vis, uită-l!
Ceea ce spun alții despre cum este determinată renașterea de gândurile avute în clipa morții nu-i
altceva decât un zvon. Adevărata chestiune însă este ceea ce-ți spun eu despre contopirea lui „Eu sunt” cu
Sursa. Această lume a existat de milioane de ani. Bărbat și femeie - Purusha și Prakriti - au creat atât de
multe dinastii! Din ce trecut ai venit tu în această formă prezentă? Ai venit din tatăl tatălui tău sau din

15
mama mamei tale? Din clipa în care a fost creat cândva primul cuplu, ce naștere-i asta? Poți merge înapoi
ca să afli? De ce porți cu tine peste tot această încordare, câtă vreme tu, realmente, nu poți să cunoști ori
să-ți amintești nimic din ea? Nu-ți mai bate capul cu asta!
Pe măsură ce progresezi și te stabilizezi în Ființă, vei înțelege că tu ești deasupra stărilor de veghe și
de vis și că aceste stări aparțin cunoașterii „Eu sunt”. Datorită acestei cunoașteri „Eu sunt”, noi suntem în
stare doar să observăm. Atunci când cunoașterea „Eu sunt” nu există, nu există nici unealta solicitată care
să observe. Odată ce există realizarea de Sine, toată enigmă-i rezolvată. Ceea ce Krishna predică în Gîta
este corect. Ceea ce spun eu este liber de profit sau pierdere. Chiar și o persoană oarbă poate descrie un
zid uriaș, dar cum de știe el asta? E doar un mod în care-și exprimă gândurile.
La fel cum curge viața, tot așa și noi continuăm să facem ceea ce-i de făcut. Nu există nimic fără
Voia lui Dumnezeu, oricât de mult alergăm ici și colo. Fie că-i vorba despre visele sau viziunile tale, orice
vezi este numai înfățișarea lui Dumnezeu. El este Sursa sau Conștiința care apare într-o mulțime de
forme. Totu-i conceptual!

Identificându-te cu trupul, tu suferi odată cu trupul

Maharaj: În timp ce cunoașterea se stabilizează, te vei afla într-o stare ca de somn și nici măcar
observarea nu va mai fi acolo. Te vei simți ca și când ești adormit, dar nu-i somn. Starea asta se numește
Udmani, ceea ce-nseamnă „deasupra nivelului minții”. Yoghinii și înțelepții se află în acea stare de
dincolo de minte. Ea-i o stare ce transcende mintea. Atunci când vorbesc, eu o fac din starea Udmani,
adică din vacuitate, o stare liniștitoare și destinsă.

Vizitator: Este ea o stare de somn profund?

M: Deși se simte ca fiind asemănătoare cu somnul, nu-i somn, fiindcă înăuntrul ei există Conștiența sau
Conștiința profundă. Cât timp tu nu te stabilizezi în pace și liniște, nu vei avea această trăire.

V: Când citesc, uneori există o identitate și eu mă văd pe mine citind. Starea asta-i diferită de cea despre
care vorbești tu sau este una comparabilă?

M: În timp ce visezi, tu observi visul, nu-i așa? În acel moment, întreaga lume din vise se așterne în fața
ta. Privești ceea ce se-ntâmplă și în același timp iei parte la lumea de vis, fiind unul din personaje, unul
din actori. Aici însă tu ești doar un Martor. Nu acționezi, ci ești doar un Martor, pe când în vis tu și
participi la acțiuni.
Unii Guruși dau discipline care nu fac altceva decât să angajeze aspectul mental și acțiunea. Ei își țin
disipolii implicați în jocul minții, referindu-se la conceptele care-i atrag. Își concretizează conceptele
preferate sub forma activităților pentru discipolii lor. Lasă totul în pace! Nu există niciun efort și nicio
înălțare a cuiva la un nivel mai ridicat. Unde va pleca această scânteie sau flacără? Unde se va duce suflul
meu vital sau prana? Nu-i nicio posibilitate ca ea să plece undeva. Tu nu trebuie decât să fii conștient ca
Martor și te vei contopi cu cele cinci elemente.
Dacă te identifici cu corpul-minte, va trebui să-i înduri toată suferința și nefericirea, în timp ce-i
suporți efectele. Dacă te identifici cu trupul, o să suferi împreună cu trupul. Un înotător prins într-un
vârtej, mai înainte ca el să iasă la suprafață trebuie să se scufunde adânc sub vâltoare, după care să înoate
pe sub diametrul ei. Dacă înotătorul se zbuciumă, el își va irosi energia și va fi răpus. La fel este și cu
această vâltoare a corpului-minte. Înainte să devii înfricoșat, scufundă-te cât mai jos și nu te lăsa prins în
mrejele corpului-minte. Mergi profund dincolo de gânduri și intră în starea fără gânduri. Eu îți spun să-mi
pui întrebări, fiindcă vreau să-ți aflu adâncimea înțelegerii. Întrebările sunt ale minții, dar Tu nu ești
mintea.
Mai întâi a fost dorința de „a Fi”. Din acest „Eu sunt”, primul care-a apărut a fost aerul, iar ultimul,
pământul. Apoi din pământ a apărut vegetația și multe forme de viață, fiecare avându-l pe acest „Eu
sunt”. Datorită celor cinci elemente, tu ai corpul și-n acest corp există „Eu sunt”. Ceea ce numești moarte
este momentul în care suflul vital se reîntoarce în aer și corpul se contopește cu cele cinci elemente. Când
suflul vital se separă de trup, cunoașterea „Eu sunt” dispare.

16
 Dacă vii la mine și mă întrebi ca un om, s-ar putea să obții ceva pentru traiul tău zilnic, dar acela va fi
singurul dar. Totuși, dacă vii la mine înțelegând că tu ești Dumnezeu, atunci cunoașterea se va manifesta.
Să zicem că există un post vacant la un birou, post pentru care se oferă un salariu de 10000 de rupii lunar.
Postul va fi primit numai de omul potrivit acolo și nu de cineva necalificat. Similar, doar oamenii care se
consideră a fi Brahman pot primi această cunoaștere. Ceilalți, care se identifică cu corpul-minte, nu-s
potriviți pentru ea.
Trebuie să ai maturitate și să fii vrednic de cunoașterea pe care vrei s-o câștigi. Rostind „Eu sunt
Brahman”, tu devii subtil și scapi de acest sentiment corp-minte. Dacă mergi la alți așa-ziși Guruși, ei îți
vor spune ceva în legătură cu sentimentul corp-minte ori te vor îndruma să urmezi anumite discipline care
s-ar putea să-ți aducă ceva. Dar tu nu vei fi în stare să atingi acea stare de Brahma. Mai întâi trebuie să
accepți că ești fără corp-minte și că ești subtil. Acest sentiment trebuie să se întipărească bine în tine.
Mă uit la această stare Brahma, Ființa mea (cunoașterea „Eu sunt”) și-mi observ corpul; e la fel ca un
bețișor de tămâie c-o scânteie pe el. Acea substanță chimică sau văzător este aici în acest bețișor de
tămâie și ea-i arsă de acea scânteie. Trebuie să devii inițiat în înțelegerea a ceea ce-ți explic eu acum aici.
Eu îți vorbesc despre sămânța lui Brahman. Trebuie să înțelegi că eu plantez sămânța Brahma în tine.
Acea sămânță Brahma este Ființa ta („Eu sunt”) care încolțește în manifestare. Această stare Brahma nu
cere nimic de mâncare. Ea n-are foame, pentru că Brahma singur îmbrățișează totul și toată manifestarea
este Brahma. Eu încerc să te ridic la starea asta. Să nu crezi că poți deveni un suflet realizat doar
ascultând câteva prelegeri aici. Trebuie să uiți totul și să fuzionezi cu Brahman.

V: Care-i diferența dintre cunoașterea lumească și cunoașterea despre Brahman?

M: Nu-ți vei da seama până când diferența dinăuntrul tău nu pleacă. Dacă tu crezi că ești corpul, atunci
nu poți obține această cunoaștere. Cine vrea să știe despre Brahman? Mai întâi află asta și după aceea
schimbă identitatea acelui „eu” de la conștiința-corp la „Eu sunt una cu Brahman”. Concentrează-te pe
Brahman, în loc s-o faci pe corpul-minte. Trebuie să te înțelegi corect. Tu crezi că eu sunt un om și fiind
un om înseamnă să fii condiționat de corp și minte. De pe această poziție, cum să poți înțelege starea
Brahma?

V: Asta înseamnă că din „Eu sunt” vine cunoașterea lui Brahma?

M: Cine-i acela care are cel mai mult nevoie să înțeleagă cunoașterea „Eu sunt”? Dacă asculți cu atenție
și absorbi principiile, atunci vei scăpa de acest sentiment al corpului-minte și vei locui numai în
cunoașterea „Eu sunt” (Ființa). Eu sunt iubirea Ființei și Ființa însăși este iubire.

V: Cunoașterea „Eu sunt” exclude aspectul „eu nu sunt”, nu-i așa?

M: Tu vrei să cunoști legătura, puntea dintre „Eu sunt” și „eu nu sunt”. Despre asta-i vorba, nu? Mai întâi
de toate, agață-te doar de cunoașterea „Eu sunt”, fără alte cuvinte și doar „Fii”. Când cineva te cheamă, tu
răspunzi, dar mai înainte să faci asta există în tine Cineva care-i conștient de chemare și de necesitatea de
a răspunde. Acea ființă este „Eu sunt” și ea a fost acolo chiar mai înainte de a apărea conștiența.

V: Sclipirea de lumină vine de la Ființă, „Eu sunt”?

M: În clipa în care explodează sau apare cunoașterea „Eu sunt”, tot spațiul se luminează. Tot cerul este
expresia Ființei tale. Chiar dacă lumea întreagă este o expresie a ființei tale, tu crezi că ești doar trupul.
Iubirea ta față de trup îți limitează orizontul. În clipa-n care aceste ziduri se prăbușesc, tu ești una cu
Brahman și cu tot universul.

Iluzia pare adevărată datorită atașamentului față de corp

Vizitator: Maharaj, eu am senzația că azi noapte m-ai „omorât”.

17
Maharaj: Dacă știi asta, atunci unde vei mai merge ca să cauți oameni sfinți (sadhuși) și chiar și mai
multă cunoaștere? Poate că te simți foarte mândru după dobândirea aceste cunoașteri, îți vei lăsa barbă, te
vei îmbrăca în mărgele și ghirlande, șezând cu ținută! Rajneesh a înțeles acest principiu. Întrucât știe că
nu-i nimic din toate astea, el dă un mare spectacol și-i face pe oameni să joace în jurul lui. Voi de unde
veniți?

V: Venim din Franța. Care-i principiul palpabil pe care-l ai? Și poate mintea ta s-arate suflul vital?

M: Poți s-apuci suflul vital cu mintea?

V: Cum pot să transform înțelegerea intelectuală în conștientizarea lăuntrică?

M: Îți poți descrie culoare sau forma corpului tău? Fii una cu cunoașterea! Tu ești deja complet! Ce-i acel
lucru pe care vrei să-l asimilezi?

V: Poate că nu-i nimic de asimilat. Poate că atunci când cineva-i stabilizat în „Eu sunt”, totu-i limpede.

M: Când amesteci zahărul cu apa, poți spune că ai un fel de apă îndulcită. Dar există vreo deosebire
atunci când amesteci apa cu apa? Numai apa poate fi complet una cu apa!

V: Când descrii Purusha ca forța masculină și Prakriti ca forța feminină, pare că tu le dai chip și formă.

M: Care-i deosebirea dintre natură și om? Poți face diferența dintre bărbat și femeie fără să te referi la
forma trupului?

V: Cum să pot?

M: Arată-mi deosebirea dintre numele unei zeități și numele meu.

V: Nu-i niciuna.

M: Și cu toate astea, tu încă ești convinsă că vei muri.

V: Eu nu mai sunt chiar așa convinsă de asta.

M: Răspunsul ei este acceptabil pentru voi toți?

V: (altul) Nu!

M: Ești prost? Ea a venit de abia ieri, pe când tu vii aici de vreo doi ani. În ce fel tu nu ești de acord cu
răspunsul ei?

V: Eu nu pot spune că sunt sau nu de acord, fiindcă-i experiența ei.

M: Tu nu ești încă demn de această cunoaștere. M-ai ascultat timp de doi ani și totuși, astăzi, trebuie încă
să te conving că tu nu ești trupul. Ceea ce crezi că-i trupul, nu-i altceva decât corp-hrană. După ce moare
corpul, dacă nu se face nimic cu el, îl vor mânca viermii. Corpul este hrană. Asta-i corpul! Corpul va
muri, dar tu nu ești corpul, așa că tu nu vei muri. Prin urmare, unde-i îndoiala? Tu n-ai nicio naștere, deci
n-ai nicio moarte. Dacă doamna care asistă doar de două zile la aceste discuții este convinsă, de ce tu nu
ești încă convins după doi ani de zile? Ce-ai învățat? Eu sunt dincolo de moarte. Când te trezești înăuntrul
visului, Maya și natura nu mai există. Iluzia pare adevărată din cauza atașamentului față de corp, dar de
îndată ce suflul vital părăsește corpul, el încetează să mai existe și atunci identitatea pleacă.

V: Azi-noapte, m-am trezit din somn simțind că nimic n-are sens și că totu-i o iluzie.

18
M: Toată chestia asta este bazată pe iluzie. Cum poate fi adevărat? Ea-i tocmai această ficțiune ce pare
reală datorită formei corpului. Odată ce acest corp pleacă și el este incinerat, iluzia va pleca și ea. Acea
realitate pe care-o pricepi din ficțiune nu poate dura, fiindcă chiar fundamentul ei este imaginar.

V: Acest întreg univers, este el Sinele meu?

M: Totu-i Sinele tău. Dar când te vei ospăta? Câtă vreme ești legat printr-un corp care simte foamea, tu
nu poți fi una cu universul.

V: Ce face această diferență?

M: Câți ani ani?

V: 46

M: Dă-mi câteva informații despre tine, cel cu două zile mai înainte de acești 46 de ani. Dacă nu-ți poți
aminti asta, cum poți înghiți toată această cunoaștere? Conștiința ta nu poate înghiți acest arbore uriaș
care-a crescut dintr-o mică sămânță. Pentru lumea de vis nu se cere spațiu. Ea-și are existența numai în
cunoașterea Ființei. Similar, toată această iluzie și cunoaștere își au existența numai prin intermediul
ființei noastre conștiente. Ziua ta de naștere și timpul nașterii, nu-s ele creația minții tale? Cât timp
intenționezi să rămâi aici ca să te stabilizezi în cunoaștere?

V: Atât de mult cât este oportun.

M: În acest caz, cunoașterea-i adevărată sau o fraudă?

V: O fraudă cu zâmbet.

M: Dacă ciupești ușor de obraz un copilaș, el îți va zâmbi și, la rândul tău, o vei face și tu. Zâmbetul
copilului și emanația ta sunt de același fel. Carevasăzică, urmează să moară zâmbetul copilului? Calitatea
Ființei, la fel ca și zâmbetul copilului, vine și pleacă. Cel care înțelege asta se află dincolo de naștere și
moarte.
În tradiția hindusă, se spune că la bătrânețe trebuie să devii un renunțător (sannyasin). Acum două
luni, a venit aici ambasadorul Italiei, însoțit de patru domni mai în vârstă, care aveau intenția să devină
renunțători. După ce-au ascultat această vorbire, au renunțat la ideea lor de renunțare. În mod normal,
renunțarea (sannyas) privește șase aspecte: cele cinci elemente și cunoașterea „Eu sunt”. Atunci când le
înțelegi pe toate, care mai e problema de-a renunța la aceste șase calități? Când toată această cunoaștere-i
absorbită de tine și statornicită în tine, nu vor mai exista dorințe și tu nu vei mai fi atașat. Vei fi dincolo
de dorință și de nedorință, vei fi indiferent.
Ca exemplu, văzându-te mergând pe drum, un șofer de taxi se oferă să te ducă la destinație. Te duce
de jur-împrejur și-n final te aduce acasă, cerându-ți un preț exorbitant. Tu ieși seara din casă și-ți dai
seama c-ai luat taxiul de undeva foarte aproape de locul în care voiai s-ajungi. Șoferul de taxi te-a adus
acasă pe o rută foarte întortocheată. Alți ghizi sau Guruși, ca Rajneesh de pildă, sunt cam la fel. Ca să-l
atingi pe Brahman sau realizarea de Sine, ei îți arată o cale lungă și grea. Deși suntem atașați de întreaga
lume și umblăm în ea încolo și încoace, rădăcina atașamentului este iubirea de Sine, cunoașterea
existenței.

V: Îmi place învățătura ta, fiindcă ea-i Adevărul. Așadar, unde-i sentimentul moral și răspunderea de
învățător a lui Rajneesh?

M: Totu-i un caraghioslâc. El știe că nu-i adevărat și vrea să se distreze. Asta-i și ideea și conceptul lui.
El mai vrea să creeze un clan al păcii.

V: Dacă-i iluminat, cum poate să creeze o astfel de iluzie?

19
M: Totu-i o glumă. Toți discipolii sunt ignoranți, așa că el se distrează cu ei sau le face glume. Eu am
făcut o mulțime de japa și multă penitență, dar n-am obținut nimic. În cele din urmă, am descoperit Gurul
bun și în acea clipă m-am transformat. Când am întâlnit acel mare Guru (Sadguru), nefragmentat, întreg,
nepătat și complet, eu am devenit Acela. Să ai încredere în tine sau credință. Dacă această cunoaștere este
absorbită total de tine, ca să realizezi Adevărul Final nu vei mai avea nevoie de cuvinte ori de recitări
sacre. (Notă: Sadguru se poate referi la Gurul lui Maharaj sau la Conștiință, Dumnezeu care-i Gurul
Gurușilor.)

Tot ce-i creat este prin cunoașterea „Eu sunt”

Maharaj: Trezirea se petrece trupului.

Vizitator: Ceva a fost conștient de acest trup.

M: Martorul nu poate „Fi” în absența cunoașterii „Eu sunt”. Pe cine vezi tu, dacă nu ești conștient de „Eu
sunt”? Tu acoperi totul cu această cunoaștere „Eu sunt”. Lumea celor cinci elemente nu-i altceva decât
creația acestei cunoașteri „Eu sunt”.

V: Există vreo cunoaștere a stării de tranziție de la Absolut la „Eu sunt”?

M: Nu te gândi la acea stare de tranziție a timpului. Trăiește mai degrabă în faptul că propria ta Conștiință
este întregul univers și „Fii” acolo. Fii precaut atunci când apar astfel de trăiri și-ți dau Acea experiență,
aici, fii vigilent la „Eu sunt”. Și toate celelalte experiențe vor fi depășite. Înălțarea următoare va veni
numai atunci când rămâi în Sine. Când ești convins că „întreaga Conștiință este Sinele meu”, când această
convingere este zidită bine, numai atunci se ivește chestiunea următoarei înălțări. Rămâi destul de mult
timp în principiul acelei stări. Toată măreția, însemnătatea și splendoarea întregii lumi sălășluiește în
principiul „tu ești” și „Eu sunt”. Acesta-i sprijinul și el însuși este măreția. Nu există niciun alt remediu,
nicio altă cale, cu excepția credinței latente și a încrederii în Sine. Nu există nicio alternativă.
Tu încă ești neliniștit.

V: Corpul face orice dorește.

M: Tu ai toată această surescitare, fiindcă te simți fericit cu cunoașterea pe care-ai primit-o. Oricare-ar fi
cunoașterea pe care-ai auzit-o și ai acceptat-o intelectual, tu trebuie să „Fii”. Ia asta ca și când tu ești
Acela. „Acela” înseamnă fără formă și fără scop. Orice vezi aparține numai Aceluia, cunoașterii tale „Eu
sunt”. Spontan, „este”! Tu ești acel principiu. Nu încerca să descoperi asta cu intelectul. Doar observ-o și
accept-o așa cum este.

V: Când ai aceste trăiri etc.?

M: Orice-i creat, este creat de cunoașterea „Eu sunt”. Nu căuta să mergi pe această cale fugind după
trăiri. Propria ta Conștiință-i cea care creează totul.

V: Din această experiență a cunoașterii „Eu sunt” nu va exista o izolare extremă?

M: Ai răbdare, nu fii îngâmfat. Tu pui o întrebare foarte profundă. Mai întâi trebuie să asculți, apoi să
examinezi, după care să meditezi. Numai după aceea poți întreba.

V: Eu am trăit acea izolare extremă. Te simți foarte singur atunci când vezi totul ca fiind „eu”.

M: De ce fragmentezi mereu Martorul? Totul ești Tu.

V: Și asta-i trăirea unei singurătăți desăvârșite.

20
M: Tu încă n-ai recunoscut acea mică rămășiță. Mai întâi de toate, ești tu pe deplin convins că nu ești un
individ?

V: Nu.

M: Atunci nu pune întrebarea. Numai când ești pe deplin convins că tu nu ești un om condiționat, adică
limitat de corp și minte, poți pune astfel de întrebări. Ce-i Dumnezeu? Întreaga măreție există datorită lui
„Eu sunt”. Nu există altă cale, ci numai această convingere. Asta este! Numele și trupul se ivesc din „Eu
sunt”. Când ești flămând, dacă vrei să afli „cine” e flămând, doar observi. Crezi c-ai înțeles totul, dar nu-i
deloc așa. Tu ești cel care-ascultă toate astea. „Cine” înțelege asta? Tu ești tot ce-a fost vreodată creat.
Numai Tu exiști.

V: Această cunoaștere este o nouă sămânță și ea tocmai prinde rădăcini.

M: Cine-i sămânța? Această cunoaștere-i străveche (sanatan). Ea vine din Veșnicie. Din Eternul Absolut,
care există dintotdeauna, apare o sămânță; sămânța-i cunoașterea „Eu sunt”. Ea apare spontan; rămășița ei
se află în noi. Această mică sămânță încolțește și astfel este creată întreaga lume. Dacă discuțiile de
dimineață te-au afectat, atunci toate disciplinele lumești vor fi de prisos. Ele-s inutile și nu vor mai avea
asupra ta niciun efect. Îți mai aduci aminte starea în care m-am adresat ție în discuțiile de azi dimineață?
Ambele stări sunt identice. Îmbibă-te complet cu ce ți-am vorbit dimineață și fii una cu Acela. Dacă nu-ți
place sau nu accepți asta, uită totul și fă ce poftești.

V: Nu te voi părăsi, Maharaj!

M: În cazul unui discipol (bhakta), inițial el nu vrea să-l părăsească pe Dumnezeu. Mai târziu, chiar dacă
el îi cere lui Dumnezeu să plece, Dumnezeu nu-l va părăsi. Dumnezeu înseamnă cunoașterea „Eu sunt”.
Cunoașterea „Eu sunt” este Dumnezeu (Bhagavan). Am tot vorbit mai bine de 80 de ani, dar această
cunoaștere încă nu m-a părăsit. Nu-i destul? Ce spui despre acest detaliu special? Deși încerc s-arunc
principiul peste bord, el nu mă lasă și chiar dacă am dorit asta, eu nu pot rămâne agățat de el.

V: Ce-i principiul pe care nu-l poți arunca și de care nu te poți lipi?

M: Câtă vreme totul ești Tu, nu-l poți exclude. Această cunoaștere „Eu sunt” este parte din tine. Cum s-o
poți arunca? Și unde s-o arunci? Când ești stabilizat în Ființă (cunoașterea „Eu sunt”), înțelegi că Tu ești
totul și că totu-i creația Ta.

Cu tine ca Neființă, există o stare a non-minții

Vizitator: Ce i se întâmplă formei corpului?

Maharaj: La timpul potrivit, va deveni corpul ca un pământ uscat? Nu, nu-i așa. Când apa curge, iarba va
crește din nou pe acel pământ uscat.

V: Maharaj, eu vreau să fiu de acum încolo mereu cu tine.

M: Fiindcă m-ai înțeles, tu vrei să te căsătorești cu mine?

V: Da.

M: Înțelege semnificația a ceea ce spun eu aici. Eu n-am un corp-minte. Am depășit corpul-minte și n-am
nicio identificare cu el. Nimeni dintre noi n-are corp sau minte, așa că cine se căsătorește cu cine? Eu sunt
deja însurat, dar fără vreo identitate separată cu nume și formă. Acel principiu „Eu sunt” este iluzia ta, dar

21
Unicitatea a scăpat de acea iluzie. După aceea tu ești fără corp sau minte. Principiul Unicității n-are nicio
formă, deci nici masculinul și femininul n-au nicio formă, acesta-i mariajul dintre masculin și feminin. La
acel stadiu, femeia stearpă concepe și progenitura-i născută! Asta-i starea „Eu sunt” și acesta-i universul.
Dar Unicitatea nu-i o starea a iluziei! Vrea cineva să se opună acestui lucru și să-l conteste?

V: Poți să ne explici starea mai înaltă de beatitudine și dacă ea-i totuna cu cunoașterea „Eu sunt”?

M: Beatitudinea (Satchidananada) este o calitate superioară a fericirii. Totuși, ea-i o fericire care nu-i
permanentă; există doar ca o stare a minții. Realizarea se întâmplă atunci când această stare a minții,
această beatitudine, se dizolvă sau dispare într-o stare neutră fără calitate sau formă (nirguna). Asta-i
realizarea. Asta-i o stare a non-minții sau a non-gândului, în care tu rămâi permanent un Zero, o Neființă.
Ce vârstă ai?

V: 38.

M: Cu doi ani mai înainte de a te naște, care era ideea ta despre fericire?

V: Nu știam nimic despre asta.

M: La acea vreme, cu doi ani mai înainte de nașterea ta, tu n-aveai nicio experiență a stărilor de veghe
sau de vis, ori a plăcerii și durerii. Asta înseamnă că n-ai avut absolut nicio experiență de vreun fel. Ești
de acord cu asta?

V: Experiența are nevoie de un trup.

M: Răspunde-mi doar la ce te întreb eu, spune da sau nu.

V: Nu.

M: Înseamnă asta că Tu nu erai? Cine spune: „N-am avut nicio experiență.”? Mergi, te rog, mai departe.

V: Mulțumesc că m-ai împins în lăuntrul meu.

M: Dacă ai fi fost în lăuntru, atunci n-ai mai fi fost în stare să ieși iar afară. Cine-i cel împins înăuntru?
Gândește-te la asta și apoi dă un răspuns. Când Tu nu erai, unde mai e chestiunea de a merge înapoi sau
înainte? Beatitudinea a intrat în existență odată ce-a existat uniunea dintre masculin și feminin. Altfel nu
exista nicio beatitudine. Tu ești produsul acestei beatitudini. Tu ai 38 de ani de la acea beatitudine, dar
numai acum știi asta. La acel moment, tu nu știai. Până la vârsta de trei ani, tu n-ai cunoscut deloc ce era
acea beatitudine. De atunci încolo, se poate să fi avut o licărire a ei, însă numai acum o cunoști. Toate
astea-s amintiri sau rămășițe ale acelei beatitudini.

V: Purtăm noi acea amintire a Unicității, ca și când ne-am afla în pântece?

M: Cum de știi asta? Când te aflai în pântecele mamei tale, nu exista decât o substanță chimică care-și
făcea treaba. Te-ai născut atunci când substanța chimică și-a terminat lucrarea Ți s-a explicat asta când te
aflai în ashramul lui Rajneesh? Au existat acolo învățături pentru cursanți, ca ei să savureze acea
beatitudine? Ai fost tu acolo? Spune adevărul!

V: Eu chiar am trăit multă suferință.

M: N-a fost asta întrebarea. Nu te abate de la întrebare. Ai fost conștient că el se bucura de lucruri în acel
fel, dar nu el ca persoană? Încuraja el acolo, căutarea beatitudinii?

V: Nu, nu cred c-a făcut-o.

22
M: Nu-s de acord cu asta. Acolo, oamenii dansau și se îmbrățișau, săreau și se rostogoleau pe podea.
Corect, nu?

V: Da, asta era în ignoranța mea, când luam faptele neobișnuite ca realitate, dar acum nu voi merge
acolo.

M: La acel moment, tu ai fost cel care-ai chemat acele desfășurări vesele sau pe Satchidananada? Cine
era cel care dansa în acele clipe? Poți să-mi spui? Vreau să am un răspuns de la tine.

V: Eu încă mă aflu în proces.

M: Te poți afla în orice proces dorești, dar eu vreau un răspuns. (râsete) Cum de-au dobândit ei această
fericire? Ei au căpătat plăcerea lui Satchidananada în procesul de a deveni părinți. Asculți tu ce spun eu?

V: Da.

M: Vei mai rătăci acum în căutarea învățătorilor spirituali?

V: Nu, de îndată ce te-am văzut, totul s-a isprăvit.

M: Cel care caută chestiuni spirituale, este el viu sau mort? În procesul înțelegerii, Sinele - cunoașterea,
Conștiința - a devenit fără naștere și fără moarte. (Maharaj soarbe puțină apă.) Nicio apă, nicio vorbire.
Totu-i bine. Asta-i din cauză că sentimentul corpului este conținut în venele tale. Când el pleacă, totul va
fi un singur corp. Eu vorbesc doar cu referire la trup; doar interiorul și exteriorul aparțin trupului. Unicul
dinăuntru n-are naștere sau moarte.

Cunoașterea „tu ești” creează lumea ta

Maharaj: Îți amintești despre ce-am discutat dimineață?

Vizitator: Da, tu m-ai adus în acel punct al conștientizării.

M: Chiar această idee sau având acest concept nu este ceva corect. Așa cum dulceața zahărului există în
fiecare grăunte de zahăr, tot așa și cunoașterea „Eu sunt” ce există în tine, conține în ea tot universul. Eu
nu expun acestă cunoaștere în avantajul omului, adică a celui implicat cu corpul-minte, ci ea-i expusă
acelei stări a Divinității din tine.

V: Există comunicare pe două nivele?

M: Când ai venit pentru prima oara aici, erai implicat cu corpul-minte și discuția s-a plasat la acel nivel.
Acum ea-i expusă în raport cu Ființa ta, cunoașterea „Eu sunt”. Cel care-a creat universul sălășluiește în
tine ca rămășiță. Miezul adevărat al acelei cunoașteri că „tu ești” conține întreg universul. Ca exemplu, în
lumea de vis, cunoașterea că „tu ești” trebuie să fie acolo mai înainte ca lumea să fie creată. Similar și
această cunoaștere că „tu ești” trebuie să existe pentru această lume a ta. Cunoașterea că „tu ești” creează
lumea ta.

V: Nu înțeleg traducerea. Este ca și când ar exista o muzică ce cântă în cameră și eu sunt surd, fără s-o
pot asculta.

M: Celui surd nu-i trebuie muzică. (râsete) Tu ești ca o persoană ce merge în căutarea ei în fiecare ungher
al camerei. Cauți ceva ce există deja înăuntrul tău. Căutând în afară, nu poți găsi Adevărul Final!

V: E ca și când mă pocnești în cap ca să-mi amintesc.

23
M: Nici ideea asta a ta nu-i corectă. Ieși afară din simțul corpului. Corpul tău este compus din cele cinci
elemente, dar Tu nu ești el. Acest corp care crezi că ești tu este lumea întreagă, dar nu-i permanent. Câtă
vreme te identifici cu trupul, tu ești o persoană bolnavă și nu ești încă gata pentru realizare. Când realizezi
complet că „tu ești”, dar fără să fii limitat de acest corp-minte, vei fi una cu lumea toată. Acest univers
este creat numai din această cunoaștere.

V: Eu nu-s în stare să-nghit medicamentul pe care încerci să mi-l dai.

M: Ca această piedică a simțului corp-minte să fie dată la o parte, o să ai nevoie să meditezi și să reciți
cuvintele sacre sau mantrele.

V: Îmi vei da o mantra?

M: Practic, ea nu-i necesară. Privește-ți doar Sinele și ascultă acel sunet care merge deja în lăuntrul tău.
Se pare că n-ai timp să stai calm și liniștit. În această clipă, tu ești foarte atașat de senzațiile din lumea
exterioară, astfel încât treci în starea corp-minte. Ignoră atracțiile din afară și mergi înăuntru. Apoi îți vei
descoperi Sinele tău adevărat. Se pare c-ai uitat ce-ai ascultat dimineață aici și acum ridici noi probleme.

V: De ce-ar trebui să mă lipesc de amintiri?

M: Cine se lipește de amintiri? Cunoașterea „tu ești” este mai subtilă decât cerul, deci cum poate
amintirea să se lipească de ea? Las-o să fie!

V: Mai devreme, vorbeai despre „accidente” și despre durata vieții. Te-ai referit la Bhagavad Gîta?

M: Erau referiri la viață și moarte, nu la Gîta. Când vorbesc, eu mă refer la cunoașterea „Eu sunt” și nu la
mine personal. Cât timp ești atașat de corp și identificat cu el, nu vei avea nicicând pace. Dar odată ce
scapi de atașamentul față de corp, chiar dacă ești regele și conducătorul lumii, te vei afla în pace. Să ne
închipuim că-n timpul discuției am rostit un cuvânt rău la adresa voastră a tuturor. Vei merge acasă și-ți
vei spune: „Am fost la Maharaj și el m-a insultat.” Este așa sau nu? Dar dacă-ți spun că această
cunoaștere divină „tu ești” este întemeietorul universului tău și că după facere, rămășița ei este zidită în
tine, nu-ți mai aduci aminte sau nu pricepi ce ți-am spus. Am dreptate sau nu?

V: Și da și nu.

M: De ce spui că „da și nu”? Asta înseamnă că n-ai încredere în mine. Dacă n-ai încredere, atunci poți
pleca.

Scânteia cunoașterii „Eu sunt”

Maharaj: Din corpul unui bețișor parfumat, în funcție de culoarea și mirosul lui, curge totul. Destinul său
este pecetluit în asta. Similar, destinul nostru și el este pecetluit în corpul cauzal care-i format din esențele
consumate. Viermii, insectele și oamenii sunt formați din esența corpului hranei. Speciile mai joase au
propriul lor mod reciproc de comunicare și acesta-i numit Vachaspati. Singurele care au calitatea
inteligenței sunt făpturile omenești, iar ele-s numite Brihaspati, ceea ce înseamnă „stăpânul intelectului”.
Shukra înseamnă „sămânța sau esența vieții”. Tatăl furnizează calitatea Ființei, care-i în forma seminței și
sângele mamei furnizează energia. De îndată ce-i înglobată în formă, sămânța-și pierde existența. Viața
nu poate exista fără hrană. Cunoașterea Ființei este totul. Rătăcirea ici și colo nu-ți va aduce pacea.
Speranțele și dorințele vor exista mereu, dar odată ce-nțelegi și absorbi ce-ți spun, ele vor înceta să mai
existe. După aceea, cine va mai avea aceste dorințe și cine va mai fi acolo ca să se bucure de ele?

24
V: Voința de a trăi este una puternică. A scăpa de această identificare cu trupul este ca și când ai muri
într-un fel. E posibil s-o faci de bunăvoie?

M: Ceea ce tu numești corp este această hrană, care-i combustibil pentru susținerea Conștiinței. Mintea
este produsul suflului vital; când suflul vital curge, curge și mintea și ea creează lumea. Limbajul este o
impresie exterioară imprimată copilului. Copilul absoarbe suflul vital și apoi vorbește. Conștiința-i
dorința de „a Fi”. Această Ființă vrea să se perpetueze și să nu dispară. Calitatea ei este voința de a trăi,
care-i iubirea însăși. Fiindcă ea vrea să trăiască și să se susțină, creează condițiile adecvate și drepte, iar
activitatea intră în drepturi.

V: Detașarea față de corpul-minte, nu-i ea ca o formă de moarte?

M: Da, ea-i un fel de moarte. (Maharaj cântă o rugăciune de dimineață.) „Marele avantaj pe care l-am
obținut din acest fapt a fost că mă bucur de această moarte vie.” Cei mai mulți sfinți vorbesc despre
această moarte vie.

V: Putem să atingem o astfel de stare în care să ne dorim să trăim această moarte?

M: Tu nu-ți pierzi Sinele. Întregul proces este ca să-ți înțelegi greșita identificare și să ieși din ea. Dacă
accepți asta, atunci nimic nu te mai atinge. Cunoscând că nu ești corpul, privește-ți suflul vital ca pe-o
curgere a minții. Tu ești aici în scânteia cunoașterii „Eu sunt”. Când accepți cunoașterea „Eu sunt”, tu
devii scânteia. Eu sunt la fel ca spațiul și n-am nicio identitate, asta-i cunoașterea mea „Eu sunt” din care-
i creată toată discuția.
Acum m-am auzit vorbind mult timp. Tu încă mai simți că pentru a obține realizarea de Sine, pentru
tine-i încă necesar tot acest spectacol de dans și țopăieli din ashramul lui Rajneesh?

V: Nu.

M: Un om obișnuit care simte o atracție către spiritualitate va fi plin de concepte. Dacă el nu-i făcut să
danseze sau să țopăie, nu va înțelege inutilitatea minții și-a conceptelor ei. Numai atunci el va veni aici ca
s-asculte aceste discuții. Chinmayanda-i un alt Guru care vorbește despre Upanișade. Când discipolii lui
descoperă că nu pot relata Upanișadele, ei vin aici ca să-nvețe despre realizarea de Sine. Au venit și
adepții lui Muktananda și n-au mai plecat.

V: Eu am trecut prin toate aceste absurdități zece ani. A fost necesar chiar și numai pentru faptul că asta
mi-a dat discernământul, să fiu în stare să recunosc învățăturile de diamant ale lui Maharaj.

M: Nu există Dumnezeu. Nu există devoțiune. Eu nu sunt nici sfânt și nici Guru. Nu-s învățat și nici n-
am vreo mândrie a cunoașterii. Îți convine asta?

Traducătorul către M: Îmi convine, fiindcă te-am auzit vorbind de multă vreme, dar dacă te-aș fi auzind
spunând asta la prima mea vizită, atunci n-aș mai fi venit din nou.

V: Acum zece ani, n-aș fi avut maturitatea ca să te înțeleg, Maharaj.

M: Acum că m-ai auzit, spune-mi care-ți este identitatea, numele și forma?

V: Eu am o singură obsesie, să scap de toate ideile de formă și imagine.

M: Deja ea nu-i aici (râsete); categoric, nu-i!

V: Voi merge mai în profunzime și voi afla.

M: Cine va afla? Unde-i persoana care va cerceta? Ai avut o povară compusă din zece toiage, dar toate au
fost azvârlite. Așadar, unde mai e povara? Esența celor cinci elemente este înăuntrul tău, dar ești Tu cele

25
cinci elemente? Bomboana făcută cu ghee este foarte hrănitoare, dar eu nu-s bomboana! Dacă arunci
această floare din mâna mea, voi fi aruncat și eu odată cu ea? Eu mănânc alimente, dar sunt eu acele
alimente? Orice hrană care nu-i necesară este aruncată, dar înseamnă asta că-s și eu aruncat?

Butonul care aprinde lila

Vizitator: Dialogul care continuă în lăuntrul meu este întrerupt continuu de ceea ce aud de la tine. Ce pot
face?

Maharaj: Prietenul nostru care stătea lângă fereastră și-a schimbat locul fiindcă muzica tare și zgomotul
de afară îl distrăgeau. În acest loc nou, zgomotul din afară a încetat să-l mai deranjeze. Similar, noi
trebuie să ne mutăm atenția de la pălăvrăgeala de dinăuntru, observând-o doar ca un martor și fără să fim
preocupați de ea. După aceea, toată trăncăneala asta nu ne va mai deranja. Dacă încercăm să ne opunem
ei, ne va deranja și mai mult. Nu încerca s-o judeci ca fiind bună sau rea. Când sunt atent la tine, dar și tu
m-asculți cu atenție, zgomotul ce vine pe fereastră nu-l va deranja pe niciunul din noi. În această clipă,
zgomotul de afară s-a oprit de la sine. Similar, acea sporovăială dinăuntrul tău se va pune în ordine tot de
la sine.

V: A deveni stabilizat în Ființă este ceva de genul Mayei care spune „eu plec”, iar Brahman spune „eu
rămân”?

M: Doar „Fii”! Lumina soarelui pleacă când soarele apune. Deci, atunci când Maya pleacă, Ființa sau
Conștiința se stabilizează. Atenția ta trebuie să se concentreze pe Ființă. Nu-ți face griji pentru Maya sau
pentru orice altceva. În acea stare, Maya te va sluji cu mâinile împreunate. Anandamayi este stabilizată și
ea este una cu Ființa ei. Ca rezultat, Maya o slujește cu mult belșug și toată lumea merge la ea, căzându-i
la picioare.
E prima ta vizită la Mumbai? De unde vii?

V: Vin din Franța, de unul singur.

M: Cine ți-a spus să vii aici?

V: Am citit cartea „Eu sunt Acela”. Poate-mi va lua luni de zile ca să înțeleg tot din ea.

M: Da. A te fixa în asta îți va lua timp. Cunoașterea dinăuntrul tău trebuie să fie matură și încet ea se va
stabiliza.

V: E musai să sufăr din cauza celor ce se întâmplă în jurul nostru?

M: Asta nu-i decât mintea. Tu nu trebuie să-i permiți să te afecteze prin tot ceea ce vezi. Dacă discuțiile
ar fi avut vreun efect asupra ta, atunci n-ai mai fi avut nicio întrebare cu referire la conștiința-corp sau la
trăirile tale. Când îți amintești constant că tu nu ești trupul, efectul se va micșora.

V: Îmi pare rău că sunt așa de prost!

M: Numai ideile pe care le-ai exprimat sunt legate de prostie. Ieri, ți-am dat exemplul lui Paruna
(masculinul) și Paruni (femininul). Paruna înseamnă „tinerețe”. Dacă împarți acest cuvânt marathi în
două, „paru” și „anu”, obții „copac” și „atom”. Atomul se referă la sămânță. Acest copac există datorită
seminței sau a atomului care-i Conștiința ta. Totul a apărut din cauza Conștiinței. Care va fi acum
următoarea acțiune? Acest copac își va uni din nou partea masculină (Paruna) cu cea feminină (Paruni),
ca să creeze și mai multe semințe, ca să crească mai multe universuri. Carevasăzică, care-i puterea
tinereții? Ea reproduce aceeași imagine.

26
 Ieri, ți-am spus că acest trup este hrană pentru alte specii sau pentru el însuși ori ca să-și susțină
propria Conștiință. De îndată ce știi că tu nu ești permanent în această lume, nu vei mai avea nevoie să
strîngi averi materiale. Numele la care răspunzi, are el vreo formă sau culoare? Dacă el este o materie
comestibilă pentru cunoașterea ta, ești tu acest corp? Eu mănânc pâine, dar eu nu-s pâinea care-mi susține
și hrănește trupul. Ești tu respirația? Ești tu calitatea cunoașterii „Eu sunt”, care se datorează corpului-
hrană? Când corpul-hrană este lepădat, dispare și respirația. Cum se poate suține atunci acea cunoaștere
„Eu sunt”? Atunci va disspărea și ea.

V: Care-i progresul după cunoașterea „Eu sunt” ?

M: Dacă tu n-ai înțelegerea cunoașterii „Eu sunt”, nu există niciun progres. De îndată ce-l înțelegi pe „Eu
sunt”, vezi că mai departe nu mai există nimic de înțeles. Când această cunoaștere „Eu sunt” pleacă
împreună cu tot, după aceea nu mai există nimic. Apoi, acea Neființă este totul. Cine spune asta?

V: Cunoașterea „Eu sunt” este cea care spune că nu există nimic și că nimicu-i totul?

M: De îndată ce-l cunoști pe „Eu sunt” , n-a mai rămas nimeni care să spună că nimicu-i totul.

(O femeie care se credea a fi un Guru și un discipol al ei, care era printre vizitatori, au intrat acum în
dialog cu Maharaj.)

Gurul vizitator: Când „Eu sunt” pleacă în Neființă, Neființa-i cea care spune că nu există nimic.

M: Cui îi spune Neființa ta? Este un fapt că ea se pretinde a fi Gurul tău?

Discipolul: Știi tu cine-i Gurul meu?

M: Dacă eu îl cunosc pe Gurul tău, ce folos ai tu din asta? Numai dacă tu-ți cunoști Gurul, el sau ea îți
este de folos.

Gurul vizitator: Mie-mi lipsește pasul de la ego la Conștiința Totală.

M: Cine spune că-i lipsește acest pas?

Discipolul: Noi una suntem. Eu mă contopesc cu Gurul meu.

M: Eu te-am întrebat dacă ai înțeles butonul care aprinde spectacolul (lila). Vreau un răspuns.

Gurul vizitator: Nu. Eu nu înțeleg butonul.

M: Ce vârstă ai?

Gurul vizitator: Sunt fără vârstă.

M: Care-i vârsta corpului tău?

Gurul vizitator: Acest corp are 60 de ani.

M: Când corpul nu exista, ai auzit sau văzut tu lila?

Gurul vizitator: Eu eram lila.

M: Spui o minciună. La acea vreme, tu n-aveai niciun concept despre cunoașterea „Eu sunt”, Ființa.

Gurul vizitator: Deci asta mă face mincinoasă?

27
M: Fiindcă ești un Guru, încerci să fugi cu ea. Tu ai avut o experiență a acestei „lila” doar după ce-ai
dobândit acest trup. Răspunde-mi, da sau nu?

Gurul vizitator: Eu am și amintirea acestei experiențe într-alt corp.

M: Care-i hrana care-ți susține amintirea? Corpul este hrana ta, nu-i așa? Corpul tău este mijlocul de
existență a acestei experiențe a „lilei” și cunoașterea „Eu sunt” a apărut numai atunci când acest corp a
intrat în existență.

Gurul vizitator: Memoria este în creier și el este ca un computer care-i parte a minții mele.

M: Creierul este creat doar atunci când este creat trupul. Când n-aveai acest trup, aveai tu memorie? Nu-
mi da explicații. Răspunde-mi doar, da sau nu?

Gurul vizitator: Nu știu.

M: Aveai tu vreo memorie mai înainte să existe acest trup? Atunci când corpul nu exista, tu nu știai că
„ești”. Răspunde-mi, da sau nu?

Gurul vizitator: În regulă. Da.

Identifică-te cu Conștiința
Maharaj: Care-a fost cauza formării corpului tău, corp care ți-a permis să înțelegi că „ești”? Acest corp
este născut din cauza acțiunii părinților. Este așa sau nu?

Vizitator: Eu îl văd ca energie.

M: Poți să-i spui oricum îți place. Corpul tău, care-ți susține Conștiința, n-a fost el format datorită acțiunii
părinților tăi?

V: Desigur.

M: După ce trupul a intrat în existență, orice se întâmplă este o iluzie sau spectacol. Care-i folosul lor
pentru tine?

V: Pentru mine este inutil și fără sens.

M: Dacă tu crezi că toată această lila-i fără sens și ai ajuns la concluzia că totu-i nereal, ce avantaj poți
obține din asta? Sfinții o numesc renunțare și nu-i interesează. Odată ce înțelegi asta, corpul tău,
cunoașterea și orice altceva este inutil. Ce altă cunoaștere vrei sau cauți?

V: Tot ce vreau eu este să fiu purificat și bun.

M: Indiferent de ce nume ți s-a dat, îl poți curăța tu prin șlefuire? Prin urmare, de ce-ai spus că vrei să fii
curat și bun?

V: Vreau să fiu fără toate astea.

M: Dacă vrei să fii fără toate astea, atunci care-i imaginea sau forma ce ți-ar plăcea să fii? Când vorbesc
acestei doamne, vreau să știu dacă voi toți ascultați sau nu. Înțelegeți ce spun?

28
Gurul vizitator: Da, înțelegem.

M: Înseamnă asta că voi și lumea ar trebui să fiți aruncați peste bord?

Gurul vizitator: Eu nu mă angajez în nimic.

M: Cine nu se angajează în nimic? Cum poți fi prinsă? De ce faci pe grozava? Această fată care se luptă,
crede că ea-i un Guru! Ce ai de spus, Gurul lui Ramandas? (Fata începe să cânte.) Nu-i nevoie de acest
cântec. Totu-i o iluzie. Ceea ce spun eu este chiar iluzie. Această întreagă congregație de aici este doar
efectul Mayei.

Gurul vizitator: Și tu, Maharaj, ești tot o iluzie.

M: Eu privesc Maya. Bețișorul care arde, scânteia și parfumul inhalat, toate-s o iluzie și eu o privesc. Eu
nu fac nimic în mod deliberat, doar sunt Martorul acestui lucru. Nu te lăsa atașată. Ai înțeles tot ce ți-am
spus? De ce respirația ta nu pleacă odată cu adierea acestui ventilator electric?

Gurul vizitator: Eu am venit aici ca să aflu despre Dumnezeu și nu despre acest ventilator electric.

M: Acest Dumnezeu este doar un cuvânt. Care-i deosebirea dintre numele lui Dumnezeu și numele tău?

Gurul vizitator: Niciuna.

M: Atunci, care-i cercetarea pe care-o faci despre Dumnezeu?

Gurul vizitator: Nu fac niciuna.

Traducătorul: Mai devreme spuneai că „Eu am venit aici ca să aflu despre Dumnezeu.”

M: Tu ai o părere cum că ești un Guru și-i agăți acelei credințe diverse concepte și idei. Eu sunt un om
liber și nu sunt atașat de nimic. Discuția doar se întâmplă.

Gurul vizitator: Tu râzi de mine și mă prinzi în capcana minții mele.

M: Atâta timp cât tu ești mândră și te crezi un Guru sau orice altceva, nu vei avea nicio pace. Ea spune că
a venit să studieze Ayurveda și totuși se crede un Guru.

Gurul vizitator: Ai perfectă dreptate.

M: Ai pus unele întrebări interesante. Vei mai veni în vizită?

Gurul vizitator: Da, fiindcă ești atât de adorabil și inteligent.

Traducătorul către V: Cuvântul adorabil este tradus în marathi ca „puyja”, care înseamnă și zero. Deci,
tu vrei să spui că Maharaj e un zero?

Gurul vizitator: Da.

M: Buddha a descris starea ultimă ca shunyata sau zero, vidul. Tu studiezi Ayurveda? Șii ce înseamnă
Ayurveda?

Gurul vizitator: Este o Veda.

29
M: „Ayur” înseamnă perioada vieții. În medicina ayurvedică se conservă energia vieții ca să se
prelungească viața. Un doctor ayurvedic dă unui pacient medicamente ca să-i salveze viața. Spune, da sau
nu? Dacă pacientul vrea să trăiască, răspunsul este „da”, altfel, răspunsul este „nu”.

Gurul vizitator: E soarta lui.

M: N-ai asimilat încă cunoașterea pe care ți-am prezentat-o. Ce face un doctor ayurvedic? El vrea să
prelungească acea cunoaștere „Eu sunt” sau Conștiința care-a apărut în acel corp-hrană.

(Doamna vorbește într-un mod irelevant și toți cei prezenți îi spun lui Maharaj s-o ignore.)

Tu nu ești personalitatea sau individul. Acest trup este corpul-hrană în care apare Conștiința.
Respirația vitală face toată treaba și Conștiința este martoră la tot. Acest corp este numai corpul-hrană
pentru consumul și susținerea cunoașterii „Eu sunt”. Tu trebuie să rămâi în acea Ființă sau Conștiință, cu
ferma credință că nu există nicio identificare cu trupul sau personalitatea, cu numele sau forma.
Identifică-te întotdeauna cu Conștiința. Va lua ceva timp ca această convingere să prindă rădăcini, dar
insistă.
Această Conștiință, care-i acolo din copilărie, există continuu până când suflul vital părăsește trupul.
Du-ți la bun sfârșit toate activitățile din lumea obiectivă, dar nu-ți atribui paternitatea a ceea ce se face. Pe
măsură ce începi să realizezi că toate activitățile se întâmplă prin tine și că tu nu faci nimic, atunci,
treptat, toate dorințele tale, ca de pildă atașamentul față da soț sau soție, ori lăcomia de bani etc. se vor
diminua. De îndată ce sentimentul „făptuitorului” dispare, toate astea vor pleca și ele, fiindcă la acel
stadiu nu va mai fi rămas nicio personalitate care să fie onorată de ceva.
Ce gânduri se ivesc în tine, referitor la aceste chestiuni aparte?

Gurul vizitator: Dacă există credință în cunoașterea „Eu sunt” sau Ființă, atunci aceste întrebări vor
apărea spontan. Prin urmare, de unde vin aceste întrebări?

M: Unde mai e nevoia de aceste întrebări, dacă tu nu mai ești un indvid? Dacă întrebările răsar, lasă-le s-o
facă. Acest corp e aici și el vorbește. Acest corp n-a fost creat din nicio dorință specială, altminteri totul
curge, se întâmplă de la sine. Prin urmare, de ce să te îngrijorezi? Câtă vreme tu măsori totul în raport cu
corpul-hrană, relația ta cu această lume din afară este legată de asta, tot așa de bine și nevoia ta de a face
ritualuri sau de a dobândi ceva. De îndată ce corpul-hrană a plecat, tu nu mai poți spune că ești un hindus,
creștin sau budist. Acestea-s tradițiile impuse corpului-minte, dar fiindcă tu nu ești corpul-minte, acest
lucru nu mai e valabil.
Prietenul tău, vrea și el să pună o întrebare?

V: Eu m-am întâlnit cu această doamnă în Dharamsala. Am venit ieri.

M: Acest corp nu-i etalonul pentru identitatea ta. Este consolidat în tine acest principiu? Indiferent ce
activități se petrec, ele nu-s individuale, ci sunt o manifestare. Câtă vreme tu ești atașat de corpul-hrană,
trebuie să înduri consecințele acțiunilor fizice. Când te-ai detașat de conștiința-corp și când tot ce-i făcut
este oferit sau cedat lui Brahman sau Krishna, te vei elibera de rezultatele tuturor activităților. Mai sunt
necesare explicații?

V: Egoul e foarte puternic.

M: Atâta timp cât te identifici cu corpul, vei avea problema egoului. Dacă vin inundațiile și distrug unele
sate, tu nu poți fi nici onorat și nici discreditat pentru asta. În mod similar, tu nu ești responsabil pentru ce
se întâmplă în mersul propriei tale firi. Ai o existență limitată pentru o perioadă de timp mărginită. Odată
ce această limită-i depășită, vei fuziona cu Absolutul (Parabrahma) și ești plecat. De îndată ce respirația
vitală a încetat, tu nu mai exiști. Unde-i adevărul Ființei tale? Toată această activitate înverșunată ca să
realizezi ceva este doar adevărul din iluzie. Dintotdeauna, toate acestea au fost o iluzie. În clipa de față tu
simți că „ești”; aceasta-i un fel de realitate, dar ea va exista doar pentru o perioadă limitată de timp.

30
 Fără corp nu există nicio cunoaștere „Eu sunt”
Maharaj: Cine-i acela care experimentează iluzia? Se poate vedea el pe sine? Ce identitate îi dai?

Vizitator: Nicio identitate, doar „Eu sunt”.

M: „Eu sunt” există fără să spună că „Eu sunt”. Ești de acord cu asta? Mai există alte puncte pe care nu
ești în stare să le înțelegi?

V: Uneori, par să existe puteri în univers care mă conduc oriunde trebuie să merg. De ce se întâmplă
așa?

M: Activitățile au loc din cauza celor trei gune (Sattva, Rajas și Tamas), a celor cinci elemente, plus
Purusha (observatorul) și Prakriti (calitatea dinamică sau Maya). Toată activitatea se datorează acestor
zece aspecte ce răsar din Ființa ta.
A fost odată un domn numit Terence Stamp, care-a venit aici pentru câteva zile. Era un om foarte
inteligent și un mare gânditor. Este o plăcere să vorbești cu astfel de oameni, fiindcă-i ceva reciproc, atât
benefic, cât și agreabil. Oamenii care doar ascultă și urmează orbește unele îndrumări, nu trebuie să vină
aici. Dacă ei nu-s în stare să-mi înțeleagă învățătura, ar trebui în loc de asta să facă japa. Dacă discipolul
repetă cuvintele sacre „Eu sunt Brahman.”, acea identitate a lui Brahman, în cele din urmă, va răsări și se
va manifesta. Numai atunci acea persoană va fi vrednică să-mi asculte vorbele și va fi destul de matură ca
să înțeleagă ce-i spun.

V: Este „iubirea” sursa lui „Eu sunt” sau „Eu sunt” este sursa „iubirii”? Care-i relația, dacă există
vreuna, între iubire și ură și care-i sursa lor?

M: Cunoașterea „Eu sunt”, Conștiența fără gând, este iubire. Iubirea nu-i luată din cunoașterea „Eu sunt”.
Când iubirea devine stabilizată ca fiind cunoașterea „Eu sunt”, Sinele devine manifestat. Când iubirea
începe să iubească iubirea, acela-i Sinele. Când totu-i iubire, pentru ură nu mai există niciun loc. Numai
când capătul arzând al bețișorului parfumat mă rănește, mă înfurii și-l arunc, dar dacă totul sunt „eu”,
atunci nu se mai pune problema urii.

V: Dacă cunoașterea „Eu sunt” există separat de corp, „cine” trăiește reacția dată de bețișorul
parfumat?

M: Cunoașterea „Eu sunt” există din cauza corpului. Fără corp nu există nicio cunoaștere „Eu sunt”.

V: Când corpul decade, ce i se întâmplă cunoașterii „Eu sunt”?

M: Cunoașterea Eu sunt”, împreună cu suflul vital, apar de la sine atunci când este creat corpul. Suflul
vital și corpul-hrană sunt necesare ca să susțină cunoașterea „Eu sunt”. Când corpul-hrană este lepădat de
suflul vital, cunoașterea „Eu sunt” dispare.

V: Unde pleacă cunoaștere „Eu sunt”?

M: Unde pleacă flacăra când ea-i stinsă?

V: Peste tot și niciunde.

M: Același lucru i se aplică și cunoașterii „Eu sunt”.

V: Această învățătură incorprează și ideea reîncarnării? Se reîncarnează cunoașterea „Eu sunt”?

M: Atâta vreme cât cineva se identifică cu trupul și mintea, el va gândi în felul ăsta. (râsete)
31
V: Mulțumesc. Aproape potrivit.

M: Acestea-s doar idei. Un sătean care se teme de fantome și spirite va fi înfricoșat să meargă prin pădure
noaptea de unul singur, fiindcă el crede că spiritele îl vor ataca. Un soldat care nu crede în spirite, nu se
va teme să meargă noaptea singur prin pădure. Ignorantul, cel care-i atașat de trupul său, va fi legat de
concepte, ca de pildă reîncarnarea, pe când omul înțelegerii nu va avea frică de moarte și de naștere.
Jnana este cunoaștere; cunoașterea „Eu sunt” și Maya sunt privitorul și respectiv lila. „Eu sunt” nu-i
implicat în nicio activitate. Eu expun această cunoaștere de la nivelul lui „Eu sunt”, deși starea mea
obișnuită îl observă pe „Eu sunt”.

V: Dacă conceptul „Eu sunt” încearcă să ne coloreze trăirea, atunci cum putem spune că trăirile noastre
ar exista fără acest concept?

M: Când ești stabilizat în Ființă, nu mai există gânduri sau cuvinte. Tu ești totul și totul ești Tu. Mai
târziu, chiar și asta înceteză să mai existe.
Krishna l-a făcut pe Arjuna să înțeleagă că întreaga lume-i Krishna. El a realizat că această
cunoaștere „Eu sunt”, care înseamnă manifestarea întregului univers, a apărut în el de la sine. Acele
cuplete par luate din Upanișade. Ele-s identice. Indiferent ce versuri există în Gîta, ele-s parte din
Mahabharata. N-a fost scrisă toată Gîta de Krishna, ci a fost o dictare făcută de Sanjeya, care stătea în
palat și le transmitea dușmanilor lui Arjuna tot ce spunea Krishna. El avea puterea de-a vedea ce se
petrece la multe mile depărtare și reproducea tot ce-i spunea Krishna lui Arjuna pe câmpul de luptă. La
sfârșit, Vyasa a redactat toate astea și le-a inserat în Mahabharata.
„Am stat de vorbă cu Maurice Frydman cam acum patru ani; el mi-a redactat cuvintele, punând
accent pe unele puncte sau adăugându-și propiile sale idei, în cartea „Eu sunt Acela”. Acea carte și tot
ce-a fost expus acolo a fost relevant pentru acea perioadă. Astăzi, eu vorbesc cu totul altfel. Acest fapt
trebuie înregistrat și publicat foarte detaliat, insistându-se pe unele aspecte.”

Fără cunoașterea „Eu sunt”, Absolutul nu știe că „este”

Maharaj: După ce-am fost inițiat de Gurul meu, am obișnuit să discut orice îndoială cu colegii mei și
Gurubandhu (frați Guru). Într-o zi, am menționat unui prieten o îndoială aparte pe care-o aveam. În
timpul unor discuții cu Gurul nostru, prietenul meu i-a pus întrebarea mea. Gurul a întrebat a cui îndoială
era, iar prietenul meu a răspuns, „A lui Maharaj.” Gurul nostru s-a ridicat brusc și-a spus: „Ce? O
îndoială la tine?” N-a mai vorbit nimic despre asta, dar din acel moment, chiar dacă mai apărea vreo
îndoială, apărea și răspunsul.
Intuiția vine în funcție de persoana ce stă în fața mea. Să presupunem că aici se află cineva. S-ar
putea ca eu să nu-i pun lui întrebări direct, ci să pun o întrebare altcuiva. El poate stimula întrebările în
celălalt fără să știe asta. Pot vorbi despre starea oamenilor după fața lor, dar nu mă pot exprima, fiindcă
dacă ei sunt la un nivel mai jos, s-ar putea să fie ofensați.

Vizitator: Tu ai spus că trebuie să fim conștienți 24 de ore pe zi?

M: Dacă te întâlnești c-o astfel de situație este din cauză că încă te mai identifici cu corpul-minte și că
vrei să te contopești din acest corp-minte cu cunoașterea „Eu sunt”.
Lumea de vis este creația Conștiinței tale și ea-i produsă din cauza Conștiinței tale. Este copilul
Conștiinței tale. Unde se mai pune problema încercării tale de a te contopi din nou cu Conștiința?

V: Cred c-ar fi mai bine să rămân toată ziua fără gânduri; în timpul viselor eu nu-s conștient de corpul-
minte. De asta-s un pic confuz.

M: Indiferent ce faci în starea de veghe, ca de pildă încercarea ta de a scăpa de ego sau de a fi fără
gânduri, se va repeta și-n starea de vis, așa că-i mai bine s-ajungi la acea stare în care totul fuzionează în

32
Ființa ta. Apoi, dat fiind că totu-i deja contopit cu Ființa, când acea Ființă dispare la final, odată cu ea va
dispărea totul. Asta-i starea ultimă. În această clipă eu văd lumea asta datorită luminii strălucitoare a
soarelui, dar dacă brusc apare un nor mare și blochează soarele, totul dispare. Această creație este fără să
existe vreun pântece. Similar, această lume din starea de veghe și ea-i creată tot fără să existe vreun
pântece. Nu există nicio concepție, nicio naștere și nicio creare. Conștiința individuală lucrează în timpul
stării de veghe. Când mergi la culcare, crezi că și conștiința merge la culcare, dar Conștiința Universală
lucrează chiar și atunci când tu dormi. Cea care merge la culcare este conștiința individuală din persoană.
Prin urmare, persoana nu realizează că această Conștiință Universală încă lucrează sau că întregul univers
lucrează tot timpul.

V: Cine creează, Conștiința Universală sau conștiința individuală?

M: Aceste întrebări se ivesc din cauza condiționării pe care-o face egoismul. Când te afi în cunoașterea
„Eu sunt”, nu există niciun egoism, el este lichidat complet. Conștiința apare, este văzută și apoi pleacă.
La fel ca aerul în cer. Are loc greșeala, fiindcă eu consider că „Acea” Conștiință este conștiința
individuală. „Conștiința” înseamnă Conștiința Universală. În somnul adânc, conștiința individuală sau
personală uită de ea însăși, dar acțiunea universală continuă neîncetat. Indiferent la ce meditezi sau la ce
te gândești tu înainte să mergi la culcare, acel proces continuă. De asta i se dă atâta de multă importanță
rostirii mantrei sacre chiar în punctul de a adormi, ca să continue acel proces.

V: Cea care creează Conștiința este cunoașterea „Eu sunt” fără ego?

M: Cunoașterea „Eu sunt” este fără ego. Produsele care rezultă sunt mintea și egoul.

V: Unde intră-n asta intuiția și cum se ivește ea?

M: Calitatea cunoașterii „Eu sunt” sau Ființa este intuiție și inspirație. La fel ca atunci când ai o sămânță
și-o plantezi, ea trebuie să încolțească. Similar, calitatea Ființei trebuie să încolțească.

V: Oamenii sunt mult prea pierduți în conștiința corp-minte ca să mai ia în considerare Ființa. De asta
eu te întreb despre intuiție.

M: Indiferent de ce identitate se agață o persoană, calitatea inspirației va fi conform acestei identități.

V: Ne va afecta visele starea minții de dinaintea somnului?

M: Da. Recită mantra sacră și vei deveni stabilizat în semnificația acelei mantre. Nu-mi pune întrebări
din poziția unui om, persoană sau individ. Întreabă cu înțelegerea că tu nu ești un individ; identifică-te
mai degrabă cu Conștiința sau cunoașterea „Eu sunt”.

V: Noi nu suntem obișnuiți cu sunetele mantrei. Avem nevoie de cuvinte, dar înțelesul nu-i la fel de măreț
atunci când le rostim în limba noastră maternă.

M: Poți spune ambele. Tu ești un învățător și eu vreau să-ți vorbesc.

V: Din ceea ce pot vedea, mintea-i cea care păstrează separația pe care noi o numim realitate. Mai
înainte de „Eu sunt Acela”, „Eu sunt”.

M: Tu-i dai importanță minții și crezi că mintea face toată diferența.

V: Mai întâi vine „Eu sunt”.

Traducător: În „Eu sunt” nu există nicio minte.

V: Prin urmare, „Eu sunt” trebuie să fie sursa minții.

33
Traducător: Da, mintea se ivește brusc după cunoașterea „Eu sunt”, dar această cunoaștere „Eu sunt”
este observată de Absolut, împreună cu toată acea acțiune.

M: Ieri, am vorbit despre cele două capete ale bețișorului parfumat, vârfu-n care există scânteia în plină
activitate și celălalt capăt care-i liniștit și privește. Partea activă este numită Maya și ea se datorează
minții. Capătul inactiv este cunoașterea „Eu sunt” sau Purusha care doar privește. Numai atunci când te
identifici cu ceea ce-i fix, Purusha, poți deveni privitorul cunoașterii „Eu sunt” și-al tuturor activităților
ei. Fără această cunoaștere că „Eu sunt”, Absolutul nu știe că „este”. Observarea nu-i voită. Observarea se
petrece Absolutului numai odată cu apariția cunoașterii „Eu sunt”. Ca să se întâmple observarea,
cunoașterea „Eu sunt”, ca un binoclu, trebuie să existe și să fie accesibilă.

V: Dacă tu recomanzi o poziție de observator, face ea vreo diferență între activități? Ce legătură are
alegerea cu asta, dacă-i cazul?

M: Indiferent de activitățile ce au loc, ele se întâmplă numai datorită cunoașterii „Eu sunt”. Ele nu fac
nicio impresie asupra cunoașterii „Eu sunt”. Judecățile, ca de pildă binele și răul, sunt aspecte ale minții,
dar dacă tu ești una cu această cunoaștere „Eu sunt”, la acel stadiu mintea nu mai există.

V: Această Conștiință Universală despre care vorbești tu, este ea aceeași cu Gurul lăuntric sau Satguru?

M: Dacă vorbești din poziția corp-minte, ca individ sau om, atunci o să-l compari pe Satguru cu această
Conștiință Universală. Dar dacă tu devii Aceea, din poziția Absolutului, totul este Unul.

Ishwara înseamnă expresia oricărei forme

Vizitator: Pentru mine, meditația nu-i încă stabilizată. Se simte cu hopuri.

Maharaj: Părerile că tu nu ești stabil și că meditația-i gloduroasă sunt doar idei în mintea ta și ele nu pot
decât să fie capturate de minte.

V: Da, de asta eu mă țin strâns bine de Martor.

M: De ce strâns bine? Doar fii relaxat și întreabă-te de ce există efortul.

V: Fiecare clipă-i ca un amrit (nectar). Pentru mine-i foarte importantă și ea-mi atrage atenția mai
degrabă asupra senzație de efort decât să mă relaxeze.

M: Care-i acest efort pe care-l faci în acest moment, de el este la fel ca amrit?

V: Eu fac efort ca să nu mă aflu în ego ori în corpul-minte.

M: Unde-i nevoia să te amesci cu trupul?

V: E doar ca un obicei datorat întregii condiționări trecute.

M: Poți fi nectarul, pentru un moment? Un moment este un fragment de timp. Amrit este veșnicia.

V: Dacă „Eu sunt” stă drept în acest moment, este el veșnicia?

M: Toate momentele sunt ca niște scântei ce zboară, dar Sinele-i continuu.

V: Zilele astea, eu experimentez din plin cunoașterea „Eu sunt”.

34
M: Cine-o experimentează? Tu ești Conștiința. Nu există nicio problemă a experimentării a ceva. Orice
există, Tu ești. Tu creezi o identitate separată.

V: Da, separarea.

M: Observarea stării Ishwara mi se întâmplă Mie. Ishwara este manifestarea celor cinci elemente și a
universului. Observarea cunoașterii „Eu sunt” i se întâmplă Absolutului. Un discipol (sadhaka), stabilizat
în principiul Ishwara, nu-și va revendica această înțelegere (siddha).

V: Noaptea trecută, a existat o trăire (vin iar aici) a lui „Eu sunt” vibrând ca și când nu exista niciun
corp. A fost ceva foarte intens.

M: Sub ce formă ai văzut tu acea pulsație?

V: N-a existat nicio formă și niciun corp. Ceva m-a forțat să stau liniștit și s-o las să curgă.

M: Orice senzație sau vibrație ai, ea-i doar produsul celor cinci elemente.

V: Nu-i suflul vital sau starea cunoașterii „Eu sunt”?

M: Pe lângă cele cinci elemente, există cele trei gune (tipuri de calități comportamentale), Purusha
(principiul masculin) și Prakriti (principiul feminin). Aceste zece fațete sunt expresia Ființei tale.
Conceptul că Tu transcenzi corpul-minte, ceea ce tu accepți, este pentru căutătorii spirituali de grădiniță.
Acum eu însă vorbesc discipolului deja stabilizat în Ființă. Așadar, această primă lecție trebuia să fie
terminată până acum. Toată manifestarea lumii tale și-a universului nu-i nimic altceva decât expresia și
manifestarea Ființei tale. Conștiința sau Ishwara nu-i a unui individ. Ishwara înseamnă expresia oricărei
forme.
Tu asculți acum ceea ce-ți spun eu. Când părăsești acest loc și vorbești cu alți oameni, vei spune că
Maharaj a vorbit mult și că el ți-a adăugat și mai multă confuzie.

V: Deloc, singurul lucru care s-a petrecut este că totu-i atât de clar și rapid. De altfel, nu există niciun
alt loc în care să mai merg.

M: Acest Brahman (Ishwara) și această manifestare sunt create de Sine, dar înăuntrul lui. Tu încerci să
modifici lucrurile.

V: Conștiința simte că ea-i totul, asta-i Ishwara. Apoi, apare spontan o dorință de a modifica sau ajusta
lucrurile; la acel moment, orice altceva se întâmplă, îți dai seama că n-o poți ajusta, ea-i „așa cum este”.

M: Asta se va întâmpla în mod continuu, dar tu nu ești amestecat într-asta. Tu ești la distanță de asta.

V: De asta-i așa de folositor pentru mine să mă aflu aici!

M: În ciuda acestui lucru, Delhi și lumea sunt atât de departe! Această substanță chimică, acest ingredient
este cunoașterea „Eu sunt” și ea-i susținută prin consumarea acestui corp-hrană. Absolutul observă
această cunoaștere „Eu sunt” care-i susținută prin consumarea corpului-hrană. E clar? După ce curge mai
mult timp în starea de veghe, se cere repaosul, deci cunoașterea „Eu sunt” intră în uitare. Ea merge la
odihnă și uită de sine. Poate că acum nu înțelegi exact ce înseamnă asta, dar atunci când ești stabilizat în
Ființă vei înțelege cum Tu ești desupra stărilor de veghe și vis, fiindcă ele nu-s nimic altceva decât
expresia Ființei tale. Datorită cunoașterii „Eu sunt” noi suntem în stare doar să observăm. Când
cunoașterea „Eu sunt” nu mai este, nu mai există nici instrumentul observării.
Se întâmplă însă că în timp ce asculți ce-ți spun, tu încă întreții unele idei despre Conștiință. Dacă
cuvintele mele corespund conceptelor tale, atunci ești fericit. Eu vreau însă să-ți arunc în aer toate
conceptele și să te stabilesc într-o „stare fără concepte”. Prim-ministrul nostru, Morarji Desai, are niște

35
idei ferme despre Dumnezeu, idei pe care nu vrea deloc să le schimbe. O doamnă care vine aici îl
cunoaște pe premier și le-a dat lui și fratelui său două cărți cu conversațiile mele. Morarji doar le-a
frunzărit și a spus: „Eu nu-s de acord cu asta!” „Nu-s de acord” înseamnă că „nu corespund conceptelor
mele, deci eu nu pot accepta așa ceva”. El n-a vrut să-i fie criticate conceptele, dar fratele său a fost uimit
și-a spus: „Există un anumit sens într-asta.”

V: Deci cam așa este, dacă eu sunt adânc înăuntru, atunci totul a plecat și nu mai există niciun „Eu
sunt”?

M: Această cunoaștere „Eu sunt” fuzionează în Absolut.

36
 Glosar

Ayurveda stăveche știință hindusă a vieții

Ayurvedic aparținând de Ayurveda
Brahma una din trinitatea hindusă, creatorul universului
Brahman Absolutul, Realitatea Ultimă
dharma cod de conduită
ghee unt clarificat
Ishwara Dumnezeu
Krishna avatarul Domnului Vishnu
Mahasamadhi moartea unui perceptor spiritual
mantra cântare sacră
mula-maya iluzia primordială
Paramatma Sufletul Suprem
pujya foarte respectat
Rama avatar al lui Vishnu și erou al Ramayanei
samadhi unul din stadiile finale ale meditației; Unitatea
Satguru maestrul adevărat
Shankara alt nume al lui Shiva
Shiva una din Trinitatea hindusă. Distrugerea lui Dumnezeu
Shiva Shakti energia cosmică masculină și feminină. Shiva este masculinul, energia eternă,
transcedentală și Shakti este femininul, energia activă și temporală
Veda o mare culegere de texte, având originea în India antică – cele mai vechi scripturi
ale hinduismului
Vishnu una din Trinitatea hindusă. Renumit ca protector și salvator
yoga unirea conștiinței individualizate cu Absolutul, prin practica sistematică a
meditației, bazată pe cei opt pași prescriși de străvechiul înțelept Patanjali
yoghin oricine practică yoga ca metodă a realizării divine; indiferent dacă-i un renunțător
sau un om obișnuit
yogic a avea de a face cu yoga

37