„Sunt unii ce au ajuns la Dumnezeu direct,

lăsând în urmă toate limitele lumești și

amintindu-și perfect propria Identitate.
Aceștia s-ar putea numi Profesorii profesorilor căci, deși nu mai pot fi văzuți,
imaginea lor poate fi invocată în continuare.
Și vor apărea la momentul și locul în care e util să o facă.
Celor care ar putea fi înspăimântați de înfățișarea lor, le trimit doar idei.
Nimeni nu îi poate invoca în zadar.
Nu este nimeni de care ei să nu fie conștienți.” - UCIM, Man.pt.prof, 26.2:1
Nota și mulțumirile autorului
Pe când trăiam într-o zonă rurală din Maine, am fost martor la o serie de apariții
corporale din partea a doi maeștri înălțați numiți Pursah și Arten, care mai apoi și-
au identificat încarnările anterioare ca fiind cele ale Sfântului Toma și Sfântul
Tadeu. (În ciuda mitului popular, acele vieți, ca doi discipoli ai lui Isus, nu au fost
și ultimele.)
Vizitatorii mei nu mi-au apărut pentru a repeta unele platitudini spirituale pe care
mulți oameni le cred deja. Mai degrabă, mi-au dezvăluit nu mai puțin decât
secretele universului, au discutat despre adevăratul scop al vieții, au vorbit în
detaliu despre Evanghelia lui Toma și au clarificat direct principiile unui uimitor
document spiritual care se răspândește în întreaga lume pentru a introduce un nou
mod de gândire care va deveni mai răspândit în noul mileniu.
Nu este necesar să credeți că aceste apariții au avut loc pentru a obține beneficii din
informațiile din această carte. Cu toate acestea, pot garanta că este extrem de puțin
probabil ca această carte să fie scrisă de un laic incult, ca mine, fără a fi inspirat de
către acești maeștri. În orice caz, las la latitudinea cititorilor să creadă ce vor cu
privire la originile cărții.
Eu personal cred că Dispariția Universului poate fi o lectură utilă, care
economisește timp pentru orice persoană cu o minte deschisă care se află pe o cale
spirituală. După ce veți integra acest mesaj, vă va fi imposibil - așa cum mi-a fost
și mie - să vă uitați vreodată la viața voastră sau să vă gândiți din nou la univers în
același mod.
Următorul text relatează evenimente care au avut loc din decembrie 1992 până în
decembrie 2001. Acestea sunt prezentate în cadrul unui dialog care are trei
participanți: Gary (sunt eu) și Arten și Pursah, cei doi maeștri înălțați care mi-au
apărut în persoană. Narațiunea mea nu este etichetată decât dacă întrerupe dialogul,
caz în care este pur și simplu etichetată „NOTĂ”. Numeroasele cuvinte cursive pe
care le veți vedea indică un accent din partea vorbitorilor. Vă rog să aveți în vedere
că nu am schimbat în mod substanțial acest dialog, chiar dacă mi-a fost greu, când
am revizuit acest material, să tolerez unele dintre lucrurile imature și pline de
judecată pe care le-am spus pe parcursul timpului acoperit de această carte. Privind
în urmă, mi-am dat seama că abia în ultimele capitole practicam cu adevărat
iertarea.
Chiar dacă există în aceste pagini declarații făcute de cei doi maeștri care pot părea
aspre sau critice în forma lor tipărită, pot depune mărturie că atitudinea lor mereu a
fost plină de blândețe, umor, smerenie și iubire. Ca analogie, un bun părinte știe
uneori că este necesar ca copiii să fie corectați mai ferm, într-o manieră pe care o
pot înțelege, dar motivația din spatele corecției este de natură pozitivă. Deci, dacă
aceste discuții par să devină puțin aspre, ar trebui să ne amintim că, în beneficiul
meu, Arten și Pursah îmi vorbesc în mod deliberat într-un mod pe care îl pot
înțelege, cu scopul de a mă aduce treptat spre scopul învățăturii lor. Pursah mi-a
spus că stilul lor a fost conceput pentru a mă determina să fiu atent. Poate că asta
spune totul.
Am depus toate eforturile pentru a face în mod corect această carte, dar nu sunt
perfect, deci nici această carte nu este perfectă. Dar dacă există lucruri eronate în
aceste capitole, puteți fi sigur că sunt greșelile mele și nu au fost făcute de
vizitatorii mei. De asemenea, în interesul dezvăluirii complete, consider că ar
trebui să spun în avans că am extins unele dintre aceste discuții cu dialoguri pe care
mi le-am amintit mai târziu. Acest lucru a fost făcut cu binecuvântarea și
încurajarea lui Arten și Pursah, iar unele dintre instrucțiunile lor pentru mine sunt
incluse în aceste conversații. Astfel, această carte ar trebui considerată un proiect
personal care a fost inițiat și ghidat în mod consecvent de aceștia, chiar și în acele
rare ocazii în care nu este o transcriere literală a întâlnirilor noastre.
Referințele la Un curs în miracole, inclusiv citatul introductiv al fiecărui capitol,
sunt notate și listate într-un index din spate. Recunoștința mea fără limite se
îndreaptă către Vocea Cursului, a cărei adevărată identitate este discutată aici.
Profunda mea apreciere se adresează, de asemenea, următoarelor persoane pentru
mulți ani de conversații și sprijin: Chaitanya York, Eileen Coyne, Dan Stepenuck,
Paul D. Renard, Ph.D., Karen Renard, Glendon Curtis, Louise Flynt, Ed Jordan,
Betty Jordan, Charles Hudson și Sharon Salmon.
În final, deși nu sunt afiliat la ei, aș dori să profit de această ocazie pentru a-mi
exprima sincerele mulțumiri lui Gloria și Kenneth Wapnick, Ph.D., fondatorii
Foundation for A Course in Miracles (FACIM) din Temecula, California, pe a
căror activitate se sprijină o mare parte din această carte. Cititorul va vedea că
vizitatorii mei mi-au sugerat că ar trebui să devin și student al învățăturilor lui
Wapnicks, iar această carte nu poate să nu reflecte toate experiențele mele de
învățare.
 [Ideile prezentate aici sunt interpretarea și înțelegerea personală a autorului și nu
sunt neapărat susținute de titularul drepturilor de autor ale cărții A Course in
Miracles.]
Gary R. Renard

Despre autor
GARY R. RENARD s-a născut în istoricul North Shore din Massachusetts, unde în
cele din urmă a devenit un chitarist profesionist de succes. În timpul Convergenței
Armonice din 1987, a auzit Chemarea și și-a îndreptat viața într-o altă direcție. La
începutul anilor 1990, s-a mutat în Maine, unde a suferit o puternică trezire
spirituală. După cum a fost instruit, el a scris încet și cu atenție Dispariția
Universului pe o perioadă de nouă ani. Astăzi, el este un investitor privat care
scrie, călătorește și discută principiile metafizice cu alți căutători spirituali.
 Prima parte
O șoaptă în visul tău
Capitolul 1 ARTEN ȘI PURSAH APAR

„ Comunicarea nu e limitată
la șirul mic de canale pe care
îl recunoaște lumea”

În săptămâna de dinaintea Crăciunului anului 1992, mi-am dat seama că atât

circumstanțele vieții mele cât și starea mea mentală se îmbunătățiseră lent în cursul
ultimului an. Lucrurile nu arătau așa de bine pentru mine, cu un an în urmă,
simțindu-mă foarte nemulțumit de o aparentă lipsă financiară. În ciuda faptului că
obținusem un anumit succes ca muzician profesionist, nu reușisem să economisesc
prea mulți bani.
Acum făceam eforturi în noua mea profesie de agent de bursă și aveam un proces
deschis împotriva unui prieten și fost partener de afaceri care, după părerea mea,
mă tratatase nedrept.
Între timp, mă recuperam după un faliment financiar vechi de patru ani, rezultat al
nerăbdării, al unor cheltuieli nechibzuite și al unor investiții aparent bune care s-au
dovedit a fi proaste. Nu știam, dar eram în război cu mine și pierdeam teren. Pe
atunci nu știam nici că, practic, toată lumea era în război și pierdea, chiar dacă
părea că câștigă.

Deodată, ceva s-a schimbat profund în mine. Timp de treisprezece ani am fost într-
o căutare spirituală în care învățasem multe lucruri, dar fără să-mi acord timpul
necesar să aplic lecțiile primite, dar acum aveam o nouă certitudine. Lucrurile
trebuie să se schimbe cumva. Trebuie să existe un mod mai bun de a face lucrurile.
I-am scris prietenului pe care îl trimisesem în judecată și l-am informat că voi
abandona acțiunea în justiție pentru a începe să îndepărtez conflictele din viața
mea. El m-a sunat și mi-a mulțumit și așa am început să reconstruim vechea
noastră prietenie.
Mai târziu am aflat că acest tip de situație se repetase, în moduri diferite, de mii de
ori în deceniile anterioare: persoane aflate în conflict au început un proces de
abandonare a armele pentru a se preda unei înțelepciuni mai mari, existente în ei
înșiși.
Din acel moment am început să încerc să activez iertarea și iubirea, așa cum le
înțelegeam atunci, în situațiile cu care mă confruntam zilnic. Am obținut câteva
rezultate bune, dar m-am confruntat și cu probleme serioase, mai ales când cineva
știa să mă provoace în zonele mele cele mai sensibile. Dar, cel puțin părea că încep
să schimb direcția.
În această perioadă am început să observ mici raze de lumină în colțul ochiului sau
produse în jurul anumitor obiecte. Aceste explozii de lumină nu ocupau întregul
meu câmp vizual, dar erau concentrate în anumite zone specifice. N-am înțeles
sensul lor până când nu mi-a fost explicat mai tarziu.
În tot anul acela de schimbare m-am rugat în mod regulat lui Iisus, profetul
înțelepciunii pe care l-am admirat mai mult decât pe oricine, să mă ajute. Am
simțit o legătură misterioasă cu el și în rugăciunile mele obișnuiam să-i spun cât de
mult îmi doream să mă întoarc în timp, în urmă cu două mii de ani și să fiu unul
dintre adepții lui, ca să pot învăța de la el, personal.
Și așa, în săptămâna dinaintea Crăciunului anului 1992, în timp ce meditam în
sufrageria mea dintr-o zonă rurală din Maine, mi s-a întâmplat ceva neobișnuit.
Eram singur pentru că lucram acasă și Karen, soția mea, făcea naveta la Lewisnton
în fiecare zi. Întrucât nu aveam copii, mă bucuram de un ambient foarte liniștit,
întrerupt doar de lătratul ocazional al câinelui nostru Nupey. Când am revenit din
meditație, am deschis ochii și am fost uluit să văd că nu sunt singur. Cu gura
deschisă, dar fără să scot vreun sunet, m-am uitat prin cameră și am văzut în
celălalt capăt al sufrageriei un bărbat și o femeie care stăteau pe canapeaua mea,
privindu-mă direct, cu zâmbete largi pe față și cu ochi prietenoși dar pătrunzători.
Nu am văzut în ei nimic amenințător; de fapt arătau extraordinar de blând, fapt care
m-a făcut să mă simt în siguranță. Privind în urmă, mă întreb de ce nu m-am
înfricoșat, deoarece acești oameni cu aspect foarte solid păreau să se fi materializat
din nimic. Totuși, prima apariție a celor care aveau să devină în curând prietenii
mei a fost atât de suprarealistă, că cumva frica nu părea o reacție adecvată.
Cei doi oameni păreau a avea în jur de treizeci de ani și păreau sănătoși tun.
Îmbrăcămintea lor era elegantă și actuală. Nu aveau deloc aspectul pe care l-aș fi
atribuit eu îngerilor, maeștrilor înălțați sau oricărei alte ființe divine. Nu aveau
lumină sau aure strălucitoare în jurul lor. Puteai foarte bine să-i vezi luând masa la
un restaurant și să nu le acorzi nici o atenție. Acum, nu putam să nu observ că erau
așezați pe canapeaua mea și am realizat că mă uitam mai mult la femeia cea
atrăgătoare decât la bărbat. Observând acest lucru, ea a vorbit prima.
 Apărem în fața ta ca simboluri ale căror cuvinte
îți vor facilita să experimentezi dispariția universului.
Pursah: Bună, dragul meu frate. Văd că ești uimit, dar nu înfricoșat. Eu sunt Pursah
și acesta este fratele nostru Arten.
Apărem în fața ta ca simboluri ale căror cuvinte îți vor facilita să experimentezi
dispariția universului. Spun că suntem simboluri deoarece orice lucru care pare să
ia vreo formă este simbolic. Singura realitate adevărată este Dumnezeu sau Spiritul
pur, care în Cer sunt sinonime și atât Dumnezeu cât și Spiritul pur nu au nicio
formă.
Prin urmare, în Cer nu există concepte precum masculin și feminin. Orice formă,
inclusiv propriul tău corp, ce se experimentează în falsul univers al percepției,
trebuie, prin definiție, să simbolizeze altceva. Acesta este adevăratul sens al celei
de-a doua porunci: „Să nu creați nicio imagine a Mea". Cei mai mulți savanți
biblici au văzut această poruncă particulară ca un mister. De ce nu ar vrea
Dumnezeu să se facă vreo imagine a Sa? Moise a crezut că ideea era să scape de
idolatria păgână. Adevăratul sens este că nu ar trebui să vă formați nicio imagine a
lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu nu are nicio imagine. Această idee este
importantă pentru ceea ce îți vom spune de-acum înainte.
Gary: Te-ar deranja să repeți asta?
Arten: Gary, vom repeta lucrurile de câte ori este necesar pentru ca tu să le înveți și
un lucru pe care îl vei observa este că îți vom vorbi din ce în ce mai mult în stilul
tău de vorbit. De fapt, îți vom spune lucrurile clar și răspicat. Credem că ești
suficient de matur să le-nțelegi și nici noi nu am venit aici ca să pierdem timpul.
I-ai cerut ajutorul lui Iisus. Ar fi fost foarte fericit să vină personal, dar asta nu este
necesar în acest moment. Noi suntem reprezentanții Lui. Apropo, de cele mai
multe ori ne vom referi la Iisus numindu-l „J”. Avem permisiunea Lui pentru a
face asta și când va veni momentul îți vom explica și de ce.
Ai vrut să știi cum e să fii acolo, cu el, acum două mii de ani. Am fost acolo și vom
fi fericiți să-ți povestim despre asta, deși vei fi surprins să știi că a fi discipol Lui în
prezent are mai multe avantaje decât atunci. Unul dintre lucrurile pe care le vom
face este să te provocăm în același mod în care a făcut-o J în mod repetat, atât în
trecut, cât și în ceea ce voi numiți viitor.
Nu vom fi toleranți cu tine și nici nu-ți vom spune ce-ți dorești să auzi. Dacă vrei
să fii tratat cu grijă să nu te spargi du-te la un loc de joacă pentru copii. Dacă ești
dispus să fii tratat ca un adult care are dreptul să știe de ce pe termen lung nimic în
univers nu poate funcționa, atunci vom intra direct în subiect. De asemenea, vei
afla atât cauza acestei situații, cât și cum să ieși din ea. Ce spui?
Gary: Nu știu ce să spun.
Arten: Excelent. Aceasta este o atitudine bună la un student, fiind la fel de bună ca
și dorința ta remarcabilă de a învăța. Știu că o ai. Știu, de asemenea, că nu îți place
foarte mult să vorbești. Esti tipul de persoană care poate petrece ani întregi într-o
mănăstire fără să spună un cuvânt. De asemenea, ai o memorie excepțională, ceva
care îți va fi foarte util mai târziu. De fapt, știm totul despre tine.
Gary: Totul?
Pursah: Da, totul. Dar nu suntem aici pentru a te judeca, deci nu are rost să ascunzi
ceva sau să te simți rușinat. Suntem aici pur și simplu pentru că este util pentru noi
să apărem chiar acum. Profită de cunoștințețe noastre cât mai mult timp, întreabă
orice întrebare care îți vine în minte. Te-ai întrebat de ce arătăm așa. Răspunsul
este că ne place să ne integrăm oriunde mergem. De asemenea, suntem îmbrăcați
laic pentru că nu suntem reprezentanții niciunei religii sau sectă particulară.
Gary: Deci nu sunteți martorii lui Iehova? Pentru că v-am spus deja că nu vreau să
fac parte din nicio biserică organizată.
Pursah: Suntem cu siguranță martori ai lui Dumnezeu, dar Martorii lui Iehova
aderă la o veche credință că numai un grup select va fi cu El, având astfel împărăția
lui Dumnezeu locul ei pe Pământ, cu ei în trupurile lor glorificate și asta nu este
ceea ce predăm noi.
Este posibil să fim în dezacord și cu alte învățături, dar nu le judecăm și respectăm
dreptul fiecăruia să creadă ce vrea.
Gary: E grozav, dar nu știu dacă îmi place această idee că nu există masculin sau
feminin în Cer.
Pursah: În Cer nu există diferențe sau schimbări. Totul este constant, acesta este
singurul mod în care poate fi complet de încredere și nu haotic.
Gary: Și nu este cam plictisitor?
Pursah: Gary, hai să te întreb ceva. Este sexul plictisitor?
Gary: Nu în opinia mea.
Pursah: Imaginează-ți punctul culminant al orgasmului sexual perfect, doar că
orgasmul nu se oprește niciodată, continuă pentru totdeauna, fără a-și reduce
puternica și imaculata intensitate.
Gary: M-ai făcut foarte atent!
Pursah: Actul sexual fizic nici măcar nu se apropie de extazul incredibil din Cer. E
doar o palidă imitație a unirii cu Dumnezeu. Este un fals idol, creat pentru a-ți fixa
atenția asupra corpului și a lumii, oferind o compensație suficientă pentru a-ți
menține interesul să te întorci pentru mai mult. Este foarte asemănător cu un drog.
Cerul, pe de altă parte, este un extaz perfect și de nedescris, care nu încetează
niciodată.
Gary: Asta sună frumos, dar nu explică toate acele experiențe pe care le au oamenii
când trec dincolo: călătorii în afara corpului, experiențe în apropierea morții,
comunicări cu persoane decedată și alte chestii de genul ăsta.
Arten: Ceea ce numiți aici și dincolo sunt de fapt două fețe ale aceleiași monede
iluzorii. E tot universul percepției. Când corpul tău pare să se oprească și să moară,
mintea ta continuă să fie. Îți place să mergi la cinema, nu?
Gary: Toată lumea are un hobby.
Arten: Când treci dincolo, la viața veșnică, fie înapoi, din nou la corp, este ca și
cum ai părăsi un film și ai intra în altul. Diferența este că aceste filme arată mai
mult ca realitatea virtuală pe care oamenii o vor vedea în viitor, în care totul va
părea complet real, deoarece vor include chiar și simțul tactil.
Gary: Acest lucru îmi amintește de un articol pe care l-am citit despre o mașină
într-un laborator de la institutul tehnologic din Massachusetts (MIT). Articolul
spune că pui degetul într-un aparat și poți să simți că atingi lucruri care nu sunt
acolo. Ăsta e tipul de tehnologie despre care vorbești?
Arten: Da, majoritatea invențiilor imită un aspect al modului în care funcționează
mintea. Revenind la ciclul nașterii și al morții, când se pare că renaști într-un corp
fizic, uiți totul, sau cel puțin în cea mai mare parte. Totul este un truc al minții.
Gary: Încerci să-mi spui că toată viața mea este în capul meu?
Arten: Totul este în mintea ta.
Gary: Și capul meu e în minte?
Arten: Capul tău, creierul tău, corpul tău, lumea ta, întregul tău univers, orice
univers paralel și orice altceva care poate fi perceput sunt proiecții ale minții. Toate
sunt simboluri ale unui singur gând. Mai târziu îți vom spune care este acest gând.
Și un mod și mai bun de a te gândi la asta e să consideri că universul tău este un
vis.
Gary: Frate, pare prea solid pentru a fi un vis!
Arten: Îți vom spune mai târziu de ce pare atât de solid, dar mai întâi ai nevoie de
mai multe informații, să nu ne grăbim. Ceea ce Pursah încearcă să-ți imprime este
că nimeni nu-ți cere să renunți la mult la schimb cu nimic. Într-adevăr, este chiar
invers. Până la urmă vei ajunge să realizezi că nu renunți la nimic în schimbul la
tot; o stare de bine atât de satisfăcătoare încât este imposibil de descris în cuvinte.
Cu toate acestea, pentru a ajunge la acea stare de A Fi, trebuie să fii dispus să te
supui unui proces dificil de corectare de către Spiritul Sfânt.
Gary: Această corectare despre care vorbești are vreo legătură cu „politically
correct” – corect politic?
Pursah: Nu. Corect din punct de vedere politic, oricât de bine intenționat ar fi, este
încă un atac la adresa libertății de exprimare. Veți vedea că suntem foarte liberi în
expresiile noastre. Nu folosim cuvântul corectare în modul obișnuit, pentru că
corectarea a ceva înseamnă, de obicei, remedierea acelui lucru și păstrarea lui.
Când Spiritul Sfânt va termina de corectat falsul universul, acesta nu va mai părea
să existe.
Spun că nu va mai părea că există, deoarece nu există cu adevărat. Adevăratul
Univers este Universul lui Dumnezeu sau Cerul, iar Cerul nu are absolut nicio
legătură cu falsul univers. Cu toate acestea, există un mod de a contempla
universul tău care te va ajuta să te întorci la Dumnezeu, la adevărata ta casă.
Gary: Te referi la univers ca și cum ar fi un fel de greșeală. Dar Biblia spune că
Dumnezeu a creat lumea și aproape toată lumea crede asta, ca să nu mai vorbim de
toate religiile lumii. Eu și prietenii mei credem că Dumnezeu a creat lumea în așa
fel încât să se poată cunoaște pe sine însuși în mod experimental și presupun că
asta este o credință New Age foarte răspândită. Nu a creat Dumnezeu polaritatea,
dualitatea și toate opozițiile subiect-obiect din lume?
Pursah: Într-un cuvânt, NU. Dumnezeu nu a creat dualitatea și El nu a creat lumea.
Dacă ar fi făcut asta, ar fi fost autorul „unei povești povestite de un idiot”,
împrumutând descrierea pe care Shakespeare o face vieții. Dar Dumnezeu nu este
un idiot. Îți vom demonstra. Ori El este Iubire desăvârșită, așa cum spune Biblia
atunci când se atinge tangențial de adevăr, ori e un idiot. Nu poate fi ambele în
același timp. „J” nu a fost nici el idiot, pentru că nu a fost păcălit de falsul univers.
Îți vom spune mai multe lucruri spuse de el, dar nu te aștepta la versiunea oficială.
Îți amintești pilda Fiului risipitor?
Gary: Sigur. Ei bine, n-ar strica să mi-o reamintiți.
Pursah: Ia-ți Noul Testament și citește-ne-o; mai târziu îți vom explica ceva. Dar
sări peste ultimul paragraf.
Gary: De ce să sar peste ultimul paragraf?
Arten: A fost adăugată mai târziu, când povestea a început să se răspândească în
lume în funcție de tradiția orală. Apoi, doctorul care a scris Evanghelia după Luca
și Cartea Faptelor Apostolilor, a încorporat și alte modificări.
Gary: Bine. Deocamdată îți acord beneficiul îndoielii. Este suficient de bună
această versiune standard revizuită?
Arten: Da, este practică. Du-te la Luca, 15:11.
Gary: Bine, acum vorbește despre Iisus, nu?
Arten: Da. J nu vorbește prea mult în Biblie, iar când o face, citatele sunt adesea
greșite. Toți l-am citat greșit și l-am interpretat greșit de la început, inclusiv noi
înșine. Noi l-am înțeles mai bine decât majoritatea, dar mai aveam multe de
învățat. Acum îți vorbim cu avantajul învățării ulterioare. Dar în mod frecvent,
aceste citate atribuite în mod eronat lui J, au avut ca sfârșit romanele individuale
care aveau să devină mai apoi Evangheliile convenționale. Erau poveștile populare
din acea vreme. J nu a spus multe dintre aceste lucruri care i-au fost atribuite în
acele cărți, dar a și spus unele dintre ele, la fel cum nu a făcut cele mai multe dintre
lucrurile pe care le descriu aceste cărți, deși pe unele le-a făcut.
Gary: Vrei să spui că este ca acele filme care pretind că sunt bazate pe o poveste
reală, dar în cea mai mare parte este inventat?
Arten: Da, foarte bine. Cealaltă jumătate a Noului Testament provine aproape în
întregime de la Apostolul Pavel, căruia îi plăcea să mulțumească mulțimile, deși în
realitate nu preda la fel ca J. Niciunul dintre oamenii care au scris Biblia nu l-a
cunoscut pe J, cu excepția autorului Evangheliei lui Marcu, care era doar un copil
când l-a cunoscut. Aruncați o privire la Apocalipsă. Pare o poveste scrisă de
Stephen King. Imaginați-vă că îl înfățișează pe J ca pe un lider războinic care
călărește un armăsar alb și e îmbrăcat într-o haină îmbibată de sânge. Nu, El nu
este un războinic spiritual, aceasta este o contradicție în termeni fără egal.
Gary: Dacă nu te deranjează, aș dori să mai pun o întrebare înainte de a citi pilda.
Pursah: E în regulă. Nu e nici o grabă.
Gary: Această idee că Dumnezeu nu a creat lumea, nu este o credință gnostică?
Arten: Înițial, cu siguranță nu a provenit de la gnostici, au preluat-o și ei din alte
filozofii și religii. În ceea ce privește sectele gnostice, au avut dreptate să creadă că
Dumnezeu nu a creat această scuză de lume, dar au făcut aceeași greșeală ca
aproape toți ceilalți; au făcut ca lumea greșit creată să fie psihologic reală pentru ei.
Au văzut-o ca un rău ce trebuie disprețuit. În schimb, J a privit lumea la fel cum o
face Spiritul Sfânt: o oportunitate perfectă de iertare și de mântuirea.
Gary: Așa că, în loc să mă opun lumii, ar trebui să caut modalități de a o folosi ca o
oportunitate pentru a mă întoarce acasă?
Pursah: Bravo, ești un băiat isteț. J obișnuia să spună: „Ați auzit că se spune ”ochi
pentru ochi și dinte pentru dinte". Dar eu vă spun, nu opuneți rezistență celui
despre care credeți că este rău”. Aceasta nu e doar o respingere scandaloasă și
directă a vechilor scripturi, este și răspunsul la întrebarea pe care tocmai ai pus-o.
Pentru a demonstra mai pe amplu atitudinea lui J, de ce nu citești pilda acum?
Gary: Bine. Cred că sunt cam plictisit de citit scripturile, dar o voi face:
„Un om avea doi fii. Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea
din moşie care mi se cuvine!» Şi tatăl a împărţit între ei averea. Nu după multe
zile, fiul cel tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară îndepărtată, iar acolo şi-a
risipit averea ducând o viaţă destrăbălată. După ce a cheltuit totul, a venit o
foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. S-a dus şi s-a alipit de
unul din cetăţenii acelei ţări, iar acesta l-a trimis pe câmpurile lui să-i pască
porcii. Ar fi dorit el să se sature din roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu
i le dădea nimeni! Şi-a venit în fire şi şi-a zis: «Câţi angajaţi ai tatălui meu au
belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu
şi-i voi spune: Tată, am păcătuit împotriva Cerului şi înaintea ta şi nu mai sunt
vrednic să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul din angajaţii tăi! » Şi s-a sculat şi
s-a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut
milă de el; a alergat la el, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: «Tată, am
păcătuit împotriva Cerului şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul
tău!» Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: «Aduceţi repede cea mai bună robă şi
îmbrăcaţi-l cu ea! Puneţi-i un inel în deget şi sandale în picioare! Aduceţi apoi
viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l! Să mâncăm şi să ne veselim, pentru că acest fiu al
meu era mort şi trăieşte iarăşi, era pierdut şi a fost găsit!» Şi au început să se
veselească.”
Arten: Mulțumesc Gary. Povestea este încă foarte coerentă, deși te asigur că suna
mult mai bine în aramaică. Desigur, J folosea simbolurile celor cărora le vorbea,
dar, chiar și așa, tot mai sunt multe de învățat din această poveste privită cu ochi
noi.
Primul lucru pe care trebuie să-l înțelegeți este că fiul nu a fost expulzat din casa
lui, a fost suficient de prost, inocent de prost, de fapt, ca să creadă că ar putea pleca
și că s-ar putea descurca mai bine de unul singur.
Acesta a fost răspunsul lui J la mitul grădinii Edenului. Dumnezeu nu te-a alungat
din paradis și El nu este responsabil în niciun sens, fel sau formă a experienței tale
de a fi separat de El.
Următorul punct de remarcat este că Fiul și-a epuizat reSursele limitate și a început
să se confrunte cu lipsa, o condiție care nu exista în Rai. Fiind aparent separat de
Sursa lui, Fiul întâmpina nevoi pentru prima dată. Vom explora acest subiect când
vom considera că este oportun. Subliniem încă o dată că părea să fie separat de
Sursa sa pentru că vorbim despre ceva ce părea să se întâmple doar, dar nu s-a
întâmplat de fapt. Înțelegem că acesta este un concept dificil și vom reveni la el pe
măsură ce înaintăm.
Acum, când Fiul trece prin greutăți, încearcă să-și umple golul alăturându-se unui
alt cetățean al țării respective. Acest lucru simbolizează încercările de a găsi soluții
la problemele tale în afara ta, implicând ireversibil o anumită formă de relație
specială.
Aceste încercări interminabile și inutile de a găsi o soluție prin căutarea externă vor
continua până când vei ajunge ca Fiul risipitor să te întorci la tine însuți. Atunci el
își dă seama că întoarcerea la casa tatălui său este singura soluție semnificativă a
problemei sale, iar apoi acest lucru devine cel mai important pentru el, mai
important decât orice altceva în lume.
Ajungem acum la cel mai important punct din poveste; contrastul dintre ceea ce a
ajuns Fiul să creadă că este adevărat despre sine și ceea ce Tatăl știe că este
adevărat. Fiul crede că a păcătuit și nu este vrednic să fie numit Fiul Tatălui său.
Dar Tatăl iubitor nu vrea să audă nimic din aceasta. Nu este supărat și nici nu vrea
răzbunare și nu are niciun interes să-și pedepsească Fiul. Așa e cu-adevărat
Dumnezeu! El nu gândește ca oamenii, pentru că El nu este o persoană. Povestea
este metaforică.
Iubirea lui Dumnezeu nu întârzie nicio clipă pentru a-L întâlni pe Fiul Său.
Dumnezeu știe că Fiul Său este veșnic nevinovat, pentru că El este Fiul Său. Nimic
ce pare să se întâmple nu poate schimba acest fapt. Fiul risipitor revine acum la
viață. El nu mai este pierdut în visele de penurie, distrugere și moarte. Este timpul
pentru a sărbători.
Gary: Nu spun că nu ar avea sens ce spui, dar există câteva probleme. În primul
rând, chestia asta conform căreia întregul univers este responsabilitatea Fiului
risipitor și nu a lui Dumnezeu.
Lumea, natura și corpul uman mie mi se par impresionante. Nu sunt exact ce ați
numi un optimist nebun, dar există, în opinia mea, o mare frumusețe, ordine și
complexitate care, după părerea mea, mărturisesc intervenția mâinii lui Dumnezeu.
În al doilea rând, dacă le-aș spus oamenilor că Dumnezeu nu a creat Lumea, am
vaga senzație că ar provoca tot atât scandal ca și o flatulență în interiorul unui lift.
Arten: Să abordăm mai întâi problema flatulenței. Adevărul este că nu trebuie să
spui nimănui nimic. Va fi complet posibil să practici genul de spiritualitate pe care
ți-l vom explica fără ca cineva să știe ceva. Totul va fi între tine și Spiritul Sfânt
sau J, cum preferi. Singura diferență dintre Spiritul Sfânt și J este că unul este
abstract și celălalt este specific. De fapt sunt amândoi la fel, și tu vei face munca în
mintea ta, împreună cu ei.
Acest lucru nu are nicio legătură cu mântuirea unei lumi exterioare care oricum nu
este afară. Mântuiești lumea concentrându-te pe propriile tale lecții de iertare. Dacă
toată lumea s-ar concentrat asupra lecțiilor proprii în loc să se concentreze pe
lecțiile altora, Fiul risipitor colectiv s-ar întoarce acasă într-o clipită. În timp, acest
lucru nu se va întâmpla până la sfârșit. Dar vom vorbi și despre timp și vei vedea
că nimic în acest univers nu este ceea ce pare a fi. În orice caz, nu ai de ce să
astepti. Momentul tău este la îndemâna ta, dar numai dacă ești dispus să urmezi
sistemul de gândire al Spiritului Sfânt, în loc să încerci să conduci planeta spre
scopuri inutile.
Lumea nu are nevoie de un alt Moise și niciodată nu a fost intenția lui J să înceapă
o altă religie. Atunci, ca și acum, lumea are nevoie de o altă religie, atât cât are
nevoie de o gaură mai mare în stratul de ozon. J a fost discipolul desăvârșit, în
sensul că până la urmă nu a ascultat decât de Spiritul Sfânt. Da, a împărtășit
experiențele cu noi, dar știa că le putem înțelege doar într-o anumită măsură și că
într-o zi vom învăța la fel ca el.
Și în ceea ce privește presupusa frumusețe și complexitate a universului, este ca și
cum ai picta un tablou pe o pânză defectă și cu vopsea de proastă calitate, așa că,
imediat ce termini, pictura începe să se crape și imaginile de pe ea încep să se
deterioreze și să se sfărâme. Corpul uman pare o realizare uimitoare, până când
ceva începe să funcționeze greșit. Nu trebuie să îți reamintesc aspectul pe care l-au
avut părinții tăi înainte ca viețile lor pământești să se termine.
Gary: Aș prefera să nu-mi amintești.
Arten: Nu există nimic în univers care să nu se conformeze șablonului de decădere
și de moarte și nu există nimic aici, care aparent să poată trăi fără ca altceva să
moară. Lumea ta este demnă de admirație până când înveți să privești cu adevărat.
Dar oamenii nu vor să privească cu adevărat și nu doar pentru că tabloul nu este
frumos, ci pentru că lumea este proiectată să acopere un sistem de gândire
inconștient care le guvernează viața și despre care nu sunt conștienți. Așa că,
pentru un timp, permite-ne o marjă de manevră, pentru ca noi să avem ocazia să-ți
explicăm din ce în ce mai multe până când vei începe să îți faceți o idee mai
generală.
Gary: Cred că nu mi-ar strica cu nimic să vă dau o șansă, dar să nu mă învinovățiți
pentru că sunt un pic sceptic. Am un văr care este preot protestant și sunt sigur că
ar spune că voi doi sunteți martori ai lui Satana, nu ai lui Dumnezeu.
Pursah: Cât de previzibil. J a fost acuzat în mod repetat de blasfemie. Chiar și
Biblia spune acest lucru. Îți garantez că, dacă ar fi aici în carne și oase, el ar fi
acuzat exact de același lucru și astăzi și chiar de către creștini.
Să nu te-aștepți ca noi să fugim înfricoșați de aceste acuze de erezie sau blasfemie.
Nici el (J.) n-ar face-o.
La ce te poți aștepta de la noi este să fim foarte onești și sinceri. Unii oameni
trebuie să fie tratați cu delicatețe, dar alții pot rezista la multe lovituri în cap, ca în
vechile antrenamente Zen.
Nu avem nicio problemă să agităm spiritele în cuștile oamenilor. Nu ne pasă ce-ai
putea să gândești despre noi. Suntem liberi să fim profesori și nu politicieni. Nu
trebuie să te lingușim ca să te simți atras de noi în loc să înveți ceva. Nu avem
nevoie de aprobarea ta pentru ce trebuie să spunem. Nu avem nevoie să fim
populari. Nu avem niciun interes să manipulăm nivelul formei astfel ca povestea
spusă de un idiot să dovedească că avem dreptate. Trăim o stare de pace, dar
mesajul nostru va fi ferm.
Îți oferim o clarificare a principiilor spirituale, nu un substitut pentru acestea.
Cuvintele noastre sunt doar reSurse de învățare. Scopul nostru este de a te ajuta să
înțelegeți anumite idei, astfel încât Spiritul Sfânt să fie mai bine înțeles atât în
studiile tale, cât și în experiențele tale zilnice.
Am spus deja că vom vorbi despre trecut. După aceea, vom studia noile învățături
ale lui J, care nu au putut fi înțelese până acum. Există un document spiritual
despre care tu, Gary, ai auzit pe la începutul anilor ’80 prind intermediul altui
participant la acel curs pe care l-ai făcut. Atunci, nu ai citit nimic din documentul
respectiv, dar vei începe să îl studiezi în cursul săptămânilor viitoare. Această
învățătură a ieșit la iveală în timpul vieții tale, dar vei afla că nu este din lumea
asta. Aceasta e răspândită deja în multe țări și a fost deja înțeleasă și interpretată
greșit, la fel cum și Mesajul lui J a fost denaturat acum două mii de ani. Asta era de
așteptat. Dar te vom ajuta să începeți cu dreptul studiul acestei capodopere a
metafizicii, astfel încât să îi poți ascultați mesajul cu mai multă claritate.
Gary: Mă bucur că credeți că știți totul, inclusiv viitorul meu, dar voi fi eu cel care
va decide ce să studiez și când. Întotdeauna am crezut că Iisus este genial și voi
vorbiți o foarte mult despre el.
Majoritatea prietenilor mei New Age nu-l menționează prea des. Aproape că le e
rușine cu el. Ce spui de asta?
Arten: Nu J le displace. Versiunea biblică comportamentală a lui J pe care au
trebuit să o înghită toată viața lor nu o pot suporta.
Și asta este, de asemenea, o problemă pe care o vom aborda la momentul adecvat,
dar poți să-i blamezi pe prietenii tăi că sunt confuz în privința lui J? Creștinismul
se află în acest moment într-un conflict atât de mare încât promovează deschis
învățături care sunt antagonice între ele. Cum trebuie să facă cineva față acestui
fapt? Cu timpul, oamenii vor trebui să înceteze să dea vina pe J pentru unele
lucruri ridicole pe care creștinismul le-a făcut și continuă să le facă în numele său.
El nu are nicio legătură cu acele lucruri, așa cum Dumnezeu nu are nicio legătură
cu această lume.
Gary: Îmi oferiți aici un material foarte radical.
Arten: Ei bine, ăsta e numai începutul. În ultimele decenii s-au scris câteva cărți
foarte populare și, probabil, neconvenționale, care - ca toate religiile majore din
lume – au fost prezentate ca și cum ar veni direct de la Dumnezeu sau de la Spiritul
Sfânt, deși învățăturile lor reflectă de fapt un nivel de conștiință spirituală pe care l-
am putea descrie drept obișnuit.
În orice scopurile și în orice sens vrei, dualismul - pe care îl vom defini în vizitele
viitoare – este nivelul mondial de gândire, chiar și printre oamenii care urmează căi
spirituale non-dualiste. Deși este adevărat că Spiritul Sfânt lucrează cu fiecare
persoană în modul în care poate înțelege - acesta este motivul pentru care toate
căile spirituale sunt necesare-, una dintre provocările pe care ți le propunem este
ca, dacă cineva dorește să experimenteze Iubirea lui Dumnezeu, învățătura și
practica dualismului trebuie înlocuite progresiv de cele ale semidualismului, după
aceea ale non-dualismului și, în ultimă instanță, de cele ale non-dualism pur. Acest
lucru poate suna complicat, dar puteți fi sigur că în realitatea este foarte simplu și
îți va fi prezentat într-un mod inteligibil și direct.
În generația ta, sunt mulți care își imaginează că au o vibrație atât de mare încât
sunt pregătiți să părăsească cu siguranță planeta. Din păcate, nu este atât de ușor.
Dacă pur și simplu ai putea să îți cumperi bilete să pleci spre Nicăieri, toată lumea
ar experimenta deja Împărăția cerurilor.
Dar experiența ta este că ești aici, pentru că altfel nu ai experimenta faptul că ești
aici. Iar prietenii tăi au o mare problemă care îi ține pe loc, despre care autorii New
Age nu le-au vorbit.
Poate că greșeala cea mai mare pe care toate religiile și filozofiile, inclusiv
modelele New Age, o ignoră, este imposibilitatea de a înțelege de ce, practicarea
de chestii precum gândirea pozitivă, „a fi în prezent”, rostirea de afirmații, negarea
gândurile negative sau ascultarea vorbitorilor celebri pot avea un impact pozitiv
temporar, dar nu pot elibera ceea ce este blocat în văile adânci ale minții tale
inconștiente. Mintea ta inconștientă, cea pe care ai uitat-o cu desăvârșire, întrucât
altfel nu ar fi inconștientă, este dominată de un sistem de gândire morbid care este
împărtășit, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv, de toți cei care ajung în
acest univers fals, deoarece altfel nu ar fi ajuns aici.
Acest lucru va rămâne așa până când gândurile tale vor fi examinate, iertate în mod
corect, predate Spiritului Sfânt și înlocuite cu modul Său de gândire. Până atunci,
credințele tale adânc îngropate vor continua să domine și să se afirme într-un mod
predeterminat. Lumea este pur și simplu un spectacol simbolic la care toți actorii
au fost de acord să participe înainte de a părea să iasă pe scenă.
Gary: Nu trebuie să mă convingi că lumea uneori este dezamăgitoare. Dar ce zici
de lucrurile bune? Toți avem momente preferate.
Arten: Clipele tale frumoase în această lume sunt frumoase numai în comparație cu
cele urâte.
Comparația nu este valabilă, deoarece atât momentele aparent frumoase, cât și cele
urâte nu sunt Cerul.
Cu timpul, vei afla că totul este un truc, că percepția ta - ceea căruia îi oferi o
valoare foarte mare, e doar o minciună. Nu ai asculta de sistemul tău de gândire
inconștient dacă nu s-ar ascunde și nu te-ar minți, pentru că pare atât de disprețuit,
iar ascultarea lui este atât de dureroasă, încât, dacă ai putea să-l examinezi cu
adevărat, ai fugi ca din pușcă. J te poate ajuta să o faci.
El te poate învăța cum să-ți conștientizezi mintea inconștientă până la un punct pe
care chiar Freud nu și l-ar fi putut imagina. Acesta va fi scopul unora dintre
discuțiile noastre de mai târziu, dar înainte de asta avem alte lucruri de discutat.
Gary: Între timp, ai ceva mai încurajator să-mi spui?
Pursah: Sigur, ori de câte ori vrei să te duci acasă, J se află la ușa azilului de
psihiatric, chemându-te să ieși și să i te alături dar tu încerci să îl tragi înăuntru cu
tine. Asta era situația în lume și acum două mii de ani și rămâne aceeași și acum.
Persoana care pentru prima dată a spus: cu cât lucrurile se schimbă, cu atât rămân
la fel, a pus paie pe foc la nivel universal (pag.19). Există însă o cale de ieșire și
asta e ce ar trebui să îți ofere speranță.
Arten: Pentru ca într-adevăr să te ajutăm, nu îți vom oferi ceea ce se numește
înțelepciunea seculară și care încântă geniile spirituale contemporane. În schimb,
vei învăța că, mare parte din ceea ce lumea consideră că e înțelepciune seculară,
este de fapt falsă. „Inteligența divină a universului” este o frază ce merită să fie
demascată.
Vei afla că bebelușii nu se nasc ca o tablă goală, că nu se nasc cu o tendință
naturală de a iubi, și apoi sunt corupți de lume; vei descoperi că pentru a putea să
te întorci la Dumnezeu, ai de făcut o treabă: nu o treabă în lume, ci cu gândurile
tale. Pe parcursul multor întâlniri de-ale noastre ți se va părea că judecăm și tare.
Acest lucru are un motiv bun: singurul mod posibil de a te învăța este prin
contrastarea gândirii Spiritului Sfânt cu gândirea lumii. Judecata lui este sănătoasă
și duce la Dumnezeu. Judecata ta este slabă și te conduce să vii aici iar și iar.
Pursah: În timpul vizitelor noastre vei descoperi, de asemenea, ce ești cu adevărat,
cum ai ajuns aici,de ce tu și restul oamenilor te comporți exact cum te comporți și
simți exact ceea ce simți, de ce universul repetă mereu aceleași modele vechi, de ce
oamenii se îmbolnăvesc, motivul din spatele tuturor eșecurilor, accidentelor,
dependențelor și dezastrelor naturale, adevărata cauză a oricărei violențe, crime,
război și terorism din lume; și vei descoperi și o soluție semnificativă la toate
aceste lucruri și cum să o aplici.
Gary: Dacă îmi poți spune toate astea, câștigi premiul cel mare.
Pursah: Există un singur premiu pentru care toată lumea ar trebui să fie interesată.
Gary: Cerul?
Arten: Da. Trebuie să fi auzit zicala conform căreia adevărul te eliberează. Este
adevărat, dar nimeni nu spune și care este acest Adevăr. Ai mai auzit că Împărăția
Cerurilor este înăuntrul tău. Este adevărat, dar nimeni nu-ți spune cum să ajungi
acolo. Dacă ar face-o, ai asculta? Poți îndruma o ființă umană spre fântână, dar nu
o poți face să bea. Îți vom spune unde este apa, dar o vei bea doar dacă ești pregătit
pentru o spiritualitate care, la fel ca adevărul, nu este din acest univers.
Una dintre diferențele fundamentale dintre învățăturile lui J și învățăturile lumii
este aceasta: învățăturile lumii sunt produsul unei minți divizate și inconștiente.
Odată asimilate, trebuie să faceți concesii și, imediat ce faceți concesii, nu mai
dețineți adevărul.
Noi nu facem compromisuri și asta nu-ți va conveni întotdeauna.
Dar nu contează. Dacă ți-am oferi tot ceea ce crezi că îți dorești, imediat ai fi în
căutarea altora. Nu ai nevoie ca noi să te ajutăm să te simți bine într-un univers în
care nu a meritat niciodată prețul plătit pentru admitere și nu-l va merita niciodată.
Există ceva mult mai bun decât să te simți bine. Noi am parcurs drumul spre casă
cu viteza lui Dumnezeu. Acum intenția noastră este să te ajutăm să-l găsești pe-al
tău. Vom reveni în curând, la a doua apariție dintr-un total de șaptesprezece.
Următoarea noastră discuție va fi cea mai lungă; între timp este posibil să vrei să
iei în considerare ideea că, dacă învățăturile pe care le asculți provin cu adevărat de
la spirit, trebuie să fie clar că principiile exprimate nu provin de la oameni sau de la
univers, și deci sunt corecții pentru amândouă.