Seminte de Constiinta

Semințe de Conștiință
Înțelepciunea lui Sri Nisargadatta Maharaj
Editor: Jean Dunn
traducere: Damema Ro
1
Înțelepciunea conținută în această colecție editată de Jean Dunn izvorăște din
dialogurile cu cei care-au venit din toate colțurile lumii ca să învețe misterele vieții, la
picioarele lui Sri Nisargadatta Maharaj, unul dintre cei mai respectați și sfinți oameni ai
Indiei.
Reședința acestui ghid spiritual renovator era o mică cămăruță, pe o stradă
zgomotoasă și aglomerată din Bombay. Maurice Frydman, cel care a imortalizat
învățăturile lui Maharaj în prima colecție de dialoguri, „Eu sunt Acela”, în 1973, descrie
într-un mod viu atât omul cât și împrejurimile: „În umila locuință a lui Sri Nisargadatta
Maharaj, dar în lumina și traficul zgomotos al străzii, cineva n-ar fi știut în ce perioadă
istorică se găsește. În această cămăruță există o atmosferă atemporală; subiectele
abordate nu sunt din timp, dar ele sunt valabile pentru toate timpurile. Modul în care ele
sunt expuse și examinate este tot unul atemporal...se lucrează cu materiale enorm de
vechi și veșnic noi...De unde am venit eu? Ce sunt eu? Încotro merg? Astfel de întrebări
n-au început și nu vor avea nici sfârșit, dar este crucial să cunoști răspunsurile, căci fără
înțelegerea deplină, atât în timp cât și în afara lui, viața nu-i decât un vis, impus nouă de
puteri pe care nu le cunoaștem, pentru scopuri pe care nu le putem înțelege.”
Admonestarea lui Maharaj de „a fi” și de a cunoaște ce „ești” - în sensul ființei
temporale - iese la suprafață din aceste dialoguri și ea va atinge viețile multor oameni, de
acum înainte. Conversațiile înregistrate de Jean Dunn, un adept înflăcărat al lui Maharaj,
în volumul „Semințe de Conștiință” și în cel următor „Înainte de Conștiință” sunt o
neprețuită contribuție la testamentul său spiritual.
Aceste conversații continuă să furnizeze intuiții omului modern, aflat în călătoria sa
spirituală, conducându-l în afara suferinței și amărăciunii.
2
Cuprins
Întâlnire cu Eternitatea
Introducere
Convorbiri cu Maharaj
7 iulie 1979 22 septembrie 1979

22 iulie 1979 23 septembrie 1979
12 august 1979 25 septembrie 1979
15 august 1979 2 octombrie 1979
25 august 1979 11 noiembrie 1979
1 septembrie 1979 28 decembrie 1979
3 septembrie 1979 1 ianuarie 1980
17 septembrie 1979 28 martie 1980
20 septembrie 1979 2 aprilie 1980
21 septembrie 1979
Glosar
3
Întâlnire cu Eternitatea
Să ne rugăm lui Nisargadatta Maharaj, marele mistic al lui Bharat!
Privit din afară, arăta ca un gospodar obișnuit și vorbea numai în dialectul său nativ, marathi, dar
înțelepciunea rostirilor sale spontane era aidoma înțelepciunii din Vede și Upanișade. Era un exemplu
strălucitor al celui ce există în starea perfectă a Conștienței Eterne. Pentru un căutător sincer care dorește să
întâlnească un înțelept egal în înțelepciune cu scripturile, Maharaj a reprezentat împlinirea dorințelor lui cele
mai tainice.
Sri Nisargadatta Maharaj nu s-a prefăcut a fi un Mahatma, un Bhagavan sau un Paramahamsa. El n-a
făcut yoga și nici nu s-a oferit să predea vreo filozofie sau să țină vreo predică; tot ce el a cunoscut și
experimentat a fost Natura Adevărată - Natura Adevărată, comună lui și ascultătorilor săi. El a vestit ceea ce
din vremuri imemoriale India transmisese omenirii: „Cunoaște-ți Adevăratul Tău Sine!”
Acest mare om a tot continuat să repete mai mult de 40 de ani: „Fii conștient de starea ta de-a fi - ființa
simplă și pură - fără a fi asta sau alta sau altceva.” Își provoca ascultătorii să pună întrebări, dar răspunsurile
lui nu erau niciodată doar răspunsuri. De fiecare dată, răspunsul era o provocare pentru cel ce întreba, ca
acesta să descopere singur care-i era Natura lui Adevărată.
Vorbea din propriul său punct de vedere, își spunea propria-și „poveste”. N-avea nevoie de nicio dovadă
pentru afirmațiile sale. Nu era dornic să citeze spusele vreunei autorități și, în acest fel, ascultătorii apreciau
mai bine Adevărul. Mai mult, își îndemna interlocutorul să vorbească numai din propria-i experiență și nu să
citeze ce-au spus alții mai înainte. El afirma că propria sa „poveste” ar putea deveni și cea a interlocutorului
său și că așa cum Adevărul i s-a dezvăluit lui, i se poate dezvălui și ascultătorului său, de îndată ce acesta s-a
fixat în propria sa ființă, în starea pură de conștiință.
Atunci când se aducea în discuție chestiunea supărătoare a vieților anterioare, Maharaj imediat îl întreba
pe interlocutor dacă știa ceva despre prezentul lui, despre „nașterea”. sa „De ce pui o astfel de întrebare care
nu-i deloc necesară? Chiar, de ce-o faci? Când Buddha a fost întrebat ce-i păcatul, el a răspuns: «Tot ce nu-i
necesar este păcatul.» Singurul lucru necesar este să descoperi cine pune această întrebare. Care-i Natura ta
Adevărată? Ce-i Realitatea care există mai înainte ca această conștiință „Eu sunt” să fi răsărit? Rămâi așezat
în ființa ta și apoi vei înțelege ce există mai înainte de cuvintele „Eu sunt”.
Printr-un studiu al Vedelor, al Upanișadelor și-al nenumăratelor alte scripturi hinduse, un student poate
obține o străfulgerare a Adevărului, ca și când ar vedea un frumos și fidel tablou al Adevărului. Stând alături
de Nisargadatta Maharaj și ascultând Upanișadele vii, eu m-am aflat în prezența vibrantă și luminoasă chiar
a Adevărului.
Dr. Damayantie Doongagi

Bombay
Introducere
Când mi s-a cerut să-l prezint pe Nisargadatta Maharaj cititorilor acestei cărți, mai degrabă am făcut un
pas înapoi, fiindcă cu greu m-aș considera a fi potrivit. Mai înainte să fi putut să-mi rânduiesc în minte
argumentele care să vină în sprijinul îndeplinirii acestei sarcini foarte oneste, mi s-a spus că lui Maharaj i-ar
fi plăcut ca eu să fac asta... Apoi, desigur, treaba s-a finalizat fără alte discuții.
Am simțit întotdeauna, adânc în oasele mele, că în religie trebuie să existe ceva mult mai profund decât
rugăciunea îndreptată spre unul dintre dumnezei, rugăciune prin care să ni se dea fericirea și să ni se înlăture
suferința. Citisem deja un vraf de cărți din filozofia Advaita, când m-am întâlnit pentru întâia oară cu cartea
„Eu sunt Acela”, carte ce conține dialogurile dintre Sri Nisargadatta Maharaj și vizitatorii săi, strânse de
Maurice Frydman. Am fost surprins că un Maestru ar putea locui nu în Himalaia, ci chiar în orașul meu
natal, Bombay. În ciuda adâncului meu interes pentru acest subiect, n-avusesem norocul, în toți acești ani,
să-l întâlnesc. Imediat după asta, nici nu mai este nevoie să spun, am plecat să mă așez la picioarele sale.
(De fapt, un articol al doamnei Jean Dunn din octombrie 1978 din revista Calea Muntelui m-a determinat să
merg întâia dată la Maharaj, deși citirea cărții sale mă influențase categoric.)
4
În acea primă vizită, când am urcat scările în mansarda casei sale din Vanamali Mansion, Khetwadi 10,
l-am găsit pe Maharaj stând într-un colț al camerei, aprinzând câteva bețișoare parfumate și punându-le în
diverse locuri în fața sa. Când l-am salutat, plecându-mă în fața lui și i-am oferit în dar niște fructe, el m-a
privit cu căutătura sa pătrunzătoare, a zâmbit călduros și mi-a spus: „A, ai venit, nu-i așa? Stai jos.” Pentru o
clipă, m-am întrebat dacă nu cumva mă luase drept altcineva, pentru că vorbele lui arătau că el mă aștepta.
Când m-a întrebat dacă am întrebări aparte, i-am spus c-aș dori foarte mult doar să rămân așezat și să-i
absorb atât cuvintele cât și aerul spiritual ce domnea în prezența lui. A zâmbit și a încuviințat din cap. De
atunci încolo, l-am vizitat în mod regulat.
Experiența mea a fost că Maharaj n-are nicio tragere de inimă să vorbească despre el ca individ și nici n-
am obținut de la cineva informații personale despre el. Un singur lucru e sigur: nu-i un sadhu ori un
sanyasin. În orice caz, el n-are nicio atitudine deosebită. Este un om simplu, îmbrăcat în hainele cele mai
comune, are aerul familistului obișnuit, exact ca milioane dintre noi. De fapt, în cursul convorbirilor, deseori
spune că nu-i o persoană învățată și că poate vorbi numai din cunoașterea sa personală sau din experiența sa,
dar că orice știe despre ființa sa adevărată se aplică fiecăruia dintre noi. Nu voi uita niciodată o propoziție
aparte rostită de Maharaj: „A fost odată o vreme în care când mă consideram un bărbat însurat și cu copii;
apoi l-am întâlnit pe Gurul meu și subordonat intuiției și instrucțiunilor sale, am ajuns să știu că eu sunt
Brahman. ”
Sri Nisargadatta Maharaj „s-a născut” în Bombay ca fiind Maruti Shivrampant Kampli, în martie 1897.
Ziua sa de naștere a coincis cu sărbătoare Hanuman Jayanti și de aici i s-a spus Maruti. Copilăria lui Maruti
s-a desfășurat în Kandalgon, un sat la ceva distanță de Bombay, unde tatăl său se mutase în „anul ciumei”.
Mi-l reamintesc pe Maharaj povestind că-n amintirea sa cea mai timpurie se afla pe umerii tatălui său,
urcând un deal, chiar când soarele apărea în vârf. Pe parcursul timpului, veniturile provenite din ferma
familiei deveniseră insuficiente ca să le asigure traiul. După moartea tatălui său, în 1915, fiul cel mai mare
al familiei și apoi Maruti, au trebuit să meargă în Bombay ca să-și câștige traiul. Maruti și-a început cariera
de funcționar la o firmă privată, dar cu temperamentul lui independent și aventuros, curând și-a făcut
propria afacere. (Aceasta-i una din multele coincidențe pe care le-am observat de la întovărășirea mea cu
Maharaj, chiar imediat după ce-am scris acest paragraf, de fapt, chiar a doua zi s-a întâmplat ca Maharaj să
menționeze că el a fost dintotdeauna atât de independent prin natura sa, încât n-ar fi putut să îndure
niciodată de la nimeni, nicio presiune sub orice formă. „Mai bine o zi de independență, decât o viață
întreagă lipsită de libertate.” - spunea el. Aceasta a fost una din rarele ocazii în care Maharaj a vorbit despre
viața lui personală.)
Maruti Kampli și-a început afacerea c-un magazin în care se confecționau și se vindeau țigări artizanale
(bidi) și într-o perioadă scurtă a devenit proprietarul a opt astfel de magazine. S-a căsătorit în 1924. Au
apărut patru copii, un băiat și trei fete. Doar prosperitatea materială nu i-a adus prea multă mulțumire lui
Maruti. În general, în familia lui exista o atmosferă religioasă profundă și tradiții ritualice, dar mai exista și
asocierea lui timpurie cu locul său natal, Kandalgon și c-un învățat brahman numit Vishnu Gore. În acest
context, au apărut în el, chiar devreme în viață, acele întrebări inevitabile referitoare la relația dintre Om,
Lumea exterioară și Dumnezeu. Un prieten al său, Yeshwantrao Bagkar, l-a prezentat pe Maruti Gurului lui,
Sri Siddharameshwar Maharaj din linia Navanath Sampradaya. Bagkar îi cunoștea bine interesul sincer și
intens pentru căutarea Adevărului și în acea zi, se hotărâse cu orice chip să-l prezinte pe Maruti Gurului său.
Maharaj spunea: „Bagkar practic m-a forțat să-l însoțesc la Sri Siddharameshwar Maharaj, el pregătise chiar
și ghirlanda de flori pe care discipolul o pune în jurul gâtului Gurului său; el, conform dictatelor destinului,
m-a împins practic la picioarele Gurului.” Curând după aceea, Maruti a primit inițierea de la Gurul său și
apoi și-a continuat activitățile sale spirituale cu zelul lui firesc și determinare, până când acestea au culminat
în atingerea realizării de Sine (între 1933 și 1936).
În 1936, Sri Siddlharameshwar Maharaj a intrat în Mahasamadhi. Brusc, în anul următor, Sri
Nisargadatta Maharaj se hotărî să-și lase familia și afacerea lui prosperă și să plece hoinar prin țară. După ce
vizitase câteva locuri sfinte și temple din India de Sud, pe când era în drum spre Nord, unde dorea să-și
petreacă restul vieții în Himalaia, s-a întâmplat să se întâlnească c-un coleg-discipol. După o discuție cu el,
Sri Nisargadatta Maharaj a ajuns la concluzia că aceste rătăciri prin lume nu erau deloc necesare și că o
viață activă, care să nu fie mânată de pasiune, ar fi pe departe mai plină de înțeles. Poate că tocmai ceea ce l-
a trimis înapoi în Bombay a fost marele noroc al miilor de oameni ce urmau să fie călăuziți de Maharaj.
Când a revenit înapoi acasă, el nu și-a mai găsit toate magazinele, ci numai unul și a hotărât cu calm că un
singur magazin îi era suficient pentru nevoile sale lumești. De atunci încolo, totul s-a petrecut spontan,
nimic cu intenție deliberată sau cu efort conștient.
5
Pe când stătea în magazinul său de țigări, făcându-și treaba în liniște și cu eficiență, mai venea acolo câte
un prieten să-l vadă și vorbeau mereu despre același subiect, Paramartha - înțelesul ultim. S-a dus zvonul
despre acest fel de discuții, așa că mai mereu era o mulțime de oameni înăuntru și-n afara magazinului,
ascultând cu nesaț perlele înțelepciunii sale. Când fiul lui a devenit în stare să preia afacerea, Maharaj s-a
retras la mansarda pe care o construise în casa sa pentru uz personal și care avea sfințenia tăcută a unui
ashram.
Înainte să continui experiența mea cu Maharaj, voi aminti un incident semnificativ din viața sa.
Ocazional, Maharaj se referă la momentul morții și cum o astfel de experiență traumatizantă pentru om de
rând, devine un mare extaz pentru un Dhnyani. Uneori, el spune că cunoaște acest lucru, fiindcă a fost
martorul propriei sale morți! Am făcut ceva cercetări și am aflat la ce incident, pasămite, se referă el.
În urmă cu câțiva ani, în fiecare seară de duminică se obișnuia să se practice un program de Bhajana în
casa lui Sri Bhainath Maharaj (Sri Sabnis), unul din colegii-discipoli ai săi, iar Maharaj era invitat mereu.
Într-o duminică, un discipol al lui Maharaj îi sună la ușă ca să-l ia la casa lui Sri Sabnis, și-l află pe Maharaj
bolnav în pat, membrii familiei fiind foarte îngrijorați în privința lui. Maharaj nu vroia niciun doctor; îi
propusese discipolului să se ducă singur la Sri Sabnis și-l rugă să continue programul obișnuit, dar acesta
nici că vru să se dezlipească de Maharaj. În cele din urmă, Sri Sabnis veni chiar el acasă la Maharaj ca să
vadă ce se întâmplase. Maharaj insistă ca Sri Sabnis și discipolul să se întoarcă și să ducă mai departe
programul de Bhajana. Fără tragere de inimă, ei au cedat, însă s-au întors imediat ce programul s-a terminat,
însoțiți fiind și de alți câțiva discipoli. Cu toții au fost încântați când l-au găsit pe Maharaj șezând în capul
oaselor, simțindu-se mult mai bine. Câteva zile mai târziu, într-una din discuții, Maharaj ne-a povestit că-n
acea după amiază el fusese martorul morții sale, iar acel moment a fost cel mai extatic din viața sa.
De câțiva ani încoace, rutina zilnică a lui Maharaj este una simplă și obișnuită: dimineața și după amiaza
are dialoguri cu vizitatorii, cam 90 de minute de fiecare dată, iar cântările Bhajana se țin de patru ori pe zi,
conform instrucțiunilor primite de la Gurul său. La dialoguri/discuții, mai înainte participau cam vreo 20 de
persoane, dar numărul lor a crescut la vreo 36 în zilele de duminică și-n zilele de sărbătoare, astfel că mica
încăpere a devenit neîncăpătoare. În mod curent, doar câțiva erau străini care veneau de la mari distanțe, dar
nu ca turiști, ci „să primească darshan de la el” și să-l asculte, fiindcă după ce citiseră cartea „Eu sunt
Acela” n-au putut rezista dorinței de a-l întâlni. Unii vizitatori, atât străini cât și indieni, sunt persoane cu o
inteligență remarcabilă și lideri de succes în domeniile lor. „Acest lucru nu-i un miracol al Harului Gurului
meu, că oameni eminenți, care în mod normal nu s-ar apropia de un om așa de mic ca mine, să vină aici cu
mâinile împreunate, ca să asculte ce vorbesc? Sunt eu, ca individ, cel pentru care vin ei să-l vadă sau este
revărsarea Harului Gurului meu cea pentru care vin ei s-o asculte?”, spune Maharaj.
Casa lui Maharaj atrage ocazional și persoane care vor să-și expună cărțile citite și care încearcă să-l
atragă în discuții sterpe. Unora, atunci când ele sar calul, Maharaj nu ezită să le tragă un perdaf, pe când
altora, care vin cu dorința sinceră de a-l înțelege și de a se apropia de el cu smerenie, le arată o uimitoare
răbdare și toleranță. Indiferent despre ce vorbește Maharaj, vorbele lui răsar c-o spontaneitate așa de mare,
aserțiunea este calmă și autoritatea rece, astfel că cineva nu poate decât instinctiv să simtă prezența
Maestrului și să recunoască ADEVĂRUL, chiar dacă nu-l poate înțelege complet.
Adesea, Maharaj clarifică că cei care vin la el, în speranța că vor primi un sfat ce le-ar aduce avantaje
materiale sau alinarea problemelor fizice ori mentale, vor fi dezamăgiți, deoarece el nu discută niciodată
despre așa ceva. Poate și acesta-i un motiv pentru care Maharaj n-a devenit un Guru „popular”. Cei care
așteptă să primească o confirmare a conceptelor lor preferate, nu vor fi doar dezamăgiți, ci se vor simți chiar
mâhniți și frustrați de unele afirmații ale lui Maharaj, ca de pildă: „Toate scripturile spun că înaintea lumii a
existat Creatorul, dar cine-l cunoaște pe Creator? Singura care a fost mai înaintea Creatorului este Ființa Ta
Adevărată, Sursa tuturor Lumilor și a Creatorilor lor.” De fapt, învățătura lui Maharaj n-are niciun temei
direct în vreo religie fixă. „Poate cineva să-mi spună religia celor cinci elemente?”, întreabă el.
Ce-i învață Maharaj pe ceilalți? Așa cum Maharaj spune deseori, tot ce face el este să ne pună-n față o
oglindă spirituală în care am putea vedea, dacă vrem asta în mod serios, adevărata noastră imagine. Dacă
cineva s-ar putea aventura într-o sinteză, învățătura lui fundamentală ar putea fi rezumată în puține cuvinte.
 Întregul univers (Mahadakash) există numai în Conștiință (Chidakash), în timp ce Dhnyani își are
suportul în Absolut (Paramakash). În Absolut - ființa pură - nu există conștiința „Eu sunt”; ea este
anterioară gândurilor și cuvintelor. Apoi, fără niciun motiv vizibil, spontan, conștiința se mișcă în existență.
În conștiință, lumea apare și dispare. Tot ce există, sunt Eu; tot ce există este Al Meu; înaintea tuturor
începuturilor și după toate sfârșiturile, EU SUNT. Indiferent ce se întâmplă, Eu trebuie să fiu martorul acelui
lucru. Asta nu înseamnă că lumea nu există. Lumea-i o aparență în conștiință, conștiință care-i totalitatea
6
cunoscutului în imensitatea necunoscutului. Ceea ce începe și se sfârșește nu-i decât o aparență. Se poate
spune că lumea APARE, dar nu și că ea ESTE.
 Maharaj ne spune că ori de câte ori un singur individ visează, el are experiența aievea a lumii creată
în conștiință. Când o persoană nu-i pe deplin trezită și conștiința doar se mișcă, persoana visează; în visul
său, în acel infim strop de conștiință, într-o fracțiune de secundă, se creează o întreagă lume, exact la fel cu
lumea din afară; în acea lume, se vede pământul, soarele, se văd dealurile și râurile și oamenii (inclusiv
persoana în cauză), care se comportă exact ca-n lumea exterioară. În timp ce persoana visează, lumea din vis
este una foarte reală: trăirile sale - atât durerea cât și plăcerea - sunt extrem de realiste. De îndată ce
persoana se trezește, întreaga lume din vis se contopește în conștiința din care ea a fost creată. În starea de
veghe, spune Maharaj, lumea apare datorită ignoranței (Maya) și te ia într-o stare de vis trezit. Atât somnul
cât și starea de veghe sunt termeni greșiți, fiindcă tu nu faci altceva decât să visezi; visezi că ești treaz și
visezi că dormi. Numai Dhnyani cunoaște trezia cea adevărată și somnul cel adevărat. Vezi totul ca pe un vis
și rămâi în afara lui....Punctul principal de care să te ții este acela că ți-ai proiectat asupra ta o lume clădită
din propria-ți imaginație, bazată pe amintiri, dorințe și frici și că te-ai întemnițat în ea. Realizează asta, rupe
vraja și FII LIBER.
 Creația Lumii, apariția în conștiință, are mai multe aspecte: principiul-părinte este Prakriti-Purusha,
dualitatea masculin- feminin; materialul creației este esența (Sattva) celor cinci elemente; Sattva acționează
prin alte gune (calități) - Rajas (energia) și Tamas (inerția și ego). Un individ poate să gândească că el este
cel care acționează, dar în realitate, toată activitatea-i realizată de cele cinci elemente prin cele trei gune.
Sattva-i cea care-l trezește pe fiecare în conștiință, Rajas este cea care-l împinge în acțiune; Tamas cea care-l
face să-și asume că el este făptuitorul.
 În cazul unui discipol serios, Maharaj adoptă o abordare directă, simplă și puternică, deși, în același
timp, ea-i subtilă și profundă:
A) Să presupunem că se strânge o cantitate de apă, iar după o vreme se formează corpul unei
insecte; el începe să se miște; el ȘTIE că există.
Se aruncă într-un colț o bucată de pâine; după un timp, în pâine apare forma unui vierme; el
începe să se miște; el ȘTIE că există.
Oul unei găini, după ce-a stat la căldură o anumită perioadă de timp, se sparge dintr-odată și
din el apare un mic pui; el începe să se miște; el ȘTIE că există.
Sperma unui bărbat germinează în uterul unei femei și după nouă luni este livrată ca un
bebeluș; el începe să treacă prin stările de somn și de veghe și execută funcțiile corpului;
după încă câteva luni, aceeași spermă ia forma unui copil; el începe să ȘTIE că există și, mai
departe, capătă informații de la mamă, cum că e un băiat sau o fată, etc.
B) În aceste patru cazuri - insecta, viermele, puiul și corpul omenesc - ce se naște de fapt? Maharaj
spune că cea care se naște este cunoașterea „EU SUNT”, Conștiința, împreună cu cele două
stări, cea de veghe și cea de somn. Nu-i așa? Această Conștiință - identică în toate cele patru
cazuri - care-a apărut brusc în fiecare din cele patru tipuri de forme, se descoperă pe sine fără
niciun fel de alt „suport”, preia locul într-o formă particulară și se identifică cu ea. Cu alte
cuvinte, ce-a fost la origine fără formă, mesajul „EU SUNT”? Doar cunoașterea existenței în
general (nimeni în particular). „EU SUNT” s-a identificat în mod greșit c-un corp particular, a
acceptat nașterea, după care trăiește în umbra constantă a terorii „morții”.
C) Acest „EU SUNT”, această Conștiință fără de care, spune Maharaj, cineva n-ar ști că există - și
pe care, prin urmare, fiecare o iubește cel mai mult și-ar dori s-o păstreze cu orice preț și cât mai
mult timp posibil - este singurul „capital” cu care se naște cineva. Această Conștiință nu poate
exista fără o formă fizică, care-i doar consecința germinării spermei tatălui, care-i chiar esența
hranei consumate de părinți. Aceasta este analiza procesului ce-a rezultat în nașterea unui corp
individual, corp ce conține Conștiința; este un proces de început, la care „individul” îngrijorat n-
a fost niciodată consultat! Dacă cineva vede clar procesul prin care Conștiința a intrat în
existență, mai e loc pentru vreo personalitate individuală să fie mândră de ceva, când de fapt ea
nu-i decât un mănunchi de amintiri și obiceiuri, fără nicio substanță?
D) Dacă nu poate exista cu adevărat nicio personalitate individuală, atunci se pune întrebarea:
„Despre a cui eliberare sau Moksha mai e atunci vorba?” Această chestiune apare numai în cazul
ființelor omenești, deoarece nicio altă formă de viață n-are inteligența să-și chestioneze propria
sa existență sau Sursa.
 Maharaj spune că eliberarea se întâmplă atunci când cunoașterea „EU SUNT”, realizează:
7
I. că a fost dintotdeauna nelimitată și absolut liberă și că ea-i cauza întregii creații. Dacă
conștiința nu există, atunci nu poate exista nicio lumea.
II. că și-a creat propriile sale constrângeri prin autoidentificarea cu corpul individual.
III. că n-are nici formă și nici scop - adică ea-i „calitatea” esenței hranei (care-a luat forma
corpului, aidoma dulceții din zahăr).
IV. că atunci când esența hranei (corpul) devine bătrân și „moare”, calitatea ei, cunoașterea „EU
SUNT” dispare și ea. De exemplu, nu mai este subiectul celor trei gune, devine NIRGUNA și
se contopește în REALITATE. Cine moare?
Deseori, Maharaj rezumă învățătura sa, cerându-le ascultătorilor să meargă dincolo de cuvintele lui,
„ÎNAPOI LA SURSĂ” și să rămână acolo. Sursa este REALITATEA, starea noastră adevărată, cea de
dinaintea apariției Conștiinței, atunci când nu existau niciun fel de necesități, starea anterioară iluziei
șuvoiului de evenimente (ca o boală într-un corp care în mod normal este sănătos) - concepția, nașterea
corpului, durata vieții și în final, moartea corpului. „Tu” ești mereu separat de întregul „eveniment”, ești
doar martorul lui; la sfârșit, observarea evenimentului încetează. Cine moare atunci?
A cunoaște c-o categorică încredințare, spune Maharaj, că tu nu te afli nici în corp și nici în minte, deși
ești conștient de amândouă, este deja cunoaștere de Sine. Eliberarea nu-i o chestiune de dobândire, ci una de
credință și convingere cum că tu ai fost DINTOTDEAUNA LIBER, dar și o chestiune de curaj în a acționa
pe baza acestei convingeri. Nu există nimic de schimbat! Doar atunci când ideea de schimbare este văzută
ca fiind falsă, imuabilul își poate intra în drepturi!
Ascultătorii lui Maharaj sunt frapați de abordarea cu totul diferită pe care o au învățăturile lui. De pildă,
atunci când este vorba despre iubire, învățătura uzuală afirmă mereu că nu poate exista niciun progres
spiritual dacă cineva nu-și dezvoltă un sentiment de iubire pentru ceilalți. Această abordare ar putea fi chiar
foarte ușor o frustrare pentru un căutător onest, care cunoaște că nu-i iubește pe ceilalți ca pe sine însuși și
că nici nu-i poate iubi. Ca urmare, ce ușurare apare când Maharaj spune: „Fii cinstit față de propriul tău
Sine. Iubește-te deplin. Nu pretinde că-i iubești pe ceilalți ca pe tine însuți, tu nu-i poți iubi. Câtă vreme nu
i-ai văzut pe ceilalți ca fiind una cu tine, tu nu-i poți iubi. Nu pretinde să fii ceea ce nu ești, nu refuza să fii
ceea ce ești. Iubirea ta pentru ceilalți este rezultatul cunoașterii de Sine și nu cauza ei.”
Și, în sfârșit, ce încurajare este să-l auzi pe Maharaj spunând: „Ce învățați aici devine sămânța. Aparent
se poate să uitați, dar ea va trăi și la timpul potrivit va răsări, va crește și va da flori și fructe. Totul se va
întâmpla de la sine. Voi n-aveți nevoie de nimic, doar să n-o împiedicați.”
Ramesh S. Balsekar
31 martie 1980
8
Convorbiri cu Maharaj
9
7 iulie 1979
Maharaj: În Nisarga (natura) totu-i tributar timpului (anotimpurile, însămânțările, recoltele etc.), dar natura
însăși nu-i legată de timp, ea nu este nici de gen masculin și nici feminin. Mulți avatari vin și pleacă, dar
natura nu-i afectată. Povestea naturii se naște din toate amintirile avute în minte, încă de la naștere. Atâta
timp cât te vei agăța de aceste amintiri, Cunoașterea de Sine nu va exista. Dacă vei studia doar ce se petrece
în natură, ca de pildă istoria, viețile oamenilor importanţi etc., atunci nu-ți vei putea realiza Sinele. Tu
trebuie să mergi în interiorul tău. Indiferent ce mari lucruri se întâmplă în natură, oricât de puternice sunt,
ele apar și dispar. Esențială este cunoașterea „Eu sunt”. Văzătorul şi văzutul dispar. Le spun asta numai celor
pregătiți să asculte. Indiferent ce apare este legat de dispariția acestui lucru.
Cea mai mare aparență este cunoașterea „Eu sunt”, ea este invizibilă atât înainte de naștere, cât şi după
moartea corpului şi cât timp este vizibilă, este un lucru trainic. Datorită puternicei semințe „Eu sunt” au
apărut și-au dispărut mulți mari înțelepți. Când prana părăsește corpul, cunoașterea nu mai are niciun suport,
ea dispare, este invizibilă.
Ce spun eu aici este ceva foarte profund. Tu-l poți trăi chiar şi pe Brahma, dar experiența nu va rămâne.
Toate experiențele se datorează celulei „Eu sunt”. Atât celula cât şi experiența vor dispărea; chiar şi cea mai
frumoasă amintire a ta va dispărea într-o bună zi. Cunoașterea „Eu sunt” este legată de timp; toată
cunoașterea ta răsare din conceptul că tu exiști.
Milioane de înțelepți vin şi pleacă. Experimentează ei chiar acum starea de „Eu sunt”? Ei n-au avut nicio
competență să-și transmită ființa; ființa lor a devenit nevăzută. În lume, înțelepții nu pot schimba nicio iotă.
Indiferent ce se întâmplă, se întâmplă.
Vizitator: Dar Maharaj spunea că lumea-i câștigată datorită existenței unui jnani.
M: Asta se spune unui ignorant, cuiva agățat de organismul său corp-minte. Atunci când ființa nu există, de
ce mai ai tu nevoie?
V: Sunt pierdut.
M: Cine vorbește? Și cui?
V: Eu. Mie.
M: Dacă tu (cunoașterea „Eu sunt”) eşti într-adevăr pierdut, atunci cum vei mai cunoaște senzația de-a fi
pierdut? Ești târât de concepte. Această infinitezimală sămânță conține întregul univers. Tu pierzi cheia, nu
mă înţelegi cum se cuvine. Eu tot îți vorbesc și-ți vorbesc despre acest principiu „Eu sunt”.
Descoperă-ţi identitatea. Orice apare, va dispărea. Ce mai pot face acum Roosevelt sau Gandhi? Într-
adevăr, s-au petrecut schimbări acolo unde s-au aflat ei, dar de ce nu mai vorbesc ei acum? Când prana
părăsește trupul, chiar şi cel mai mare înțelept nu mai poate vorbi.
V: În Gîta, Sri Krishna spune că oriunde se întâmplă vreo nenorocire şi acolo nu există dharma, el va veni şi
va reface.
M: Asta-i ceva ca și anotimpurile, există un ciclu și-n acest ciclu, trebuie înțeles sensul cel mai profund al
Sinelui; de îndată ce-ai rezolvat enigma lui „Eu sunt”, toate întrebările au luat sfârșit.
V: Uneori mă simt bine, alteori mă simt rău, câteodată fericit, altădată deprimat. Știu că asta-i mintea;
Vedele spun că mintea-i născută din lună şi, prin urmare, ea se schimbă.
M: Ar fi de dorit, ca după venirea ta aici, să-ți lași mintea deoparte. Binele şi răul se află numai în regatul
minții. Reneagă orice vine de la minte.
V: Cine-mi spune să vin aici şi să fiu la picioarele tale?
M: Asta nu poate fi spus prin cuvinte; îi poți spune oricum îți place. Luna înseamnă minte, mintea-i ca un
lichid ce curge continuu. Observă curgerea în mod natural şi cu calm, însă să nu fii tu stăpânul curgerii
10
minții, ci să rămâi fără cuvinte în starea de „Eu sunt”. Tu dai înțeles cuvintelor şi, în final, cuvintele pleacă.
La sfârșit, palpabilul şi vizibilul se transformă într-o stare non-palpabilă şi non-vizibilă. Descoperă asta.
Ușor, vei înțelege asta şi vei obține pacea şi liniștea. Tu nu faci nimic. Pur și simplu, se întâmplă. Tu
vorbești despre cunoaştere, acea cunoaştere este ce-ai citit şi ce-ai auzit de la alții. Dacă n-ai încredere în
propriul tău Sine, atunci trebuie să te conduci după autoritatea altora, dar eu îți vorbesc din starea mea
adevărată, fiindcă eu o trăiesc, eu vorbesc fără să citez din Gîta sau Mahabharata. Când vorbești despre Gîta,
trebuie să știi că ea are legătură cu tine, fiecare cuvânt din Gîta îți povestește despre propriul tău Sine.
22 iulie 1979
Vizitator: Conștiința și martorul sunt unul și același?
Maharaj: Pentru orice-i vizibil, conștiința-i martorul. Există însă un alt principiu, cel care confirmă
conștiința, dar el se află dincolo de lume.
V: Cum confirmi conștiința?
M: Cum confirmi faptul că tu ești așezat? Cu efort sau fără efort?
V: Fără efort
M: Este la fel. Ori de câte ori faci ceva cu efort, efortul nu-i decât din punctul de vedere al corpului.
Cunoașterea „Eu sunt” este sufletul întregii lumi. Martorul cunoașterii „Eu sunt” este anterior cunoașterii că
„Eu sunt”. Încearcă să te înțelegi pe tine aș cum ești și nu-ți mai adăuga nicio altă însușire. Este ca atunci
când pregătești diverse feluri de mâncare din ingrediente variate. Observarea sau conștiența este ca și atunci
când îți observi somnul profund, întocmai la fel.
V: Nu pricep.
M: Nu-i de priceput. Trebuie să te contempli pe tine însuți. Indiferent ce vine pe ecranul contemplării, cu
siguranță va dispărea, dar contemplatorul rămâne.
V: Nu cumva contemplatoru-i tot un concept al minții?
M: Conceptul și mintea sunt razele de lumină ce vin de la contemplator.
V: Este „Eu sunt” suma totală a tot ce percep?
M: Da. „Eu sunt” apare și dispare spontan, n-are un loc în care să rămână. Este aidoma lumii din vis. Nu
încerca să fii ceva, nici chiar o persoană spirituală. Tu ești manifestatul. Copacul există deja înăuntrul
sămânței; așa este și acest „Eu sunt”. Vezi-l doar așa cum este. Nu încerca să interferezi cu ceea ce vezi.
Înțelegând asta, ce ți-ar mai putea trebui?
V: Nimic.
M: Trebuie să te stabilizezi în această convingere. Cunoașterea (jnana) este sufletului întregului univers. Nu
te amesteca cu siddhis (puterile spirituale). Cu toate că poate nu țintești să te preocupi de siddhis, în jurul tău
se pot petrece unele minuni. Nu-ți revendica paternitatea lor. Un adept al tău, care se află la o depărtare de o
mie de kilometri de tine, te poate vedea aievea. Oriunde adeptul slăvește cunoașterea ta, ea capătă formă
concretă, dar să nu crezi că tu faci ceva. Sunetele umplu spațiul întreg; similar, cunoașterea „Eu sunt” va
umple tot locul. De îndată ce înțelegi asta, pentru tine nu mai există moarte, dar dacă te crezi un individ,
atunci cu siguranță ai parte de moarte.
Un căutător spiritual dorește să fie ceva; fii doar ceea ce ești. Dacă oamenii vin la tine, atunci cuvintele
izvorăsc din tine automat. Cu toate că n-ai studiat Vedele, orice rostești va fi similar cu ceea ce spun Vedele
sau Upanișadele, iar în timp ce vorbești, tu nu vei avea nici cea mai mică idee că ești un jnani sau o
persoană cunoscătoare.
11
V: Simt povara lui „Eu sunt”. Cum să scap de ea?
M: Unde-i problema de a scăpa de ea, câtă vreme tu nu ești cel care-a cultivat-o?
V: Știu, dar mintea mea simte că trebuie să scap de asta.
M: Poate mintea să recunoască cel mai înalt principiu? Nu urma mintea; mintea-și urmează propriul său
curs și tu te identifici cu mintea și vorbești în numele ei.
V: Toate activitățile sunt ale corpului-minte.
M: Aceasta este calitatea doar a organismului corp-minte și nu a cunoașterii Sinelui. Viermii apar în
mâncarea stricată. Similar, corpul este ca o mâncare stricată, iar Sinele se răsucește-n el. Atunci când corpul
se descompune, viermele „Eu Sunt” se află la treabă. Gustul este „Eu Sunt”, care se savurează fără limbă.
Noi ne mândrim mult prea tare cu gustul acestei mâncări stricate. Ce cunoaștere mai vrei?
V: Sinele meu adevărat.
M: Cât timp te consideri a fi un corp, nu vei avea parte de cunoașterea adevărată. Există o expresie în
dialectul Marathi, aceea de „nevastă împrumutată”, adică cea care trebuie înapoiată. Similar, acest corp este
un lucru împrumutat, tu trebuie să-l returnezi, deci această identitate cu corpul trebuie să plece.
V: Cum poate să aibă cineva succes în a scăpa de această identificare?
M: Încearcă să cercetezi somnul profund și starea de veghe. Ele sunt legate de timp. Fără experiența stărilor
de veghe și de somn, încearcă să explici ce ești tu.
V: Păi n-am cuvinte.
M: Ești sigur? Vedele spun: „Nu-i asta, nu-i aia!” și în final se păstrează tăcerea, care se află dincolo de
cuvinte. Fără somnul profund și fără starea de veghe, știi tu cine ești sau îl experimentezi pe „Eu sunt”?
V: Nu.
M: Ce se naște, tu sau cele două stări? Dacă vii aici, vei fi lichidat cât de curând. Ce te va deosebi de aceste
stări ca fiind tu?
V: Nimic.
12 august 1979
Maharaj: Ești mulțumit?
Vizitator: Uneori da, alteori nu.
M: Cine spune asta? Cine-ți spune ție asta?
V: Eu văd mulțumirea, un sentiment în conștiință. Sunt indiferent. Indiferent ce se-ntâmplă, indiferent ce-
apare în conștiința mea, eu nu mă îngrijorez și nici nu mă interesează. N-am nimic de a face cu asta.
M: Asta nu-i indiferență, ci detașare. Nu există niciun lucru ca fiind nefericire. Nu te îngrijora de nimic;
asta-i starea reală. Nu simți nicio atracție față de ceva din lumea asta?
V: Indiferent ce se petrece, nu există nici pierdere, nici câștig.
12
M: Și cum de s-a întâmplat asta?
V: Nu știu.
M: Nu te comporta ca ceilalți doar pentru că ei afirmă asta. După ce auzi aceste învățături, trebuie să te
comporți ca un rege sau ca un domn. Asta trebuie să fie atitudinea ta, atât înăuntru cât și în afara ta. Aham
Brahmasmi, „Eu sunt Domnul”. Ai priceput ori ba?
V: Nu știu.
M: Mai vrei să întrebi ceva?
V: Există o mare presiune în acest sentiment de a fi conștient de mine însumi. El este mereu însoțit de o
puternică presiune în cap.
M: Tu trebuie să fii doar un martor al acestui lucru; ești conștient de conștiință, așa că ești dincolo de asta,
ești un martor al acestui fapt.
V: Acest sentiment există tot timpul.
M: Conștiința ta nu se află în corp. Mai există încă o atracție față de corp, așa că acest sentiment nu te-a
părăsit de tot. Conștiința ta mai are ceva atracție, ceva iubire pentru corpul tău, deci încă mai există o
presiune.
Tu-ți cunoști conștiința, acum ești martorul ei. Altădată, acest lucru nu era adevărat, fiindcă te considerai
a fi un corp. Acum tu știi că nu ești corpul și mai știi și că nu ești nici conștiința.
Odinioară, înainte să fi auzit asta, înainte de a fi venit în India, numele tău pentru conștiință a fost
mintea. Acum cuvântul pentru conștiință este jnana (cunoaștere).
M: (către altcineva) Ți-ai atins scopul. Ești mulțumit?
V: Oh, da, demult, de atunci când am fost aici.
M: După ce-ai avut parte de o mulțime de experiențe, ai ajuns acum la concluzia că ce precede experiențele
este același. Nu ești afectat de experiențele din lume?
V: Da. Am ajuns la această concluzie.
M: Toate atracțiile lumii sunt pentru tine doar lucruri obișnuite? Ele nu te afectează? Ai atins această stare?
Sau doar poftești, din respect pentru ceilalți, adică râvnești la o mai mare cunoaștere a mai multor arte?
V: Nu mă mai agăț de asta, așa că nu-mi mai doresc mai mult. Nu mai am nimic de-a face cu ceva care să
păstrez, dar cine știe, s-ar putea, dacă aș găsi ceva de care să mă agăț.
M: Pofta înseamnă să crezi că există ceva ce-ți aduce avantaje, oportunități.
V: Asta-i ceva neroditor și, în final, cu totul inutil.
M: Așadar, ai văzut totul și ai înțeles totul. Deci ce prevalează în final?
V: Ce prevalează nu-i tocmai perceptibil.
M: Adică ce-i primordial? Ce se află la origine?
V: La origine nu-i un obiect.
M: Ai realizat asta?
13
V: Nu, n-am realizat fiindcă-i ceva mai mare decât eu. Cum aș fi putut înțelege?
M: Atunci când treci prin diferite experiențe, realizezi tu că există ceva care exista chiar de la început și de
care nu erai conștient? Devii tu conștient de ceva care-i mult mai mare decât toate aceste experiențe? Dacă
l-ai aflat, poți rămâne cu el sau încă mai treci prin experiențe?
V: Nu mai trec prin experiențe. Da, pot rămâne cu el. E ca și când te afli într-o barcă, nu crezi că apa se
mișcă, tu știi că barca-i cea care se mișcă, însă ești conștient că există apa. Nu trebuie să-ți repeți: „Oh, da,
eu mă mișc pe apă.” Se mișcă ceea ce există; sub tine este ceva pe care tu te miști.
M: Când treci prin asta, realizezi că totu-i artificial, că nimic nu-i real? Ce experimentezi?
V: Eu experimentez că trec prin propria-mi proiecție.
M: Nu-ți dai seama că ceea ce vezi ca iluzie și că proiecția nu-i nimic altceva decât o foarte mică modificare
a propriului tău Sine?
V: Oh, da.
M: Atunci când înțelegi asta, nu cumva ai o străfulgerare a ceva și mai străvechi, nelimitat?
V: Eu nu-s limitat de experiență sau de limitările experienței.
M: Lumea se schimbă și totodată este și nouă mereu, dar ea nu-i nimic altceva decât gândurile străvechi,
farsa trecutului. Așadar, care-i problema de a nu fi limitat? Tăgăduiești tu existența lumii?
V: Nu, eu nu-i neg existența, ci-i resping realitatea.
M: Să presupunem că ai un copil și că el merge în Timbuktu; acolo, devine regele țării. El va rămâne copilul
tău, nu-i așa?
Indiferent de ce se petrece, martorul a ceea ce se întâmplă trebuie să fie acolo ca să spună ce se întâmplă.
Strămoșul întregii acțiuni trebuie să existe ca să vadă acea acțiune, ca mai apoi să povestească despre ea.
V: Acel martor este Absolutul ori el este în conștiință? Trebuie să existe cineva care observă experiența?
M: Eu nu vorbesc despre acest martor; eu îți vorbesc despre esență, nucleul nostru străvechi.
O pădure de arbuști a crescut dintr-o singură sămânță.
Care-i acel principiu care observă creația și starea anterioară creației? Absolutul. Singura care cunoaște
că există o conștiință, este starea de non-ființă, starea de non-conștiință, acea stare de non-”Eu sunt”.
Mulți oameni îți vor vorbi despre înclinațiile minții tale, despre fluxul minții și despre acțiunile din
regatul conștiinței. Dacă faci asta, atunci asta obții. Ți-a vorbit cineva, vreodată, despre starea anterioară
conștiinței?
Cea mai de jos stare (pe calea spirituală) este cea de mumukshu. Mumukshu este cel care a făcut primul
pas în căutarea spirituală și care se identifică cu organismul corp-minte. El încearcă mereu să capete
avantaje ori câștiguri sau pierderi de pe urma simțurilor organismului corp-minte. El întâlnește un guru și
gurul îi spune: «Tu nu ești organismul corp-minte, ești manifestarea lui „Eu sunt”». „Eu sunt” este lumea
manifestată și el înțelege asta. Se statornicește acolo și descoperă că nu-i organismul corp-minte, ci
manifestarea; la timpul potrivit, el mai înțelege și că «Eu nu sunt acel „Eu sunt”, eu nu-s acea conștiința și
nici lumea manifestată, ci Eu Sunt Absolutul.» De ce ești tăcut? E cumva din cauza confuziei sau fiindcă n-
ai nicio tulburare și ai atins acea liniște?
V: Această stare de „Eu sunt manifestat” este ea detașarea?
M: Ce numești tu acel „Eu sunt”?
14
V: Conștiința.
M: Cunoști tu conștiința? Ești martorul conștiinței?
V: Nu știu.
M: Cărui principiu îi dai acel nume?
V: La tot ce percep sau cunosc. La tot.
M: Cine cunoaște conștiința?
V: Nu știu.
M: Ceea ce nu știi, este cel mai anterior.
V: Se pare că-n conștiință experiențele se schimbă în mod constant și, în același timp, ceva rămâne același.
M: În ignoranță, ai obișnuit s-o numești minte, dar aceasta-i chiar cunoașterea manifestării; această
cunoaștere este puterea manifestării, este sursa manifestării (moola-Maya), Mahesvara, cel mai înalt
principiu Iswhara, cel al cărui nume este Atman.
V: Numele cui?
M: Sentimentul pe care-l ai că „Eu sunt”. „Eu sunt” cel fără de cuvinte, acesta-i Atman, foarte dinamic și
mișcător. Conștiința-i mintea Absolutului; puterea cunoașterii, puterea memoriei, mesajul lui „Eu sunt”.
V: Starea de manifestare, este ea o stare de atașare?
M: Ea-i creată și are loc spontan, fără atașament, dar de îndată ce-a apărut, a început și atașamentul.
Voi sunteți tăcuți cu toții și nu îndrăzniți să puneți întrebări.
V: Întrebările sunt pregătite de mai înainte, dar când tu vii aici, ele dispar.
M: Cunoașterea a existat în pântecele ignoranței și la maturitate, ea a devenit această manifestare, însă

anterior ignoranței exista deja cel mai mare strămoș.
Tu ai cunoașterea cunoașterii numai pe baza non-cunoașterii. Mai întâi de toate, tu nu cunoști; din acea
platformă a non-cunoașterii izvorăște această cunoaștere, dar baza ei este numai ignoranța. Totuși, ignoranța
atunci când crește și ajunge la maturitate devine cunoaștere și ajunge să fie generoasă în manifestarea ei, dar
cu toate acestea, strămoșul ei este doar ignoranța. Anterior ignoranței, există acea stare ancestrală a
Absolutului.
V: Care sunt semnele prin care se recunoaște un jnani?
M: Este o nebunie să crezi că cineva-i un jnani, cunoscător sau plin de înțelepciune. De îndată ce cineva se
consideră plin de înțelepciune, dorește recunoașterea socială și vrea un statut, dar asta-i o sminteală.
Cine-i un jnani? Un jnani nu știe că este. Și cine să recunoască pe cine? Din non-acțiune, spontan, în
fiecare clipă apar milioane de creații și de aceea există atât de mult haos. Va permite un jnani să se petreacă
un astfel de lucru?
Un jnani înțelege că această cunoaștere vine din ignoranță și că în acest proces se petrec toate, dar cât
timp baza-i ignoranța, el nu se amestecă, fiindcă el însuși nu știe că există. Un jnani nu-și poate concentra
atenția, fiindcă el nu are nicio atenție.
Traducător: Ceea ce Maharaj numește Cunoscătorul, Absolutul, este Cel care nu dă atenție la nimic.
Observarea se întâmplă, dar El nu observă. El este dincolo de acel atribut numit atenție și tu, conștiința, nu-i
poți da atenție, deci acel lucru nu poate fi cunoscut.
15
V: Maharaj poate să fie martorul somnului lui profund?
M: Oh, da, eu observ foarte frumos somnul meu profund.
V: A existat această experiență, totul (corpul și mintea) era acolo și în același timp, nimic.
M: Asta încă mai este o experiență. Experimentatoru-i diferit de experiență. Tu poți descrie experiențele în
mii de cuvinte, dar nu-l poți descrie pe experimentator.
Traducător: Maharaj spune că el nu poate descrie Absolutul, ci poate vorbi numai despre ceea ce apare.
Nu se poate spune că „el cunoaște”. El este acolo. Nu-i o chestiune de cunoaștere.
M: Tu nu știi ce-i anterior stării de veghe și stării de somn. Conștiința nu cunoaște acea stare, cea în care ea
nu se află acolo. Absolutul o cunoaște, dar el nu ține de cunoscut.
Necunoașterea cunoașterii pornește spontan. Odată ce cunoașterea dispare, nu mai e nimic. Cunoașterea
dă naștere celor cinci elemente. Când ea dispare, tu rămâi. Câtă vreme există cunoașterea, tu o folosești și
te-ntrebi: „Sunt înțepat de un scorpion, dar ce-i înțepătura?” Înțepătura-i acel „Eu sunt”. Din cauză că tu nu
suporți înțepătură acelui „Eu sunt”, alergi din loc în loc. Ca să anihilezi otrava acelei înțepături, privește-l
pe acel „Eu sunt”, observă-ți cunoașterea. Efectul acelei înțepături este starea de veghe, starea de somn,
foamea, setea etc. Prinde-te strâns de acea înțepătură, de acea cunoaștere.
V: Ca să devii liber, este necesară limitarea?
M: Mai întâi înțelege ce-i limitarea. Urmărește-te în mod continuu, 24 de ore. Imediat ce realizezi că „eu nu
pot fi un corp sau o minte” atunci, în mod natural, tu ești acolo.
După toată această discuție, mai ai nevoie de sunetul vorbelor? Dar pentru orice discuție? Mai există
nevoie de cuvinte? Pentru spiritualitatea adevărată, chiar este nevoie de cuvinte?
V: Nu.
13 august 1979
Vizitator: Guru-i cea mai mare putere, el controlează lumea exterioară la fel de bine ca pe cea interioară;
este mult mai puternic decât un rege, de aceea el este și cel mai mare pungaș. Te înșală din nimic, așa că tu
crezi că pierzi totul.
Maharaj: Dacă asta-i experiența ta, înseamnă că ea-i totalmente potrivită. Gurul tău a luat totul în posesie,
inclusiv pe tine, ceea ce înseamnă că tu nu ești o entitate diferită de el. N-a mai rămas mare lucru din tine, ci
doar Gurul tău.
V: Iubirea-l face cel mai mare escroc.
M: Iubirea-i dată fiecăruia după nevoile sale. Dacă nu-i nicio nevoie, mai poate exista iubire?
V: Din acea perspectivă, nu, dar Absolutu-i mereu asociat cu acest concept. De ce-l descriem ca iubire?
M: El nu se cunoaște pe sine. El nu știe ce este. El n-are nevoie de nimic. N-are nevoie să-și spună acel „Eu
sunt”. Starea Absolută-i numită jnani doar de oamenii ignoranți. Absolutul nu-și spune nici Absolut și nici
jnani.
V: Oamenii ignoranți îl idealizează pe jnani ca fiind iubire. De ce?
M: Pentru ignorant, asta-i o chestiune de conveniență, cu condiția ca el să nu fi atins acea stare de jnani.
Trebuie să aibă ceva energie stimulatoare ca să obțină asta și spune despre jnani că-i plin de iubire,
compasiune, blândețe etc. Ignorantul fie confirmă, fie impune toate acestea.
16
V: Este un punct de vedere corect din partea ignorantului ?
M: Pentru ignorant, da. Există un idol al lui Vithobha; oamenii vin și i se roagă, spunând: „eu trăiesc numai
datorită bunătății tale etc.” Atunci vorbește ignoranța. De ce persoana ignorantă păstrează acel idol? Fiindcă
ea vrea să trăiască și să transmită acel „Eu sunt”, vrea să continue, de aceea adoră acel idol, o face numai
din nevoia de a fi.
V: Nu există și vreo altă cale prin care Divinul să-l conducă pe ignorant înapoi la Absolut?
M: Da, pentru ignorant există mai multe căi.
V: Iubirea necondiționată n-ar putea fi credința-n formă?
M: După mine, iubirea-i calitatea de a fi. Ființarea-i iubire. Iubirea există doar atunci când apare acest acel
„Eu sunt”. Ar mai putea prevala iubirea atunci când nu există acel „Eu sunt”? Tu ai dorința să exiști, să-ți
continui ființarea, aceasta-i iubirea.
Toată această manifestare-i oceanul acestei ființe. Tu-i poți spune oceanul lui Brahma sau oceanul
Mayei.
V: Și dincolo de Maya, dincolo de ocean, ce este?
M: Unde se mai pune întrebarea de a merge dincolo? Există ființa care nu merge dincolo de nimic. Îi trebuie
vreun avion ca să meargă undeva? Unde să meargă câtă vreme ea nu vine de nicăieri? Înainte de venire și
plecare, Tu Ești.
Acel „Eu sunt” pulsează „Eu sunt-Eu sunt”. Sentimentul „Eu sunt” există datorită esenței corpului
hranei și a suflului vital. Când esența hranei și suflul vital pleacă, acea pulsație a lui „Eu sunt” nu va mai fi,
iar ființa trece în non-ființă.
Pentru ca o sămânță să încolțească, este nevoie de apă. Similar, ca să încolțească această cunoaștere „Eu
sunt”, este nevoie de hrană și de apă. Acel „Eu sunt” există într-o stare latentă în esența hranei. Atman -
Sinele miez - El însuși îl vede pe acel „Eu sunt” prin intermediul sucului sau a esenței hranei.
V: Conștiința-i comună tuturor, unică, spontană și universală. De ce apare în atât de multe forme diferite?
M: Asta-i calitatea ei nativă. Deși ființa e una, ea se manifestă într-o multitudine.
V: Ce-i Sattva guna?
M: Chintesența esenței hranei este acel „Eu sunt”, Sattva guna. Sattva guna este echivalentă cu ființa.
Ființa-i activată în lumea manifestată prin intermediul gunelor Rajas și Tamas. Rajas este activitatea. Tamas
este mândria care-ți spune că tu ești făptuitorul sau autorul a ceva. Sattva guna nu-i altceva decât ființa,
existența. Aceste trei gune izvorăsc împreună din esența hranei. Dacă nu există hrană, atunci acest „Eu sunt”
va pleca și toate calitățile vor dispărea.
V: Pentru acea strălucire a lui „Eu sunt”, cea pe care o vedem în condiția prezentă cu ajutorul intelectului
nostru, se pare că există o evoluție, un fel de progres, adică ea continuă. Ce crede Maharaj, în ce fel se mișcă
ea?
M: Spre distrugere. Indiferent ce poate fi evoluția, la sfârșit ea va conduce la disoluție. Să revenim la ce-am
vorbit puțin mai devreme. Există ceva de care vrei sau nu să te protejezi?
V: Nu știu.
M: Asta depinde în întregime de conștiință și tu nu vrei s-o părăsești.
17
V: Eu nu vreau nici chiar conștiința conștiinței. Când Maharaj vorbește despre Sine, parcă-mi bag vată în
urechi.
M: Cine spune asta?
V: Nu știu. De ce trebuie să fie cineva?
M: Cine spune asta?
V: Vorbe, doar vorbe.
M: Care mai este rostul vorbelor, dacă nu există conștiință?
V: Conștiința există. De ce faci aluzie că această conștiință nu știe?
M: Care-i înțelesul a ceea ce spui? Explică ce vrei să zici.
V: Care-i necesitatea de-a atașa un concept la orice există?
M: Dacă simți că „ceva trebuie sau nu să fie”, ce există la bază?
V: Indiferent ce este, este.
M: Este evident că tu simți că exiști și de aceea asta-ncolțește-n tine. Tot necazul începe atunci când simți că
ești, dar dacă nu există acest sentiment, atunci nu-i niciun necaz.
V: De ce trebuie asta s-aducă necaz? La ce există, atașezi nume și concepte, dar n-ai putea s-o lași fără?
M: Cine spune asta?
V: Înțelegerea apare în conștiință.
M: Păi atunci de ce-i așa de greu în realitate?
V: Nimic nu mă tulbură dacă tac din gură.
M: De asta stai așezat acolo; chiar și asta-ți va fi anevoios. Asta-i problema ta: Tu nu te afli în poziția de-a
suporta conștiința și nu poți s-o duci. Ce erai tu când corpul nu exista, când conștiința nu exista? Tu nu ești
în poziția de-a înțelege asta.
V: Înainte ca trupul și conștiința să fi apărut, Acela exista indiferent de ce era El.
M: Acum tu ești Acela, ești conștient. Este asta din cauză că vrei tu așa ceva sau ți s-a întâmplat doar
orbește, spontan?
V: Se pare că-i ceva spontan.
M: Tu ești conștient acum în mod spontan și nu pentru că vrei tu să fii. Este un fapt, nu-i așa?
V: Da. Eu cred că toată această idee de spiritualitate, de-a încerca să-i dai un înțeles acelei conștiințe, este
doar un zbucium cât timp conștiința vrea să se extindă și să fie toate acele lucruri.
M: Nu, asta nu-i ceva greu pentru tine. Lucrul dificil este conștiința care apare în tine, doar asta, fiindcă din
această cauză tu-i dai sau nu nume ori crezi că face sau a nu face ceva.
18
V: Înseamnă că asta-i originea problemei. Dacă conștiința ar fi doar ea însăși și n-ar încerca să lipească
concepte la toate, atunci n-ar mai fi nicio problemă.
M: Totul nu-i decât imaginație!
V: E foarte simplu. Toate experiențele pe care le numim viață au loc în conștiință și semnificația vieții nu-i
alta decât experiența conștiinței pretutindeni. Așadar, când vine sfârșitul, atunci asta este. Nu poate
conștiința doar să vadă și să stea față-n față cu sfârșitul?
M: Tu o poți face?
V: Ceea ce nu-mi permite să stau în acel vid este privirea, căutarea, încercarea de-a face asta sau aia.
M: Când există conștiința, există și forța vitală; gândurile plutesc și apar o mulțime de cuvinte. Asta-i
mintea ta. Înțelege doar că pe tine nu te interesează conștiința; ea va fi încă acolo, va continua, dar tu nu te
mai identifici cu ea spunând: „eu sunt asta sau eu sunt aia”.
Nu trebuie să existe nicio dificultate, pentru că-i de necontestat că tu exiști. De ce nu te oprești aici și nu
prinzi poanta? Vezi ce-i acea stare.
Traducător: Maharaj vrea să știe dacă tu înțelegi ce-i spune el acestei alte persoane, adică Ție.
V: Da, el vorbește despre conștiință.
M: Ai priceput înțelesul conștiinței?
V: Conștiința-i tot ce-apare.
M: Cine spune asta?
V: Sentimentul că „Eu sunt”.
M: Cine experimentează asta?
V: Conștiința se experimentează pe ea însăși.
M: Da. Ascultă aceste dialoguri de mai multe ori. Indiferent ce se întâmplă, ascultă-le de mai multe ori.
Gândul că „eu am înțeles bine totul” este prima greșeală. Se creează spațiul și astfel, conștiința care-i
realmente non-personală devine o persoană limitată de corp și minte. Tu simți că ea-i mărginită de corp și
minte, dar dacă conștiința-i acceptată ca fiind non-personală, atunci nu mai există nicio problemă. Noi
realizăm toate acțiunile numai datorită faptului că există cunoașterea „Eu sunt”. Dimineața, după ce te
trezești din somn, tu ai prima garanție, adică apare convingerea că „Eu sunt”. Apoi, fiindcă nu te afli în
poziția de a-l susține ori de a-l admite pe acest „Eu sunt”, tu te miști. Te scoli din pat și te muți ici-colo, ca
mai apoi să înceapă activitatea. Te antrenezi în toată activitatea, fiindcă vrei să-l susții pe acel „Eu sunt”.
Mai târziu, acel „Eu sunt” se uită pe sine în somnul profund și numai atunci ești liniștit.
V: Există pace-n meditație?
M: De ce vrei să meditezi? Ca să-l potolești pe „Eu sunt”. Tot chinul a început odată cu „Eu sunt”. Trebuie
să simți spontan superficialitatea lui „Eu sunt”.
V: Cum?
M: Acea atenție, acel „Eu sunt” există întotdeauna în starea de veghe, dar noi nu suntem cu ochii-n patru ca
să-l privim. Nu există nicio altă atenție care să fie urmărită. Ai grijă la acea atenție „Eu sunt”.
V: Mai există ceva care rămâne în starea de somn profund?
19
M: Orice există în starea de veghe, se contopește în starea de somn profund și este o condiție latentă.
V: Care-i acțiunea corectă?
M: Lasă acțiunile să aibă loc prin intermediul tău. Nu te lua drept făptuitorul lor. Vor exista acțiuni ce au loc
prin intermediul tău, dar nu spune despre ele că unele-s bune și altele-s rele. Nu-i răspunderea ta! Cel care se
crede făptuitorul este un sclav al inclinațiilor și condițiilor minții. Un jnani este Martorul conștiinței ce
acționează; el n-are nicio implicare în acțiunile conștiinței.
V: Pare-se a fi un nărav al conștiinței faptul că ea se îngrijorează de lucrurile din jur.
M: Da, nărav, dar și distracție. Să presupunem că eu împrăștii în jurul meu niște apă. Imediat iau prosopul
ca s-o șterg, dar nu simt c-am făcut ceva prostesc. Pur și simplu, s-a întâmplat. E la fel. Așa face și prosopul
când absoarbe apa, el nu se gândește că el e cel care-o face.
V: Și ce iubire ciudată există pentru acest „Eu sunt”!
M: Deși ea-i bizară, se manifestă în forme concrete. Cu toții ne agățăm de conceptele salvării lumii și vrem
să facem bine. Cu toate conceptele și ideile oamenilor, unde sunt astăzi salvatorii și unde-s cei salvați? Ce
vrei tu mai departe?
V: Aș vrea ca toată lumea să fie în armonie și nu în haos.
M: Nu te agăța de nume și formă! Scapă de nume și formă!
V: De ce-i atât de greu de înțeles un lucru atât de simplu?
M: Fiindcă orice înțelegi tu, te agăți de acel lucru și-l îmbrățișezi. Scapă de asta. Tu te prinzi strâns de tot
ce-ai înțeles din această lume. Renunță la asta! Renunță până și la calea prin care tu te înțelegi pe tine însuți!
14 august 1979
Maharaj: Câți ani ai stat împreună cu Gurul tău?
Vizitator: Aproape șase ani.
M: Care-a fost scopul jnanei lui, a yogăi sau a orice-ar fi putut fi?
V: El ne învață că omenirea-i gata să facă un mare pas în conștiință. Acum se poate crea o eră a iluminării.
Până acum, toți înțelepții, sfinții și salvatorii lumii au lucrat asupra acestor idei. Ideile nu pot face acea
schimbare, dar dacă o mică parte din omenire își crește nivelul de conștiință prin meditațiile prescrise de el,
atunciefectul va fi, în general, un nivel de conștiință mai înalt.
M: Conștiința completă există deja, așa că ce vei schimba tu? Și cum o vei face?
V: Este un fapt că o schimbare în conștiință poate avea loc în orice formă particulară.
M: Da, ea poate fi schimbată, dar nu-i ceva permanent.
V: Bine, nu se poate să fie ceva permanent, dar acest lucru-i un motiv pentru care n-ar trebui să se facă acea
perfecționare din conștiință?
M: Tu poți s-o schimbi în mai bine, dar cine se bucură de asta?
20
V: Acesta-i un punct ce trebuie clarificat foarte bine, e un punct greu, știi bine...Noi știm că lumea va
exploda în bucăți și după cum spun unii, ar trebui s-o lăsăm să se autodistrugă, fiindcă oricum ea nu-i ceva
permanent. Oamenii nu vor permite să aibă loc o astfel de schimbare în conștiință, acum.
M: Cum poți opri ceva spontan, ceva ce-a apărut de la sine fără niciun motiv? Cine-a făcut acest întreg?
Descoperă de unde emană această conversație. Care-i sursa ei? Sursa-i micuța atingere a lui „Eu sunt”, acea
înțepătură de ac care n-are nicio dimensiune. Tu vezi doar manifestarea creată și cum curge această
conversație, dar de unde vine ea? Din acea mică înțepătură care-i fără dimensiune, „Eu sunt”.
Tu ești supărat pe mine și simți asta. Ce se va întâmpla? Nu mă poți ucide. Voi crește, mă voi mări din
ce în ce mai mult, de milioane și milioane de ori. Eu vorbesc acum din acel punct de vedere. Mă poți tu
distruge? Indiferent ce-i mort, vezi tu, este hrana acestei iluzii, mintea. „Eu sunt” poate să absoarbă oricât de
multe morți, dar el nu moare niciodată și Maya tot va exista.
V: Pentru noi este însă uimitor că Maharaj nu pare să aibă vreo iubire pentru acest „Eu sunt”, ci pare să fie
prin altă parte, nu-i interesat de el.
M: Vrei să spui că eu trebuie să iubesc acel chin? Ce s-ar întâmpla dacă iubesc acel sine? Voi avea parte de
și mai multă durere ori voi obține mai mulți bani. Și care-i folosul?
Traducător: Maharaj spune că dacă aduci mai mulți și mai mulți bani și-i dai lui, ce se va întâmpla? Va
fi un monument din pietre frumoase, decorate și multă adorație. Asta nu-i folosește la nimic, dar va fi de
folos altor făpturi omenești, asta-i tot.
V: Unde-a găsit Maharaj curajul de a sta complet singur?
M: Cine reclamă vreun curaj? Curaju-i natura ta. De ce-ar trebui să-mi fac griji pentru acest trup? Chiar
noaptea trecută au murit în Gujarat 25000 de oameni, da, numai într-o singură noapte. De ce-ar trebui să mă
preocup aici de acest corp?
Am avut credință, devoțiune, atât de multe lucruri... Eu cunosc natura deplină a acestei conștiințe, a
acestei înțepături. Nimic nu rămâne, nici credința și nici devoțiunea, absolut nimic. Tot ce-am avut în acele
zile, totul s-a dus.
Traducător: „Eu”-ul care și-a întânit Gurul și „Eu”-ul care vorbește acum, ele sunt două nivele diferite.
V: Atunci care-i folosul lumii manifestate?
M: Nu se pune nicio problemă de folos sau nefolos. Asta-i natura conștiinței în care apare lumea. Lumea are
un folos doar pentru cel care se consideră a fi trupul. Prin intermediul simțurilor tale, lumea apare reală, dar
ea-i temporară doar și numai pentru o scurtă perioadă, aidoma unei boli (ca atunci când te simți rău); de
fapt, ea-i boala acelei iluzii numite Maya.
V: Noi suntem încarnați într-un corp. Cum putem noi să nu fim corpul?
M: Dacă te consideri a fi un corp, ai mult mai mult de pierdut decât de câștigat. Dacă nu te consideri corpul,
atunci ce poți spune că ești?
V: Dacă mă tai la un picior, țip!
(Maharaj lovește scrumiera de un obiect metalic care produce un zgomot, PING.)
M: Privește! Și acest lucru simte durere, chiar și el țipă, dar acum este tăcut. În mod greșit, tu te identifici cu
trupul. Tu nu ești corpul! El există numai ca tu să înțelegi acest lucru!
V: Există uneori niște străfulgerări în timpul cărora nu-mi mai simt corpul. Atunci nu mai există nici
timpul...este ceva atemporal.
21
M: Bine. Deși în marea majoritate a timpului, tu te identifici cu corpul, este suficient dacă chiar și pentru o
clipă nu te mai simți a fi corpul. Din ignoranță, cunoașterea „Eu sunt” intră în ființă, dar ea se dizolvă tot în
ignoranță, acolo unde nu se cunoaște pe sine. După înțelegerea acestui lucru, tu poți pleca și orice faci nu
mai contează, fiindcă Dumnezeu este cel care face totul. Tu nu mai ești făptuitorul, deși niciodată n-ai fost
asta! Atunci când televizorul este ars ori distrus, oamenii din filmul ce rula pe ecran, simt ei durere și mor
cumva? Tu n-ai formă, n-ai chip, ești precum cerul. Atunci când mori, suflul vital pe care-l incluzi în tine, va
simți el vreo durere? Nu, suflul vital doar se va contopi din nou cu aerul, așa cum fusese și mai înainte.
Dacă stai jos și asculți, aceste cuvinte nu-și vor face treaba. Tu trebuie să meditezi!
15 august 1979
Maharaj: Starea de ființare are două stadii principale, de veghe și de somn. Ce-a fost înaintea lor? Tu te-ai
născut ori aceste două stări, de veghe și somn s-au născut? Starea de veghe reamintește că „Eu sunt” și cea
de somn uită că „Eu sunt”. Ce mai există în afara ivirii acestor două stări? De ce nu vorbești despre asta,
despre aceste stări ale memoriei și non-memoriei? Dacă ele nu există, atunci ce dorești tu? Ce cunoaștere
vrei să dobândești, de-ai venit aici? Dacă ești de acord cu ce spun eu, de ce mai vrei să vii și mâine? Ce să
obții?
Vizitator: Eu nu vreau să câștig sau să dobândesc ceva, ci vreau să pierd. Vreau să scap de acest tărâm al
conceptelor.
M: Dacă aceste două stări nu există, mai există oare concepte?
V: Ce mai rămâne fără starea de veghe și cea de somn?
M: Totul este Acela. Cu memorie sau non-memorie, Acela rămâne. Stările de veghe și de somn nu sunt
permanente. Totu-i măreția acelei esențe chimice, marele Spirit și din acel Principiu apar aceste stări,
această manifestare și această lume.
Tu nu ești nici starea de somn profund și nici cea de veghe. Oriunde hoinărești, vei exista iar și iar.
În pântece, există acest „Eu sunt” sub forma ignoranței. Se naște copilul și după un număr de ani, acea
ignoranță devine cunoscătoare - „Eu sunt”. Înainte de înțelegerea acestui „Eu sunt”, există Balakrishna,
ignoranța-copil. Mai târziu, ea se înțelege pe ea însăși: Aceasta-i cunoașterea și ea anulează ignoranța
Balakrishna. În această stare de Krishna, Domnul Krishna a tălmăcit cunoașterea, după care s-a contopit cu
starea lui originară, Absolutul.
Cât timp există ignoranța, va exista și cunoașterea, iar atunci când prima s-a consumat și cea de a doua s-
a sfârșit.
Cine te-a îndrumat să vii aici?
V: Anandamayi, Krisnabai și unii prieteni de la Sri Ramanashram.
M: De unde ești?
V: Amândoi suntem din Franța.
M: Săvârșind toată această disciplină fizică și mentală, ce vrei să fii?
V: Propriul meu Sine.
M: Gurul tău nu ți-a indicat ce-i Sinele?
V: E ceva ce eu sunt deja și trebuie să descopăr.
M: Cine-i cel ce caută asta?
V: Eu trebuie să dau la o parte toate obstacolele care-mi împiedică trăirea cu adevărat în prezent.
22
M: Și cine-i cel care va îndepărta obstacolele?
V: Eu sunt.
M: Cine ești tu?
V: Există un element în conștiință, cel care încearcă să afle.
M: Cine ți-a vorbit despre această conștiință?
V: Eu năzuiesc la această cale. Există ceva ce mă conduce, care mă călăuzește.
M: De ce te încurci în cuvinte? Tu știi că ești. Nimeni nu ți-a spus că tu exiști, tu știi asta în mod automat.
V: Obstacolele împiedică această conștiință...
M: Hai să ne ocupăm mai târziu de aceste obstacole (samskaras). Să ne preocupăm mai întâi de Sine, de
cunoașterea „Eu sunt”. Acest „Eu sunt” este primul, nu-i așa? Primordial. Acel „eu” trebuie să fi fost mai
întâi, înainte ca tu să primești această boală a samskarei. Cât vei rămâne în Bombay?
V: Cam vreo cinci zile.
M: Dacă ești pregătit deja pentru această cunoaștere spirituală, atunci oricât de multe obstacole ar
exista, ele vor fi înlăturate, dar dacă nu ești pe această cale, vei hălădui mai departe. Inițial, trebuie să
înțelegi că această cunoaștere „Eu sunt” este un produs al esenței hranei. Când știi că tu ești, atunci și lumea
este. Așa cum sarea există în apa de mare, în corp apare conștiința în combinație cu suflul vital. Cea care
simte plăcere sau durere este conștiința și nu corpul sau suflul vital. Odată ce știi că tu nu ești corpul, vor
dispărea de la sine toate conceptele despre durere și plăcere. Ești convins că acesta-i adevărul?
V: Da.
M: Aici primești cunoașterea a ceea ce ești. A rămâne tăcut și a te privi pe tine însuți se cheamă meditație. A
te menține în ceea ce-ai auzit aici, se cheamă practică spirituală.
Gurul, Dumnezeu, propria ta cunoaștere - toate astea trei nu-s decât una. Dacă știi asta, devii tăcut.
Guru-nseamnă cunoaștere, cunoașterea înseamnă „Eu sunt” și „Eu sunt” este el însuși Gurul.
16 august 1979
Maharaj: Când oamenii își încep căutarea cunoașterii spirituale, ei nu se gândesc la asta, ci doar la ce
învățătură (concepte) au dobândit deja.
Mulți dintre cei care vin aici, au citit cartea „Eu sunt Acela” și au curiozitatea să vadă persoana asta. Ei
aruncă o privire, după care pleacă mai departe. Dacă vrei să afli ceva mai mult, atunci așează-te tăcut,
ascultă cât de mult poți și încearcă să înțelegi ce se spune.
Ce-i de înțeles? Ce-ai înțeles tu?
Vizitator: Mi-e greu să accept. Privesc cum se clădește această rezistență incredibilă.
M: Cine spune asta?
V: Greutatea însăși.
M: Tot ce-i de înțeles este Unul. Starea adevărată este cea în care te aflai mai înainte de-a fi dobândit
această cunoaștere „Eu sunt”. Tu te-ai identificat cu organismul corp-minte numai după ce-ai obținut această
cunoaștere. Indiferent ce-ai căpătat, inclusiv organismul corp-minte, se va duce și este inutil; asta este, dar
23
starea ta originară, cea de dinaintea dobândirii corpului, este Adevărul, ea-i starea reală și numai ea va
rămâne.
Copilăria a crescut și-a devenit adolescență, apoi vârstă mijlocie și după aceea bătrânețe. De-a lungul
acestor faze, acea bucurie de a fi avut o făptură, o ființă vie, totul nu-i decât un fals. Toate aceste perioade
vor dispărea și la fel și cel care înțelege, chiar și el va pleca.
V: Privitor la această venire și plecare despre care vorbește Maharaj, sunt ele experiențele corpului sau ale
conștiinței?
M: Tu prin ce capeți experiențele?
V: Prin simțuri.
M: Care-i cauza primordială a existenței tale? Din ce amestec este ea compusă?
V: Existența mea este acestă conștiință și tot ce se întâmplă este conținut deja în conștiință. Eu nu-s de acord
c-o poți pierde, așa cum spui tu. Corpul se poate duce, dar toate experiențele din conștiință, conștiința însăși,
nu pleacă. Cea care pleacă este forma particulară a acestui trup, dar cunoașterea, care-i conștiința însăși, ea
nu pleacă, ci va apărea din nou într-o altă formă.
M: Tu cum ți-ai căpătat forma? Care-i cauza acestei forme?
V: Asta-i altă chestiune.
M: Nu-i a doua, a treia și nici alta. Eu îți vorbesc ție! Pe tine te privește! Eu te întreb despre prima clipă a
amestecului. Acest corp, această formă există. Care-i originea cauzei?
V: Doi oameni se împreunează. Asta nu-i același lucru la fel ca și cunoașterea perpetuării? Chiar conștiința
menține această mișcare...
M: Eu vreau să cunosc numele și forma acelui amestec.
V: Orice nume și orice formă.
M: Tu n-auzi ce vorbesc eu! Nu te atinge. Rămâi tăcut. Înțelegi tu, din ce cauză numești părintele tău o
anumită persoană? Din cauza corpurilor sau a esenței acestora?
V: Din cauza esenței.
M: Ce se petrece acolo, mai exact?
V: Nu știu.
M: Tu presupui c-ai devenit un jnani și că vei scrie o carte, nu-i așa?
V: Nu, el presupune că eu voi scrie o carte și fiindcă eu văd un jnani, de asta mă aflu în această discuție.
M: Pune-ți atenția în acea stare în care mintea nu mai e și fii atent la acea stare. Tu ești la fel ca acei oameni
care merg la mai multe magazine, magazine spirituale, ca să deguste diverse delicatese, să ia câte o gură din
fiecare, pic cu pic.
V: Dacă Maharaj și-a răspuns la toate întrebările, atunci de ce toate aceste întrebări vin prin mintea lui?
M: Eu sunt în afara întrebărilor.
V: Conversația nu-i o soluție.
24
M: Așa-ți apare ea ție? Fii atent și vei vedea ce se întâmplă. Trebuie să înveți să trăiești fără să te mai
identifici cu corpul. Toate activitățile trec, chiar și mintea trece, ele vin din suflul vital. Dă-i atenție
conștiinței, asta-i meditația!
V: Gândurile ne înhață și ne duc departe.
M: Gândurile au o așa de mare putere doar din cauza identificării cu trupul.
V: E foarte greu doar să privești durerea. Mă tem.
M: Tu ești cel care privește durerea. Trebuie să te agăți de conștiință cu conștiința. Dă-i atenție acestui gust
al lui „eu”. Nu-i da atenție fricii, dă atenție la ceea ce tu ești. De îndată ce cunoști că exiști, devii neînfricat.
Îndepărtează din mintea ta conceptul de moarte. Nu există nicio moarte ca atare. Sunt sigur că nu vei muri.
Moartea nu-i decât un concept sau o idee.
Identificarea ta cu corpul continuă din copilărie, așa că pentru a scăpa de asta e nevoie de timp.
Pentru ființare, este o îndeletnicire să se susțină pe sine. Indiferent ce câștigi, n-are nicio valoare și, la
fel, nici cel care câștigă n-are nicio valoare. Vei ajunge să înțelegi perfidia acestui joc. Tu iei totul ca
important numai când te afli în faza de ignoranță. Noi dăm o importanță exagerată lucrurilor care vin și
pleacă.
Eu vorbesc de pe poziția din care nu mă cunosc, ci doar sunt, eu nu aparțin tărâmului stării de veghe sau
de somn. Cum pot presupune că sunt asta sau aia? Tu presupui că eu sunt ceva sau cineva.
V: Ar putea Maharaj să ne spună ceva despre postura Hatha Yoga?
M: Eu n-am de a face cu nicio disciplină fizică, nici cu yoga și nici cu ceva ce obții din asta. Ce încerc eu să
expun aici este următorul lucru: tu nu ești doar eu, eu sunt tu. Eu știu că tu ești numai eu, dar tu nu știi asta,
așa că încerc să-ți dau acea introducere, acea cunoaștere. Tu primești o oarecare mulțumire prin executarea
acestor posturi yoga, asane etc., dar asta nu-i o cunoaștere spirituală.
V: Oamenii dobândesc puteri prin yoga?
M: Unii obțin puteri, dar toate au un sfârșit. Nu este Adevărul Final, Eternul. Oamenii n-ajung instantaneu la
acest Absolut, la acest Etern. Ei se prind în miracole și puteri, se distrează numai cu astea și vor fi mereu
ocupați, fără să atingă Adevărul Final, așa că tot vor îndura renașterile.
17 august 1979
Maharaj: Experiența conștiinței vine prin intermediul corpului, dar atunci când începi să-l privești, el nu-i
nimic altceva decât hrană.
Vizitator: Există atât de multe predispoziții în mine! Slăbiciunea pentru mâncare, cea a simțurilor, a
atașamentului sau a gândirii, spune-le oricum vrei. Eu îl aud pe Maharaj ca pe un fel de muzică
intelectualizată, ceva ce nu-i intelectual, dar vine din intelect. Cum pot să ignor asta? N-o pot face, fiindcă
există tot timpul. Știu că totul vine din hrană, dar ce-a fost mai înaintea mea n-a fost hrana; e ca o floare.
M: Ce-i acela care are aceste predispoziții?
V: Eu aud muzica ca pe un sine compus, social. Cum pot să ignor asta?
M: Care-i acel Principiu, substratul tuturor acestor experiențe? Trebuie să-l descoperi!
În clipa în care te trezești din somn, se pare că tu cunoști întreaga lume. Acest spectacol trecător care are
loc tot timpul ca un șuvoi, se răspândește ca un tablou peste ființa ta. Prin intermediul unei iluzii cred că
„eu” am o personalitate separată, adică „eu” sunt un sine separat. Conștiința, care-i atotpătrunzătoare, n-are
acest sentiment de ființă limitată, ea n-are nici cunoaștere și nici ignoranță; acestea două se nasc în ea.
25
Când aprind bricheta, tu spui că există flacăra, iar când o sting, spui că flacăra nu mai există; la fel se
întâmplă și cu flacăra cunoașterii care este și nu este. Până la un timp, când cuvintele tale se opresc, există și
înțelesul și neînțelesul lor. Chiar înțelesul este fără de înțeles.
V: Dacă cuvintele sunt fără de înțeles, cum ar trebui eu să te aud?
M: Tu nu mă auzi, îți auzi propriul Sine și descoperi cât de mult te afli în propria ta companie.
V: Noi nu știm cum să fim împreună cu propriul nostru Sine. Este atât de neplăcut că fugim tot timpul de el!
M: Dar tu ești prins în el. Chiar dacă-ți spui că-i neplăcut și că nu-ți place propria ta companie, poți tu să
hotărăști să te desprinzi de hrană și s-o părăsești?
Sămânța pusă-n pământ este foarte mică, dar ea dă naștere la o mulțime de flori, fructe, tulpini și totul
răsare din ea. Eu mănânc totul, dar și sămânța. Sămânța-i pentru puterea și mulțumirea mea. Când devin
Sinele meu, înțeleg că ființa este cu mine.
Atât de multe vise vin în acest trup care știe că „Eu sunt” și atât de multe dorințe! Această ființare este
agățată de cele cinci elemente. Tu trebuie să descoperi ce susține corpul, care-i hrana lui.
Nașterea și moartea nu sunt altceva decât niște termeni, niște nume. Când vine moartea, asta nu
înseamnă altceva decât că experiența numită naștere a dispărut.
V: Ascultându-l pe Maharaj, îmi vine în minte o idee, anume că moartea-i ceva minunat și că ea poate veni
în curând și să fie pentru totdeauna.
M: Când moartea-i pentru totdeauna, asta înseamnă Eternul Parabrahman.
V: În plus față de a-l asculta pe Maharaj, mai există ceva care să invite moartea?
M: Dacă, în sfârșit, te hotărăști că tu nu ești acest corp, atunci moartea va fi definitivă; chiar moartea va
muri. Așadar, încearcă doar să trăiești fără această conștiință a corpului și a minții.
Corpu-i dependent de esența hranei. Hrana depinde de cele cinci elemente și cele cinci elemente sunt
viața celui care n-are niciun nume. Dacă încerci să-ți descoperi ființa, acea Sursă din care ai apărut, atunci
nu va mai exista niciun nume, nicio formă și nicio identitate a ta proprie.
V: Eu încerc un nou experiment. Indiferent ce sunt, n-am nevoie să descriu asta, nici să-i dau vreun nume și
nici să pun vreo întrebare. Indiferent ce sunt eu, „Eu sunt” și asta este. Nu privesc la nimic ca fiind separat
de mine, ci doar sunt.
M: Dacă poți stăpâni asta, atunci fă-o prin toate mijloacele. Dacă obții pacea și poți înțelege pe această cale
Adevărul, este foarte bine.
18 august 1979
Vizitator: De ce este înțelegerea atât de iute trecătoare și de schimbătoare?
Maharaj: Fiindcă ea depinde de simțurile corpului. Aici, toți oamenii primesc cunoașterea, însă
comportamentul fiecăruia diferă.
V: Eu mă agăț de aceeași conștiință, dar înțelegerea reflectată în acea conștiință se schimbă de la o zi la alta.
M: Oh, da. Această cunoaștere „Eu sunt” - din câmpul tendinței minții, a înțelegerii ei - nu va rămâne
aceeași, ea se schimbă în fiecare clipă și niciodată nu se va fixa într-o singură înțelegere.
V: Deci nu există vreo înțelegere finală?
26
M: Începutul și sfârșitul acestei înțelegeri este cunoașterea că „Eu sunt”. Începutul conceptelor s-a lansat
odată cu conceptul originar „Eu sunt”. Tu ai ajuns la acest prim concept sau ultim, după ce-ai hoinărit prin
toate celelalte concepte și le-ai respins.
V: Acea respingere, vine ea prin dispariția ultimului concept, doar dându-i lui atenție?
M: Vezi flacăra acestei brichete? Ea a apărut, apoi a dispărut. Este întocmai la fel. Deține această flacără
vreun concept? Ce este fără de vreun concept este perfect și cel mai adecvat. Observarea are loc atunci când
încerci să te concentrezi asupra unui obiectiv. Să presupunem că te concentrezi asupra lui Rama, Krishna
sau Hristos; de-abia după aceea se pune problema concentrării sau a observării; aceasta nu-i decât
cunoașterea „Eu sunt”.
V: Apare problema următoare: cu cât îi dau mai multă atenție conștiinței, cu atât conceptul ce apare în minte
este unul și mai mare.
M: Și cum îți concentrezi tu atenția asupra conștiinței? Tocmai conștiința-i cea care trebuie să se
concentreze.
V: Asta vroiam și eu să spun.
M: Înțelege conștiința și apoi ajungi la concluzia că tu nu ești conștiința.
V: Nu pot! Nu pot!
M: Renunță! Indiferent ce solicitări ai, eu nu ți le voi îndeplini. Nu mă voi întâlni cu cererile tale și nu-ți voi
da ceea ce dorești, indiferent despre ce-i vorba. Eu doar îți voi spune cine ești tu și voi sublinia asta! Vezi tu,
eu nu sunt un sculptor și nu fac chipuri pentru tine, astfel încât tu să devii vreunul din acele chipuri.
V: De unde-i această nevoie a conștiinței de a se vedea pe sine ca fiind tot ce poftește?
M: Tu știi că exiști și iubești să fii, deci asta-i necesitatea. Cu toate că spui c-ai înțeles, se pare că există pe
undeva o piedică, nu-i așa?
V: Da, există o piedică, una singură, care mă trage înapoi.
M: Arunc-o! Unde-i pierderea? Renunță la joc. Tu ori îmi asculți vorbele ori nu. Tu vii aici sau nu vii. Eu
știu cine ești tu, ce erai tu mai înainte de „Eu sunt”-ul tău. Eu te cunosc înainte ca părinții tăi să se
întâlnească. Eu îți știu cunoașterea după ce ei s-au întâlnit și mai știu cum cunoașterea ta a trecut prin
diverse etape, cum ea s-a dezvoltat în imagini diverse. Eu cunosc totul. Să presupunem că o persoană are
125 de ani; din copilărie el a trecut prin diferite stadii, a învățat o mulțime de lucruri lumești. Acum s-a dus
tot ce-a câștigat sau a pierdut și zace-n pat. Ce rămâne? Rămâne doar acea conștiință-copil, acea ignoranță-
copil, dar și ea va pleca. Va merge oare în iad sau în rai? Nu. Ignoranța se risipește și va dispărea.
V: Se pune următoarea problemă: poate acea ignoranță să dispară numai prin acel proces ce se desfășoară în
timp sau poate fi stopată chiar acum?
M: Chiar și între cele două situații. Ea-i susținută de apă și de hrană. Dacă nu mai este susținută, va pleca,
va dispărea.
V: Dar în cazul lui Maharaj ea a plecat, deși încă i se mai furnizează hrană și apă. Așadar, eu întreb dacă
acest proces este unul inevitabil sau dacă el poate să se sfârșească chiar acum?
M: Tu trebuie să meditezi. El nu va fi accesibil de la sine. Pragul necesar nu există decât prin intermediul
conștiinței. Tu trebuie să fii conștiința, să fii absorbit de ea. În procesul de a exista în conștiință, tu apari din
ea și acolo înțelegi. Meditația este singurul ajutor.
V: Cu cât intru mai mult în conștiință, cu atât se pare că-i și mai imposibil s-o transcend.
27
M: Dă-i o probă fără cusur. Există în ființă. Încearcă să fii în ființă. N-o vei obține aici și acum. Primul pas
este să fii tu însuți, să exiști doar în ființa ta. Deși, mai întâi de toate, viața permanentă este „Eu sunt”, tu
trebuie să exiști în ea fără să ai simțul corpului. Acum tu simți că ești corpul, însă atunci când locuiești în
acea ființă, vei cunoaște că ești fără de corp. În același timp, trebuie să nu uiți că atât trupul cât și suflul vital
sunt foarte necesare. Odată ce înțelegi corect aceste trei entități (corpul, suflul vital și mesajul „Eu sunt”),
atunci ești departe. Cunoscătorul acestor trei entități nu va mai fi agățat de părinți.
V: Când Maharaj s-a scufundat în ființa lui, ce-a înțeles de l-a făcut să depășească conștiința?
M: Cunoști televizorul? Meditează și vei cunoaște la fel de clar ca atunci când te uiți la televizor. Atunci vei
înțelege că eu nu sunt ecranul televizorului și că observatorul televizorului nu se află în aparat. În procesul
meditației, se va trezi o cunoaștere mai multă, pe care o vei înțelege și, în același proces, vei înțelege că tu
nu ești nimic din ce-ai înțeles.
V: Din acest motiv, eu spuneam mai înainte că, cu cât conștiința-i mai mult conștientă de sine, cu atât
conceptul este unul și mare, adică cunoașterea.
M: Da, așa se va întâmpla, căci cosmosul viu, împreună cu un milion de universuri, toate există în conștiința
ta.
V: Și Cunoscătorul?
M: Cunoscătorul și orice cunoaște el, ambii vor pleca. Nu va rămâne nimic stabil, permanent. Acest
triunghi: mama, tata și tu, cum de s-a petrecut? Investighează și meditează la asta.
V: Păi nu-i același lucru și tata și mama și eu? Doar o curgere a conștiinței?
M: Nu mai vorbi; încearcă să înțelegi. Doar vorbitul despre mâncare nu-ți umple stomacul; ca să te saturi, tu
chiar trebuie să mănânci. Nu vei obține pacea eternă c-o cunoaștere ce derivă din cuvinte, ci numai prin
cunoașterea de Sine, prin realizarea de Sine.
19 august 1979
Vizitator: Cum pot înțelege despre ce vorbește Maharaj?
Maharaj: Amintește-ți de ființa ta. Cunoașterea „Eu sunt” a venit la tine din Sattva guna ta; aceasta este
ființa. Sattva, Rajas și Tamas sunt cele trei gune care se joacă aici, în manifestare. Calitatea Sattvei, esența,
este să știi că tu exiști; ea te înzestrează cu acel temei pe baza căruia acționezi. Rajas este factorul motivant,
el te face să te miști încolo și încoace, iar Tamas este inerția, consolidarea. Această cunoaștere „Eu sunt”
vine la tine după ce s-a născut corpul; mai încolo, corpul din copilărie crește de la sine și devine bătrân. Ce-
a mai rămas după ce s-au împlinit toate ambițiile, toate dorințele, după ce s-au desfășurat toate acțiunile în
acord cu ordinea lor firească?
Ce rămâne la sfârșit nu-i decât un singur lucru: „Eu sunt”. Așadar, toată viața trebuie să-ți amintești să
cercetezi cine-i acest „Eu sunt”, altfel nașterea și moartea nu vor avea niciun înțeles pentru ființa ta, fiindcă
acea ființă va dispărea și ea odată cu moartea corpului.
V: Ființa se va dizolva și ea odată cu moartea corpului?
M: Această ființă-i calitatea esenței corpului hrană. De fapt, acea ființă locuiește în hrana care-i corpul tău.
Acel sentiment al ființei apare în corp și el se dizolvă atunci când corpul dispare.
Ființa înseamnă iubirea acelui sentiment de sine. Iubirea-i inclusă în ființă și acea iubire crește pe
măsură ce crește și corpul. Cu cât acelei ființe i se dă mai multă și mai multă iubire, se cere tot mai multă
manifestare și tot mai multe lucruri care să mulțumească acea iubire. Acest „eu vreau confortul”, confortul
corpului și al acelei ființe, este iubirea de-a fi. De fapt, nimeni nu se naște și nimeni nu moare, ci acea ființă
doar apare și dispare.
28
V: Cum ar putea să acționeze karma de la o viață la alta? Și ce spui despre Dumnezeu?
M: Singurul care înțelege semnificația cuvântului Dumnezeu este însuși Dumnezeu.
V: Ce rămâne după ce cunoașterea ființei se dizolvă?
M: Vezi tu, acum aprind bricheta asta, apoi o sting, dar asta înseamnă oare că bricheta a murit? Ființa, atunci
când se stinge, se dizolvă în Brahman, acolo de unde a venit.
V: Dacă ființa se dizolvă, înseamnă că nu există karma?
M: Dacă ființa nu mai există, mai pot exista acțiuni? Când există ființa, atunci există și manifestarea și
acțiunile au loc în regatul conștiinței. Nu există niciun făptuitor. Noi pretindem în mod greșit c-ar exista un
făptuitor.
Acest „Eu sunt” este precum o sămânță; în ea sunt deja prezenți într-o stare latentă, toți copacii din
pădure. La fel și acest „Eu sunt” este sămânța manifestării, cea în care se petrec acțiunile și nu există niciun
făptuitor. Cum s-a format sămânța în fruct? Ea s-a format din esența sucului acelui fruct. Ce înseamnă faptul
că s-a format sămânța? Se înregistrează toate imaginile formării copacului, care sunt înregistrate deja în
copac și care, la timpul potrivit, vor prolifera într-un alt copac, dar toate sunt înmagazinate doar în sămânță.
Același lucru se aplică și sămânței umane. Când se plantează o singură sămânță, ea înregistrează imaginile
părinților. Acea sămânță particulară, care-și asumă imaginea tatălui sau a mamei, nu ia o formă de corp
particular? Ce-i acest Principiu?
Să luăm exemplul ecranului de televizor. Pe ecran vezi toate imaginile care se derulează, dar ele sunt
deja înregistrate undeva și acum se derulează. Așadar, ele nu se vor opri dacă noi strigăm la ecran sau dacă
le cerem să înceteze. Acesta-i un exemplu foarte bun. Sămânța umană sau cea naturală are înregistrată în ea
aceeași imagine sau unele similare și ea crește spontan, pe când înregistrarea din televizor se datorează
inteligenței intelectului uman.
V: În învățătura budistă nu există nicio soluție completă, ci ansambluri ce vor forma o nouă ființă.
M: Chiar și-n filozofia lui Buddha, toate astea nu-s decât concepte, idei. Ele încolțesc în fiecare persoană și
atunci când apar spontan, persoana se comportă în consecință; urmează acele idei fiindcă-i place și fiindcă
ideea a apărut din ea.
Eu nu tind să urmez ideile sau părerile altora. Cea mai bună judecată este cea oferită de Domnul
Krishna. El spune că noi trebuie să scăpăm din propria noastră judecată, din conceptele pe care le avem
despre noi înșine și să nu depindem de altcineva.
Acum tu asculți aceste conversații și-ți realizezi poziția ta ultimă, adevărata poziție, cea pe care n-o vei
mai pierde niciodată. Te fixezi acolo. Și în cazul meu, Gurul meu mi-a recomandat destinația finală și a
trebuit să mă fixez acolo.
În atenția cuiva pare că există cineva, dar când acesta nu exista în atenția celuilalt, Principiul nu exista?
Ba da, el exista. Acel Principiu este nepătat și fără atenție. El triumfă în non-atenție. Veșnic.
Și ce înseamnă asta? Orice-i dobândit nu capitulează în jertfirea în fața lui Brahman? Toată această
cunoaștere este oferită lui Brahman.
V: Dacă corpu-i hrană pentru ființă, atunci vom simți nesiguranță față de el. El nu va fi în pace, în liniște,
fiindcă noi vom fi agitați în privința ființei, prin intermediul corpului.
M: Atunci când îți părăsești corpul, cine-i beneficiarul acelei păci?
V: Chiar dacă eu nu-s identificat cu trupul, fiindcă știu că el este hrană pentru ființă, tot mă simt agitat.
M: Ca să păstrezi corpul, este bine să fii atent și agitat, dar adu-ți aminte că acest corp manifestat depinde de
esența hranei pe care tu o mănânci.
Toate speciile sunt formate din esențe sau din seva vegetației: insectele, animalele, oamenii etc. Această
calitate a ființei există în sevă, în vegetație, într-o stare latentă. Acea cunoaștere există în fiece specie.
29
Principiul este doar a cunoaște. Nu se pune problema a cui cunoaștere este, există numai ființa sau
cunoașterea.
V: Există diverse calități ale cunoașterii?
M: Expresia conștiinței manifestată prin intermediul diverselor trupuri este diferită. Forma corpului este
diversă, vocea diferită, ideile se deosebesc, sunetul este altul, gusturile variază. Totu-i infinit de divers.
V: Cum poate ca ființa să fie diferită? Ființa-i doar una singură!
M: Sunetul este unul singur, dar exprimarea lui prin intermediul instrumentelor variate este unul diferit. Din
aceeași conștiință, odată cu zămislirea unui corp-Krishna se naște și Krishna; aidoma, se creează și un
măgar. Conștiința-i aceeași.
V: Gunele, depind și ele de hrana pe care o mănânci sau ele există deja?
M: În stadiul inițial, pentru tine este bine să înțelegi că totul există potențial în această valoare a hranei.
Începe cu această hrană și cu suflul vital, această combinație și cu acel „Eu sunt”; mai târziu, va trebui să
investighezi și să înțelegi cum a apărut acest „Eu sunt”. Trebuie să mergi la rădăcină, rădăcina înseamnă
moola, moola înseamnă copil. Cum a luat naștere această structură-copil? În acest proces, atunci când mergi
spre sursă, vei realiza că acest „Eu sunt” conține întregul univers manifestat, întocmai ca o sămânță.
Ca să înțelegi și mai clar, ia exemplul lumii din vis. Tu te afli în somn profund și dintr-odată simți că
„Eu sunt”. Acel „Eu sunt” creează o lume de vis. Similar, această lume manifestată este creată de „Eu sunt”.
În căutarea adevărului, vei înțelege asta mai târziu. Pentru tine, ultimul progres va fi să transcenzi și acest
„Eu sunt” și să te stabilizezi în Adevărul Final.
Nu fii îngâmfat, crezând că dacă înțelegi toată această cunoaștere lumească ești plin de înțelepciune. Să
gândești că ești ceva de genul acesta este o infatuare strașnică! Orice-ți explic eu aici, este înțeles de Sine.
Înainte ca această ființă să vină la tine, tu existai din totdeauna, dar nu erai conștient de asta. Starea
noastră adevărată nu-i cea de cunoaștere, ci ea-i anterioară cunoașterii.
20 august 1979
Vizitator: Filozofia ta începe acolo unde se sfârșește știința. Eu însumi am învățat o mulțime din domeniul
medicinii și din alte sfere, dar după ce ți-am citit cartea, trebuie să mă așez umil la picioarele tale. Cine-i cel
pe care-l numești Atman? Cine-i cel care cunoaște și unde-i amplasat el în corp? Dacă există vreo rană în
degetul de la picior, tu înțelegi asta, dar de unde vine această înțelegere? De la gât la cap există cineva care
cunoaște. Unde-i situată această înțelegere?
Maharaj: Ea se află în Brahma-randhra (fontanela). Unii yoghini își adună tot suflul lor vital acolo și se
întăresc, dar ei nu înțeleg principiul fundamental.
Un mare om a îndurat mai mult timp o penitență aspră, când, în sfârșit, i-a apărut în față o vedenie.
Omul era foarte murdar, așa că i-a spus vedeniei: „Mă duc să mă spăl, după care vin să mă întâlnesc cu
tine.”
Când omul a apărut în fața vedeniei absolut curat, vedenia l-a mâncat cu totul. Ei au devenit una, o
singură frumusețe, fericire și bucurie. Tot ce experimentezi tu acum nu-i decât murdăria pe care trebuie s-o
înlături și-n ea se află acea unică cunoaștere, unică ființă.
V: Ce înseamnă asta?
M: Acea porțiune a trupului din josul gâtului este plină de duhoarea unei mâncări acrite, dar sufletul tainic
trăiește chiar în acest corp și el nu se murdărește. Cel care trăiește aici și viața sa, sensibilitate sau
cunoașterea sa, s-a împrăștiat în tot trupul. El îți dă ție tot ce-i frumos, tot ce-i înmiresmat. Existența ta-i
atotpătrunzătoare. Toate cele patru Vede nu știu cum să te mai slăvească.
Întregul univers este conținut în picătura „Eu sunt”. Dat fiind că tu înțelegi picătura, poți fi ea? „Eu sunt”
îl indică pe Parabrahman, dar nu este Parabrahman.
30
V: Conștiința, este ea reală sau nereală?
M: Este o conștiință care visează. Tu nu ești real, așa că nici lumea nu-i reală; este o iluzie, Maya.
V: De ce iluzia, Maya, dă naștere tuturor acestor vieți încarnate?
M: Fermierul cultivă grâul cu scopul de a-l mânca, la fel face și Maya, ea produce vieți ca să le mănânce.
Maya nu trăiește pe seama vieții, ci pe seama morții acelei vieți, fiindcă ea nu poate funcționa fără aceste
forme.
V: După spusele savanților, materia nu poate fi distrusă; ea se transformă perpetuu dintr-o stare într-alta.
M: Care-i starea fără de schimbare, acea condiție imuabilă? Starea omogenă în care nu există niciun „eu” și
niciun „tu”, cea în care nu există nimic; doar această stare este Adevărul Etern. Care-i natura ta adevărată?
Cum te identifici tu? Dacă te identifici cu trupul, odată cu trupul, vei muri și tu.
V: Eu încerc să sparg această identitate cu egoul.
M: Să te simți că ești un individ este o condiționare. Cel care vrea să spargă condiționarea este tot imaginar.
Cum poți distruge un ego care nu există? Cunoașterea „Eu sunt” este prima ignoranță și orice cunoaștere
dobândești cu ea, tot ignoranță este. Mergi înapoi la sursa ignoranței tale.
Având doar o jumătate de cunoaștere, noi credem că suntem plini de înțelepciune, profunzi, dar de fapt,
asta nu-i decât bănuiala noastră. Când suntem fără gânduri, numai atunci suntem înțelepți. Realizează starea
liberă de gând. Nu te îngrijora de alți oameni și de alte lucruri. Fă-ți propria cercetare, încearcă să descoperi
cum se întâmplă ca tu să fii.
Principiul care înțelege are ca limbaj mintea. În final, este lichidat atât ce este înțeles, cât și cel care
înțelege. Mulți oameni au înțeles și s-au dizolvat în liniște.
21 august 1979
Maharaj: Latentă sau într-alt fel, conștiința-i pretutindeni. Mai întâi a existat conștiința, apoi a apărut totul,
cerul, pământul și toate celelalte.
Vizitator: Această conștiință, nu-i ea aceeași cu „Eu sunt”, cu conștiința de Sine?
M: Ori de câte ori ne gândim la conștiință, ne gândim la trup, dar asta-i o greșeală. Starea originară a existat
înaintea stărilor de somn și de veghe.
V: „Eu sunt” se dizolvă după moarte, deci nu-i același lucru.
M: Tu vorbești acum despre personalitatea individuală sau despre Conștiința Universală?
V: Despre Sinele Universal.
M: Conștiința care prevalează este Conștiința Universală. Lumea se naște din ea, dar nu din punctul de
vedere al personalității individuale.
V: Care-i relația dintre Conștiința Universală și „Eu sunt”?
M: Scânteia bețișorului parfumat și bețișorul în totalitatea sa, asta-i relația. Acea conștiință ce predomină
mai înainte ca tu să fii conștient de cele două stări este Conștiința Universală. Tu nu vei învăța asta prin
intermediul gândurilor tale, însă atunci când meditezi, acea conștiință a ființei se va contopi în Conștiința
Universală și numai pe acea cale, o vei înțelege. Conștiința Universală există dintotdeauna și puterea ei este
prezentă mereu; puterea creației ei a dat naștere acestei lumi, a produs Prakriti și Purusha, iar sufletul ei
este conștiința individuală.
31
Ea este spontană, Spiritul dinamic manifestat. N-are niciun aspect. Este atotpătrunzătoare. Eu vorbesc
despre acel Principiu Vedic, despre Substanța Vedică brută, cea din care s-a pornit acest curent. Acea forță
universală a vieții triumfă peste tot, dar ea n-are nici personalitate și nici individualitate.
V: Cum poate fi cineva martorul gândurilor, martorul conceptelor?
M: Se desfășoară în mod automat. Tu ești întotdeauna conștient de acele gânduri și concepte.
V: Le cunosc după și nu în timpul dezvoltării lor.
M: Dacă tu vrei dintr-o dată să mergi într-un anume loc, te ridici și pleci într-acolo. Tu știi asta, deci care
mai este problema unui alt martor? În această dimineață, stăteai așezat în meditație și când au început
cântările Bhajana te-ai ridicat și-ai părăsit locul. Acea plecare s-a întâmplat, nu-i așa? Tu dorești vreo altă
dimensiune ca s-o observi?
V: Apare din nou aceeași întrebare: putem noi fi observatorii propriilor noastre minți?
M: Dimineața, mintea ta te-a îndreptat să părăsești locul și ai făcut-o. Nu-i asta o observare?
V: Da, eu pot observa o mișcare, dar nu pot fi martorul gândului meu, de-a lungul procesului de gândire.
M: Conștiința acționează ca un întreg, nu există niciun făptuitor. Noi ne privim ca fiind făptuitori și de aceea
vrem s-o observăm, dar asta nu se poate face. Așadar, sălășluiește în cuvintele Gurului care-ți spune că tu
ești Principiul subtil atotpătrunzător, mai subtil ca spațiul. Identifică-te cu Acela.
V: O persoană vrea să obțină pacea prin meditație, samadhi etc., dar asta-i doar o pace temporară pentru că,
așa cum spui tu, este un produs al corpului. Cum poate obține cineva pacea veșnică?
M: Tu ești martor la acea pace, deci există pacea și martorul. Fii acolo. La timpul potrivit, ambele, adică și
pacea și martorul, vor pleca. Ce rămâne este Absolutul; El este foarte subtil, este ultimul stadiu. Acolo nu
există absolut nimic tangibil ca să fie înțeles cu simțurile grosiere, El este singurul de experimentat.
După ce asculți aceste conversații, părăsești acest loc și le spui oamenilor: „Pentru numele lui
Dumnezeu, nu vă duceți acolo! Capul meu este plin de învălmășeală, totu-i o mare confuzie! Orice sens am
avut, orice rațiune am avut, toate s-au dus!”
V: Unii oameni sunt martorii vieților lor trecute. Cum de se poate așa ceva?
M: Fiindcă ei cred asta, de aceea se poate. Aidoma promisiunilor făcute de politicieni, totul nu-i decât o
vorbărie goală
V: Tibetanii își aleg Lama, fiindcă el este o reîncarnare.
M: Este un concept tradițional și noi nu luăm notă de astfel de concepte. Dacă vrei vreun răspuns, îți spun
că noi vom deveni orice concept pe care-l întreținem în clipa morții; el va lua formă concretă, conform
conceptului.
V: Dacă în clipa morții eu am conceptul lui Dumnezeu, atunci voi deveni Dumnezeu?
M: Dar tu trebuie să mai ai un concept privitor la ce fel de Dumnezeu te referi! Cu patru brațe, trei capete
sau zece capete!
Problema-i că toți vreți ca din conceptele și ideile voastre să primiți ceva câștig. Nu întrebuința gânduri
pentru profitul tău. Înțelege și stai fără niciun recurs la gând.
Este imposibil să vină aici oameni c-un intelect obișnuit și cu nevoi comune. Trebuie să existe un suflet
evoluat care poate gândi să vină aici, apoi o face chiar zi de zi. Crezi tu că-i vorba despre o nevoie
individuală sau de una a corpului? Nu. Înseamnă că sufletul vrea să se întoarcă la sursa lui. Marele sfânt
Tukaram spunea: „Eu vreau să mă întorc la casa părintească.”
32
V: Cineva-mi povestea că după ce l-a văzut pe Maharaj...
M: Unii oameni care-au trecut pe aici au avut anumite experiențe și l-au numit pe Maharaj „măreț” etc. Cui
îi spuneau ei „măreț”? Eu sunt nimic, sunt complet vid.
V: Și cum iese cineva din acest cerc vicios?
M: Tu ești prins în acest vortex; dacă vrei să scapi, trebuie să mergi în centru. Cufundă-te adânc înăuntru.
Acest cerc vicios al vieții, morții, renașterii etc. a început odată cu conștiința. Încearcă să înțelegi acea
conștiință și, în procesul înțelegerii, tu vei deveni fundalul ei, temelia.
22 august 1979
Vizitator: Eu pot vedea că dacă înăuntrul meu nu există un centru, nu mă pot auto-conduce. După atingerea
acelui centru, din păcate pentru viața mea, a apărut o problemă psihologică. În corpul meu există anumite
sensibilități, anumite trepidații ce continuă și care-mi dau senzații când plăcute, când neplăcute. De ce sunt
ele acolo?
Maharaj: Aceste senzații apar datorită celor cinci elemente, cele care-au creat dualitatea. Dualitatea
înseamnă și un fel de discordanță, de haos, așa că acolo unde există elementele, acolo apare și conflictul
dintre ele, ceea ce conduce la aceste senzații plăcute sau neplăcute. Orice hrană mâncăm, ea ne dă
experiențe plăcute sau nu. Indiferent dacă între elemente există armonie sau discordie, acea stare trebuie
suportată de fiecare dintre noi.
Vedele au vorbit despre modul de comportament al omului; este absolut necesar ca o persoană să
înțeleagă ce spun aceste scripturi, fiindcă ele prescriu un fel de cale de urmat, un mod de comportament și
cum să te auto-conduci.
Este atât de minunat și de uimitor că, prin intermediul meu, acea esență a luat forma „eu cunosc”, iar
conștiința a apărut în acest corp în forma „Eu sunt” și, urmând acea conștiință, o mare ușă s-a deschis în sus.
V: Cum mă privește Maharaj?
M: Eu sunt Cunoscătorul vieții universale și te privesc ca fiind la fel ca mine, dar eu știu că tu nu știi ce ești.
Eu înțeleg de pe ce poziție vorbești, dar mai știu și care-i natura ta adevărată.
Dacă devii un jnani, vei alege să te simți mândru că „eu” am dobândit asta, „eu” am făcut aia, dar asta
nu va merge la nesfârșit. Viața în întregime este universală și ea n-are nimic de-a face c-un individ, așa că n-
are sens să fiu mândru de ce cunosc „eu” sau de ce-am făcut „eu” în viață.
V: Maharaj vrea să spună că asta-i totuna cu inteligența?
M: Nu există nimic altceva decât acest întreg Unic, starea de ființă, cunoașterea „Eu sunt”, dar aici totu-i
falsificat de gune; aceasta-i starea de ființă, cunoașterea „Eu sunt”.
V: Această inteligență, nu capătă ea cumva vreo orientare dinăuntru?
M: Dinăuntrul cui? Unde-ți îndrepți tu atenția?
V: Spre corpul omenesc. Cineva experimentează acest simțământ sau inteligență și, în același timp, mai
experimentează și multe alte lucruri ce par false și care există încă în forma elementelor. Asta creează o
mulțime de probleme. Cum se poate acționa asupra acestui lucru?
M: Particula din care s-a ivit această naștere include miliarde de elemente. Închide-ți ochii și vei vedea. Ea
este sămânța întregului univers, cea mai mică, atomică și, totuși, ea conține înăuntrul ei miliarde de
universuri.
33
V: Noi trebuie doar să trăim cu cele cinci elemente și să nu facem nimic? Nu putem acționa asupra
potențialităților?
M: Și cu vrei tu să acționezi? Mai înainte de-a înghiți mâncarea, încă mai poți face ceva cu privire la ea, dar
odată ce-a intrat în stomac, mai poți face ceva? Această conștiință face același lucru care i se face și hranei.
Ce faci tu? Încearcă acest experiment în lumea din vis.
V: Nu, eu n-am nicio lume în vis. Eu mă gândesc la mine și la elementele care se află înăuntrul meu, în acest
corp. De acolo eu acționez.
M: De dragul acestui fapt, vor mai veni multe alte nașteri. Tu nu ești trupul, n-ai nicio personalitate, tu ești
viața universală. Aceasta-i viața universală în întregime. De ce te consideri un individ particular și suferi?
23 august 1979
Maharaj: Cât timp îți ia ca să îmbraci roba asta?
Vizitator: Vreo 25 de minute.
M: Ți-ai realizat Sinele?
V: Nu sunt realizat. Încă rătăcesc în jungla întunecată, așa cum spui tu, alergând încolo și încoace.
M: Cine-i acela care spune asta?
V: Probabil Sinele.
M: Adu-ți aminte că orice-i numit Dumnezeu sau Sine se află în corp și câtă vreme există El, va exista și
acea ființă. Când ființa nu este, nu va fi nici Dumnezeu, nici Sinele. Atunci când o persoană moare, nu
Sinele se transformă în cadavru, ci corpul.
V: Este adevărat. Vezi tu, eu înțeleg teoretic totul, știu că asta-i o filozofie, dar ca să experimentez neantul,
să cunosc Realul, sunt atât de departe...
M: Orice-i denumit Dumnezeu sau Sine există datorită ființei, sentimentului că „Eu sunt”. Acesta-i
principiul fundamental, temeiul din spatele întregii tale cunoașteri, dar tu te identifici cu trupul.
V: Adevărat.
M: Când nu există suflet, nu există nici Dumnezeu și când tu nu exiști, nu există nici sentimentul de a fi, nu
este absolut nimic.
V: Eu înțeleg asta în teorie. Am citit atât de multe cărți... Cum realizez acest lucru?
M: Când înțelegi semnificația cuvintelor, trebuie să descoperi cine-i cel care înțelege asta.
V: Vezi tu, aici e abisul...este foarte greu să cunosc.
M: Ceea ce urmează să se transforme într-un cadavru - tu-i spui „al meu”, „eu”, acesta-i păcatul pe care-l
comiți și totodată obstacolul dintre tine și cunoaștere.
V: Asta-i diferența; abisul are nevoie să fie traversat.
M: Toate aceste vorbe nu-s deloc necesare. Fiindcă tu ești, există lumina, lumina cunoașterii și atunci când
pleci, lumina cunoașterii se va stinge și ea. Gurul tău nu ți-a spus asta?
34
V: E ca și când spui că această bomboană este dulce și nu simți asta decât gustând-o.
M: Gurul tău nu ți-a vorbit despre ceea ce auzi tu acum aici?
V: Da, da.
M: Asta înseamnă că nu ești de acord cu el, că încă n-ai încredere în el.
V: Sunt de acord, am încredere, dar poate că-mi lipsește silința.
M: Nu-ți lipsește nimic! Tu te-ai înțeles ca fiind un cadavru, un corp. Ești cumva tu, cel care urmează să se
stingă?
V: Eu știu că nu sunt.
M: Atunci ce fel de sadhana intenționezi să faci? Dacă tu nu ești acela care urmează să se stingă, înseamnă
că tu nu vei muri.
V: Înțeleg această poziție, nu-i asta ce nu înțeleg eu.
M: Păi atunci, de ce umbli peste tot?
V: Caut ceva. Încerc să aflu ceva ce n-am fost în stare să găsesc.
M: Tu spui că înțelegi și totuși că nu obții; oare nu cumva-i o minciună?
V: Eu nu mă cunosc pe mine însumi. Vezi tu, pentru mine, totul e acolo și știu că tu nu mergi nicăieri. Tu
stai într-un singur loc, în casa ta și descoperi asta; dar eu trebuie totuși s-o descopăr. Deci gândul circulă
peste tot, există această nerăbdare de-a clarifica ce-l mână pe om din loc în loc, până când el găsește ceva.
Bine, eu n-am clarificat asta. În ziua în care o să descopăr asta, voi mai spune: „Da, este înăuntru”.
M: Când îți închizi ochii, vezi întunericul dinăuntru cu sentimentul „Eu sunt”, iar când îți deschizi ochii,
același lucru îți arată ce-i în afară. Tu nu trebuie să te gândești că execuți acea acțiune. Totul a apărut fără să
ai vreo contribuție activă.
V: Asta-i filozofia, dar partea dificilă constă în o realiza!
M: De ce nu iei act de acel fapt? Care-i folosul pribegirii tale dintr-un loc într-altul? Defăimezi veșmintele
pe care le porți.
V: Adevărat.
M: Vezi tu, Sufletul tău este atât de minunat, atât de măreț și de important, că dacă stai pe un pământ sterp,
el se va umple cu superbe grădini. Tu nu-ți înțelegi propria-ți grandoare, cunoașterea că tu ești ființa.
V: Nu, eu nu-s măreț, ci foarte mic și umil.
M: Ce-i mic și umil? Ce există fără ființa ta? Chiar dacă faci mari penitențe, cel mult poți să-ți osândești
trupul. Poți să-ți pedepsești ființa?
V: Nu.
M: Deci El nu-i umil sau mic. El gustă toate calitățile dumnezeiești, însă El este absolut neatașat și nu-i
atins de niciuna dintre ele. Vezi tu, veșmintele tale îți arată că ai asta. Noi nu îmbrăcăm astfel de haine.
Nimeni nu-mi va spune mie că sunt un Mahatma.
35
V: Dar eu nu-s un Mahatma.
M: Atunci de ce porți această robă? Tu nu te frămânți despre ce le transmiți celorlalți prin hainele pe care le
porți, dar te bucuri de sentimentul care-ți spune: „Eu sunt marele Mahatma, cel mai mare dintre toți.”
Deoarece tu cunoști, dar încă nu te bucuri de acea cunoaștere, acest lucru-i un păcat ce te face să suferi.
Dacă un mare Suflet, un Mahatma, îi spune cuiva că-i nebun, el trebuie să sufere; tu, însă, îți numești Sinele
neinformat, adică ceva ce nu cunoaște. Acesta-i păcatul pe care-l faci, îți hulești marele tău Suflet.
Eu nu vreau să învăț nimic pe nimeni, doar țin oglinda în fața celor care vin aici. Te voi face să stai în
fața oglinzii și să te privești în ea. Trebuie să te vezi în lumina ce emană din propriul tău Sine.
Când cântăm Bhajana, noi spunem: „Îți închizi ochii și vezi pretutindeni. El se află peste tot - înăuntru,
în afară, sus, jos”. Trebuie să simți. Dacă Dumnezeu nu sălășluiește în corpul tău, atunci trupul tău nu va
exista.
V: Adevărat. Cu această vedere limpede, Maharaj poate să vadă și să vorbească. Eu pot vorbi, dar nu văd!
M: Dacă tu nu-L recunoști pe El chiar acum, în această naștere, mii de nașteri nu ți se va mai da prilejul să-L
cunoști. Cel puțin acum, ai putea să te agăți de El, cu atenția mărită?
V: Cineva încearcă.
M: Cine-i acel cineva care încearcă? De ce te îngrijorezi pentru alții? Ce spui despre tine? Eu ție îți spun
asta!
V: Pentru mine asta-i același lucru cu ce-am dat ca răspuns. Sinelui i se adresează întrebarea și Sinele-i cel
care răspunde.
M: Eu nu te-am întrebat ce face Sinele! Eu te întreb: „Ce faci tu cu tine?”
V: Unde-i diferența? Eu și Atman suntem două lucruri diferite?
M: Vezi tu, atunci când vorbești, te referi la conștiința limitată de corpul tău. Dacă te referi la Conștiința
Universală, acela-i Atman sau Dumnezeu. Prin urmare, clarifică-ți exprimarea, fie că te referi la tine ca
limitat sau nelimitat.
V: Eu sunt limitat. Așa cum am mai spus, înțeleg că trebuie să spun că sunt nelimitat. Cu cunoașterea pe
care o am și cu ce m-au învățat maeștrii mei, eu sunt nelimitat. Da, eu știu că sunt nelimitat.
M: Tu te condiționezi fiindcă te identifici cu trupul.
V: Adevărat. Înțeleg. Știu că trebuie să scap de asta.
M: Identificându-te cu corpul manifestat, ți-ai pierdut vederea naturii tale adevărate. Întotdeauna trebuie să
fii conștient de Ea. Starea de conștiență este un lucru natural, doar dacă nu evadezi din ea.
Vezi tu, eu nu divulg celor ce se află aici acrobația Vedelor, căci ea-i pentru alți oameni, pentru cei care
se ocupă de organismul corp-minte.
V: Există atât de multă cunoaștere tipărită și răspândită peste tot, dar totuși, aș spune că majoritatea
oamenilor trăiesc în beznă, în ciuda cunoașterii lor.
M: Eu nu cer nimănui să urmeze o cale anume, ci le spun să fie ceea ce sunt, în starea lor firească, spontană
și să se fixeze acolo, în ființă.
V: Exact acestea sunt și cuvintele folosite de Baba. Doar fii.
M: L-ai slujit 25 de ani, de ce te dezici acum de el?
36
V: Nu știu.
25 august 1979
Vizitator: Sunt foarte confuz. Cred că cel mai bine pentru mine este să meditez.
Maharaj: Nu-ți va fi de niciun folos! Câtă vreme există întrebări, este mult mai bine să le scoți la iveală.
V: Are mintea nevoie să devină tăcută?
M: Tu exiști mai înainte ca mintea să fie. Nu da atenție gândurilor, dă-i atenție conștiinței. Datorită suflului
vital, gândurile vor curge mereu. Te poți folosi de orice gând util.
V: Se poate să ating o stare în care mintea să fie calmă?
M: Da, starea pe care o trăiești în timpul somnului profund. O vei atinge prin meditație.
V: Nu-i implicat niciun alt proces?
M: Existând cel mai mare interes, ești absorbit în Sinele tău. Poți atinge asta, doar acordându-i atenție
numai conștiinței, senzației că „Eu sunt”, fără a-i da atenție corpului.
V: Există o astfel de cale? Fiecare ins își are propria sa cale, nu-i așa?
M: Urgența ta este să-ți cunoști Sinele. Eu îți vorbesc despre calea directă.
V: Și care este ea?
M: Îți arăt doar că tu exiști mai înainte de cuvinte. Niciuna din experiențele tale nu-i veșnică, așa că ele nu
pot fi adevărul.
V: Totuși omenirea întrezărește Divinitatea.
M: Omenirea nu-i adevărată.
V: Dar nu poți nega omenirea, nu-i așa?
M: Această făptură omenească nu-i calitatea Sinelui.
V: Este reflexia lui.
M: Atingerea lui „Eu sunt” a apărut în solitudine absolută; așa cum o sămânță conține în ea arborele întreg,
la fel și „Eu sunt” conține întreaga creație.
V: Este Maharaj în stare să vadă nivelul nostru de conștientizare?
M: Nu, pentru că eu nu vă văd ca pe o identitate.
V: Dar nivelul de conștientizare este o realitate, nu-i doar un concept.
M: Tu spui asta ca urmare a propriei tale experiențe? Acestea-s doar idei. Cum poți spune că focul din
bețișorul parfumat progresează? El există ori nu există.
V: Dar există diverse perioade de timp până când el se stinge.
37
M: În final, când el s-a stins, mai există vreun progres? Ce-i absent, este absent. Întocmai ca viermii din
balega vacii...când balega s-a uscat și viermii s-au dus, indiferent cât de mult progres au făcut ei până atunci.
V: Dar Maharaj nu-i un vierme.
M: Nu-i diferit; această conștiință-i produsul substanței din hrană. Indiferent ce formă ia această substanță -
om, maimuță, vierme - nu contează; această conștiință-i un produs al substanței din hrană.
V: Mai exact, care-i diferența dintre jiva, Brahma și Absolut?
M: Îndepărtează toate numele și atunci vei înțelege. Toate astea nu-s decât concepte, o confuzie haotică de
cuvinte și nimic altceva. Eu îți spun că această cunoaștere-i nesfârșită, ea n-are început și prin urmare, nici
sfârșit. Toate astea sunt produsul celor cinci elemente și elementele, inclusiv spațiul, sunt substanțe. Spațiu-i
precum întunericul, neantul, este la fel ca noaptea; au răsărit din suflul vital ca o vibrație.
Acest corp mi-a apărut în mod automat, fără să existe vreo dorință de-a mea, așadar am devenit
complicat. Ce-am experimentat eu este că nu-s acel lucru. Calitatea ființei, a cunoașterii, care-i un produs al
materiei, se stinge și pleacă din nou în aer, sporind mersul înainte, iar ciclul continuă. Acea ființă trebuie să
plece din acea ipostază a materiei, ea nu va rămâne în acea materie, ci se va strădui să revină la starea
subtilității absolute.
27 august 1979
Maharaj: Adevăru-i în afara timpului și dincolo de orice descriere. Poate egoul să provoace Adevărul, ce
există dintotdeauna? Adevărul nu poate fi provocat de nimeni.
Câteodată, mă mătură un mare val și simt că trebuie să fac totul perfect, dar atunci când încerc, știu că
nu se poate face absolut nimic ca Adevărul Fundamental să fie schimbat. Văd că această conștiința pătrunde
în ființă și că ea devine eter, la fel ca și hrana, iar ambele dispar în neant; așadar, cum se poate schimba asta?
Ce se întâmplă aici, există în frunze, iarbă și vegetație; esența-i mâncată și prin asta, apare o altă
conștiință. Conștiința-i esența hranei digerate și ea va dispărea odată cu hrana.
De-a lungul acestui scurt răstimp din viața mea, am studiat scripturile, am practicat ascetismul și am
meditat. Indiferent ce-a ieșit din asta ca gând, a umplut mii de cărți, dar odată ce atenția se fixează asupra
substratului conștiinței, atunci nu mai rămâne absolut nimic.
Conștiința, cea care s-a ivit din cele cinci elemente, prin intermediul corpului, ea-i calitatea ființei,
cunoașterea „Eu sunt”. Acea stare a ființei va pieri.
Am înțeles că eu trăiesc chiar și atunci când acele cosmosuri multe, venite în existență, s-au dizolvat. Eu
văd, cunosc și înțeleg totul. Da, eu știu că am fost dintotdeauna, mereu și statornic. Orice se întâmplă, eu
sunt aici, întotdeauna prezent.
Vizitator: Eu sunt foarte neliniștit cu privire la viața mea. Nu-s mulțumit deloc.
M: Tu ești nemuritor, nicicând nu vei muri; renunță la înțelesul pe care-l atașezi în prezent de viață. Tu
trebuie să faci doar singur lucru, să te îngrijești de ceilalți tot la fel de mult cât o faci pentru tine. Poartă-te
ca și când toți ceilalți sunt ai tăi; asta-i tot ce poți face. Nu-i nevoie să urmezi vreo cale anume, toate sunt la
fel. Gândește-te la cel care-i centrul cosmosului și nu-ți lăsa atenția să vagabondeze sub nicio formă de la
această cunoaștere a ființei, „Eu sunt”.
Sfinții și înțelepții și-au asumat multe vieți anterioare, dar acele vieți au fost limitate, au existat doar
pentru o anumită perioadă de timp. Toate aceste ființări au apărut în ignoranță și Conștiința Universală se
bucură de conștiință prin intermediul ignoranței ce vine din ignoranță. Dacă tu nu mai porți egoul și mândria
acelei cunoașteri obținute prin ignoranță, atunci totu-i clar.
Ai unele experiențe și încerci să profiți de pe urma lor, dar adu-ți aminte că orice-ți este de folos, în
final, chiar îți dăunează. În această lume a dualității, orice este util, în același timp este și inutil.
Orice-ți place îți va aduce prejudicii. Indiferent de ceea ce-ți place cel mai mult, la sfârșit, acel lucru va
fi cel mai vătămător pentru tine, chiar și atunci când e vorba despre Paramatman. Orice-ți apare ca
cunoaștere și încerci s-o înțelegi și-ți place, va fi pentru tine o cauză a unei foarte mari mâhniri.
Atunci când ajungi în starea de Parabrahman, nu mai există nici dorințe, nici plăceri și nici neplăceri.
Acesta este Niskama Parabrahman.
38
V: Ce-i Niskama Parabrahman?
M: Fiindcă există acel Niskama (fără dorință) Parabrahman, a apărut această manifestare și ea face ceea ce-
i place. Manifestarea este Sakama (cu dorință), dar suportul ei este Niskama.
V: Dacă vrei să atingi acea stare, asta înseamnă că tu acționezi de felul: „Nu-mi pasă de ce se întâmplă, să se
întâmple”?
M: Dacă vrei să discuți asta prin mijlocirea minții, ești binevenit să crezi orice ai înțeles, dar tot ce se face
are limite. Totu-i o activitate limitată.
Dacă vrei această experiență, atunci trebuie să stărui asupra Sinelui, propria ta Atma Prem (iubirea de
Sine). N-o părăsi nicio clipă. Stăruie. Nu te ruga la dumnezei sau zeități, vezi-l doar pe Unicul. Continuă să-
l cunoști pe „Eu sunt” și, prin stăruința ta, vei cunoaște acea stare.
28 august 1979
Vizitator: Am auzit multe din discuțiile astea despre hrană și că mâncarea s-a transformat în mine, dar nu-mi
este deloc clar. Ce vrea să însemne asta?
Maharaj: Fiecare ființă organică, fie ea insectă sau făptură omenească, depinde de hrană. Toate aceste flori,
această verdeață, constituie starea noastră premergătoare. Noi ne-am aflat în această stare mai înainte și,
treptat, din esențele tuturor corpurilor pe care le-am luat ca să ne bucurăm de această ființă, s-a dezvoltat
corpul nostru omenesc. „Eu sunt” este doar calitatea acelui corp de hrană pe care tu-l numești „eu”. El n-are
nimic de-a face cu altceva. El este calitatea pură și simplă a ființei.
V: Se poate ca acestă ființă rezultată din hrană, să facă ceva original, ceva cu totul diferit?
M: Ramakrishna Paramahamsa a practicat ascetismul și a devenit Jagadamba (Mama întregii lumi); alții au
practicat și ei ascetismul și-au înțeles Adevărul. Când au realizat Adevărul, ce-au mai putut face ei? Atât de
mulți oameni mari au tot venit, dar ce schimbare, ce lucru diferit au putut face ei? Indiferent ce s-a
întâmplat, s-a întâmplat atunci când nu știau. Cunoașterea a venit din ignoranță sau din absența completă a
cunoașterii și celei ce vine din nesfârșit nu i se poate da niciun curs diferit.
V: Mintea mea, intelectul și înțelegerea s-au transformat și mă gândeam că Maharaj îmi dă ceva cu totul
nou. Da sau nu?
M: Indiferent de schimbările sau de modificările ce-au loc în mintea sau în intelectul tău, eu nu fac nimic
diferit. Eu doar aduc în fața ta, din nou și din nou, ceea ce-i infinit de străvechi. Nu există nimic nou.
Pe parcursul procesului de întrebări și răspunsuri, chiar dacă te superi pe mine, eu n-am absolut nimic
să-ți spun. Când o mamă își ia copilul de trei luni în poală, el protestează și poate chiar o lovește, și-i
murdărește hainele. Ea doar îl ia în brațe și-l mângâie; se curăță doar după ce curăță bebelușul. Eu te privesc
pe tine exact în acest mod, deși corpul tău e de 73 de ani.
V: Înțeleg foarte bine mesajul, dar în mintea mea vine o altă asemănare, că sunt la fel cu un artist. De fiecare
dată pictez ceva ce spune Maharaj, „văd legătura” și pe parcurs mă supăr, poate chiar azvârl cu pictura-n el,
dar lui nu-i pasă, el încă zâmbește.
M: Această ființă există atunci când sunt prezente suflul vital și combinația corpului. Ființa nu moare. Să
luăm, de pildă, pe cel care cântă la armoniu; sunetu-i creat datorită aerului din armoniu; când interpretul își
dă mâna la o parte, aerul se duce, deci nu mai există niciun sunet. Oare, sunetul moare? El doar dispare.
V: Spune-mi exact, care-i legătura dintre această calitate a ființei și mine?
M: Esența adevărată a ființei este acea cunoaștere „Eu sunt” și așa cum spui, „Care-i legătura?” Cunoașterea
„Eu sunt” este calitatea acestui corp sau a esenței hranei.
39
Eu nu-l voi învăța pe cel ce vine la mine ca și când el ar fi muritor. Eu îl privesc ca fiind nemuritor.
Există o mulțime de învățători de școală primară, care pot să-l învețe alfabetul. Chiar dacă-i fac o ușoară
înțepătură, ca să descopere cine-i el, Principiul din spatele cunoașterii „Eu sunt” îi va fi suficient.
V: Oamenii spun că trebuie să acționăm cu detașare. Ce-i detașarea?
M: Dacă vrei să cunoști detașarea, trebuie să înțelegi personalitatea sau individualitatea ca topindu-se
complet.
V: Personalitatea-i atât de mult cu mine...Cum pot s-o topesc de tot?
M: Descoperind înțelesul Sinelui. Încearcă prin orice mijloace să înțelegi ce înseamnă. Înainte să-ți apară
această cunoaștere „Eu sunt”, tu nu erai atașat de nimic. De îndată ce ea s-a ivit, tu ai devenit atașat de tot ce
se află-n jurul tău, dar de fapt numai acel „eu” fals este atașat. Totul doar se întâmplă și falsul „eu” își asumă
realizarea lucrurilor. Tu ești Cunoscătorul și nu făptuitorul. Îți voi da un sfat: nu fă nimic ce-l va răni pe
celălalt, asta-i tot. Poți să faci orice lucru care nu-l obligă pe celălalt sau să-i faci lui un bine, dar ai grijă să
nu rănești pe nimeni. Și asta se află tot în câmpul conștiinței. Dincolo de ea, nu există nimic.
Dacă devii demonstrativ cu cunoașterea întregii lumi și trăiești o mie de ani ca să te bucuri de acea
cunoaștere, amintește-ți doar că la finalul miei de ani, toată această cunoaștere va dispărea. Chiar dacă acest
atom continuă o mie de ani, tu trebuie să cercetezi când vârful stiloului a atins foaia, ca să deschidă această
poveste.
V: Ce deschide povestea?
M: Ignoranța o deschide. Ganapati (conștiința) este entitatea care-a început această poveste a sutelor de
nașteri. Toate aceste relatări nu-ți vor spune absolut nimic despre Ganapati. Tu trebuie să descoperi sursa
conștiinței.
Maya există mai dinainte. Această poveste-i concepută de cineva care-a început să numere, dar ca să
numere, el trebuie să fie acolo ca s-o facă, deci trebuie să fie în existență înaintea apariției oricărui număr.
Investighează-le pe moola-Maya și pe Ganapati. Ganapati este Domnul sunetului primordial; sunetul și
lumea sunt identice. Cine-l înțelege pe Ganapati este Brahman.
Subiectul de astăzi este în același timp și dificil, dar și foarte ușor. Tu poți învăța orice în afara ta, dar
mult mai greu este să-ți surprinzi Sinele. De îndată ce-o faci, odată ce-ți cunoști propria ta ființă, n-o vei mai
uita.
Cât timp trăiești, fă-o fără frică, fiindcă nimeni nu te-a creat pe tine! Tu trăiești din propria-ți lumină și
fă-o mai ales cu convingerea fermă în Sine.
31 august 1979
Maharaj: Din ce țară vii? Cine te-a îndrumat aici?
Vizitator: Sunt din America. Am vizitat mai mult ashramuri și unii oameni pe care i-am întâlnit mi-au vorbit
despre Maharaj, așa că am venit aici. Am studiat diferite filozofii, ani de zile.
M: Învățarea diverselor filozofii n-are nicio noimă. Dacă n-ai o oglindă în care să te privești, atunci care-i
rostul?
V: Eu tocmai asta caut, o oglindă.
M: Toate acele oglinzi pe care le-ai avut până acum sunt total inutile.
V: Nu, ele nu-s inutile; sunt doar părți pe care le pot combina ca să dea oglinda mare și reală.
M: Ești în stare să faci asta?
V: Nu, nu chiar...
40
M: Tu ai în mod constant în tine mâncărimea că „ești”. Această mâncărime este cauza întregului necaz,
fiindcă tu nu știi exact „ce ești”. De asta hălăduiești dintr-un loc într-altul, în căutarea nimănui. Trebuie să
descoperi mai întâi când a început acea mâncărime. Stai jos și ascultă puțin timp ce se vorbește aici și numai
după aceea pune întrebări.
V: Maharaj spune că totul provine din hrană, dar totodată și că eu sunt creatorul a tot. Acum eu nu mai știu
dacă sunt creatorul a tot sau dacă sunt ceva ce provine din hrană.
M: Fără să întrebi pe nimeni, indiferent ce cunoaștere ai câștigat referitor la tine, această cunoaștere-i
absolut corectă.
V: Eu trec prin diverse greutăți.
M: Asta-i dincolo de greutăți. Cine cunoaște greutățile se află dincolo de ele.
V: Când ascult vorbele lui Maharaj, în mine se naște o mare fericire.
M: Această fericire de moment nu-ți e câtuși de puțin de folos.
V: Poate că n-am aflat fericirea, dar sunt fericit să aud despre ea.
M: Toate aceste idei nu fac altceva decât să te lege. De îndată ce înțelegi că nu există nicio cunoaștere, că
totul nu-i decât ignoranță, te afli exact pe nivelul tău.
Tu ai ideea cum că eu am cunoașterea, dar asta nu-i decât o idee. Cinstit vorbind, nu există nicio
cunoaștere de vreun fel. Ea-i dincolo de întreaga imaginație, n-are calități și nu poate fi deloc imaginată.
Fără cunoaștere, eu sunt într-adevăr foarte fericit. Întreținând însă ideea că „am toată cunoașterea”, ideea
crește zi de zi, dar acea cunoaștere n-are niciun fel de pace și plăcere. Adăugându-i câteva calități, acea
cunoaștere se țese, însă eu nu sunt acea cunoaștere. Fiecărui om i s-a spus că-i obligat să dobândească
cunoașterea, dar el va ajunge să înțeleagă că această cunoaștere nu-i este de niciun folos în atingerea țelului
său final.
V: Ce este Dumnezeu?
M: Tot ce vezi este Ishwara (Dumnezeu).
V: Eu văd lumea din jurul meu.
M: Totu-i Ishwara, chiar și cel mai mic atom este Ishwara. Într-un mare oraș ca Bombay, rigolele sunt pline
de gunoaie și de mizerie care uneori dau o duhoare ce dispare apoi în aer. Aerul este peste tot, el n-are
miros, este curat, doar omu-i murdar. Cu timpul, acest corp va pleca, acea murdărie nu va mai mirosi, nu va
rămâne nimic și totul nu va fi decât un aer curat. Fiindcă tu ești legat zi de zi de conceptele tale, ca de pildă
„eu m-am născut”, „eu voi renaște” etc., vei rămâne în toată această mizerie.
V: Cum pot să scap de asta?
M: Cum să scapi de asta, dacă nu știi cine ești?
V: Noi vedem că soarele și cerul poartă de grijă mizeriei pământului. Cine-i acela care va avea grijă de
mizeria mea?
M: Tu nu vei da mai departe nicio cunoaștere; magazia ta-i ticsită de toate acele idei și concepte și ele nu-s
altceva decât mizeria care te ține legat de roata nașterii și morții.
V: Dar nu toate conceptele-s rele, unele-s chiar foarte frumoase.
41
M: Amintește-ți că ele provin din tine, iar tu în cele din urmă ești produsul pământului.
Faci o boccea cu conceptele tale și ești ocupat în lume. Tu nu ești acel „eu” care umblă de colo-colo,
fixat în „eu sunt așa și pe dincolo”. Tu te comporți pe baza acelui „eu”, absent înaintea nașterii corpului și
absent și după moartea lui. L-ai luat de bun pe acel „eu” limitat de timp. Mergi dincolo de concepte și fii
fără de idei.
1 septembrie 1979
Vizitator: Prin modul său de a ne da explicații, mie mi se pare că Maharaj perpetuează conceptele.
Maharaj: Tot acest ciclu conceptual este creat de tine, fiindcă tu ești cel care are conceptul „Eu sunt”,
concept pe care tu însuți trebuie să-l eradichezi.
V: De ce dăm naștere la toată această separare? Separăm tot ce există de ceva presupus diferit de acel lucru
și asta dă naștere la și mai multe concepte.
M: Nu-i nimic altceva de spus, decât că eu nu sunt asta. Când te afli în somn profund, mai există vreo
experiență a plăcerii sau durerii, ori a nașterii sau morții? Ce vrea să însemne asta? Înseamnă că conceptul
„Eu sunt” a dispărut.
V: Relația cu Maharaj este un soi de dependență? Ce denumim noi lene?
M: Această cunoaștere-i plină de viață. Cum poate fi cineva leneș? Poți numi leneșă mintea sau corpul? Dar
cum ești tu conectat cu ele? În ce fel simți tu dependență față de Maharaj?
V: Este ca și cum aș aștepta să se întâmple ceva.
M: Descoperă-l pe cel care așteaptă să se întâmple ceva.

Să presupunem că există un bun public – o apă (conștiința) folosită de toți. Tu ai luat o porție din acea
apă, pentru uzul tău personal. Acea conștiință, din care tu te-ai înfruptat, este omniscientă, omniprezentă și
omnipotentă; trebuie să înțelegi acest lucru. Nu-ți poți permite să fii leneș.
Când ai bătut mii de kilometri din țara ta până aici, și-ai ascultat această măreață cunoaștere, mai ai de
gând să mori ca un simplu individ dintr-o țară oarecare?
Înțelege că tot ce se petrece în jurul corpului și numelui tău este natura conștiinței atotpătrunzătoare.
Când mergi cu mașina, ești tu acea mașină?
V: Înțeleg.
M: Tu ești simbolul acelei conștiințe și n-ai nevoie s-o înțelegi; ea este conștientă de ea însăși, însă tu te
limitezi la corp, asta-i tot!
V: Dacă cea care face asta este conștiința, dacă conștiința ia forma acelei limitări, atunci înseamnă că eu nu
pot face nimic referitor la asta.
M: Acea conștiință, prin intermediul ignoranței, a luat forma acelei limitări. Singurul lucru de care trebuie
scăpat este doar ignoranța.
V: Faptul că tu-mi spui asta, nu mă face s-o descopăr. Trebuie s-o descopăr eu însumi, altfel, pot vorbi mii
de ani cu înțelepții, fără să se schimbe nici măcar o iotă. Cum să descopă eu singur asta?
M: Se întâmplă. Dacă-ți este în destin, vei veni aici și vei asculta ce se vorbește, iar rezultatul va urma de la
sine. Ieri, au venit aici doi oameni, împreună cu această doamnă, după care cei doi au plecat; lor nu le-a fost
în destin să rămână. Oamenii vin aici având în minte un concept predeterminat a ceea ce vor. Vii aici ca la
croitor, ca să-ți comanzi un costum pe măsura ta, de o anumită culoare și dintr-un material anume, dar eu
nu-ți voi da ceea ce vrei tu. Nu-ți voi da învățătura conform cerințelor tale predeterminate. Eu îți voi spune
doar să te vezi așa cum ești, să afli cine ești.
42
Aici vin mii de oameni; ei vor folosi această cunoaștere doar așa cum li se potrivește lor. Acesta nu este
Adevărul, este Adevărul văzut prin intermediul propriilor lor concepte, în conformitate cu propriile lor
puncte de vedere. Această cunoaștere, filtrată prin punctelor de vedere proprii, nu-i cunoaștere, ci numai un
punct de vedere.
V: Îmi dau toată energia încercând să înțeleg ce spune Maharaj. Am muncit din greu. Azi sunt pe punctul de
a mă opri. Nimic nu s-a schimbat în mod esențial. Am venit cu ideea că Maharaj este Gurul meu. Guru-
nseamnă cel care dă la o parte întunericul, dar întunericu-i încă prezent. Acum simt că toată munca mea s-a
dus nicăieri. Simt că trebuie să încep din nou, chiar din această clipă. Ce pot face?
M: Un om care stătea într-un întuneric foarte gros, a vrut să-l îndepărteze, așa că a început să se roage lui
Dumnezeu. Cineva a venit la el și i-a spus: „Ce?! Crezi că vei îndepărta întunericul prin devoțiunea ta? Nici
vorbă! Trebuie să aduci lumina!” Lumina a fost adusă și întunericul a dispărut. Nu-i necesară nicio
pedeapsă, însă trebuie să știi că acesta-i Adevărul. „Eu sunt Adevărul!” Adevărul n-are barbă sau mustață;
totuși, el este Adevărul, cel pe care tu trebuie să-l realizezi. Adevărul n-are formă. Dacă ar fi avut vreo
formă, atunci ai fi mers după el și l-ai fi obținut. Fără efort, tot ce este natural, este acel Adevăr.
V: Este adevărat că Gurul nu face decât să-ți indice calea?
M: Tu trebuie să te agăți de el și, treptat, crescând, lumina va cuprinde totul. Dovada Veșniciei este acest
caracter efemer, dovada Adevărului este acest neadevăr, iar dovada lui Brahman este Maya.
V: Noi punem întrebări și încercăm să înțelegem cu mintea. Cum trecem dincolo de asta?
M: Tu nu ești nici mintea și nici corpul. Cine are această dificultate? Cine-i cel care trebuie să treacă
dincolo? Tu ai existat mai înainte să fi pus această întrebare. Tu exiști mai înainte de apariția stărilor de
veghe și de somn.
V: Cine poate realiza asta?
M: În măsura în care este posibil, amintește-ți de ce-ai auzit astăzi aici. Crede în asta. Poate că nu se
potrivește cerințelor tale, dar asta este așa cum este. Nu trebuie decât s-o vezi așa cum este și vei fi
binecuvântat.
Când devii acea cunoaștere, nu va mai exista nimic de care să ai nevoie. Tu însuți vei fi nemărginit. Eu
nu citez din scripturi și nu expun ideile altora, eu îți spun că niciodată nu vei obține dovada existenței lui
Brahman altundeva decât în lăuntrul tău.
Ce-i evident se ridică la suprafață. Ceea ce spun eu aici, este foarte clar și foarte simplu. Tu nu înțelegi,
fiindcă vrei ceva mai complicat.
V: Mai precis, ce vrea să-mi spună Maharaj?
M: Îți spun că tu ești dovada că Dumnezeu există. Dacă tu nu exiști, nici Dumnezeu nu există. Dovada este
acest „Eu sunt”. Tu crezi că acest „Eu sunt” este limitat la corp, însă El este universal, este sursa
manifestării. Tu ești Cunoscătorul corpului. Când această ultimă natură încetează, ea-i spațiu vid și acel vid
este observat de cineva care nu-i neant. Cel ce cunoaște că există întuneric, poate fi el însuși întunericul?
Dacă rămâi absolut tăcut, atunci și conceptele se vor reduce definitiv la tăcere.
Zilnic, eu nu fac nimic altceva decât să-ți spun, poate chiar cu alte vorbe, același lucru, doar ca tu să
înțelegi. Asta este numai ca tu să înțelegi. Șuvoiul vine continuu, dar tu nu-l auzi. Tocmai în acest corp, în
această naștere, trebuie să realizezi ce ți-am tot spus. Lasă la o parte toate celelalte concepte și agață-te
numai de acesta. Atunci când un sadhaka (un aspirant spiritual) a devenit un jnani, asta înseamnă că el a
înțeles, în sfârșit și absolut, cine este el.
03 septembrie 1979
Maharaj: Când moartea ți se apropie, amintește-ți că tu n-ai nici formă și nici culoare. „Eu sunt Nirguna”
(fără calități); acesta-i gândul cel de pe urmă, gând pe care trebuie să-l ai. Îți cunoști trupul, dar tu nu ești
43
corpul. Când te duci la somn, încearcă să adormi amintindu-ți acest adevăr. „O mulțime de gânduri impure
au venit, după care ele au plecat, dar eu sunt imuabil, infinit. Eu sunt Adevărul.” Să adormi cu aceste
gânduri în minte și atunci îți vor fi iertate toate celelalte gânduri impure.
Nu te duce-n somn ca sclav al minții, fii stăpânul ei. Fă-ți un obicei din asta și atunci vei deveni total
detașat de mintea ta, tu vei fi stăpânul ei.
Vizitator: Cum se poate eradica frica?
M: Cea care trebuie eradicată este frica numită naștere. Tu vii aici după ce-ai dobândit mai multe feluri de
educație. Eu vreau să-ți zădărnicesc toată acea agoniseală și hrană de până acum. Înaintea acelei hrane și
cunoașteri, ce erai tu? Vreau să te gândești la asta!
V: Ce-i conștiința?
M: Activitatea ființei tale și cea pe care-o vezi în lumea întreagă. Această conștiință n-are nicio culoare, dar
acolo unde există o personalitate, ea-și ia culoarea acelei personalități particulare. Când ființa pleacă, acea
personalitate colorată se contopește în acel Unic incolor, în conștiință. În conștiință nu există nicio
diferențiere, ea-i una singură, dar noi îi dăm nume diferite.
Totu-i cunoaștere, totul este conștiință, fără nicio măsură. Când gustul acelei ființe, cel pe care-l simți tu
astăzi, se contopește cu Conștiința Universală, atunci conștiința individualității limitate nu mai există. Ea nu
vine de nicăieri și nici nu pleacă undeva.
Tu ești existența fără de dorință și fără de obiect; Marele Unic, în care vin și pleacă o mulțime de
universuri manifestate.
V: Am citit și studiat cartea „Eu sunt Acela”. Sunt încă nemulțumit de modul meu de viață.
M: Ai încercat să afli motivul?
V: Nu. Cred că-mi iubesc mult prea mult personalitatea.
M: Încă te crezi organismul corp-minte, de aceea te simți nefericit.
V: Așa este.
M: Ai citit cartea cu mintea. Acum, ori de câte ori o recitești, consideră-te a fi Conștiința Universală.
Citește-o și studiază-o din acest punct de vedere. Citește-o din poziția din care n-ai nici formă și nici
culoare, aceea că tu ești chiar lumina.
V: Dacă eu cred că nu sunt nici corpul și nici mintea, nu mai pot citi cartea.
M: Nu te neliniști cu privire la faptul că poți sau nu poți. Fă doar ce ți-am spus și lucrurile ți se vor dezvălui
treptat. Unii oameni sunt chiar gata să facă asta, alții trebuie bătuți și tot nu înțeleg, însă dacă ești pregătit,
totul ți se va revela. Unii oamenii sunt atât de tari, ca un bucată de carne bătrână, care trebuie bătută bine
chiar și după ce-a fost dată prin aluat, apoi din nou întinsă foarte bine și în final gătită pe foc. Da, unii
trebuie învățați cu greutate, pe când alții sunt total pregătiți și acceptă pe dată ce li s-a spus. Mai există și un
alt tip de oameni, cei care ascultă și se concentrează asupra vorbelor mele și brusc, are loc o explozie.
Tu trebuie să meditezi asupra lui „Eu sunt”, fără să te agăți de corp și de minte. Așa cum mama te-a
hrănit la sânul ei, pe când erai un bebeluș, tot așa hrănește-l și tu pe „Eu sunt”, cunoașterea ființei tale.
V: De vreo patru ani încoace, tot încerc să-mi amintesc să rămân în „Eu sunt”.
M: Vei face ce ți-am spus eu ție astăzi?
V: Să citesc cartea?
M: Tot ce-ai auzit. Vei trăi întocmai, fără senzația de a mai fi un organism corp-minte?
44
V: Mi-e rușine că m-am temut foarte tare să vin aici, fiindcă niciodată nu poți ști ce se va întâmpla. Poate
nimic, poate o mulțime de lucruri...Așadar, sunt un pic cam agitat.
M: Teama ta va fi distrusă-n totalitate. Nu numai că nu vei mai fi agitat, dar teama te va lăsa în pace. Tu
trebuie să hrănești și să îngrijești cunoașterea „Eu sunt”. Amintește-ți acest lucru și meditează la el,
spunându-ți: „Eu n-am nicio frică, mă aflu dincolo de frică.”
V: Mă tem și de toți ceilalți oameni. Dacă mă plimb printr-un oraș din Olanda, de exemplu, mă tem de toți
oamenii de acolo.
M: Eu îți spun că această frică se va domoli treptat și va dispărea cu totul, fiindcă eu spun asta. Cuvântul
meu este medicamentul pentru această frică.
V: Ce-i sclavia?
M: Tocmai mintea-i temelia sclaviei tale, dar totodată și a eliberării. Musulmanii au un concept care susține
că după moarte, sufletu-i blocat în mormânt până la sfârșitul lumii și de aceea ei se îngrijesc de el. În religia
creștină, se spune că un om odată îngropat se va trezi numai la Judecată de Apoi, când va fi și judecat.
V: Acestor oameni chiar li se-ntâmplă cu adevărat acest lucru?
M: Dacă ei mor cu acel concept în minte, așa trebuie să se întâmple, fiindcă mintea-i cea care creează totul.
Mintea creează sclavia și tot ea este cea care și eliberează. Să presupunem că azi eu nu-s în stare să gândesc,
că mintea mea nu-i foarte limpede. Ce înseamnă asta? Azi, esența hranei mele este mai proastă și nu dă
nașteri arderilor interne normale, așadar și facultatea de gândi merge și ea prost. Această facultate a minții
aparține esențelor trupului, dar eu nu sunt asta.
Înțelege-l clar pe „tu ești ” și pe „Eu sunt”; aceste sentimente sunt produsele acestui pământ grosier.
Vegetația apare din pământ și la fel, esența lui „Eu sunt”. Acest „Eu sunt” dispare atunci când corpul moare,
fiindcă, în primul rând, el nu-i decât un produs al esenței hranei.
06 septembrie 1979
Maharaj: Tu vii aici aducând cu tine conceptul tău că „Eu sunt așa”, deci trebuie să încep să-l demolez, să-l
arunc peste bord.
Absolutul nu se cunoaște pe El Însuși, dar Lui i se oferă prilejul de-a se înțelege prin intermediul acestui
produs al hranei, „Eu sunt”.
Vizitator: Mai înainte să vin aici, mă așteptam să fiu plin de iubire, dar acum mă simt slăbit și obosit.
M: Asta se întâmplă datorită procesului de demolare. Mai întâi tu trebuie să fii totalmente dezarmat și apoi
reclădit. Înainte de a planta sămânța, pământul trebuie îngrijit și îngrășat. Sămânța-i sădită numai după ce s-
a arat pământul, ca mai apoi ea să poată încolți.
Ori de câte ori vin aici străini, ei întreabă despre iubire. „Eu sunt” este numai iubire. Numai din iubire tu
ți-ai asumat această formă, această floare a lui „Eu sunt”! Miezul real al tuturor atomilor este străbătut de
acea cunoaștere „Eu sunt”. Îmbrățișează toți atomii din univers cu sentimentul că ei toți au venit înăuntrul
nostru din cunoașterea „Eu sunt”.
Ascultă această învățătură, care-i ceva ce nu poate fi experimentat de conștiința corp-minte prin cuvinte.
Ori de câte ori vorbești, mai întâi te identifici cu ceva, dar acel „eu” nu va dura, el nu-i onest și nici
veșnic.
Indiferent ce vă spun eu vouă, asta va fi absorbit numai de cei care au terenul deja pregătit pentru acest
lucru. Aș dori să înțeleagă chiar și cei care cred c-au înțeles faptul că n-au înțeles.
V: Ieri, n-am putut deloc să dorm. Când m-am întins în pat, am auzit sunete și am văzut lumini. Eram speriat
și nădușit.
45
M: Orice se petrece, se petrece așa cum trebuie să se întâmple. Chiar și dacă ai simțit c-ai murit și s-a
întâmplat aievea, nu înseamnă că s-a întâmplat tocmai așa. Păstrează în minte, cu hotărâre, acest lucru!
Ce fel de iubire susține religia ta?
V: Iubirea pentru aproape.
M: Religia ta susține ca tu să iubești fiece făptură cu iubirea lui Dumnezeu. Hristos a spus să-ți iubești
aproapele ca pe tine însuți. Cum pui tu asta în practică?
V: Prin venirea mea uneori aici. Acea iubire se află aici.
M: Atunci când nu există nicio deosebire între cel ce iubește și cel iubit, iubirea există în forma cea mai
pură. În toată această lume a ta, care-i cauza celor mai multe suferințe?
V: Dualitatea.
M: Și când a început această dualitate?
V: Odată cu prima percepție a altceva decât mine însumi.
M: Începutul dualității este atunci când tu știi că exiști. Aceasta-i dualitatea originară, adevărata sursă a
iluziei.
Nu mă asculta doar supus. Pune întrebări. Ce cunoaștere ai vrea tu să dobândești?
V: Fără păcat și de valoare.
M: Cunoașterea prin care te simți fericit și mulțumit este considerată a fi de valoare, iar cea prin care ești
perturbat sau nemulțumit, este păcat.
V: Dacă un om comite un păcat și lui nu-i pare deloc rău pentru ce-a făcut, asta tot păcat este?
M: Nu vorbi din poziția unei persoane, a unei ființe omenești și a unei iluziei! Când ai aflat despre merit și
păcat? Numai după ce ți s-a dat un concept.
V: Dacă faci ceva greșit, suferi imediat sau în următoarea ta viață?
M: Poți suferi imediat și cu siguranță în următoarea ta naștere. Începutul suferinței a apărut odată cu
amintirea faptului că ești.
V: Dar cei care fac păcate, nu par să sufere.
M: Acesta-i conceptul tău, dar înăuntrul lui există experiențe traumatizante.
V: Cum să facem față problemelor din viața noastră de zi cu zi?
M: Îți duci la bun sfârșit îndatoririle, potrivit propriei tale identificări cu acel Sine. Privește totul ca fiind
Sinele tău.
V: Atât de multe lucruri se întâmplă zilnic în viața unui avocat! Întotdeauna există probleme.
M: Tu vorbești acum din punctul de vedere al sentimentului pe care-l are organismul corp-minte. Ieși afară
din el!
V: Și apoi să fac orice-mi place?
M: Apoi te vei comporta în concordanță cu propria-ți onorabilitate.
46
V: Carevasăzică, odată ce înțelegi clar învățătura Sinelui, toate greutățile dispar, după care totul merge
automat.
M: Adevărat. Și atunci de ce mai pui întrebări?
V: Mai există acțiuni în acea stare?
M: Atunci vei afla că nici măcar o frunză nu se mișcă fără tine și că toate acțiunile au loc numai datorită ție.
V: Se vorbește despre liniște și echilibru sufletesc, dar mie mi se pare că suferința-i cea care îndeamnă la
realizarea lor. Kunti, mama lui Pandavas, i-a cerut lui Krishna să-i dea suferință ca să poată să-și aducă
aminte de el. Poți să comentezi puțin acest lucru?
M: De cât timp te afli tu aici? Asta are importanță pentru un ignorant. Dacă-ți descoperi propria ta identitate,
atunci aceste chestiuni nu vor mai apărea. Astfel de idei sunt date unui ignorant în locul curajului. Nu-s
pentru tine! Întrebarea următoare ar fi: „Cine-a fost preotul care a oficiat cununia lui Rama cu Sita?”
V: Dacă cunoașterea de Sine este abordarea adecvată, atunci unde se află locul pentru devoțiune?
M: Bhakti și Jnana nu-s diferite. Acest lucru-i realizat numai atunci când îți realizezi propriul Sine. Tu
manifești devoțiune pentru Dumnezeu, numai fiindcă există „Eu sunt”. Procesul iubirii Sinelui de către Sine
este ridicat prin devoțiunea față de Rama, Krishna, Hristos etc., și rodnicia lui se ivește atunci când Sinele
realizează Sinele. După aceea, afli că totul nu-i altceva decât Sinele tău.
V: Este de vreun ajutor rugăciunea făcută pentru odihnirea sufletului în pace?
M: Această chestiune nu-i decât un concept. Pentru o persoană decedată, există un suflet plecat, astfel ca el
să se odihnească în pace? Din iubire pentru decedat, tu dai de pomană pentru acel suflet, o cană cu lapte.
Vine el să bea laptele? Asta nu face decât să-ți aducă ție un soi de mulțumire. De ce te preocupă ce se
întâmplă după moarte? Ce ești tu, azi? Această iluzie continuă să te mențină departe de propriul tău Sine.
Mereu te întrebi de ce se petrece în afara ta, dar nu încerci deloc să descoperi ce ești tu. După ce ai fost
născut, ai constatat c-ai fost copil, apoi adolescent, adult, de vârstă mijlocie și bătrân. N-a rămas cu tine
niciuna din toate aceste identități. Tot ce consideri a fi „eu însumi” va dispărea.
Asta trebuie înțeles. Trebuie să te călăuzească Satgurul. Sinele-i Satguru care trebuie înțeles complet.
Trebuie să înțelegi foarte clar această contradicție. Indiferent ce explic eu aici, la asta fac aluzie.
Dacă spui c-ai înțeles, înseamnă că nu ți-a picat fisa. Trebuie să rămâi în starea de „nimic n-am înțeles”.
Trebuie să treci dincolo de această stare de înțelegere, să ajungi într-o stare de dincolo și mai trebuie să
ajungi la următoarea concluzie: toate stadiile din copilărie până la bătrânețe (indiferent ce-ai înțeles și dacă
te-ai fixat în vreuna din ele ca fiind identitatea ta) s-au dovedit false. Asemănător, indiferent ce încerci să
înțelegi de-a lungul căutării tale spirituale, se va dovedi tot fals. Așadar, nu-i nimic de înțeles. Reflectează la
acest lucru.
07septembrie 1979
Vizitator: Ce facem noi astăzi?
Maharaj: Suntem martorii acelei conștiințe, iluzorie și neastâmpărată, datorită căreia noi observăm diverse
stări. Este foarte simplu. Această conștiință mai devreme nu exista și la un moment dat ea va dispărea, dar tu
vei fi încă acolo și-o vei observa. Tu, Absolutul, ești starea perfectă. Tu nu ești nici conștiința și nici nu
exiști în ea; conștiința-i plină de dorințe și nevoi.
Alt mod de înțelegere: indiferent ce cunoaștere am dobândit eu prin intermediul Bhajanei, devoțiunii
etc., capitulează în fața cunoașterii lui Dumnezeu, dar eu nu sunt asta. Eu nu intru înăuntrul parfumului
acelei cunoașteri ori a conștiinței. Totul se predă acelei conștiințe și eu sunt separat de ea. „Eu predau toată
cunoașterea mea, inclusiv pe mine însumi și conștiința, conștiinței manifestate a lui Brahma.” Brahma este
chiar creația, este focul jertfei și cel sacrificat.
47
V: Singurul lucru pe care-l pricep este că noi suntem Realitatea și nu organismul corp-minte. Mereu mă
gândesc la asta.
M: Vorbește-mi despre cunoașterea pe care o ai tu despre acest lucru.
V: E foarte greu. Asta-i tot ce există și noi suntem dintotdeauna asta.
M: Ție ți-e greu s-o descrii, fiindcă nu-i poți da nume și formă. Ce-i acel ceva pe care nu-l poți descrie?
V: Eu simt doar prezența acelui „Eu sunt”, a acelei existențe. N-o pot descrie.
M: Nu poți vedea acea cunoaștere, dar tu vezi orice altceva. Acea conștiință-i aceeași în tot și peste tot.
Odată ce ai acestă convingere, te poți folosi de ea?
V. Nu, nu-mi este de folos.
M: Orice se petrece în lume, pentru tine se va bucura de aceeași atracție?
V: Nu. Obișnuiam să mă îngrijorez de tot ce petrece, dar acum asta nu mai intră în preocupările mele.
M: În lume, lucrurile se întâmplă așa cum obișnuiesc ele să se petreacă, dar trebuie înțeles că nimic n-are
nume sau formă și, prin urmare, nu există nici acțiuni. Orice are loc în lume, are natura unui vis. Cine
cunoaște asta, nu mai poate fi interesat să îmbunătățească o astfel de lume și nu se mai preocupă de conduita
sa în lume.
O persoană poate avea cel mai sclipitor intelect din lume și, ajutându-se de el, adună maximum de
informații cu privire la lume, însă ele-s complet inutile, fiindcă temelia lor este una falsă. După ce-ai
ascultat aceste cuvinte, ai atins starea ta originară? Tu.
V: Nu.
M: Asta nu s-a întâmplat din cauza identificării tale cu organismul corp-minte și a faptului că tu ești mândru
de el.
V: De ce vedem noi o lume? Și de ce-o vedem eronat?
M: Când pui această întrebare, tu nu ești conștient de tine însuți? Nu ești identificat cu trupul?
V: Da. Așa este.
M: Renunță la această idee.
V: Cum să fac?
M: De fapt, nu există nimic la care să renunți. Tu ai un nume și crezi că ești acel nume, dar nu ești asta.
V: Care-i funcția numelui? Dar a corpului meu? Dar a personalității mele?
M: Tu n-ai nicio personalitate. Totu-i numai în minte.
V: Da, am o minte și mintea-mi spune că am o personalitate. Ce pot face?
M: Cel care te face să simți că ești o entitate separată nu-i mintea, ci suflul vital. Forța vitală dă naștere
gândurilor, altminteri nu există nicio minte. Respirația face să apară în lume gândurile și tu nu faci altceva
decât să le privești.
48
Atâta timp cât te identifici cu organismul corp-minte, acest subiect este mult prea departe de înțelegerea
ta. Trebuie să treci dincolo de minte.
V: Eu nu doresc să merg dincolo.
M: Vino aici numai dacă ești pregătit să asculți ce vorbesc eu, fără să te identifici cu organismul corp-minte,
altfel nu faci altceva decât să-ți pierzi timpul degeaba. Nu veni aici până când nu ești gata să lași la o parte
această identitate.
V: Dar aici, eu continui să mă descopăr pe mine însumi!
M: Bine, vino aici, dar continuă să cugeți la asta: tu nu ești corpul!
V: Mă gândesc tot timpul la asta, dar gândirea mea nu mă duce deloc mai departe.
M: Continuă să gândești și să descerni. Atunci când corpul moare, tu nu mori.
V: Trebuie să fie o parte din mine pe care n-am cunoscut-o niciodată. Eu îmi cunosc doar corpul, numele,
personalitatea. Asta-i tot ce cunosc.
M: Continuă să cugeți la acest lucru. Ascultă ceea ce vorbesc eu. Citește și studiază despre asta.
08 septembrie 1979
Vizitator: Eu nu știu ce sunt. Eu nu știu decât că simt multă durere. Asta știu!
Maharaj: Acestea sunt opusele durerii și plăcerii.
V: Aceasta-i puțin diferită de durerea obișnuită.
M: Unii ca tine s-au contaminat; prin urmare tu trăiești acea senzație.
V: Cum a știut Maharaj asta?
M: Asta nu se poate explica. Nu pot spune cum m-am trezit și cum am mers la somn.
V: Mă poți ajuta cu durerea mea?
M: Uită de conștiința corpului. N-ai nevoie să umbli după plăcere. Indiferent la ce-i spui tu plăcere, acest
lucru nu este Adevărul Final.
V: Eu nu umblu după plăcere sau după fericire, dar acest lucru care-mi face probleme, trebuie să plece.
M: Nu există. El este doar în imaginația ta, este conceptul tău că tu ai acea durere. Nu există nimic mai pur
decât ești tu. Acea durere există numai în imaginația ta, este o iluzie, un concept.
V: Cum să dau la o parte acel concept?
M: Ce-i acolo ca să fie dat la o parte? Iată că tu ai fost născut. Cum de-ai căpătat acel concept?
V: Trebuie să-l ignor?
M: Numai să-l cunoști, să-l observi, să-i fii martor. Nu-i nimic altceva de făcut. Nu încerca nimic altceva.
Cunoaște doar ce ești tu!
V: Prin urmare, nu există nicio salvare, deci eu trebuie să fiu martor acestui întreg necaz?
49
M: Da. Privește-l drept în față, uită-te la originea lui, privește-l în întregime și descoperă de unde vine el.
Uită-te la acel centru de unde a apărut în tine această cunoaștere. Concentrează-te numai la asta.
Când atingi miezul, vei descoperi că razele de lumină izvorăsc tocmai de acolo. Orice vezi nu-i altceva
decât jocul luminii. Contopește-te cu centrul, fii una cu el.
V: Ce se va întâmpla cu întreg universul din jurul meu, cel pe care l-am respins?
M: Tu ești centrul și în orice parte te întorci înăuntrul tău, vei descoperi că tot acel univers pe care tu-l vezi
există numai datorită acestui lucru.
V: Eu văd că Maharaj și-a rânduit propria lui viață. De ce nu ne spune și nouă ce-ar trebui să facem de
dimineață până noaptea?
M: Nu da nicio atenție la ce-ar trebui să faci de dimineață până noaptea, ci dă atenție doar unui singur lucru,
anume că tu nu ești organismul corp-minte.
V: Și cum se face totuși că Maharaj și-a pus viața-n ordine?
M: Eu sunt dincolo de viață și de timp. Viața universului este cea care depinde de mine și nu invers, adică
eu nu depind de univers.
V: Se poate să fie astfel, dar noi vedem o viață foarte bine orânduită.
M: Eu nu-s atins de cele cinci elemente. Pasămite, pare c-aș fi implicat în acțiuni, dar pentru mine nu există
nicio acțiune.
Odată ce ai o străfulgerare a stării tale adevărate, trebuie să te fixezi acolo pe vecie. Mama mea mi-a
spus că sunt un băiat; ea nu mi-a cerut niciodată să memorez asta și să tot repet „eu sunt un băiat”; ea mi-a
spus o singură dată și eu mi-am reamintit. N-ai nevoie să tot repeți că „eu nu sunt corpul”. Odată înțeles
acest lucru, s-a terminat. Trebuie să fii ferm convins că nu ești corpul, la fel de sigur ca atunci când știi că tu
nu poți da naștere unui copil, fiindcă ești bărbat. Niciodată nu vei mai întreține ideea asta, cum că poți face
un copil, bărbat fiind.
V: La ce-ar trebui să meditez?
M: Meditează la faptul că tu exiști în ființa ta.
V: De ce-l numești pe acest „Eu sunt” esența hranei?
M: Acest „Eu sunt” nu-i decât o firmă grăitoare a Absolutului, dar asta nu ești tu.
Corpu-i o păpușă făcută din materia grosieră a acestui univers manifestat. El se schimbă continuu și apoi
se evaporează în universul manifestat, iar când se epuizează, el se transformă în spațiu. Când acest corp este
transformat complet în spațiu, nu mai există niciun intelect. Acea inteligență nu există decât împreună cu
corpul. După aceea, din spațiu ele se formează din nou. În procesul acelei formări nu există nicio inteligență.
V: Nu există niciun lucru precum timpul?
M: „Eu sunt” definește timpul, dar el nu-i decât o idee.

(către o altă persoană): Ai vreo întrebare?
V: Am venit anul trecut în India, ca să găsesc un Guru care m-ar putea duce la realizarea de Sine. Am venit
cu ideea găsirii unei forme care-mi va da instrucțiuni detaliate, pas cu pas. Atunci când l-am întâlnit pe
Maharaj, în loc să găsesc un Guru cu o formă, am găsit o ramă goală sau o oglindă. Am descoperit că eu n-
aveam nicio formă, nimic. Doar spațiul pur care se schimbă tot timpul. Când mă gândesc la Maharaj, uneori
îl văd ca fiind eu însumi, alteori ca fiind nimic. Persoana pe care-o văd în fața mea se schimbă tot mereu. Nu
există nimic spre care să arăt și să zic „El este!”. Asta mă înfricoșează și teama asta a sporit.
50
M: Ce-ai spus tu acum este aproape potrivit, aproape corect. Orice observi nu-i nimic altceva decât Sinele
tău. Scapă de imaginea corpului ca fiind tu. Indiferent de ceea ce vezi, nu-i nimic altceva decât Sinele tău.
V: Îmi vin în minte, deseori, conceptele și ideile din cărți sau care se discută aici, ori imaginea lui. Imediat
după aceea, dar nu înainte, vine și acel sentiment că nu există nimic, că ceea ce aud nu-i ceea ce este, ci este
numai după ce mă gândesc eu la el. Astfel simt acest spațiu.
M: Cine-și dă seama că nu există nimic și că totul s-a dus? Iar când totul a dispărut, ce mai rămâne?
V:Asta-i ceea ce mă înspăimântă.
M: Când a dispărut totul, tu ești Adevărat.
V: Conceptual, înțeleg asta. Preț de o secundă realizez, dar după aceea, mă reîntorc la neadevărat. Mă atașez
de familie, de soție, copii. Este un obicei; revin înapoi.
M: Tu ești atât de obișnuit să te bazezi pe concepte, încât atunci când ele te părăsesc, deși aceasta-i starea ta
adevărată, tu te înfricoșezi și încerci să te agăți iarăși de ele. Aceasta-i punctul de întâlnire dintre Principiul
Imanent și Etern, linia de demarcație. Și atunci de ce-i bulversat intelectul? Acea ființă pe care tu o
experimentezi se topește complet. Atunci când conceptul „Eu sunt” pleacă, pleacă și intelectul, deci
intelectul este cel care trăiește acea experiență înfricoșătoare a lui „eu plec”.
V: Cum să birui frica?
M: Doar privind acel moment. Cine simte că „eu mor” nu-i un jnani. Starea ta adevărată se află dincolo de
conceptul originar „Eu sunt”. Conștiința-i inițială, dar acest „Eu sunt” sau conștiința este produsul corpului
hranei. Tu, Absolutul, nu ești asta!
Moartea vine la calitatea lui „Eu sunt”, care-i un produs al hranei, dar Absolutul triumfă întotdeauna.
Aceasta-i Cunoașterea Finală. Domnul Krishna i-a explicat această cunoaștere lui Arjuna, pe câmpul de
luptă, când era călare, gata să se avânte în bătălie. Domnul Krishna nu l-a susținut niciodată pe Arjuna să se
retragă în pădure unde să realizeze tapas. Nu s-a întâmplat nimic de felul ăsta. Odată ce înțelegi această
Cunoaștere Finală, poți face apoi ce dorești. Domnul Krishna i-a spus: „Luptă în această bătălie c-un
dinamism adevărat.”. Eu spun că odată ce înțelegi asta, îți duci viața lumească la bun sfârșit cu tot
entuziasmul, plin de zel și înțelegi că adevărata ta identitate se află dincolo de această calitate a lui „Eu
sunt”.
Pentru un jnani, clipa așa-zisei morți este cea mai fericită, fiindcă el merge la sursa adevărată a fericirii.
Veșnicia este fericire, oceanul de nectar cel adevărat și etern.
09 septembrie 1979
Maharaj: După ce-ai devenit conștient de corpul tău și de ființa ta, ai strâns impresii din mediul
înconjurător și ai observat lumea manifestată din jurul tău. După deliberarea asupra panoramei lumii, asupra
ta din perspectiva că te afli în interiorul ei, trebuie să ajungi tu singur la o concluzie proprie.
Tot comportamentul tău depinde de identificare ta cu trupul, care depinde de cunoașterea „Eu sunt”.
Acest „Eu sunt” depinde de esența hranei care susține corpul.
Acesta-i capitalul cu care mergi mai departe în lume. Această conștiință a ființei pe care o experimentezi
tu acum, depinde de esența hranei pe care o mănânci. Atunci când nu mai asimilezi acea hrană, suflul tău
vital devine mai slab și într-o bună zi, el va dispărea împreună cu conștiința că „ești”. Mai înainte ca tu să
experimentezi trupul și hrana, n-a existat absolut nicio experiență a ta însuți. Această manifestare-i fără de
început. La început, a apărut cerul; din cer, aerul; din aer, lumina și căldura; din căldură, apa; din apă, orice-
a fost, a devenit pământul din care a germinat viața. Cele cinci elemente laolaltă sunt răspunzătoare pentru
această măreață manifestare. Conștiința-i calitatea esenței hranei care se află în întregime în cele cinci
elemente.
51
Vizitator: Înseamnă atunci că diversele calități ale hranei trebuie să producă calități diferite ale acelei
conștiințe?
M: Cele cinci elemente diferă unele de altele. Guna-i diferită în fiecare formă. Atunci când acea conștiință-i
limitată la corp, ea pare diferită, dar când ea se cunoaște pe sine, se va contopi în Conștiința Universală
care-i atotcuprinzătoare.
V: Cum de s-a născut iluzia?
M: Cum s-a născut forma unei materii? Ea provine din toate substanțele ce alcătuiesc trupul. Această Maya
nu-i nimic altceva decât iubirea pentru acea ființă.
V: Noi nu suntem în stare să pășim în afara capcanei.
M: Lipește-te de ceea ce ești tu la început, fără cosmetizare sau atașament. Cea în care te-ai prins, este o
capcană imaginară.
V: Ce-ar trebui să facem ca să avem acestă experiență?
M: Să nu faci nimic. Fii doar în „Eu sunt” și nu da formă corpului tău.
V: De ce trebuie să ne ținem strâns de „Eu sunt”?
M: Tu trebuie să cunoști conștiința ființei tale. Făcând asta, vei fi ca un om care l-a prins pe Brahma de
mână. După ce-ți cunoști ființa, vei fi aidoma unui pescar care prinde peștele în năvodul său.
V: Cea care-mi face greutăți în a mă cunoaște pe mine însumi este mintea-ego.
M: Fără conștiința ta, mintea nu există. Nu-i decât o chestiune de cuvinte. Cel care dă naștere minții este
suflul vital.
V: De ce trebuie să ne agățăm cu putere de acest „Eu sunt”, dacă știm deja că suntem dincolo de el? „Eu
sunt” nu-i decât un concept.
M: Când s-a întâmplat, a fost doar un concept?
V: Am devenit conștient că totu-i un concept și că nu trebuie să trăiesc cu concepte.
M: Nu există nicio problemă în a trăi cu asta sau cu cealaltă. Doar fii.
V: Noi auzim că trebuie să trăim ceea ce suntem deja. În timp ce suntem aici, în această încăpere, este foarte
ușor să ne lepădăm de ceea ce nu suntem, dar cum este să trăiești în lumea din afară, cea care nu există cu
adevărat?
M: Vei ajunge să realizezi că tu nu faci nimic. Totul se întâmplă. Și vei ajunge să afli că tu ești doar
observatorul a ceea ce se petrece. Doar fii. Unde mai este lumea pentru cei care au înțeles asta? Lumea-i
este în acel început.
V: Și eu nu trebuie să fac nimic?
M: Până acum, ce-ai făcut tu?
V: Relația noastră de până acum este cu „a avea” și cu „a fi”. Primul este „a fi” și apoi „a avea”?
M: Acela se va îngriji de sine. Eu îți arăt doar starea de fapt; ce faci după aceea, este treaba ta. Într-un fel,
vei înțelege că totul are ca fond Sinele tău și într-alt fel, că va trebui să pierzi totul.
52
10 septembrie 1979
Vizitator: De ce ne cere Maharaj să dezaprobăm forma grosieră?
Maharaj: Eu nu fac asta. Totul – murdăria, corpul – este eu însumi, dar procesul de transformare continuă
să meargă mai departe. Acea formă grosieră se transformă din nou în spațiu; ciclul continuă.
V: De ce trebuie să ne îngrijoreze faptul că ciclul se accelerează?
M: Cine-l accelerează?
V: Noi toți facem asta.
M: Câtă vreme recunoașterea de Sine este din călcâi până-n creștetul capului tău, cine ți-a cerut să te
îngrijorezi?
V: Există două chestiuni: lumea și durerea mea.
M: Acesta-i locul identificării tale cu corpul.
V: Trebuie să ignor tot ce se află în jurul meu?
M: Atunci când atingi acel nivel particular de înțelegere și de însușire, îl vei trăi și te vei bucura de el, dar
odată ce-l transcenzi, îl vei evacua ca pe o materie fecală. Eu trebuie să devin Brahma-devi, înțelegând însă
calitatea lui Brahma-devi, dar dacă există ceva și mai bun decât calitatea lui Brahma-devi, îl voi atinge,
respingând asta etc. Acestea sunt pietrele de hotar sau nivelele diverselor onorabilități.
Pentru mine, nu există nicio problemă a vreunei mișcări. Eu sunt și dinamic și non-exhaustiv. Deși fluxul
există, eu nu-l pot secătui. Tot ce există în lume, se unește în mine, se stabiliește în mine și se odihnește în
mine.
Fără îndoială că Gurușii sunt foarte importanți și semnificativi, dar în cele din urmă și ei se contopesc cu
spațiul. Indiferent de ce te agăți și ce îmbrățișezi, acel ceva urmează să plece. Renunță la tot și înțelege ce
ești tu.
V: Am o întrebare. Ieri, Maharaj spunea că dacă o persoană vrea să realizeze ce este, trebuie doar să
îmbrățișeze conștiința „Eu sunt”. Este asta similar sau egal cu relația dintre un discipol și Gurul său?
M: Atunci când tu devii una cu cunoașterea, vei realiza că acea cunoaștere „Eu sunt” este adevăratul Guru al
universului.
V: Întreb asta, fiindcă eu simt iubire și respect pentru Maharaj și simt că și el răspunde, într-o manieră foarte
simplă și clară. Am nevoie ca el să mă ajute să inițiez îmbrățișarea conștiinței „Eu sunt”; am nevoie de
înțelepciunea lui. Sentimentul meu pentru Maharaj a sporit. Am nevoie să înțeleg relația dintre Guru și
discipol.
M: Indiferent ce-i de cunoscut, este conținut în acest lucru adevărat. Ce s-a spus este corect.
V: De când am fost data trecută aici, imaginea lui Maharaj și toate vorbele sale au rămas tot timpul cu mine,
dar îmi mai aduc aminte și că el spunea că eu trebuie să mă eliberez de concepte, chiar și de cel al Gurului.
M: Ceea ce spui tu este foarte bine. Guru-i manifestarea cunoașterii pe care o vei afla și tu cu timpul.
V: Eu accept ceea ce spui. Trebuie să acționez ori să las lucrurile să vină și să plece?
M: Nu-i nimic de făcut. Lasă totul să curgă, privește doar și nu fă nimic. Soarele strălucește, razele lui merg
acolo unde merg. Există o păpușă realizată din zahăr, dar acea păpușă nu-i altceva decât zahăr. Similar,
53
atunci când tu vezi imaginea unui Guru, el reprezintă numai cunoașterea, conștiința ta. Imaginea poate fi a
Gurului, a Domnului Krishna; a lui Hristos etc., ea-i manifestarea cunoașterii care tu ești.
V: În acest proces, cunoașterea de toate tipurile, conceptele de toate felurile, cosmice și personale, vin
neinvitate în mintea mea. Când ele curg, par să atingă oamenii și relațiile se schimbă. În lume, lucrurile se
întâmplă, însă eu nu știu cum să le țin piept.
M: Dacă acționezi ca o individualitate, ca o iluzie, nu-i corect. Acțiunile potrivite, spontane sunt cele
corecte și ele au loc prin intermediul tău.
V: În călătoriile mele și-n căutarea mea din trecut, am dat peste tot felul de Guruși; unii predau Mantra
yoga, Kundalini Yoga etc. Care-i realitatea ce stă la bază? Căutătorul trebuie el să cunoască ceva despre
trezirea energiei Kundalini ori despre chakre?
M: Atunci când te stabilizezi în cunoașterea ființei tale, îți devin accesibile toate celelalte învățături.
V: Oriunde merg eu, se pare că această învățătură Kundalini se ține scai de mine. Vreau să știu dacă trebuie
s-o dau afară ori s-o las.
M: Dă-o afară, dar agăță-te de ființa ta, de propriul tău Sine. Nu accepta nimic altceva decât propria-ți ființă.
Doar fii. Singura cunoaștere pură este cea a Sinelui.
V: Într-o carte, am dat peste mantra Gayatri, față de care a apărut un anume interes și atașament.
M: Nu folosi nimic altceva, cu excepția cunoașterii „Eu sunt”. Uită tot! Consider-o uncopac măreț cu multe
ramuri și frunze. Du-te la rădăcină și nu la crengi.
V: De ce Gurușii au mereu un anumit fel de inițiere a discipolilor?
M: Asta-i natura lor. După căsătorie, copiii se înmulțesc; asta-i natura iubirii în sânul căsniciei. Inițierea
discipolului de către Guru este un proces natural.
V: Aici există inițiere?
M: Oh, da. Ți se dă să rostești o anumită propoziție și ți se cere să fii vigilent și să păstrezi înțelesul acelor
cuvinte sacre.
V: Ce trebuie să fii sau să faci ca să ajungi în această poziție?
M: Doar să ai convingerea nestrămutată că înțelesul propoziție sacre este Sinele tău. Trebuie să fii vigilent,
atenția ta trebuie să fie prezentă.
V: Este greșit să ceri să fii inițiat?
M: Nu se pune problema a fi ceva greșit. Dacă vrei asta, ți se va da. De fapt, aceasta-i o inițiere formală, dar
toată această discuție este chiar un proces de inițiere.
V: Eu sunt conștient de acest lucru, dar aș dori inițierea formală.
M: Ți se va acorda, dar odată cu ea ți se dă ceva mai mult decât inițierea formală. Toată ideea este că tu
trebuie să fii aidoma, trebuie să dai atenție înțelesului cuvântului. Acel tu este numai acesta, nimic altceva.
11 septembrie 1979
54
Maharaj: Omul ia asupra lui toate aceste concepte de păcat și merit și se leagă de tot felul de concepte.
Conștiința ia o manifestare infinită de forme, în conformitate cu conceptele individului. Ceea ce eu încerc să
fac aici, este să corectez ideea de concept.
Vizitator: Care-i cauza nașterii următoare?
M: Odată ce această ființă, acel „eu cunosc” s-a stins și s-a contopit cu Conștiința Universală. Către ce arăți
tu ca fiind sămânța nașterii următoare?
V: Nu-i vorba cumva despre dorință, care tocmai ea-i cauza nașterii următoare?
M: Au fost oare asimilate toate acele dorințe și pasiuni, înăuntrul cărora se formează așa-zisa atmosferă? În
acest sens, nu-i cumva vorba despre ceva universal? Unde mai este individualitatea? Unde se află sămânța
renașterii? Dacă privești la ce-i materia, că ea nu-i altceva decât apa solidificată, atunci când vorbești despre
renaștere, ce-i acel ceva ce urmează să se nască din nou? Vezi acest metal; este el apa? Tu nu-l vei numi apă,
deși el s-a format în cele din urmă din apă. Carevasăzică, dacă vrei să te descoperi pe tine însuți, fă o
deosebire așa cum se cuvine. Descoperă exact ceea ce tu ești. De ce te îngrijorezi cu privire la nașterea
următoare? Descoperă ce ești tu chiar în această clipă. Lasă la o parte toată inconsecvența.
Toate aceste creații au loc din acel Principiu care-i mai subtil decât spațiul. Acel Principiu străvechi se
naște în forme diverse. Acestea sunt încarnările și nu există alte reîncarnări.
Tu vii aici așteptând un fel de cunoaștere acceptabilă, dar eu nu ți-o voi da.
Eu merg în locul cunoașterii reale de dinainte de a fi tu. Chiar din copilărie, tu ai atins diferite stadii și
toate acestea au dispărut. Indiferent de ce atingi, va pleca, așa că de ce te vei mai agăța ca fiind tu?
Dacă vrei să fii ceea ce tu ești, asta-i libertatea, este rodnică și-ți stă la dispoziție fără nicio greutate, dar
dacă vrei să fii altceva decât ceea ce ești, atunci asta-i tare greu.
V: Dar noi am tot citit și auzit despre renaștere.
M: Ai experimentat tu moartea și renașterea? Acestea-s ideile altora. Descoperă pentru tine, cine ești tu! Nu
trebuie să accepți răspunsurile altora! Tu poți gândi pentru tine însuți. Cumpănește, descoperă ce ești tu.
Tu ești cunoașterea manifestată chiar acum. Când încerci să asimilezi acest lucru, el îți va da toată
cunoașterea, dar tu trebuie să sălășluiești numai acolo.
V: Ce înseamnă „Eu sunt”?
M: Înseamnă că există trei stări: de veghe, de vis și de somn profund. „Eu sunt” înseamnă că tu ești toate
aceste trei stări. Când ele pleacă, pleacă și memoria, așa că unde mai este chestiunea reîncarnării? Când
corpu-i mort, el se descompune și se formează o mulțime de viermi. Ei apar datorită faptului că-i prezentă
esența celor cinci elemente și din ea apare viața. Cum este exprimată viața? Totul, întregul cosmos, este plin
de forța vieții, care-i exprimată prin corpul hranei. Prin urmare, „Eu sunt” - forța vieții din insecte, animale
etc. - este deja prezentă și doar expresia ei este atinsă prin intermediul acestui corp obiectiv al hranei.
Apariția acestui concept originar „Eu sunt” este începutul dualității. Am început să mă număr mai
înainte să înceapă această numărătoare; Acela n-are niciun număr; Acela este Absolutul. Această
numărătoare a început odată cu mișcarea lui „Eu sunt”.
V: Intelectual, eu înțeleg totul, dar cum pot realiza asta?
M: Cea care înțelege este inteligența. Și cu ce-o face ea?
V: Nevoia noastră este să intrăm în acea stare totală de conștiență, pe care o numim super-conștiință. O
putem face conștient sau ca să intrăm în ea este musai să fie pusă jos conștiința?
M: Spontan, eu mă arunc în somn. Eu n-am studiat arta somnului. Similar, această conștiință se scufundă în
non-conștiință.
V: Și trebuie să facem efort? Această artă a intrării în supra-conștiință ține de Grație?
55
M: Ai făcut tu vreun efort ca să obții această formă a corpului tău? El s-a întâmplat automat, spontan. Și
asta-i tot ceva spontan, dar tu vrei să depui efort, să angajezi anumite îndemânări ca să intri în acea Stare
Absolută, să fii.
V: Care-i meditația corectă?
M: Meditația corectă este atunci când tu contempli Sinele. În timpul acestei contemplări, nu trebuie să
existe nici concepte și nici imagini. Brahman este fără de concepte.
V: Eu încerc să-i permit minții mele să hoinărească și încetișor, pentru o secundă, ea vine la stabilitate.
Uneori pot fi martorul gândurilor, dar nu ating starea de „Eu sunt”.
M: Tu trebuie să fii martorul nu al gândurilor, ci al conștiinței „Eu sunt”. Totul este o expresie a lui „Eu
sunt”, dar tu nu ești asta; tu ești anterior lui „Eu sunt”.
V: „Eu sunt” înseamnă toată această stare lumească haotică. Când mă aflu în poziția-n care doar să-l observ
pe „Eu sunt”?
M: Urmează-l pe Arjuna. Ar putea exista condiții mai haotice decât cele de pe câmpul de luptă? Chiar în
toiul bătăliei, Arjuna a atins înțelegerea ultimă.
V: Noi trebuie să observăm condiția haotică fără s-o numim haotică, s-o înfruntăm doar în liniște, înăuntru
și-n afară. Putem trece dincolo de haos și să aducem înăuntrul nostru noi ordine, fără cunoașterea noastră?
M: Da. Atunci când ești separat de conștiință, există numai pace. Indiferent de ce încerci să construiești din
propriul tău concept sau inteligență, este nefolositor. Veșnicia n-are referitor la Sine aroma lui „Eu sunt”. El
nu știe că El este.
V: Doresc un mic ajutor ca să fiu influențat spiritual, doar ca să grăbesc procesul concentrării în lăuntrul
meu.
M: Dar asta ți se întâmplă deja, altfel ai fi plecat de aici. De ce vin aici oamenii, cheltuindu-și banii și
străbătând pământul? De ce rămân ei așezați aici? Există ceva frumos care să-i atragă? Oamenii vin aici
atunci când Absolutul se deschide spre Înalt; El se deschide în necunoscut – ce se petrece în cunoscut nu
durează. Absolutul este necunoscut, spontan, deschis spre Înalt și tu nu vei înțelege acest lucru. Orice
înțelegi, nu va rămâne. Copil fiind, ai știut tu c-ai luat o formă sau un model și că mai târziu urma să treci
prin aceste stadii? Totul se întâmplă de la sine.
V: Ce înseamnă lumina purpurie ce se vede în timpul meditației?
M: Acestea sunt toate imagini create din propria ta iluminare. Acea lumină poate lua forma Domnului
Krishna, a lui Hristos sau Rama etc., dar ea este lumina Sinelui, creația ta.
V: N-are niciun scop aparte?
M: Tu îți vezi propria-ți lumină. Toate scripturile preamăresc acel Principiu, dar tu, Absolutul, nu ești acel
Principiu. Nu-i nicio îndoială că acesta-i un pas foarte însemnat, că acest Principiu este măreț, dar eu,
Absolutul, nu sunt asta!
14 septembrie 1979
Vizitator: În procesul de meditație, când ating liniștea și mă întreb „Cine sunt eu?”, vine acolo o tăcere
profundă, în care noțiunea de „eu” nu mai apare. Este aceasta starea dinaintea realizării de Sine? Iar dacă
este așa, pot avea străfulgerări înaintea ei?
56
Maharaj: Aceste experiențe există în regatul stării tale de naștere.
V: Starea la care mă refer este starea în care nașterea-i uitată și la fel, numele și forma.
M: Ce-ai descris tu aici este starea de samadhi sau de meditație; e corect, dar ea-i totuși un produs al
imaginației organismului corp-minte. Indiferent de experiențele pe care le ai în timpul meditației și de
liniștea pe care o simți atunci, acestea se nasc pe tărâmul conștiinței. Conștiința s-a născut și va pleca. Tu
ești anterior ei.
V: Se mai spune că Sinele-i atotstrălucitor, adică El este lumină și că această conștiință apare ca o reflectare
a acelei lumini. Dacă aș urma lumina, aș putea afla starea la care face Maharaj aluzie ?
M: Orice se manifestă în fața ta, vine din această conștiință.
V: Eu vorbeam despre o lumină a Sinelui atotstrălucitor, care-i egală cu Sinele. Dacă un căutător al
Adevărului încearcă să descopere acea lumină, va descoperi el Adevărul?
M: Există conștiența adevărată, cea din care vine conștiința, care-i sentimentul că „Eu sunt”. Fii una cu
conștiința ta – asta-i tot ceea ce poți face tu – și Starea Finală trebuie să vină la tine. Tu nu poți decât să
privești ce se petrece – nu există nimic ce poți face ca s-o dobândești.
V: În conștiența lui Maharaj există o lumină atot-strălucitoare a Sinelui, care nu-i contractă conștiența, dar e
parte din ea?
Traducător: A confirmat asta mai devreme. Acelea care sunt doar nume - poți să-i spui Conștiența
Adevărată, Starea Finală sau Lumina Strălucitoare – au același înțeles.
V: Nu-i literal?
Traducător: Nu, nu-i literal.
V: Multe din textele religioase Advaita Vedanta exprimă următoarea noțiune: ca cineva să devină conștient
de Sine, există o lumină care-l străbate și că lumina-n care apare lumea sau Maya este o reflectarea luminii
primordiale. Acest lucru nu-i unul literal?
M: Maya este expresia Unicului ce nu poate fi descris. Conștiința se manifestă în tot și tu exiști dinaintea
conștiinței. Conștiința este sufletul acestei lumi manifestate și tu, Absolutul, ești sufletul conștiinței.
Indiferent ce poți citi, nu-i nimic altceva decât conceptele scriitorilor. Este asta în concordanță cu propria
ta cunoaștere?
V: Nu, acestea sunt liniile călăuzitoare spre realizarea sensului lui „Eu sunt” și tot ele susțin că toți Gurușii
sunt de fapt unul singur.
M: Guru-i același lucru cu conștiința atotpătrunzătoare „Eu sunt”. Satgurul a dispărut dincolo de toate
aceste concepte, inclusiv cel originar, „Eu sunt”.
V: Se poate ca această trecere dincolo să fie făcută pas cu pas sau ea se petrece numaidecât?
M: Tu spui că un copil se naște atunci când apare trupul. Nu i-au luat lui nouă luni ca să dezvolte acel corp?
Poți considera că perioada celor nouă luni este ceva de genul pas cu pas, nașterea însă s-a produs brusc.
V: Corect, există o perioadă de gestație. Analogia cu faptele este una corectă?
M: Eu am o analogie care-o face chiar și pe cea a celor nouă luni să nu fie corectă. Tu Exiști mai înainte de
perioada gestației. Toată tărășenia este Maya; nimeni nu se naște și nimeni nu moare. Asta nu-i altceva decât
o deformare!
57
V: Este adevărat, dar unii dintre noi sunt mai deformați decât alții.
M: Să revenim din nou, înapoi la poziția originară. Nu există nimic de făcut! Fii în ființa ta și tot ce este să
se întâmple, se va întâmpla. Tu trebuie să ai o adâncă ardoare să atingi Adevărul. Trebuie să ai nevoia
intensă de a înțelege. Când este vorba despre o astfel de persoană, vine Gurul și-i sparge carapacea.
V: Da, dar mai există și o altă poruncă, aceea ca să rămânem lipsiți de dorințe. Ardoarea-i tot o dorință.
M: La acel moment, ea-i necesară. Să deviin lipsit de dorințe este ultima dorință și ea trebuie să existe.
V: Cum trebuie să se manifeste această ardoare?
M: Ție trebuie să ți se spună că ești treaz?
V: Câteodată.
M: Tu știi asta.
V: Ei bine, câteodată sadhaka trebuie lovit în cap.
M: Sunt de acord. Ființa ta este ceva la care ești îndreptățit. Acesta-i capitalul tău inițial, pe care-l ai în viață
și el va face ce-i de făcut. Acea stare, care a fost a ta mai înainte de a te naște și care va fi a ta și după ce
corpul moare, este proprietatea ta permanentă. „Eu sunt”-ul tău este consumat în acel Ultim capital al tău.
V: (alt interlocutor) Am o întrebare. De ce mă simt trist când înțeleg că părinții mei și Gurul sunt doar
concepte? Am atâta iubire pentru ei, dar văzându-i doar ca pe niște concepte, asta-mi aduce o senzație de
durere.
M: Nu există niciun alt concept în afară de „eu sunt născut”; la rădăcină părinților și a Gurului stă iluzia
primordială.
V: Lucrurile neplăcute pleacă repede, dar nu și cele iubite care aduc durere.
M: Acestea-s remușcările pe care le dau lucrurile ce n-ar fi trebuit făcute și care nu s-au făcut, de aici este
durerea. Acest atașament nu trebuie legat de trup; depășește acea senzație de identificare cu corpul. Iubirea
pentru Guru este fără sentimentul dualității.
V: Există doar câțiva care și-au realizat Sinele și atât de mulți sadhaka care-și doresc să se realizeze. De ce
sunt atât de puțini cei care-au avut succes?
M: Totu-i spontan; această manifestare n-are nicio cauză; prin urmare, nu se poate arăta nimic care să fie
cauza acestui fapt, adică de ce există atât de puțin siddha. Nu se poate răspunde la această întrebare.
Tu încerci să fii acea iubire care nu-i condiționată de organismul corp-minte. Dacă tu ești acea iubire, ea-
i totală, este iubirea completă, dar dacă iubirea apare din organismul tău corp-minte, atunci ea-i rădăcina
cauzei suferinței tale. Detașarea vine numai după ce te-ai eliberat de iubirea trupească. Eliberează-te de
starea de corp-minte și fii în starea de iubire și asta va fi sursa întregii fericiri.
V: Uneori eu cred că există o comuniune – cea mai înaltă comuniune – cu Satguru, în tăcere.
M: Este un gust bun, dar e personal.
V: Poate că el ar trebui să fie personal înainte să devină absorbit de ceea ce noi adorăm și să devină
impersonal după aceea.
M: În dimineața asta, ne-ai văzut plini de adorație?
58
V: Da.
M: Nu există nici întuneric, nici lumina zilei, nici somn profund, nici stare de veghe, nici foame și nici sete.
Aceasta-i starea și totu-i expresia mea. Tu te simți în acea stare, dar eu nu mă simt în ea. Eu sunt plin de
adorație, fac cântări Bhajana, dar nu sunt în acea stare. Starea mea adevărată se află dincolo de asta.
V: Am simțit ceva, de parcă Sinele se venera pe Sine.
M: Orice spui, este corect, dar nu-i decât un concept. Orice concept pronunți, el îți va încadra viitorul;
așadar, să nu ai niciun concept. Tu ești deja Adevărul Final; nu încerca să devii ceva.
V: Ce să facă cineva referitor la partea practică a acestei existențe relative? Cu alte cuvinte, este vorba
despre muncă, despre atingerea țelului pe care-i orientată societatea noastră, pe familiile pe care le avem.
Ce-i de făcut cu toate astea?
M: Această expresie lumească se trage din conștiința bazată pe cele cinci elemente, care-i răspunzătoare de-
a avea grijă de această lume manifestată. Lumea-i expresia conștiinței tale, însă tu nu ești conștiința.
Înțelege acest Principiu și du-ți la bun sfârșit viața așa cum îți place.
16 septembrie 1979
Maharaj: Se presupune că flacăra lui Vishnu este mereu strălucitoare; fiindcă ea a intrat în acest trup, asta
nu înseamnă vreo schimbare a calității ei. Indiferent dacă flacăra intră într-un animal sau într-o făptură
omenească, ea nu-și pierde calitatea firească. Chiar dacă pretinzi că-i a ta, spunând că „Eu sunt”, ea-i însă
una singură. Imperiul conștiinței este al tău și atunci când realizezi asta, vei ajunge să cunoști că tu nu ești o
persoană.
Vizitator: Maharaj spunea că acest „Eu sunt” este conștiința prin care se manifestă lumea; în spatele ei
există trezia, dar nu există conștiința vreunui „eu”. Implicit, existența se află-n cuvântul trezie; existența
însă implică și proprietate. Despre a cui existență este vorba? Să revenim înapoi la sentimentul lui „eu”.
M: Cine-i acela care înțelege și cunoaște starea ta de trezie?
V: Acel „Eu sunt”.
M: Starea de veghe este „Eu sunt”, dar cine-l observă pe acest „Eu sunt”? Mai înainte de starea de veghe, tu
nu exiști?
V: Acea trezie sau sentimentul de a fi, are un punct de referință și acesta trebuie să se reîntoarcă înapoi la
ceea ce simte existența sa ca ființă și ca „eu”.
M: În spatele senzației de trezie nu există niciun proprietar.
V: Cum de știi tu asta?
M: Numai asta este; este dincolo de descriere; cuvintele nu pot fi de niciun folos. Asta-i starea permanentă
și această manifestare-i doar mișcarea ei. Nimeni nu devine un Parabrahman, nimeni nu poate deveni un
Parabrahman. El este. Parabrahman este înainte ca să-ți apară cunoașterea „Eu sunt”.
V: Este de neînțeles că „Eu sunt” este egal cu egoul și cu mintea. Acum Dumnezeu, în propria descriere a lui
însuși spune că „Eu Sunt Cel Ce Sunt”, adică Adevărul. Aici sunt implicați doi de „eu”.
M: Un „eu” este substratul și celălalt este cosmosul în mișcare.
V: Dacă ne întoarcem înapoi și mergem dincolo de „Eu sunt”, încă mai rămâne un sens al lui „eu”.
59
M: Dacă te întorci cum se cuvine, atunci conștiința „Eu sunt” va dispărea. Nu există nicio mișcare.
V: Gurul a fost comparat cu soarele; se spune că lumina radiază în acel Guru; pentru căutător, este apăsător
să se întoarcă după lumină.
M: Guru-i doar conștiința pură atot-pătrunzătoare.
V: Dar cărțile descriu situații în care sadhaka își caută maestrul și se mai spune și că Gurul caută în jur și
arde de dorința de a-l găsi pe sadhaka.
M: Nu-mi mai spune ce zic cărțile. Întreabă direct. Poți chiar nici să nu folosește cuvântul Guru – conștiința
cea mai pură...Asta-i tot.
V: Există un căutător care stă așezat în fața conștiinței sale cele mai pure. Se spune că această conștiință
pură se manifestă atât personal cât și impersonal. Poate ea să aibă în sadhaka vreun interes personal, mai
curând decât ar trebui ca sadhaka să se întoarcă spre lumină?
M: Adevăratul căutător este acela care dorește să obțină numai cunoașterea Sinelui. Restul dorințelor te vor
îndreptăți să fii numit jiva și nu sadhaka. Aceasta-i doar zmeul pe care-l înalță intelectul tău.
V: Vrea asta să însemne că sadhaka de dinainte iubește pura conștiință mai mult decât pura conștiință-l
iubește pe el?
M: Ei nu sunt doi, ci unul singur. Nu există nicio deosebire între ei.
V: Asta-i pe planul Absolutului.
M: Dacă tu simți acel curent de iubire curgând, cea care curge nu-i alta decât propria ta pură conștiință. Nu
gândi că tu iubești pe cineva sau că-ți place de Guru ori că Gurul trebuie să te iubească. Este propriul tău
Sine care vrea să cunoască și care revarsă iubire. Acea iubire este a Sinelui pentru Sine.
V: Suntem conduși să credem că acea minte pură este una din cerințele obținerii realizării de Sine. Prin
„pur” noi înțelegem gândurile de bun augur dinăuntrul acelei minți sau orice gând de mulțumire. Nu-i
exagerat?
M: Dezbracă-te complet de minte! Ea nu-i decât indicatorul conștiinței organismului corp-minte. Tu ești
fără formă și fără nume. Atunci când apa iese din râu, își schimbă ea calitatea? Recipientul acelei ape este
doar imaginație, apa-i una singură. Cine se manifestă prin toate aceste mari încarnări? Cine se manifestă
prin intermediul porcilor și măgarilor? Totul este doar conștiința.
17 septembrie 1979
Vizitator: În teologia vestică, există o mare lege a renunțării, lege ce are două avantaje. Dacă cineva renunță
la proastele sale obiceiuri, nu numai că recidiva este înfrântă, ba mai mult, se zidește și puterea voinței.
Celălalt avantaj este că atunci când ceri ceva, cu siguranță că o să primești ce-ai solicitat. Este această lege
adevărată și în cazul lui Maharaj?
Maharaj: Ceea ce spui, este absolut corect. Puterea voinței crește și ție ți se dă ceea ce vrei. Sacrificiul este
renunțarea și dăruirea ta. Într-o exprimare mai înaltă, acest fapt este numit detașare.
V: Ne poate recomanda Maharaj, la ce-am putea renunța ca să dobândim acest sfârșit?
M: Când vii aici, eu nu te consider o persoană obișnuită. Eu presupun că înainte să fi venit aici tu ai studiat
destul. Prin urmare, eu nu-ți spun deschis să lași asta sau aia, fiindcă eu cred că standardul tău este unul
foarte înalt și tu nu ești un căutător comun, ai un intelect superior. De aceea îți vorbesc în acest mod.
60
V: Acest tip de încredere face să-mi fie greu să fiu la înălțimea acestui standard.
M: Eu nu-ți cer să păstrezi un anumit standard, îți cer doar să vezi ce este.
V: Referitor la chestiunea renunțării, a faptului că sacrificiul ar fi de ajutor să atingi ceea ce dorești, a dori
nu-i și asta un obicei?
M: Stropii de ploaie cad; nu-i natura ploii să cadă sau a vântului să bată? A dori ceva este firesc, câtă vreme
există identificarea cu organismul corp-minte. De îndată ce se transcende această identificare, dorințele nu
vor mai exista.
V: Experiența mea a fost că cu cât sunt mai detașat de organismul corp-minte, cu atât mai puțin doresc și cu
atât mai mult nevoile mele sunt pur și simplu mai împlinite.
M: Chiar și a gândi că tu devii detașat nu-i corect, fiindcă tu ești detașat deja. Când egoul tău este complet
dizolvat, tu funcționezi printr-o multitudine de corpuri.
V: Conștient sau inconștient?
M: Totul își face apariția și nu există nicio individualitate separată; este ceva atotpătrunzător și nu-i necesar
să se facă nimic cu bună știință.
V: Doar se întâmplă, pur și simplu? Nu există nicio chestiune de cunoaștere sau necunoaștere?
M: Da. De ce, în mod normal, se întâmplă acest conflict? De ce există o dispută între noi? Oamenii vin aici
cu unele concepte spirituale profunde, gândesc că ei dețin o cunoaștere spirituală și vor ca eu să le dau un fel
de certificat în alb, de tipul: „Da, tu ești foarte cunoscător.” Eu însă nu fac așa ceva, ci le distrug conceptele
și de aici apare confruntarea; astfel începe lipsa de armonia.
V: Da, eu am venit aici tocmai pentru această confruntare. Totuși mintea, cea care se agață de concepte, se
teme. Mă ajută doar puterea voinței.
M: Cine-i Cunoscătorul puterii voinței?
V: Dacă Maharaj vrea să mă întrebe despre Cunoscător, mintea întotdeauna poate da un răspuns, ea-i mereu
în stare să dea un concept, dar acum văd ce-i asta și, în cel mai bun caz, pot face un efort.
M: E bine. Eu știu că te identifici cu acea minte-conștiință, știu asta.
V: Și eu știu asta.
M: Încearcă să-l cunoști pe acel „eu”.
V: Da. Când am venit aici prima dată, mintea a devenit foarte emoționată, era străbătută de o mulțime de
idei și întrebări referitoare la cum se va întâmpla când voi fi lângă Maharaj, dar am văzut foarte limpede că
nu era decât jocul minții. Așadar, pentru mine, faptul că în fiecare dimineață vin aici plin de întrebări, este
doar jocul minții și trebuie să pătrund în confruntare.
M: Acum c-ai înțeles calitatea minții, ai atins pacea?
V: Există unele momente, dar mai apoi mintea hoinărește din nou.
M: Tu știi că nu ești mintea. Ai cercetat mai devreme starea în care tu ești Martorul jocului minții sau atunci
când ai venit aici?
61
V: Mai devreme. A fost parte a progresului. Ceva mi s-a întâmplat acum zece ani. După ce-am auzit ce s-a
spus, ceea ce tu-i spui Satguru pare să fie acest lucru, dar de fapt eu n-am niciun nume să-i dau. Acum zece
ani am urmat acea chemare. Nu există nicio deosebire între acea chestiune lăuntrică și ceea ce experimentez
acum cu Maharaj. Am însă o întrebare de ordin tehnic. Când cineva își închide ochii și rămâne în „Eu sunt”,
inițial există întunericul care-i observat. Este cunoscut faptul că acel crepuscular se poate transforma în
claritate și el va deveni nesfârșit. Cum îl poți atinge?
M: De ce vrei să-l schimbi?
V: Fiindcă se află înăuntrul priceperii celui care percepe întunericul și-l vrea transformat în lumină, dar
totuși el dă târcoale întunericului. De ce? De ce nu se bucură de lumină?
M: Cine ești tu ca să transformi întunericul în lumină? În acel întuneric există mai multe surse ce revarsă
lumina. Acela nu-i întuneric; este zăcământul de nectar. Scufundă-te în el! Lasă-l să fie!
V: Există o altă problemă întâmpinată în stare de „Eu sunt”, acea stare inițială este simțită ca fiind conținută
în cap și ea se dezvoltă într-o uriașă forță a cărei eliberare este de fapt rotirea prin conștiință ca să se umple
o cameră, să zicem. Este potrivit?
M: Vorbește fără conștiința trupului. Acea conștiință despre care tu spui că se rotește spontan în cameră,
ocupă în totalitate camera și cosmosul. În procesul stabilizării, ea se dilată în cosmos. Se extinde total, ca
mai apoi să se stabilizeze în deschizătura Brahma, în Brahma-randhra (fontanelă).
V: Există o mulțime de adepți ai lui Shakti, în Kundalini Yoga; prin practică, este necesar ca un jnani să
trezească energia kundalini despre care tot vorbesc atâția?
M: Un jnani nu-i deloc interesat de kundalini. Unde era kundalini înainte de naștere? Această energie
kundalini este tot ceea ce percepi, tot ceea ce vezi. Ea-i numită în fel și chip; asta-i tot.
V: Dar unii yoghini concentrează o forță ce trece prin cele șapte chakre și se presupune că urcă prin coloana
vertebrală.
M: Este corect ce spui, dar ea nu exista mai înainte ca tu să te naști; este doar un gând.
V: În cercetările lor cu privire la energia kundalini, sunt duși în eroare toți acești oameni?
M: Oricine vrea să practice ceva, o poate face, dar ce-i cu asta? Zero! Nimic!
V: Din tot ce se spune, pare că tot ce rămâne nu-i decât un joc în conștiință și dacă cineva alege să se
identifice cu conștiința, înseamnă că poate juca un număr infinit de jocuri.
M: Indiferent de ce alege cineva sau de ce-i place, acesta-i invitat să-și urmeze profesia sau distracția.
V: Ceea ce avem noi de făcut este să descoperim jocul real, dar totuși tot ce rămâne nu-i altceva decât un joc
în conștiință.
M: Nu tu ești cel care interpretează, ci cel care este Martor.
V: Am văzut că ceea ce m-a ținut în jocul din conștiință este o teamă că nu se va întâmpla nimic. Clipele în
care am fost vizibil liber de conștiință și lucrurile care oricum se întâmplă, ele nu se ivesc din dorința mea,
ci se petrec deoarece universul le dă curs.
M: Atunci când tu vezi asta, te afli în conștiință?
V: Cel puțin pare că sunt în afara ei; văd ca un vis în vis.
62
M: Tu nu știi dacă ești înăuntrul sau în afara ei; pur și simplu, tu ești Martorul ei.
V: Cât timp există legătura cu trupul, mi se pare că Martorul este într-un fel tot în vis.
M: Da, el nu-i trezit; este un vis.
V: Este ceva de genul clipelor dintre vis și starea de veghe, când brusc îți dai seama că visezi. Nu există
nicio breșă în continuitatea celui care se trezește în acel vis. Eu sunt treaz într-un vis.
M: Acel vis este tu însuți. Indiferent ce vezi, nu-i visul, este „eu”-ul care ești tu. Acea conștiință care vede
totul, vede prin visul însuși.
V: Va fi utilă mantra în momentele de fluctuație mentală?
M: Da, ea numai pentru așa ceva este - să-ți verifici fluctuația minții.
18 septembrie 1979
Vizitator: În practică, eu descopăr că există o diferență subtilă între „a fi” și conștiința „Eu sunt”. Eu pot să
meditez la „Eu sunt”, dar nu există sentimentul că „Eu sunt”. Pare doar că există ceva în exteriorul a altceva.
Maharaj: Atunci când te simți separat de sentimentul „Eu sunt”, nu există ceva sau cineva care știe că există
o diferență?
V: Nu, este doar o senzație.
M: Clarifică asta. Ești tu separat, inconștient?
V: Seamănă c-o observare.
M: Noi toți de aici existăm din propria noastră voință sau această cunoaștere a apărut în noi inconștient?
V: Inconștient.
M: Această ființă a venit la tine fără ca tu să fi avut cunoștință de asta, însă tu o folosești potrivit voinței
tale. Eu vreau să osândesc acea individualitate la moarte. Dacă pronunț această sentință, nu-i cumva o
nedreptate? Prin urmare, gândește cu grijă. Acea individualitate este musai să plece. Parabrahman este
dreptatea cea mai pură și Adevărul.
Noi nu vorbim astăzi aici datorită voinței noastre; credem c-avem o alegere, dar nu-i așa.
Se poate să atingi starea de samadhi o zi sau o lună, dar când revii la normal, conștiința nu-i diferită. Tu
crezi că ai atins samadhi, dar starea la care te gândești există deja aici și ea nu vine prin vreo alegere a ta.
V: Este posibil să se piardă conștiința trupului, ca de pildă în starea de samadhi, menținându-l în acest timp
pe „Eu sunt”?
M: Acea cunoaștere „Eu sunt” este ținută-n așteptare în timpul stării de samadhi.
V: Dar nimic nu vine și nimic nu se pierde, nu-i așa?
M: Nu, nu se pierde nimic.
V: Această vrere, voință, este ea același lucru cu „Eu sunt”?
M: Ea este „Eu sunt”; apare spontan și apoi este pusă-n funcțiune prin voință.
63
Observarea se petrece Principiului care-i anterior conștiinței, Absolutului, dar Absolutul este Martor cu
ajutorul conștiinței. În vis, nu-i prezent niciun „eu” fizic și cu toate astea tu vezi. Acea Conștiență este
substratul a tot.
V: Absolutul apare și dispare spontan?
M: Acea stare anterioară conștiinței există dintotdeauna. Această apariție și dispariție spontană este calitatea
conștiinței.
În mod obișnuit, Gurul expune învățătura în funcție de nivelul persoanei. În mod normal, unui ignorant
îi vorbește despre disoluție, moarte și totul se contopește în conștiință. El nu-i vorbește despre Principiul
anterior, deoarece nu va înțelege.
V: Un jnani va avea un altfel de răsărit? Poate el să concretizeze o altă conștiință?
M: Pentru acest Principiu jnani nu există niciun răsărit și niciun apus. Tu nu-l poți condiționa prin cuvintele
tale; el este Absolutul.
V: Poate exista conștiență fără conștiință?
M: Absolutul, Conștiența, este Principiul suport pentru conștiință.
V: Dar conștiența a ce? Poate exista conștiență fără un obiect de care ești conștient?
M: În starea de Parabrahman nu-i prezentă calitatea cunoașterii; această stare nu are nicio înfrumusețare
sau împodobire, ca-n cazul conștiinței manifestate. Starea de Parabrahman nu știe că este și nici că are
această manifestare. În ciuda disoluției universurilor și a cosmosului, acel Absolut este neatins. El există.
Acel Principiu vorbește acum cu ajutorul conștiinței. În regatul conștiinței, această manifestare se desfășoară
în mod continuu.
V: Obișnuiam să locuiesc pe o insulă și deseori priveam oceanul. Valurile apăreau și dispăreau constant și
astfel mi-am dat seama că acest lucru-i un concept. Nu exista nicio deosebire între jocul valurilor și ceea ce
vedeam eu în lume. Am descoperit că acea individualitate a mea era doar o străfulgerare efemeră, iar
înțelegerea mea rămâne doar o descriere a unei experiențe.
M: Absolutu-i dincolo de conștiința care se manifestă. Acesta-i jocul forței vieții, al oceanului cunoașterii.
V: Când valurile sunt liniștite, lipsește acest Principiu ?
M: Absolutul n-are nicio legătură cu acest Principiu al conștiinței-ocean, însă fără de el Absolutul nu poate
fi. Absolutu-i fundamentul Principiului.
19 septembrie 1979
Vizitator: Acum câțiva ani, am început un curs de concentrare și după ceva timp, asta m-a ajutat să găsesc
cârligele și mânerele necesare pentru a-mi controla mintea. Am păstrat pentru o vreme un exercițiu care se
referea la o vizualizare mentală a unui obiect pe o tablă neagră, excluzând total altceva. Eu înțeleg că
practica concentrării este atât de puternică, încât ea poate schimba până și circumvoluțiunile creierului. Pot
continua practica? Și dacă da, la final, care va fi rezultatul?
Maharaj: Dacă nu te cunoști pe tine însuți, nu vei înțelege efectele acelei concentrări, iar odată ce-ți cunoști
Sinele, nu vei mai avea nevoie de nicio concentrare! Despre a cui concentrare-i vorba? Și pentru ce?
V: Capacitatea de a face mintea să se concentreze asupra unui singur punct este precursoarea oricărei forme
de meditație. A fi în stare să liniștești mintea este piatra de temelie a oricărui tip de realizare, fiindcă toate
gândurile trebuie smulse înainte ca acele lucruri ce se află în spatele lor să le facă vizibile.
64
M: Indiferent ce vrei tu să-nveți, să obții ori să realizezi, asta vine cumva prin meditație sau concentrare?
Anterior meditației, este deja prezentă vreo entitate?
V: Da.
M: Tu nu vei avea parte de nașterea acelei entități prin intermediul meditației tale, fiindcă ea-i deja prezentă.
V: Pot mult mai ușor să identific acea entitate, dacă nu există gânduri inoportune care s-o umbrească.
M: Acest lucru se datorează tuturor acelor gânduri care spun să nu te atingi de entitatea pe care dorești s-o
atingi.
V: Dar eu sunt acum doar pentru c-am fost în stare să-mi liniștesc și să-mi controlez mintea prin practica
concentrării.
M: Vei descoperi realizarea sau înțelegerea care-i în acord cu orice înțeles pe care-l atașezi concepțiilor sau
închipuirilor tale.
V: Este general acceptat că meditația este folositoare pentru atingerea senzațiilor necesare. De exemplu,
meditația asupra lui «eu sunt lumina infinită și atotpătrunzătoare „Eu sunt” » va conduce la pragul stării la
care se referă Maharaj.
M: Da, această meditație te va conduce la a fi un sadhaka. Dar de fapt ce cauți tu? Meditația nu-i decât o
stare de început.
V: Dar ea nu-i un ajutor?
M: Sadhaka este cel care trebuie să practice meditația; este absolut necesar să atingi acel centru particular
pe care-l cauți în meditație, dar cel care meditează este anterior meditației.
V: Noaptea trecută, în meditație, mi-a apărut în minte ceea ce spunea Maharaj și anume că răspunsul
precede întrebarea și am văzut că, într-adevăr, întrebarea poate veni doar prin contactarea răspunsului. S-a
născut următoarea problemă: când Maharaj spune că noi nu suntem corpul, el se referă la forma trupească?
M: Ai tu cunoștință de cum a intrat în existență acest corp?
V: Corpul și conștiința se întâmplă în același timp; eu n-am nicio cunoaștere prealabilă a corpului.
M: Tu trebuie să cunoști de ce-a apărut acest corp și cum de ți s-a declanșat această conștiință.
V: Dacă răspunsul la această întrebare este unul veridic, înseamnă că el există dinaintea mea; este ceva ce
caut să aflu.
M: Reflectează asupra acestei chestiuni, asta-i treaba. Cum s-a făcut de ți-a apărut această conștiință?
V: Dacă Realitatea Finală există în toți atomii universului, substanța atomică adevărată a Realității Finale
nu-i cumva tocmai corpul?
M: Ce atom este răspunzător pentru acest corp? Ai vreun răspuns?
V: Acel lucru responsabil pentru corp, lume, jiva și Dumnezeu este „Eu sunt”. Atunci când el apare, apar și
toate celelalte.
M: Și apoi ce urmează?
65
V: Corpul se întâmplă ca o confluență a două fluide; forma este un compus din proprietățile intrinseci ale
acestor două fluide; astfel se realizează corpul.
M: Cunoașterea că „Eu sunt” a fost absentă pe durata celor nouă luni în care s-a dezvoltat fătul. Acel „Eu
sunt” a venit numai după ce s-a născut corpul.
V: Nu. Maharaj spunea că „Eu sunt” a fost creat în momentul concepției.
M: Știi tu că erai prezent în momentul concepției?
V: Nu, dar asta s-ar putea datora doar incapacității mele de atunci.
M: Mai înainte de a-ți fi întâlnit mama, cunoșteai tu ceva? De-abia după ce-ai fost îndoctrinat, tu ai devenit
conștient că ești un corp, un fiu etc. Tu nu-ți mai reamintești nici măcar de acel „tine” de până atunci.
V: Asta nu se potrivește deloc cu ce s-a spus mai devreme.
M: Orice s-a spus mai devreme, nu se referă deloc la tine, așa că dă-l la o parte, aruncă-l. Materia din care
se face zahărul este trestia de zahăr; tu iei zahărul și arunci trestia de zahăr. Similar, indiferent ce este spus
acum, nu-i nimic altceva decât zaharul obținut din trestia de zahăr. Dulceața n-are nici nume și nici formă.
Tu o cunoști, eu o cunosc; este acest gust al dulceții care ești tu. Și ce i se va întâmpla acelui gust?
V: Eu continui s-o gust.
M: Acel gust nu-i veșnic, el nu va dura. Odată ce înțelegi asta, ce mai este pentru tine viitorul?
V: Viitorul rămâne un mister.
M: Acea dulceață, poate să aibă ea vreun mister?
V: Acea dulceață va dispărea în cele din urmă, deci misterul nu poate exista în dulceață. Gustul nu-i
misterul, degustătorul este misterul. Cel care gustă, este cumva conștiința?
M: Tu știi asta. Tu cunoști răspunsul. Gustul este cel al celor cinci elemente. Cele cinci elemente sunt sursa
corpului, dar tu nu ești corpul. Combinația dintre cele cinci elemente și suflul vital generează această
conștiință, dar tu nu ești conștiința. Tu ești Principiul care stă la bază. Fii Acela.
V: A fi aici și a-l asculta pe Maharaj repetând iar și iar asta, este ceva cu totul diferit față de confruntarea
bruscă și directă cu acest fapt; în acea clipă a primei confruntări, nu ne este deloc limpede ce se întâmplă.
M: Cine se înfruntă cu cine? Toate astea nu-s decât gânduri. Tu ai înțeles ceva, dar nu accepți c-ai înțeles
acel lucru; prin urmare, rămâi tăcut, fii în Acela.
(către un alt interlocutor) De unde vii?
V: De la Ramanashram.
M: Ai avut parte acolo de un samadhan bun?
V: Dacă samadhan înseamnă pace lăuntrică, atunci da, de foarte multă.
M: Dacă un lichid este fiert ca să i se înlăture impuritățile, starea în care încetează să mai apară bulboacele
se numește samadhan. În minte, mai există însă pentru multă vreme, ceva vritti (mișcare), așa că mintea nu
se află în samadhan.
V: Eu încă mai bolborosesc! Cu cât este mai adâncă dhyana mea (meditația, contemplația), cu atât mai slăbit
și mai dureros îmi este trupul. Situația îmi distrage mintea. Ar putea Maharaj să-mi recomande ceva?
66
M: Astfel de stări mai pot apărea ceva vreme. Chiar și Ramana Maharshi trăia astfel de suferințe la un
moment dat (senzații de arsură). Nu te teme de ele. Continuă-ți meditația cu blândețe, studiază și fă nama
smaranam (reamintirea numelui). În sadhana, fiecare experiență va fi diferită datorită deosebirilor din
Prakriti (natura) și a gunelor (calitățile) instrumentului.
V: În cer lui Maharaj să mă binecuvânteze cu curajul necesar și cu tăria interioară, ca să ignor organismul
corp-minte.
M: Continuă-ți practica, cu credința de nestrămutat în Ramana Maharshi. Poți veni aici să mă asculți, dar
amintește-ți că Satgurul tău este Ramana Maharshi.
V: Mâine mă reîntorc la Ramanashram; ar putea Maharaj să-mi dea ceva ca prasad, ca să-l pot păstra cu
mine?
M: Prasadul meu este acesta: pentru că tu trebuie să ai Purna, Nishta Bahkti (devoțiune deplină și de
nezdruncinat) față de Gurul tău Ramana Maharshi, să vină ce-i de venit: ploaie sau soare, plăcere sau
durere, viață sau moarte – și credința ta nu trebuie să se miște deloc. Nu trebuie să mergi nicăieri și nici să
vezi alți sfinți. El este Gurul tău.
V: Ne poate spune Maharaj care-i avantajul faptului că noi ne aflăm aici, în prezența lui?
M: Acesta nu se poate măsura. Tu nu poți măsura spațiul și, similar, marele noroc de a avea un Satguru
incomensurabil. Dacă înțelegi asta, atunci înseamnă că ești fericit.
V: Înainte de a veni aici, credeam că inima mea era înghețată, dar acum descopăr că ea s-a dezghețat în
prezența Marelui Dezghețător.
M: Lasă totul să vină și să plece. Tu ești doar Martorul. Nu te lăsa implicat sau rănit în acest proces de
dizolvare; el este doar la nivel mental și este diferit de Sinele tău. Orice experimentezi, derivă din minte și
nu te poate afecta. Tu te afli dincolo de cunoașterea mentală, dincolo de cele cinci elemente. Mintea este
făcută numai din aceste elemente.
20 septembrie 1979
Vizitator: Ce-i virtutea? Ce-i credința?
Maharaj: Virtutea-i ceea ce ai tu atunci când știi cine ești și trăiești în această cunoaștere. Cunoscând
Adevărul, trebuie să acționezi.
V: Înseamnă că virtutea-i conduita și ea vine ca o binecuvântare de la înțelept, mai degrabă decât ca ceva ce
se poate procura. Similar, pentru realizarea Sinelui se cere credință, care și ea vine ca un dar de la înțelept.
Poate Maharaj să comenteze aceste două afirmații?
M: Ce-ai spus este corect și este valabil pentru o bună comportare a individului, dar ce spun eu se aplică
numai manifestării universale și nu personalității individuale.
V: Cu diferite ocazii, Maharaj a menționat că-i vorba despre un suflet avansat. Observația mea este că toate
sufletele sunt asemănătoare și că nu există nici superioritate și nici inferioritate, ci mai degrabă un
sentiment de frăție pentru întreaga omenire.
M: Noi suntem intim legați cu toată scena universală. Acea fraternitate universală este prezentă-n fiecare
atom, fie în hrană, fie în trupul tău. Când individualitatea mea e abandonată și dizolvată, corpul meu și toate
acțiunile mele devin universale; ele sunt de uz universal. Nu mai există nicio pretenție referitoare la vreo
acțiune pe care s-o consider ca fiind „a mea”.
67
V: Maharaj nu mi-a răspuns însă la întrebare.
M: Tu întrebi de pe poziția de individ separat și eu îți răspund din cea a Principiului manifestat. Dacă-i
vorba despre cum ar trebui să se comporte cineva cu ceilalți semeni ai săi, pentru asta există diverse școli.
V: Ieri, s-a pus o întrebare referitoare la eficiența postului și Maharaj a dat un răspuns individual.
M: Răspunsul a fost pentru o persoană ignorantă și nu pentru un căutător avansat.
V: Eu am tot căutat ajutoare care m-ar fi sprijinit în realizarea de Sine.
M: Nu se pune problema realizării de Sine. Acel „tu” este cel care realizează totul, experimentează totul. El
este Martor la tot. Tu ești anterior aceluia. Indiferent de ce convingere profundă te agăți tu în inima ta, ea se
va întâmpla.
V: Întrebările pe care eu le pun, exceptându-le pe cele majore și la care deja s-a răspuns, sunt micile retușuri
de penel, cele care dau tabloului nota finală.
M: Când devii sufletul adevărat al tuturor sufletelor, mai este necesar să cauți ajutor printre alții, ca să faci
ultimele retușuri? Tu nu depinzi de nimeni, totul depinde de convingerea ta că tu exiști. Acum tabloul este
complet. Trebuie să ajungi la recunoașterea ta. Recunoașterea ta sălășluiește în Sine.
V: Aceasta-i o experiență nouă, un reglaj nou.
M: Nu-i deloc nou! Este etern și cel mai vechi.
V: Știu, știu! S-a tot spus că trebuie să abandonăm. Ce să abandonăm?
M: Pe noi înșine și nu averile noastre. Să abandonăm întreaga cunoaștere. Există diverse tipuri de
binefaceri, dar cea mai mare caritate este renunțarea la cunoașterea „Eu sunt”. Atunci când renunți la asta,
scapi din naștere și moarte.
V: Cum să ne mișcăm în lume?
M: Nu mai purta mișcarea cu tine. Tu nu faci nimic. Starea de veghe reprezintă activitatea, starea de somn
profund reprezintă pacea, liniștea. Când sunt prezente aceste două stări, asta înseamnă că „Eu sunt” este
acolo, dar tu, Absolutul, nu ești nici starea de veghe, nici cea de somn profund și nici „Eu sunt”.
V: De ce simt acest acest corp particular ca fiind „eu” sau „al meu”?
M: Încetează să te mai gândești la acel trup; prinde-te doar doar de stările de veghe și somn profund ca fiind
tu.
V: Cum pot elimina frica de moarte?
M: Din cauză că ai frică de moarte, o alinți. Nu pune nicio întrebare timp de 15 zile; ascultă în liniște
întrebările și răspunsurile și astfel, toate întrebările tale își vor afla automat răspunsurile. Doar rămâi tăcut.
Din toată această mulțime, dacă există doar o singură persoană deschisă spre sus, dar pentru mine e
destul. Acesta-i ultimul pas, cel de la ființă la neființă. Indiferent de achizițiile sau acumulările din ultimele
milioane de nașteri, aici ele vor sări în aer.
V: Ieri la prânz, unii dintre noi am comentat asupra acelui fapt adevărat și anume că există un loc unic și
ideal unde poți aduce ceva și primești în schimb o mulțime de nimic.
M: Foarte nimerit! Totalitatea nimicului.
68
V: Am o întrebare. Un câine, ar ști el că-i un câine sau doar ar ști că „Eu sunt”?
M: Tu ești cel care-l numești câine; el nu știe că-i un câine.
V: Când le este foame, au și câinii senzația că „eu sunt flămând”, ori doar există senzația de foame? Motivul
pentru care pun această întrebare este acela că un faimos yoghin spunea că cele mai multe animale au o
conștiență a foamei și că ele nu l-au pe „Eu sunt”.
M: Câinele știe. Da, chiar și animalele știu. Singura lui identitate este corpul. El știe asta prin intermediul
corpului său; așadar, el încearcă mereu să-și protejeze corpul, întocmai cum o fac și păsările, insectele și
făpturile omenești, în vederea păstrării lui „Eu sunt”.
V: Pasămite, oamenii care practică meditația ating alte nivele de conștiință înăuntrul lui „eu”. Sunt aceste
nivele la fel de reale ca primele trei stări originare sau ele nu sunt decât o creație a minții?
M: Cunoaște numai cunoașterea! Ființa ta-i precum o bandă de magnetofon sau un film pe care s-a
înregistrat deja totul și acum se proiectează în starea de veghe, de somn, de meditație sau de orice altceva,
dar condiția originară este conștiința „eu”. Atunci când ajungi la această cunoaștere a Sinelui și te stabilești
în liniște, vei înțelege că toate universurile sunt deja prezente în această conștiință atomică. Toată această
cunoaștere este doar lumească, dar tu trebuie s-o înțelegi și să realizezi asta.
În prezent, tu ai cunoașterea cuvintelor care ți-a fost dată referitoare la acea ființă, dar atunci când
locuiești în ființă, vei realiza că totul nu-i nimic altceva decât jocul conștiinței. Când înțelegi că asta-i deja
înregistrat în acea conștiință care-i a ta, o vei respinge. Acea conștiință este disponibilă.
Acest „eu” este plin de dorințe; în loc să încerci să împlinești dorințele, descoperă cine-i acest „eu”.
Înțelege dorința. Pentru mine, nimic din lume nu prezintă vreo atracție. Dacă cineva-mi aduce aur sau
diamante, îi voi spune să și le ia înapoi. La ce bun îmi sunt, dacă nu le pot mânca. Pentru mine, amintirea
Gurului meu este cel mai prețios lucru. Nu mi-am bătut capul nici măcar să fac minuni. Ca să folosești astfel
de puteri, există anumite ritualuri și discipline de urmat.
V: Înțeleptul nu are puteri (siddhis), fiindcă el nu observă acele ritualuri?
M: Un jnani nu caută puteri fiindcă el a recunoscut că acea conștiință atomică conține în ea totul. Este o
multi energie, o multiputere și el a respins-o deja.
V: Maharaj urmează linia Navanath?
M: Eu urmez toate variațiile.
V: Se consideră Maharaj că merge pe urmele Gurului său?
M: Gurul nu lasă urme, fiindcă el n-are picioare.
21 septembrie 1979
Vizitator: Dacă toată manifestarea-i considerată o iluzie, cum se deosebește ea de gând?
Maharaj: Această deosebire nu se referă decât la activitatea lumească; de fapt este unul și același lucru.
V: Când cineva spune că-i eliberat de gând, el poate fi eliberat de meditația intelectuală, dar dacă ochii lui
sunt deschiși, iluzia încă persistă. Este el eliberat de gând?
M: Scoate afară cuvântul iluzie și-l înlocuiește cu cuvântul Brahma. Ceea ce poți schimba tu nu sunt decât
cuvintele și nimic altceva.
Ai mers la un jnani pentru cunoaștere, dar ce cunoaștere cauți tu și cine-i cel care caută cunoașterea?
Cunoașterea pe care o cauți este cea a Mayei sau a iluziei și tu nu vei da atenția cuvenită celui care dorește
cunoașterea.
69
V: Cel care poate clarifica toate problemele, fie ele relative sau absolute , este înțeleptul și de aceea lui i se
adresează toate întrebările.
M: Când pui întrebări, simți cumva că ele-ți vor rezolva problema? Întrebi, păstrând Sinele-n atenția ta?
V: Eu rămân perplex atunci când văd cum se comportă cineva care pleacă de aici. Sunt preocupat de cum se
va îngriji mintea în a susține corpul și acțiunile sale.
M: Atunci când mintea-i purificată în totalitate, ea se va îngriji de tot.
V: Eu înțeleg, însă sunt tulburat de așteptarea de dinaintea purificării minții.
M: Cât timp se revarsă suflul vital, va curge și mintea.
V: Se pare că pe undeva există o bifurcație și de asta...
M: Eu îți spun că acest corp, acest suflu vital și această conștiință, toate sunt una și tu ești dincolo de asta.
Mintea va hotărî cum trebuie să te comporți atunci când te întorci înapoi. Lasă corpul și mintea să lucreze în
concordanță cu propriile lor condiții și înclinații, dar cunoaște că tu nu ești nici corpul și nici mintea.
V: Mă întrebam dacă ar trebui să găsesc vreo insulă exotică unde să mă așez sub un copac și să asimilez
asta ori să revin în societate și să continui ce făceam mai înainte.
M: Tu chiar vrei să-ți purifici corpul și suflul vital?
V: Da.
M: Dacă gândești că toată această conversație este ceva stupid, atunci arunc-o în lături și fă ce-ți place. Eu
nu insist că ar trebui să mă asculți și să te stabilizezi în cuvintele mele.
V: Am înțeles ce-a spus Maharaj și ce-a tot repetat el în diverse moduri. Înțeleg!
M: Ce altceva mai există în afara atingerii lui „Eu sunt”? De ce te neliniștești cu privire la descoperirea
Mayei, a lui Brahma și a tuturor celorlalte chestiuni? Înțelege ce este Principiul „Eu sunt” și ești desăvârșit.
Acel „Eu sunt” este înlănțuit datorită conceptelor.
V: Să revenim la starea relativă. Ar trebui să revin la activitatea mea de mai înainte de a veni aici?
M: Acea persoană, este ea legată de corp, de suflul vital sau de „Eu sunt”?
V: De corp.
M: Tu, martorul acestor trei entități, ești cumva atins? Ele pot continua să lucreze mii de ani. Cum te ating
ele pe tine? A apărut întrebarea, fiindcă tu te consideri a fi trupul; când suflul vital va părăsi corpul, acesta se
va descompune și va putrezi. Tu te identifici cu corpul și-l îmbrățișezi.
V: Da.
M: Rudele tale cele mai apropiate, inclusiv soția și fiul tău, nu se vor apropia de acel trup atunci când el se
descompune.
V: Chiar așa este!
M: Dacă ai înțeles, atunci continuă-ți treaba. Nu te îngrijora.
70
Se spune că atunci când Rama a vrut să traverseze marea din India în Lanka, maimuțele l-au ajutat și el
le-a binecuvântat. Aceleași maimuțe, acum au venit să se distreze în țările occidentale; ele se bucură de
avantaje materiale și de plăcerea celestă dată de Rama. Tot acolo s-au născut și se bucură de viață și acei
Rishi, care, pentru a câștiga raiul, s-au supus la o îndelungată penitență. Acum ei au destul și încep să vină
aici ca să-l caute din nou pe Rama.
22 septembrie 1979
Maharaj: Niciun mare om născut vreodată n-a schimbat nici măcar o iotă în conștiință. Ce este, este și nu se
va schimba niciodată. Tu doar trebuie să vezi și să cunoști; nu-i nevoie de nicio acțiune și nu se cere niciun
ritual. Această cunoaștere a apărut în tine din necunoaștere și trebuie să treci prin ea, fie că vrei, fie că nu
vrei. Există experiența și, mai târziu cineva va ajunge s-o experimenteze.
Nimeni nu poate schimba ceea ce trebuie să întâmpine ca experiență, cu condiția ca el să se identifice cu
organismul corp-minte. Când există inundații sau incendii, pierdere ori câștig, tu trebuie doar să le accepți.
Aceasta-i conștiința la treabă.
V: Astă noapte, am avut o experiență foarte interesantă. Stăteam așezat, singur, bucurându-mă de cină, când
un necioplit, cu familia lui cu tot, familie ce număra cinci persoane, a intrat peste mine și mi-a rechiziționat
masa, spunându-mi că nu trebuia să am acea masă. M-am simțit de parcă omul m-ar fi pocnit. Ce să cred
despre asta?
M: Trebuie să te înfrânezi cât de mult posibil.
V: Corpul nu s-ar putea înfrâna singur.
M: Corpul nu-i nimic. Corpu-i protejat de suflul vital și de acea calitate a ființei. Suflul vital este
responsabil pentru toată mișcarea, iar calitatea ființei stă pe un piedestal înalt și privește.
V: Există o stare în care simți că acea ființă nu-i legată de corp?
M: De ce nu te stabilizezi tu în acea ființă? Uită de senzația trupului și ceea ce rămâne nu-i altceva decât tu,
Turiya (starea de Supraconștiință).
V: Am credința că eu sunt totul - că nu există nimic altceva - dar asta vine arareori și doar pentru scurt timp.
M: Chiar și atunci când observi că tu ești totul, încă mai există calitatea celor cinci elemente ale trupului și
asta nu va dura. Starea de veghe, starea de somn și această Turiya – toate sunt stări temporare.
V: Atunci, ce-i veșnic?
M: Cel pe care tu nu l-ai uitat. Acea Stare Eternă este dincolo de starea de uitare și de cea de aducere
aminte.
V: Unde-i dovada?
M: La cel stadiu, indiferent de principiu și de faptul că i se cere dovada, doar acel principiu rămâne. În acea
stare, nu există nimic; așa că unde se mai pune problema de a se aduce vreo dovadă și cui îi mai trebuie ea?
V: La ce stadiu simți că-l ai? Cam asta vreau eu să zic...
M: Nu există nimeni altcineva, nu exiști decât tu. Ce faci tu, este că încerci să te identifici cu Dumnezeu,
dar Dumnezeu nu poate exista decât dacă tu exiști.
V: Eu nu cred în Dumnezeu.
M: Dacă nu crezi în Dumnezeu, atunci în trup crezi? Cine-l respinge pe Dumnezeu? Cine-i acela?
71
V: „Eu sunt”.
M: Ce-i acest „Eu sunt”?
V: E doar o senzație.
M: Tu ești Dumnezeu; dacă Dumnezeu nu există, nici tu nu exiști. Dacă Dumnezeu există și tu exiști.
V: Atunci când Hristos a spus că El este una cu Tatăl, s-a referit la Tatăl Lui ca Ishwara și ca Ființă
Supremă?
M: Tatăl este cel responsabil de acțiunile ființei.
V: Hristos nu s-a referit la o ființă fizică ca fiind Tatăl?
M: N-aș vrea să decid eu asta. Dat fiind că Hristos a existat, ființa a fost susținută de corpul hranei. Hristos
este un mare înțelept; nu te amesteca în originea lui. Meditează la El, fii tu cel sfințit în amintirea Lui; în
acest proces, vei fi purificat și nicio formă nu va mai fi lăsată asupra ta.
V: În tradiția occidentală, există o mulțime de sfinți și înțelepți care-au vindecat oamenii de diverse boli.
Înțelepții orientali tind să nu se amestece în vindecări. De ce se întâmplă astfel?
M: Și un înțelept oriental are puteri prin care poate face minuni. Prin procesul de vindecare al oamenilor,
condiția lui firească ar fi înnobilată și el s-ar agăța de stima pe care i-ar da o societatea, fapt ce-ar conduce la
dezvoltarea mândriei.
V: Dar nu există nimeni care să se simtă mândru.
M: Nu te lăsat antrenat de concepte, căci ele te vor strânge de gât.
V: Înțeleptul n-are mândrie. Cine-i cel care are mândrie?
M: Toate acțiunile din această lume manifestată sunt ale conștiinței. Tu-ți imaginezi un înțelept cu un corp.
Această ființă-i conținută în toate cele cinci elemente, dar ea nu-i personală, ci universală. Dacă mergi la
somn, având cunoașterea că tu ești conștiința, același gând va prevala întreaga zi. Încearcă să adormi cu
convingerea că trupul tău este spațiu. Dacă ai însă gândul că tu ești corpul, atunci asta-ți va aduce suferință.
Ține minte, zilnic, că tu nu ești corpul, că tu ești pur și simplu cunoașterea, conștiința. După moartea mea,
corpul meu se va transforma în spațiu; de ce nu presupui încă de pe acum că trupul tău este spațiul?
V: Asta adaugă și mai multe concepte.
M: Eu te scap de conceptul că tu ești corpul. De ce spui că adaug și mai multe concepte?
V: Ca să spun că trupul meu este spațiu, înseamnă că acest lucru este un alt concept.
M: Sufletul real al tuturor conceptelor este „Eu sunt”.
V: Ca să gândesc că „eu sunt spațiul” înainte să merg la culcare, este o tehnică.
M:Tu ai plătit pe cineva, dar le spui tuturor c-ai dat din întâmplare peste un nebun care-a vrut să te spânzure,
dar ai reușit într-un fel să te salvezi...Eu îți vorbeam despre natura acelei conștiințe; doresc să te eliberez
treptat de toate conceptele. Nu te eliberezi doar spunându-ți că totu-i un concept. Așa, vei merge doar de la
un concept grosier la unul mai subtil. Când întreții concepte grosiere, ca de pildă „eu sunt corpul”, ele se
multiplică în „corpul meu este bolnav”, „eu trebuie să iau pilule”, „este musai să merg la doctor”. Ce
concept ulterior ai?
72
Eu vreau să te duc la conceptul „Eu sunt”, care-i ultimul avanpost al iluziei și să te scap de el. Înțelege
calitatea acestor concepte.
V: Am o întrebare. Mai devreme, Maharaj spunea că trebuie să fie mereu prezentă Atenția. Poate Atenția să
se manifeste ca sentiment? Sentimentul pare să existe mai înainte de cunoaștere. Există o senzație ce stă
mereu la baza cunoașterii „Eu sunt”. Este ea egală cu perceperea, cu observarea?
M: Sentimentu-i totuna cu Atenția. Când ești conștient că „eu sunt văzătorul, eu sunt cunoscătorul”, pur și
simplu, asta este și Atenția n-are nicio formă. Cunoașterea-i fără de formă; problema apare însă atunci când
tu îmbrățișezi forma.
23 septembrie 1979
Maharaj: Nu aștept la nimic de la tine, dar sunt la dispoziția ta, cu toată sinceritatea. Dacă o persoană
ignorantă înțelege ceea ce spun eu aici și absoarbe această învățătura, eu spun că ea va fi eliberată. De ce?
Datorită credinței sale în Guru, în vorbele lui valoroase. Oamenii care depind numai de intelect, se vor
balansa mereu la fel ca un pendul. Îmbibă-te complet de tot ce ți-am spus eu și fă ca această cunoaștere să
fie a ta. Nu se pune problema niciunui ajutor sau a vreunei discipline; prin convingerea ta fermă, tu
transcenzi singur totul.
Ce capital îți stă la dispoziție? Numai acel „Eu sunt”; el este un produs al esenței hranei celor cinci
elemente. La început tu devii această conștiință, apoi realizezi că ești manifestarea.
Deoarece acest corp este creat din acest pământ grosier, vegetație etc., el este recipientul întregii boli și
mizerii, dar acest corp poate fi folosit în mod adecvat pentru realizare, dacă ești călăuzit de cuvintele
Gurului tău. Cel care-și realizează Sinele și locul unde trăiește el, devin mai târziu pentru mulți, un punct de
pelerinaj. Așa s-a întâmplat cu Sai Baba - oamenii merg și-i venerează statuia, iar rugăciunile le sunt
ascultate. Și ce-i acea statuie? Doar piatră.
Orice mi-a spus Gurul meu, am urmat cu toată convingerea și având credință, am obținut rezultate.
Tu trebuie să ai acea convingere fermă că Cel Mai Înalt Dumnezeu sau Divinitate, este cunoașterea „Eu
sunt”, dar trebuie să primești aceste cuvinte de la un Guru care el însuși este un jnani - cel care a recunoscut
și a depășit această cunoaștere „Eu sunt”.
Bhagavad Gîta spune că noi avem cinci simțuri ale cunoașterii și că acestea-s foarte subtile, mult mai
subtile decât simțurile minții; intelectu-i mult mai subtil decât mintea și mai subtil decât toate acestea este
suflul vital, dar și mai subtil este „Ea”, ființa, „Eu sunt”.
Absolutul nu-i niciuna din aceste entități. Tu ești Absolutul.
V: Eu nu-s în stare să înțeleg ce spune Maharaj.
M: Tu știi că ești așezat aici. Fii atent numai la acea cunoaștere. Doar fii în ființa ta. Acea cunoaștere „Eu
sunt” a creat întregul univers. Agață-te de ea; nimic nu trebuie făcut. De îndată ce recunoști acel principiu, el
devine de netulburat. Fii una cu el și atunci toate nevoile îți vor vor fi satisfăcute.
Nu uita niciun pic de acel principiu; indiferent ce faci, atenția ta trebuie îndreptată numai într-acolo.
Când mănânci, cine-i cel care mănâncă? Doar acea ființă. Orice faci, acea ființă este cea care face; dă-i
atenție acelei ființe.
V: Când sunt foarte atent la ce se traduce aici, pare că „Eu sunt” dispare și că-n mine nu se ivește niciun
gând.
M: Și ești fericit așa?
V: Nu-i nici fericire și nici nefericire. Pur și simplu, sunt liniștit și observ; nu-i implicat niciun sentiment.
M: Înțelegi tu asta sau doar te căznești s-o faci intelectual?
V: Nu mă căznesc.
M: Ești în pace cu tine însuți? Acesta-i criteriul ultim.

73
V: Nu tot timpul. Atunci când nu-s atent la asta, mă trezesc implicat.
M: Cine-i cel care spune asta?
V: Acea cunoaștere vine numai după aceea. Ieri a apărut multă emoție; am fost orbit de ea. Cât timp s-a
întâmplat, n-am fost conștient că eram acolo.
M: În timpul emoțiilor, tu ești una cu ele și nu mai ești martorul lor.
V: Un iluminat, este și el implicat în acel sentiment sau doar îl privește din afară?
M: Ființa ta este una - ea nu devine una sau alta - dar din cauză că acea ființă se identifică cu emoțiile
organismului corp-minte, începe tot necazul. Ține acea conștiință separată și apoi nu vei mai fi implicat în
nimic.
V: De ce, după un acces emoțional, există ceva ca un sentiment de curățare?
M: A existat o stare temporară a minții. Atunci când ea dispare, tu te reîntorci la starea ta naturală, calmă.
Un yoghin are un truc prin care iese fie din această fericire, fie din această suferință. El ține suflul vital
în suspendare, dar problema nu-i rezolvată, căci asta nu-i decât o stare.
Tu ai toate simțurile și factorul mental. Trebuie să înțelegi funcționarea fiecăruia și să-i dai folosința
corectă. Nu spune că nu le vei folosi și nici că le vei opri din a funcționa. Folosește-le din plin, fiindcă prin
intermediul lor se obține subzistența. Tu trebuie să înțelegi că nu ești amestecat în asta și că nu ești decât un
martor.
Dacă vrei să devii un rege, atunci trebuie să ai supuși, o armată, o administrație. Similar, ca să devii un
jnani, trebuie să ai această dotare, s-o înțelegi și numai după aceea poți conduce.
V: Aceste trei stări: martorul, conștiința Ishwara și Absolutul, se petrec ele toate în același timp?
M: Aceasta-i starea de fapt cea adevărată. Azi, simți că ești corpul, dar renunță la această idee.
Conștientizează că „eu sunt doar această manifestare”; fii acolo. Tu ești Bhagavan manifestat, principiul
Ishwara. Este o meditație simplă. Tu începi să zgârii și continui s-o faci până dă sângele – asta-i lupta
intelectuală. Doar rămâi tăcut. Lasă ca toate să se așeze. Nu săpa cu întrebări.
Eu am fost foarte deschis și foarte explicit. Ți-am spus că tu nu ești corpul, că ești numai cunoașterea și
că acest suflu vital este vehiculul tău - un instrument prin care-ți duci la bun sfârșit toate acțiunile și că
această cunoaștere „Eu sunt” este una foarte subtilă. Tu exiști și lumea este datorită cunoașterii tale.
Tind să cred că trebuie să spun în viitor: „Îmi dați o mie de rupii în mână, ca să ascultați cuvintele mele.”
și abia atunci veți fi serioși. Ar trebui să vă fac să plătiți o mie de rupii și să vă predau tot cursul într-o
singură zi. Ce folos este să stați aici o lună? Atunci când plătești pentru ceva, acel lucru devine prețios.
V: În trecut, oamenii obișnuiau să dea regate pentru această învățătură.
M: Existau multe discipline, ei trebuiau să stea-n pădure și să se hrănească cu semințe și fructe, fără să-și
poată face nici măcar provizii...acelea erau condițiile.
25 septembrie 1979
Vizitator: Este foarte greu să mă conving că eu sunt „Eu sunt”; întotdeauna există înăuntrul meu un mic
sentiment că mă aflu dincolo de asta. Cum pot să-l îmbrățișez deplin pe „Eu sunt”?
Maharaj: Nu te folosi de cuvinte. Este la fel cum se întâmplă c-o sămânță plantată, pe care o uzi zilnic, timp
de trei luni, după care încolțește. Ce-ai auzit, trebuie să se adâncească înăuntrul tău; trebuie asimilat.
Aceasta-i întreaga cunoaștere prin cuvinte. Privește doar.
Ai venit aici ca la un ashram?
74
V: Da.
M: Ai încredere în Gurul tău?
V: Da, mă încred în el.
M: Și atunci, de ce l-a părăsit atunci și hoinărești așa, de colo-colo? Trebuie să mergi numai la gurul tău.
V: Nu-s încă total mulțumit. Am o mulțime de rezerve.
M: Dacă ai rezerve, atunci cel mai bun lucru este să-l părăsești sau să abandonezi complet toate îndoielile și
convingerile tale, absolut tot.
Dacă ai acceptat un Guru, atunci credința în el este implicită și-i foarte necesară abandonarea totală în
fața lui. A-ți sluji Gurul înseamnă a-i urma orice călăuzire dată de el prin intermediul cuvintelor. Tu trebuie
să absorbi aceste cuvinte și să devii una cu ele.
Înainte de a te abandona vreunui Guru, ești liber să te miști oriunde-ți place, ești un căutător spiritual
liber. Mergi oriunde, adună informații spirituale, fă ce-ți place, dar odată ce accepți un Guru, atunci trebuie
să i te predai lui în totalitate.
Nu te gândi că Guru-i persoană oarecare, căci nu-i așa. Guru-i acea ființă și ființa este manifestarea.
Întreaga lume este ființa și acesta-i guru.
V: Asta-i adevărat și pentru cel care are un Guru ce nu mai este încarnat într-o persoană? Maharaj spunea că
trebuie capitulat în fața Gurului și nu mai trebuie hălăduit de colo-colo.
M: Dacă acel Guru n-ar fi fost mai mult, cum ai fi putut experimenta lumea? Cel care recunoaște această
ființă și o transcende este Satguru, altminteri există gunele, care-s doar negustori ce fac comerț în
spiritualitate.
V: Când Maharaj vorbește despre Absolut, sunt eu identic cu Maharaj sau echivalent?
M: Noi suntem unul. Rămâi în cuvintele Gurului. Acest discipol este obsedat de conceptul care-i stă pe
umeri ca o povară. Gurul meu a împărtășit aceeași cunoaștere diverșilor lui discipoli, dar atitudinea fiecăruia
a fost alta. Fiecare discipol are un concept diferit referitor la spusele Gurului său și se agață de acela care-i
place cel mai mult.
Încearcă să înțelegi semnificația lui „Eu sunt”. Cu cât mai mult încerci să uniformizezi, cu atât mai sus
vei găsi calitatea. Nu te minimiza pe tine însuți. Tu nu ești bărbat sauo femeie; tu ești acel Principiu din care
apare totul.
V: Ieri, m-am simțit ca intrând și ieșind de la sine în această stare de „Eu sunt”, iar în viziunea mea, au
apărut adevărate pietre nestemate. Ele erau atât de evidente, străluceau ca-ntr-o lumină de chihlimbar, fiind
de-o frumusețe rară.
M: Ele sunt pietrele prețioase ale cunoașterii, iar strălucirea lor radiază din cunoaștere. Dacă strălucesc
asupra celorlați, aceștia vor fi eliberați, atât de valoroase sunt ele. În ciuda faptului pe care eu ți l-am indicat,
anume să te interesezi numai de ceea ce ești tu, încă te mai agăți de trup și îmbrățișezi moartea.
V: Ce vrea să spună Maharaj prin vorbele „strălucesc asupra celorlați”?
M: Se întreabă soarele dacă lumina lui va cădea asupra celorlați? Ți-ai confirmat cine ești tu?
V: Găsesc dificil conceptul care spune că eu sunt soarele.
M: Fii fără de concepte. Confirmă-ți ție însuți că tu nu ești corpul.
V: Cum să dezvolt iubirea pentru ceilalți?
75
M: Nu încerca să iubești pe cineva, fii iubirea însăși. Atunci când ești iubirea, ea va fi de folos omenirii; este
la fel ca apa, dacă tu ești apa, atunci totul va crește.
V: Hristos spunea că noi trebuie să-i iubim pe ceilalți ca pe Sinele nostru.
M: Totul este Sinele tău, nu există alții. Totul nu-i decât expresia iubirii tale.
Eu nu intenționez să mai tot bat monedă iar și iar pe aceleași cuvinte călăuzitoare. Preocupă-te doar de
acest lucru.
26 septembrie 1979
Vizitator: Dis-de-dimineață, devreme, am avut o experiență. M-am trezit și-am rămas așezat în meditație
pentru vreo 40 de minute. În capul meu a apărut o vibrație, ceva ca un fel de fericire; n-a fost o viziune. Eu
eram punctul central și aveam senzația unui fel de „eu-eu”, unul deasupra altuia. Când am început revenirea
înapoi în dualitate, am auzit sunete de talgere, iar în percepția mea a venit Maharaj, dansând și cântând la
cinel. I-am spus: „Suntem în mijlocul pădurii; trebuie să faci asta tot timpul?” El a continuat să joace și să
cânte la cinel, dar nu se mai auzea nici măcar un sunet.
Maharaj: După această experiență, mai vrei să întrebi ceva?
V: Nu.
M: Experiențele se ivesc în ființă și se contopesc iar și iar în acea cunoaștere.
V: A existat experiența că „Eu sunt”, dar peste ea s-a suprapus alta, o atracție de a merge în spatele lui „Eu
sunt”.
M: Dacă soarele poate intra în propria-i lumină, atunci și tu poți merge în spatele ființei tale. Tu ești cel care
cunoaște că „Eu sunt”. Toate aceste experiențe izvorăsc din ființa ta și ele n-aduc niciun câștig și nicio
pierdere, nu te afectează deloc. Acea ființă va intra pe calea spirituală atunci când este convinsă s-o facă, dar
atâta vreme cât mai persistă vreun vestigiu al identității cu trupul, ea nu va izbuti.
Voi toți doriți experiențe, dar ele nu vă vor sătura. Dacă conștiința-i neliniștită cu privire la cunoașterea
Sinelui, ea va da totul la o parte și va alerga spre țintă. Aceasta-i propria mea experiență.
Aici vin sute și mii de oameni, localnici și străini; ei devin discipolii mei, după care pleacă la casele lor.
Eu n-am invitat pe niciunul dintre ei, ci foamea din sufletul lor este cea care i-a adus aici.
Din această foame și ardoare a sufletului meu, am ajuns să-mi cunosc Sinele atât de bine, iar filozofia lui
Bhagavan Krishna a devenit filozofia mea. Această conștiință Krishna este Sinele meu și, cu toate acestea,
eu sunt lăsat afară. Totul este în mine și se reazemă pe mine.
Absolutul este Paramatman. Din această Realitate deplină vine Chidakash, dorința de a fi. De acolo,
într-o fracțiune de secundă intră-n ființă spațiul fizic, întreaga manifestare. În somnul profund nu există
nimic, apoi există un ușor sentiment că vreau să mă trezesc, după care, într-o clipită, are loc întreaga
manifestare. Manifestatul a apărut din Nemanifestat; a început mișcarea, însă martorul este Absolutul.
Experiențele pe care le-ai avut, îți dau ție ceva? Încerci tu să înțelegi acel punct central? Ceea ce ți s-a
întâmplat ție, noi numim viziune și acea viziune există întotdeauna înăuntrul vederii.
V: Când am avut pentru prima dată această experiență, am fost conștient de aspectul de martor. Când am
trăit senzația „eu-eu”, m-am întrebat la cine a venit această senzație și ea a dispărut.
M: A fost ceva temporar ori a durat întreaga zi?
V: Senzația există și acum, este ca o continuare a sentimentului avut azi dimineață, și anume că există ceva
înăuntrul meu care mă trage, dar în același timp îmi dă un sentiment oarecum abstract. Acum, pentru mine
este foarte ușor să merg înăuntrul lui „Eu sunt”. Există o senzație definită care-mi străbate capul până-n
piept și pot trece foarte repede acolo.
76
M: Tu ești treaz și vezi lumea; îți observi și ființa ca fiind trezită; totodată are loc și vederea lumii. Ce
simplu este! În această stare de veghe eu sunt așa și pe dincolo și această stare de veghe este martorul. Când
starea de veghe merge la somn, acea conștiență încă există. Tu ești lumina din spatele acestor stări. Krishna
i-a dat lui Arjuna învățătura. Cel care-a ascultat învățătura, a scris-o, deci ce-a fost dat este o cunoaștere la
mâna a doua, scrisă de o a treia persoană.
Fie că scrie un adept al Vedantei sau un romancier, ce-i scris este doar ceva prin prisma conceptelor sale.
Un romancier scrie ce-i apare în imaginație și de cele mai multe ori nu-i decât un gunoi, ceva ce nici n-ar fi
trebuit scris. Toată mizeria dinăuntrul lui a ieșit la iveală. Indiferent de ce-ai tu înăuntrul tău în timpul stării
de veghe, se afișează în experiența avută de tine.
V: Vrei să spui că există un proces de purificare care merge mai departe, astfel că va ieși la suprafață și mai
multă murdărie?
M: Tu nu ești corpul. Indiferent ce vine și pleacă, nu-s decât proiecții ale minții sau ale conștiinței.
V: Care-i probabilitatea să apară aceste lucruri? Trebuie să mă preocupe asta?
M: Tot ce-ai auzit, fiecare bucățică de învățătură, fiecare eveniment din viața ta, chiar și ceea ce crezi c-ai
uitat, este înregistrat în conștiință. În fiecare secundă, conștiința înregistrează prin ceea ce treci tu. Toate cele
cinci simțuri sunt modelate continuu. Poți merge mai departe și mai departe, să intri mai adânc și mai adânc
în apă, să cugeți la asta, dar trebuie să te întorci înapoi, să mergi în sens opus către sursă. De unde-ai venit?
Reîntoarce-te la sursă, stabilizează-te în starea ta originară.
Dragul meu, ai înțeles totul, acum folosește-te de ce-ai înțeles. Fixează-te în tine însuți și fii.
27 septembrie 1979
Maharaj: Când văd că cei care-au venit aici au destulă cunoaștere ca să-și continue propria lor cercetare, le
spun să plece. Tu ai permis acelei cunoașteri să se scufunde înăuntrul conștiinței tale, dar ea va cere un
repaus deplin ce-ți va fi disponibil într-un ashram. În India, există o mulțime de astfel locuri potrivite.
Vizitator: Singurul ashram în care-aș dori să mă aflu este insula inimii.
M: Tu ai atins-o, așa că nu-i nevoie de prezența ta fizică aici. Deții acea insulă. Îți spun într-un mod foarte
simplu, în câteva vorbe, ce trebuie să primești și dacă încerci cu adevărat să absorbi asta, totul s-a terminat.
Nu-i spațiu pentru nou veniți, căci este un loc foarte mic.
V: Să ne imaginăm că unii au dorit să rămână aici doar în scop religios?
M: Cu condiția s-avem loc. Imediat ce te agăți de acel principiu, de cel care umblă travestit în fel și chip,
iluzia s-a terminat. Acest principiu - această conștiință - îl vei vedea ca pe-un șarpe, apoi ca pe-un bivol și
după aceea, ca altceva. Odată ce te apuci cu putere de principiu, înțelegi.
Noi ne interesăm numai de acest lucru, așa că nu te mai îngrijora referitor la Mahatma, preocupă-te doar
de această ființă. Descoperă acel principiu. Nu te lăsa preluat de cunoașterea lumească. Lasă-te absorbit de
înțelesul pe care ți l-am dat eu. Mergi la acea Sursă.
V: Când cineva activ devine martor, el observă liniștit că totul continuă să meargă mai departe, se
concentrează și asta-i afectează creierul; după ceva timp, se simte obosit. Asemănător, în meditație, eu nu
pot sta în starea de „Eu sunt” mai mult de 30-40 minute. După aceea, creierul pare să vibreze și trebuie să
revin la condiția mea normală. Chestia asta se va îmbunătăți sau există alți pași de făcut, ca să scap de
această încordare din creier?
M: De ce te preocupi de asta? Tu știi că ești așezat aici și eu știu asta. Cine-i cel care observă faptul că ești
așezat?
V: „Eu sunt.”
77
M: Conștiința stă jos; cine observă poziția de-a sta jos? Eu știu că tu stai jos, tu știi că stai jos; conștiința
este deschisă complet și, în același timp, ea este și foarte tainică. Nu fă eforturi aparte ca să observi, doar
rămâi relaxat. Tu-ți studiezi mișcările minții, la nivelul minții.
V: Da, chiar asta fac.
M: Practici observarea, nu tu ești observatorul. Nu se cere niciun efort special, asta doar se-ntâmplă. Cât
despre concentrare...este ceva de genul alergatului de jur-împrejur, ca să faci o fotografie guvernului din
Bombay. Oare, se poate face așa ceva?
V: E greu de perceput întregul!
M: Același guvern îți poate pune cătușe.
V: De ce după ce ies din meditație, am senzația că-n creierul meu există o activitate febrilă și tensiune?
M: Descrie-mi-l pe acel „tu” care vine și intră-n meditație. De ce urmezi astfel de exerciții? Renunță la ele.
Rămâi relaxat doar, în starea ta naturală; aceasta-i Starea Cea Mai Înaltă. Concentrarea și meditația sunt stări
mai joase.
Nu te implica în nimic, rămâi în conștiința lui „Eu sunt” și nu mai continua jocul intelectual.
Conștiința arată spre conștiință, ea tălmăcește cunoașterea, dar tu nu vei rămâne acolo, îmbrățișezi acest
corp. Cunoașterea „Eu sunt” îi vorbește lui „Eu sunt” numai despre Ea însăși. Nu se pune problema
existenței altora. „Tu” și „eu” se referă numai la trupuri. Așadar, noi vom rămâne tăcuți, căci nu există
nimeni. Totul este tăcut.
V: Ce spui despre purificarea minții? Ce se va petrece?
M: Repetă mantra pe care ai primit-o, fiindcă mintea se purifică cu ajutorul ei.
V: Mantra trebuie repetată în sincronizare cu inspirul și expirul?
M: Da, se repetă ritmic. Este aceeași respirație ce continuă tot timpul, dar tu o combini cu mantra, asta-i tot.
Stai aici așezat; eu vorbesc de ceva vreme, după care-ți spun să pleci. Se întâmplă aidoma unei mame
care-i poartă de grijă copilului ei; după o vreme, îi spune să iasă să se joace pe-afară. Nu se pune problema
că mama nu-și mai vrea copilul; nu, ea-l iubește. La fel și Guru-i explică discipolului învățătura, după care-l
scoate din simțământul organismului corp-minte și apoi îi cere să-l respingă pentru el.
Această ființă este copilul acelei non-ființe, Starea Absolută; când ființa înțelege ființa, atinge non-ființa,
după care nici nu-și mai bate capul cu ce se întâmplă acestei ființe. Mai întâi scapă de această lume, apoi
scapă de ființă.
De fapt, aceasta-i starea naturală, dar noi ne agățăm de corp și atunci încep toate necazurile. Când nu
experimentezi corpul, nu există dorințe și nici nevoi, dar când crezi că ești corpul, vrei să-ți satisfaci
dorințele, gândindu-te că după aceea vei dobândi pacea, dar în identificarea cu corpul, nu există nicio pace.
V: Dacă ocupația cuiva este de a fi scriitor, cine-i cel care scrie?
M: Suportul chimic, „Eu sunt”. Totul este jocul conștiinței.
V: Maharaj afirmă că atunci când este momentul propice, înăuntrul minții are loc o explozie, explozie care
este tocmai antecedentul experienței ființei pure. Poate detalia un pic?
M: Este zăgazul ce se deschide în fața Adevărului. Metaforic spus, el prinde frânghia și sparge carapacea. În
mod obișnuit, familia are o oală de lut pentru zer și unt. Oala-i carapacea și ea-i atârnată de tavan cu
frânghii. Deschizând ușa, frânghia este prinsă-n ușa și se rupe, deci carapacea se sparge (corpul) și aruncă
afară zerul, iar untul (esența) este înghițit - adică cunoașterea „Eu sunt.” Și ce mai există după asta? Niciun
„eu” și niciun „tu.”
78
V: Maharaj mai spune și că există un privilegiu ce provoacă acest mecanism și că el trebuie recunoscut, dacă
nu, va trece pe lângă noi și apoi trebuie să mai așteptăm ca să se ivească altul.
M: Nu te îngrijora de acest privilegiu mai înainte de explozie și nici de altceva. Te îngrijorezi din cauza
intelectului, dar tu nu trebuie decât să continui cu credință în acel „Eu sunt”, n-ai nimic altceva de făcut.
Dacă încerci să-ți folosești intelectul, atunci este foarte probabil să pierzi acel privilegiu. Lasă-l doar să aibă
loc. Prinde-te de senzația că „Eu sunt” și nu mai polua acea stare agățându-te de trup.
V: Maharaj spunea că dacă cineva insistă pe tipul de informații necesare lui, atunci toate aceste informații
vor curge de la sine. Cum se va petrece asta?
M: Cel care face treaba este suportul chimic.
V: Poate cineva să sporească asta în vreun fel asta?
M: Tu o faci, venind aici.
2 octombrie 1979
Vizitator: Ce este martorul? Este el mintea sau ceva dincolo de minte?
Maharaj: El este Cunoscătorul minții.
V: Dacă eu spun „Eu sunt”, asta-i mintea?
M: Ființa se exprimă prin intermediul minții cu vorbele „Eu sunt”.
V: În cartea tradusă de domnul Frydman, se folosesc cuvintele destin și justețe. Sunt ele același lucru cu
karma?
M: Justețea este hotărârea luată. Destinul este magazia din care curge toată această manifestare. Este
principiul din care ai emanat tu. Este ceva de genul negativului unei pelicule; conștiința este prezentă deja în
acea sursă din care ai emanat tu, așadar pelicula se proiectează. Ceea ce este de proiectat, este deja
înregistrat pe peliculă, așa că indiferent ce acțiuni au loc prin intermediul acelei ființe - care tu ești - ele
constituie destinul tău. Fiecare acțiune, fiecare pas pe care-l va face ființa, este deja înregistrat pe acea
peliculă.
V: Stelele, arată ele acel negativ al filmului, așa cum reclamă astrologii?
M: Acesta-i un sperjur, chiar! Destinul tău a fost creat cu nouă luni înainte de a te naște.
V: De cine?
M: De nimeni; el doar se întâmplă!
V: Negativul filmului există mai înainte să înceapă destinul. Unde-i tipărit el?
M: Asta-i iscusința moola-Mayei (iluzia primordială).
V: Unii oameni cred că semănând, vor strânge și recolta și că pe undeva, ei sunt cei care și-au însămânțat
structura negativului acelui film.
M: Ăsta-i doar un zvon. Ai vreo dovadă?
V: Nu.
79
M: Maya este sursa originară a iluziei. Iubirea pentru Sine începe în acel punct „Eu sunt”, iubirea de-a fi.
Expresia ei este toată această manifestare.
V: De ce unii oameni au mai multă iubire pentru acest sine fals, față de alții care n-au?
M: Nu se pune problema ca cineva să iubească mai mult decât altcineva; starea de a iubi este prezentă, iar tu
trebuie să te bucuri de ea sau să suferi de pe urma ei. Chiar și atunci când suferim, noi ne iubim ființa.
V: Când tu practici observarea, adică ești martor, este ceva conștient?
M: Ce vrei să spui prin „a practica observarea”? Ceea ce încerci să faci este intensificarea propriei tale
ființe. Observarea se va petrece automat, dar Sinele trebuie să se deschidă-n sus. Tu exiști anterior
observării.
V: Maharaj mi-a spus să mă așez tăcut, dar modul meu de viață mă face să-mi fie greu să stau liniștit;
serviciul meu îmi aduce multă presiune și acțiune. Oare, Maharaj îmi recomandă să-mi caut altă slujbă?
M: Eu nu-ți spun să faci asta sau aia. Fă ce-ți place; nu trebuie să știi decât un singur lucru, că nu tu ești
făptuitorul și că totul doar se întâmplă. Destinul care-a intrat în existența ta din prima zi de viața, acum ți se
dezvăluie. Nu există nimic care să fie făcut de tine De îndată ce cunoști cine ești, acel destin nu te mai leagă.
V: Ce fac oamenii care mor, ca să înțeleagă că ei n-au un corp?
M: Nimeni nu moare și nimic nu se petrece. Textele spun că cei care mor fără să aibă conceptele dizolvate,
vor renaște din nou.
V: Și când ei renasc, pot alege alte corpuri sau familii?
M: De ce-ți bați capul cu astfel de chestiuni? Concentrează-te pe convingerea că tu nu ești corpul. Acest
corp este realizat din cele cinci elemente și este cu adevărat un corp de hrană; tu n-ai în el niciun reper.
Puterea, respirația și ființa sunt dependente de apă și hrană, fără de care „Eu sunt” este absent.
V: Mai târziu, vine din nou „Eu sunt”?
M: Tu nu ești niciunul din aceste lucruri! Nu există nicio chestiune referitoare la vreo renaștere.
V: Pare că există ceva ce plutește în aer, de jur-împrejur și care se numește hrană. Poți să realizezi din
această substanță un corp, iar dacă ai unele concepte nu tocmai bune, vei ateriza în acel corp de hrană. De
fapt, îmi pare că în învățătură există implicit ceva ce nu-i de felul hranei sau a corpului-hrană, ci doar un
concept.
M: De pe ce nivel vorbești tu acum? Cum înțelegi că nu există corpul? Asta nu vine din minte?
V: Mă iau după ce-a spus Maharaj în cartea sa.
M: Și-ai realizat tu însuți asta?
V: Dacă aș fi realizat, aș fi fost un jnani.
M: Exact. Până atunci se naște corpul și calea fiecăruia.
V: Pentru noi, acum, este cumva calea de-a accepta conceptul de corp sau cea care ne spune că nu există
niciun corp?
M: Du-te la sursă. Cine cunoaște că există un corp? Există ceva anterior creării trupului.
80
V: Toate eforturile noastre referitor la asta, au ele vreun efect în distrugerea senzației că „Eu sunt”, ori nu-i
decât o parte a filmului? Așadar, efortul pe care cred că-l fac oamenii ca să-și atingă țelul n-are niciun efect,
este doar conținut în film?
M: Fii în acea sursă, care-i lumina din spatele conștiinței. Înțelege că tu nu ești conștiința! Ceea ce se
întâmplă nu-i decât moola-Maya.
Caseta înregistrează ce vorbesc eu, dar indiferent ce-i înregistrat pe ea, nu sunt eu. La fel ca vocea
originală care nu-i în casetă, așa și tu ești separat de suportul chimic - corpul - „Eu sunt” , conștiința.
V: Realizarea este și ea în film?
M: Nu poate fi în film, fiindcă tu ești Cunoscătorul filmului. Cugetă acum la ceea ce-ai ascultat și vino
înapoi la ora 17.
Mintea nu-i decât o acumulare de gânduri, gânduri ce sunt prezente în manifestare. Toate activitățile tale
depind de minte, mintea depinde de toate amintirile tale și de tot ce-ai auzit în această lume.
Noi absorbim tot ce se petrece în lumea asta și privim asta din propriul nostru punct de vedere,
suprapunându-ne conceptele noastre peste acele lucruri. Datorită organismului corp-minte, conștiința
absoarbe tot ce se întâmplă în lume și noi continuăm să credităm acest „Eu sunt” – conștiința - cu nașteri
anterioare, naștere, karma etc. Tu accepți anumite lucruri ca fiind bune și virtuoase și le respingi pe altele ca
fiind rele sau păcătoase, dar acestea nu-s decât concepte căpătate-n lume și care n-au niciun temei pentru a
se diferenția.
V: Ieri, Maharaj vorbea despre chakre (centrele energiei psihice din corp) și de Brahma-randhra. Mă întreb
dacă ar trebui ca ele să ne preocupe în meditația noastră.
M: Uită de ele. Agață-te bine de cunoașterea „Eu sunt” și devin-o una cu ea; asta-i meditația.
V: Cine-i cel care se agață de „Eu sunt”?
M: Cine pune această întrebare?
V: Suntem noi în stare să mergem dincolo de gânduri sau în Absolut? Sunt gândurile doar o parte a filmului?
Iar dacă ele sunt astfel, nu cumva noi nu facem decât să le suportăm?
M: Cine vrea să meargă dincolo de gând? Cine este el? Înainte să apară conștiința în starea de veghe, acela
este Absolutul; de îndată ce ea apare, vin și gândurile. Tu nu trebuie să le suporți și nici să le îndepărtezi, ci
doar să le cunoști.
V: Toate celelalte lucruri, care te determină să-l apelezi pe cel căruia îi spui creator, ele nu există?
M: Asta se întâmplă numai atunci când atingi starea originară, atunci când ești un jnani.
V: Noi deja suntem asta.
M: Dacă cunoșteai această stare, n-ar mai fi existat întrebări și tu nu te-ai mai aflat acum aici.
3 octombrie 1979
Vizitator: După ce-a vorbit ieri Maharaj despre acel film, m-am tot minunat și n-am tot întrebat „Cine sunt
eu?”, iar răspunsul este că indiferent ce urmează, asta se petrece doar în film. Cu alte cuvinte, „Cine sunt
eu?” și „Cine face asta?” sunt două chestiuni legate, care există în film. Este corect ce spun eu?
Maharaj: De atunci când a apărut în tine ființa, indiferent ce se face prin acea cunoaștere, este în întregime
rezultatul celor cinci elemente care lucrează împreună prin tine și prin orice cunoaștere „Eu sunt”, primită
din acestea. „Eu sunt” este anterior „cunoașterii că Eu sunt”, dar ceea ce lucrează prin acea cunoaștere, în
acea clipă, adică acea personalitate pe care tu o consideri ca fiind tu însuți, este rezultatul esenței hranei,
81
rezultat ce vine din cele cinci elemente. Dacă nu ești absolut tăcut și fixat în cunoașterea „Eu sunt”, acest
rezultat al activităților lumești te va separa de „Eu sunt”. Mai întâi, tu trebuie să te stabilizezi acolo.
V: Este martorul o parte a filmului, este el observatorul lui?
M: De îndată ce apare „Eu sunt”, atunci când te trezești, acesta-i martorul, dar după acel moment, vine și
toată manifestarea în vederea lui „Eu sunt” și „Eu sunt” este observatorul întregii manifestări.
După somnul adânc, de îndată ce în tine se ivește conștiința că „Eu sunt” - acesta-i martorul. Mai înainte
de acel moment, tu n-ai știut că ești; n-a existat niciun martor și nicio cunoaștere că „Eu sunt”.
Ai avut proba că ești; imediat ți-a apărut conștiința, dar de îndată ce dovada a fost primită, acea
conștiință a luat în primire corpul. Imediat ce acel „Eu sunt” s-a agățat de corp, el a trebuit să funcționeze
prin intermediul gândurilor apărute în această manifestare – noi denumim asta dispoziție sau minte.
V: Acest „Eu sunt” - conceptul primordial - are el cu adevărat de-a face cu martorul sau acest martor nu-i
decât un aspect, ca de pildă, observatorul impersonal?
M: Pentru mine sau pentru tine, conștiința este un corp individual. Eu spun că sunt conștient, tu spui că ești
conștient; deci, în afara conștiinței, există un principu conștient de conștiință.
V: Carevasăzică, starea originară este cea care-i martorul conștiinței, dar asta nu-i ceva personal. În condiția
originară, Maharaj spune că martorul nu cere niciun efort; se întâmplă automat.
M: Orice există, este conștiința; acesta-i tot capitalul pe care-l avem. Odată ce această conștiință este
curățată, automat atingi starea originară, dar dacă vrei să știi ce este această stare, acolo va exista toată
cunoașterea. Ca să cunoști starea ta originară, trebuie să înțelegi acest lucru și mai trebuie să renunți la
această identificarea a Sinelui cu trupul. În plus, trebuie să fii convins că tu n-ai nici formă și nici nume.
Asta-i tot ce-i de făcut.
Cât timp te identifici cu organismul corp-minte, tu ești condiționat. De îndată ce te stabilizezi
necondiționat în cunoașterea „Eu sunt”, tu ești „Eu sunt”-ul manifestat și atunci nu mai ești un individ. În
starea manifestată a lui „Eu sunt”, nu se mai pune problema ca tu să faci ceva, fiindcă tu nu mai ești un
individ. Indiferent ce se întâmplă, se întâmplă în conștiința ta. Orice se întâmplă în conștiință, vei ști că se
întâmplă, dar nu se mai pune problema de a fi sau de a face ceva.
Lucrurile bune sau rele cresc, ele fiind udate de ploaie; ploii nu i se atribuie niciun păcat fiindcă ea face
să crească lucrurile rele și niciun merit pentru cele bune. Unde mai este chestiunea renașterii apei de ploaie?
Unde mai este meritul sau păcatul ei?
V: „Eu”-ul și „Eu sunt”-ul fără de cuvinte, nu sunt eu, cel care se gândește?
M: Înainte de a-l numi, tu știi cine ești. În acel stadiu, totul este Sinele tău, inclusiv gunoiul, soarele și luna.
Acela-i Sinele. Totu-i manifestarea ta, dar tu ești mereu dincolo de ea.
Să pășim acum un pic mai sus. Conștiința înseamnă această lume, această manifestare, „Eu sunt”, ființa.
Această conștiință are toată substanța, ea-i amplă, rodnică, infinită. Eu, Absolutul, nu sunt pământul, focul,
apa, aerul și nici spațiul. Eu sunt imaculat, neatins de nimic, dar dacă noi îl considerăm pe „eu” ca fiind „Eu
sunt” – ființa - atunci eu însumi sunt toată această manifestare și acest „Eu sunt” manifestat și sunt neatins
de vreun merit sau păcat.
V: Aș vrea să aflu de ce, în determinarea viitorului, concepția-i mult mai importantă decât orice alt moment?
M: Concepția-i timpul în care, fără de știre, spontan, se face fotografia părinților, dar nu numai, ci și a
situației lumii din acel moment.
V: Budismul tibetan socotește că acest lucru nu se întâmplă înainte de a treia sau a patra lună de viață
intrauterină, când intră sufletul în pântece.
M: Ce-i pântecele?
82
V: Nu-i ideea mea, eu doar o repet.
M: Toată această lume manifestată este o combinație a celor cinci elemente. Noi suntem în cele cinci
elemente, parte a lor; toată această piesă de teatru continuă să se desfășoare în cele cinci elemente.
V: Și când s-au născut aceste cinci elemente?
M: În momentul în care nu exista timpul.
V: Nu poți câștiga!
M: Nici nu încerca!
V: Cine-a zămislit cele cinci elemente, fie ele în timp sau nu?
M: Conceptul primordial, moola-Maya, sursa iluziei. Cine-a conceput aceste case și aceste clădiri?
Conceptul mental.
5 octombrie 1979
Vizitator: Calitatea unei relații c-o altă persoană, depinde ea doar de tine sau de ambele persoane?
Maharaj: De ambele. Ea-i în întregime identitatea cu corpul, cea care te face să simți că există doi.
V: Au și florile relații?
M: Și ele au înăuntrul lor esența celor cinci elemente și acea cunoaștere a ființei este tot esența celor cinci
elemente. Dacă le uzi, ele sunt mulțumite și înfloresc, dar dacă nu le uzi, lor nu le place și atunci se supără.
Spre deosebire de ele, noi putem vorbi, pe când ele n-au această putere.
V: Aș vrea să știu, care-i înțelesul limbajului? De ce noi putem vorbi și florile nu?
M: Nu vei afla asta, nici dacă florile și-ar vorbi între ele.
V: Și care-i semnificația limbajului nostru?
M: Cuvintele noastre creează haos, iar orice înțeles au ele, nu-i decât ceva momentan; înțelesul lor nu
durează.
V: Copiii mici nu vorbesc.
M: De aceea, ei au un comportament mult mai bun decât al nostru.
V: Tipul relațiilor noastre cu copiii este unul foarte diferit față de cel cu ceilalți adulți.
M: Asta se întâmplă fiindcă copiii sunt atât de nevinovați! Poți lua să mângâi copilul oricui.
V: E păcat că la început ei trebuie să învețe să vorbească, ca mai târziu, să învețe să tacă.
M: Învățatul vorbirii este pentru binele copiilor. Tu modelezi copilul ca ceva ce-i făurit din aur. Câteodată,
făuritorul pretinde pentru piesa realizată, mult mai mult decât valorează ea.
V: Aș vrea să știu ceva despre artiști. Cum de se întâmplă ca cineva să creeze?
M: Cea care creează este calitatea acelei mari cunoașteri „Eu sunt”.
83
V: Poți fi un artist chiar dacă nu te-ai eliberat de conceptul organismului corp-minte?
M: Faptul că ne aflăm în corp, pentru un artist este ceva de mare ajutor. Corpu-i suportul acelei ființe. În
clipa-n care a fost plantată ființa, a avut loc formarea acestui corp. Pentru asta-i creată lumea. În pântece,
acea cunoaștere-i ignorantă în raport cu existența sa; „Eu sunt” nu-i prezent, dar principiul „Eu sunt”
pornește de acolo. Toate lucrurile se petrec în ignoranță și chiar să înțelegi acest lucru este ceva foarte
anevoios, fiindcă-i dincolo de cuprinderea noastră.
V: Cineva devine nimic?
M: În neant, tu ești perfect și întreg. În cunoaștere, ești imperfect.
V: Atunci trebuie să renunțăm la importanța de sine?
M: Înțelege doar că nu există nicio importanță de sine; realizează că tot timpul tu n-ai făcut nimic.
Atunci când te identifici cu organismul corp-minte, tu ești una cu nimic. Când ești „Eu sunt”, ești totul.
Ți se dau diverse concepte care să te ajute, ca de pildă Prakriti și Purusha, dar de fapt nimic nu există. Chiar
și conceptele dau naștere unei capcane, iar prima capcană este iubirea de a fi.
V: Eternul Absolut este totuna cu eternul relativ?
M: Absolutu-i permanent, pe când iluzia nu-i permanentă.
V: Are de-a face Absolutul pur cu schimbarea, care nu-i permanentă?
M: Absolutul există întotdeauna. Atunci când vorbim despre coexistența Absolutului cu Maya, problema
timpului nici nu se pune. Absolutul nu-i tributar timpului; dincolo de iluzie, nu există niciun lucru ca de
pildă timpul. Noi nu ne putem gândi dacă Absolutul a existat fără iluzie, deoarece acolo, timpul nu există.
Nu există nici măcar o milionime de secundă ca să se nască această iluzie, deși savanții acestei lumi vorbesc
despre asta, timp de milioane de ani.
V: Când mă gândesc la Absolut ca la un ocean, valurile lui nu sunt oceanul, dar ele sunt încă acolo. De
aceea, vine această întrebare.
M: Tu nu exiști ca să studiezi obiectivitatea, oceanul și acest corp, iluzia. Tu trebuie să te înțelegi pe tine
însuți. Dacă te-ai scufundat adânc în ocean, unde mai sunt valurile? Cum ieși din ocean, iată că apar și
valurile.
Atunci când nu simți fericire sau nefericire și nu simți nici că „Eu sunt”, te afli în starea de Nirguna.
Retrage-te înapoi, anterior gândurilor.
6 octombrie 1979
Vizitator: Cum de știi tu care-i primul film?
Maharaj: Primul film este atunci când în tine apare cunoașterea. Totu-i conținut în acea cunoaștere „Eu
sunt”.
V: Dar eu vreau să spun că tu te naști după care mori. Vreau să știu dacă noi avem amintirea nașterii și-a
morții.
M: Conform celor cunoscute de tine, această cunoaștere ce apare în tine este ea cea dintâi sau ocupă un alt
loc?
V: Pentru mine, ea-i prima.
84
M: Asta-i tot ce-ai luat tu de bun! Aruncă tot ce-ai auzit sau ai citit. Spune-mi doar ce-ai experimentat tu
însuți.
A fost odată o persoană care mi-a spus că mă cunoștea din ultimele 11 nașteri ale sale. I-am spus că-i
vorba doar despre conceptul lui și că eu nu-l cunosc. Nu mă încred în nimic din ce n-am experimentat eu
însumi.
V: Există peste tot violență, războaie și tot felul de orori. Tânjești să te separi de toate astea, dar în același
timp tu ești una cu ele...
M: Nimeni nu-i în stare să schimbe Maya. Observ-o doar, fără s-o accepți ori s-o respingi. Soluția nu poate
exista decât atunci când te fixezi în Sinele tău. Cercetează cum de s-a întâmplat să fii.
V: Datorită faptului că m-au creat părinții mei.
M: Numai în acel film, când filmul a început să se cunoască pe sine, adică că „Eu sunt”. Cunoști tu altceva
de mai înainte?
V: N-a fost nimic.
M: Exact. Asta-i ceea ce tu trebuie să înțelegi. Îndreaptă-ți întrebările spre „Cine sunt eu?” și „Ce sunt eu?”.
Un om avea obiceiul să bea în fiecare zi un ceai, la ora 17; din nefericire, principiul a părăsit corpul lui
la ora 15. La ora 17, acel corp mort va mai cere ceaiul? Tu nu atingi zonele la care ar trebui să cugeți foarte
bine și vrei să afli totul despre alte zone ce sunt doar trecătoare.
V: Cum să dobândim această cunoaștere? Oare noi nu trebuie să ne schimbăm?
M: Nu tu ești cel care se schimbă, ci mintea ta-i cea care se schimbă, intelectul tău, corpul tău. Atunci când
vii aici și asculți, ești inspirat să gândești în lăuntrul tău, iar mai târziu, natura ta este cea care se schimbă.
Cel mai important lucru este să auzi, iar prin ceea ce auzi, adică aceste vorbe înțelepte, mintea ta se va
schimba treptat.
Acea cunoaștere „Eu sunt” se naște din iubire, dar iluzia s-a agățat așa de mult de ea, încât iubirea pentru
„Eu sunt” s-a dus în fundal, iar ca să stai împreună cu ea, devine chiar o mare dificultate. Fără manifestare,
iubirea era totală.
V: Este „Eu sunt” identic cu conștiința?
M: Da, dar „Eu sunt” va fi prezent numai atâta vreme cât există combustibilul.
V: În cele din urmă, combustibilul trebuie să fie iubirea.
M: Da. Iubirea este atotpătrunzătoare. Aceste flori sunt expresia iubirii mele. Înflorirea lor nu-i o expresie
individuală a iubirii, ci una universală.
V: Cum de s-a pornit mișcarea?
M: Nu există nicio rațiune, nicio cauză și niciun motiv. Mișcarea se petrece în mod spontan.
V: Maya există din poziția apariției primei mișcări ori ea vine de acolo de unde s-a creat forma?
M: Totu-i conținut în conștiință, întregul spectacol.
V: Chiar și apariția iluziei?
M: Da. Totu-i iluzie. Convingerea că tu ești născut este o mare iluzie.
V: Cine-i victima iluziei și cine se va elibera de ea?
85
M: Victima-i cunoașterea că tu ești și ea-i cea care va fi eliberată. Fermierul face însămânțarea și apoi
strânge recolta. El creează și tot el consumă; iluzie sau Maya sau Brahma, toate sunt numele tale. Cine-i
eliberat și cine-i rob? Numai tu.
9 octombrie 1979
Vizitator: Când stau în meditație, există o foarte mică activitate a gândului, ca un fel de conștiență, o stare
mentală foarte calmă. Are cumva de a face această stare cu „Eu sunt” sau este o altă stare în conștiință?
Maharaj: Acel calm există atunci când ființa ta se odihnește. Deși ai venit în India, tu n-ai uitat că ești
australian; cam în același fel, tu nu trebuie să uiți ceea ce ești. Ești convins de asta?
V: Intelectual, da.
M: Nu-mi vorbi despre intelect. Ești convins? Tu cunoști că nu ești nici corpul, nici mintea și nici numele pe
care ți l-a dat altcineva. Tu ești conștiința și n-ai nicio formă. Ești bărbat, fiindcă te-ai identificat cu trupul.
Dacă nu te identifici cu corpul, ce sex mai ai atunci? După ce-ți părăsești corpul, suflul vital și pe „Eu sunt”,
te contopești cu substratul și unde mai e atunci bărbatul sau femeia?
V: Ar trebui meditat asupra acestui subiect?
M: Meditația-i foarte necesară. În timpul meditației, trebuie să te agăți de acest concept: „eu nu sunt
organismul corp-minte, eu sunt doar cunoașterea Sinelui strălucitor”.
V: Ce-i starea de samadhi?
M: Mulțumirea. Când îți atingi obiectivul, te simți mulțumit, dar când ești satisfăcut, vrei să obții un profit.
V: Starea de samadhi nu-i de niciun ajutor în înțelegerea Sinelui.
M: Sinele-i starea de mulțumire din samadhi. Mulțumirea totală a existat atunci când tu n-ai avut corp.
V: Mulțumirea din starea de samadhi, este ea deplină?
M: Existența calității esenței hranei este o mulțumire obiectivă. Acea cunoaștere - care-i calitatea esenței
hranei - s-a prăbușit în mulțumire.
Toți înțelepții spun să-ți adori propriul tău Sine. Oamenii nu înțeleg asta și-l venerează pe Rama sau pe
Krishna etc., dar în procesul de venerare al tuturor acestor dumnezei răsare propriul tău Sine.
Ascultând ceea ce spun înțelepții, persoana va începe să se concentreze asupra Sinelui. Ea-și poate duce
mai departe toate îndatoririle obișnuite, dar atenția ei va fi direcționată spre Sine și persoana nu va mai fi
implicată în nimic. În acest proces, persoana-l va atinge treptat pe Cel Mai Înalt, Absolutul. Profită la maxim
de jnani, Gurul sau înțeleptul pe care-l întâlnești, dar înțelege ce ești tu. Stabilizează-te în Sine.
Datorită ignoranței noastre, noi am depins necontenit de minte. Mintea ne-a fost Gurul, mintea ne-a
călăuzit și tot ea ne-a poruncit. Acum am înțeles că eu nu sunt mintea, că mintea-i separată de mine și în
acest proces, eu sunt separat de organismul corp-minte. Dacă trupul meu trebuie să plece mâine, mie nu mi
se va întâmpla nimic!
V: Care trebuie să fie atitudinea cuiva atunci când ascultă ce-i spune Gurul?
M: Trebuie să fie foarte receptiv, iubitor și umil; el trebuie să se abandoneze pe deplin Gurului său.
V: Cât timp trebuie stat împreună cu Gurul?
M: Tu trebuie să stai cu Sinele, Sinele-i Gurul Suprem. Credința în cuvintele Gurului trebuie să fie o
credință vie. Gândurile pot veni și pleca, dar credința nu trebuie zădărnicită. Tu trebuie să locuiești în „Eu
86
sunt”, iar când faci asta tu ești una cu Gurul manifestat. Satguru-i cel care privește apariția și dispariția
acestui Guru „Eu sunt”. Când sălășluim în Absolut, acesta-i Satguru. Cei care au impulsul de a cunoaște
Adevărul, inevitabil vor da peste un astfel de Satguru.
În starea mea inițială, eu n-am formă și nici n-am gânduri. Eu nu știam că existam și dintr-odată, a
apărut o altă stare, cea în care aveam formă și gând, „Eu sunt”. Cum de s-a întâmplat asta? Cel care explică
cum s-au produs aceste apariții este Satguru.
13 octombrie 1979
Maharaj: Nu te lăsa legat de imaginație sau de idei, ține-te departe de ele, lasă totul să se petreacă conform
propriei tale naturi. Chiar acum, tu ești legat de simțurile organismului corp-minte, dar și de relațiile din
această lume obiectivă, iar această legătură-i una chiar foarte serioasă. Eliberarea ta este tocmai adevărata
perspectivă a Sinelui lăuntric.
Sinele care se află înăuntru este întregul spațiu gol al cerului. Tu vezi această lume obiectivă prin
intermediul conștiinței ce apare în tine. Cunoașterea că ești trezit te face să descoperi că lumea se umple
până la refuz cu imagini obiective ce există înăuntrul tău. În somnul profund, nu există imagini și nici
priveliști obiective. Nu există nicio cauză pentru această lume obiectivă. Ea a apărut spontan, fără vreo
acțiune din partea cuiva. Celui trezit, conștiința îi va spune că ea-i tot ce se vede.
E foarte greu de priceput asta; cine-a înțeles că această conștiință-i observată de Conștiința Universală,
înseamnă c-a atins Adevărul Final, însă majoritatea oamenilor sunt cu totul absorbiți de cunoașterea
manifestată ca „Eu sunt”.
Întreaga lume există în interiorul meu și nu eu mă aflu în lăuntrul lumii. Bhagavan (Dumnezeu) este
lumina care constituie lumea manifestată. Eu am realizat acea lumină, dar nu sunt nici în interiorul ei și nici
mărginit de ea.
Aceasta-i starea din care manifestarea-i observată. Starea de Ishwara (Dumnezeu) este linia de hotar,
începutul Nirgunei (trecerea de la ființă la non-ființă), a intrării în Absolut, acolo unde se petrece observarea
acestei manifestări. Aceasta-i sursa Absolutului și nu „Eu sunt”. Absolutul nu poate vorbi, dar această
discuție ne spune despre El.
Eu n-am nicio metodă de cercetare a Adevărului, cel mult îți voi spune să-ți purifici suflul vital. Poate că
ți se va cere să practici meditația sau nama-mantra și asta-i tot; toate celelalte lucruri se petrec de la sine.
Care-i înțelesul repetării unei mantre? Ea-i muzica primordială, așa că intonează melodia dată de nama-
mantra. Pe parcursul acestui proces, sinele personal se pierde și toate gândurile dăunătoare dispar.
Vizitator: Dat fiind că această manifestare este eu însumi, pot să-i aduc vreo îmbunătățire?
M: Când rămâi agățat de organismul corp-minte, tu devii separat de lumea manifestată și vezi diverse
entități. În acea stare, vei avea o mulțime de dorințe referitoare la perfecționarea ta sau a altcuiva. Starea
următoare este „Eu sunt”, în care fiecare acțiune sunt eu, fiecare lucru manifestat sunt eu. În acea stare, nu
se pune problema perfecționării; tu ești tocmai manifestarea, „eu sunt totul”. Următoarea este Starea
Nenăscută, în care nu există nicio ființă care să înțeleagă că „Eu sunt”. Aceasta-i Starea Cea Mai Înaltă.
În clipa-n care încep să mă denumesc sanyasin (călugăr), începe și condiționarea mea; îmi spun: „trebuie
să-mi încâlcesc părul.”, „trebuie să cerșesc de mâncare.”, „nu trebuie să mănânc asta.” etc. Eu n-am nicio
atitudine de acest fel. Când se servește mâncarea, indiferent ce mănâncă acest corp, el nu-l părăsește pe
„eu”. Nu există nimic care să fie bun sau rău. Primul pas este ființa. Îmbrățișează cunoașterea „Eu sunt”, fii
aceasta. Eu încerc să vă povestesc secretele mele cele mai tainice. Aidoma lumii din vis, care nu-i invitată,
dar apare și-o observi, așa este și această lume, ea nu-i invitată, ci apare și tu ești obligat să-i fii martor, doar
o observi.
Ființa ta a apărut în mod spontan și necunoscut. Tu nu știi că „intenționezi acum să exiști”, știi că ești
numai după formarea lui „Eu sunt”.
V: Îmi pot duce la bun sfârșit îndatoririle mele casnice obișnuite?
M: Execută-le cu toată însuflețirea, dar înțelege ce ți-am spus. Dacă înțelegi cu adevărat asta, amintește-ți
mereu vorbele mele și cugetă la ele; nu-i nevoie de nicio meditație specială.
Suflul vital este cauza șuvoiului minții; mintea-i continuu ocupată, cu excepția somnului. Aparent, s-ar
putea ca noi să îndeplinim un ritual, să recităm cu voce tare imnuri de slavă, să credem că facem unele
87
activități spirituale, dar mintea nu-i concentrată nici la acel imn de slavă și nici la celelalte activități, ci ea se
gândește la cu totul altceva.
V: Când cineva se bucură în mod total de ceea ce face, nu mai există niciun sentiment de „eu”.
M: Atunci ființa-i complet absorbită de acea tendință a minții, dar acea stare de non-ființă nu-i decât un
martor.
Meditează asupra acelui principiu datorită căruia tu știi că ești și că lumea este. Acesta-i adevăratul izvor
al lumii manifestate. Suflul vital este cel care realizează toate acțiunile; limbajul suflului vital este numit
minte. Recitarea unei mantre sau a japei este realizată de suflul vital și această ființă este doar un martor al
acțiunilor suflului vital. Mesajul „Eu sunt” este doar un martor; suflul vital îmboldește toate activitățile.
Suportul acestor două entități este corpul hranei, esența hranei. Cunoașterea „Eu sunt” este filmul, destinul.
În cele din urmă, ce-i destinul nostru? Este acea naștere chimică, acea peliculă pe care se înregistrează totul
și unde se întâmplă totul. Unde ești „tu” în asta? „Eu sunt” este un suport chimic, pe care-i înregistrat tot ce
urmează să se întâmple. Când realizezi acest lucru, vei înțelege că nu ești un individ.
14 octombrie 1979
Maharaj: În India, oamenii umblă încoace și încolo, împreună?
Vizitator: Da. Unii dintre noi, cei care studiază Hatha Yoga, am fost pentru meditație și la Sri
Ramanashram.
M: Umblatul câte doi sau în grupuri este o distracție. Căutarea adevărată este solitară. Dacă vrei să
stăpânești Hatha Yoga, atunci trebuie să mergi în altă parte. Pentru meditație, întoarce-te înapoi la
Ramanashram, care-i un loc drăguț. Aici, noi ne ocupăm de Jnana Yoga și nu de Hatha Yoga.
V: Dar asta n-ajută la învățarea controlului minții?
M: Mintea există numai atunci când este prezent Atman. Limbajul lui Atman este Maya.
V: Atman este gânditorul?
M: Atman este observatorul, iar mintea și prana nu-s decât activatori.
V: Și ei devin unul?
M: Fiindcă tu te consideri a fi un corp, crezi că ei sunt separați.
V: Dar ce spui despre cunoașterea karmică?
M: Karma este întreaga ta energie, dar nu-i Atman.
V: Omu-i întotdeauna o încarnare a ceva ce nu cunoaște.
M: Omul nu-i decât corpul hranei; el se datorează doar minții și corpului conștiinței; acestea sunt conceptele
ce se ivesc.
V: Mintea și Sinele, sunt ele diferite?
M: Ele sunt una.
V: Ce-i moartea?
M: Există doar frica de moarte, nu și experiența reală a morții. Așa cum tu n-ai avut experiența nașterii, n-o
vei avea nici pe cea a morții – există doar frica de moarte.
88
V: Ce-i experiența morții?
M: Odihnă.
V: Avem noi experiența morții?
M: Nu. Nu avem experiența morții. Cel mult poți vedea un corp mort zăcând acolo și pe tine, cel care
privești de aici.
V: Când încerc să descopăr cine sunt, eu nu pot sta prea mult timp fără să mă năpădească alte gânduri.
M: Și cine cunoaște gândurile?
V: Eu le cunosc.
M: Cât timp tu cunoști gândurile, înseamnă că tu nu ești gândurile. Dacă principiul n-ar fi fost prezent,
atunci cine-ar fi mai putut avea gândurile?
V: Poate cineva să fie liber de gând și, în același timp, să aibă o intuiție?
M: Cine vrea să se elibereze de gând și să aibă o intuiție referitoare la altceva? Cine-i acel „eu”? Tu ești
anterior gândului, trebuie să te reîntorci înapoi la sursă.
Când cugeți la aceste discuții, acest lucru ar putea fi numit meditație, dar în meditația adevărată, tu
trebuie să meditezi la meditator și să-l contempli pe contemplator. Atunci când faci astfel, vei descoperi cine
ești și vei înțelege fără să te mai consulți cu altcineva. În viața lumească, la fel ca și-n preocuparea
spirituală, tu mereu vrei să te sfătuiești cu cineva.
V: În viața noastră lumească, cea obișnuită, de zi cu zi, se poate ca „Eu sunt” să se contopească în Absolut?
M: Nu se poate. De aceea, toate marile încarnări au avut parte de Maha-Samadhi, iar Maha-Samadhi
înseamnă că ființa s-a unit cu Absolutul.
V: Practicând Hatha Yoga, eu mă pot concentra mult mai bine și pot să-mi simt corpul mai ușor, mă simt
bine când practic, de aceea am nevoie s-o fac.
M: Până când tu nu-ți cunoști Sinele, nu vei ști de ce ai sau nu nevoie. Indiferent ce faci până-n acea clipă în
care-ți realizezi Sinele, este absolut inutil. Tu știi că trupul urmează să fie lăsat în urmă; cine-i cel care va
părăsi acel corp? Gândește-te la asta.
V: Înseamnă că această identificare-i un obstacol?
M: Da. Există doar conceptul că această identificare-i un obstacol.
V. Cum de-am dobândit acest concept?
M: Copilul primește primele sale instrucțiuni de la mamă, începând cu: „Noi suntem părinții tăi.”, „Tu ești
fiul nostru.”, „Așa trebuie să te comporți.” etc. Mai înainte, necesitățile copilului erau doar de ordin fizic, el
nu știa nimic despre sine. Mai târziu, primește îndrumări de la profesorii de la școală, altele decât de la
familie etc. Indiferent ce ajunge el să cunoască, nu-i decât ceea ce i-au spus alții. Individul acceptă și discută
cu alții diverse concepte, dar cu greu există cineva care să-i dea vreo idee despre acel principiu mereu
prezent care recunoaște toate astea.
Această cunoaștere-i cea mai timpurie, ea-i baza tuturor conceptelor. Cunoașterea-i doar un nume ce i se
dă, căci de fapt, ea n-are nici nume și nici formă. Aceasta-i sursa întregii percepții, ea n-are nevoie nici de
pace și nici de liniște, fiindcă ea însăși este pacea și liniștea. În acest principiu al liniștii fundamentale, fără
dualitate, nicicând nu se petrece vreo schimbare. Acest principiu fundamental este dincolo de orice stare.
89
Orice percepe prin simțuri cineva, nu poate fi decât o mișcare în conștiință, mișcare care există atunci când
sunt prezente stările de veghe și de somn. Orice se întâmplă în aceste stări nu poate fi decât vremelnic.
Conștiința este însuși Dumnezeu și acea ființă sau conștiință nu-i decât un lucru prin care i se dezvăluie
cuiva secretul întregii manifestări, a întregii creații. Nimic altceva nu va fi destăinuit, fiindcă totul nu-i decât
un concept.
Înainte ca acest principiu fundamental - această cunoaștere de bază a ființei sau a conștiinței - să-și
dezvăluie propria taină (și tu ai relații strânse cu ea), orice cunoaștere ai, ea nu se poate baza decât pe
concepte, deci nu-i adevărată; chiar și acest principiu fundamental care-i sursa întregii cunoașteri este
tributar timpului. Această conștiință nu doar îți aduce cunoașterea propriei tale existențe, ci și pe cea a lumii.
Când această cunoaștere dispare odată cu dispariția corpului, nu mai există nicio cunoaștere a cuiva și nici a
lumii.
Secretul cunoașterii modului în care a intrat în ființă acest „eu” (care n-a făcut niciun efort în acest sens),
va fi destăinuit doar de această conștiință-ființă. Orice Guru care-ți dă cunoașterea spirituală se bazează
numai pe propriul lui concept și pe care-l consideră a fi Adevărul. Conceptul poate fi unul excelent, dar
totuși el nu-i decât un concept și orice încerci să înțelegi prin intermediul lui, nu va fi permanent.
Este uimitor cum de eu tălmăcesc această cunoaștere prin intermediul acestei semințe. Marii yoghini și
Muniși, care au făcut penitențe, nu-s în stare să-l primească, deoarece ei se agață de anumite idei, sperând să
dobândească ceva foarte măreț. Deși, de ochii lumii, fac penitențe de dragul realizării de Sine, pe parcursul
procesului ei sunt foarte fericiți cu ce obțin și se fixează acolo.
V: Acum înțeleg ce-ai spus și intenționez să aprofundez...
M: Ce vrei să spui prin „intenționez să aprofundez”? Asta ar vrea să însemne că doar încerci să-ți
reamintești conceptele. Ceea ce spun eu aici este că tu trebuie să te eliberezi de concepte. Rezolvă problema
conceptelor, inclusiv a conceptului „Eu sunt”.
V: Pentru a cunoaște Adevărul, e nevoie de efort ca să elimini conceptele ori acest lucru se întâmplă de la
sine?
M: E ceva spontan. Rădăcina iluziei este tocmai conceptul că „eu m-am trezit”.
V: Prin urmare, nu există niciun efort, ci doar să accept asta așa cum este?
M: Doar unul dintr-un milion acceptă asta, ceilalți vor să câștige ceva.
V: Cum să ieșim din șuvoiul mental?
M: Aceste lucruri mentale curg și în mine, din suflul vital, dar eu nu le accept. În clipa-n care o persoană
ignorantă primește o impresie, ea-i dă credit și o înregistrează în jurnalul său.
21 octombrie 1979
Maharaj: Această cunoaștere „Eu sunt” a apărut din iubire și acea iubire vine în existență. Când această
cunoaștere se ivește în Sine, El este pe deplin fericit, dar după ce copilul este de 2-3 ani, treptat, el este
interesat de „eu” și de „al meu” și pierde puterea bucuriei că „Eu sunt”. Rezultatul acestei implicări este că
el ajunge la concluzia că s-a născut și că va muri.
Această cunoaștere ți-a apărut și tu ești învinovățit de multe păcate și de multe nașteri. Osânditul stă în
banca acuzării și-i aspru pedepsit cu 25 de ani de închisoare și la moarte prin spânzurătoare în cel de-al 26-
lea an. În acest caz, el se declară vinovat! Examinează-te în detaliu. Ești tu un organism corp-minte? Ești tu
născut? Cine ești tu? Ce ești tu? Descoperă-te pe tine însuți. Înainte să te fi născut nu era nimic, nu exista
nicio idee cum că vei fi căpătat vreo formă; această formă a ajuns la cunoașterea ta numai după ce mama ți-
a făcut cunoștință cu tine însuți. După ce treci de această cercetare, rezultatul va fi acela că nu-ți va mai
apărea nicio idee despre moarte.
Vizitator: Ce-i această cunoaștere?
90
M: Această cunoaștere este esența hranei asimilate de corp; este la fel de materială ca și corpul și ea va
dispărea; chiar și acest foc va fi stins. Dacă dorim să trăim și luna care vine, nu-i necesar să ne hrănim
corpul? Să presupunem că ai ceva mâncare veche; dacă o pui de-o parte, ea va deveni acră și în timp, în ea
se vor forma viermi și insecte. Nu-i hrana cea care dă viață acelor viermi și insecte ? Ce indică asta? Forța
vieții care-i exprimată în acea insectă este doar esența hranei. Forța, cea care dă viață, există în această
esență a hranei și esența hranei este ea însăși propria ei hrană.
V: Până aici - dacă am fi atârnați în aer chiar aici și n-am mai merge mai departe - ceea ce-a spus Maharaj
dă impresia că există ceva de genul unui câmp magnetic amestecat cu hrana, care se organizează în „Eu
sunt”. Cu alte cuvinte, el a înălțat o realitate a hranei ce conține înăuntru un câmp ce constă dintr-un „Eu
sunt”. Eu nu cred că asta-i ceea ce încearcă el să ne spună, dar așa sună.
M: Ce-i acel trup? El este alcătuit din cele cinci elemente; este format din pământ și vegetație, nu-i așa?
V: Da.
M: În toate astea, unde ești tu?
V: Nu știu unde sunt.
M: Să luăm un grăunte de zahăr. Zahărul este esența trestiei de zahăr, este numai dulceață. Tu guști dulceața
zahărului, dar tu nu e ști zahărul! Ce se întâmplă cu acea dulceață? Are ea vreo formă?
V: Există mereu o posibilitatea
M: Atunci când gustul a dispărut, unde s-a dus el? În rai sau în iad? El nu s-a dus nicăieri, s-a contopit cu
tine.
V: Mai devreme, Maharaj vorbea despre „Eu sunt”, care se ivește din cele cinci elemente. Cele cinci
elemente, nu apar ele din „Eu sunt”?
M: Da, este un cerc vicios. Înțelege-l și ieși din el. Dacă corpul de hrană nu-i prezent, vei fi ce erai mai
înainte ca acesta să se fi stins. Conștiința, lumea și această manifestare sunt o expresia a ceea ce „tu ești”.
Rezultatul total este următorul: înțelege toate astea și nu încerca să te amesteci. Toți profeții și lucrătorii
sociali au venit și s-au dus; ei n-au putut schimba nimic. Acesta-i jocul Mayei. Totul se întâmplă din nimic și
merge în nimic.
Acest „Eu sunt” este un produs al celor cinci elemente. „Eu sunt” creează iarăși și iarăși cele cinci
elemente, deci cum ai putea tu să distrugi asta?
V: Nu poți distruge asta, trebuie doar să treci dincolo de ea.
M: „Eu sunt” este parte din joc. Tu ești anterior lui „Eu sunt”.
22 octombrie 1979
Maharaj: În lumea de astăzi, cine-a creat toate aceste minunate invenții tehnice și mecanice? Copilul are
potențialitatea întregii acestei cunoașteri conținute înăuntrul inimii sale; orice substanță a dorit el, cele cinci
elente i-au furnizat-o, dar ce-a creat el din asta, vezi astăzi în lume. Ignoranța provine din pântecele mamei
sale și ea dă naștere acestei cunoașteri atât de mari.
Unde-a văzut Arjuna acea mare formă universală arătată de Sri Krishna? El a văzut-o în acea conștiință
atomică din inima sa. Tu ești Acela, cel care a acționat ca Arjuna ori Krishna.
Vizitator: Îmi place ce spui.
M: Ești pregătit să preiei această afirmație?
91
V: Da.
M: Nu există niciun Dumnezeu separat pe care să-l împaci și care să-ți dea lucruri după dorința ta. Fără să
faci nimic, tu ai cunoașterea „Eu sunt”. Curajul uriaș, eroismul și convingerea că tu exiști – asta-i Ishwara,
asta ești tu. Eu îți dau instrucțiuni cu privire la ființa ta fără de început, însă tu preferi să exiști în această
formă de maimuță. Nu ești pregătit să părăsești această formă.
Care-ți este obiectivul, scopul? Țelul tău este să-ți reții individualitatea, personalitatea și să-ți satisfaci
toate nevoile.
Această persoană vine aici să mă vadă; ea dorește sănătate, pentru sine și familia ei; îsta-i tot obiectivul
ei și nicidecum cunoașterea Sinelui. Familia va primi acest rezultat minor, dar cel mai important rezultat,
acest Adevăr Final, ei nu-l vor primi.
În această lume, nu există ființe care se nasc, trăiesc și mor. Nu-i nimic de felul ăsta. Totul nu-i decât un
joc în conștiință.
V: Atunci când oamenii cred în Dumnezeu, ce se întâmplă după moarte?
M: Ei au o moarte liniștită. Îl văd pe Dumnezeu venind, după care ei dispar pur și simplu.
V: Ce spui despre conceptele de rai și iad?
M: Orice concept în care crede cineva, el se va produce.
V: Cum pot supraviețui conceptele fără corpul de hrană?
M: Acel „Eu sunt” nu se stinge imediat; el se prelungește câtva timp sub forma corpului subtil. Forma fizică
s-a dus, dar dorințele conținute în corpul subtil nu s-au dizolvat. Conștiința dăinuie atâta timp cât încă mai
persistă o particulă a esenței hranei. Sri Krishna spunea: „Am pus toate aceste ființe diverse în vârful
mașinării acestei iluzii; ele se mișcă mecanic”. Forța mecanică care mișcă toate aceste ființe este Maya, „Eu
sunt”, „eu iubesc”.
Natura acestei iubiri este lăcomia, marele gust, dorința intensă de-a fi. Cât de pătimași suntem în iubirea
noastră pentru viață! Aceasta-i Maya primordială - „eu iubesc să exist.”
Cel mai mare dintre miracole este că acest principiu a luat o astfel de formă, însă tu te bucuri de ea și o
privești ca fiind „eu”, limitând-o la trup. Noi trebuie acum să descoperim cine-i Principiul care-a luat
această formă.
11 noiembrie 1979
Vizitator: Oamenii vin la mine și mă întreabă despre învățăturile lui Maharaj. Cum ar trebui să le răspund?
Maharaj: Dacă cunoști răspunsul, dă-l pe toate căile, dar nu te considera a fi cineva superior. Un răspuns
improvizat se dă doar cuiva care are un interes superficial. Dacă există cu adevărat intenția de a înțelege și
dacă persoana-i foarte preocupată să cunoască, atunci discută cu ea acest subiect. Dacă-i dai cunoașterea
corectă cuiva care nu-i din toată inima interesat, acest lucru-l va pune în pericol atât pe el, cât și pe cei cu
care discută la rândul lui acest subiect.
V: Nu știu dacă pot să explic Sinele.
M: Noi percepem lucrurile, dar trebuie să înțelegem că noi suntem principiul ce face percepția posibilă. În
mod normal, un individ se identifică cu orice vede sau percepe. Tu trebuie să înțelegi rădăcina cauzei care te
face să fii aici. În mod fundamental, nașterea cuiva este asociată cu pântecele femeii; acel proces trebuie
înțeles foarte clar. Mulți din cei care-și spun că sunt Guruși n-au înțeles asta, ei se iau după rânduiala
vorbelor, aud ceva și pleacă din acel punct, dar nu merg înapoi la rădăcina chestiunii. Au existat mai mulți
profeți care-au născocit diverse religii, conform propriilor lor idei și concepte. Aceste religii recomandă
diferite coduri de conduită: „Fă asta.” „Nu face aia.” Cu toate aceste sfaturi, există vreo schimbare în
instinctele de bază ale oamenilor?
92
Un hindus aruncă c-o piatră într-o vacă și vaca moare. Datorită religiei sale, el crede c-a făcut un mare
păcat. În același timp, oamenii de altă religie taie vaca și-i mănâncă carnea, iar lor asta nu li se pare deloc un
păcat. Măcelarul și familia lui se simt foarte bine, chiar fericiți! Ei nu-s afectați de niciun păcat. Nu intra în
aceste coduri convenționale atât de diverse. Mergi la rădăcină.
Tu ești născut din sămânță, zămislit în pântece. La vremea zămislirii, ființa ta exista într-o stare latentă și
numai datorită prezenței sale se formează corpul fătului. Ești tu asta?
Mental, tu nu ești foarte stabil. Ori de câte ori vorbesc, vreau să te duci direct la sursă, dar în loc să faci
asta, continui să mergi mai departe și nu percepi sursa. Poți pune întrebări?
V: Cum a fost făcut cel dintâi corp?
M: Indiferent dacă-i vorba despre cel dintâi sau despre cel de pe urmă, procesu-i același.
V: Dacă nu există niciun început, înseamnă atunci că nu există nimic. Nimic nu începe și nimic nu se
sfârșește.
M: Aici, tu nu vei primi replica cuvintelor. Rămâi în sursă. Stabilizează-te acolo și vei primi răspunsul.
Prakriti și Purusha sunt două principii: Purusha înseamnă imobil și Prakriti înseamnă mișcare. Ele n-au
nici corp și nici formă. Încep chiar din spațiu. Spațiu stabil este Purusha; mișcarea aerului este Prakriti. Prin
urmare, acolo încep proiecțiile lui Prakriti. Când există frecare între aer și spațiu, prin frecare apare căldura;
când căldura slăbește, ea se transformă în apă. Apa cade ca ploaie, iar unde ea se adună se naște pământul și
din pământ răsare vegetația.
Totul este jocul lui Prakriti și Purusha. Când se ajunge la stadiul de pământ și vegetație, atunci se
formează corpurile și formele. Apoi se nasc diverse insecte, animale și oameni, dar toată formarea este deja
hotărâtă în spațiu. Soarta-i deja pecetluită în spațiu.
În spațiu, există un contact între Prakriti și Purusha și punctul lui culminant este crearea animalelor, a
corpurilor omenești etc. După mitologia hindusă, există cam vreo 84 de milioane de specii.
V: Ce face să aibă loc creația?
M: Ea nu-i reală, pe când împărăția Mayei este reală. Înțelege tot acest joc și ieși afară din el.
V: Dacă nu-i real, de ce mai trebuie să-l înțelegem?
M: Păi, doar așa vei pricepe cât de nefolositor este pentru tine să ai această formă. În procesul de
introspecție, vei descoperi că tu nu ești nimic din toate astea. Când realizezi că „n-am nimic de-a face cu
Prakriti și Purusha”, ești pe dată eliberat.
V: Cum se poate ca acel principiu al vieții din pântece să fie „eu” sau ființa mea?
M: Introspecția ta pornește de la un stadiu grosier și de aceea apare această întrebare referitoare la „eu” sau
„al meu”. Înțelege procesul în întregime. În acest proces universal, ești tu cumva vreuna din toate aceste
iluzii?
V: Și cum ieșim din acest ciclu?
M: Suntem noi, oare, separați? Tu ești acolo și eu sunt aici. Înțelege că acesta-i jocul universal al lui Prakriti
și Purusa; tu nu ești acela și nici nu te afli în acela. Pur și simplu, este ceva logic. Să presupunem că-ți
moare o rudă și corpul ei este ars. Oare cea arsă este ruda ta? Nu, corpul mort este ars, dar ruda ta nu-i
corpul. Suflul vital a părăsit corpul, dar ea nu-i suflul vital.
Să presupunem că s-a întâmplat un accident în care au murit sute de oameni. Tu ai auzit că prietenul tău
cel mai drag a fost și el implicat, așa că mergi acolo și te interesezi. Când auzi că el nu fusese acolo, devii pe
dată fericit și eliberat de neliniște. Similar, când o să cercetezi acest întreg proces, vei descoperi că tu nu te
afli în el; după aceea, ești eliberat din ciclu.
V: Există atât de multe atracții ale lumii și ale lui Dumnezeu!
93
M: De ce te îngrijorezi referitor la atracțiile lumii? Când tu exiști, există și lumea și există și Dumnezeu.
În cele din urmă, tu trebuie să descoperi cui i se datorează această ființare. De îndată ce-nțelegi că
această ființare este produsul esenței hranei, afli că tu nu poți fi acea ființare și nu mai există niciun obiect
pentru meditație. Odată ce-ai ajuns la concluzia că nu există nimic altceva decât Sinele, cine mai trebuie
venerat? Acest Unic este totul.
V: Există doar Unicul, dar El este amplu, o multitudine.
M: Tu-l cunoști foarte bine, însă i-ai întors spatele. De îndată ce cineva devine un jnani, el este una cu
Absolutul, dar dacă-i preocupat de trup (adică de ce se întâmplă cu el și felul în care se comportă), totul va fi
diferit față de un alt jnani. Pentru un jnani nu există niciun model, deoarece el nu-i un individ și nu se
preocupă de cum va acționa corpul.
V: Care-i adevărata prosternare în fața unui jnani?
M: Tu poate crezi că eu sunt un jnani, dar din punctul meu de vedere, orice văd nu-i decât o joacă de copil.
Totul. Existența lumii și cunoașterea lumii este o joacă de copil. Copilul are 83 de ani și acesta-i jocul iluziei
acelui copil.
Ce este jocul ce se derulează? Copilul s-a născut și vârsta-i aparține lui și nu mie. Numai unul dintr-un
milion de oameni va pricepe cu adevărat învățătura dată; cei mai mulți nu vor renunța la sensul trupului lor.
Toate aceste discuții sunt aidoma unui joc dintre mamă și copil; doar distracție, fără nicio semnificație
reală. Copilul trăiește numai în prezent, în acea clipă, fără responsabilitate și fără teamă. Același lucru se
întâmplă chiar dacă el are 83 de ani.
Această conștiință, care face posibilă percepția este Atma. Cea care este conștientă de conștiință este
Brahman. Eu vorbesc zilnic despre același subiect; necazul mare-i că atunci când auzi asta, imediat o și uiți.
16 noiembrie 1979
Maharaj: De la naștere încoace, ce-a făcut corpul ca el să crească? Nu-i vorba despre vreo putere lumească,
ci despre puterea ființei, atomul, Sinele, conștiința - spune-i cum poftești.
În încercarea lor de a-l mulțumi pe Dumnezeu, diversele religii au dat căi diferite, dar forma de adorare,
originală și pură este adorarea Sinelui.
Conducătorii și regii obișnuiau să cadă la picioarele celor care-n aparență era foarte obișnuiți. Ce i-a
îmboldit ca să cadă la picioarele acestor oameni aparent banali? Această cunoaștere a Sinelui.
Mulți oameni câștigă o grămadă de bani și dobândesc puterea lumească, le folosesc, dar în final le pierd
pe ambele și trăiesc în sărăcie. Alții, ca de pildă cerșetorii, se roagă pentru ceva trecător și ei rămân săraci.
Fiecare persoană are puterea Sinelui, dar ce se întâmplă? În viață, toată această putere este folosită
pentru chestiuni inutile; ea nu-i păstrată și întrebuințată pentru cunoașterea Sinelui. Dacă puterea Sinelui
este păstrată și extinsă pentru a obține cunoașterea de Sine, întreaga lume se află la picioarele tale. Iată
sfatul pe care Înțeleptul Vashista i l-a dat Regelui Ramachandra: „Acest Sine este mulțumit cu energia
meditației și El savurează extrema fericire, fiindcă toate plăcerile-s absorbite în fericirea ultimă. Chiar și cei
care nu și-au realizat total Sinele, până și ei, prin meditație se bucură de momente de mare extaz.”
Vizitator: În ce ne pierdem noi acea putere?
M: O pierdeți în toate chestiunile lumești, în bârfă, în a vă preocupa unul de altul. Chiar și aici, stați așezați
în meditație și căpătați o oarecare cantitate de putere, dar o risipiți în întregime. Așadar, care-i folosul
acestui lucru? Această putere trebuie păstrată și nu risipită în diverse plăceri lumești.
Sute de oameni merg la Anandamai Ma și ea-i hrănește pe toți, din belșug. De unde-și obține ea puterea
ca să aibă toți acei bani? Ananadamai Ma deține acea putere, iar oamenii merg la ea și fac donații în bani.
Ce face Anandamai Ma? Nimic. Ea doar șade acolo, în propria-i fericire.
Vei ține minte asta? Aceasta este puterea Jnanei Yoga; altminteri, o persoană arată la fel ca cealaltă, însă
cea care face deosebirea dintre ele este puterea Sinelui.
V: În meditație, energia mea urcă și coboară, când este sus, când este jos. N-am niciun control asupra ei.
94
M: În timp, îți vei dezvolta puterea s-o controlezi.
V: N-am crezut niciodată că trebuie să forțăm meditația, iar dacă o forțez, eu devin foarte obosit și deprimat.
Când sunt într-o asemenea stare, nu pot medita.
M: Dacă nu ești în stare să meditezi, recită nama, spune continuu cuvintele sacre. Era un odată un om
sângeros ce se numea Vali; el înfăptuise o mulțime de crime, avea nenumărate păcate grele. Se întâlni cu
Înțeleptul Narada, care-l sfătuise să recite continuu numele lui Rama. Rama nici nu se născuse încă. Vali
începu să recite fără încetare numele Rama și pentru că el o făcuse, Absolutul se încarnă în forma lui Rama,
de dragul lui Vali. Deci asta-i puterea repetării. Prin puterea rostirii repetate a cuvântului Rama, Vali își
ispășise toate păcatele; Rama se născu datorită puterii acestui merit. Nimeni dintre noi nu-i atât de păcătos
pe cât fusese Vali. Tu-ți câștigi un mare merit prin meditație, însă-l pierzi în treburile lumești.
V: Este atât de multă gălăgie în camera mea și-mi aflu mintea fiind la fel. Să vin aici și să meditez, e destul?
M: Fă-o oriunde-ți place, ori de câte ori ai prilejul. Nu-i nevoie să vii aici. Prin meditația ta profundă,
Sinele-i mulțumit și tu n-ai nevoie să mai mergi undeva ca să dobândești cunoașterea. Propriul tău Sine este
cel care ți-o dă. Morala vorbelor mele este următoarea: tu trebuie să cunoști Sinele și să te fixezi în Sine.
V: Dar ce-i această cunoaștere, este ea o percepție?
M: Începe meditația și Sinele te va călăuzi. Sinele-i spiritul permanent manifestat; nu-i da nicio formă și nu-
l condiționa de trup. Odată ce Sinele renunță la corp, care mai este însemnătatea trupului? El va începe să
decadă și să se descompună.
V: Când cineva se află-n meditație și nu mai există gânduri, se poate spune că mintea se dizolvă-n Sine?
M: Da. În meditație, se va revela condiția Sinelui fără de corp. Identitatea Sinelui sau acea stare de
beatitudine a Sinelui, în absența corpului, trebuie să ți se reveleze atunci când ai corp și, în ciuda lui, tu
trebuie să atingi acea stare.
V: Când meditez și mintea-i concentrată - dar nu pe ceva anume - pare să existe o stare limită între „mine” și
Sine. Pot privi gândurile apărând; apoi, uneori, am senzația că există o anume prezență, ca și când cineva a
intrat în cameră, chiar dacă nu-l văd...cam asta-i impresia.
M: Ai putea simți ceva, dar atenția ta trebuie să fi asupra Sinelui, cugetătorul.
V: Dar mintea nu-i concentrată pe senzație, ea vine fără să te avertizeze.
M: Vei dobândi și mai multă cunoaștere în acest proces, dar atenția și interesul tău trebuie să cadă asupra
Sinelui și nu asupra a ceea ce obții. Sinele va deveni clar, nemărginit. Îndată ce se întrerupe această stare
prin condiționarea într-o persoană, El va deveni manifestat și mărginit.
V: Când sunt în starea liberă de gând, există această senzație de echilibru absolut, nu-i nici fericire și nici
suferință, doar echilibru. E corect?
M: Da, starea Sinelui nu-i nici plăcere și nici nefericire; este numită identitatea cu Cel Mai Înalt, când tu nu
știi că exiști. Cât timp suflul vital este prezent, la fel va fi și mintea; fii în Sine, nu te amesteca cu mintea și
cu suflul vital. Ignoră mintea.
17 noiembrie 1979
Vizitator: Mi s-a spus că eu sunt manifestatul, Spiritul imanent. Cum de-am fost vârât în acest corp?
95
Maharaj: Dacă tu eşti Spiritul imanent, ce este celălalt „tu”, cel vârât în această stare de corp? Este cumva
vreun alt lucru? Corpul, Spiritul imanent şi „tu” - toate astea nu-s nimic altceva decât Spiritul imanent şi
dinamic; manifestarea lui apare sub forma gunei „Eu sunt”, se înțelege pe sine ca „Eu sunt”, după care,
această guna se implică în activități; asta-i calitatea.
V: Cine sunt eu?
M: Indiferent ce nume vrei să-ți dai, dă-ţi-l! Poți să-i spui Brahma ori Ishwara sau orice-ți place. Numele
sunt necesare numai activităților tale lumești sau pentru comunicare
Dacă acuzarea de-a fi născut este acceptată ca fiind corectă, atunci tu eşti o persoană încarnată şi lumea-i
adevărată, reală, așa că şi acest Brahma manifestat este și el real. Când însă începi să-ți cercetezi propriul
tău Sine, ajungi la concluzia că naşterea nu-i un fapt şi că ea nu-i reală.
Carevasăzică, dacă naşterea nu-i un fapt, înseamnă că nici această fiinţă nu poate fi un fapt, fiindcă ea a
apărut. Ființa înseamnă şi ea această lume manifestată şi deci, această lume manifestată nu-i reală. Prin
urmare, investighează-ți Sinele.
Coincide nivelul tău de cunoaştere cu cel de înțelegere?
V: Da
M: Mie mi s-a spus c-am fost născut, dar eu n-am experimentat direct naşterea. Aceasta-i o cunoaştere
indirectă. Această fiinţă apare inconștient; brusc, știu că „Eu sunt” şi această cunoaştere-i directă. Când îl
cercetezi pe „Eu sunt”, afli vreo legătură între naștere şi cunoaştere?
V: Nu.
M: Când naşterea-i respinsă, grandiosul înțeles al spiritualității şi semnificația aceste lumi - totul - este
demonstrat ca fiind fals. Ce este activitatea ce-şi face apariția din această fiinţă?
V: Orice-ți place.
M: Trebuie să meditezi, să reflectezi la acest detaliu deosebit. Tu nu poți face praf ce spun eu doar prin
vorbe, trebuie să cugeți la asta.
V: Sunt dat gata.
M: Sunt de acord şi sunt pe deplin convins că eşti dibaci în vorbe. Oamenii urmează anumite discipline cu
stăruință, însă ei nu încearcă să investigheze cauza sursei. Dacă se află față-n față cu rădăcina, ei vor fi
copleșiți în liniște.
Eu nu-ți spun asta ca te denigrez, ci sunt îngrijorat că tu ești preocupat de cunoașterea faptică; am pentru
tine un mare respect.
V: Am venit pentru ce trebuie.
M: Mai trebuie să-ți spun și că nu ți-ai înțeles pe deplin prezența, ființa, căci dacă o înțelegeai, atunci totul
ar fi fost aruncat peste bord.
V: Nu susțin asta; nu caut un asentiment, fiindcă n-am făcut nicio afirmație.
M: Eu am cel puțin părerea că tu te-ai întors aici ca să-mi cauți aprobarea pentru realizările tale.
V: Ei bine, dacă crezi asta, atunci ai dreptate.
M: „Eu sunt” este o calitate, un atribut ce indică ființa, dar Sinele nu-i un atribut. Nu-i necesară nicio
cunoaştere lumească pentru Sinele Absolut. Pentru El nu există cuvinte, dar aceste cuvinte şi cunoașterea
lumească sunt necesare pentru întreținerea acestei ființe.
96
V: Da, știu asta. Când am vrut cunoașterea, am văzut că ea era deja acolo.
M: Ființa apare şi întreaga piesă continuă în fiinţă. Acest lucru este tot unul nereal, dar dacă cineva mă
întreabă ce este, îi voi da un titlu : totul este jocul lui Brahma și el începe datorită ființei.
Totul se va uni în jocul acestui Brahma. Care-i cauza pentru care apar milioanele de stele, luna şi
soarele? Toată murdăria şi deșeurile de pe suprafața pământului se transformă în gaz şi din el apare
strălucirea. Gazu-i creat din hrana pe care-o consumi şi el aprinde torța cunoașterii „Eu sunt”. Acesta nu-i
tot un gaz, care în cele din urmă este produs de aer şi apă? Iar cel ce vorbește, nu-i tot un produs al gazului,
datorat apei şi hranei?
Flacăra cunoașterii este susținută de gazul mâncării. Cunoașterea-i ceva precum gustul dulceții, fără
limbă; este cel mai subtil, chiar mai subtil decât spațiul.
18 noiembrie 1979
Maharaj: Principiul Dumnezeu din corp urmează să se lepede de corp, el ființează atâta timp cât ești viu.
Cunoaște-l şi fii una cu el; corpul nu va fi mereu cu tine
Conştiinţa-i reflectarea Conştienţei care-i Absolutul. Conștiința va rămâne doar atâta timp cât există
corpul. Continuă să te gândești la asta. Totul există doar atâta vreme cât eşti viu și noi trebuie să suportăm
asta, însă conștiința va dispărea. Nu uita acest lucru!
Hrana pe care o mâncăm se transformă în deșeu după 24 de ore, dar principiul ce se află în noi, oare va
deveni și el deșeu, la fel ca și trupul? Te-ai gândit vreodată cu adevărat, la scopul pentru care ai venit aici?
Ești tu corpul? Tu trebuie să descoperi ce ești. Trebuie să cercetezi şi să afli. Trebuie să te gândești bine şi
serios la asta şi numai după aceea să vii aici şi să asculți ceea ce spun eu. Chiar aici şi acum, în timp ce ai
corpul cu tine, descoperă ce eşti tu.
Ce înţelegi tu prin spiritualitate? Mai precis, ce faci tu în numele spiritualității? Consumi hrană şi bei
apă; dai afară urină şi materii fecale. În acelaşi fel, tu trebuie să renunți la corp. Amintește-ți şi că hrana-i
foarte delicioasă când o mănânci, dar mai târziu, ea capătă duhoare şi devine materie fecală.
Interesează-te de spiritul ce locuiește în trup, de acea esență divină ce sălășluiește în corp. Corpului i se
dă ceva importanță, datorită faptului că spiritul care-l locuiește este dumnezeiesc; dacă el părăsește trupul,
atunci corpul devine la fel ca o materie fecală. De ce depui atât de mult efort pentru acest trup care va
deveni un deșeu?
Indiferent de câtă armonie sau prietenie te poți bucura în contactul cu alți oameni, acestea vor dura
numai atâta vreme cât mințile voastre sunt în rezonanță. De îndată ce aveți păreri diferite, mintea se află în
neliniște şi tu renunți la prietenie. Amintește-ți că atunci când suflul vital părăsește corpul, trupul se
sfârșește. Cât timp tot vei răsfăța corpul?
Vizitator: Ce-i renunțarea?
M: Renunțarea este a înțelege şi a respinge ce nu-ți este folositor, să înţelegi ce este „Eu sunt” şi că acel
principiu este anterior ființei. Acela este Sinele tău, nu-i corpul tău. Cel mai important țel al vizitei tale aici
este tocmai ce-ți spun eu acum.
Un discipol al lui Tiku Baba - un înțelept musulman - obișnuia să mă viziteze în tutungeria mea. Într-o
zi, el îmi spuse că există mult necaz în lume şi mă întrebă ce era de făcut. I-am spus: „Cercetează cauza
nașterii tale. Folosește cauza ca pe un medicament la toate grijile şi suferințele lumii, apoi fă în numele lor o
Bhajana.” După ce-a ascultat spusele mele, a început să danseze. Întreabă-l pe creatorul corpului, care-i
antidotul pentru suferință. Ce vor face atunci toți doctorii şi psihiatrii? Cum îi vor mai manipula ei pe
pacienți? Întreabă-l chiar pe creator. Pui în practică ce spun eu?
V: Încerc.
M: Încercând, poți tu face asta să meargă?
V: Prin Harul tău.
M: Unde-i problema Harului? El este deja cu tine. Tu eşti Harul! Descoperă cum s-a întâmplat această
creație a corpului. Cui i se datorează? Care-i cauza?
97
În această lume există statui numite corpuri omenești, fiecare cu o față diferită. Află acum cine a făcut
această imagine pe care tu o numești corp. Din ce-i ea făcută şi cine-i sculptorul? În acel corp, este el
prezent ori ba?
28 decembrie 1979
Vizitator: Ce crede un jnani despre toate deosebirile dintre religiile lumii?
Maharaj: Un jnani nu se preocupă de diversele religii ale lumii; cei care-au început asta sunt oamenii. Ce
zidește omul în diversele lui religii? Foarte puțină fericire sau mulțumire şi o mare cantitate de gelozie, ură,
neliniște şi diferențe. Omul se chinuie singur prin conceptele și fanteziile furnizate de feluritele religii.
Fiecare națiune are mai multe religii. Totul nu-i decât jocul celor cinci elemente.
Fiecare persoană se prinde în mrejele propriilor sale concepte, este dornic să le aplice și să le transmită
mai departe, dar lucrul regretabil este că el nu înțelege fundamentul de bază al existenței sale. Pentru cel
care înțelege acest temei, frica de moarte nu mai poate exista.
V: A fost Hitler un produs al propriei sale gândiri sau al esenței hranei?
M: El a fost rezultatul celor cinci elemente, așa că nu există niciun sens în a-l personaliza. Adevărata natură
n-are formă. Orice se întâmplă, este rezultatul celor cinci elemente.
V: Cum poate un jnani să deosebească un jnani de Hitler?
M: Un jnani nu face nicio deosebire între ei.
V: Și ei cum au apărut?
M: Au apărut tocmai din cele cinci elemente. Un bucătar poate prepara diverse feluri de mâncare din trei
sau patru tipuri de materii prime, fiecare cu gustul său, dar de fapt ele sunt realizate din substanțe identice.
Însă, dacă te întrebi de unde a apărut acest fel de mâncare, ce poți spune? Este un amestec al acestor
substanțe.
V: India are milioane de persoane oprimate. Cineva vrea să-i ajute pe acești oameni, dar învățătorul ne
avertizează să nu ne asumăm un astfel de țel.
M: Când există o anumită stare de fapt, totu-i în mișcare şi schimbarea continuă. Trebuie să existe unii
oameni cu capacitatea de-a remedia situația. Indiferent ce remediu apare, el este parte a jocului celor cinci
elemente, deci unde mai apare individualitatea? Totul este parte a întâmplării.
V: Cum apar cele cinci elemente? Cine-i răspunzător pentru ele?
M: Tu. Descoperă cum a apărut acest corp. Întrebarea iniţială te poartă înapoi cu milioane de ani. Hai să
luăm în considerație ceva mai apropiat, adică propriul tău corp. Descoperă cum a apărut el şi vei afla
răspunsul la întrebarea iniţială.
Noi avem corp, minte şi conştiinţă. Află care-i vremelnic și sezonier şi care-i permanent și neschimbător.
De îndată ce descoperi asta, nu mai este nimic altceva de făcut.
V: Eu înţeleg şi sunt convins că așa cum corpul şi respirația apar, la fel şi dispar şi această conştiinţă va
dispărea şi ea, dar trebuie să existe ceva ce nu se schimbă, ceva permanent. Cum să-l descopăr?
M: Există puțină apă într-un borcan și tu o verși în mare. Care parte din apa de mare va dori să ştie dacă s-a
unit cu apa din borcan? Cum știi tu care parte a fost separată? La fel şi această bucățică de conştiinţă, ea se
unește cu Conştiinţa Universală, totală.
V: Da, după moartea corpului, această conştiinţă individuală se va uni cu Conștiința Universală. Câtă vreme
corpu-i prezent, este posibil să fie cunoscută Starea Finală?
98
M: Când individul se contopește cu Unitatea, cine va mai dori să ştie asta? Mulți oameni, în special cei din
Occident, simt că întrebările lor nu și-au găsit răspunsul. Crezi că-i corect acest punct de vedere?
V: Nu. Maharaj dă răspunsuri la ceea ce noi avem cu adevărat nevoie să cunoaștem, iar când face asta, eu
înţeleg mereu c-ar fi fost mult mai bine dacă n-aș fi pus multe din acele întrebări. El oricum dă întotdeauna
răspunsuri la ce doresc eu să aflu.
M: Răspunsul ideal este să știi cine se luptă pentru fericire şi cine suferă greutățile. Ce este realul pentru
care lupt eu?
V: Unele secte creștine pun accent pe faptul că dacă îndeplinești cu adevărat toate făgăduielile biblice, la
moarte mai degrabă vei dispărea decât vei fi înmormântat. Ani buni, eu am fost convins de acest lucru,
fiindcă în tinerețe am avut un Guru care-a dispărut din ochii noștri, ca mai apoi să apară în acelaşi timp la
kilometri depărtare. Obișnuiam să cred că asta-i important. Desigur, cu mult timp în urmă, am renunțat la
această idee, iar acum, când mă aflu lângă Maharaj, pot vedea cât de ridicolă era ea.
M: Nu există niciun sfârșit pentru minunile care se pot întâmpla în lume, dar ele sunt doar ale manifestării.
Există o mulţime de minți şi de ființe puternice care, prin penitență ori prin forță mentală, au dobândit puteri
și-au întreprins miracole, dar ce s-a întâmplat cu ele?
V: Acelaşi lucru care se întâmplă cu toți.
M: Dacă ei au avut experiența adevăratului lor Sine, astfel de oameni nu vor mai încerca să dobândească
puteri.
V: Mulți occidentali care vin aici cred că dacă devii un jnani sau un iluminat atunci totul se îmbunătățește –
asta-i ceea ce caută ei.
M: Lasă-i să vină; fiecare vine aici cu propriile sale concepte. Indiferent de conceptele lor, în cele din urmă,
ei vor înțelege că nu există niciun avantaj. Această conştiinţă nu va rămâne cu mine - asta eu știu - așa că ce
treabă am eu cu ceva, cu vreun concept sau cu vreo idee pe care mi-o spune cineva?
V: Este posibil să transcend conştiinţa pe care o posed?
M: Unde-i necesitatea? Ai demarat tu această conştiinţă? De ce-i atribui acestui ego răspunderea pentru
această conştiinţă? Nu tu ai cerut-o.
V: Eu sunt enorm de recunoscător lui Maharaj. Cel mai deosebit fapt este că indiferent de subiect, el
răspunde în cea mai corectă şi folositoare manieră, dar oamenii vor să primească învățătura într-un sistem
care-i distruge, dar Maharaj nu se îngrijorează deloc. Miercuri spunea că roșu-i negru şi vineri că roșu-i alb,
dar răspunsul era corect la acel moment, fiindcă orientarea celui care pune întrebarea se schimbă. Asta este
ceva formidabil, unic şi valoros.
1 ianuarie 1980
Maharaj: De îndată ce Nemanifestatul devine manifestat, a apărut o stare de dualitate şi tot ce se petrece în
manifestat este tributar timpului. Tu crezi că eu îți vorbesc la nivel de individ, dar eu îi vorbesc
manifestatului şi nu individului. Individul este doar născocire a imaginației.
Tu eşti ginecolog şi ai de-a face cu naşterea şi cu medicina. La baza nașterii stau cele cinci elemente.
Când copilul are un an sau doi, cea care-i face cunoscută existența este mama lui; ea-i spune: „Tu eşti o
fetiță, eu sunt mama ta.” etc şi copilul reacționează. Mai târziu, indiferent de cunoașterea dobândită, ea se
bazează doar pe cuvinte.
Unui om, atunci când este supus unei operații, i se dă un medicament care să-l facă inconștient, dar când
el devine conștient şi începe să simtă durerea, i se dă un alt medicament ca să n-o mai simtă. Mai târziu, el
nu simte foamea şi i se dă un alt medicament care să-i stimuleze apetitul. Tot ce dă naștere unui bebeluş nu-i
99
nimic altceva decât un altfel de medicament, un medicament natural, format din cele cinci elemente.
Indiferent despre ce-i vorba, el este creat din cele cinci elemente. Dacă acest lucru ți-e clar, atunci tu, ca
individ, de unde vii?
Vizitator: Şi ce-i de făcut? Care-i scopul vieții?
M: Să vezi Sinele ca Unul ce este, să-ți înţelegi natura ta adevărată.
V: Şi cum se poate realiza asta?
M: Printr-o japa continuă (repetarea unei mantre)
V: Ce înţelegi tu prin japa?
M: În marathi, japa înseamnă „să ai grijă”. Tu trebuie să ai grijă doar de ceva ce dorești să păstrezi, deci
japa se bazează pe dorință.
V: Prin urmare, un sadhaka este cineva care face o sadhana ca să obțină ceva?
M: E adevărat că un sadhaka are o dorință să obțină ceva. Aceste lucruri sunt date unui mumukshu, primul
stadiu, atunci când omul simte că există ceva dincolo de acest univers material. Mumukshu este încă
concentrat asupra organismului său corp-minte, dar atunci când devine convins că el nu-i asta, trece în
stadiul de sadhaka, cel în care-i convins că-i ființa sau conştiinţa. În cele din urmă, ajunge la concluzia că
nu-i nici ființa, fiindcă ființa depinde de hrană şi ea-i legată şi de timp.
V: Are vreo valoare repetarea mantrei? Iar dacă are, până la ce punct?
M: Da. Repetând mantra cu o puternică concentrare, recipientul interior din trup este purificat şi omul
devine receptiv la cunoașterea lăuntrică ce poate apărea. Mintea dispare într-un spirit al realității. În general,
se întâmplă ca atunci când cineva începe să repete mantra, să se întrebe dacă e gata ceaiul ori sună telefonul
etc.
V: Pacienții mei mă sună şi trebuie să lucrez cu ei. Tu cum îți îndeplinești obligațiile?
M: Trebuie să ai clar în minte ceea ce-ți dorești. Dacă dorința ta-i atât de puternică, încât indiferent dacă
corpul tău durează sau nu, atunci trebuie s-o urmezi. Dacă hotărârea-i atât de mare, ea se împlinește, însă
dacă dorești ceva din lumea materială, atunci nu-i posibil. Adevăratul discipol păstrează în minte acest lucru
şi meditează. Această fiinţă din corp este atât de puternică, încât tu vei fi în stare s-o vezi indiferent la ce
zeitate vei medita. Este puterea fundamentală a ființei. Cei mai multi oameni n-au timp să repete mantra sau
să facă sadhana. În cele din urmă, țelul este de a uita de individualitate.
V: Asta ar vrea să însemne că nu mai trebuie făcut nimic în lume? Trebuie renunțat la ea?
M: Iată problema crucială: cine s-o facă? Indiferent ce-a produs concepția, acel ceva este sămânța
primordială a întregului univers.
V: Am o întrebare despre Babaji. Este vorba cumva despre abilitatea lui de a-și susține corpul, abilitate
dobândită cu mult timp înainte de a deveni un jnani?
M: Acea abilitate nu-i dobândită, este ceva ce se întâmplă în natură, în lumea materială. Nu există nicio lege
sau logică; toate miracolele se întâmplă. Orice se poate întâmpla. Ființa-i lipită de corp, ea nu se contopește,
ci doar se menține.
În literatura tradițională hindusă, există două entități care-au văzut cât de cât mai multe universuri create
şi distruse. De îndată ce-a avut loc concepția şi s-a creat filmul, a fost fotografiat şi viitorul. Acela-i destinul.
Nu există nicio rațiune, doar se întâmplă, este unul din miracolele naturii.
100
V: Adepții lui Babaji spun că se presupune că el, de secole, apare şi dispare în Himalaia. Maharaj spune că
un astfel de om trebuie să fi avut această capacitate de la naștere ori s-o fi învățat de la cineva, mai înainte
de a deveni un jnani. După ce-a devenit un jnani, el nu și-ar mai fi însușit puteri care să-i susțină corpul.
M: Eu știu că această fiinţă-i legată de timp. În acest caz, de ce-ar trebui să mă preocup eu de altcineva? De
ce se îngrijorează cineva de asta? Indiferent ce-i creat, în cele din urmă va ajunge la final şi se reîntoarce în
starea din care a venit. La sfârşitul acelui eveniment, el va pleca.
V: Când cineva devine un jnani, renunță el la toată yoga?
M: Va dispărea şi acel lucru prin care cineva a fost în stare să devină un jnani. Există o insectă al cărui ac
cauzează mâncărime şi greață. Când insecta-i îndepărtată, încetează şi mâncărimea şi greața. Toată
mâncărimea şi greața din viaţă se datorează acelui minuscul punct din Brahma-randhra; din cauza acelei
ființe, apar toate aceste probleme din conştiinţă. De îndată ce știi că tu nu eşti asta, totul s-a sfârșit.
În clipa-n care Satgurul face ca totul să-i fie limpede, nu mai e nevoie nici de japa, nici de vreo mantră
sau de altceva. Dacă ai înțeles ce spun eu aici, atunci nu mai este nevoie de nicio sadhana, nu mai e nevoie
de nimic și tu poți face orice.
2 ianuarie 1980
Vizitator: În nemanifestat, în conștiență, sentimentul că „Eu sunt” devine Conștiința Totală, însă conștiința
dinăuntrul cuiva este legată de timp. Cunoscătorul acestei conștiințe nu poate fi acea conștiința, el este total
diferit. Un jnani este fixat în starea anterioară oricărei cunoașteri.
Maharaj: De unde vii? Cine te-a îndreptat aici?
V: Sunt din Australia și am mai fost aici pentru câteva zile, în urmă cu trei ani.
M: Față de data trecută, acum simți alte efecte?
V: Da, există o schimbare.
M: Ai venit aici pentru cunoaștere, dar ai fi pregătit să accepți viața fără corp?
V: Da. Care sunt caracteristicile vieții fără corp?
M: Imanența. Viața cu corp este schimbătoare, vremelnică. Adevărata ta natură este precum starea în care nu
ești conștient de conștiință, de veghe sau de somn.
Problema este că oamenii nu înțeleg cu adevărat și cu convingere că trupul, respirația și conștiința sunt
legate de timp și că începutul și sfârșitul vieții este ceva infim, ceva ce se petrece în această stare
permanentă. La sfârșitul zilelor, conștiința va dispărea și nimeni nu va mai dori să ştie calea pe care-a mers.
În viaţă, tu vii c-un bilet şi la sfârşitul ei trebuie să pleci, nu există niciun recurs. Realizează că începutul
şi sfârşitul constituie o călătorie c-un bilet legat de timp şi află că atunci când biletul expiră, trebuie lăsat
totul. Fii martorul acestui fapt şi ieşi din asta.
V: Par să existe o mulţime de dovezi că, într-un fel, conştiinţa continuă și după moarte.
M: Este un concept. De fapt nu există nimeni care să experimenteze naşterea şi moartea acestei vieţi.
V: Și cum de s-au întâmplat ele?
M: Tu ai vise?
V: Da.
M: Tu eşti prezent în visele tale şi vezi ca cineva total diferit, iar la sfârşitul visului totul dispare.
101
V: De ce-am intrat în această conştiinţă întrupată?
M: Tu dormi, sforăind în patul tău călduţ şi comod. Aşadar, de ce în visele tale te transpui într-o stare-n care
te zbaţi să respiri şi mori într-un coşmar? Toată această manifestare nu-i decât un vis al Nemanifestatului.
Nimic nu se întâmplă cu adevărat.
Ceva ne face să credem că asta-i cauza, dar în final revenim la starea noastră iniţială.
V: Ar fi oare rezonabil să spunem că un jnani are anumite trăsături observabile şi spontane, dintre care una
ar fi compasiunea?
M: Mai exact, ce înţelegi tu prin cuvântul compasiune?
V: Maharaj întâlneşte zilnic oameni şi încearcă le transmită un fel de cunoaştere. De ce-şi bate el capul cu
asta?
M: Această compasiune nu-i pentru individ, ci pentru acea fiinţă care-a căzut în propria ei cursă, prin
identificarea c-un număr de indivizi.
V: Este cumva această compasiune, o relaţie spontană între Absolut şi conştiinţă?
M: Raţiunea pentru această compasiune a apărut spontan, la nivelul real şi în acelaşi timp cu Nemanifestatul
care-a devenit manifestat.
V: Înţeleg. Când corpul unui jnani moare, natura lui adevărată nu mai e condiționată, dar compasiunea nu
moare. Jnani se mai reîncărnează? Ce se întâmplă cu compasiunea care l-a creat şi apoi a dispărut?
M: Întreaga lume manifestată este o expresie foarte clară a apariţiei spontane a acestei compasiuni. Oamenii
nu realizează exprimarea neîntârziată a acestei compasiuni în lume. Înainte ca un copil să se nască, laptele-i
format deja în sânul mamei, iar compasiunea de a-l hrăni pe acel bebeluş apare în aceeaşi clipă. O femeie
nu-i dispusă să hrănească bebeluşul alteia.
V: Eu încerc să înţeleg dacă după moarte rămâne vreo sămânță, dacă există vreun fel de continuitate, în
cazul în care jnani mai dorește un alt corp.
M: Greșită-i tocmai mentalitatea cum că există ceva ce continuă de la o naștere la alta. Atunci când devii
totalmente un jnani, vei înțelege că fără tine nici măcar cele cinci elemente n-au viaţă. Cunoașterea pe care
ți-o dau eu acum este precum hrănirea copiilor mici, dar atunci când o să ai cunoașterea deplină, tu vei
înțelege că cea care susține întregul univers este tocmai ființa ta.
Această fiinţă n-are valoare, ea n-aduce decât nefericire și-i legată de timp, însă, simultan, în măsura în
care lumea manifestată-i afectată, ființa vie - cea mai minusculă - este suportul întregului univers.
Această conştiinţă - prin care că Unul are o natură multiplă şi poate adopta orice formă dorește - este
natura ta adevărată, completă şi imuabilă.
Tu ai cunoașterea despre natura omului şi despre cea a conștiinței. Ce altă cunoaştere mai mare cauți?
V: Eu caut să trec dincolo de cunoaştere, de fapt...
M: În realitate, nu există nicio trecere, fie ea anterioară sau ulterioară. Acea stare este aici. Omul crede că
trebuie să treacă de la o stare la alta, dar nu există nicio trecere. Mai este ceva de căutat mai departe?
V: Doar să mă desprind de toate falsele atașamente şi identificări.
M: Ăsta-i tot necazul, și anume că cineva crede că asupra lui s-au abătut anumite concepte greșite. Toate
acele concepte sunt mișcări în conştiinţă şi de îndată ce conştiinţa dispare, mișcările cu care ea a venit dispar
şi ele. Tu te afli deja în acea stare, nu-i nimic de dobândit. Acum că știi asta, pentru tine, totu-i inutil.
102
V: Corect. Aș dori ca Maharaj să ne explice despre Brahma-randhra. Eu sunt familiarizat cu învățăturile
yoga despre acest subiect, dar Maharaj are o părere un pic mai altfel.
M: Există două lucruri: lumea şi prezența cuiva - sentimentul de prezență, adică conştiinţa, ființa. Asta este
Brah-ma, „Eu sunt prezent”; randhra înseamnă cea mai minusculă dintre deschideri şi în acea deschidere
există liniște, sunetul primordial ce dă impresia că tu eşti, dar de fapt tu nu eşti. Acest sunet din acea
deschidere îți dă senzația că exiști, dar fii sigur că tu nu exiști.
V: Foarte bine.
M: Eu sunt fixat în starea originară, cea în care nu eram conștient că sunt. Acest corp şi ființa apar, dar
cunoscând natura lor, eu nu mă aștept la nimic de la ele.
Atunci când un yoghin este complet absorbit în meditația sa ori de yoga, acest sunet tăcut îl umple atât
de mult, încât este îmbătat de el, după care dispare.
Când corpul moare, această conștiință individuală care știe că există doar în starea de dualitate, se va
contopi cu Conștiința Absolută.
3 ianuarie 1980
Maharaj: În clipa în care s-a ivit sentimentul de-a fi, a apărut şi sentimentul dualității. Lumea manifestată
este plină de mișcare, mișcare ce dă naștere nenumăratelor forme, ca mai apoi să le distrugă. Această
conştiinţă are o natură universală, la fel ca și spațiul. Conștiința dinăuntrul corpului este o experiență
minusculă, însă natura (calitatea ei) este aceeaşi ca cea a spațiului.
Imaginația şi memoria creează un corp şi o personalitate, iar manifestarea își atribuie în mod greșit
faptul de a fi un corp şi o individualitate.
Vizitator: Ce determină apariția ființei?
M: Aşa cum n-ai nicio explicație pentru ceea ce visezi, tot așa nu există nicio cauză pentru fiinţă. Explică-
mi cum de ai un vis. El este fără cauză, deci n-are nicio rațiune.
Tot ce vedem în această lume manifestată este exact ca într-o imagine de pe ecranul televizorului.
Pe cine denumim noi părinți? Două forme fizice. Atunci când ele dispar, considerăm c-au murit. Ce m-a
adus în fiinţă, fără cunoașterea mea, constituie părinții mei - asta-i cauza; ea există numai pentru că eu sunt
cel ce vede lumea şi pentru că mă gândesc la Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu există numai fiindcă eu
exist. Dacă eu nu exist, atunci nici Dumnezeu nu există. Vă voi da o formulă care va face totul pentru voi.
Gândiți continuu că „Eu sunt Dumnezeu, fără mine nu există niciun Dumnezeu.” Atunci când sunteți ferm
stabilizați în asta, tot ce-i fără importanță, dispare.
Pasul următor. V-am spus să vă ziceți că „Eu sunt Dumnezeu”, dar acum eu nu-s preocupat de aceste
cuvinte, ci de ce era mai înainte de înțelegerea cuvintelor. Acela este Dumnezeu şi acela eşti tu, nu
cuvintele.
Postașul vine aici şi aduce o scrisoare. El poate fi un om scund, însă tu ești pe deplin convins că el
reprezintă guvernul. Senzația mea este că eu sunt înregistrarea prezentei lui Dumnezeu.
Întrebarea iniţială fusese cum se trece dincolo de această conştiinţă. Conştiinţa-i legată de timp, dar ea-i
singurul capital pe care-l avem şi de aceea este atât de importantă.
V: Eu nu i-am înțeles încă sensul.
M: Asta fiindcă identificarea ta cu trupul este atât de puternică. Nu-i ceva la care se renunță așa de ușor!
V: Dă-ne un truc prin care să renunțăm la identificarea cu trupul.
M:Singurul răspuns este să practicați continuu meditația şi să vă gândiți la ce v-am spus eu aici. Acest sine
limitat va dispărea treptat şi sentimentul separării va pleca şi el. Pentru ca enigma să se rezolve, trebuie
meditat adânc o bună perioadă de timp. Meditația înseamnă că ființa-i absorbită în ființare. După o
îndelungă perioadă de meditat astfel, Cunoscătorul acestei ființe va fi cunoscut.
103
Eu sunt Cunoscătorul conștiinței. Eu pot cunoaște orice altceva, dar nu mă pot cunoaște pe mine însumi.
Această enigmă nu poate fi dezlegată decât printr-o profundă şi continuă meditație.
Eşti acum convins sau nu, că tu eşti Cunoscătorul conștiinței?
V: Da.
M: Tu eşti convins, dar eşti încă identificat mental cu trupul, ceea ce te face să simți că urmează să ți se
întâmple ceva bun. Acum tu ai o anumită cantitate de cunoaştere şi ea te face să te simți foarte fericit.
Această cunoaştere a îndepărtat ignoranța. Cunoașterea va dispărea şi ea, iar prin limpezirea ignoranței,
numai tu rămâi.
Sunetul ce trebuie auzit este sunetul tăcut. Numai sunetul tăcut poate auzi sunetul adevărat.
V: Este Dumnezeu echivalent cu manifestatul fără formă?
M: Dumnezeu este sunetul fără de glas. El este în manifestat, fiindcă tot despre ceea vorbim este
manifestatul. Nemanifestatul nu poate vorbi.
5 ianuarie 1980
Maharaj: Oamenii nu mă cred atunci când le spun că ei nu se cunosc. Tu ai permis să fii amăgit de ceea ce
nu eşti cu adevărat; prin identificarea ta cu trupul, ți-ai pierdut acea cunoaştere.
Vizitator: Cine-i acel „tu”?
M: Cine pune această întrebare?
V: Câtă vreme această fiinţă individuală depinde de un corp, cum se poate spune că trupului nu i se poate da
prea mare importanță?
M: Noi dăm mult prea multă importanță individualității. Această conştiinţă din corp rămâne doar cât
durează corpul. Noi credem că atunci când corpu-i distrus este distrusă și conştiinţa, dar nu-i deloc așa, ea
devine una cu Conștiința Universală.
Această fiinţă, averea noastră cea mai de preț și pe care vrem s-o păstrăm cu orice chip, de preferat
pentru toate timpurile ce vin, este dependentă de corp şi ea dăinuie doar cât durează fiecare existență
individuală.
Subiectul trebuie separat de obiectul pe care acesta-l percepe. Corpul trebuie să dispară, indiferent cât de
mult ne dorim contrariul. Sinele este separat. El se va uni cu Ființa Universală.
Sinele este totalmente diferit de ceea ce-şi imaginează ascultătorul. Eu mă adresez ascultătorului
adevărat şi nu celui care se crede el că este. În această lume, există mai multe feluri de cunoaştere, dar
singura adevărată este cunoașterea Sinelui.
V: Datorită experiențelor mele, eu am avut viziuni şi m-au călăuzit mulți sfinți. Maharaj spune în carte că
noi primim ajutor de la multe persoane diferite. Cine sunt acele persoane care ne dau ajutor?
M: Ele apar în propria ta fiinţă, din propria ta conştiinţă și nu-s separate de tine.
V: Carevasăzică, afirmația din carte nu-i completă?
M: Răspunsul a fost dat unei anume persoane, iar acum, răspunsul pe care ți-l dau eu ție este special pentru
tine.
V: Pot să-l „bat în cuie” sau ar trebui să fiu receptiv? E foarte dificil să deschid ușa spre Guru şi să țin orice
altceva la distanță. Este foarte importantă meditația asupra Gurului.
M: Dacă tu consideri acceptabilă călăuzirea așa-zișilor înțelepți sau ghizi, atunci accept-o, altfel respinge-i
şi cere-le să vorbească mai departe. Dacă ai o viziune a unui Dumnezeu colosal, al cărui cap atinge norii, în
104
afară de cazul în care tu eşti susținerea lui, unde mai e viziunea ta? Eu nu-ți spun ce-ar trebui sau nu să faci.
Dorința de a căuta va depinde de propriul tău nivel, de scopul tău.
Prin învățăturile sale, Gurul meu m-a dus la starea pe care am avut-o înaintea oricărei condiționări, a
oricărei experiențe. Yoghinul absorbit de sunetul tăcut există acolo dinaintea lui. Tu atingi starea în care
aceste lucruri se întâmplă, dar amintește-ți că tu ești acolo de dinainte. Tu ai toate aceste minunate meditații,
dar dacă continui să le asociezi cu mine, atunci pierzi totul.
11 ianuarie 1980
Maharaj: Înaintea celor nouă luni de întemnițare în pântecele mamei tale, a existat vreo condiționare? Eu
nu știu, dar deduc că această întemnițare a apărut ca urmare unui acord dintre un bărbat şi o femeie.
Fericirea (ananda) de care s-a bucurat cuplul există acum în forma acestei conștiințe particulare. Cum ai
putea fi tu răspunzător de asta? Descoperă-i deșertăciunea. Tu nu poți afla adevărul acolo. Trebuie să ajungi
în punctul în care să te întrebi: „Cum poate fi ăsta Adevărul? Adevărul poate fi ceva ce depinde de trup?
Foloseşte-ţi intelectul.
Pentru această conştiinţă pe care tu o iubești atât de mult, trebuie să existe corpul.
Vizitator: Ar avea corpul vreun scop pentru ceva ce există înainte de conceperea sa?
M: Care-i starea ta?
V: Corpul.
M: Acest corp, este el o formă a hranei?
V: Da.
M: Şi în această formă a hranei, există amintirea ființei tale şi aceasta-i conştiinţa lui „eu iubesc”.
Această cunoaştere este una foarte rară. Cu ea poți face o mulţime de bani şi poți obține toate lucrurile
acestei lumi; poți merge de colo-colo şi să vorbești despre această cunoaştere, iar dacă vrei, oamenii te vor
venera.
V: Nu vreau asta.
M: Din punctul meu de vedere, tu nu eşti nimic, n-ai nicio identitate. Dacă tu simți asta, atunci poți merge
mai departe în lume cu această cunoaştere despre care tocmai ți-am vorbit.
Iluzia originară – care-i fără cuvinte - nu va înceta să lucreze. Tu n-o poți îndepărta, căci ea trebuie să
continue; tu poți îndepărta doar iluziile ulterioare, dar nu şi iluzia originară.
V: Înţeleg.
M: Ea va continua. Vei vedea iarba crescând, apa curgând în râuri, valurile oceanului etc. Asta-i Maya
originară - tu nu-i poți pune capăt, ea-i adevărata natură a iluziei. Maya originară n-are culoare, nici formă,
n-are absolut nimic. Tu n-o poți concepe.
Îți poate folosi asta la ceva? S-ar putea să strângi o avere uriașă. Și cine urmează să profite de ea? După
moartea ta, s-ar putea ca urmașii tăi să folosească o parte din ea şi guvernul să ia cealaltă parte. Totul este
pentru toți, nu-i ceva personal. Cunoașterea ta nu va rămâne privată, ea-i importantă pentru ceilalți. Dacă în
momentul morții, înţelegi ce eşti tu, și anume că n-ai fost niciodată o persoană, este destul. Să nu te simți
individualitate şi atunci poți face ceva pentru tine însuți. Nu există nicio persoană!
Indiferent ce agonisești, tu vei încerca să protejezi, dar acest lucru nu-i un sprijin pentru tine. Nu vei mai
vedea lumea din nou, așa că totul va fi folosit de alții şi nu de tine. Încearcă să afli ce-i această conştiinţă,
chiar în această clipă.
Ca să trăiești tu eşti dependent de puterea pe care corpul tău o ia din hrana pe care o mănânci. Esența
acestei hrane şi corpul hranei este această conștiință „Eu sunt”. Ființa ta-i înăuntru şi nu undeva pe afară.
105
Singurul lucru care trebuie înțeles este că această fiinţă există datorită gunei Sattva, care se comportă în
lume în concordanță cu celelalte două (Rajas şi Tamas). Tu nu eşti niciuna din ele. Calitățile se referă la tot
ce se manifestă şi această ființă este expresia gunei Sattva.
13 ianuarie 1980
Maharaj: Noi hotărâm dacă ceva-i murdar sau nu, în funcție de propriile noastre concepte. Unii oameni
prelucrează excrementele porcului ca să obțină un medicament pentru anumite boli, medicament extrem de
eficient chiar şi pentru cei care se află pe moarte. Ceva ce-i considerat murdar într-un fel, este folosit ca
doctorie. Chiar şi corpul omenesc este creat din ceva considerat murdar. Am mai da oare importanță
individualității cuiva, dacă am lua în considerație ce-i acest corp?
În ceea ce mă privește, eu n-am încredere în nimic din ce mi s-a spus, nici chiar în Vede, ci numai în
propria mea experiență. Tu ai avut o mulţime de viziuni. Există vreun adevăr în ele? Care-i temelia lor?
Vizitator: Conştiinţa „Eu sunt”.
M: Din perspectiva tradițională, se presupune că Brahman a creat lumea, Vishnu o susține şi Shiva o
distruge. Brahman, cel care creează lumea nu-i același cu Brahma-randhra, cel din care apare sentimentul că
„Eu sunt”? Cine-i acest Brahman? Este el altul decât acest „Eu sunt”? Lui i s-au dat toate aceste nume;
orice-i legat de timp este creat din fiinţă. Ai înțeles conceptul de bază?
V: Orice se întâmplă în experiența noastră, este văzut în întregime ca nefiind nici bun nici rău?
M: De ce vorbești astfel? Care-i problema?
V: Ai dreptate.
M: Singurul lucru la care merită să te gândești este acesta: „Cum a apărut această fiinţă şi cum s-a ivit
această formă? Eu n-am vrut să le am.” Care-i temeiul pe baza căruia îl privesc pe cel care vine aici?
V: Totul este acelaşi lucru.
M: Adică „Eu sunt”. Ceea ce eu sunt, sunt şi ceilalți. Dacă accepți ceea ce-ți spun, atunci ce părere mai ai tu
despre tine însuți?
V: Sinele nostru nu-i mai real decât cel al altora, cu alte cuvinte, totul nu este real.
M: Și ce crezi că se va întâmpla cu tine?
V: Sper, ca în cele din urmă, să descopăr partea reală şi nelimitată de timp.
M: De ce? De îndată ce-ai înțeles că ceea ce se vede este fals, cine mai este acest „tu” care caută realul?
Există vreun răspuns?
V: Nu.
M: Examinând asta, ce-ai aflat? Care-i concluzia ta?
V: M-am stabilizat în a observa doar ce se întâmplă.
M: Este cumva asta o așteptare ori o constrângere?
V: Nici una, nici alta, doar este. Fără așteptări. Din această cauză, acolo unde mă aflu eu acum, înseamnă că
nu există nimic altceva decât natura?
106
M: Nu există nimic altceva decât cuvântul natură, cuvânt de care noi ne agățăm ca de un suport. Cunoști tu
din ce observăm noi creația? Cum înţelegi creația cuiva? În nume şi formă?
V: Numai în termenii propriei noastre experiențe.
M: Ce-i aia?
V: Încep cu mine însumi, ce observ înăuntrul meu. Nu construiesc teorii în spatele acestui fapt.
M: Și ce observi?
V: Totul vine şi pleacă.
M: Ființa este martoră în mod spontan. Cum iți este ție de folos acestă observare a ființei?
V: Chiar că nu știu, dar accept că există o valoare în observarea ei, ceva nereal.
M: După ce ai înțeles asta, care mai este scopul existenței tale?
V: Scopul corpului este să atingă starea anterioară?
M: Cine spune asta? Dă-mi identitatea lui.
V: Nu pot.
M: Dacă nu-i poți da nicio identitate, atunci de ce vorbești?
V: Pur şi simplu, din supunere pentru Maharaj.
M: Asta se întâmplă, fiindcă la acest stadiu chestionarea devine imposibilă. Cât timp nu există întrebări,
care mai este folosul tău ca să rămâi aici?
V: Noi n-avem o pătrundere completă în a fi nimic; după un timp, avem nevoie să scăpăm de asta.
M: Cel dizolvat în totalitate sau distrus, este observat. Cel care EXISTĂ mereu nu este palpabil. Acest
principiu se menține mereu. Acela dintre voi care-a înțeles clar ce-am spus eu astăzi aici, nu mai are nevoie
să mai revină.
V: Intelectual am înțeles, dar încă n-am realizat asta. Sunt încă bolnav, de aceea am venit aici.
M: Când eşti pe deplin convins că orice vezi nu-i real, de ce te mai agăți de principiul nereal?
V: Trebuie să recurgem la acea credință sau convingere?
M: Da. Acea credință sau convingere nu-i decât principiul „Eu sunt”.
14 ianuarie 1980
Maharaj: Mi-am pus securea la rădăcina mea adevărată; nu există nicio îndoială de vreun fel. Indiferent
care era starea mea înainte de a fi copil, ea este starea mea adevărată. Clipa-n care apare copilul, este şi
momentul primei experiențe a lumii. Corpul tău are nevoie de multă grijă şi în special de hrană. Ce este acel
lucru pe care-l hrănești? Este acea fiinţă pe care încerci s-o protejezi.
Vizitator: Prin urmare, ce-i acela ce există înainteca experiența conștientă a lui Maharaj să fi apărut?
M: Starea Eternă. Ființa, însă, este legată de timp.

107
V: Cunoaște asta Maharaj din experiența sa? Cum de ştie el asta?
M: Fiindcă eu exist mai înainte de tot. Eu exist dintotdeauna. Paratman, Parabrahman - sunt denumirile
stării mele. Starea de dinaintea copilăriei este starea mea veșnică. Nu exista nimic în acea stare şi ea nu
cunoaşte nimic.
V: Asta-i adevărat pentru toată lumea. Unii știu asta, alții nu.
M: În acea stare, eu n-am nicio asociere cu cineva. Eu sunt – întotdeauna – fără cuvinte.
V: Cum dobândim caracterul conștient?
M: Când inghiți această stare de fiinţă, ceea ce rămâne este acea stare.
V: Într-una din Upanișade, există ceva de genul: „Doar eu sunt, singur, îngăduie-mi să fiu mai mulți.” Te
simți singuratic?
M: Această propoziție a apărut odată cu apariția ființei. Când a apărut pentru prima dată acea vibrație, doar
ființa exista; apoi ea s-a simțit „singură” și-a vrut să devină o mulţime. Eu resping Upanișadele şi toate acele
învățături profunde, fiindcă ele nu mă ating. Orice-i scris în filozofie, nu-i decât ignoranță Toate cele trei
gune sunt pline şi limitate de emoție, ele nu-s starea adevărată. Aceasta-i Maya Yoga, adică ființa prin
intermediul căreia se petrece totul, ceva de genul unei substanțe fotochimice care exprimă imaginea, așa este
şi această fiinţă, ea exprimă lumea.
V: Cel care experimentează este un obiect luat drept subiect, deci nu există un experimentator.
M: Ce spui tu aici este din teorie sau din practică?
V: Din practică. Îl caut pe „eu” peste tot şi nu-l pot găsi.
M: Ai tu, întotdeauna, această convingere fermă?
V: Da.
M: Cuvântul „eu” nu-i acolo, dar manifestarea este.
V: Maharaj spune că doar falsul este cel care vrea să continue.
M: Corect.
V: Eu încă am sentimentul de „eu”.
M: Sentimentul că „Eu sunt” există mereu, el este numit ego doar atunci când se identifică cu trupul.
V: De ce-am venit eu la Maharaj? Ştie el?
M: Pentru că doreai să ai confirmarea că orice spui tu este corect. Insiști că orice spui e corect. Cei care vin
aici, presupun că sunt înțeleși. Eu înţeleg că ei n-au niciun pic de cunoaştere, așa că le spun să se așeze şi să
asculte ce se vorbește, după care, spontan şi automat, li se spulberă toate neclaritățile.
Oamenii aduc cu ei toate aceste fleacuri - casa mea este plină de ele, dar eu nu le aparțin lor, ci sunt
izolat. Cineva mi-a adus acest covor pe care-a dat 4000 de rupii, el nu este eu, ci eu doar îl folosesc. În mod
similar, ființa, în tărâmul ființării, este folosită sau trăită, dar eu nu sunt asta.
Această cunoaştere a ființei a apărut şi ea urmează să dispară. Cel ce observă apariția şi dispariția ființei,
o vede fără văz şi acel observator nu se înrudește cu acest tărâm al lui „Eu sunt” ori cu ființarea.
108
Întreaga lume este corpul ființei, spectacolul ființării. Să luăm exemplul unui ecran de televizor, pe care
apar diverse imagini. Poți vedea pietre, copaci sau un ocean, dar toate astea nu-s decât jocul luminii.
Similar, lumea manifestată este jocul ființării. Pe ecranul televizorului, cine joacă rolul oamenilor, al pietrei,
al copacilor, munților etc? Doar lumina. Odată ce-ai înțeles asta şi te cufunzi în liniște, vei înțelege că în
celula ființei există o mulţime de universuri. De ce am așa mare respect pentru străini? Pentru că ei sunt
foarte serioși și indiferent ce întreprind, duc treaba până la capăt.
V: Aşadar, toți archaryas nu-s din India?
M: Ei n-aparțin nici Europei şi nici Indiei, sunt rezultatul jocului celor cinci elemente.
Pe mine nu mă preocupă miracolele, cu excepția celor trei dinăuntrul meu. Primul este acela că eu sunt
capabil să văd lumea; al doilea este acela că lumea-i conținută în acel minuscul punct de conştiinţă care eu
sunt; al treilea este acela că această fiinţă provine din acea stare de non-fiinţă. Gândește-te la aceste trei
miracole.
„Indiferent ce există, tu eşti.” Acestea sunt cuvintele spuse de Gurul meu. De atunci, toate întrebările
mele au fost îndreptate spre asta. Cu siguranță că eu, cel care are experiența acestei lumi, trebuie să fi existat
dinaintea ei. Atunci când văd ceva şi spun că înţeleg acel ceva, înseamnă că pentru a-l înțelege, eu trebuie să
fi existat mai dinainte de a dobândi această formă. Dacă trebuie să-i dai un nume, îi poți spune Dumnezeu
sau Ishwara, însă numele nu-i important. Cui i s-a dat acest nume? Mie mi s-a dat.
16 ianuarie 1980
Maharaj: Din cauza acestei lumi necinstite, care-i creată prin scindare, oamenilor le este sincer rușine şi lor
nu le place să facă paradă tocmai cu cei pe care această scindare i-a izgonit, de aceea vor să se țină ascunși.
Luând în considerare acest aspect, cum ai mai putea avea vreun ego, cât de cât? E o treabă foarte mârșavă!
De unde vii şi încotro te duci?
Vizitator: De nicăieri și spre niciunde.
M: Ai de gând să stai aici două săptămâni sau mai mult?
V: Oh, da.
M: Stima ta de sine îți va demascată total. Ți-ar face plăcere acest lucru?
V: Eu n-am nimic de ascuns; chiar Maharaj mi-a spus să mă ridic şi să lupt.
M: Eu observ întreaga manifestare a lumii cu ajutorul telescopului.
V: Asta-i credința lui Maharaj sau experiența lui.
M: Nu există nicio nevoie pentru credință.
V: Atunci de ce spune Maharaj „eu”, „eu am fost” sau „eu sunt”?
M: Această convorbire are loc în interiorul telescopului.
V: Atunci când înlături telescopul, care-i starea?
M: Când tu nu știai că erai, aceasta este adevărata ta stare. Cu toate că eşti îmbibat de cunoaştere, tu încă
vrei să mai faci ceva ca să continui să exiști. Eu sunt Nemanifestatul şi împreună cu manifestarea mea,
forma şi corpul meu sunt toată această lume. Eu nu știu cum tu te identifici cu tine însuți, poate presupui că
ai o anumită cunoaştere, dar odată cu ea, tu vrei să-ți dezvolți numai sentimentul tău egotic.
V: Tu ți-ai pierdut întreaga cunoaştere?

109
M: Trebuie să înţelegi că tu n-ai nevoie să-ți lepezi cunoașterea.
V: Din ce s-a vorbit mai devreme, eu pricep că nu-i necesară nicio meditație, dar Maharaj mi-a spus să
rămân liniștit şi să meditez ca să înţeleg ce sunt eu.
M: De unde știi că tu eşti? Totul există în cunoaştere.
V: Eu știu, pur şi simplu. Prin intermediul telescopului, am înțeles că eu nu sunt telescopul.
M: Tu n-ai înțeles, presupui c-ai înțeles, dar nu s-a întâmplat așa ceva.
V: Am înțeles cuvintele, dar n-am înțeles?
M: Orice-ai înțeles este altceva. Tu nu-ți poți înțelege Sinele.

Un măgar merge pe drum şi tu te interesezi de el. Cum de te preocupă asta? Aici nu vei fi în stare să-ți
satisfaci setea de vorbă, dar în altă parte poți vorbi şi vei fi mulțumit.
V: Simt că eu n-am nimic de făcut, îmi voi îndeplini meditația şi totul va veni prin intermediul ei.
M: Eu înţeleg prin meditație respingerea întregii experiențe, a fi într-o starea de non-experientă. Ce-i
experiența? Experiența este „să fii”. Cel care observă această stare de fiinţă şi de non-fiinţă, este Starea
Adevărată.
Urmează asiduu meditația; dacă nu, ce se va întâmpla? Te vei mișca ca un vițel dus de lanț, care sare ici
şi colo. Insist să te stabilizezi prin meditație. Simțurile tale sunt foarte alerte, ele nu sunt sub control, dar
prin meditație, slăbiciunea specială a minții tale va fi adusă sub control.
V: Ce voi face? Am încercat o lungă perioadă de timp, acum nu mai pot.
M: Stăruința. Trebuie să existe acea năzuință profundă. Dacă ai o nevoie stringentă, atunci te gândești
continuu la acel lucru, stăruiești asupra lui, după care vei atinge acea fază.
21 ianuarie 1980
Maharaj: Atunci când nu-i prezentă atingerea lui „Eu sunt”, această conştiinţă-i atotcuprinzătoare. Toată
această manifestare este pentru tine, deoarece tu exiști. Când ea n-avea niciun suport ca să spună „eu sunt
asta sau aia”, s-a agățat de corp și-a spus „eu sunt bărbat sau femeie”.
Vizitator: Carevasăzică, singurul lucru ce rămâne de făcut este să vezi că nu eşti nici asta, nici aia?
M: Până la ce punct vei spune tu că nu eşti nici asta, nici aia?
V: De îndată ce cineva vede asta, mai trebuie s-o repete?
M: De îndată ce înţelegi că tu nu eşti corpul, atunci nu eşti tu totul? Nu eşti jocul celor cinci elemente?
Indiferent ce este, tu eşti. Mesajul „Eu sunt” n-are nici formă, nici contur sau culoare. Câtă vreme „Eu sunt”,
există această experiență a manifestării, dar atunci când „Eu sunt” dispare, nu mai este nicio experiență.
Imediat ce apare mesajul „Eu sunt” - în insectă, animal sau om – în acea ființă apare și manifestarea. Toată
manifestarea este înăuntru și-n afară. Aceste convorbiri nu sunt pentru uzul general, pentru mase.
Cei mai mulți oameni doresc să capete anumite avantaje de pe urma anumitor acțiuni. Ce se întâmplă
aici? Cui? Acela se dizolvă.
Eu îți spun doar un singur lucru, continuă energic să lucrezi cu Gurul „Eu sunt”, care, în sunetul AUM,
este fără cuvinte.
V: Cum se poate experimenta asta? Care-i calea?
110
M: Tu dai înapoi. Toată lumea întreabă de cale. Cum aș putea eu să ți-o arăt? Cum ai intrat tu în pântecele
mamei tale? Cum îți pot spune eu asta? Fiecare vrea o cale. Urmează aceeaşi cale pe care ai venit.
Mesajul „Eu sunt” n-are formă, este doar un container de hrană, el este aici, are înțeles, dar tu nu-l poți
percepe, nu-l poți observa. Mesajul „Eu sunt” este legat de timp. Principiul la care se referă „Eu sunt” se
află dincolo de timp, este atemporal și etern.
V: Observatorul este punctul de întâlnire dintre atemporal şi temporal.
M: Observarea lumii manifestate se întâmplă acelui Principiu Fundamental. Atunci când observi ceva, tu
accepți acel lucru, îl înregistrezi şi reflectezi asupra lui şi, prin urmare, eşti implicat în asta. Principiul
Fundamental nu recepționează şi nici nu înregistrează spectacolul trecător.
28 martie 1980
Maharaj: Cunoașterea „Eu sunt” este aceeaşi indiferent dacă eu sunt o insectă, un vierme, un om sau un
avatar (fiinţă înaltă); această conştiinţă de bază este aceeaşi în toate.
Pentru a se manifesta pe sine, conştiinţa are nevoie de un cadru, de o construcție particulară în care ea să
poată apărea. Acea formă poate fi oricare, dar este nevoie de-o formă şi conștiința durează numai atâta
vreme cât rămâne forma particulară. Înainte să apară conştiinţa, nu există nicio cunoaştere; cunoașterea
poate apărea numai atunci când există această bază, cunoașterea „Eu sunt”.
Gândul apare din suflul vital şi se exprimă pe sine în cuvinte. Fără cuvinte, în lume n-ar putea exista
niciun fel de comunicare. Lumea merge înainte datorită cuvântului şi al numelui. Oamenii nu pot fi
identificați fără nume, așa că numele are o mare importanță. Chiar şi lui Dumnezeu trebuie să-i dai un nume.
Când noi îl repetăm, acest nume are o semnificație aparte. La un stadiu timpuriu, nu există nicio altă metodă
- importantă sau ușoară - care să aibă succes, decât repetarea numelui lui Dumnezeu.
Vizitator: Cum de s-a întâmplat această conştiinţă?
M: Nu există nicio logică pentru care s-a întâmplat această conştiinţă, dar de îndată ce se întâmplă, ea nu
poate rămâne nemișcată, este la fel ca mișcarea. Această mișcare are loc prin intermediul celor trei gune,
inerente în această cunoaştere „Eu sunt”. Întreaga mișcare are loc prin aceste gune şi conştiinţa continuă să
fie viguroasă. O formă particulară se întâmplă prin intermediul unei hrane particulare şi prin combinația de
gune; ea va acționa conform formei pe care o îmbracă. Viermele va acționa ca vierme, omul ca om etc.
Calitățile sunt predestinate. Comportamentul şi acțiunea au loc conform combinației celor trei gune.
Când oamenii vin aici pentru prima dată, ei au ca țel expunerea propriile lor cunoștințe ori vor să mă
atragă în disputa lor. Eu sunt conștient de asta, ba chiar foarte conștient că ei nu cunosc nimic, că sunt, pur şi
simplu, ignoranți. Din acest motiv, le spun să nu înceapă să întrebe sau să discute până când n-au ascultat
măcar un pic din ceea ce se vorbește aici şi până când n-au absorbit barem puțin din ce-am spus eu.
Cum de știu eu că tu eşti complet ignorant? Din propria mea experiență. Când a început asta? Este parte
din cunoașterea „Eu sunt” şi această cunoaştere împreună cu forma particulară - întregul pachet - a fost creat
din cele cinci elemente, însă ele n-au cunoaştere, așa că întregul lucru nu-i decât pură ignoranță.
Există oameni care spun că-n viața lor trecută, au fost așa şi așa...şi că vor reveni în viața următoare așa
şi așa...Cum de știu ei așa ceva? Toate astea provin doar din cele cinci elemente şi înainte ca ele să fi fost
create, cunoașterea anterioară n-a putut exista - așa că totu-i o mare prostie, un nonsens.
Există o mulţime de Hatha yoghini cu mari puteri, însă dintre toți, eu sunt cel mai mare. Hatha înseamnă
persistență, insistență. Ce-i persistența? Eu n-am știut c-am fost născut. Cum am obținut forma asta? Acesta-
i punctul asupra căruia trebuie insistat. Trebuie să cunosc asta! Apoi mi s-a spus Sattva. Ce-i Sattva? Sattva
este doar esența celor cinci elemente şi în ea există cunoașterea că „Eu sunt”. Toate astea sunt doar cele
cinci elemente, dar cum de se întâmplă asta? Gurul meu mi-a spus: „Asta-i ceea ce tu eşti”; eu știu din
propria-mi experiență că totu-i ignoranță.
Gurul meu mi-a arătat că inițial eu n-am nimic de-a face cu toate astea. Mi-a spus că tot ce am ca să
rezolv acest mister al vieții este cunoașterea „Eu sunt”, fără de care nu există absolut nimic. M-am agățat de
asta, așa cum mi-a spus el, după care-am vrut să descopăr cum a apărut acest aspect trupesc, fără să existe
cunoașterea mea și cum se întâmplă asta. Am descoperit, din nou, că răspunsul constă tot în cele cinci
elemente. Prin urmare, indiferent ce crede cineva, totul nu-i decât pură ignoranță şi asta o știu din propria-
mi experiență.
111
Dacă asta-i ignoranță, atunci unde-mi este ființa? Ființa mea este într-un oraș care nu-i oraș, într-un loc
care este un non-loc.
Cum de se întâmplă asta? Datorită cunoașterii „Eu sunt”, care-i ignoranță. Maya se întâmplă fără veste,
fără ca eu s-o fi cerut. De îndată ce s-a întâmplat, acestei Maya i-a şi plăcut ce-a creat, după care și-a dorit
ca ființa să dureze pentru totdeauna. Maya a cuprins ființa cu o așa de mare ardoare, încât, indiferent de
costuri, ea vrea să prelungească existența acestei ființei cât de mult se poate.
Cineva are o mâncărime, dar care-i cauza? Corpul fizic. Această mâncărime continuă să trăiască, să
existe, ea vine din cele cinci elemente şi va dura atâta vreme cât este prezent corpul, care și el este alcătuit
tot din cele cinci elemente.
Tu crezi că mă cunoști şi din acest motiv vii aici, dar eu n-am nici contur şi nici formă. Acel non-loc
unde se află ființa mea, el n-are nici contur şi nici formă. Orice spun eu despre el, este doar că se întâmplă
din cauza esenței celor cinci elemente, însă eu n-am nimic de a face cu asta.
Aici vin oameni extrem de inteligenți. Ei îmi pun întrebări, eu le răspund, dar ei nu acceptă răspunsurile
mele. De ce? Ei vorbesc de pe poziția identificării cu organismul corp-minte, iar eu le răspund fără să mă
identific cu forma. În acest caz, cum ar putea ei să mă înțeleagă? Cum ar putea să coincidă răspunsul cu
întrebarea?
Cine pune întrebările? Acea persoană care se măsoară pe sine însăși din starea temporală bazată pe
naşterea corpului fizic, care-i o născocire a imaginației, doar un mănunchi de amintiri, obiceiuri şi
imaginație. Eu știu asta, dar ei nu știu. Tu te consideri a fi un corp, deși el n-are substanță şi poate dispărea
în orice clipă. Totuși, bazându-te pe corp, încerci să dobândești, să câștigi etc. După ce trupul moare, va
rămâne doar ce-a existat mai înainte ca acest corp să vină în existență. În momentu-n care corpul moare, în
acea ultimă clipă chiar şi amintirea existentei tale va dispărea. Indiferent ce-ai asimilat, este doar un
divertisment. Totul va dispărea. Ești de acord cu ce spun eu aici?
V: Da.
M: Dacă accepți cu adevărat ce spun eu aici, atunci nu-ți va mai păsa dacă corpul tău rămâne sau pleacă.
Toată aroganța oricărui om se bazează, în întregime, pe această calitate a esenței hranei - ființa; este o
fază temporară. Înțelegând acest lucru, ajungi la concluzia că ea nu-i reală, iar cel care înțelege că ființa nu-i
reală este de fapt Eternul.
În acest joc, te mai poți agăța de vreo identitate ca fiind exclusiv a ta şi care să nu dispară?
V: Nu.
Traducător: Acești oameni au venit aici dintr-un sat şi vor să-l ia pe Maharaj la ei, acolo, cu mașina.
M: Acolo, în satul tău, va fi cineva în stare să înțeleagă acest tip de discuție?
V: Nu, nimeni nu va înțelege. Este ceva peste puterile celorlalți. Oamenii s-ar putea să se înfurie şi chiar să
te bată.
M: Nu, n-o vor face. Străinii s-ar putea să mă atace, fiindcă ei cred că-l critic pe Hristos. Eu arăt însă
adevărata poziție a lui Hristos, starea actuală. Ce i s-a întâmplat lui Hristos, mi se poate întâmpla și mie.
Hristos a vorbit despre fapte, despre adevăr, dar oamenii s-au înfuriat şi l-au crucificat. Acum, ei țin la
simbolul crucii. Câtă vreme ceea ce spun eu se află dincolo de înțelegerea lor, oamenii vor fi tulburați.
Eu fac toate aceste Bhajane şi țin aceste discursuri la comanda Gurului meu. Când voi merge în acel sat,
le voi vorbi oamenilor despre Dumnezeu şi adepți; ei nu vor fi în stare să înțeleagă, așa că le voi vorbi pe
înțelesul lor. Pentru ignorant, acesta-i adevărul: Dumnezeu este veșnic, există păcat şi virtute. Toate astea-s
adevărate pentru ignorant, însă sunt numai din auzite.
Se spune că Dumnezeu şi lumea sunt străvechi, veșnice. Când eu nu existam, nu știam nimic despre
această lume veșnica şi nici despre Dumnezeu cel etern, deci atunci când eu nu eram, ei nu existau.
Să luăm exemplul lumii din vis; acolo eu văd un spectacol grandios, cu castele străvechi, munți bătrâni,
dar visul meu este unul foarte nou şi proaspăt. Eu visez doar pentru o clipă, deci cum ar putea fi acel
spectacol ceva străvechi? Similar, asta se întâmplă tot pentru o clipă, așa că atâta vreme cât există ființa,
există şi lumea; nu există nicio lume fără ființa mea.
112
Eu cred că tu asculți ceea ce-ți spun şi înţelegi cum trebuie, iar dacă așa este, atunci de ce ţi-ar mai frică
de moarte? La urma urmei, ce-i moartea? Acest corp este la fel cu o lampă cu gaz, fitilul ei este aprins cu
ființa. Tu știi că flacăra se va stinge când gazul se termină și „Eu sunt” va dispărea.
Gurul meu mi-a spus să fiu una cu acea fiinţă. Când eşti una cu ea, acel principiu adevărat îți va dezvălui
tot misterul acestei ființe şi, în acel proces, tu o vei depăși, dar fii foarte umil şi foarte devotat.
V: Această fiinţă, gândurile, personalitatea și chiar venirea mea aici, nu-s decât un accident, căci nu există
niciun motiv, nu-i așa?
M: Da. Orice se presupune a se întâmpla, nu-i decât iluzie. Nimic nu se întâmplă cu adevărat, fiindcă
conceptul de bază, ființa, ea însăși este o iluzie.
Atunci când scapi de acest organism corp-minte, tu eşti ființa manifestată, însă în acea stare manifestată,
tu depășești chiar şi ființa. Realizând că eşti manifestatul, scapi de fiinţă. Tu eşti în fiinţă, în non-fiinţă şi
dincolo de asta.
V: Înseamnă că tu eşti nimic, adică ultimul stadiu?
M: Cine mai este acolo ca să spună asta? Cine va spune că el nu-i asta sau aia?
V: Flacăra ființei în gura lui Brahma! Ce este cel ce face să se simtă asta? Există cineva care ignoră sau se
concentrează la asta?
M: Acela privește doar acele trăiri, privește pur şi simplu ceea ce vede, este conștient.
Ființa, „Eu sunt”, este doar un instrument, nu eşti tu. Ea-i un instrument al cunoașterii şi cel mai mare
instrument al cunoașterii este numit Dumnezeu, care-i calitatea esenței hranei. Din asta, tu singur eşti în
stare să vezi orice altceva.
V: Am înțeles eu bine că tu nu curgi odată cu ființa şi nici că tu nu te bucuri de ea? Te tragi îndărăt şi
privești?
M: Chiar dacă curgi odată cu ea, tu eşti separat de ea. S-ar putea să fii în stare să te vezi şi bucurându-te de
ea, însă tu eşti doar privitorul şi nu participantul. Trebuie să-ți aduci aminte că aceste experiențe se
datorează ființei tale, care-i doar calitatea ta şi nu tu. S-ar putea chiar să vezi cum corpul tău stă întins şi fără
viaţă, dar asta-i o parte a ființei şi tu nu eşti asta. Acest lucru este ceea ce trebuie să înţelegi, să privești şi să
vezi.
Ce eşti tu acum şi ce ți-ai dori să fii?
V: Aș dori să mă bucur de principiul atotpătrunzător şi fiu una cu el.
M: Cine este cel care vrea să devină una cu principiul atotpătrunzător? Mai întâi de toate, scapă de acel „tu”.
Aici este locul în care toate speranțele, așteptările şi dorințele sunt dizolvate complet, sunt anihilate. La
acest stadiu, ce-a mai rămas din tine? Te bălăcești într-o mulţime de concepte. Câtă vreme noi suntem una
cu acea fiinţă, mereu ne place să-avem concepte reale şi înalte despre noi înșine.
29 martie 1980
Maharaj: Odată ce corpul ajunge să moară, el se combină cu cele cinci elemente, suflul vital se amestecă cu
aerul şi conştiinţa se contopește cu Conştiinţa Universală. În consecință, conştiinţa, cea care-a fost subiectul
celor trei gune în corp, se eliberează de ele și devine Nirguna. Ideea de renaștere este un concept, întrucât ca
ceva să renască, mai întâi trebuie să moară. Ce-i mort? Nimic nu-i mort. Cine să renască? Nimeni nu-i
născut.
Indiferent de educația primită, ea s-a întemeiat pe organismul corp-minte, așa că oricâte concepte deții
tu, ele vor rămâne doar concepte. Odată ce corpul se contopește cu cele cinci elemente, respirația cu aerul şi
conştiinţa devine Conștiința Universală, conceptele nu vor mai avea niciun suport. Unde se vor duce ele?
113
Conştiinţa Universală nu vine de nicăieri; ea-i universală; există într-o formă latentă în totalitatea hranei.
Ea nu vine de nicăieri, este deja latentă şi de îndată ce se creează forma, în mod automat se manifestă în ea
simultan forța vitală şi conştiinţa.
Copacul este prezent într-o stare latentă în sămânța infinitezimală. La timpul potrivit, el va crește şi se va
înmulți. Această sămânță, acest suport chimic, această fiinţă, conține întregul tău univers. Pune întrebări din
punctul de vedere al acestei ființe şi nu din ceea ce-ai auzit sau ai adunat.
Această fiinţă are propriile ei calități latente, prin care se exprimă pe sine în această manifestare. Cum se
comportă ea în lume? Prin intermediul proprietăților sale mecanice; ea are propria sa cale mecanică prin
care va funcționa. Aceste caracteristici mecanice sunt latente în principiul chimic. Să luăm exemplul unui
vierme sau al unei insecte ori a unui șobolan. Ei își fac găurile lor în care să locuiască. Asemănător, oamenii
lucrează după propriul lor mod. De unde răsar toate astea? Ele vin din propria lor fiinţă.
V: Dar există numai o singură fiinţă şi nu mai multe ființe individuale.
M: Aşa cum spațiul este unul singur, la fel și aerul este unul singur, focul este unul singur şi conştiinţa-i una
singură.
Aceasta este rezultatul combinației globale a celor cinci elemente. Prin urmare, conştiinţa-i rezultatul
esenței hranei, care-i produsul curgerii celor cinci elemente.
În clipa concepției, acest principiu al ființei - acest suport chimic - face o fotografie a situației, indiferent
care-i ea și emulsia chimică de pe filmul fotografic primește imprimările. Acest principiu face fotografia în
mod inconștient; la acel nivel, nu există nicio inteligență; apoi, principiul devine destul de matur și-și atinge
ținta adevărată, cea de făt. Ce-i ținta? A se cunoaște pe sine ca „Eu sunt” şi asta se face la timpul potrivit în
copil.
Eu îți vorbesc despre natura ta adevărată - tu eşti Nirguna, la fel ca și Domnul Krishna. Domnul Krishna
era Nenăscutul, Principiul Nirguna - ceea ce eşti chiar tu.
Această Conștiință Universală dă naștere în fiecare clipă atât de multor forme - insecte, animale, oameni
- tuturor speciilor, iar oamenii ne spun că noi am avut mai multe nașteri. Își aduc ei aminte de toate aceste
nașteri? Eu n-am știința conștientă a nașterii mele, ci sunt acuzat c-am fost născut. De fapt, tu accepți aceste
concepte pentru că ți-e frică de moarte.
Cineva care se descotorosește în întregime de venire şi plecare şi, la sfârșit, cineva care se degajează
total tocmai de propriul concept „Eu sunt”, este absolut eliberat.
În India, sadhana este recitarea numelui sacru al lui Dumnezeu. Fără nume sau titlu, tu nu te poți elibera
de lume. Ție ți se dă un anumit nume sau titlu pentru Dumnezeu, iar acel nume este tocmai propriul tău
nume. Când spui numele, el proliferează și-ți dă întreaga cunoaştere, aceasta-i natura ta adevărată. Această
recitare nu trebuie abandonată, indiferent dacă corpul trăiește sau moare, tu trebuie să continui să spui acel
nume. Chiar şi o persoană stupidă ce recită numele sacru, va avea parte de deschidere. Când se întâmplă
asta, oamenii se vor îmbulzi spre ea și-i vor da ascultare şi respect.
În India, această recitare a numelui sacru este foarte importantă, dar în alte țări se pune accentul pe
intelect, fapt ce duce la o mare proliferare a vieţii lumești. În Navanath Sampradaya, această recitare a unei
mantrei sacre - nama - este o tradiție. Acei mari înțelepți ai acestui ordin nu erau oameni educați, ci mai
degrabă persoane naive, dar cu toate acestea, ei au atins Supremul.
Mulți oameni, după ce au citit cartea „Eu sunt Acela” au venit să mă viziteze, dar câtă vreme mă aflam
în mijlocul mulțimii, ei n-au fost în stare să mă localizeze, fiindcă eu n-aveam o personalitate surprinzătoare
şi strălucitoare. În cele din urmă, când mă așezam pe un scaun mai înalt, ei gândeau: „O, acesta trebuie să
fie Guru!”, dar mai întâi priveau la mine şi prin mine.
V: Cât timp Maharaj neagă ideea nașterilor anterioare, se poate spune că există în această viață samskara?
M: Da, dar prietenii pe care-i ai după această naștere vor încerca să-ți spună că-ți sunt prieteni din nașterile
precedente.
30 martie 1980
Vizitator: Dacă „Eu sunt” este rezultatul esenței hranei, cum poate „Eu sunt”-ul lui Babaji să existe fără
hrană?
114
Maharaj: Corpul cauzal, care s-a născut din calitatea esenței hranei lui Sri Babaji, se autosusţine, dar cauza
sa este numai hrana. S-a putea să aibă 2000 sau 4000 de ani şi totuși, el să se autosusţină.
În mitologie, există vreo două personaje care și-au perpetuat mii de ani starea de a fi. Se spune despre ei
că încă sunt vii pe undeva. Ei au corpul cauzal, cel format din esența hranei şi care-i celula lui „Eu sunt”. Cu
toate acestea, în ciuda acelei lungi perioade de viaţă, ar putea ei produce vreo schimbare în jocul celor cinci
elemente? Ar putea opri ei curgerea acestei creații, a hranei şi a distrugerii, care trebuie să continue ca ceva
obișnuit? Ei nu pot interfera cu aceasta, căci se află doar în corpul lor cauzal și observă totul.
V: Cu ce experimentează cineva după moarte stările de rai, iad etc., atunci când atât corpul cât şi intelectul
se dizolvă?
M: Cum poate exista o experiență după moarte, cât timp intelectul şi corpul s-au dizolvat? Ce mai este acolo
ca să experimenteze? Dacă calitatea esenței hranei este complet dizolvată, este plecată, atunci cine mai
continuă?
V: De ce nu există trăirea lui „Eu sunt” de la o vârstă fragedă, sub doi ani, atunci când corpul hrană şi suflul
vital sunt prezente? Este aceasta o stare timpurie de pură conştiinţă?
M: Este ceva ca un mango necopt; dulceața lui există acolo într-o formă incipientă, dar nu-i manifestată
complet. În coacerea fructului de mango, dulceața se trăiește pe sine. În mod asemănător, şi în copil
atingerea lui „Eu sunt” se află într-o condiție latentă, care nu-i dezvoltată în totalitate şi nu se poate
manifesta.
V: Maharaj spune că nu există nicio naștere a vreunui individ - conştiinţa se manifestă numai pe sine. Apoi,
el spune altceva şi anume că atitudinea va conduce la mai multe renașteri.
M: Ignorantului obsedat de renaștere etc. eu îi spun că urmează să aibă mai multe renașteri, însă celui care-i
în stare să înțeleagă, eu îi voi da numai cunoaşterea.
V: Maharaj spune uneori că Brahman nu este un martor şi alteori că El este un martor.
M: Care-i înțelesul pe care ai dori tu să-l dai acestui Brahman? Ce crezi despre acest cuvânt, Brahman?
Brahman înseamnă emanația lumii şi confirmarea simultană că „Eu sunt”.
În acest Brahman totu-i iluzie, dar cine înțelege asta? Principiul, cel care înțelege, realizează şi observă,
este Parabrahman. Observarea se petrece lui Parabrahman.
În această stare de manifestare, totul se schimbă mereu. Nu există nimic permanent şi totul este iluzie.
Acum accepți un Guru şi el îți dă o anumită cunoaştere. Acceptând această cunoaştere, unde mai este
acțiunea ta? Pricepi tu înțelesul a ceea ce primești? Când ți-ai realizat Sinele, natura ta adevărată?
Ai un cont la bancă şi spui că deții 10000 de rupii. E adevărat, banii sunt acolo, dar nu la tine. Tu ai doar
informația cum că cele 10000 de rupii sunt creditate în contul tău. Similar, tu ai auzit despre naștere şi
moarte, însă această informație nu urmează să rămână cu tine, chiar şi informația că tu exiști urmează să
dispară.
Tu, cel care cauți spiritualitatea, ajungi la sfârşitul ei, o împlinești; altfel, tu-ți urmezi modul tău normal
de trai. Trebuie să ajungi la concluzia că eşti Nenăscut și că vei rămâne veșnic Nenăscut. Lumea şi mintea -
totul - nu sunt reale, dar eu nu sunt asta!
02 aprilie 1980
Maharaj: Vorbeam vrute şi nevrute şi, la un moment dat, cel care mă asculta a fost total dezamăgit şi
frustrat şi a rupt-o la fugă. A doua zi, s-a reîntors şi m-a provocat, așa că eu i-am spus: „Oh, da, discursul tău
este unul foarte profund. Dacă mă întâlneam cu tine cu ceva timp în urmă, te-aș fi luat drept Gurul meu.”
După asta el a fost foarte fericit.
Vizitator: Maharaj spunea că ființa nu există fără hrană, însă eu credeam că ființa şi conştiinţa sunt prezente
întotdeauna. Acesta este Absolutul; deci nu-i acelaşi lucru cu hrana sau lucrurile materiale.
115
M: Totul este conştiinţa, dar ea nu-i conștientă de sine decât dacă există un corp. Cunoașterea ființei nu se
întâmplă decât dacă există o formă şi acea formă nu se poate păstra decât dacă există hrană.
V: Conştiinţa depinde de formă?
M: Conştiinţa-i prezentă peste tot, dar cunoașterea acelei conștiințe este dependentă de formă.
V: Aşadar, este imposibilă conştiinţa pură, fără formă?
M: Conştiinţa-i prezentă, dar nu şi cunoașterea ei. Cine va avea cunoașterea?
V: Ieri, Maharaj spunea că această conștiință se lipește de cunoașterea „Eu sunt”, adică de forma materială.
M: Nu se pune problema să se agațe de ea, este acolo și tu nu poți evada din ea.
V: Atunci, la ce-ar trebui să meditez?
M: Rămâi tăcut în conştiinţă. Cel care înțelege calitatea acestei ființe, o transcende şi nu mai este afectat de
naștere sau de moarte.
V: Ce rămâne fără conştiinţă?
M: Starea Absolută, cea din care iau naștere cele cinci elemente sau forma. Atunci când mișcarea-i
înghețată, numai potențialul este prezent. Acesta este Parabrahman; nu există desfășurarea acțiunii.
V: Dar nu există nimic conștient de asta?
M: Absolutul nu se cunoaște pe Sine. Fără ajutorul esenței hranei, conştiinţa corpului nu se cunoaște pe sine.
Nimeni nu se cunoaște pe sine fără corpul esenței hranei.
V: Maharaj se află în Starea Absolută, deci el nu-i conștient de sine însuși?
M: Eu cunosc dintotdeauna această stare.
V: Dar spuneai că Ea nu se cunoaște pe Sine.
M: Dacă există numai acea stare, Ea nu se va cunoaște pe Sine, dar atunci când sunt disponibile acest corp
şi ființa, Ea se cunoaște prin intermediul lor.
V: Ce se întâmplă când corpul dispare?
M: Nicio cunoaştere.
V: Carevasăzică, când Maharaj e mort, el nu mai cunoaște Absolutul?
M: Tot acest joc are loc în împărăția celor cinci elemente. Ce înseamnă moartea? Corpul şi ființa se vor
contopi cu cele cinci elemente.
Ca să se exprime pe Sine, Absolutul are sprijinul acestei ființe compuse din cele cinci elemente şi corpul
disponibil, dar ființa-i alcătuită din materia brută a celor cinci elemente. Absolutul n-are nimic de a face cu
asta, cu excepția faptului că El se exprimă pe Sine prin asta.
În lume, materia pământească trebuie convertită în spiritualitate, ca să înţelegi cât este ea de ireală, în
acest proces tu dizolvi toată această lume.
Eu îți spun într-un limbaj simplu şi clar: «Aceasta-i hrana servită; în această hrană, acest „Eu sunt”
există într-o stare latentă şi el răsare doar atunci când are un corp.» Din nefericire, tu încerci să te identifici
cu acest produs al hranei şi de aici începe tot necazul.
116
V: Dacă Maharaj merge la plimbare şi se împiedică ori de o piatră ori de un schilod cerșetor, pentru el este
totuna?
M: Cum pot face diferența? Pe cine numești tu piatră şi pe cine cerșetor? Eu nu-s un individ. Care-i
întrebarea ta?
V: Înseamnă că Maharaj nu-i preocupat de asta?
M: Detaliul pe care trebuie să-l înțelegi este că nu există nicio personalitate individuală. Întreaga formă şi
fiinţă vin din esența celor cinci elemente. Uită de Maharaj! Nu-i nicio neînțelegere.
Corpul sau ființa vor răspunde în mod firesc pentru acea ființare. Eu, Absolutul, nu-s preocupat de
răspunsul lui. Atunci când un copil are câteva zile, el este doar chintesența esenței hranei. După mai multe
luni, el dezvoltă sensul cunoașterii şi primește amintiri. Acele amintiri sunt înregistrate ca o fotografie pe
suportul chimic, apoi cele cinci simțuri își fac partea lor de treabă şi se primesc şi mai multe amintiri. Mai
târziu, reacțiile au loc potrivit cu acest lucru.
V: Este asta o lege? Trebuie să se întâmple astfel?
M: Tot acest joc este unul mecanic, el este o parte a suportului chimic. Nașterea înseamnă formarea acelui
substrat chimic, care-i chintesența corpului hranei, cel necesar conștiinței ca să apară, să simtă că „Eu sunt”.
Înțelegi tu acum?
V: Acum înţeleg, dar cred că Maharaj trebuie să glumească. El spune că nu vede nicio deosebire între piatră
şi cerșetor, totuși își irosește timpul învățându-i pe oamenii proști; mai există şi cântările continue zilnice,
Bhajana, dar el spune că: „Asta se întâmplă.” Eu cred că trebuie să glumească.
M: Toate astea sunt o glumă.
Traducător: Acea calitate „Eu sunt” din Maharaj se referă la vederea ignoranței altora. Acelei calități a
ființei sale îi place să ajute pe ceilalți şi nu-i place să vadă suferința născută din ignoranță.
V: De ce nu?
M: Fiindcă ființa va acționa potrivit propriei sale naturi. Asta-i natura ei.
V: Este oarecum ciudat. Majoritatea oamenilor sau suporturile lor chimice vor să se ajute singuri, dar alții
sunt atât de speciali, încât ei vor să-i ajute pe ceilalți.
M: Datorită cărui fapt te situezi de o parte sau de alta?
V: Conştiinţa corpului, substratul chimic etc.
M: Tu nu-ți concentrezi atenția asupra principiului ființei. Doar fii acolo. Totul se petrece în acea fiinţă, dar
tu, Absolutul, nu eşti asta. Vei înțelege treptat.
V: Eu știu că nu-s degetul meu, dar cu toate astea...nu-l voi mușca.
M: Nu porni nicio acțiune. ÎNȚELEGE! Din nou, tu iar încerci să acționezi ca un individ...Ca să înţelegi ce-
ți spun, este imperios necesar să-ți afli refugiul în meditație.
Nu te lăsa ispitit de concepte, doar sălășluiește în liniște.
117
Glosar
ADVAITA non-dualitate
ADYA primordial; originar
AGNI foc
AHAM eu; ego
AJNANA ignoranță
AKASHA eter
ANANDA fericire; bucurie; extaz
ATMA Sinele
AVATAR încarnare divină
BHAGAVAN Dumnezeu
BHAJAN adorarea lui Dumnezeu
BHAKTA adept, adorator
BHAKTI devoțiune; iubirea de Dumnezeu
BIJA sămânță; sursă
BRAHMAN Dumnezeu Creator
BRAHMA-RANDHRA deschizătura din creștetul capului (fontanela)
BUDDHI intelect
CHAIANYA conștiința
CHAKRA plex
CHIT Conștiința Universală
CHITAKASA eter mental [atotcuprinzător]
CHITTA materie mentală
DEVA fiinţă divină
DHYANA meditație; contemplație
GANAPATI o zeitate hindusă
GAYATRI mantra vedică sacră
GÎTA cântec
GUNA calitate înnăscută
GURU învățător; maestru
HANUMAN o zeitate puternică; fiul Zeului Vântului, un mare adept al lui Sri Rama;
faimoasa maimuță care l-a ajutat pe Rama în lupta lui cu Ravana
HATHA YOGA un sistem Yoga prin care se câștigă controlul asupra corpului fizic şi al
Pranei
HETU cauză; rațiune
118
HIRANYAGARBHA inteligența cosmică; mintea cosmică; oul cosmic
ISHWARA Dumnezeu
JAGAT lumea; schimbarea
JAGRAT starea de veghe
JAPA repetarea numelui lui Dumnezeu; repetarea unei mantre
JIVA sufletul individuală
JNANA cunoașterea
KALPANA imaginația minții; creația
KAMA dorința; pofta
KARMA acțiunea
KARTA făptuitorul
KENDRA centrul; inima
KOSA învelișul
KRIYA acțiunea fizică
KUMBHAKA reținerea respirației
KUNDALINI energia cosmică primordială localizată în individ
LAYA disoluția, contopirea
LILA jocul
LINGA simbolul
MAHA măreț
MAHATTVA Marele Principiu
MAHESVARA Marele Domn
MANANA gândirea constantă; reflecția; meditația
MANAS mintea; calitatea de a gândi
MANOLAYA involuția sau disoluția minții în cauza sa
MANTRA silaba sacră; un cuvânt sau un set de cuvinte sacre
MARGA cale sau drum
MAUNA sau MOUNA tăcere
MAYA puterea iluzorie a lui Brahman; puterea universului proiectat
MOKSHA sau MUKTI eliberarea
MOUNA vezi MAUNA
MUKTI vezi MOKSHA
MOOLA originea; rădăcina; baza
MUMUKSHU căutătorul eliberării
MUNI înțelept; o persoană austeră
MURTI idol
NADA sunet mistic
NADI nerv; curent psihic
119
NAMARUPA nume și formă; natura lumii
NETI-NETI „nici aceasta, nici aceea”; negarea tuturor numelor și formelor, în
vederea a ajungerii la Adevărul Etern fundamental
NIRGUNA fără atribute
NIRGUNABRAHMAN impersonalul, Absolutul fără atribute
NIRVANA eliberarea; dezrobirea finală
NIRVIKAPPA fără modificările minții
NISKAMA fără dorințe
PANDIT un om învățat; un savant; un înțelept
PARA suprem, Altul
PARABRAHMAN Supremul Absolut
PRAJNA conștiința; trezirea
PRAKRITI materia cauzală, mai numită SHAKTI
PRALAYA disoluția; contopirea completă
PRANA energia vitală; suflul vital
PREMA iubirea divină (pentru Dumnezeu)
PUJA venerația
PURNA deplin; complet; infinit
PURUSHA Sinele care locuiește în inima tuturor lucrurilor
RAJAS unul din cele trei aspecte ale energiei cosmice; pasiune; agitație
SADHAKA aspirant spiritual
SADHANA practică spirituală
SADHU om pios, religios; un sanyasin
SAGUNA BRAHMAN Absolutul conceput ca fiind dotat cu toate calitățile
SAKTI sau SHAKTI putere; energie; forță
SAMADHI Integralitatea; aici mintea se identifică cu obiectul meditației
SAMSARA procesul vieții lumești
SAMSKARA impresie
SANKALPA gând; dorință; imaginație
SASTRA vezi SHASTRA
SAT existență; ființă; realitate
SAT-CHIT-ANANDA Existență – Conștiință – Beatitudine
SATSANG asocierea cu înțelepciunea
SATTVA sau SATTWA lumină; puritate
SHAKTI vezi PRAKRITI; SAKTI
SHASTRA sau SASTRA scriptură
SIDDHA un yoghin perfect
SIDDHI putere psihică
120
SLOKA vers de rugăciune
SPHURNA trepidație sau ruptură; forță arzătoare; vibrație
SUNYA vacuitate
SUSUMNA un traseu nervos important care trece prin coloana vertebrală și
prin care se ridică Kundalini
SUSUPTI somn profund
SUTRA o propoziție concisă
SWARUPA esența; natura esențială; adevărata natură a Ființei
TATTVA element; esență; principiu
TURIYA starea de supraconștiință
UPANISHAD parte din cunoașterea scrisă în Vede
VAC sau VAK discurs
VAIKUNTHA reședința Domnului Krishna
VAIRAGYA indiferență față de chestiunile lumești
VAK vezi VAC
VASANA dorință subtilă
VAYU Zeul Aerului; aer; suflul vital
VEDA o scriptură hindusă
VEDANTA sfârșitul Vedelor
VICHARA introspecție în natura Sinelui
VIDYA cunoașterea lui Brahman
VIJNANA principiul inteligenței pure
VIRAT macrocosmosul; lumea fizică
VIVEKA deosebirea dintre Real și nereal
VRITTI unda-gând; modificare mentală
VYASA numele unui mare înțelept care a scris Brahma Sutras
YAMA Domnul Morții
YOGA Uniune; filozofia înțeleptului Patanjali; unirea omului cu Dumnezeu
YOGI cel ce practică Yoga
121

Seminte de Constiinta

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Seminte de Constiinta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Semințe de Conștiință

Înțelepciunea lui Sri Nisargadatta Maharaj

Editor: Jean Dunn

7 iulie 1979 22 septembrie 1979

Să ne rugăm lui Nisargadatta Maharaj, marele mistic al lui Bharat!

Dr. Damayantie Doongagi

M: Cine vorbește? Și cui?

V: Cine-mi spune să vin aici şi să fiu la picioarele tale?

V: Cum confirmi conștiința?

M: Cum confirmi faptul că tu ești așezat? Cu efort sau fără efort?

V: Nu cumva contemplatoru-i tot un concept al minții?

M: Conceptul și mintea sunt razele de lumină ce vin de la contemplator.

V: Este „Eu sunt” suma totală a tot ce percep?

V: Știu, dar mintea mea simte că trebuie să scap de asta.

V: Toate activitățile sunt ale corpului-minte.

V: Sinele meu adevărat.

V: Cum poate să aibă cineva succes în a scăpa de această identificare?

V: Păi n-am cuvinte.

Vizitator: Uneori da, alteori nu.

M: Cine spune asta? Cine-ți spune ție asta?

V: Indiferent ce se petrece, nu există nici pierdere, nici câștig.

M: Mai vrei să întrebi ceva?

V: Acest sentiment există tot timpul.

M: (către altcineva) Ți-ai atins scopul. Ești mulțumit?

V: Oh, da, demult, de atunci când am fost aici.

V: Da. Am ajuns la această concluzie.

M: Pofta înseamnă să crezi că există ceva ce-ți aduce avantaje, oportunități.

V: Asta-i ceva neroditor și, în final, cu totul inutil.

M: Așadar, ai văzut totul și ai înțeles totul. Deci ce prevalează în final?

V: Ce prevalează nu-i tocmai perceptibil.

M: Adică ce-i primordial? Ce se află la origine?

V: La origine nu-i un obiect.

V: Eu experimentez că trec prin propria-mi proiecție.

V: Eu nu-s limitat de experiență sau de limitările experienței.

V: Nu, eu nu-i neg existența, ci-i resping realitatea.

V: Această stare de „Eu sunt manifestat” este ea detașarea?

M: Ce numești tu acel „Eu sunt”?

M: Cunoști tu conștiința? Ești martorul conștiinței?

M: Cărui principiu îi dai acel nume?

V: La tot ce percep sau cunosc. La tot.

M: Cine cunoaște conștiința?

M: Ceea ce nu știi, este cel mai anterior.

V: Starea de manifestare, este ea o stare de atașare?

M: Cunoașterea a existat în pântecele ignoranței și la maturitate, ea a devenit această manifestare, însă

V: Care sunt semnele prin care se recunoaște un jnani?

M: Oh, da, eu observ foarte frumos somnul meu profund.

V: Ca să devii liber, este necesară limitarea?

V: Iubirea-l face cel mai mare escroc.

V: Oamenii ignoranți îl idealizează pe jnani ca fiind iubire. De ce?

M: Da, pentru ignorant există mai multe căi.

V: Iubirea necondiționată n-ar putea fi credința-n formă?

V: Și dincolo de Maya, dincolo de ocean, ce este?

M: Asta-i calitatea ei nativă. Deși ființa e una, ea se manifestă într-o multitudine.

V: Ce-i Sattva guna?

M: Asta depinde în întregime de conștiință și tu nu vrei s-o părăsești.

M: Cine spune asta?

V: Nu știu. De ce trebuie să fie cineva?

M: Cine spune asta?

V: Vorbe, doar vorbe.

M: Care mai este rostul vorbelor, dacă nu există conștiință?

V: Conștiința există. De ce faci aluzie că această conștiință nu știe?

M: Care-i înțelesul a ceea ce spui? Explică ce vrei să zici.

V: Care-i necesitatea de-a atașa un concept la orice există?

M: Dacă simți că „ceva trebuie sau nu să fie”, ce există la bază?