Meditatii Cu Nisargadatta Maharaj

1
MEDITAȚII
cu
SRI NISARGADATTA MAHARAJ
Editor: Suresh N. Mehta
Traducere din engleză în română: Damema Ro

2
NIRUPANE
CUPRINS
Nota editorului
Introducere
Nirupana 1 – Duminică, 27 noiembrie 1977
Nirupana 2 – Joi, 01 decembrie 1977
Nirupana 3 – Compilație
Nirupana 5 – Duminică, 25 decembrie 1977
Nirupana 6 – Joi, 05 ianuarie 1978
Nirupana 7 – Duminică, 15 ianuarie 1978
Nirupana 11 – Joi, 09 februarie 1978
Nirupana 13 – Joi, 02 martie 1978
Nirupana 14 – Duminică, 05 martie 1978
Nirupana 15 – Joi,09 martie 1978
3
Nirupana 20 – Duminică, 2 aprilie 1978
Nirupana 21 – Duminică,09 aprilie 1978
Nirupana 22 – Joi, 13 aprilie 1978
Nirupana 28 – Sâmbătă, 13 mai 1978
Nirupana 29 – Duminică, 14 mai 1978
Nirupana 31 – Joi, 25 mai 1978
Nirupana 33 – Marți, 06 iunie 1978
Nirupana 34 – Joi, 08 iunie 1978
Nirupana 35 – Duminică, 11 iunie 1978
Nirupana 41 – Joi, 06 iulie 1978
Nirupana 42 – Duminică, 09 iulie 1978
Nirupana 48 – Joi, 03 august 1978
Nirupana 49 – Duminică, 06 august 1978
Nirupana 50 – Joi, 10 august, 1978
Nirupana 51 – Marți, 15 august 1978
4
Nirupana 53 – Sâmbătă, 19 august 1978
Nirupana 54 – Miercuri, 23 august 1978
Nirupana 58 – Duminică, 03 septembrie 1978
Nirupana 60 – Joi, 14 septembrie 1978
Nirupana 64 – Duminică, 08 octombrie 1978
Nirupana 65 – Joi, 12 octombrie 1978
Nirupana 70 – Joi, 02 noiembrie 1978
Nirupana 75 – Sâmbătă, 18 noiembrie 1978
Nirupana 88 – Vineri, 26 ianuarie 1979
5
Nirupana 92 – Duminică, 11 februarie 1979
Nirupana 93 – Duminică, 18 februarie 1979
Nirupana 102 – Miercuri, 28 martie 1979
Nirupana 108 – Duminică,13 mai 1979
Nirupana 110 – Miercuri, 30 mai 1979
Nirupana 118 –Luni, 09 iulie 1979
Nirupana 122 – Joi, August 2, 1979
Nirupana 126 – Sâmbătă, 18 august 1979
6
Nirupana 134 – Sâmbătă, 06 octombrie 1979
Glosar
7
Nota editorului
Materialul prezentat aici se bazează pe însemnările luate de Shri Dinkar Kshirsagar în timp ce participa
la adunările zilnice la reședința Sri Nisargadatta Maharaj. Acest lucru a fost făcut în perioada 1977-1979,
înainte ca Maharaj să moară în 1981.
Maharaj avea convorbiri dimineața și după-amiaza, mai ales sub formă de întrebare-răspuns, cu
traducătorul așezat lângă el. Un mic grup i se alătura în meditație la ora 6:30 dimineața. În plus, mai avea
loc o mică adunare mai târziu, seara, cu conversații în marathi. Sri Dinkar participa de obicei la întrunirile
de joi și duminică seara, precum și de sărbători. Marathi fiind limba lui maternă, îi era mai ușor să
urmărească direct cuvintele lui Maharaj. El a notat textual în marathi cuvintele înțelepte, drept urmare noi
suntem norocoși s-avem o înregistrare directă și exactă.
Notițele zilnice sunt intitulate Nirupane. Cuvântul înseamnă „investigare”, „definire”, „căutare” etc.
Maharaj spune: „A-ți vorbi despre natura ta adevărată, despre ce este și cum este ea, acesta-i înțelesul
cuvântului Nirupana”.
Spre sfârșitul vieții sale, Maharaj a preferat să sublinieze învățătura sa de bază și nu să rămână la
subiecte periferice. El obișnuia să spună că ceea ce se discuta la acea vreme era total diferit de dialogurile
anterioare, cele prezentate în cartea „Eu sunt Acela”.
Aceste notițe au fost examinate de Maharaj și el a încurajat distribuirea lor. Frazele sunt lăsate în mare
parte în forma în care-au fost rostite, fără vreo altă rearanjare.
Consider Nirupanele ca fiind pasaje pentru meditație. Acesta-i scopul lor și într-acolo ele conduc. Este
posibil ca ele să pară repetitive, dar există o nuanță diferită pentru fiecare dintre ele, aproape de fiecare dată
când le citiți. În consecință, aceasta nu-i o carte de citit dintr-o suflare. Mai degrabă trebuie citit câte un
pasaj la întâmplare și meditat la el. Acest lucru va smulge toate vălurile interne și externe și va lăsa nucleul
vostru cel mai lăuntric gol și fără suport și, în cele din urmă, fără concepte, metode sau sistem de care să se
agațe. La baza sa, desigur, se află învățăturile non-duale ale Vedantei sau a altor școli de gândire similare.
Unicitatea sa constă în faptul că aici mesajul ne vine din experiența directă a unui maestru iluminat,
exprimată spontan.
Prima încercare de traducere a acestor însemnări o datorăm doamnei dr. Damayantie Doongaji, unul
dintre discipolii în vârstă ai lui Maharaj. Ea a transmis textele scrise de mână prietenei sale Jean Dunn, la
mijlocul anilor '90. Jean publicase deja câteva cărți cu învățăturile lui Maharaj. La rândul ei, Jean mi-a cerut
să-mi asum sarcina de editare a acestui material. Ulterior, Sri Dinkar a revizuit prima traducere și eu am
reeditat-o prin mai multe iterații. În cele din urmă, am verificat-o după notițele luate de el în marathi, câte o
frază din când în când. Micul meu regret este c-a fost nevoie de atât de mult timp pentru a duce la bun
sfârșit această strădanie.
Este dificil de tradus în engleză cuvintele originale (din sanscrită, precum și marathi colocvial), fiindcă
echivalente exacte nu există. Astfel, cititorii familiarizați vor putea interpreta echivalenții cu sensul
contextual corect. Desigur că există o mulțime de precedente. Repet: ceea ce avem aici este inexprimabil în
cuvinte ca atare. Conținutul este prezentat în limbile cunoscute cu limitările lor fundamentale. Uneori,
termenii sunt subliniați sau explicați, alteori ei sunt sugerați.
De asemenea, de multe ori aceleași cuvinte sunt folosite pentru a exprima un sens sau o interpretare
diferită. De exemplu, cuvântul „conștiință” a fost folosit ca prana - forța vieții; cu sensul de conștientizare;
cu înțelesul de cunoaștere; ca „Sine” sau ca rădăcină finală a manifestării - Brahman. Prin urmare, este
foarte important contextul.
Eu am avut norocul să particip la discuțiile lui Maharaj din anotimpul musonic al anului 1979, pe vremea
când locuiam în Mumbai.
În timpul unei vizite la Sri Ramanashram din Tiruvannamalai, cu un an înainte, cineva mi-a dat adresa
lui Maharaj. Mai târziu, când am citit un articol scris de Jean Dunn în revista ashramului, Calea Muntelui,
m-am hotărât să merg să-l vizitez.
Este imposibil de ghicit cum, de ce și când se întâmplă lucrurile!
Pe măsură ce reflectez la aceste vizite, sentimentul cel mai ascuțit ce apare este un simț al harului.
Maharaj nu s-a numit Guru. Și totuși, eu cred că dacă ai fi fost „inițiat”, ai fi experimentat cumva acest
8
lucru. Părea că el nu-și forma o imagine despre tine ca atare. Rareori îi chema pe oameni după numele lor,
de parcă ei n-aveam nume. Mintea lui părea că nu înregistra întâlnirile.
Într-un fel, întrebările pe care le aveam și care n-au fost rostite niciodată, au primit răspunsuri în timpul
sesiunii. Parcă divinitatea-și juca rolul, dar nu exista niciun jucător, ca să spun așa. Din când în când, el te
privea și te chestiona privitor la întrebare. Sfatul lui principal era să meditezi regulat asupra sensului lui „Eu
sunt”.
După câteva luni, când i-am spus că mă întorc în SUA, singurul său comentariu a fost: „Trebuie să-ți
treacă timpul cumva.” Atunci l-am întrebat dacă-l voi mai revedea din nou și el mi-a aruncat o privire ce
sugera că nu-i plac deloc astfel de întrebări. După acea mi-a spus că-l voi mai vedea. S-a întâmplat să fac o
călătorie rapidă înapoi în India, cam cu un an și jumătate mai târziu și atunci el m-a binecuvântat cu o
întâlnire. Opt luni mai târziu a murit.
Câteva citate din Nirupane au fost prezentate și într-o publicație intitulată „Învățăturile înțelepciunii lui
Nisargadatta Maharaj”, editată de Inner Directions în 2003.
Eu îi sunt recunoscător lui Sri Dinkar pentru că mi-a permis să-i editez însemnările sale minuțioase și să
le public. De asemenea, îi sunt recunoscător regretatei doamne Damayantie Doongaji pentru inițierea acestui
lucru și prietenilor și mentorilor mei Jean Dunn și Saumitra K. Mullarpattan pentru îndrumare și încurajare.
Acesta din urmă mă rugase să-l contactez pe Gautam Sachdeva de la editura Yogi Impressions, pentru
publicarea aceluiași material.
Îi sunt recunoscător lui Gautam, pentru că a reușit să realizeze cartea. De asemenea, trebuie să-i
mulțumesc atât lui cât și echipei sale pentru o analiză atentă, aprofundată și extinsă a textului, pentru
sintaxă, punctuație și coerență.
Editura lui Gautam publicase mai înainte trei cărți despre Maharaj, el însuși fiind profund inspirat de
Învățătură. A surprins „esența” acestei cărți într-un scurt videoclip ce poate fi vizionat pe YouTube:
http://youtu.be/NaIvHDpbFqM sau http://tinyurl.com/MaharajBook1
Suresh N. Mehta
Pleasanton, California
23 iunie 2014
9
Introducere
Cele mai vechi scripturi indiene, Vedele, sunt unele dintre cele mai bătrâne texte din istoria lumii,
majoritatea compuse în Epoca Bronzului. Vedele s-au ocupat în primul rând de aspectele materiale și
nemateriale ale vieții. În timp ce înțelepții și-au îndreptat atenția spre interior pentru a studia conștiința,
revelațiile pe care le-au primit i-au ajutat să compună Upanișadele. Ele sunt o înregistrare a intuițiilor lor.
Fundamentul gândirii spirituale indiene poate fi, în mare parte, urmărit în aceste compoziții.
Înțelepții și-au dat seama că pentru a înțelege mintea și a o stabiliza, erau necesare puritatea gândirii și
concentrarea. Având acest scop, ei au prescris anumite practici spirituale, care au fost în general clasificate
ca Bhakti Yoga (yoga devotamentului), Karma Yoga (yoga acțiunii drepte) și Jnana Yoga (yoga descoperirii
Sinelui).
Sri Nisargadatta Maharaj a fost un yoghin Jnana. În 1932, Gurul său, Sri Siddharameshwar Maharaj, i-a
explicat care-i adevărata natură a omului și i-a cerut să mediteze în acest sens. Nisargadatta Maharaj a urmat
acest lucru foarte sârguincios și în trei ani el a avut o intuiție de neclintit: și-a realizat Sinele.
Maharaj a petrecut aproape 50 de ani împărtășindu-și ideile cu toți căutătorii sinceri. Oameni din întreaga
lume veneau la reședința sa, situată pe o străduță îngustă din Mumbai. Întrebările lor au primit răspuns,
răspuns potrivit stării de spirit a solicitantului. Pentru un înțelept care și-a realizat Sinele, acest proces are
loc fără nicio deliberare și el este spontan.
Natura minții umane este de-a se identifica cu trupul, cu numele și cu forma acestuia, conștient și
inconștient. Această identificare nu ne permite să ajungem la Sinele nostru, cel fără formă și fără calități -
Atman - care-i conștiința pură. Un yoghin Jnana, prin contemplare își realizează Sinele. Asta-i „calea
directă”, cale ce poate fi comparată cu cea a păsării ce zboară direct spre vârf. Este prima parte a căutării
spirituale.
După aceea căutătorul meditează și dobândește cunoașterea conștiinței pure. Apoi înțelege cum ea se
ridică, se susține și apune. Această înțelegere duce la Eliberarea Supremă.
Un înțelept realizat se numește Sadguru - cel care-a realizat apariția, susținerea și disoluția propriei sale
conștiințe. La rândul său, el îl inițiază pe căutător.
În absența unui maestru, Sinele - ca „pură conștiință” - este numit și Sadguru.
Maharaj a explicat sadhana, practica spirituală, după cum urmează:
Ascultarea: Acordarea unei atenții deosebite învățăturii Sadgurului, aduce în mod invariabil
schimbarea. Acest lucru este exemplificat în dialogul dintre Sri Krishna și Arjuna, așa cum este descris în
Gîta. Arjuna a ascultat cu atenție chiar timpul războiului și el a fost eliberat. Nu mai este nevoie s-asculți,
odată ce schimbarea-i completă.
Bhajana: Chitta (mintea interioară) este purificată prin cuvintele și intonarea cântecelor devoționale.
Gândurile lumești sunt în suspensie în acel moment. Pentru unii oameni, asta-i cea mai bună practică.
Intonarea: Repetarea în tăcere numelui unei zeități alese sau a unei mantre (un set secret de cuvinte date
de un Guru), acordând atenție respirației. O mantră este de obicei dată în timpul inițierii unui căutător.
Deoarece mintea și respirația sunt strâns legate, prana (forța vieții) este astfel purificată. Mantra se
personifică. Acest lucru duce la dizolvarea minții și are ca rezultat o stare de samadhi (transă interioară
yoghină).
Înțeleptul Valmiki, care-a fost un bandit cândva, a rostit mantra dată de Narada, mesagerul zeilor.
Făcând acest lucru, el s-a transformat și-a scris magnificul poem epic Ramayana. Purificarea pranei poate
duce la puteri spirituale inerente conștiinței pure. În general, jnani (ființă realizată) se abține să le
folosească.
Meditația: Pentru purificarea minții, cea mai bună practică este dhyana sau meditația. După ce te-ai
trezit din somn și înainte de-a te culca, meditează cel puțin jumătate de oră. Acest lucru-i ceea ce Maharaj
obișnuia să prescrie: „Așează-te într-o poziție fermă, cu spatele drept. Gândește-te la: «Eu nu sunt trupul.
10
Sunt fără formă. Sunt strălucitor, conștiință pură.» Rămâi conștient de conștiința pură fără cuvinte, până
când uiți de tine, treaz fiind. Nu vizualiza nicio zeitate și nu rosti niciun nume. Doar „SĂ FII” și să rămâi
fixat în conștientizarea că „EU SUNT” este începutul și sfârșitul practicii spirituale.”
Maharaj a dat sfaturi spirituale suplimentare:

„Căutarea fericirii este cauza suferinței.”
„Lumea este o magazie de dorințe și frică.”
„Adevărata detașare aduce pace.”
„Neliniștea care te frământă și te face să te întrebi „ce se va întâmpla cu mine?” este înlăturată prin
detașare.”
Imaginea noastră de sine - egoul nostru - este întărită prin aspirații. Prin urmare, suntem sfătuiți să
respingem aspirațiile personale. Sfârșitul căutării este, în final, apariția realizării de Sine care-i atemporală.
Sentimentul „Eu sunt” există întotdeauna în momentul prezent. Eternitatea-i în momentul prezent. Nouă
ne lipsește acest lucru, pentru că mintea noastră rătăcește între trecut și viitor. Trebuie să-nțelegem că nu
există nimic de care să ne temem.
Conștiința și lumea apar împreună și dispar tot împreună. Ele sunt cele două fațete ale aceleiași monede.
Lumea există atâta timp cât există mintea. Lumea ia naștere odată cu nașterea corpului. Dă-ți seama că
lumea-i în tine și nu tu ești în lume.
Maharaj spune: „Din punctul tău de vedere, tu te naști și vei muri. Din punctul meu de vedere, lumea
apare și apoi dispare.” Nimeni nu poate schimba lumea, dar fiecare se poate schimba pe sine și poate
deveni liber de dorință și frică.
Întâlnirea c-un Sadguru este cel mai prețios lucru din viața unui căutător. Sentimentul de neliniște pe
care-l simte căutătorul și nemulțumirea divină sunt binecuvântări venite de la Guru.
Căutătorul trebuie să urmeze învățătura cu iubire și credință. Să nu-l vezi pe Guru ca pe-o persoană
fizică! Să-i urmezi învățătura cu seriozitate, este lucrul de cea mai mare importanță!
M-am întâlnit pentru prima dată cu Maharaj pe 14 mai 1977. Două zile mai târziu, el mi-a dat inițierea.
De obicei, îl vizitam în zilele de joi și duminică seara. Primele șase luni au fost pentru mine foarte dificile,
fiindcă tot ce-am auzit a fost diferit de cunoștințele mele tradiționale și acest lucru a condus la un conflict.
Maharaj ne-a învățat că nu există nimic de atins sau nimic de pierdut, ci trebuie să înțelegem, nu din punct
de vedere intelectual ci în fapt, creșterea și dizolvarea conștiinței, precum și relația ei cu lumea.
Am început să notez propoziții importante, pentru a putea reflecta la ele mai târziu. Acestea au stat la
baza Nirupanelor.
Maharaj n-a fost nici predicator, nici filosof, nici misionar. El a vorbit din propria lui experiență directă,
în limbajul său simplu. Obișnuia să spună că dacă iei câteva fraze din convorbirile sale și meditezi constant
la ele, atunci vei fi liber.
Eu am avut norocul să mă aflu în prezența sfântă a lui Maharaj timp de patru ani, până în ultima zi a
existenței sale fizice.
Fie ca pasajele din paginile următoare să vă conducă la Adevăr! Inevitabil, ele așa o vor face!
Dinkar Kshirsagar
11
Nirupana 1
Duminică, 27 noiembrie 1977
Toate activitățile lumești se fac de dragul distracției conștiinței fiecărei ființe vii.
Calitatea fructelor depinde de calitatea sămânței. Prin urmare, este important s-asculți lucruri bune.
Ceea ce se vede este reflectarea propriei conștiințe a Văzătorului. Cel care pătrunde (tu, conștiință fiind)
și cel pătruns (universul manifestat) nu-s diferiți; sunt unul și aceeași. Acela prin care-i creat spațiul există
în noi. Mintea n-are nici naștere, nici moarte. Mintea înseamnă vorbirea (gândurile). Mintea tace atunci când
fluxul de cuvinte încetează. Cuvântul vine din spațiu, mintea vine prin cuvânt, iar comportamentul tău
depinde de mintea ta. (Din această perspectivă, primul cuvânt sonor este „OM”, cel care simbolizează
manifestarea - prima vibrație. Mintea-i formată din cuvintele sale.) De fapt, nu tu ești cel care face ceva.
Porți haine, dar nu spui că „eu sunt hainele”. Similar, învață să spui că „eu nu sunt corpul”. Forma ta este
de natura spațiului.
(În acest discurs, Maharaj ne spune să ne întoarcem la Sursa noastră. Când ne trezim dimineața, prima
care-apare este conștiința-sămânță, doar un sentiment al ființei noastre. În câteva secunde, această
conștiință-sămânță se extinde și spațiul intră în existență. În acest spațiu se vede totul, inclusiv propriul
nostru corp. Acest lucru se întâmplă în fiecare zi, încă din copilăria noastră; de atunci noi ne-am identificat
cu trupul. Această impresie adânc înrădăcinată nu poate fi respinsă fără îndrumarea unui Guru luminat.
Gurul ne cere să mergem spre interior, spunând că: „Eu nu sunt corpul. Eu sunt conștiința din corp”.)
Nirupana 2
Joi, 01 decembrie 1977
Brahman (manifestarea) este etern. Cu toate acestea, nici măcar conceptul „eu sunt Domnul Vishnu” nu
durează. Ce înseamnă asta? Înțelesul poate fi priceput prin austerități? El poate fi înțeles doar printr-un
discernământ corect. (Maharaj subliniază că Vishnu poate fi Cel suprem, dar atunci când El doarme, uită de
toate, inclusiv de propriul său nume. Atâta timp cât cineva se consideră a fi un corp, chiar dacă acest cineva
este o întrupare, nu-i posibil să rămână în adevărata lui stare de a fi.)
A ține cont de ceea ce auzi, este meditație.
Ceea ce se făcea în copilărie, era adevărat, la fel și ceea ce se făcea în tinerețe sau la bătrânețe, dar, în
cele din urmă, trebuie să ne dăm seama că a fost cu totul fals (fiindcă a trecut odată cu timpul).
Eliberarea înseamnă să fii liber. Este eliberarea de propriile noastre concepte, de robia minții, a
intelectului și-a imaginației noastre. Sinele-i liber de conceptul „vreau să fiu” și El n-are nevoie de nicio
eliberare.
Cel care-a recunoscut sursa minții și-a intelectului rămâne liber de neplăcerea rezultată, cea care apare
din conștiința-corp.
Parabrahman (Absolutul) nu aparține niciunei organizații. Toate cultele-s concepte și toate conceptele-s
incomplete.
Ce înseamnă cuvântul Gurului? Este: „Tu nu ești corpul, ești conștiința din corp”. Ține-te de asta!
Timpul se va sfârși, dar tu nu te vei sfârși niciodată. Cel care spune „eu sunt corpul” nu va înțelege acest
lucru niciodată.
Când timpul nu există, nu există lume. (Acest timp nu-i cel măsurat cu ceasul. Maharaj spune că timpul
începe odată cu nașterea persoanei. Timpu-i cel care se naște și nu copilul. Așadar, lumea-i acolo câtă vreme
ești tu.)
Știi că „ești”. Asta-i suferința. Conștiința din corp este motivul pentru care-i văzut totul. Această subtilă
senzație de sine este Gurul. Amintește-ți întotdeauna de acest lucru. Asta-i meditația. Chiar dacă simțul pur
al ființei nu-i ținut în mod conștient în minte, el este întotdeauna acolo. Experiența timpului dispare odată cu
lumea, la fel ca sfârșitul unui vis. Cel care-i martor la dizolvarea universului, este cu siguranță anterior lui.
Situația-i aidoma cu cea a unui om adormit care asistă la un vis.
12
Vei obține timp pentru spiritualitate numai atunci când mintea ta-i tăcută. Pentru asta, concentrează-te
asupra obiectivului. Krishna spune: „Aceasta, prin care lumea-i cunoscută, este natura Mea, precum și a ta”.
Maya-i greu de înțeles. Ea blochează calea spre realizarea de Sine, cu excepția cazului în care există
devotament față de Guru. Practică devotamentul non-dual. Prinde cunoașterea că „Eu sunt”. (Aici, Gurul
nu-i o persoană fizică, este pura ta conștiință. Se mai numește și Jnana. Sensul comun al Mayei este iluzia.
Maya-rădăcină este conștiința-sămânță.)
Prin respectarea cuvântului Gurului tu vei crește spiritual și vei fi fericit și-n viața domestică.
Se spune că există trei gune (calități). La drept vorbind, există numai una singură – guna Sattva -
conștiință pură. Când ea se consideră făptuitorul, este guna Tamas. Când ea-i activă, este guna Rajas.
Prezența acestor gune este cunoscută prin relațiile lumești.
Nirupana 3
Compilație
(Această Nirupana este o colecție de propoziții compilate de-a lungul unei perioade de timp. Ele
reprezintă o afirmație unică a unui om iluminat. În general, Maharaj n-a vorbit despre el însuși.)
«Identitatea mea este dincolo de descriere. Eu n-am niciun folos pentru mine însumi. Alții mă pot găsi
util, în funcție de credința lor. Adevărul etern, Parabrahman, este întotdeauna cu mine. Experiența
acumulată în 81 de ani este singura piedică care m-a cuprins. Câtă vreme eu sunt dincolo de simțământul
„Eu sunt”, cum pot săvârși vreun păcat sau act virtuos?»
«Eu am văzut existența-conștiința-beatitudinea (sat-chit-ananda) în forma ei goală, de aceea vorbesc așa.

Parabrahman – nemanifestatul - îl îndrumă pe Brahman - manifestatul. Eu nu-i vorbesc unei persoane ca
persoană. Eu îi vorbesc conștiinței pure și nu corpului. Dacă tu asculți fiind identificat cu forma corpului, nu
vei înțelegi asta.»
«Am acceptat ceea ce m-a învățat Gurul meu și niciun alt sfat. Datorită Mayei, am simțit că „Eu sunt” -
ceea ce nu exista înainte de Maya. În clipa-n care mi-am dat seama de această greșeală, am știut că eu am
existat dintotdeauna, dar fără cunoaștere.»
«Eu sunt pe deplin conștient că adoratorul nu-i diferit de mine. Eu nu-i vorbesc individului, ci conștiinței
și iubirii dinăuntrul lui. Între noi există o prietenie veșnică, dar numai dacă o păstrezi. Diferența dintre tine
și mine a dispărut. Simțul individualității este înlocuit c-un sentiment al totalității. Acum, moartea a devenit
de natura Absolutului.»
«Răspunsurile mele la întrebările tale apar spontan. Eu nu mă gândesc la ele.»
«Nașterea mea este nașterea lumii. Sursa discursului meu este pântecele de aur (Hiranya Garbha) prin
care-i creată lumea.»
«Aici, cuvântul îi răspunde cuvântului. Cu toate acestea, eu sunt în afara cuvântului. În identitatea mea
nu există lumină, nu există întuneric, nu există „eu” și nici „tu”. Cine mă va recunoaște în starea mea
nemanifestată? Eu pot fi cunoscut numai atunci când însuși Cunoscătoru-i dizolvat. Când pasiunile-s tăcute,
nu există nicio dorință de-a ieși în afară. Eu sunt Martorul „ființei” și al „neființei”»
«Eu îți dau cunoașterea adevăratei mele naturi. Ascultă ca și când ea ar fi a ta. Prin harul Gurului, eu am
gustat realizarea de Sine. Fiindcă mi-am cunoscut adevărata natură, marii cărturari nu pot concura cu mine
în discuții. Oameni bogați, lume cu o înaltă educație și demnitari vin să mă întâlnească. Mă comport cu ei la
fel cum aș face-o cu oricine. Eu cunosc de ce și cum simte cineva că „este”. Așadar, nu văd nicio diferență
între mare și mic. Nu văd nicio diferență între Dumnezeu și adorator. Fără discernământ, tu nu vei înțelege
acest lucru.»
13
«Eu am fost încredințat c-am atins o mulțime de cunoștințe și totodată am fost convins și că nu le-am
dobândit deloc. Toate astea-s concepte sezoniere. Am pătimit toate experiențele yoghine. Le-am spălat,
fiindcă nu există o măreție reală în puterile spirituale. Trebuie să știi că eu laud conștiința și-n același timp o
și blamez. Oamenii își bat capul cu amintirile lor. Eu m-am prăjit și m-am mâncat în întregime.»
«Senzația ființei este o chestiune de experiență, dar eu sunt dincolo de asta. Unii oameni susțin c-au
amintiri despre vieți trecute. Eu n-am nici experiența vreunei clipe, măcar.»
«În lume, nu va fi găsită nicio mostră a individualității mele. Eu sunt numai totalitatea. O viață de 100 de
ani în plus nu-i va fi de niciun folos unei persoane ca mine. Am dispărut împreună cu negația. Eu nu-mi sunt
de niciun folos mie însumi. Sunt Parabrahman, Cel fără de dorință. Tu m-asculți în timp ce te consideri a fi
un corp, deci asta nu te afectează. Vorba mea și înțelegerea ta ar trebui să se împace.»
«Poate că tu nu vei putea suporta ceea ce-ți voi spune eu de acum înainte. Prin urmare, te rog să pleci. Eu
nu mă folosesc de mine însumi. Rotuși pentru tine voi fi disponibil oriunde, conform credinței tale. Forma
mea va depinde de conceptul tău. Mă vei întâlni potrivit conceptului tău.»
Următoarele cuvinte sunt ultimele rostite de Maharaj, înainte de a-și pierde vocea:
«Simt durerea în corp, dar n-am durerea de-a muri. Ceea ce s-a manifestat nu este „eu”. Eu sunt ceea ce
există mereu și care-i anterior manifestării. Eu nu sunt conștiința; dimpotrivă, conștiința-i o pacoste pentru
mine.»
Nirupana 4
Visul tău este visul tău propriu, nimeni altcineva nu-l poate privi. În mod similar, lumea-i a ta proprie.
Faptul că „eu nu sunt hainele pe care le port” poate fi ușor de înțeles. Faptul că „eu nu sunt trupul” nu
poate fi înțeles fără harul Gurului. Cuvântul Gurului, adică „eu sunt conștiința pură”, este la fel de bun ca o
mantră.
Realizarea de Sine nu se schimbă niciodată. Cu cât este mai mare înțelegerea, cu atât dorințele vor fi mai
mici. Natura Sinelui n-are dorințe.
Jiva (sinele identificat cu corpul) îndrăgește foarte mult trupul. Cu toate acestea, nu uita că și atunci când
este absorbit în Sine, corpul trebuie bine îngrijit. Cuvântul Gurului reflectă adevărata noastră natură. După
ce eforturile noastre s-au încheiat, adevărata natură strălucește automat.
Cel care-a contemplat Sinele chiar și puțin, nu va avea nevoie de niciun Dumnezeu sau zeitate; de fapt, el
nu va avea nevoie de nimic. O astfel de persoană nu va răni nici măcar pe cea mai mică creatură.
După ce-ți dai seama de natura ta, nu vei mai cere nimic.
Corpul n-a fost creat de tine, de părinții tăi sau de Dumnezeu. El a fost creat spontan.
În comparație cu cunoașterea naturii tale adevărate, locurile sfinte ale lumii sunt nimic. Locurile sfinte își
au importanța numai prin lumina ta.
A te îndoi de cuvântul Gurului este cel mai mare păcat.
Lumina pe care-o vezi în afară provine din propria ta lumină. Lumina soarelui și-a lunii nu poate fi
comparată cu lumina Sinelui tău. Corpul aparține ființei umane, dar cel care-acționează prin corp nu-i o
ființă omenească. Este adevărata natură a Sinelui. Din cauza conștiinței-corp, tu crezi că ești una sau alta.
Acest lucru nu se întâmplă odată ce Sinele-i realizat. Cu siguranță că vei muri, dar cu ce identitate o vei
face?
Simțământul „Eu sunt” face un mic gest către tine. Apucă-l! Asta-i ușor pentru un om dezgustat de
relațiile lumești. Cunoașterea ființei îi motivează pe toți. Conștiința care-ți dă sentimentul că „ești” este
aceeași cu picioarele Sadgurului. Fii în contact cu ea. Amintește-ți cel puțin faptul că trupul tău, care-i
precum un cadavru, conține sămânța Absolutului. Meditează la flacăra Sinelui. Natura eternă a acestei
flăcări va fi înțeleasă la realizarea Sinelui.
14
Ține minte că asta-i propria ta poveste. Atunci, vrednicia ta va fi la fel de bună ca cea a lui Brahman.
Așa cum tu nu uiți că ești femeie sau bărbat, amintește-ți la fel și că „eu sunt Brahman”. Nu te confrunta cu
moartea ca trup. Meditația asupra Sinelui este cea care ne răscumpără. Timpul se va dizolva în tine și nu tu
în timp.
„Oh, Guru, adevărata ta natură este Sinele meu. Eu nu văd nicio diferență și de aceea m-am predat ție!”
Asta-ar trebui să fie convingerea ta. Această cunoaștere a ființei este ca racheta numită Brahmastra. Ea nu
va da greș niciodată. O astfel de persoană poate părea obișnuită, dar ea-i diferită. Meditează la cel care
meditează și nu la alții. E un mare noroc s-ajungi să asculți cunoașterea de Sine în acest fel.
Nirupana 5
Duminică, 25 decembrie 1977
Oamenii se mențin ocupați, fiindcă lor le este greu să-și ducă propria conștiință. Ei caută diverse
distracții ca să scape de ei înșiși. Cea mai mare provocare constă în privirea la Sine, stând de unul singur.
Au murit mult mai mulți oameni decât cei care trăiesc acum. Unde s-au dus ei, povara corpului lor
cântărind milioane de tone? Ce trebuie să facă ei acum? Răspunsu-i că ei sunt acum așa cum erau înainte de
naștere.
Religia supremă este realizarea de Sine. Asta-i o stare de-a fi neîntreruptă și neînfricată. Această stare se
referă la conștiința dinăuntrul corpului. Religiile bazate pe comportamentul trupesc al ființelor umane le duc
la căderea lor. Cea mai înaltă religie înseamnă să trăim cu convingerea că suntem conștiință pură. Eliberarea
înseamnă a fi liber. În acest caz, tu nu ești afectat de robia minții, a intelectului și-a egoului. Cel care
urmează acest lucru primește eliberarea de toate conceptele. Doar religia propriului Sine va dura până la
capăt. Cea prin care-s cunoscute relațiile lumești este adevărata noastră natură. Deși cufundat pe deplin în
activitatea mondenă, tu nu ești afectat. Înțelege acest fapt, taci și fii liniștit. Toate nevoile tale vor fi îngrijite.
Krishna spune: „Eu îmi asum responsabilitatea hranei pentru cel care urmează religia propriei sale adevărate
naturi”. Pentru el, tot ce-i necesar este furnizat automat. Efortul spiritual este la fel de ușor, pe cât este de
dificil. Cel care se ține bine strâns de cuvântul Gurului, „eu sunt Atman strălucitor”, va găsi că-i ușor. Cea
mai înaltă generozitate este să oferi cunoașterea de Sine.
Un adevărat brahman este cel care știe că este Brahman - conștiința pură. Cei care sunt cu adevărat
religioși primesc adevărata recompensă a cunoașterii de Sine. Prana (respirația vitală, forța vieții) face toate
treaba, deci fii prieten cu ea. Dacă prana-i purificată prin Guru- mantra, atunci când cineva moare ea se
amestecă cu prana universală. Ceilalți care nu știu au parte de-o prăbușire.
Prana reprezintă toate tipurile de vorbire: para - intuiție, pashyanti - formă de gândire, madhyama -
cuvânt nerostit și vaikari - cuvânt rostit. Madhyama se numește minte și atunci când vorbește ea se numește
vaikari. Astfel, mintea nu-i diferită de prana. Prana-i pranava - sunetul primordial „OM”. Prana, forța
vieții, nu face diferența dintre un vierme și-o ființă umană. Ea tratează fiecare corp la fel. Jnani nu vede
prana ca pe-o formă individuală. Pentru el totu-i una. Prana unui jnani devine prana universului. Acolo
unde conștiința-i stabilizată, există compasiune. Acesta-i singurul lucru care a rămas cu jnani. Când prana
ta-i mulțumită, vei ajunge să cunoști.
Cine vorbește cu adevărat, tu sau prana ta?
Nirupana 6
Joi, 05 ianuarie 1978
Gândurile vin și pleacă așa cum au venit. Ele persistă dacă-i nevoie. Un jnani n-are nici măcar nevoie de
el însuși. Cum funcționează gospodăria unui jnani? Cel care hrănește copilul timp de nouă luni în pântece
are grijă și de jnani. Cum este îngrijit și protejat copilul până când el ajunge să știe că are un corp?
Răspunsu-i următorul: Conștiința Universală – care-i el – este cea care face totul. Chiar dacă trăiești o mie
de ani, identificarea ta cu corpul nu va pleca. Cum poate Acela care-i lumină și existență pură să fie un trup?
Experiența ființei tale fără a pronunța un singur cuvânt este adevărata cunoaștere.
15
Corpu-i format din cele cinci elemente. Esența lui este conștiința ce locuiește în corp. Tu știi cu
certitudine că nu ești corpul. Tu ești fără formă; ești de natura luminii. Tu poți vedea lumina și întunericul
datorită propriei tale lumini. „OM” simbolizează zumzetul ascensiunii (respirației), garanția ființei tale. Pe
măsură ce-ți cunoști conștiința, devii eliberat. Dacă tu nu ești corpul, cum vei acționa și cu cine? Asta-i
starea neclintită, imobilă. Odată ce știi că ești de natura luminii, nu mai există venire și plecare. Ești de
natura luminii strălucitoare, prin virtutea căreia poți vedea lucrurile. Totuși, tu crezi că „sunt așa și așa,
având un corp”. Atunci când corpul sucombă, prana pleacă. Nimeni nu spune că prana a murit. Dacă
prana-i pură, atunci sunt pure și mintea și intelectul. Dacă prana-i mulțumită, mai poate exista experiența
suferinței? Puterea pranei este aceeași cu puterea vieții, forța vitală. Forța pranei este aceeași cu Maya
primordială, este aceeași cu puterea lui Brahman. Dacă cineva devine măreț, asta se întâmplă doar prin
puterea pranei.
Există iubire pentru cuvânt atâta timp cât există ignoranță. După cunoaștere, cuvintele nu mai au niciun
folos. După realizare, simțământul „Eu sunt” este încă acolo, dar atitudinea minții este complet schimbată.
Continuă să rostești mantra, ținând cont de semnificația ei. Gândește-te la cine-ar trebui să se închine cui
și de ce! Dacă dorești harul Gurului, ia cuvântul Gurului ca pe o autoritate.
Nirupana 7
Mișcarea pranei și mișcarea lui Dumnezeu nu-s diferite. Ai grijă la respirație. Fără forța vitală a vieții,
sentimentul „Eu sunt” nu va fi acolo. Conștiința din corp este guna caracteristică pranei. (Ele nu-s separate.)
Odată ce-ai realizat Sinele, nu mai este deloc necesar să te pui într-o poziție specială. Acesta ar fi un semn
de ignoranță. A-ți lăsa să crească barba, a arăta impresionant etc., toate astea-s legate de conștiința-corp; ele
nu-s caracteristicile Sinelui. Conceptul pe care-l poți lua pentru meditația ta va fi realizat și vei avea viziuni
în consecință. Toate sunt ireale.
Nu există nicio metodă comparabilă cu ascultarea unor astfel de discuții. Odată ce le asculți, eliberarea-i
la îndemână. Principiul manifestat are mișcare, dar nemanifestatul nu. El este fără calități.
Pe măsură ce vine bătrânețea, copilăria și tinerețea dispar automat. Nu-i necesar să renunți la ele cu
vreun scop anume. Similar, egoul tău ar trebui să dispară în mod natural. Nicio experiență nu durează. Nu
există niciun creator al lumii, niciun susținător și niciun distrugător. Totul se întâmplă spontan. Ceea ce
cunoaștem devine sursa fericirii sau a tristeții noastre. Ceea ce nu ne este cunoscut nu poate fi sursa fericirii
sau a tristeții noastre.
Mintea-i conceptul, iar conceptu-i mintea. Conceptul dă naștere la orice-i place. Așa-i împărăția minții.
Sinele n-are nicio asociere. Acum când se înțelege conceptul, se realizează simultan ceea ce-i fără de
concepte. Acest lucru devine posibil chiar și prin ascultare. Ceea ce-ai învățat din copilărie a devenit pentru
tine lumea reală. „Jiva”, „jagat” și „Brahman” (sufletul individual, lumea și Sinele suprem) sunt concepte.
Conceptu-și creează propriile sale semnificații, rezultând cele trei gune. La rădăcină există conștiința
manifestată. Când conștiința devine activă prin relații, este creată mintea. Conștiința manifestată este baza
pe care plutește mintea.
Când ne trezim din somn, în acel moment noi simțim că „suntem” înaintea oricăror cuvinte. Acesta-i
gândul de bază. Cum a apărut această lume? Este ca un visător ce creează o lume de vis, fără ca el să facă
nimic. Simțim că lumea-i reală, pentru că simțim că trupul nostru-i real și invers. Deși lumea-i imensă, nu
există nicio iotă de adevăr în ea. Nemanifestatul a devenit manifestat și el a creat mintea. Mintea a creat
lumea care pare reală. Cel care trece dincolo de manifestat și rămâne în nemanifestat nu poate spune cu
adevărat că „acum, eu sunt necunoscut pentru mine”. Mai întâi vine conștiința, după aceea mintea-i creată
prin ea, urmată apoi de toate activitățile. În absența conștiinței, este posibil ca tu să faci ceva? Sentimentul
„Eu sunt” este un concept natural. Acest concept nu-i mulțumit niciodată. Atunci când încerci să fii una cu
conștiința ta, mintea se pune-n cale. Continuă să încerci. Fii atent la Sursa din care-a apărut conștiința.
Această conștiință este neadevărată.
Ascultătorul ar trebui să se supravegheze pe sine, în loc să se amestece în treburile altora. Ar trebui să
profite de ocazie pentru a vedea sau a cunoaște ce este el. După ce cunoști sensul conceptului, tu vei ști că
lumea-i o glumă. „Nu s-a întâmplat absolut nimic, n-am văzut pe nimeni, nimeni nu m-a văzut vreodată!
Asta va fi convingerea ta.
16
Indiferent de dorința cu care faci penitență, ea se proiectează în mintea ta și totul apare în consecință.
Forța vieții prinde contur și apoi vin viziunile. Dacă acționezi cu conștiința-corp, conceptele vor prolifera.
Dacă te împrietenești cu conștiința ta pură, ea-și va descoperi adevărata natură. Când conștiința știe ce este,
ea dispare și ceea ce rămâne este vijnana - adevărată cunoaștere directă, cea care n-are nume. Dacă te
comporți în consecință, mai devreme sau mai târziu tu vei realiza că n-ai avut niciodată vreo experiență a
lumii. Atunci unde se mai pune problema de-a merge într-o astfel de lume? Până-n momentul în care știi
acest lucru, fă tot ce dorești. Ai grijă de gospodăria ta. Nu fugi de ea.
Când te-ai născut, ai fost în starea ta naturală de mai înainte de-a începe s-auzi cuvinte. După ce-ai auzit
(ceea ce credeai că-i adevărat), ai ajuns în starea actuală. Ceea ce ți-a intrat în minte până acum se comportă
în moduri diferite.
Cel mai mare efort este să te înțelegi pe tine însuți. Asta trebuie să realizezi tu! După aceea va fi înțeles
secretul întregii lumi. Când vei realiza asta, în același timp vei înțelege și lumea. Vei cunoaște ce ești „tu”.
Să ai convingerea fermă că tu ești ceea ce ți-a spus Gurul! În relațiile lumești, poți folosi identitatea de
bărbat sau femeie, dar n-o păstra în tine. Totul depinde de identitatea cu care vei muri.
Moartea-i doar un cuvânt. Nu-i niciodată o experiență. Ce vei experimenta în afară de Brahman, când nu
există altceva decât Brahman? Ai devenit discipolul minții. Mintea te proiectează. Mintea nu-și cunoaște
sursa. Convingerea ta trebuie să rămână în cuvântul Gurului. „Gurul m-a inițiat” înseamnă că el mi-a vorbit
despre adevărata mea natură. Crezând că-i adevărat! Dacă cineva se comportă cu convingere, atunci
Adevărul va fi cunoscut. Din punctul de vedere al altor oameni, un om este mort. Din punctul de vedere al
unui jnani, el a devenit liber de amăgirea sa. „Sunt așa și așa, femeie sau bărbat” este iluzia!
Mai întâi se pregătește mâncarea, apoi jiva se naște prin asta. Natura mâncării este aceeași cu cea a lui
jiva. Corpu-i doar hrană transformată. El este hrană pentru conștiință. Atâta timp cât există conștiință, există
foame și sete.
Fie devii hotărât prin cuvântul Gurului, fie continui să te împiedici în zadar. Acea experiență de care ești
atras astăzi este falsă. Ea nu va dura. Este posibil să consumi hrana cea mai bună și să rămâi puternic. Cu
toate acestea, când vine bătrânețea, mâinile și picioarele-ți vor tremura cu siguranță. Gândește-te la asta.
Abandonează-te conștiinței care spune: „Jai Guru, Jai Guru”. Întrucât tu crezi că ești corpul, ți se întâmplă
concepte precum „sunt un copil, sunt un tânăr, sunt un bătrân”. „Sunt singur aici și voi fi mereu; corpul
continuă să se schimbe”. Acesta-i discernământul!
Nirupana 8
Citirea și ascultarea sunt necesare. Cunoașterea primită de la Guru ar trebui să se potrivească perfect cu
ce-ai citit și auzit. „Eu sunt exact la fel cu ce-am auzit, citit și cu ceea ce mi-a spus Gurul” – asta-i calea.
Ceea ce rămâne după respingerea conștiinței este Adevărul. Unirea cu Dumnezeu este yoga. După unire,
amândoi se sting, iar Acela care-i Martor este Sinele Suprem - starea necunoscută a ființei.
Corpul este Prakriti (natura), iar cel care locuiește în corp este Purusha (Sinele). Cel care acționează este
Prakriti, în timp ce Purusha este martorul pasiv. Cu alte cuvinte, prana este mișcarea și cunoscătorul ei este
conștiința. Ambele energii n-au formă. Prakriti și Purusha nu-s separate. Atâta timp cât tu te consideri a fi
un trup, nu există pace. Reține ce-ai auzit și discerne în mod constant. Cel care-a realizat Prakriti și
Purusha, devine eliberat.
În trup, Dumnezeu se experimentează pe Sine cu sentimentul „Eu sunt”. Cuvântul Gurului este ființa ta;
asta-ar trebui să-ți fie convingerea. Abandonează-te pranei; lasă să cadă identificarea cu trupul. Cel care
cunoaște puterea pranei, este un jnani. Meditația lui continuă toată ziua. Concentrează-te asupra sursei de
energie vitală (shakti). Această meditație se realizează cu acea energie. Pacea veșnică este marea realizare.
Atunci când sunt uitate atât Prakriti cât și Purusha, există odihnă reală. În virtutea meditației, se pierde
sentimentul că „eu sunt așa și așa”. Ca meditația să aibă succes, fii fidel. Concentrează-te asupra Sinelui,
folosindu-te de energia pranei. Când această energie este reținută, conștiința devine una cu ea și rezultă
starea de samadhi. Cunoașterea primită din cărți trebuie testată prin propria ta experiență.
Când ne trezim din somnul profund, prima care-apare este conștiința microscopică. Este sentimentul „Eu
sunt” dinaintea oricăror cuvinte. Această conștiință-sămânță este cauza tuturor experiențelor. În cel mai
scurt timp ea capătă forma universului. Tu trebuie să-nțelegi cum de această conștiință-i ireală. Lumea apare
17
odată cu starea ta de veghe. Experiența dispare împreună cu cel care-o trăiește. Pricepe Sursa acestei
cunoașteri. Atunci când o operație se face sub anestezie, nu există durere. Dacă un om moare în acea stare
inconștientă, mai există vreo durere de moarte?
În timp ce-asculți aceste discuții, tu uiți de tine însuți și uiți astfel și lumea. Rămâi în starea ta naturală de
a fi. Nu-i un mare câștig? Devoțiunea față de Guru te răsplătește cu realizarea de Sine.
Nirupana 9
Duminică, 22 ianuarie 1978
Natura ta adevărată nu-i diferită de Parabrahman. Identitatea se bazează pe corpul tău și tu te consideri
bărbat sau femeie. Este o greșeală că te numești ființă omenească. Cea care-ascultă acum este adevărata ta
natură, este conștiința pură. Este o greșeală s-o numim corp. Adevărata ta identitate (principiul
nemanifestat) există acolo mai înainte de cunoașterea ta. Orice formă pe care ți-o iei, ea nu va dura. De fapt,
tu n-ai naștere sau moarte. Nașterea și moartea aparțin corpului.
Conștiința ta-i rezultatul activității celor trei gune. Ea-i tranzitorie. Conștiința nu-i înțeleasă corect din
cauza celor trei gune. Sentimentul tău de fericire sau amărăciune este rezultatul conștiinței. Dar această
conștiință va dispărea la fel cum focul se stinge. Focul suprem este realizarea de Sine.
Știe soarele că luminozitatea lui variază? Tu experimentezi faptul în virtutea propriei tale lumini. Cea
mai importantă dintre cele trei calități este calitatea cunoașterii (Sattva). Tu știi totul prin această calitate.
Cine creează casele, utilajele, drumurile etc.? Nu se datorează ele conștiinței cuiva?
Te înrobești din cauza nevoilor tale. Atunci când îți dai seama că această conștiință care-ascultă este
liberă și fără formă, tu ești liber de această sclavie. Ea-i adevărata ta natură. Recunoaște-l pe Acela care te
face să te simți viu. Să-ți vorbesc despre adevărata ta natură, despre ce este și cum este ea, este înțelesul
cuvântului „Nirupana”.
Ceea ce concepi prin minte, nu va dura. Simțul lui „eu” și „al meu” este caracteristica naturală a
conștiinței. Agață-te de guna principală Sattva, ca Jnana, calitatea cunoașterii. Trăiește o viață fără așteptări.
Apoi, automat, atașamentele vor cădea. Recunoaște că tu ești fără necesități. Adevărata ta stare există
spontan. N-o deranja prin minte.
L-ai luat întotdeauna pe Dumnezeu drept sprijin. Asta nu înseamnă că tu-l cunoști pe Dumnezeu. Rama,
Krishna și Vishnu sunt nume ale corpurilor. Lor li se datorează devoțiune, pentru că ei au realizat Adevărul.
Un adorator poate avea viziuni ale zeităților, dacă meditează la ele în conformitate cu ce-a auzit. Dar
care-i sursa acestei viziuni? El însuși este sursa acesteia. Orice iei de bun, n-are nicio valoare. Treburile
lumești nu-s sub controlul tău. Ele vor continua. Odată ce te-ai stabilizat în Sinele tău, tu nu vei mai simți
niciodată vreo dorință pentru ceva.
Brahma, Vishnu și Shiva (Dumnezeu în calitate de creator, susținător și distrugător) sunt numele
propriului tău Sine. Jiva se naște, desigur, împreună cu timpul. Există dorință asociată cu jiva. Cunoașterea
ta despre lume depinde de conștiința ta. Când cineva zice că „mă duc în subtil”, ce vrea el să spună? Desigur
că asta implică conștiința, sentimentul „Eu sunt”. El n-are formă, n-are culoare. Are un gust -
conștientizarea faptului că „ești”. Care-i relația acestei cunoașteri cu tine? Moare ea atunci când corpul
alcătuit din cele cinci elemente încetează să mai fie? Gândește-te cum ai apărea tu dacă n-ai fi corpul.
Ținând cont de ce-ai auzit, a cugeta la asta este cea mai mare penitență. Prin practicarea acestui tip de
meditație, tu vei continua să te schimbi în mod continuu și vei ajunge la un stadiu în care nu mai există nicio
schimbare.
Adevărul n-are cunoaștere de Sine (este nemanifestat). Atinge acest obiectiv în mod constant. Alungă
conștiința-corp din mintea ta. Indiferent cât de mult ai insista, tu nu poți fi bărbat sau femeie pentru
totdeauna. Cele cinci elemente vor fuziona în cele cinci elemente.
Chiar dacă nu înțelegi toate acestea, cel puțin înțelege-l pe Acela prin care știi că „ești”. Încă o dată,
meditează continuu asupra obiectivului tău. Asta te va lumina. Mintea ta are nevoie de sprijin. Nu poți
suporta conștiința fără să ai altceva la care să te gândești. Meditarea asupra Sinelui este posibilă numai cu
harul Gurului. O astfel de meditație este unică, ea nu se găsește în mod obișnuit în lume.
Natura timpului este de așa fel încât ea nu va permite ca ceva să rămână constant. Dacă nu-ți poți
concentra atenția asupra obiectivului (conștiința), numește-l „Guru” și spune: „Meditez asupra Gurului
meu!”. Acest lucru-i simplu. Lumea-i o creație a propriei tale conștiințe. Purusha este martorul pasiv -
18
văzătorul și Prakriti este puterea pranei; ele fac totul prin corp. Mintea, intelectul și intuiția sunt toate
denumirile energiei pranei. Nu există separare între Jnana (conștiință) și prana (forța vieții). Ele sunt cele
două fațete ale aceleiași monede. Prin urmare, dacă prana-i mulțumită, atunci și conștiința-i mulțumită.
Meditează asupra forței vieții și atunci meditația asupra conștiinței va avea loc indirect. Ambele n-au formă.
Toate activitățile au loc datorită lor. Cum se poate spune că ele (Jnana și prana) sunt moarte atunci când
corpul moare?
Gândurile tale despre „eu” și „al meu” nu-ți permit să-ți cunoști Sinele. Prin urmare, tu trăiești într-o
manieră nedemnă. Amintește-ți cel puțin ce sunt Purusha și Prakriti. Realizează unirea cu prana. Prana-i
Dumnezeu. Implică mișcare. În cele din urmă, cunoscătorul mișcării și mișcarea însăși se contopesc în acea
stare necalitativă. Pentru înțelept, prilejul părăsirii corpului de către prana - prilejul marii plecări - este o
sărbătoare.
„Așteaptă o clipă la ușa lui Dumnezeu. Toate cele patru tipuri de eliberare sunt acolo.” Înțelesul acestui
citat este că, dacă pentru o clipă atenția ta-i îndreptată asupra Sinelui tău, atunci tu vei fi eliberat. Gurul te
eliberează. El te inițiază spunându-ți: „Adevărata ta natură este la fel ca a mea”. El îți dă mantra, dar nu te
consideră a fi bărbat sau femeie, ci conștiința care-ascultă.
Jiva este perfect și totuși el se tânguie de frica morții. Înțeleptul simte compasiune pentru jiva, pentru
starea lui. Acesta-i motivul pentru care, uneori, el se enervează și-i nerăbdător.
Nirupana 10
Atunci când te uiți la lună, ce vezi între ochii tăi și lună? Spațiul dintre lună și ochi nu-i văzut. Similar,
propria ta lumină, cea prin care tu privești, nici ea nu-i văzută. Spațiul și lumina una sunt. Conștiința ta-i de
natura spațiului.
În ordine descrescătoare, creația-i așa: mai întâi vine conștiința-sămânță, adică simțământul „Eu sunt”,
apoi spațiul care-i urmat de celelalte patru elemente. Asta-i succesiunea.
Cel care și-a realizat propria sa conștiință, cauza și durata ei, este Cunoscătorul. El nu acționează. Când
regele stă pe tron, guvernarea continuă doar pentru că el este. Similar, Cunoscătorul nu acționează.
Sentimentul „Eu sunt” apare odată cu nașterea. Înaintea nașterii nu exista un astfel de simțământ. Energia
vitală duce la bun sfârșit toate acțiunile. Cunoscătoru-i dincolo de cunoscut. (Cunoscătorul semnifică Sinele
Suprem ori Paramatman, Acela care-i anterior conștiinței.) El este starea nemanifestată. El este adevărata
natură a fiecăruia. Cel care realizează această stare este numit jnani. Persoana ignorantă consideră
sentimentul „Eu sunt” ca fiind trupul, căutătorul îl consideră ca fiind conștiința pură, dar jnani nu se
identifică cu nimic. După ce asculți asta, compară-l cu starea ta prezentă de-a fi.
Înainte de naștere, n-a existat niciun concept, ci o realitate veșnică și pașnică. Conceptul „Eu sunt” trece
prin puterea gunei Sattva. Datorită ignoranței, aparent există cineva care se bucură de conștiința-corp. Un
căutător se bucură de cunoaștere. Cunoscătoru-i dincolo de cunoaștere. Un suflet realizat este cu desăvârșire
dincolo de acea desfătare.
Uneori se spune că un remediu poate fi un obstacol, dar totuși există un remediu care-ți stă la dispoziție.
Rostește mantra. Cu credința-n cel care ți-a dat mantra, conștiința ta va deveni mai puternică. Ca urmare, nu
va exista nicio slăbiciune în acțiunile tale. Cu cât este mai mare credința-n Guru, cu atât succesul apare mai
devreme. Dacă-l iei pe Guru ca pe-o ființă umană, conștiința ta te va hărțui. Cel care urmează acest lucru cu
fidelitate se va bucura de eliberare chiar în acest corp. A te preda înseamnă să fii fără conștiința-corp. A
oferi totul lui Brahman înseamnă să fii fără calitate. Acționează cu convingerea că această conștiință care
susține universul se află-n corpul tău. De unul singur, tu nu poți face nimic. Toate acțiunile-s realizate de
forța vieții. Gurul te prezintă conștiinței.
Datorită prezenței tale (conștiința pură), locurile pelerinajului tău devin sfinte. Nu există nimic mai sacru
decât conștiința. Atunci când îți dai seama de Sinele tău, nu va mai exista nimic la fel de sfânt ca tine. Când
vei obține această convingere, nu va mai fi nevoie să te asociezi cu ceilalți. Cel care se mândrește cu (așa-
numita) iluminarea, este ignorant. Cum mai poate exista mândrie când îți dai seama că nu s-a întâmplat
nimic?
19
Iubirea implică nevoia noastră de ființă. Iubirea-i infinită și nelimitată. Conștiința a apărut în noi fără să
știm. Este fără formă, fără castă sau crez. Este calitatea pură a energiei vitale. Este puterea acestei iubiri prin
care simțim că „suntem”.
Un jnani nu concurează cu nimeni niciodată. Prin urmare, el este dincolo de critici. Cei cărora nu le
place jnani, sunt încă necopți, datorită conștiinței-corp. Ei nu înțeleg ce spune un jnani. Cu harul Gurului,
înțelegerea-ar putea veni într-o clipă. Nu impune Gurului conștiința-corp; Guru-i fără calitate și fără formă.
Ceea ce auzi acum este cunoașterea experienței Sinelui. Nu-i vorba despre ceva din auzite.
A cui este vocea asta? Când a fost ea creată și de ce? Este vocea pranei. Nu-i vocea ta. Meditează cu
conștiința ta, nu cu trupul. Numai iubirea se mișcă în jurul celor trei gune și-a celor cinci elemente. Este
iubirea de Sine.
Devoțiunea față de Guru îți deschide ochii. Ceea ce se vede fără ochi este superior. Înainte ca ochii să se
deschidă, lumina are o nuanță albastru închis. De îndată ce ochii se deschid, lumina devine incoloră. Fii loial
Sadgurului. Nu-i impune Lui conștiința-corp. După recunoașterea conștiinței-sămânță, totul devine ofrandă
pentru Brahman. (O astfel de persoană devine liberă de treburile lumești.)
Cine vorbește? Vorbești tu? Cuvântul aparține spațiului. Și tu ești dincolo de spațiu.
Gurul meu obișnuia să spună că indiferent de vârsta pe care-o ai, tu ești doar un copil. (Corpul
îmbătrânește. Totuși, conștiința-i mereu în clipa prezentă. În orice moment, ea-i ca un prunc nou-născut.)
În lume, există diferite tipuri de practici. A face minuni după obținerea puterilor spirituale este tot un fel
de tip de învățare. Eu n-am intrat într-asta. Am studiat doar natura Sinelui, așa cum m-a învățat Gurul meu.
În comparație cu realizarea de Sine, orice altceva n-are sens. Fără credință-n Guru, tu vei rătăci mergând pe
la diverși învățători și locuri sfinte. Dacă urmezi cuvântul Gurului tău, atunci nu va mai fi necesar să mergi
nicăieri.
Nirupana 11
Marți, 09 februarie 1978
Conștiința poate observa doar ceea ce suferă schimbări. Ceea ce-i etern nu poate fi observat de
conștiință, deci nu poate fi cunoscut. Conceptul „eu sunt așa și așa” nu-i permanent. Cel care cunoaște asta
este veșnic. Conceptele și dorințele apar odată cu corpul și ele dispar tot odată cu corpul. Tot ce se cunoaște
este un concept. Oricât de mare ar fi cunoscătorul Sinelui, ceea ce învață el pe ceilalți nu-i altceva decât un
concept care-i place lui.
Toate acțiunile tale sunt trecătoare. Nu contează cât durează ele. Din ceea ce există azi nu va mai
rămâne mâine nicio urmă din el, fiindcă nimic nu-i veșnic. Ce vei face când fluxul minții se oprește?
Cel care știe ce „este” nu va cenzura niciodată pe nimeni. Lumea-i legată de cele trei gune. Cel care
cunoaște gunele, nu le cenzurează. Atâta timp cât te consideri un corp c-un nume, nu există cunoașterea
directă a Sinelui, fără de care tu devii un palavragiu care dă vina pe altcineva. Toate atacurile verbale sunt
rezultatul conștiinței-corp. Sentimentul „Eu sunt” pe care-l are toată lumea este Dumnezeu. Așadar, pe cine
vei mai critica tu?
Respectul pe care-l ai față de Gurul tău va fi creat în tine. Guru-nseamnă Jnana (conștiința). Guru-
nseamnă Parabrahman. Atman este cunoașterea atotstrălucitoare. Este de natura lui Dumnezeu. Chiar forma
lui este această cunoaștere. Sentimentul că „ești” este sufletul lumii. Amintește-ți constant de acest lucru.
Lasă deoparte ce-ai învățat din cărți. Atâta timp cât crezi că ești separat, trebuie să faci sadhana (practică
spirituală). Orice se întâmplă sau nu, este în interiorul lui Dumnezeu și prin Dumnezeu. Nu te preocupa de
asta. A păstra această conștientizare pe tot parcursul zilei este o meditație constantă asupra Sinelui.
Indiferent dacă prana pleacă astăzi sau peste 10 000 de ani de acum încolo, pentru un jnani nu există niciun
câștig și nicio pierdere.
Credința-n Guru și înțelegerea primită prin cuvântul Gurului tău nu se pot compara cu nimic altceva,
fiindcă-i ceva pur. Conștiința-i fără pată, fără formă și ea-i anterioară intelectului. Cunoașterea lumească se
naște din cuvânt. Fără conștiința ta, ar mai exista soarele ca soare? Pe măsură ce tu te identifici cu corpul,
nici nu-ți mai poți imagina imensa conștiință. Totu-i vremelnic. Cel care știe asta este veșnic. Ceea ce te
consideri a fi și efectele acestui fapt tu le vei resimți. Dacă trăiești cu înțelegerea că tu ești Brahman, atunci
destinul tău va fi asemenea.
20
Conștiința „Eu sunt” este atomică. În momentu-n care apare, ea devine strălucitoare și creează imensa
lume. Cum poți pune capăt lucrurilor care-au fost create de propria ta lumină?
Nirupana 12
Joi, 16 februarie 1978
Conștiința ta conține imensa lume fenomenală. Cu toate acestea, ea apare-n exterior. Fiind creată din
conștiință subtilă, lumea nu-i adevărată. Numai Brahman este adevărat.
Ține-te strâns de această cunoaștere. Asta-i adevărata meditație. Atâta timp cât cauți un avantaj personal,
tu nu vei obține realizarea de Sine. Atman este adevărata noastră natură. El este conștiința fără formă.
Datorită combinației dintre corp, prana și Atman, există simțământul „Eu sunt”. Lasă-ți deoparte
problemele, dacă ele există și stabilizează-te în Sinele tău. Corpul are o formă, dar conștiința dinăuntrul
corpului n-are nicio formă. Considerând trupul ca fiind forma noastră, se creează dualitatea. Ea aduce
experiența fericirii și a suferinței. Adoră doar conștiința prin care-s trăite toate acestea. Ea-i dincolo de
intelect.
Cunoașterea (Jnana) este numită Guru. Asta înseamnă că întreaga cunoaștere pe care-o are învățătorul
este Guru. Acolo unde există o experiență a Sinelui, există fericire. Noi suntem fericirea. Conștiința-i
zumzetul ființei. A-l apuca, este meditație. Oamenii spun că-s fericiți, dar a trăit vreunul din ei beatitudinea?
Natura noastră adevărată nu-i nici fericire și nici tristețe. Sinele, în sine, El este fericire. A te închina
Gurului înseamnă a-i venera cuvântul. Asta înseamnă să ne venerăm propria noastră conștiință. „Eu sunt”
este dincolo de minte și dincolo de calități. Natura lui este precum spațiul. Este firmamentul omniprezent al
conștiinței. Este neînfricat, la fel cum și spațiu-i neînfricat. Este uimitor și neobosit. Păstrează-ți atenția
asupra Lui. Adoră-L fără a-L aduce în dualitate. Nu te identifica cu trupul. Tu ești oceanul fericirii.
Pe scurt, venerează cuvântul Gurului, „Eu nu-s corpul, eu sunt forța pură și fără de formă a vieții sau
Brahman care vitalizează corpul.” Nu există nicio limită a fericirii acolo unde nu există conștiința-corp.
Conștiința te va susține în toate sensurile, dacă ai încredere în cuvântul Gurului. Atunci când urgența ta
lăuntrică este devoțiunea față de Guru, moartea nu mai are asupra ta niciun efect. Conștiința apare sub
diferite forme, incluzând diverse tipuri de viziuni. Cel care-i ferm stabilit în învățătura Gurului nu se mai
teme. Datorită conștiinței-corp, Atman - Acela care-i de natura fericirii perfecte - trebuie să suporte
suferința. Nu te considera un individ! Rămâi conștient de manifestat (totalitate)! Corpul tău este spațiul.
Ia în inima ta cuvântul Gurului. El îți va permite să-nțelegi și să trăiești clar sămânța dinăuntru. Această
sămânță a devenit lumea. Deși se mișcă în nenumărate corpuri, ea-i fără pată. Prin urmare, tu nu trebuie să-ți
faci griji cu privire la purificarea corpului. N-ai nevoie de reguli și de legi pentru niciun crez. Conștiința ta
se va cristaliza încet și atunci tu-ți vei da seama de adevărata ta natură. Conceptul de moarte ți se va părea
ridicol. Adevărata religie a unui adorator este credința. Respectă cu strictețe cuvântul Gurului, „Eu n-am
altă formă decât conștiința”. După aceea, fă ce-ți place. Nu-ți face griji. Este o risipă de intelect și energie.
Spontan, totul se întâmplă în Dumnezeu, prin Dumnezeu și de la Dumnezeu.
Nirupana 13
Joi, 02 martie 1978
Observă-ți viața actuală, cum și de ce-a devenit ea așa. Să știi că ăsta-i un spectacol temporar. Tu-l chemi
pe Dumnezeu, dar unde era Dumnezeu mai înainte ca tu să știi că „ești”? Găsește sursa tuturor acestor
lucruri. Ce-i de natura timpului nu-i veșnic, deoarece timpul în sine nu-i real. Și intelectul tău se schimbă
odată cu timpul. Manifestatu-i legat de timp. Dumnezeii și zeitățile sunt rezultatul puterii cuvântului. Noi
suntem vii în virtutea cuvântului. Pulsul în sine este cuvântul. Orice crezi, pentru tine este adevărat. Cu toate
acestea, este legat de timp și nu-i etern. Adevărul este nemanifestat. (Maharaj spune că manifestarea este un
concept legat de timp. Corpul-minte face parte din el. Primul cuvânt, „OM”, este simbolul manifestării.)
Meditează la ceea ce știi că „ești”.
21
Nașterea și moartea sunt prostii. Cine se naște? Este doar un amuzament al celor cinci elemente. Forța
vitală joacă după bunul ei plac, prin colectarea și amestecarea celor cinci elemente sub forma unui corp. Ele
n-au inteligență. De ce-ar crea un Dumnezeu milostiv o lume ca asta, o lume în care viața depinde de viață?
De aceea nu există creator. Lumea-i acolo datorită dualității. Nicio dualitate, nicio lume.
Oamenii care doresc să câștige bani ar trebui să facă exact asta. Căutarea cunoașterii spirituale și
căutarea bogăției nu se pot face ambele în același timp. Spiritualitatea-i posibilă numai atunci când renunți
la tot. Atâta timp cât te consideri un trup, ceea ce spui este adevărat pentru tine. Este la fel de adevărat ca și
corpul. Toate activitățile au loc datorită creșterii conștiinței în corp. Sentimentul de suferință și cel de
fericire există datorită simțământului „Eu sunt”.
Somnul și trezirea vin spontan. Ele nu-s rezultatul voinței tale. Natura visului continuă prin starea de
veghe. Unde-i profitul sau pierderea, dacă nu există un gând individual, ca de pildă „eu sunt așa și așa”? Te-
ai gândit la modu-n care-i creat acest simțământ „Eu sunt” și cât va dura el?
Astfel de cunoștințe ar trebui discutate numai cu persoanele care au un sentiment de detașare.
De ce oamenii sunt interesați de minuni? Propria ta ființă, nu-i ea cea mai mare minune? Din acest
motiv, imensa lume-i creată într-o clipă.
Prin efectuarea unor practici speciale, s-ar putea obține puteri spirituale. Cunoașterea de Sine n-are însă
nimic de-a face cu asta.
Tu, conștiință fiind, ești anterior spațiului. Înainte să mergi la culcare, spune cel puțin că „eu sunt de
natura spațiului”. Această cunoaștere este dincolo de cuvinte. Ea nu poate fi dobândită prin austerități sau
japa. Sri Krishna a predat-o din iubire. Majoritatea oamenilor se implică în ritualuri și-n diferite metode de
căutare. Ca urmare, ei pot obține viziuni și se pot simți mulțumiți. Cunoașterea de Sine este dincolo de
concepte. Ea este dincolo de cuvinte. Este veșnică. De ce și de unde au trecut peste noi experiențele lumii și-
ale Sinelui nostru? Cum am fost mai înainte de această experiență? Acest lucru trebuie înțeles. Ascultă până
când nu mai ai nicio îndoială cu privire la identitatea ta, referitor la ceea ce ești și la modu-n care-ai
dobândit existența. Credința în Guru și devoțiunea ta față de Guru aduc spontan înțelegerea.
Cunoașterea odată dobândită nu mai poate fi nicicând pierdută. Acela care cunoaște starea de samadhi nu
se mai implică în relații lumești. Fără credință în Guru nu există nicio speranță pentru o astfel de cunoaștere.
Krishna a predat cunoașterea supremă, adică cum apare și dispare universul, în timp ce nemanifestatul se
menține la fel.
Această cunoaștere nu-i afectată de cuvinte. Când manifestatul se retrage în nemanifestat, urmează
samadhi. Se dorește un sens al cuvintelor, dar această cunoaștere-i dincolo de cuvinte. Cum starea este fără
cuvinte, ea trebuie explicată în cuvinte. Toate îndoielile trebuie eradicate. Cunoașterea lumească nu-i de
niciun folos. Când este ascultată, această cunoaștere crește de la sine, ea devine atotpătrunzătoare și în cele
din urmă fuzionează în Absolut. Ea-i mulțumită de devotamentul față de Guru și de iubirea față de Guru.
Ascultătorul ar trebui să aibă o inimă curată. Tu vei obține fericirea numai atunci când uiți de tine însuți.
Toate celelalte activități sunt divertisment. Iubirea pentru Guru nu-i un lucru obișnuit. Cel care continuă să
repete mantra va realiza Adevărul. Amintește-ți mereu că această conștiință a ta este în conformitate cu
cuvântul Gurului. Păstrează acest lucru ferm în minte. Asta-i meditația. Când sensul cuvântului Gurului
răsare într-o persoană, el depășește totul. El înțelege cum conștiința temporară se contopește în starea eternă
a naturii sale (Absolutul).
Corpul tău este hrană pentru conștiința ta. Datorită mâncării, tu simți că „ești”. Având credință în
cuvintele Gurului, toate vor fi explicate. Adoratorii simpli vor fi eliberați mai curând decât intelectualii.
Dacă în ultima clipă există teama de moarte, un astfel de adorator îl cheamă pe Dumnezeu, uită de el însuși
și se dizolvă în Conștiința Universală. Prana pleacă și după aceea nu mai există nicio renaștere. Adoratorul
intelectual se implică în concepte și el se naște din nou, conform ultimului său concept.
Nirupana 14
Duminică, 05 martie 1978
Un învățător îi instruiește pe ceilalți după propriile sale concepte. Oamenii acceptă acest lucru și devin
adepții lui. Acesta-i modul în care apar diverse crezuri. Totuși, situația-i destul de diferită. Cum poate fi
conceptualizat ceva ce n-are nici început și nici sfârșit? În ciuda acestui fapt, oamenii continuă să facă unele
practici și ritualuri conform propriilor lor concepte. Ei trebuie să facă acest lucru, fiindcă nu pot să tacă. Sai
22
Baba din Shirdi a fost o excepție. El a fost mereu cufundat în Absolut. N-avea concepte. N-a dat niciodată
inițierea. Nu avea discipoli. Așadar, în jurul lui nu s-a format niciodată vreun crez.
În timpul acestui act al corpului și-al pranei, experiența unui concept este acolo într-o formă sau alta.
Majoritatea oamenilor sunt legați de corp. Rareori există cineva care recunoaște că trupul depinde de
conștiință. Datorită naturii timpului, o persoană spune: „eu sunt corpul”, își asumă acțiunea, acțiune urmată
de suferință și fericire. A gândi că „eu sunt așa sau așa” este o cunoaștere exterioară. A vedea adevărata
natură este cunoașterea internă directă. Ignoranța (conștiința) apare și strălucește, dar ea nu-i permanentă.
Nu-i stabilă din cauza stării de veghe și de somn. Atâta timp cât cineva-i conștient că-i treaz, nu există o
pace durabilă. Respinge tot ceea ce nu ești tu. Aici nu-i necesară nicio acțiune.
În Gîta, Arjuna, după ce-a primit iluminare, i-a spus lui Krishna: „Atâta timp cât va dura această
conștiință, eu voi urma sfatul tău. Voi face ceea ce spui tu!”. Starea lui de samadhi n-a fost întreruptă nici
măcar în timp ce lupta cu inamicul. Pacea lui a rămas netulburată. Tu nu vei ști acest lucru până când nu vei
atinge realizarea de Sine. Când o înțelegi, nu va mai fi nevoie să știi nimic altceva.
Krishna a spus: „Conștiința ta te protejează prin toate cele cinci simțuri. Ea-i propria Mea manifestare.”
Acceptă conștiința ca fiind Gurul și venereaz-o. Ea susține toate corpurile. N-are nicio formă proprie. Este
strălucitoare. A venit peste tine neinvitată. Fericirea din această conștiință nu se potrivește cu fericirea
materială. Oferă hrană nenumăratelor ființe. Ea se mulțumește cu iubire, ea-i o adeptă a iubirii. Parfumul
ființei tale este iubirea. (Sensul lui „Eu sunt” este iubirea.) Amintește-ți de demnitatea ei. Scripturile-i
descriu măreția. Ea locuiește în inima ta. Ea-ți va oferi iluminarea, perfecțiunea și tu vei fi fericit. Fără Ea,
limba nu cunoaște gustul. Când această conștiință minusculă pleacă, oamenii spun că persoana-i moartă.
Ceea ce este simțirea de sine - care-i propria ta ființă – se află-n tine. Este beatitudinea. Este în lăuntrul
tău. Fără ea nu poate exista nicio mărturie. Sunt picioarele sfinte ale lui Sri Guru – asta-i ființa. Forța vieții.
Are parfumul iubirii Sinelui.
Starea ta adevărată precede cele cinci elemente, soarele și luna. Scripturile nu se satură niciodată s-o
laude. Ea-i microscopică. Hrănește și protejează corpul. Refugiază-te la picioarele Ei, deoarece ea-i propria
ta natură adevărată. Acesta-i cuvântul Gurului. Prin el, vei fi eliberat. După ce obții eliberarea, te poți
comporta oricum dorești.
Atunci când vorbești cu oameni ignoranți, nu-i contrazice. Nu reacționa! Ceea ce cred ei în conformitate
cu înțelegerea lor este corect.
Nirupana 15
Joi, 09 martie 1978
Este adevărat că asocierea c-un înțelept este benefică, dar ea trebuie pregătită în interior. Trebuie să ai o
vrednicie lăuntrică. Conceptele de păcat și virtute au importanță atâta timp cât tu te consideri ca fiind un
corp. Efectele depind de ideea ta despre ele. Ceea ce se spune la un moment dat este adevărat doar în acel
moment. Se termină când timpul s-a scurs.
Lumina ființei tale este de natura spațiului. Se vede spațiul în somn? (În somnul profund nu există
conștiință, deci nu există spațiu.) Conștiința ta - „Eu sunt” - este exact înăuntrul tău. Tu ai o mare nevoie de
ființa ta. Ai grijă de tine, astfel încât s-o păstrezi! Motivul este că tu știi că într-o zi vei muri. Nu trebuie să
te îngrijești de ceea ce-i veșnic! Nu-ți privești tu ființa fără să-ți dai silința? Este adevărat că mai înainte nu
te cunoșteai pe tine însuți, dar acum știi că „ești”. Tu ești martorul acestei cunoașteri. Cel care-i martor
trebuie să fie existat mai înainte.
Nu vei înțelege toate lucrurile auzite decât dacă ești vrednic. Pentru asta, trebuie să practici meditația.
Sadgurul te introduce în meditație și-n conștiință. Ceea ce nu era acum ESTE. Cine știe că n-a fost? Similar,
cine știe că este? Cei care spun că va fi nevoie de mai multe nașteri pentru a fi eliberat se bazează pe
zvonuri. Numai o persoană ignorantă păstrează credința tradițională. Va face jnani acest lucru? Trebuie să
vezi în mod direct ce-i corect. Taci până când nu mai ești conștient de tăcerea ta. Când cineva susține că-i
eliberat, trebuie înțeles că el a fost eliberat în vis. (Eliberarea înseamnă că nu există dualitate. Atunci cum se
mai poate spune că el este eliberat?)
De ce te-ai trezit din somnul profund? De ce-ai văzut un vis în timp ce dormeai? Ai tu vreun răspuns
pentru aceste întrebări? Trezirea care-a venit este cea care a adus lumea. Fără trezire nu există nicio lume.
Visu-i neadevărat; similar, starea de veghe-i falsă și ea. Nu există nicio diferență între ele. Ele se întâmplă
23
spontan. Discuția noastră se întâmplă și în vis. Tu știi că „ești”. Care-i motivul pentru asta? Deliberează în
acest sens. Trebuie să practici japa, meditația și ascultarea. Având intelectul ascuțit, tu te eliberezi într-o
perioadă scurtă de timp doar ascultând.
Comportamentul tău zilnic este rezultatul impresiilor tale.
Mai întâi gândește prin aceste lucruri și apoi rămâi într-o stare fără gânduri. Nu deveni sclavul propriilor
tale gânduri. Cel care-a ajuns la stadiu-n care nu există niciun gând nu va trebui să facă nimic pentru hrana
sa, pentru protecția sa. Orice experiență există în lume, dar nu există niciun făptuitor. Totul se întâmplă
spontan. Spațiu-i peste tot, dar conștiința-i anterioară spațiului. Lumina conștiinței este spațiul. Atunci când
conștiința corpului tău va pleca, tu vei experimenta vastitatea ei.
„Eu sunt” este gândul-rădăcină. Fără acest sentiment de bază, cum ne putem noi considera a fi? Ce
suntem în somn profund sau în transă? Când nu există sentimentul „Eu sunt”, starea se numește
nemanifestată. Toate relațiile lumești ale unei vieți întregi se bazează pe conceptul „Eu sunt”. Cu toate
acestea, el n-are nicio existență reală. Acest concept nu se naște din corp. Chiar dacă tu n-ai niciun concept
că „ești”, tot ești. Conștiința-i subtilă, luminoasă și simțitoare. Ea-i mai subtilă decât spațiul. Când vei
deveni de natura conștiinței vei cunoaște toate astea. Acceptă corpul ca pe-o uniformă, dar tu nu ești corpul.
Yoga înseamnă unire. Dacă Purusha și Prakriti nu se unesc, nu există cunoașterea despre ființă. Un
yoghin este cel care realizează această unire. Identificându-te cu corpul, tu nu vei înțelege ce-a fost creat în
corp din această uniune.
Toate lucrurile-s identificate cu nume, nume care sunt cuvinte. Prin urmare, toate relațiile se bazează pe
aceste cuvinte. Lumea nu-i cunoscută fără cuvinte. Cuvântul apare din prana. Cuvântul de bază a apărut sub
diferite forme. Cuvântul se mai numește și minte. El este rezultatul impresiilor primite de minte.
Comportamentul depinde de minte. Meditează cu convingerea că „eu nu sunt mintea”.
Atunci când conștiința atomică se manifestă, se creează vasta lume. Acest atom este conștiința subtilă.
Nu există pace până când acest atom nu-i realizat. Tu crezi că ești corpul grosier, pentru că nu ți-ai dat
seama de subtil. Vasta lume ia naștere din ignoranță și ea dispare tot în ignoranță. Este ireală. Când vei
spune cu adevărat „Nu știu!”, atunci vei fi în starea Parabrahman.
Binecuvântarea „Fie să ți se întâmple lucruri bune!” are semnificație numai cu referire la trup. Starea de
veghe atomică a încolțit din somnul profund. Fără ea, nu există lume. Ambele-s iluzorii. Ea-i Maya-
rădăcină. Toată existența este-n cuvinte. Prin urmare, treci dincolo de cuvinte. Înțelege relațiile lumești ca
fiind ireale și atunci nu vei mai suferi din cauza lor. Gândește-te de ce și cum au apărut toate aceste lucruri.
Nirupana 16
„Eu nu sunt corpul, eu sunt Sinele”. Dacă meditezi astfel, tu vei deveni Dumnezeu. Această mare mantră
este aceeași cu conștiința pură. Nu venera Sinele dându-i o formă. Ideea că tu ești corpul trebuie să plece.
După aceea, restul va fi bine. Spui că „am uitat să meditez”, dar cel care-o spune, el n-a uitat.
Așa cum auru-i sursa ornamentelor, la fel și sensul lui „Eu sunt” este sursa tuturor cuvintelor. Atunci
când conștiința-și dă seama, acest lucru-i numit harul Gurului. Tu trebuie să fii dovada cuvintelor Gurului.
Inițierea prin mantră stabilește o relație specială cu Guru. Prin urmare, tu trebuie să ai încredere în Guru. S-
ar putea să mori oricând. Atunci cum poți să nu ții seama de cuvintele Gurului?
Adepții adevărați sunt iluminați prin cunoașterea de Sine. Existența lor este ca și cea a spațiului. Când
stadiul căutătorului evoluează, lui i se schimbă și comportamentul. Unii se comportă într-un mod aparte.
Unii merg goi, unii tac, iar alții devin foarte ofensatori. Întrucât ei și-au realizat Sinele, nu se comportă
conștient. Unei persoane care și-a realizat Sinele nu-i pasă de felul în care se comportă corpul.
Comportamentul său nu-i guvernat de nicio regulă de drept.
Parfumul ființei tale este prezența sfântă a lui Dumnezeu. Preocuparea cu privire la sinele individual
poate fi comparată c-o mușcătură de șarpe. Înțelepții nu se consideră a fi corpul, deci ei nu-s mușcați.
Sinele-i dincolo de lumină și de întuneric. Numai corpul sau mintea se pătează.
Bhagavan înseamnă lumină. Lumina lui Bhagavan este un mare gol de lumină. Există vreo diferență
între acea lumină și propria ta lumină? Când îți cunoști conștiința și vei deveni Martor, atunci vei înțelege că
cerul este lumina ta. Nu-i nimic dincolo de lumina lui Dumnezeu. Calitatea naturală a lui Dumnezeu este
propria ta conștiință. De îndată ce apare conștiința, cele cinci elemente sunt create împreună cu lumea.
24
Vederea ta are aceeași culoare ca cea a spațiului. Toate numele sunt ale întrupărilor lui Dumnezeu. Au
existat nume înainte de aceasta? Bhagavan înseamnă conștiința manifestată. Acela prin care știi că „ești”
este același cu natura Ta. Îmbrățișează-l strâns.
În toate împrejurimile există Dumnezeu și numai Dumnezeu. Această lumină, vede ea vreo diferență
între un bărbat și-o femeie? Unul și totul în totalitatea lor sunt conștiința. Gustul sau cunoașterea existenței
de Sine este Bhagavan. A înțelege acest lucru înseamnă a-L vedea pe Dumnezeu în fiecare ființă vie.
Uită că tu ești o ființă umană. Lumina ta-i lumina lui Bhagavan. În tot ce apare, care-i Sursa luminoasă
fundamentală? Există doar această lumină. Ea-i prezentă chiar și într-o piatră, dar în mod vizibil ea se
exprimă în tine.
În toate lucrurile există o singură calitate adevărată. Conștiința. Ea demonstrează existența. Toate
celelalte cunoștințe se datorează cunoașterii. Paramatman înseamnă „Eu sunt Atman”. El nu-i vreo zeitate.
Zeitățile-L venerează. El este propriul meu Sine. Este cunoașterea directă și corectă. Este acolo mai înainte
ca un singur cuvânt să fie rostit. Cel care se naște și cel care pleacă își găsește odihna în Paramatman.
Oamenii sunt uimiți de cunoașterea lui Paramatman. Cum poate fi El simțit chiar și atunci când cineva n-
are corp? Adoratorul iluminat spune: „eu nu sunt trupul”. Atunci cine-a devenit iluminat? (Când o persoană
devine realizată, ea nu se mai consideră a fi un corp. Atunci cine spune: „eu am devenit realizat.”? Cu alte
cuvinte, nu există nimeni care s-a iluminat. Nu există nici cunoscător și nici cunoscut. Nimeni nu-i născut,
nimeni nu moare, deci nimic nu s-a întâmplat.)
Experiența poate fi descrisă în mai multe moduri, dar experimentatorul nu poate fi descris. Când
cuvintele-s tăcute, n-are sens să enumerăm numele divine.
Nirupana 17
Joi, 23 martie 1978
Cunoașterea de Sine înseamnă a avea o înțelegere perfectă a ceea ce suntem exact. Corpul, căruia i se
acordă toată grija, nu-i permanent și nici adevărat. Orice poate fi cunoscut nu-i cunoașterea Sinelui. Cel care
crede că va muri este ignorant. El ar trebui să aibă asocierea cu Sat (ceea ce există pentru totdeauna) și nu cu
trupul.
Înțelept înseamnă propria noastră natură pură, mereu prezentă, adevărată. Acolo nu există personalitate.
Înțeleptul nu-i o persoană; numai el este. El semnifică o stare de satsang permanent (asociere sfântă). Între
timp, cursul vieții continuă să se schimbe, iar finalul său este moartea. Ceea ce crezi ca fiind „tu însuți” nu-i
adevăratul tău tovarăș, n-a fost niciodată și nici nu va fi vreodată. Cel care tolerează totul este un înțelept
(jnani). Poate el provoca durere altora? Acțiunile celor cinci elemente nu-s acțiunile sale.
Orice identitate pe care încerci s-o creezi pentru a fi fericit va fi lăsată în urmă. Intelectul tău se schimbă
odată cu vârsta. Tu te mândrești că ești așa-și-așa ca formă-corp. Simți că ești așa sau așa. Sentimentul că
„eu sufăr de asta sau de cealaltă” este ignoranță. Fii convins că tu ești separat de simțuri; experiența lor nu-i
experiența ta. Asta-i condiția lui Brahman. Conștiința pură n-a avut nicicând vreo experiență. Mintea-i o
colecție de impresii înregistrate în ea încă de la naștere.
Ceea ce-i în corp este de natura restului lumii. Când acesta se consideră corpul, el devine diferit de lume.
A fi una cu lumea înseamnă a avea devotament pentru toate ființele, ca și cum ele ar fi Dumnezeu. Cine
crede că-i trupul n-are nici îngăduință și nici răbdare. Atman înseamnă Sinele meu. Este liber mereu. N-are
nicio formă, dar are propria sa lumină: simțământul „Eu sunt”. Este conștiința pură. Când cineva trăiește în
această stare știe că „eu nu sunt corpul, eu sunt conștiința atotstrălucitoare”. Ceea ce-i real nu vine și nici nu
pleacă, ci doar corpul se prăbușește. Știe corpul tău că tu stai așezat aici? Toate corpurile din întregul
univers se mișcă din cauza forței vieții. Chiar acestei energii a vieții i se dau diferite nume precum
Dumnezeu, Ishwara, Atman etc. De fapt conștiința n-are nume. Numele-s date pentru relațiile de zi cu zi din
lumea concretă. Odată ce conștiința părăsește corpul, ea nu-l mai recunoaște. Ceea ce-i nelimitat n-are
cunoaștere proprie. N-are mândrie cum că „eu sunt așa sau așa”. Milioane de ființe se nasc în această
conștiință în fiecare zi. Aceeași conștiință rămâne în toate.
Memoria ta funcționează automat. Ea-i înregistrată chimic. Orice lucru pe care-l faci rămâne cu tine ca o
amintire. Corpul tău este o mașină ce produce energia vitală ce are simțământul „Eu sunt”. El duce la bun
sfârșit toate treburile. A existat vreo experiență care să te ghideze înainte de-a începe să-nveți despre
lucruri? Această substanță chimică, adică cunoașterea „Eu sunt”, este cea care face totul și ea nu-i afectată
25
de cele trei gune. Când nu exista experiența corpului, cum erai tu? Fără ignoranță nu poate exista
cunoaștere. Dacă ignoranța de bază a unui copil nu există, nu se pot dobândi cunoștințe ulterior.
Cunoașterea apare pentru că există ignoranță. Cu trupul, când știu că „Eu sunt”, starea se numește vrutta
(cunoaștere). Paramatman n-are o astfel de cunoaștere a unei existențe separate. Această informație-
cunoaștere se numește minte, intelect, ființă, intuiție etc. În ea nu există adevăr. Atunci când i se înțelege
sensul, mintea dispare.
Cine-a venit mai întâi, noi sau mintea (cuvintele)? Orice există se datorează cuvântului-rădăcină „eu”.
Cum se poate numi acea stare (anterioară cuvintelor)? Fiindcă cuvintele din relațiile zilnice sunt considerate
adevărate, cuvântul conștiință-corp s-a lipit de tine. Cunoscătorul (Sinelui) nu experimentează conștient
cunoașterea „Eu sunt”. Când vei deveni neatașat, compasiunea va curge prin tine. Toate lucrurile nedorite
vor dispărea. A deveni neatașat înseamnă să exiști ca Absolut. Într-o astfel de companie, dobândesc pacea și
alții. Un astfel de om știe cum este lumea creată.
Egoul înseamnă identificarea cu corpul. Când egoul pleacă, dispare și comportamentul intenționat.
Venerarea unor astfel de înțelepți înalță chiar și zeitățile. Dumnezeu îi este recunoscător adoratorului pe
măsură ce El se eliberează din trupul lui. A scăpa de corp în timp ce ești viață este cea mai dificilă sarcină.
Conștiința în trup este Dumnezeu.
Nirupana 18
Sentimentul că „eu știu multe” este ignoranță. Odată ce-nțelegi că asta-i pură ignoranță, nu mai contează
dacă vorbești mult sau deloc. Atunci când te culci, tu ești somnul însuși. Nu ești separat de somn. La trezire,
cunoașterea „Eu sunt” se ivește asupra ta și ea creează instantaneu lumea. Când dormi, tu ești pură
ignoranță. Ce s-ar întâmpla dacă într-o zi această ignoranță nu se va mai trezi? Atunci cine-ar fi acolo ca să
moară? Ignoranța doarme și se trezește în fiecare zi! Care-i sensul eliminării ignoranței? Poți lua orice
semnificație dorești. Dar care-i situația reală? Tu, care ești treaz, mergi să te culci. Asta înseamnă că
întreaga cunoaștere devine ignoranță. Trebuie să-nțelegi importanța reală a acestui fapt. (Aici, ignoranța
implică Absolutul, iar cunoașterea implică simțământul „Eu sunt”.)
Când Brahman este eliberat, Parabrahman rămâne așa cum este. Cauza acestei mâncărimi (fericire și
suferință) este Brahman. Când mâncărimea dispare, există Parabrahman. Ceea ce sunt eu, aici și acum, este
o ignoranță trezită. Baza pentru toate lucrurile este ignoranța numită somn. Trezirea-i copilul ignoranței.
Dacă există ignoranță, numai atunci poate exista cunoaștere.
Credința că „ești” este creată în tine. Ea a venit neinvitată. Credința sau devotamentul înseamnă iubire.
Este iubirea pentru Sine. Certitudinea că „ești” este manifestarea pură și sfântă a lui Paramatman. Este
Jnana. Recunoașterea corpului vine prin această credință în Sine. Numele sfinte există pentru acea
certitudine a Sinelui. Nu venera ce nu-i permanent, adică trupul. Folosirea acestui corp este pentru a hrăni
credința în Sine. Parfumul „Eu sunt” care vine prin trup este Dumnezeu. Cel care crede că el este trupul se
confruntă cu moartea.
Tu ai diferite tipuri de credințe. Devii conform cu ceea ce crezi. Cât de puternic este efectul credințelor!
Fii conștient de acest fapt! Credința ta că „ești” este de natura Gurului sau a lui Dumnezeu. Ea se află în
inima ta sub forma luminii (cunoașterea). Lumina Sinelui nu moare niciodată. Acela al cărui lumină a
Sinelui nu moare, va muri el vreodată? Este posibil să nu trăiască în forma de astăzi, asta-i tot. Forma este
iluminată de această lumină. Simțământul „Eu sunt” este Dumnezeu. El se numește Saguna Brahman
(manifestatul cu calitate). Este conținut în Parabrahman (Absolutul fără calitate). Tu ești Brahman. Marea
mantră ce ți-a fost dată este expresia lui Brahman. Este propria ta natură. Tu trebuie s-o invoci prin mantră.
Cu siguranță că Ea se va dezvălui.
Cel care câștigă mult la loterie, devine fericit. Se consideră un om bogat. A durat doar o clipă ca acest
lucru să se-ntâmple. Dacă-i așa, de ce Guru-mantra nu aduce o astfel de schimbare instantanee? Cu credința
în Guru, frica de moarte dispare pentru totdeauna. Astfel dispare și frica de naștere. Pe măsură ce îngrijești
în inima ta credința ființei tale, comportamentul tău va continua să se schimbe. Credința că „eu sunt o ființă
umană slabă” se schimbă în „Eu sunt Brahman”. Apoi munca-i terminată. Cuvântul Gurului este
cunoașterea perfectă. Este starea Ființei, dar este și mișcare. Ține-te strâns de el! Toate celelalte mijloace
nici măcar nu se pot apropia de el.
26
Nirupana 19
Joi, 30 martie 1978
„Eu sunt fără corp și totu-i perceput prin propria mea lumină.” Acest lucru trebuie ferm stabilit în
lăuntru. Tu spui că nu-ți poți vedea propria-ți lumină. Cum îl poți vedea pe Acela prin care se văd alte
lucruri? Când meditezi, trebuie să ai în vedere că cel care meditează este lipsit de formă. Când te culci,
păstrează gândul că tu nu ești corpul. Cel fără trup n-are caste, nici păcat, virtute sau timp. Cerul nu poate fi
pătat și tu ești mai curat decât cerul.
Ananda (beatitudinea) este subiectivă, dar Sinele nu-i. Dacă nu se uită toate lucrurile, atunci nu există
beatitudine. Pe măsură ce obții mai multă credință-n tine însuți, mintea individuală se va estompa și tu vei fi
un singur punct.
Până la o anumită etapă, zeitățile sunt acolo. Când această etapă-i depășită, zeitățile nu mai sunt acolo.
(Până la un anumit stadiu de meditație, căutătorul are puteri, adică zeități. Când el trece dincolo, există
numai Brahman.) Nu-ți înțelegi propria ta personalitate, deci cum îi poți înțelege pe alții? Scripturile sunt
pentru ignorant, nu pentru omul cunoașterii. Orice se poate spune prin cuvinte, n-are permanență. Poate fi
comparat c-un vis. Rupe acest obicei înrădăcinat de-a te identifica cu trupul.
Rămâi în asta: „Ce crezi tu despre tine însuți?” Corpul tău este material alimentar. El este hrană pentru
conștiință, forța vieții dinăuntru. Conștiința și lumea sunt unul și același lucru. Ele apar simultan. Lumea-i o
iluzie. Cu toate acestea, tu ești cunoscătorul iluziei cauzate de jocul celor trei gune. Acest puzzle va fi
rezolvat numai prin discernământ și nu prin ritualuri; împreună cu el, oferă-i-te Gurului. Acesta-i harul
Gurului. Întrebi care-i folosul lui Paramatman pentru tine? Câtă vreme Paramatman nu-i de niciun folos
pentru Sine, cum poate El să aibă vreun folos pentru tine?
De ne întrebăm despre Acela care n-a venit nicicând în existență? Din punctul de vedere al unui jnani nu
s-a întâmplat nimic. Cum ne putem aduce aminte despre ceva ce n-a fost uitat niciodată? De fapt, ceea ce-i
rememorat va fi uitat cu siguranță. După ce s-a spus asta, Gurul Ramdas i-a făcut totuși pe oameni să-i
aducă laude Domnului și din balegă de vacă a făcut idoli pentru Marut. A fost el nebun?
Maya înseamnă iluzia care s-a ivit brusc. Este iluzia de-a avea o formă. Ea te-a cuprins fiindcă ți-ai uitat
natura adevărată. Gândește-te cum și când ai obținut conceptul de ființă. Cel care cunoaște Sinele n-are
nicio problemă cu ceva bun ori rău. Să ai orice dorință este o cerșetorie. Fii nemișcat. Treptat, vei ști ce se
întâmplă cu adevărat și de ce. De fapt, chiar și atunci când nu face niciun rău, jiva, simțind că s-a petrecut o
mare nenorocire, continuă să se zbată, ca până la urmă să moară degeaba. În stadiul conștiinței-corp toți sunt
cerșetori. Fiecare cere una sau alta. Până când ignoranța nu dispare, rămâne conceptul „vreau să trec
dincolo”.
Există numai Maha-Maya (marea iluzie). Ea trebuie îndepărtată după ce-a fost mai întâi venerată ca
Dumnezeu sau Brahman. Atunci, simultan este respinsă și dumnezeirea. Numai cineva foarte rar îți va vorbi
despre această cunoaștere care-i cea mai tainică. După venerarea Sinelui ca pe Dumnezeu, ignoranța va fi
dezvăluită. Atunci nu va mai rămâne nicio cunoaștere. Așa cum se spune în Vede, după dobândirea
cunoașterii despre Brahman se poate trece dincolo de karma. Rar există cineva care cunoaște corect și totuși
nu pretinde asta. Cine-i cunoscătorul? Jnani? El știe doar că toate astea-s ignoranță.
Asocierea dintre tine, cel care are cunoașterea ființei tale, cu tine, cel care n-are cunoașterea ființei tale
este Maha-Yoga (marea înfrățire). Acela care cunoaște această yoga măreață a depășit cunoașterea ființei.
Sinele este lumină. Când jiva emană lumină, el vede lumea. Reflectarea lumii apare în cunoașterea ta. Dacă
există o experiență a fericirii, atunci va exista și o experiență a tristeții. Amintește-ți bine ce-ai auzit și pune
direct în practică.
Nirupana 20
Duminică, 02 aprilie 1978
27
La drept vorbind, un individ n-are nicio formă. Așa-numita formă este alcătuită din cele cinci elemente.
În interiorul corpului există cinci simțuri. Care dintre ele va fi cea care va continua să trăiască ca fiind tu?
Majoritatea oamenilor vor s-audă ceea ce se bazează pe simțul corpului. Ei nu recunosc corpul ca fiind
ireal. Toată cunoașterea din lume se bazează pe cuvinte. Află dacă cel care are această cunoaștere profundă
are vreo formă. Contemplarea oricărui lucru care nu este Sinele este neadevărată. Meditația nu poate fi decât
cea a Sinelui. Trebuie urmărită cunoașterea care-i în corp. Ea n-are individualitate. Zahărul se topește în
gură, dar dulceața lui rămâne. Are dulceața vreo personalitate? Acolo există doar o urmă de manifestare.
Asta-i tot.
Nicio experiență nu durează. Experimentatorul nu poate fi descris prin cuvinte; noi suntem
experimentatorii. Ceea ce depinde de forța vieții și de conștiință nu-i durabil. Veșnicul este dincolo de
acestea. Trebuie să expunem conceptul „eu sunt cineva sau ceva”. Totul se întâmplă în funcție de natura
timpului. Dorința de-a atinge realizarea de Sine apare și ea tot conform dictatelor timpului.
Când conștiința apare, lumea devine vizibilă. Acesta-i Principiul Suprem. Copilăria-i pusă deoparte, pe
măsură ce îmbătrânești. În mod similar, după obținerea cunoașterii corecte, forma corpului este pusă și ea
deoparte.
Așa cum trebuie să spui ceva prin cuvinte, tot așa-l numești și pe Dumnezeu ca fiind făptuitorul. Ar crea
Dumnezeu cel atotmilostiv, un haos atât de total? Fără noi nu există Dumnezeu. Dumnezeu nu-i altceva
decât certitudinea pe care-o ai tu despre ființa ta, iubirea pe care-o ai tu față de ființa ta.
Simțământul „Eu sunt” este Brahman. Cel de dincolo de el se numește Parabrahman. Mai întâi vei
deveni Brahman și apoi tu și Brahman veți dispărea. (Conștiința ta subtilă se va extinde, va străbate întregul
univers și apoi se va dizolva. Acest lucru se întâmplă în meditația profundă.) Jnani spune că-n cele din urmă
nu există nimic, dar atunci de ce-i mai învață el pe alții? Răspunsu-i cam așa: atunci când trebuie să urinezi,
trebuie s-o faci urgent. În timp ce urinează, cineva nu iubește temporar actul? Similar, corpul unui jnani este
o senzație temporară care-l face să predice.
Visul principal este sentimentul că „ești”. Atâta timp cât te adresezi lui Dumnezeu (din dualitate),
înseamnă că tu n-ai ajuns încă la destinație. Paramatman n-are nici naștere, nici moarte. Atunci de ce-a spus
Krishna: „Am avut multe nașteri”? Toate aceste nașteri au fost ale celor cele cinci elemente. Astfel de
nașteri se întâmplă cu milioanele, în fiecare secundă, în Paramatman.
Scripturile-s conceptele poeților. Ele dau mită, dar și amenință. În timpul somnului nu există nicio
experiență despre Sine. Somnul nu poate fi văzut după trezire. În același mod, Maya-i inimaginabilă. Așa
cum somnul nu poate fi cunoscut, tot așa nici Maya nu poate fi cunoscută, nici de zei și nici de oameni.
Maya apare în afara manifestării conștiinței. Înainte de aceasta, Maya nu există. Gândul că „Eu sunt”
este tulburarea. Chiar și zeii cei mai mari nu înțeleg Maya, fiindcă ei sunt creați de Maya. Ei nu-s autocreați.
Acțiunile lor sunt iluzorii. Cel detașat n-are nicio atingere a Mayei. Somnul profund înseamnă ignoranță
totală. Din aceasta apare sentimentul „Eu sunt”. Acesta-i începutul Mayei. Având sentimentul că-i treaz,
omul face ceva cu mândrie, într-o lume care nu există. Sentimentul că „eu sunt treaz” este cel care creează
lumea. El se naște din Maya. Când îți dai seama de acest lucru, sentimentul că „eu sunt făptuitorul” va
dispărea.
Atunci când vezi Sinele, acesta-i văzut ca „vid gol”, mai gol chiar și decât un vis. Imaginea că „eu sunt
așa sau așa” te-a acaparat. Ceea ce-a fost creat va fi distrus cu siguranță. Ce-i creat? Conștiința noastră.
Când apare sentimentul de „eu”, el devine ego.
Tu n-ai asculta aceste lucruri dacă n-ai fi vrednic. După ce le-ai auzit, trebuie să ți le amintești iar și iar.
Acesta-i începutul procesului.
Această formă a venit la tine în mod spontan. Nimeni n-a creat-o. Tu n-ai fi aici dacă n-ai fi inspirat din
interior ca să obții adevăratul sens al vieții. Acesta nu-i tipul de devoțiune ce are ca scop dobândirea a ceva.
Scopul acestei devoțiuni este de-a obține eliberarea prin ascultare. Ideea că ești bărbat sau femeie, cu tipare
caracteristice de comportament, este falsă. O aparență. Pentru a cunoaște acest lucru, este necesară o
anumită demnitate. Cunoașterea „Eu sunt” este dumnezeirea ta. Înțelege asta. Ei i se dau diferite nume.
Faptul că ți-a apărut plăcerea de-a asculta despre această cunoaștere este un bun semn spiritual. Atunci
când cunoașterea ființei tale devine clară, tu vei transcende Maya. Conștiința-și va dezvălui propria ei
valoare. Manifestarea-i una singură, dar numele ei sunt multe. Toate numele aparțin Mayei. După
cunoașterea faptului că „eu sunt peste tot”, cunoscătorul nu va mai fi diferit de cunoaștere. Nicio experiență
nu durează. Indiferent de modu-n care te vei privi, cu siguranță că vei pleca. Simțul că ești treaz este și el tot
un concept. Somnul și starea de veghe sunt indicatorii naturii tale trecătoare. Când intri în somn profund, te
eliberezi în fiecare zi. Dacă somnul nu se termină, atunci ce vei face?
28
Indiferent dacă moartea ajunge astăzi sau peste o mie de ani, ea ar trebui să fie sfârșitul tuturor și n-ar
trebui să existe nicio problemă. Detașarea-i sentimentul că toate acestea sunt o aparență. Când Adevărul este
atins, lucrurile false cad. Ca ele să cadă, nu-i necesar niciun efort special. Asta se numește ofrandă pentru
Brahman.
Scripturile spun că „la momentul potrivit, Bhagavan ia o întrupare și hrănește dharma”. Este dharma
naturii proprii. Când oamenii obișnuiți predică dharma, este vorba despre dharma corpului. Guru-i o
întrupare a lui Dumnezeu. Datorită devoțiunii față de Guru, Maya, care pare demonică și vastă, este redusă
la dimensiunea unui atom.
Nu neglija conștiința care-ascultă acum. Ea-i pură și perfectă. Păstrează acest lucru în minte și închină-te
ei. Nu uita că această cunoaștere de Sine este cunoașterea propriei noastre ființe. Datorită impurităților
minții, cineva merge în pădure și suportă greutăți. Dacă impuritățile tale-s eliminate aici și acum, pe măsură
ce asculți, atunci nu va mai trebui să mergi prin munți și păduri (în căutare).
Nirupana 21
Conștiința este nemărginită. Nu se poate prezice când realizarea va străluci asupra ta. Unul o primește
spontan, altul n-o primește nici măcar cu mult efort. Când se atinge o anumită etapă, se produce o schimbare
adecvată și, ca urmare, se pregătește un teren propice.
Dattatreya, un mare înțelept, era un Brahman perfect. Pentru el, unde mai exista necesitatea unui Guru?
Cu toate acestea, se spune că el s-a apropiat de 24 Guruși. Pentru a eradica conștiința egoistă și pentru a
pacifica o anumită calitate, a fost abordat un Guru adecvat. Dattatreya era cunoscătorul lor.
Tu simți că „ești” și acel sentiment se comportă în funcție de natura timpului. Modificarea ce curge din
aceasta este mintea. Frica se creează prin efectele minții. Totalitatea n-are frică.
Pământu-i calitatea energiei vitale constante. Sămânța ce răsare din pământ nu moare nici atunci când ea-
i torturată, bătută, gătită sau prăjită. Din această cauză, creșterea ta este susținută și accelerată. Pământul
suportă totul; de aceea el este liniștit. Conștiința din corp este conștiința pură „Eu sunt”. Ea are nume
infinite. Fără să știi, tu ai ajuns să cunoști că „ești” și acesta-i Dumnezeu. Numele zeităților se referă doar la
asta. Înainte de-a fi cunoscută cunoașterea, n-a existat nicio experiență de absență a păcii. Acesta-i stadiul
păcii reale. Până când nu știi că „ești”, viața ta-i infinită. Dacă te străduiești s-o cunoști, n-o vei putea face.
Pentru a depăși „absența păcii”, conștiința trebuie venerată cu devotament non-dual. Înțelesul acestor
cuvinte nu-ți este familiar.
Ca să cunoască Adevărul, poate cineva să susțină ceva tranzitoriu? Conștiința ta are un început, deci ea
va avea și un sfârșit. Mai întâi pune-ți deoparte intelectul, apoi ia cuvântul Gurului și meditează la conștiința
ta subtilă. A cunoaște asta este înainte de-a medita. Împrieteniți-vă și ea va înflori în tine. (Îți vei da seama
că asta-i natura ta adevărată!) Crede că ești ceea ce știi, înainte să știi altceva. Acesta-i cuvântul Gurului.
Conștiința are diferite nume precum Dumnezeu, Brahman etc. Ea-i cunoscută și experimentată fără să faci
niciun efort. De dragul Ei, ignoră mintea și corpul. „Cuvântul” (mantra) înseamnă Brahman plus garanția
care-l precedă. Înțelesul tuturor este „Eu sunt”. Păstrează-ți această asigurare, având ca dovadă inițierea dată
de Guru. (Cuvântul iese din sunet, iar sunetul iese din spațiu. Conștiința-i anterioară spațiului. Ea se
numește Brahman sau Dumnezeu - realitatea manifestată.)
Mintea nu știe altceva decât impresiile adunate din copilărie. Acesta-i motivul pentru care se caută
impresii bune. Acesta-i motivul și pentru care-i preaslăvită importanța unei bune companii. În compania
înțelepților, mintea noastră încearcă să-i întreacă. Fericirea și suferința sunt acolo pentru că se crede că-i așa.
Datorită naturii timpului, acestea sunt adevărate numai pentru acel moment. Pe măsură ce timpul trece, ele
devin lipsite de sens.
Nu uita niciodată că ești exact ceea ce-a descris Gurul tău. Pe măsură ce progresezi în a-ți urmări
conștiința fără corp, în aceeași măsură vei experimenta vrednicia. După ce-ai ascultat acest lucru, compară-l
cu starea ta actuală de-a fi. Pe măsură ce conștiința apare, ea devine lumea individului. A realiza această
conștiință înseamnă a atinge pacea.
Poți opri somnul să nu se transforme în veghe și invers? Păstrează-ți credința în cuvintele Gurului, în
timp ce-ți trăiești viața de zi cu zi. Dă-ți seama că atunci când acționezi, nu ești tu cel care-o face. Tu doar ai
asistat la ceea ce se-ntâmplă. Simțul de-a face se datorează conștiinței corpului. Dacă nu-ți dai seama de
29
tine, atunci simțul egoului tău nu se va mai sfârși. Chiar și cu inițierea corectă, dacă n-o urmezi, atunci ea
nu-i de niciun folos. Fără a pronunța un singur cuvânt al Supremului sau al lumii, ceea ce-i în mod natural
acolo este conștiința ta. Cine cunoaște cunoașterea care există în lume? Este propria ta conștiință care-i
numită și Sine. N-are culoare, n-are formă și n-are scop. Ea-i pura cunoaștere.
Tu te comporți conform cu ceea ce-ai auzit. Dar ești atent la ce-auzi acum? Acest ascultător este
conștiința ta. Ea se ocupă cu lumea, folosind cunoașterea dobândită de cele cinci simțuri. Această
cunoaștere are ea vreo culoare sau formă? Cu toate acestea, tu suprapui ideile greșite peste asta și devii
nefericit. Conștiința ta este de natura iubirii și-a devotamentului. Dovada existenței lui Dumnezeu este
propria ta conștiință. Pe măsură ce meditezi la această cunoaștere, cele cinci elemente vor veni să te
slujească. Tu crezi în mod inutil că ești slab și păcătos. Alungă negativul contemplându-ți conștiința și
recunoaște-ți adevărata natură!
Cunoașterea Sinelui îți va deveni clară la momentul potrivit și vrednicia ta va fi fără margini. Atunci
mintea, care vrea ceva sau vrea să scape de ceva, va dispărea. Cele cinci elemente vor fi la dispoziția ta.
Pacea nu poate fi atinsă decât dacă se renunță la mândria cunoașterii. Înțeleptul este foarte pașnic.
Nirupana 22
Joi, 13 aprilie 1978
Ai citit și-ai auzit multe. Acum cunoști cititorul și ascultătorul. Faptul că știi că „ești” este atât suferință,
cât și bucurie. Dumnezeu este sursa bucuriei, în timp ce rădăcina nenorocirii este Maya. Dar la rădăcină
există doar conștiința.
Află ce-ai cu tine și ce-i al tău. Meditează la asta și află că cine se gândește la Dumnezeu este el însuși
Dumnezeu. Numai Sadguru-ți poate spune că-i așa. Alți învățători îți spun să trăiești ca un slujitor al lui
Dumnezeu.
La început, mama ta te-a învățat să-nțelegi sunetul. Dacă ea nu făcea asta, atunci care-ar fi fost limba ta?
Eu îți vorbesc în această limbă care era a ta mai înainte ca sunetul să-ți fi fost prezentat pentru prima dată.
Totuși, tu trebuie să-nțelegi semnificația în limba pe care-ai învățat-o.
Toate religiile lumii sunt simple concepte. Ai tu alte cunoștințe în afară de ce-ai citit sau auzit? Calea
Sinelui implică calea forței vitale sau a conștiinței, fiindcă noi suntem conștiința. Conștiința manifestată nu-i
stabilă, pe când nemanifestatul este Adevărul veșnic.
Atunci când se face horoscopul unui copil, primul lucru care se ia în considerare este momentul nașterii
lui. Cine se naște atunci? Copilul sau timpul? Afacerile lumești se fac conform dictatelor timpului. Timpul
este durată. Simțământul făptuitorului poate fi numit minte. În toate aceste relații există Acela care n-are
naștere. Cu harul Sadgurului, iluzia nașterii va dispărea pentru totdeauna. Ființa vine împreună cu
combinația dintre corp și prana. Această experiență n-are nicio formă proprie. Drept urmare, mintea se
identifică cu corpul (tangibil). Nașterea aduce timpul, dar din punct de vedere practic se spune că cel care se
naște este copilul. Martorul, cel care crede că-i trupul, este victima timpului. Are timpul vreo formă? Acest
lucru nu poate fi înțeles prin realizarea ritualurilor. Este necesar discernământul.
Tot ce-i auzit din copilărie este luat de bun. Discerne cu atenție toate acestea. Prinde adevărata ta natură.
Orice crezi sau ții minte nu va rămâne cu tine. Vei înțelege asta atunci când cunoști Sinele. Treburile
lumești au loc pe baza credinței că ceea ce apare-i adevărat. De fapt asta-i o fraudă. Din somnul profund
răsare sentimentul „Eu sunt”, apoi cel al corpului și-al lumii, urmat de fericire și tristețe. Dacă nu-ți dai
seama de asta, atunci trebuie să suferi.
Conștiința ta-i strălucitoare, fără formă și fără pată. Corpu-i murdar, de aceea tu ești pe pământ. Dacă el
ar fi fost purificat, atunci ai fi putut zbura prin aer. Yoghinii Hatha fac asta. Ține minte conștiința (asta-i
ascultarea) și meditează la ea. Ea n-are atașament. Nu există păcat sau virtute. Tu te limitezi gândindu-te că
ești corpul și prin urmare-l trăiești. Cel care-ascultă este același cu Brahman și același lucru este și Gurul.
Gândește-te la asta. Respectă pura conștiință ca pe Guru și ea-ți va deveni prietenă. Nu mai privi în exterior
și poartă-te ca și cum ai fi Sinele. Adoră Cunoașterea Superioară în timp ce spui: „Eu sunt Acela”. Rămâi tu
împreună cu conștiința ta chiar și pentru o clipă? Cel care vrea să știe acest lucru nu va muri fără să-l
înțeleagă. Nu există nimic de genul „eu voi muri odată cu trupul”. Poate lumina să moară? Cât timp va trăi
conștiința ta împreună cu tine? Este ceva sezonier. Contemplarea Gurului este contemplarea conștiinței.
Contemplarea conștiinței prin conștiință este aceeași cu devoțiunea non-duală.
30
Nirupana 23
Cu ocazia aniversării zilei de naștere a lui Bhausaheb Maharaj (Gurul Gurului lui Maharaj)
Aceasta-i gloria devotamentului față de Bhausaheb Maharaj, de aceea v-ați adunat aici! Dacă nu poți
aprecia măreția învățăturii Gurului, toate celelalte-s în zadar. Ea-ți este transmisă datorită demnității lui. O
astfel de convingere-ți va îndepărta ignoranța. Credința fermă în cuvântul Gurului îți oferă cunoașterea de
Sine. Tu ești Parabrahman, cel în care cuvântul (mintea) se dizolvă și nu mai rămâne nimic. El este singur.
El nu-i nici Guru, nici discipol, nici Dumnezeu.
Devoțiunea majorității oamenilor există pentru satisfacerea nevoilor lor lumești. Astfel de adoratori nu-și
pot realiza Sinele. Cel puțin, înainte să adormi, spune-ți: „Eu sunt Paramatman”. Tu ești Paramatman. El a
fost denumit cu multe nume. A avut multe încarnări și va avea multe altele în viitor. Tu ești Atman al tuturor
acestor încarnări. Cuvântul Atman înseamnă „eu”. „Orice se întâmplă în lume este din cauza Mea. Trebuie
să fiu prezent mai înainte de orice ” Prin urmare, tu ești Sinele Universal. Tu ești Paramatman. El nu-i nici
legat, nici eliberat. Tu ai îmbrățișat în schimb conștiința corpului. Ești atașat de tine însuți.
Ceea ce-auzi este familiar și simplu. Să ai o credință deplină în cuvântul Gurului! Cu asta vei deveni
Brahman. Paramatman nici măcar nu știe că El este. Asta nu înseamnă că El doarme. Când spui c-ai dormit
bine, cine-a fost martorul? Cine știe că „Eu sunt”? Atunci care-i semnificația cuvintelor „s-a trezit”? Cum
este posibil? Acesta-i rezultatul Mayei. Fiecare dintre noi cunoaște răspunsul la aceste întrebări, dar noi nu
credem că-i așa. Conștiința corpului te alintă.
Aceasta-i o călătorie în conștiință. Tu ești Cunoscătorul. (Ești anterior conștiinței, ca martor pasiv.)
Faptul că știi că „ești” este principalul impediment. Pentru a elimina impedimentul, crede mai întâi că-i așa.
Ființa ta sau sentimentul tău „Eu sunt” este blocajul. Ea-i Însuși Dumnezeu. Acesta-i modu-n care-ar trebui
să te închini. Când El este mulțumit, El îți dă adevărata cunoaștere. Află că tu ești Paramatman. Nu crede că
ești separat de El. Acesta-i doar conceptul de conștiință-corp. Dacă lumina mea-i fără pată, atunci cum pot fi
eu pătat?
Clipa morții este momentul unei mari fericiri. Pentru individul conștient de corp, ea-i moartea. Dacă
mori spunându-ți că tu ești lumină pură, atunci vei fi liber. Momentul morții, care-i atât de îngrozitor, devine
un moment fericit odată cu devotamentul față de Guru. Aceasta-i măreția cuvântului Gurului. De exemplu,
cât de fericit se simte cineva când merge la somn! Experiența fericirii sau a suferinței vine din cauza
conștiinței noastre. Devino fericit prin harul Gurului! Bucuria momentului în care forța vitală părăsește
corpul nu poate fi exprimată în cuvinte.
Treburile lumești nu-s adevărate. Deci la ce-ar trebui să renunți? Continuă-ți activitățile tale lumești așa
cum ele ți se potrivesc. Amintește-ți cuvântul Gurului, dar nu prin minte, ci prin ființă. Odată convins de
adevărata ta natură, tu nu vei mai fi îngrijorat de clevetire. Cu lumina ta, tu observi toate celelalte lumini din
lume. Cum poate fi pătată acea lumină? Fără cuvinte, dă-ți seama că nu există niciun alt Dumnezeu și niciun
alt Brahman în afară de tine. Amintește-ți de acest lucru, fără niciun cuvânt. Acesta-i cuvântul Gurului. Cel
care micșorează lumina Sinelui va suferi o mare nenorocire. Tot ceea ce recunoști se bazează pe culorile și
intențiile sale. Sinele nu poate fi recunoscut, fiindcă El n-are culoare sau scop.
Nirupana 24
Este un lucru mic acela că știi că „ești”? Nu doar tu singur cunoști asta? Atunci unește-te cu conștiința ta.
Vezi ce minune se întâmplă! Spiritualitatea-i simplă. Restu-i doar divertisment. Cuvântul (gândul) care
crește în mintea ta va avea cu siguranță un anumit efect asupra ta. Este evident că totu-i neadevărat, deci ce
mai trebuie negat? Chiar dacă nu-i nimic în lume, încă există amăgire!
Este foarte dificil să ai ocazia s-auzi acest tip de cunoaștere Să-ți placă s-o auzi este și mai important. Cel
care are parte de ultima lui naștere, vine doar la mine.
31
Ceva ce nu-i constant se numește fază. Și samadhi este tot o fază. Acela care-i venerat de toți oamenii și
Acela care-i demn de închinare este la fel ca și tine. Ar fi regretabil dacă n-ai accepta acest lucru.
Devotamentul înseamnă unire. Fii una cu cunoașterea ta despre ființă. Apoi munca-i terminată. Toate
metodele, filozofiile și ritualurile nu-s de niciun folos. Obținerea unor puteri speciale prin diferite exerciții
yoghine este o piedică. Creează o falsă mândrie.
Atâta timp cât în minte există frică, nu poate exista devotament. Jnana înseamnă realizare. Dar ea este și
devotament. Știe cineva ce-a adus această cunoaștere în conștiință? Atunci când conștiința dispare, totul
ajunge la sfârșit. Krishna spune: „Devoțiunea mea nu poate fi practicată prin japa sau prin austerități, ea
poate fi practicată doar prin observarea cuvântului Gurului.” Acesta-i cel mai mare devotament. Cuvântul
Gurului este: „Cine are grijă de cine? Nu-i conștiința cea care se-ngrijește de ea însăși? Conștiința se dizolvă
în starea de Paramatman. Ea nu-i afectată de timp. După realizarea Sinelui, cu tine nu va mai rămâne nicio
urmă de ego, ca de pildă „eu sunt așa și așa”. Ține-te bine de cuvântul Gurului: „eu sunt strălucitor, sunt
pura conștiință”. Atunci te poți implica în toate activitățile lumești.
În timp ce dormi, amintește-ți de cuvântul Gurului. În somnul profund nu există conștiința corpului; prin
urmare, identificarea va fi ruptă. Ea începe iar când te trezești. Dumnezeu este acolo unde ești tu. Fără
adorator, unde-i Dumnezeu? Rămâi cu propriul tău Sine. Nu te implica cu ceilalți. Practică devotamentul
non-dual. El nu-i legat de timp. Este fără ego. Vei ști cum sunt create cele cinci elemente prin conștiință,
prin tine.
Repetă în tăcere mantra. Meditația ar trebui să fie propria ta natură. Încet, mintea va deveni pură.
Conștiința fără formă va fi descoperită și adevărata ta natură înțeleasă. Până atunci pot fi practicate
ritualurile. Vei ajunge să știi că tu ești spontan acolo. Dumnezeu nu-i mai mare decât Sadguru. Când îți dai
seama de conștiința ta, atunci vei realiza starea de Brahman.
Mintea se menține mereu în comparații. Lasă măreția celorlalți. Devino atât de mic încât nimeni să nu te
poată vedea. Convingerea ce rezultă din devoțiunea tot mai mare față de Paramatman este că „eu sunt un
Brahman pur, fără formă”. Ceea ce asculți tu aici este descrierea cunoașterii pure. Cu devotament față de
Guru, vei ajunge să știi că tu ești Acela. Fii ferm în determinarea ta că tu ești pura conștiință fără formă.
Nirupana 25
Duminică 23 aprilie 1978
Aruncă conceptele de felul „am devenit foarte virtuos” ori „sunt un mare păcătos”. Care-i entitatea ce
trăiește asta? Conștiința-corp nu-și va pierde stăpânirea asupra ta, cu gândul că bunăstarea ta-i rezultatul
unei activități spirituale. Tot ce trebuie făcut este să-ți observi Sinele. Nu te împrieteni cu nimic ce-ți este
vizibil. (Nu fii atras de lucrurile lumești!) Dacă trebuie s-acționezi în vreun fel, fă doar acest lucru:
mulțumește-ți conștiința. Ea-i foarte milostivă. Îți va arăta direct tot ce ESTE. Îți vei da seama că imensa
manifestare n-a existat niciodată. Tu ești atât de microscopic, încât nu te vei putea vedea prin intermediul
cunoașterii tale. Ia cuvântul Gurului ca pe o autoritate. Tu n-ai corp. Ceea ce-i anterior conștiinței este o
pace neînțeleasă. Predă-i-te Ei! Să nu faci din fericirea veșnică un obiect (un scop)! Tu ești dincolo de
obiecte! Momentul morții este cel mai fericit dintre toate. Nu există altceva de câștigat în această lume decât
moartea. Ironia-i că acolo unde există frica de moarte, chiar în acel moment există oceanul beatitudinii.
Nirupana 26
Întregul univers se etalează într-o singură celulă a corpului tău subtil (conștiința-sămânță). Ceea ce se
vede cu ochii închiși este Absolutul albastru închis. Este umbra corpului subtil. O persoană cu conștiință-
corp nu poate înțelege acest lucru. În primul rând tu trebuie să dobândești conștiința lui Dumnezeu prin
meditație. Trebuie să ai convingerea că „eu nu-s un individ, ci eu sunt Dumnezeu”. Odată cu transformarea
intelectului, egoul dispare. Orice se caută, este întotdeauna acolo, la Sursă. Din cauza unei înțelegeri greșite,
Acela meditează. Ce este cel mai vrednic de adorare? Nu-i cunoașterea că „ești”, conștiința ta? Numai
Paramatman există, nimic altceva.
32
Ceea ce se numește naștere este cu adevărat nașterea celor trei gune. Centrul gunelor n-are dualitate. O
lampă are nevoie de ulei. Similar, conștiința presupune existența lui Paramatman. Atâta timp cât jiva are
experiența de-a fi făcut ceva bine sau rău, nu poate fi câștigată starea de Paramatman. Conștiința ta este
esența dulceții. Ea-i dovada existenței lui Paramatman.
Ce poți face tu de unul singur? Poți să dormi? Te poți trezi? Poți urina? Atunci de ce există mândria de-a
face? Forța vieții împreună cu cele trei gune sunt indicatorul lui Paramatman. Din cauza Mayei, fiecare jiva
crede că el este responsabil pentru acțiunile sale din lume. Acest lucru-i fals. Copilăria și tinerețea au venit
și apoi au plecat. Ce-a rămas din asta cu tine? O să țină propria ta companie mereu? Motivul acestei situații
este jocul Mayei. Când conceptul că tu ești corpul este dovedit ca fiind fals prin propria ta experiență, atunci
vei cunoaște natura lui Paramatman.
Eu nu-i vorbesc corpului tău. Nici tu n-ar trebui să vorbești ca trup. Lasă corpul să fie. Păstrează-l bine.
Află-n această clipă cine-i cel care va părăsi corpul. Află că tu nu ești corpul, ci Cunoscătorul corpului.
Acordă-i atenție deplină. Reține că tu ești lumina din corp și apoi acționează. Conștiința-i o lampă, sursa de
lumină. Vezi cerul din cauza acestei lumini sau tu ești văzut din cauza cerului? Discerne asupra acestui
lucru! Mergi în Sursa care-i dincolo de spațiu! Are vederea ta vreo pată? Spațiul are găuri în el? Nu este
oare chiar vederea ochiului tău lumina Sinelui? Și lumina-i bărbat sau femeie? Pe măsură ce-o folosești
împreună cu conceptul de corp, ea provoacă frica de moarte.Tu speri și te-aștepți la atâtea lucruri... Dar de
ce să nu te duci după Sursă? A văzut cineva lumina Sinelui murind?
Trebuie s-auzi toate acestea de la Sadguru. Eliberarea vine prin ascultare. Ea nu poate fi cunoscută prin
austerități sau japa. Când cuvintele Sadgurului sunt înțelese și amintite, perfecțiunea urmează fără efort.
Prin mantra care ți s-a dat, ție ți s-a cerut să deschizi Dumnezeirea din tine. Tu ești Sinele. Nu se pune
problema realizării acestuia!
Lumina Sinelui tău este fără pată. Există doar lumina. Cum poate să existe moartea? Cine ascultă acum?
Ascultătoru-i Sinele tău. Când conștiința se uită pe sine, există pace.
Absolutul albastru închis, văzut cu ochii închiși, este similar spațiului. Nu există nicio pauză în el. Este
omniprezent. Urmează cu evlavie ceea ce-ți spune Gurul și vei realiza că tu ești conștiința. Când nuanța
albastră dispare, golul rămâne. Este o stare de atestare a ființei. Este cea de a patra etapă: „Eu sunt tot ceea
ce văd”. Conștiința ta-i aroma Absolutului. Absolutul conține un număr infinit de universuri. Este posibil ca
mulți să-l fi conceput pe Brahman în mod intelectual. Cu toate acestea, din milioane de oameni, rareori
există unul care-l urmează pe Sadguru. Nu există o avere mai mare decât să ai cunoașterea de Sine!
Ai comis un mare păcat numindu-te trupul. Apoi, același Absolut devine pentru tine marea moarte din
ultimul tău moment. Cine mai este în afară de El în momentul morții? Hotărăște-te singur, alege pentru tine!
Să nu depinzi de alte persoane! Trebuie să venerezi această cunoaștere care ascultă cuvântul Gurului. Vei
vedea nenumărate universuri jucându-se în conștiința ta. Nu există altă divinitate în afară de cunoașterea de
Sine. Nu există nicio nenorocire mai mare dacă Ea nu se realizează. Cunoașterea de Sine este etapa
Paramatman - casa eliberării.
Dacă cineva scrie cuvintele mele și continuă să cugete asupra lor, va obține starea de Paramatman fără
efort.
Nirupana 27
Păcatul se poate transforma-n virtute, iar un act virtuos poate deveni păcătos. Cineva poate hrăni o mie
de brahmani ca să dobândească un merit. Mâncarea se poate otrăvi accidental, rănind aceste persoane. Asta-
i calea destinului.
Toate numele au o durată. Ceea ce-i imaginat, va fi șters. Atunci ce mai rămâne?
Experiența lui Dumnezeu (conștiința) există acolo atâta timp cât există viață. Cu toate acestea, eu sunt
atemporal. Totuși, adevărata mea stare trebuie descrisă ca fiind în legătură cu ceva. Nemanifestatul s-a
manifestat prin sentimentul „Eu sunt”. În închisoarea acestui concept au trecut 81 de ani. Nu există nimic de
felul că eu mi-aș da seama de Dumnezeu sau că Dumnezeu m-ar cunoaște. Este doar zvon. Dumnezeu este
doar un concept. Toate conceptele-s legate de timp. Starea mea veșnică este dezirabilă și ea-i dincolo de
gândire. Conceptul „Eu sunt” a venit în mod neașteptat și odată cu el a apărut și lumea. Un rege visează
cinci minute că-i cerșetor de-o sută de ani! Când se trezește, el este regele ca de obicei. Visul „Eu sunt” este
33
momentan. În acest vis mulți mă venerează, dar și mulți mă lovesc. Asta nu mă afectează. Eu sunt mereu
perfect.
Este un accident c-ai ajuns brusc să afli că „ești”. Eu le spun oamenilor să facă ceva, astfel încât să aibă
un scop pentru care să trăiască. Atunci când un om moare, înseamnă că trupul său a sucombat. Prana a
plecat. Cel care-a murit, era el altul decât prana? Când prana fuzionează în prana universală, ea uită de
sine. Fără prana, nu există ființă. Oamenii au tot felul de sugestii cu privire la ce să facă. Ei sunt ca un
bambus gol.
Cine decide ce-i un comportament onest? Este o mare înșelăciune! Este iluzia primordială - Maya.
Totuși, pare că cineva spune: „Spuneți adevărul, faceți asta, nu faceți aia etc.” Din cauza acestei mari
fraude, tu simți că „ești” și te identifici ca bărbat și femeie.
Conștiința ta-i de natura spațiului. Cunoașterea care-a venit peste tine pe nesimțite este conștiința ta. La
ce ești tu martor mai întâi? Este conștiința că „ești”; după aceea, tu ești martorul lumii. Forma unei ființe
umane este forma întrupată a lui Brahman. Agață-te de Acela care-i cunoscut mai înainte de orice alt lucru.
Acela-i cel care ascultă. Care-i diferența dintre tine și lume? Este diferită lumina ta de lumina soarelui sau
de lumina din cer?
Este spațiul conștiinței (chidakash) în care apare „Eu sunt”. Conștiința-i certitudinea naturii proprii. Ai
grijă de corpul tău! Cu toate acestea, fii sigur cu privire la adevărata ta natură. Iubirea și devotamentul sunt
nume ale cunoașterii „Eu sunt”. Este cunoaștere pură, care nu-i împărtășită de altcineva. Ea a venit
nechemată. Agață-te cu fermitate de acea cunoaștere. Ea-i cea care-ascultă. Ea-i propria ta natură adevărată.
Învățătura oferită celui care locuiește în conștiința corpului se pierde. Între timp, mândria în corp crește.
În forța vieții universale, un copil care nu-i încă născut se joacă cu bucurie. Nu există nicio diferență
între forța de viață a unui copil nenăscut și a celui care se naște. Nu poți spune că cel care nu se naște nu
există. Se joacă cu bucurie în întreaga conștiință. Meditează asupra conștiinței. Ea-i în corp. Ea nu este
corpul. Totu-i văzut în virtutea acestui lucru. Toate numele aparțin conștiinței. Lumea există pentru
divertismentul acestui concept. Vei adora credința din tine, dacă ai credință în Guru. Când se creează
credința, va avea loc o înțelegere adecvată. Nu există nicio diferență între noi. Dacă cineva-i lipsit de formă,
cum poate exista mândrie-n acțiunea care se desfășoară? Din punctul de vedere al unui jnani, lumea n-a fost
niciodată creată. Orice se vede este fals. Coperta, adică corpul, nu-i forma ta. Tu ești conștiința luminoasă
din interior. Te poți identifica cu acest lucru sau cu cel experimentat în conștiință. Cunoscătorul conștiinței
este perfect. El este fără nicio dorință. Această situație adevărată nu-i așa cum poate fi observată în mod
conștient, fiindcă ea n-are formă sau culoare. Având credință în cuvântul Gurului, realizarea ta nu se clatină
niciodată.
Nirupana 28
Sâmbătă, 13 mai 1978
Cuvintele unui jnani sunt impregnate cu esența Vedelor. Nimic nu-i în mâinile tale. Orice se va întâmpla,
se va întâmpla atunci când va trebui să se întâmple. Identificarea ca bărbat sau femeie este o pată pe
conștiință. Ea trebuie ștearsă. Nu-i nimic altceva de făcut. Tu ești deja perfect. Afacerile lumești depind de
nume și forme. Când nu există nicio identificare cu corpul, fie ca bărbat ori ca femeie, relațiile cauză-efect
n-au putere asupra ta. Atunci ce ai de pierdut?
Care-i plăcerea înțelepților din Himalaia care-au trăit mii de ani? Nu se bucură ei de conștiința lor? Sau
poate doar de-un somn dulce?
Perioada mea de samadhi este nesfârșită. Am fost în samadhi de veacuri. În acest moment există o
anumită cunoaștere. Când nu există cuvinte, cum te poți numi? Totul depinde de ceea ce te consideri a fi.
Acesta-i motivul pentru care cuvântu-i atotputernic. Când te scalzi acasă, ești obișnuit să spui „Jai Ganga,
Jai Ganga”. Apa de la robinet, vine ea cu adevărat din Gange? Chiar cuvântul tău e Gangele. Acela peste
care se revarsă apa este Cel care face Gangele sfânt. El nu poate fi niciodată un obiect pentru Sine. N-are
senzația că „El este”. Când cineva-i sigur că nu-i nici bărbat și nici femeie, acela este Sinele. Va mai exista
vreun gând de câștig sau pierdere personală? Întrupările trecute, pe care tu le venerezi, nu-s conștiente de
devotamentul tău. Krishna și Arjuna nu se cunosc unul pe celălalt în prezent.
Răbdarea, credința și determinarea sunt necesare. Asocierea c-un înțelept este la fel ca asocierea cu
pacea. Este anterioară conștiinței. Chit-ananda (conștiința-beatitudine) are un sentiment de dualitate. Este
34
plăcere. Este mișcare. Este acolo când știe că „Eu sunt”. În non-dualitate, nu există nicio guna. Prin urmare,
nu există beatitudine în ea. Nu există cunoaștere în Starea Supremă. Când cineva nu știe că „este”, există
pacea veșnică. Ceea ce-a fost creat, va dispărea. Obține realizarea de Sine mai înainte ca acest lucru să se
întâmple. Nu există pace în cunoaștere. Mintea în sine este absența păcii. El (ca Absolut) va fi acolo chiar și
atunci când miliarde de sori vin și pleacă. Cât de atotputernic trebuie să fie! Această putere este a ta atunci
când tu nu te cunoști pe tine însuți (înainte de manifestarea conștiinței). Apariția cuvântului înseamnă
apariția cerului (spațiului). Faptul că „ești” este apariția timpului.
Nu te lipi de ceea ce-ai fost învățat sau de ceea ce-ai învățat. În cele din urmă, va trebui să-l arunci!
Nirupana 29
Duminică, 14 mai 1978
Timpul vine în existență odată cu simțământul „Eu sunt” (ființa) și apoi se întâmplă totul. Când el
dispare, nu mai rămâne nimic. Nu-i posibil să fii total fără griji, fiindcă acest lucru-i inerent naturii timpului.
Suntem doar privitori neajutorați. Lucrurile se-ntâmplă așa cum vor ele. Toate relațiile din lume continuă
spontan. Rareori va exista cineva care să delibereze asupra acestui punct și să discearnă. Ne continuăm viața
de zi cu zi bazându-ne numai pe ce-am citit și auzit. (Maharaj spune că fiecare dintre noi este conștiință
pură, martor pasiv. Impresiile înregistrate în memorie sunt cele care realizează toate activitățile. Acest lucru
se întâmplă automat.) Ne-am uitat adevărata natură. Comportamentul nostru-i asemănător cu cel al unui
rege care-n vis se poartă ca un cerșetor. În starea de veghe, avem cunoașterea, dar ea are încurcăturile
datorate gunelor.
Du-ți la bun sfârșit treburile lumești, dar amintește-ți că ele nu vor dura. Se spune că Dumnezeu a creat
lumea. El este propria noastră conștiință. Este lipsit de formă. Când se realizează acest fapt, lucrarea-i gata!
Gândește-te la tine însuți ca fiind liber, fără corp. Contemplă-l pe contemplator!
Toate lucrurile se spun prin cuvânt, către cuvânt. Totuși, adevărata ta identitate-i diferită. Cuvântul tău
pur, el te va purifica pe tine sau el va fi purificat în sine? Există vreo parte din tine ce trebuie purificată? Tu
nu-ți dai seama de asta câtă vreme există dorința ca: „bunăstarea mea să fie realizată ori e musai să obțin un
beneficiu”. Adevărul nu poate fi un obiect al cunoașterii. Orice-i tranzitoriu poate fi doar un obiect pentru
cunoaștere. Dacă nu există liniște în meditație, atunci nu s-a ajuns la nivelul corect. (În meditație, uiți de
tine.) Mintea curge numai dacă există impresii. Te poți gândi la lucruri pe care nu le cunoști?
Paramatman vorbește despre experiența prin care El s-a făcut conștient. Atâta timp cât umbli de colo-
colo în conștiința-corp, în forma-corp, identificarea ta-i cea a unui jiva. Jiva și Shiva sunt două nume date
stării-n care există acțiune. Funcțiile lui jiva sunt limitate la corp. Shiva (conștiința pură) este lipsită de
formă și neatașată. Înțelegerea pe care-ai obținut-o după ce-ai ascultat este Parabrahman. Credința că tu ești
trupul este înșelătoria. Nicio acțiune nu poate schimba faptul că tu ești conștiință pură. Maya-rădăcină este
conștiința
Adevărata noastră natură ne este necunoscută. Cum putem vorbi despre ceva ce ne este necunoscut? Prin
urmare, scripturile tac. „Curat, fără murdărie” nu înseamnă alb. Chiar și albu-i murdărie. Lotusul care iese
din buric (Sursa) simbolizează conștiința noastră. Din conștiință au fost create cele cinci elemente (inclusiv
spațiul). Când n-aveai cunoștință despre conștiința ta, a existat vreo teamă? Conștiința prin care-a fost creată
întreaga lume, o poți prinde tu cu simțurile tale?
Dacă-ți amintești ce-ai auzit acum, nu există nimic în lume care să-ți mai poată face rău. De ce? Fiindcă
ai înțeles sensul Sinelui. Cel fără naștere nu se naște niciodată. Totuși, conștiința-i creată. Impresia corpului
merge foarte adânc; este dificil s-o faci mai ușoară. De aceea este greu de reamintit acest lucru. (Încă din
copilărie, noi ne-am identificat intim cu corpul. Acum nici nu ne putem imagina că adevărata noastră
natură-i lipsită de formă.) Remediul pentru aceasta este Guru-mantra și credința-n Guru. Poate fi creată
lumea visurilor, prin eforturi proprii? Totuși, ea se creează și se mișcă. Sensul tăcerii fără cuvinte este că „eu
sunt treaz”. Urmează activitatea lumească cu nume și forme. După trezire, atunci când simțim că „suntem”,
este creat cuvântul.
Marele tău disconfort este propria ta conștiință. Ea-i ca un copil al unei femei sterpe (inexistent). Ceva ce
nu-i închipuit nu se concretizează. Dacă nu înțelegi, respectă cel puțin conștiința care-ascultă. Trateaz-o ca
pe picioarele sfinte ale Gurului. Ai înțeles semnificația nașterii lui Brahman la lotusul din buric?
35
Toată istețimea lumii provine din imitație. De exemplu, cei care-s pasionați de filme se comportă la fel
cu ceea ce ei văd în filme. Similar, vezi filmul conștiinței cum se cuvine, cu atenție. Atunci vei trece dincolo
de ea. Toate aceste informații sunt ale cunoașterii care-ascultă. Totu-i rezultatul jocului conștiinței.
Parfumul ființei noastre de la buric este El, Sri Hari, cel care nu poate fi văzut ca fiind cineva sau ceva. Tu
ești în corp, dar ești invizibil prin natura ta. Adevărata ta natură există, dar ochii tăi n-o pot vedea. Dacă ești
astfel, atunci nu mai există robie pentru tine!
Ce-i un suflet eliberat? Răspunsul este: „Cel care-ascultă acum!” Când auzi, trebuie să simți („Oh, așa
este?”). Atâta timp cât îți consideri corpul ca forma ta, totu-i adevărat. Când îți dai seama că tu nu ești
corpul, atunci vei ști că totu-i doar „cuvânt”. (Există doar cuvinte și nimic altceva.) Înțelesul cuvântului se
va dovedi adevărat după cum dorești ori pe măsură ce insiști asupra lui. Insistă asupra cuvântului și numai
atunci cuvântul se va manifesta în consecință. Orice spui, ți se va întâmpla.
Venerarea minții înseamnă venerarea spațiului prin spațiu. Venerarea mentală este mai mare decât cea
trupească. Înainte ca toate acestea să se-ntâmple, eu am fost acolo! Dacă eu sunt cauza a tot ce se întâmplă,
atunci la ce folosesc toate acestea? Faptu-i că manifestarea este omniprezentă și individualitatea nu rămâne.
(Maharaj vrea să spună că realizarea nu-i de niciun folos pentru căutător. Când el o atinge, nu mai există un
individ care să se bucure de ea.) Câtă vreme eu și spațiul nu suntem diferiți, oriunde merg acesta va fi locu-n
care sunt deja prezent. Dacă te duci ca trup, acest lucru nu-i adevărat. Dacă înțelegi asta, vei mai muri
vreodată? Forma conștiinței tale este spațiul. Cunoscătorul ești tu. Indiferent de modu-n care se comportă
„Eu sunt”, acesta se numește divertisment - Maya. Nu-i real. Divertismentul înseamnă distracție, unde nu
există câștig sau pierdere.
Nirupana 30
Trestia de zahăr este o plantă. Când forma ei se schimbă, ea devine zahăr. Ce există în inima zahărului
pur? Nu-i dulceața? Asemănător, există dulceață-n corp. Ea n-are nicio formă, dar are aromă; este ființa
noastră. În procesul de căutare, conștiința pură-i descoperită. Conștiința înseamnă guna Sattva pură.
Ceea ce se naște sunt gunele. Nu-i nașterea mea. Chiar dacă Acela are multe calități, multe forme, ca de
pildă a unui bărbat sau a unei femei, totuși Acela-i dincolo de naștere sau moarte. Cum poate Unul, Cel care
străbate întregul univers, să moară? Toți au una și aceeași gună - calitatea de a fi jiva, calitatea de a
cunoaște, informația „Eu sunt”. Calitatea, care-i la fel ca spațiul, este guna Sattva. Orice suferință trăită se
datorează numai gunelor.
Rămâi doar tăcut, în timp ce spui: „Eu nu sunt trupul”. Toate vor dispărea spontan și adevărata ta natură
va fi descoperită. Eu nu-s guna Sattva (conștiința) pentru că eu sunt Cunoscătorul ei (sunt anterior ei). Eram
acolo deja mai înainte ca trupul să vină peste mine, dar n-aveam informații.
Toată această cunoaștere nu-i onestă. Motivu-i că ea suferă schimbări. Manifestarea se numește naștere.
Dar a cui e nașterea? Manifestarea-i atomică, dar ea a pătruns întregul univers! Ignoranța inițială a devenit
veche de-o sută de ani și cineva spune: „Am devenit un Mahatma (suflet mare).” Dar dacă ignoranța (sau
conștiința) dispare, atunci ce mai e?
Cum se face că tu simți mirosurile bune sau rele? Sau se întâmplă spontan? Cine face asta? Cine susține
imaginea pe care-o vezi? Păstrezi intenționat ceva în memorie sau acel lucru rămâne acolo singur? Tot felul
de nevoi vin odată cu trupul și ele ne fac să fim cerșetori. Unde nu există conștiință, există perfecțiune.
Unde există conștientizarea corpului, Dumnezeu (conștiința) este acolo și acolo unde-i Dumnezeu există și
un corp. (Absolutul - Parabrahman este dincolo de ambele.) Avem durere, dar rădăcina acesteia este
propria noastră conștiință. Acolo unde nu există cunoaștere, nu există nicio formă, nici gune și nici acțiuni.
Concentrează-te doar pe conștiința ta și pe nimic altceva. Orice-ai face, va exista un blocaj.
Toată lumea a gustat sentimentul „Eu sunt”. El este tranzitoriu. Nici gustul lui Krishna n-a rămas, nici
gustul lui Shiva. Au existat mari înțelepți, dar ei nu mai au cunoașterea „Eu sunt” (ființa).
Aceeași forță vitală există în toate corpurile. Totuși, un corp nu-l cunoaște pe celălalt, deși milioane de
corpuri se nasc în fiece clipă. Aceasta-i minunea forței vitale (Maya).
Când Krishna a vorbit despre natura Sinelui său, n-a fost vorba despre descrierea unei persoane. Krishna
a spus: „Arjuna, ucide-i pe toți Kaurava, dar eu îți spun că nu va muri niciunul.” Krishna i-a dat această
cunoaștere lui Arjuna cu acea ocazie înfricoșătoare, dar se gândește cineva cum a făcut-o? Deși Krishna a
36
fost un învățător cu adevărat nemaipomenit, totuși, acel idol trupesc al lui Krishna a fost doar ignoranță.
(Conștiința lui Krishna este aceeași cunoaștere care prin natura ei este ignoranță, deoarece ea-i trecătoare și
nu durează. Krishna recunoscuse Adevărul, așa că El a devenit un jnani.)
Nu există nimic în lume altceva decât această ignoranță care-i cea mai mare înșelătorie. Această
conștiință în sine este necinstită. Arborele lumii a luat ființă prin creșterea ignoranței-rădăcină (conștiința-
sămânță).
Eu am înțeles motivul pentru care am un corp. Este suficient să știu că „eu nu sunt acel corp”. Am înțeles
de ce-a venit asupra mea acuzația de-a mă fi născut. Examinează asta: „Tu ești Brahman pur, n-ai moarte.
Nu există nimic și nimeni în afară de tine!” De aceea nu vorbi împotriva nimănui, nu învinui pe nimeni. Tu
ești conștiința manifestată subtilă. Ea-i sămânța universului, sămânța lui Brahman, sămânța lui Atman.
N-are nicio importanță felu-n care cineva se comportă. Știind că el nu-i nici „acesta”, nici „acela”, stai
liniștit. Eu nu sunt nici măcar cel care știe că „Eu sunt”. După ce „asta-i așa, asta nu-i așa” dispare, există
beatitudinea. După ce corpul este uitat, omul devine liber de mândria conștiinței-corp. Când fericirea devine
compactă, impenetrabilă, atunci ea nu-i simțită în mod conștient. Această fericire nu poate fi amintită sau
uitată. Mintea, intelectul și conștiința nu pot vorbi despre Sinele Suprem. Ele dictează un comportament, dar
este El afectat? Cel care-ascultă o face datorită aglomerării minții, intelectului și conștiinței. Dar Cel care-i
Beatitudinea Impenetrabilă este Cunoscătorul minții, al intelectului și-al conștiinței. El nu-i afectat de ele.
Ar trebui să ne fie rușine să spunem că trupu-i forma lui. Cât de multe se fac pentru a păstra onoarea și a
evita rușinea! Toate gunele aparțin minții, intelectului și conștiinței. Nu poate exista nicio acțiune fără ele.
Natura ta înseamnă comportamentul tău pe baza impresiilor anterioare. Te afli în interiorul grupului format
din minte, intelect și conștiință. Fericirea-i dincolo de asta. Acela care-i Beatitudinea Impenetrabilă nu se
află sub nicio regulă de conduită.
Cunoașterea directă înseamnă propriul tău Sine. Nu există predare acolo și nici învățător. Ceea ce s-a
manifestat n-are niciun folos, nici pentru bine, nici pentru rău. Până când nu vei depăși conștiința, simțul
făptuitorului va fi acolo. Corpu-i introdus numai în ființă. Ființa și visele sunt aceleași și totul se simte și se
imaginează în asta. Atâta timp cât această cunoaștere „Eu sunt” n-a fost cunoscută, n-a existat nicio
întrerupere în Beatitudinea Compactă. Visul pare foarte real, dar el este necinstit și nu-i adevărat.
Cunoașterea „Eu sunt” n-are limită sau standard. Trebuie să-nțelegi acest lucru o singură dată și atunci nu
mai există deloc îngrijorare pentru corp. Cunoașterea „Eu sunt” este o fază trecătoare. Ea-i împrumutată.
Ființa înseamnă sentimentul că „ești”. Nu va dura. Rareori există cineva care cunoaște această ființă cu
ajutorul Gurului. El devine atemporal. Fără harul Gurului, această conștiință nu va fi stabilizată. După ce-a
aflat acest lucru, doar cineva rar și special scapă de identificarea cu trupul său (adică de „eu sunt bărbat sau
femeie”). Restul oamenilor mor c-o astfel de identificare.
În această vastă conștiință nu există niciun sistem religios, nici karma, nici timp. Este anterior
simțământului „Eu sunt”. Nu încerca s-o cunoști, ci ține-te de ce-ai auzit. Este starea naturală în care nu
există nicio amintire că „eu sunt corpul”. Unicul rămâne în starea sa naturală de a fi. Cel care deține
cuvântul Gurului ca ultim, va primi răbdare și va obține starea de Brahman. Chiar dacă există cunoaștere
despre Brahman, ea nu-i veșnică sau adevărată. Fiindcă-i o experiență,ea nu poate dura. Totul este
Brahman; totul este fericit și pașnic. Cu toate acestea, simțul individualității este o nenorocire. Să nu uiți
asta!
Nirupana 31
Joi, 25 mai 1978
Aici noi vorbim doar despre motivul pentru care-avem nevoie de ființa noastră și care-i de fapt folosul ei
pentru noi. Aici nu se vorbește absolut nimic despre trecut ori viitor.
Orice se cunoaște, va ajunge la un sfârșit. Toată lumea simte c-ar trebui să „fie”, dar această ființă nu va
dura pentru totdeauna. „Noi suntem așa cum apărem” - acesta-i un concept înrădăcinat care-ar trebui să
dispară. Noi ar trebui să ne dăm seama de faptul că nu suntem așa cum apărem, ci suntem așa cum vedem.
Credința că vom muri este una falsă. Cunoscutul va deveni necunoscut. Noi suntem „necunoscuți” prin
natura noastră. Apa se evaporă, soarele apune sau lampa se stinge, dar asta nu-nseamnă că ele mor. Înțelege
moartea ca fiind ceva ce-ar trebui să dispară. Ar trebui să înțelegem faptul că nu suntem așa cum apărem, ci
cum suntem
37
Fiecare ar trebui să se trateze pe sine ca fiind o conștiință pură și nu un corp. Orice lucru ce depinde de
memorie, nu va dura. Orice se cunoaște, va fi uitat. Cel căruia i se întâmplă cunoașterea se află întotdeauna
în pace. Noi nu vom muri, dar orice se cunoaște va deveni necunoscut, deci nu va fi văzut. Necunoscutul se
numește Dumnezeu, Brahman etc. Totu-i un bazar de nume. Toate acțiunile-s realizate în virtutea numelui.
Consideră-ți conștiința ca fiind Dumnezeu - Cel lipsit de formă - și venereaz-o așa cum te-a învățat Gurul
tău.
Toată acțiunea-i doar divertisment. Natura divertismentului variază în funcție de timp. Forța vieții este
una singură. Datorită diferenței de formă, totul arată diferit. Fiecare înțelept are un model diferit de
comportament. Există mii de bărbați, dar fiecare-i diferit. Avatarii (încarnările) sunt aceiași. Totuși Rama-i
diferit de Krishna. Zilele au nume diferite, dar soarele-i același. Acest puzzle va fi rezolvat încet și în cele
din urmă nu va mai rămâne nicio urmă de ego.
Cel care are îndoieli cu privire la devotamentul lui față de Guru va avea probleme. Guru-i propriul tău
Sine. Acest Sine (conștiința) a venit peste noi în mod natural, se realizează natural și rămâne în starea sa
naturală (starea unui siddha). El gestionează activitatea corpului, dar corpul nu-l controlează. Tu n-ai alt
moștenitor. Ești propriul tău moștenitor. Ești Brahman, ești Maya și ești „tu”. Prin cuvinte, noi suntem
Brahman, dar prin natura lui, el este Sinele nostru. Amintește-ți de Guru și păstrează-ți devotamentul față de
el. Dacă cineva m-ascultă și-și amintește cinci sau șase propoziții din ce-am spus, atunci nu mai trebuie să
facă nicio activitate spirituală.
Krishna spune: „Din cauza cântării devoționale, Eu devin manifestat. Fără adorator, Eu nu Mă pot
manifesta. Mi-am dat totul celor care Mi-au fost devotați. Oricare-ar fi numele Mele, ele sunt numele
adoratorilor Mei. Ei nu mor. Faima lor se răspândește. Numele lor înalță lumea.” Cât timp lumea și
adoratorul există ca fiind adevărate, miracolele și ele sunt tot adevărate. Toate templele-s dedicate celor
devotați. Krishna spune că-i necesară o conștiință realizată ca a mea să se manifeste. Același lucru se
numește „Guru”. Krishna a rostit Adevărul Spiritual Suprem. El a spus mereu: „Eu sunt Atman perfect”.
Cel care folosește cele cinci elemente este Atman. Luminează spațiul. Este fără nicio pată, fără
atașament, viu, mereu și mereu. El îi dă toată vrednicia Sa adoratorului adevărat. Devoțiunea trebuie să fie
una fără așteptări. Acel adorator trebuie să fie credincios, fiindcă el îl vrea pe Dumnezeu. Fii conștient!
Când vine clipa cea din urmă, să ai credința deplină în tot ce ți-a spus Gurul tău. Oferă-ți trupul spunând:
„Eu nu sunt trupul. Activitatea celor cinci elemente, mie mi se datorează.” Acest lucru-l vei cunoaște doar
prin devotamentul față de Guru.
Nu vorbi pe nimeni de rău. Este foarte important. O astfel de atitudine trebuie să se oprească.
Fiecare ființă are certitudinea că-i vie. Strălucitoare. Această luminozitate a venit spontan. Cel care oferă
această credință (ființa) Guru
lui, primește același lucru în schimb. Gurul spune: „Acceptă-ți conștiința ca pe un dar de la mine și
folosește-o fără cuvinte, așa cum știi că ești bărbat sau femeie fără s-o spui”. Tratează-ți conștiința ca pe
Dumnezeu sau ca pe Guru. Scoate-o departe de corp și direcționeaz-o spre Sinele tău. Starea Supremă a
ființei se numește Sadguru. Conștiința manifestată care se mișcă în lume (prin corpurile umane) este numită
Sri Guru. Conștiința noastră este vederea sfântă (darshan) a Gurului. Sadguru-i lipsit de formă. El
motivează toate corpurile. El s-a manifestat ca propria mea conștiință.
Dacă adoratorul are credință deplină, atunci Dumnezeu ia o întrupare și-l ajută. Această formă a fost
luată de propriul tău Sine. Nu există altă divinitate în afară de El. Dacă te ții de cuvântul Gurului, vei
înțelege că adevărata fericire este calitatea propriei tale naturi. Conștiința ta-i Sadguru. E devoțiunea non-
dualistă, cea care spune cu convingere: „Eu sunt Dumnezeu”. Asta-i situația cea adevărată! E foarte dificil,
dar când s-a înțeles, acest lucru devine ușor. Toate zeitățile mi-au folosit forța vieții, conștiința. Eu sunt
AtotPerfect. Asta ar trebui să fie convingerea ta. Un jnani n-are nevoie de nicio certificare.
După ce asculți cuvântul Gurului, tu trebuie să fii fără gânduri. Lipește-te de convingerea simplă din
inima ta, anume că natura ta-i în conformitate cu cuvântul Gurului. Toate ființele vii sunt motivate de mine,
dar nu verbal ci practic, fiindcă toate formele vizibile sunt reflectarea Sinelui. Conștiința mea atomică
străbate întreaga lume. Când ea se manifestă, doar atunci lumea vine în existență. În somnul profund a
existat o agitație și ea s-a manifestat ca univers. „Eu sunt” a creat panorama cosmică. Este sursa tuturor
înțelepților și sfinților. Când starea de veghe revine la somn, toate zeitățile se topesc în ea.
Devotamentul ar trebui însoțit de credință. Credința originală „Eu sunt” ar trebui înțeleasă corespunzător.
După aceea, tot puzzle-ul va fi rezolvat. Devoțiunea afirmă „Eu sunt forța vieții!”, adică conștiința. Toate
acestea se datorează propriei mele lumini. De acest lucru trebuie să te bucuri în liniște.
38
Nirupana 32
Forma conștiinței („Eu sunt”) este spațiul. Având în vedere că tu ești fără formă, mai ai vreo nevoie?
Consideră spațiul ca fiind identitatea ta. A te agăța permanent de această identitate se cheamă austeritate
spirituală. Să nu aduci umanitate în chestiunea asta! Odată ce pricepi acest lucru, mai există nevoia de vreo
casă sau familie?
Ce instrument ai tu pentru această căutare? Nu-i cumva cunoașterea că „ești”? Acesta-i principalul
capital, răspândit în întreaga lume sub forma celor cinci elemente. Și Krishna a predat această cunoaștere în
diferite moduri. Care-a fost capitalul Lui? Nu era conștiința Lui? Pentru majoritatea oamenilor, același
capital este mânjit de păcat și virtute. Fie că vezi o zeitate sau o fantomă, ea-i văzută în lumina luminii tale.
Majoritatea învățătorilor recomandă rituri și ritualuri. Nimeni nu vorbește însă despre astfel de fapte
evidente. Dacă există convingerea că spațiu-i forma cuiva, mai există vreodată câștig sau pierdere?
Cunoscătorul conștiinței vine înaintea ei. Ceea ce-i anterior conștiinței nu poate fi descris în cuvinte.
Existența-conștiința-beatitudinea (sat-chit-ananda) este calitatea cunoașterii. Ea-i totuși obiectivă.
Cunoscătorul nu-i un obiect. Vorbirea mea este așa pentru că eu am văzut existența-conștiința-beatitudinea
în forma ei nudă.
Cunoașterea „Eu sunt” este beatitudine. Atâta timp cât tu n-ai experimentat acest lucru, nu-ți vei putea
înțelege Sinele. De îndată ce te stabilizezi în Sinele tău, comentariul continuu al minții se oprește.
Tu încă mai ai frică; asta înseamnă că un păcat pândește înăuntru. Păcatu-i identificarea cu trupul.
Conștiința ta funcționează prin cinci canale, adică atingere, auz, vizualizare, gust și miros. Conștiința ești tu;
ține-te de ea! Ai înțeles asta? Amintirea asta este meditație. Treptat, vrednicia ei va fi inspirată. Acordă-i
atenție măreției acestei cunoașteri. Pe cât este ea de atomică, pe atât de colosală este creația din ea. Ceea ce-
i deja acolo nu trebuie căutat. N-o amesteca cu mocirla conștiinței-corp. Atâta timp cât tu nu-ți tratezi ființa
ca pe Dumnezeu, nu vei înțelege nimic. Dacă n-ar fi fost acolo, cine ar fi mai putut spune: „Eu sunt Krishna,
Vishnu etc.”? În loc să crezi în fapte, tu crezi în lucruri iluzorii. Asta-i din cauza Mayei. Dacă dorești să
alungi această iluzie, acordă-i atenție conștiinței tale subtile. Ea-i la fel de grozavă ca și întregul univers.
Când te trezești dintr-un somn profund, Sinele (conștiința) se trezește, dar tu te iei ca fiind bărbat sau
femeie. Atunci te confrunți cu moartea. Nu repeta cunoașterea pe care-ai auzit-o aici până când nu vine
experiența. Potopul de lumină al acestei conștiințe atomice este atât de vast, încât el a devenit întreaga lume.
Este același lucru prin care tu te simți păcătos sau virtuos. Dacă adevărul și neadevărul sunt cunoscute doar
o singură dată, este suficient. Atunci nu mai are rost să stai jos și să intri în samadhi iar și iar.
Te-ai fragmentat. De aceea gândurile te hărțuiesc. Acordă-i atenție faptului că tu ești toate acestea în
întregime. Cunoașterea „Eu sunt” poate fi înțeleasă numai în starea de veghe. Conștiința ta pură este
anterioară oricărui concept. Adevărul se simte brusc ca „Eu sunt” și imediat după aceea universul vine în
existență. Dacă cunoașterea conștiinței tale se dizolvă în Adevăr, oamenii te vor înghesui oriunde ai merge.
Maya este ceea ce-i văzut, simțit, închipuit și cunoscut, dar ea nu durează. Sinele-i baza pentru tot ce se
întâmplă-n conștiință. Ce-i cunoscut devine necunoscut și asta se numește moarte. Este evident că cele cinci
elemente sunt tot ce există. Ele se distrează în mine. Să te trezești din somnul profund este tot puterea de
mișcare a celor cinci elemente. Puterea gunei Sattva este cea care le hrănește pe Rajas și Tamas. Cea mai
importantă putere este să înțeleg că nu eu mă nasc, ci lumea pe-care o văd eu este cea care se naște. Prin ea
se vede totul. Sensul stării de veghe este nașterea lumii.
Nașterea înseamnă cunoașterea „Eu sunt”. Odată cu ea se creează lumea. Odată ce această conștiință se
naște, lumea iese la vedere împreună cu corpurile individuale, cu bucuriile și durerile lor. Dacă nu meditezi
la acest lucru, puzzle-ul nu va fi rezolvat. Lumea se naște spontan. Dizolvă-ți conștiința în acel moment.
Această chestiune-i de natura lui Dumnezeu.
Conștiința - doar simpla cunoaștere a ființei noastre - este Guru, Domnul Domnilor. Cel care crede că
această conștiința este corpul și mintea este pierdut. Prin minte se simte „Eu sunt”. Binele și răul sunt
cunoscute prin înțelesul ce iese din minte. Și tu nu ești mintea!
Cât de adevărată poate fi experiența ce vine prin respirație? Ai văzut tu lumea înainte să te naști? Lumea
se naște odată cu tine. Cunoașterea „Eu sunt” din corpul omenesc este locul de naștere al lumii. Când apare
conștiința, numai atunci se naște lumea! Pentru tine nu există naștere sau moarte. Conștiința n-a creat un
individ, ci ea a creat întreaga lume. Conștiința-corp este obstrucția. În caz contrar, este ușor de înțeles asta.
39
Conștiința-corp l-a predat pe Cel perfect în mâinile timpului (moartea). L-a măsurat numărându-i zilele! Tu,
ca Sine - Sadguru, nu te-ai născut niciodată (doar corpul sau Maya se naște). Tu ești dovada cuvântului
Sadgurului. „Eu sunt cu adevărat Cel care mi-a spus Guru că sunt. Fie că trupul sucombă sau nu, eu sunt
dovada a ceea ce-am auzit de la Gurul meu, iar dovada convingerii mele este credința mea în Sadguru.”
Când jiva și Shiva se dovedesc a fi ireale, Paramatman rămâne în continuare ca Martor. În virtutea
ofertei mele sacre, conștiința pură este realizată. Conceptul „Eu sunt” se dizolvă. Cel care-i înaintea unui
astfel de concept nu poate fi distrus. Atâta timp cât conștiința are dorințe, fii atent! Conștiința iluzorie a dat
naștere lumii și nu ție. Pentru a mișca acea lume iluzorie, ai tu nevoie de vreo putere? Dacă cuvintele mele
străpung pe cineva, acela va deveni un siddha!
Nirupana 33
Joi, 06 iunie 1978
De ce-i nevoie să-ți recunoști Sinele? De minte? Cunoscătorul minții este conștiința. Sinele nu poate fi
cunoscut decât prin conștiință. Aici intelectul nu-i de niciun folos. Intelectu-i esența minții colective.
Conștiința trebuie realizată prin conștiință, care-i anterioară minții.
Tu spui că știi fluxul minții și totuși curgi odată cu mintea. Acest lucru-i fals. Asta-nseamnă că nu există
convingere cu privire la modu-n care exiști și până în această clipă, frica-i acolo. Măreția întregii lumi se
află-n inima unei ființe umane. Totuși, ea nu reușește să înțeleagă asta. Se consideră a fi trupul și suferă
nenorociri. Toți marii înțelepți ai lumii au devenit astfel fiindcă au meditat la propria lor conștiință.
Conștiința se descoperă pe sine și ea capătă măreție.
Ceea ce exista deja a ajuns să știe că „este”. Aceasta se numește naștere. Numele de Maya este dat
nașterii. Maya-i comportamentul gunelor. Sursa ei este conștiința. Ea-i cunoașterea creată la naștere.
Nașterea implică ființa. Tu ești anterior acestei cunoașteri. Toate acestea sunt distracția propriei tale
conștiințe. Orice-i resimțit, imaginat sau cunoscut, de fapt nu ești tu. Cel care cunoaște acest lucru este
Sinele. Crearea, susținerea și dizolvarea conștiinței se întâmplă pe baza Sinelui Suprem. Toate zeitățile sunt
o proiecție a conștiinței. Acesta-i rezultatul acțiunii Mayei. Tu ești suportul tuturor acestora. Maya înseamnă
experiența conștiinței. A muri nu înseamnă anihilare; este la fel ca apusul soarelui. Nimeni n-are moartea ca
atare. Chibritu-i hrană pentru flacără. Când el se stinge, asta nu înseamnă c-a murit.
Convingerea aparentă că trupul cuiva este Sinele este ceea ce se numește Maya. Ea are un număr infinit
de nume. Maya, ea însăși, a primit statutul de zeitate. În această lume nu există deloc adevăr, deci nu-i
necesar să se respecte regulile și reglementările ei. Lumea-i fictivă. Conștiința se mișcă ca ființă. Conștiința
experimentată nu-i reală. Înțelesul ce plutește prin sentimentul „Eu sunt” este ireal. De exemplu, a spune că
eu sunt așa, c-am făcut asta etc. este ceva ireal. Când conștiința dispare, și lumea dispare. Conștiința și
lumea nu-s separate.
Lucrarea-i gata pentru cel care-și cunoaște în mod clar propriul Sine. Conștiința trebuie să cunoască doar
că forma, care-i imaginată și cunoscută prin conștiință, nu-i adevărata natură. Conștiința înseamnă Guru, iar
Gurul înseamnă conștiință. Ei nu-s despărțiți. „Eu sunt” nu era cunoscut și acum este cunoscut. Asta-i Maya
primordială. Dumnezeu sau un fir de iarbă reprezintă același lucru pentru cel care s-a predat Sadgurului.
Maya înseamnă iubirea Sinelui. Orice conștiință realizează că ea nu-i niciodată deplină; ea-i incompletă,
fiindcă nu-i adevărată. Această atitudine se naște în acela în care Paramatman vrea să se manifeste. Prin
urmare, amintește-ți constant cuvântul Sadgurului. Devino una cu conștiința ta. Uleiul dispare după ce-a dat
de lumină. În mod similar, conștiința ta se va răspândi în toată lumea și apoi va dispărea; atunci ce va mai
rămâne? Natura pură a lui Paramatman. Continuă cu repetarea tăcută a mantrei. Apoi, Gurul din inima ta va
arde brusc și intens și-ți va arăta cum se ivește și se instalează. Adevărata ta natură va fi dezvăluită.
Nirupana 34
Joi, 08 iunie 1978
40
Semnificația mantrei este conștiința ta. Ar trebui s-o faci cunoscută. În timp ce reciți mantra, orice simți,
lasă să fie simțit, apoi va dispărea. Înțelesul mantrei este ființa ta. Ca să-l realizezi, devino din ce în ce mai
liniștit. Tu nu dep
inzi de cele cinci elemente, de somn sau de veghe. Până-n clipa în care asta-ți devine clar, continuă să
contempli. În cele din urmă, vei realiza că tu nu te-ai născut niciodată și că nici n-ai realizat vreo acțiune
lumească. Când vei fi iluminat, vei spune: „Pentru mine n-a fost necesar să câștig lumea sau cunoașterea
ei!”. Renunțarea înseamnă detașarea de cele cinci elemente și de conștiință.
Fără aer, focul n-are suflet. Fără lumina lui Brahman (conștiința) nu există spațiu și fără spațiu nu există
aer. În cele cinci elemente nu există o formă statică ca atare. A cunoaște acest lucru în profunzime se
numește renunțare. Știm că „suntem” din cauza celor cinci elemente și-a conștiinței. Ele nu vor dura. Cel
care-a recunoscut acest lucru nu poate fi sezonier. Dacă nu există conștiință, ce se poate ști? Cel care nu s-a
gândit la propria sa natură trebuie să creadă în lucrurile pe care le aude în lume. Numai cineva rar, prin harul
Gurului său va fi atent la Acela prin care se simte fenomenul lumesc. El nu va fi atras de lume; va fi atent
doar la conștiința sa.
Această cunoaștere-i despre Acela prin care lumea-i vizibilă. Sensul lui „Eu sunt” este cunoscut prin El.
Asta-i opera conștiinței. Ca rezultat al cuvântului Gurului, această cunoaștere va fi creată spontan. Când
conștiința atomică din corp se trezește, ea străbate universul. Când doarme, ea străbate lumea viselor.
Universu-i umplut cu conștiință și el își continuă existența. Cel care știe asta se numește jnani. O persoană
poate ajunge să fie regele lumii, dar atâta timp cât nu și-a dat seama de conștiința sa, realizările sale sunt ca
un miraj.
Toate religiile sunt religiile tradiției. Adevărata religie este să cunoști natura Sinelui. Fii în asta!
Cel care-i mort, are el experiența că-i mort? Altcineva spune că el a murit. Așa-i tradiția. Vederea
Cunoscătorului este conștiința. Luând în considerarea această vedere, tot acest spectacol se întâmplă. După
realizare nu mai există loc pentru individualitate, dar rămâne o amintire, într-o formă sau alta, de-a fi fost un
individ. Conștiința care-a pătruns în univers nu aparține cuiva în special. Ea-i a tuturor. Cu toate acestea,
conștiința-i sezonieră, vremelnică, tributară timpului. Când durata ei de timp s-a terminat, ea a și dispărut.
Unii oameni poartă robe portocalii doar pentru a profita de o tradiție. Alții își încrucișează mâinile și se
apleacă în fața lor. Prinde conștiința, astfel încât renunțarea ta să aibă un sens adevărat. Meditează asupra
conștiinței. Ea-ți va arăta sursa ei. Lumea-i văzută în interiorul conștiinței, care ea însăși a fost creată prin
ignoranță.
Pentru tine, ce-ai auzit de la alți oameni este sursa fricii, robiei și eliberării. Cel care-a înțeles timpul,
mai poate vedea moartea? Conștiința n-are suport. Ea nu depinde de cele cinci elemente sau de cele trei
gune. Propria ta natură-i adevărata cunoaștere. Ea nu depinde de nimeni și de nimic.
Mai întâi tu trebuie să-ți vezi propriul Sine. Renunțarea are loc prin cunoașterea de Sine. Cel care-a
înțeles sensul suprem își cunoaște Sinele. Restul sunt egoiști (care se ocupă de bunăstarea propriului lor ego
individual). Numește-ți conștiința ca fiind Gurul tău. Apoi, ea-ți va arăta calea corectă. Conștiința-i cea care
renunță. Un om rar, din milioane de alți oameni, poate da inițierea, spunând că „nu vei muri”.
Nirupana 35
Duminică, 11 iunie 1978
Cu cât înțelegi mai mult despre spiritualitate, cu atât mai puțin vor fi nevoile tale. Când un jiva moare,
înseamnă că sensul lui „Eu sunt” se termină. Pentru a înțelege acest lucru, ar trebui să te stabilizezi în
interior. Orice te consideri că ești, va ajunge la un final. Legătura cu ființa, cea pe care tu ai luat-o de bună,
nu va dura.
Trezirea a venit din somnul profund. Odată cu ea a apărut sentimentul că „Eu sunt”. Când mintea-i
ocupată cu activitățile zilnice, noi ne legăm de ceea ce spunem sau de modu-n care acționăm. În caz contrar,
ființa în sine-i detașată. Dacă noi nu ne dăm un nume, atunci nu va exista activitate. De fapt, nimeni nu
acționează și nicio acțiune nu-i adevărată. Nimeni nu face nimic!
Brahman este adevărat, fiindcă el n-are simțământul ființei. Atâta timp cât conștiința nu-i înțeleasă,
trebuie să se acționeze prin intermediul minții. Marele univers apare din Brahma-randhra (deschiderea din
creștetul capului, fontanela). Toată cunoașterea iese din atomul Brahma și la final fuzionează înapoi în el.
41
Cel care-și consideră conștiința drept Guru, n-are de urmat niciun ritual. Luând cuvântul Guru ca
autoritate, el nu-i legat de ciclul karmei. Acest lucru se întâmplă spontan. Toate relațiile lumești sunt
mișcarea lui Dumnezeu. Adoratorul nu face diferența între el și Guru. Consideră-te a fi pura conștiință și
comportă-te în consecință. Un simplu adorator devine nelimitat, ținându-se de cuvântul Gurului. Recitând
Guru-mantra, el devine una cu Guru. Atunci când Dumnezeu dinăuntru este mulțumit, El îi dă darul
Gurului.
La dizolvarea individualității, frica de moarte dispare. Orice identitate pe care-o vei lua, va fi
temporară. Identitatea dată de Guru va rămâne pentru totdeauna. A realiza conștiința-n corpul omenesc este
ceva neprețuit. Nu există nimeni atât de generos ca cel care oferă cunoașterea de Sine. Dacă realizezi asta,
atunci nu va mai exista nicio diferență între tine și Guru. Vei deveni nemuritor.
Chiar și fără să mori, tu te temi de moarte. Nu va exista niciodată o experiență a morții ca atare. Totuși,
teama de moarte există. Tu știi că te-ai trezit. Nu înseamnă c-ai fost acolo mai înainte de trezire? Această
amintire ar putea apărea numai atunci când ai existat mai înainte de asta. Cele cinci elemente sunt
caracteristicile memoriei „Eu sunt”. Ea nu-l va putea niciodată vedea pe Acela care-i anterior memoriei.
Poate crezi în Dumnezeu etc., dar el n-are o existență constantă. Tu-ți consideri memoria „Eu sunt” ca pe
tine însuți. Există mii de amintiri. Suntem noi acele amintiri? Orice acțiune este rezultatul memoriei, dar noi
nu suntem memoria. Natura memoriei este cea de-a uita. Chiar și amintirea că „eu sunt Dumnezeu” ajunge
la un sfârșit. Discerne, deliberează în acest sens și fii liber. Scapă de amintirea „Eu sunt”. Identificarea ca
bărbat sau femeie se face numai prin asta. Ce vrea să însemne? Cum a fost creată? Dacă prin grația Gurului
cineva înțelege acest lucru, el va deveni eternul Brahman. Cuvintele tale aparțin unui om muritor sau unui
Dumnezeu nemuritor? Dacă faci doar o frază din acest discurs ca fiind a ta, tu vei deveni nemuritor.
Realizează acest lucru și nu va exista nicio diferență între tine și Guru. Vei deveni nemuritor.
Nirupana 36
Joi, 15 iunie 1978
Fericirea care vine din grația Sadgurului nu poate proveni din altceva. Fericirea de care te bucuri în
momentul morții este infinit mai mare decât cea mai mare fericire pe care-ai fi putut-o trăi în viața ta.
Timpul morții este timpul vieții perfecte, timpul nemuririi. Dacă nu îmbrățișezi această cunoaștere, nu va
exista pace. S-ar putea să vorbești despre asta cu alții, dar tu nu vei fi fericit. Reflectează la Sine, indiferent
ce nume-i dai, Brahman, Guru sau Dumnezeu.
În toată lumea, oamenii se iubesc pe ei înșiși. Din milioane de oameni doar unul rar va înțelege sensul
acestui lucru. Iubirea de Sine are grijă de trup, fie că el este urât sau frumos și fără să obosească. Cum să
medităm la conștiință? Ar trebui s-o faci fără să păstrezi în minte nimic. Fă-o mai ușor, numind-o Guru. Tu
vrei fiecare distracție, ca să-ți umpli timpul liber. Sursa tuturor este iubirea de Sine. Toate relațiile și
bunurile tale se vor dispersa în cele din urmă. Înțelege Sinele mai înainte ca acest lucru să se întâmple.
Căutarea prin minte nu va fi suficientă. Discernământul este cel care ți-o va aduce.
Nu răni pe nimeni. Continuă să tolerezi. Vei obține puterea nelimitată a toleranței. Îndură cu răbdare
cenzura și hărțuirea de la toți. Nu reacționa ca reacție la acea persoană. Toată prostia se datorează
egoismului. Certurile se datorează egoismului. Odată cu realizarea, egoismul tău se va încheia.
El (Dumnezeu) nu poate fi găsit în lume, El se găsește în inima adoratorului. Lumea pare să fie în afară,
dar ea-i văzută dinăuntru. Idolul din inimă, idolul cunoașterii, n-are nicio formă. Este similar cu dulceața
zahărului. Krishna spune: „Eu sunt prezent în inima ta ca Bhagavan Cel Luminos. Este conștiința. Este la fel
ca și tine.” Soarele cunoașterii din corpul tău este acela prin care știi că „ești”. Este devotamentul suprem,
non-dualist. Se numește iubire. Toate ființele vii au această devoțiune în inimă, dar numai o ființă
omenească o poate înțelege. O persoană ocupată acționează prin această devoțiune, însă ea nu știe asta.
Devoțiunea înseamnă iubirea față de „a fi”. Ea a fost creată fără știre. Protejează corpul. Ai înțeles că tu ești
iubirea față de tine însuți? Fii conștient de această devoțiune supremă și meditează la ea. În prima etapă, este
dificil. Prin urmare, această devoțiune-i numită Dumnezeu sau Guru.
Cine-ascultă acum? Nu iubirea din trup? Cel care cunoaște această iubire atinge direct starea de
Paramatman. Pentru că tu te consideri a fi trup, trebuie să te confrunți zi de zi cu suferințele. Corpul poate fi
de orice calitate; totuși, iubirea, devoțiunea supremă, nu-i niciodată nemulțumită. Iubirea de Sine în trup
îndeplinește devoțiunea. Pentru a înțelege iubirea de Sine, va trebui să meditezi la ea. Trateaz-o ca pe Gurul
42
tău. Toate întrupările, la fel ca Maya și Brahman, nu-s diferite de iubirea de Sine. Acestea-s nume pentru a
înțelege faptul. Ce este mai nobil decât cunoașterea de Sine?
Din milioane de oameni, doar unul rar va medita la iubirea de Sine. Tu vei ajunge să te cunoști în
totalitate prin iubirea de Sine sau prin devoțiune. Pentru cine suferi privațiuni și faci această muncă
laborioasă? Nu pentru această iubire? Pentru a medita la iubirea de Sine, recunoaște-o ca fiind Dumnezeu.
Ea are mii de nume. Ceea ce-i venerat și lăudat este iubirea strălucitoare din trup. Doar cineva rar își dă
seama că el este acea iubire de Sine și că acolo se manifestă Paramatman. Iubirea de Sine-i cunoașterea de
Sine, care-i de natura lui Brahman. Cât va dura ea? Atâta timp cât există conștiință în corp.
Iubirea de Sine se realizează urmând cuvântul Gurului. Ea-ți va aduce veșnicia. Pentru ea, universul,
care-i infinit arată ca o sămânță de susan. Poate fi adevărat că tu nu cunoști această iubire de Sine, dar fără
ea nu exiști. Krishna spune: „Eu sunt în inimă, dar nu-s de găsit fără devoțiune.” Oamenii se închină la
învelișurile exterioare, dar El atinge perfecțiunea. Această iubire există în mod natural în corp și ea-i simțită
de la sine. Odată ce-ți dai seama de acest lucru, munca ta-i gata. Iubirea de Sine nu poate fi nici reținută și
nici nu se poate renunța la ea oricât de mult s-ar încerca. Deci, este la fel ca și Gurul.
Ce-i face pe oameni să se-mpodobească? Nu cumva iubirea de Sine? Totuși ea-i efemeră. Va exista o
separare de cei pe care tu-i numești ca fiind ai tăi. Iubirea de Sine nu-i preocupată de nimic altceva. Ea-i fără
atașament. Ceea ce-ai știut va dispărea cu siguranță. Tu ești iubirea care-i fără formă, fără nume și
indestructibilă. Ține minte! Odată ce-o cunoști, cu siguranță că cele cinci elemente ți se vor preda.
Oamenii-s incapabili să înțeleagă secretul profund al adevărului spiritual. Ei se bucură de diverse lucruri.
Ce plăcere ai primit tu de la conștiința ta? A iubi pe altul este adulter. Nu-i iubi pe ceilalți cu iubirea de
Sine. Iubește iubirea însăși. Prin devoțiune adulteră, tu poți obține un beneficiu temporar, dar nu vei fi
fericit. Într-adevăr, întreaga lume debordează de iubirea ta; lumea-i creată din iubirea ta. Mulțimea de pe
stradă este iubirea în forme-corp. Asta-i iluzia primordială sau moola-Maya. Acțiunea ei mișcă întreaga
lume. Iubirea lucrează prin toate corpurile. Cu toate acestea, ea se identifică în mod greșit cu trupurile.
S-ar putea să meditezi la o zeitate, dar cel care meditează este iubirea de Sine. Experiența acestei iubiri a
trecut peste tine fără ca ea să fie solicitată; totul depinde de ea. Dacă-ți place această iubire, vei realiza că tu
ești veșnic și perfect. În prezent, o poți vedea doar sub forma celor cinci elemente; al șaselea element este
Dumnezeu. Pentru a realiza Iubirea prin iubire, numele sunt date acelei iubiri. Sunt realizate multe ritualuri
pentru a recunoaște această iubire pentru conștiința noastră, „Eu sunt”. Dacă această iubire se închină ei
însăși cu hotărâre, atunci va fi la fel ca venerarea tuturor zeităților. Numele zeităților sunt numele iubirii. Ele
sunt întruchiparea iubirii.
Nirupana 37
Pe vremuri, orice Guru trebuia să-i spună ucenicului ce-avea de spus, dar numai o singură dată. Când se
întâlneau din nou după 12 ani, ucenicul era pregătit. Înțelesul acestui lucru este că nu-i necesar să mergi
constant la Guru.
Mai întâi de toate există Sinele, adevărata noastră natură. Conștiința apare după aceea. Prin intermediul
ei au loc toate relațiile. Ele depind de memorie, dar nimic nu rămâne pentru totdeauna. Tot comportamentul
este tradițional. Există rar cineva care privește înăuntru. Conștiința și tot ce se cunoaște prin ea este ceva
universal prin natură. Cel care cunoaște acest lucru este atomic și impenetrabil. Orice se cunoaște prin
conștiință, continuă să se schimbe și în final conștiința dispare. Atunci cine s-a născut și cine-a murit? Tu ai
stăpânit totul în conștiință, dar conștiința are un început și-un sfârșit. Este iluzia ta faptul că te tratezi pe tine
însuți așa și așa, înăuntrul acelei conștiințe. Ceea ce cunoști prin conștiință va dispărea. Așadar, în final, la
ce-ți mai folosește ce-ai făcut?
Ceea ce-i creat este lotusul inimii, iar lumea constituie petalele sale. De acolo se creează polenul divers,
dar sursa-i tulpina. (Conștiința subtilă-i numită lotusul inimii.) Orice cunoști este parte a conștiinței. Cine
știe că această conștiință apare și că ea se instalează este eliberat. Ești legat atunci când consideri adevărat
ceea ce cunoști prin conștiință. Conștiinței i s-a dat statutul de Dumnezeu. Dacă nu există conștiință, atunci
unde mai este Dumnezeu? Gurul plantează sămânța-n conștiința ta, adică „Eu sunt Dumnezeu”. Ea
germinează și crește. Atunci căutătoru-și dă seama că forma (corpul, lumea) n-are niciun rost. Omul învățat,
43
cel cu intelectul pur sau chiar un simplu adorator, devine eliberat. Numai aceia care se află undeva între ei
bâjbâie.
Nu doar medita, ci trăiește-n meditație! Cuvintele Gurului sunt singurul Adevăr. Agață-te de ele. Gurul
ți-a spus: „Tu ești Brahman pur.”: Ține-te de asta! Asta-i conștiința-sămânță. Nu uita că tu ești conștiința.
Cu convingere, insistă ferm pe idee că „Eu sunt Brahman.”. Care-i partea ta în lume? Atunci de ce ești
mândru?
Speranța și dorința sunt uleiurile ce mențin flacăra vieții. Când speranțele și dorințele s-au terminat,
cineva se stinge imediat. El nu-i mort, ci se stinge ca o lampă. Conform Vedelor, gândul din ultimul
moment al vieții este cel care hotărăște destinația cea nouă. De exemplu, un hindus și-un musulman se ucid
reciproc, în timp ce atenția lor este fixată unul pe celălalt. Hindusul se naște ca musulman și invers, așadar
bătălia nu se termină niciodată.
A ne aminti de Guru înseamnă a ne aminti de conștiință. Când te vei vedea pe tine însuți ca pe conștiință,
vei ajunge să știi cât de liber și de deschis este totul. Tu și lumea ta sunteți zero. Eforturile pe care le vei
face vor fi o întrerupere. Conștiința ta-i precum un vizitator (trecător). Lumea-i văzută prin conștiință, dar
conștiința nu va dura. Ea-i o fază trecătoare. Atunci de ce să fii preocupat de lume? Când conștiința dispare,
înseamnă oare că mori? Conștiinței i sa dat statutul de Dumnezeu. Când vei deveni de natura lui Dumnezeu,
atunci vei înțelege că totu-i ireal și vei fi liber de robie. Dacă se renunță la efort, atunci nu va mai exista
nicio întrerupere. (Eforturile creează mintea; ea-i o întrerupere.)
Conștiința care vorbește despre Dumnezeu și conștiința care-ascultă nu sunt diferite. Ascultarea
învățăturilor creează detașarea. Compania trupului nu rămâne pentru totdeauna. În plus, ea se schimbă în
diferitele etape ale vieții. Conștiința n-are nicio formă, prin urmare nu-i nici bărbat, nici femeie.
Simțământul „Eu sunt” depinde de cele cinci elemente. Tu vrei să scapi de conștiința-corp, deci trebuie să fii
atent la conștiința care-ascultă. Nu-i important dacă ai sau nu treburi lumești. Conceptul „eu sunt cel care
face și eu sunt răspunzător pentru treburile mele” ar trebui să dispară. Conștiința ta vremelnică este mai
subtilă decât spațiul. Tu ești totul. Orice identitate pe care-ai preluat-o, nu va dura. Cel care cunoaște acest
lucru este nemuritor.
Ceea ce cunoști există numai prin această conștiință. Conștiința-i cea care experimentează fericirea și
tristețea. Cel care cunoaște conștiința se află dincolo de experiență. Conștiința-i nașterea lui Dumnezeu. Să
nu uiți asta! (Când ajungi să cunoști că „ești”, atunci se naște Dumnezeu.)
Sămânța lui Brahman este semănată în tine prin cuvintele „Eu sunt”. Cu cât ea prinde mai multe
rădăcini, cu atât mai puțin va exista identificarea ca ființă omenească. Dumnezeu înseamnă conștiință, la fel
ca și ființa ta, simțământul că „Eu sunt”. Acțiunile tale sunt acțiunile conștiinței-Dumnezeu. Fără realizarea
de Sine, tu nu poți fi un jnani.
Nirupana 38
Joi, 22 iunie 1978
Natura lui Paramatman este în așa fel încât El nu vine și nu pleacă. În clipa de față, tu ai înaintea ta două
corpuri. Unu-i corpul tău propriu și celălalt e lumea. Treburile lumești sunt conduse prin concepte. Atâta
timp cât tu n-ai realizat Starea Supremă a ființei, trebuie să urmezi tradițiile. Toate acțiunile se întâmplă prin
intermediul conceptelor. Ai luat de bun că ești creat; acest lucru se bazează însă pe conceptul altcuiva.
Conceptele decid starea ta, fie ea fericită sau nefericită, precum și ideile tale despre naștere și moarte. Toate
acestea sunt distracția conceptelor. Conceptele sunt cele care acționează, în timp ce crezi că tu ești cel care-o
face.
Conform cuvântului Gurului, tu ești fără formă. Nu te-ai născut niciodată. Venerează conștiința și nu
corpul. Orice înțelegi ca fiind tu nu va dura. Tu te comporți așa cum te îndreaptă mintea și intelectul tău. N-
ai curajul să-ți înveți mintea și intelectul. Acest curaj va veni atunci când acționezi conform cuvântului
Gurului. Printr-o constantă reamintirea și venerare, conștiința-i mulțumită și ea se descoperă pe sine. Atunci
vei ști ce-i non-dualitatea. Nu există niciun sentiment de separare în Sine. Dilema dacă să acționezi sau să n-
o faci dispare. Atunci când două opinii sunt unite, nu mai există niciun conflict. Când conștiința-i
mulțumită, dualitatea se termină și există totalitate. Când nu există dualitate, există fericire. Pentru aceasta,
ține-te bine de cuvântul Gurului.
44
Nu există alt Dumnezeu decât conștiința. Meditează la sensul lui „Eu sunt”. El este însuși meditatorul.
Este atât de simplu, dar oamenii se supun austerităților incredibile de dragul lui. La fel ca și Krishna, ar
trebui să spui și tu:„Toate acestea sunt eu!”. Cel care-ascultă este conștiința. Nu ești tu conștient că „ești”?
Anterior nu existai și nu erai conștient de ființa ta. În prezent, știi că „ești” și această cunoaștere este
conștiința. Meditează asupra Sinelui tău, dar nu ca formă-corp.
Amintirea că ești bărbat sau femeie îți aparține ție sau corpului? Ești „tu” această amintire? De îndată ce
cineva simte că „este”, cele cinci elemente sunt percepute în conștiință. A-l califica în continuare pe „Eu
sunt” ca fiind „așa” sau „așa” înseamnă ignoranță. Remediul pentru acest lucru este căutarea Sinelui.
Fiindcă-i dificil să meditezi la propria ta conștiință, venereaz-o ca fiind Gurul tău. Te poți gândi la Guru ca
stând în spatele tău, răspândind pretutindeni lumină, dar nu-ți poți imagina că tu însuți stai în spatele tău.
Primele etape ale meditației necesită susținerea dualismului.
Identitatea ta n-are formă-corp. Totul va deveni clar atunci când îți dai seama că nu există altceva decât
tu. Unde-i Dumnezeu, acolo ești tu. Unde ești tu, acolo este și Dumnezeu. Tu nu depinzi de corp sau de
cunoașterea din corp. Vei înțelege clar și fără niciun sprijin că „am fost și sunt veșnic”. Venerează doar acel
lucru prin care cunoști totul. Natura lui Paramatman este a noastră ca drept personal, ca existență proprie.
Nu există o cunoaștere de Sine pentru cel care se consideră corp fizic. Sinele trebuie realizat cu deplină
determinare. Acesta-i motivul dorinței tale de-a veni aici.
Soarta și destinul sunt cuvinte tradiționale. Care-i destinul celuia în opinia căruia corpul subtil nu se
naște deloc? Dacă le pomenești altora de asta, atunci îi vei deranja.
Cel fără dualitate n-are nicio ocupație. Non-dualul n-are nicio intenție ori dorință. Nu există altă dovadă
pentru non-dualitate în afară de „Eu sunt Acela”. Simțul tău de făptuitor nu va rămâne cu tine. Jnani n-are
nicio dorință de-a trăi. El n-are un astfel de concept.
Nirupana 39
Ar trebui să existe o înțelegere fermă a proprii tale naturi. Ceea ce vorbești trebuie susținut de-o
convingere fermă despre asta. Există un verset: „Dumnezeu inspiră ceea ce spun. Nu sunt eu, ci Dumnezeu
vorbește prin mine”.
Subiectul despre care se vorbește este conștiința manifestată. Nemanifestu-i dincolo de cuvânt,
devotament și iubire. Trebuie să-ți amintești asta-n mod continuu, în toate orele de veghe, indiferent de
activitatea pe care-o desfășori. Când există samadhi în timpul orelor de veghe, înseamnă că nu există griji și
gânduri.
Nu răni pe nimeni. Dacă există vreo disensiune, ignor-o. Într-o zi, corpul va sucomba. Atunci de ce-ar
trebui să subminezi cuvântul Gurului tău? El ți-a dat o asigurare absolută. La ce folosește trăirea dacă tu n-o
crezi? În efortul spiritual, comportamentul dezordonat nu-i permis. Omul trebuie să fie constant. Toate
relațiile practice se bazează pe convingeri. Adevăru-i unul, dar oamenii-l exprimă în felul lor, după propria
lor convingere și primesc experiențe în consecință. Cu puterea austerităților, orice-i spus devine realitate.
Principiu-i unul singur, dar pe baza lui au apărut mii de convingeri. Aceasta-i Mayei. Krishna spune: „Fără
Maya, Eu nici măcar nu pot fi menționat”. Maya desfășoară toate activitățile, dar Purusha (Sinele-
Paramatman) este întotdeauna tăcut. El este non-făptuitorul.
Cei care știu că sunt Brahman, sunt brahmani adevărați. Oamenii pretind că-l cunosc pe Brahman și
totuși ei se țin agățați de egourile lor. Încep să-și propovăduiască convingerile. Acesta-i din nou jocul
Mayei. Au existat mulți înțelepți și sfinți, dar niciunul nu s-a comportat la fel ca celălalt.
După ce s-a întâmplat „Eu sunt”, abia atunci vine conceptul „eu sunt Vishnu” sau „eu sunt Brahma”.
Înainte să se întâmple asta, cine eram eu? Nimeni nu se gândește la acest lucru. Maya face ce vrea, luând
formele potrivite. Caracteristica Mayei este crearea aspectelor și dizolvarea lor. Purusha-i doar spectatorul.
Dacă Maya n-ar fi acolo, n-ar exista nici măcar vreo menționare a Purushei (Absolutul). Atunci când nu
exista experiența Mayei, ce cunoaștere aveai tu despre tine? Toate informațiile tale despre cunoaștere sunt
iluzorii. Nu există nimic constant. Maya-i vizibilă, se simte, dar ea nu-i Adevărul. Purusha-i lipsită de
acțiune. Orice se vede și se simte se datorează culorii Mayei. Purusha-i cunoscătorul Mayei.
Uneori, înțelepții au dezvoltat mândria realizării lor, dar această mândrie a devenit o piedică pentru ei,
făcându-i să trăiască mii de ani. Orice se cunoaște nu va fi niciodată constant. De ce? Pentru că Maya-i
45
iluzorie. Nu poți îndepărta Maya nici chiar cu penitență de mii de ani. Chiar și cu tradiții religioase diferite,
stările de somn și de veghe sunt aceleași pentru toți. Datorită suprapunerii Mayei, unii acumulează merite
ori și mai multe păcate. După ce corpul va sucomba, nu va mai rămâne nicio urmă de amintire din ce-ai
făcut astăzi. Așadar, cum îți vei mai folosi acele merite?
Convingerea acestor înțelepți este renașterea, dar cunoașterea bazată pe convingeri este cunoaștere
intelectuală. Ea-i iluzorie. Nu-i cunoașterea de Sine. Este vremelnică. Durează atât cât durează corpul. Poate
exista conștiință fără corp?
Ce-ai tu ca fiind al tău? Tu ai conștiința care-i în corp. Ea depinde de esența hranei. Atâta timp cât corpu-
i sănătos, îți simți gândurile ca fiind adevărate. După ce corpul se prăbușește, nu mai există niciun „eu” și
niciun „tu”. Recunoaște asta chiar astăzi! Această dualitate nu era acolo și nici acum ea nu există, ea-i
iluzorie. Toate acestea nu-s create, dar ele se mișcă. Nu există niciun înțelept realizat. Nimeni nu trăiește și
nimeni nu moare. Toate acestea-s Maya. Chiar și înțelepții sunt uimiți de puterea Mayei. Altfel n-ar mai
exista atât de multe păreri.
Cel mai important lucru-i conștiința noastră. Ea a venit ca oaspete pentru câteva zile. În cele din urmă va
pleca. Ceea ce inițial nu exista, va reveni în acea stare. Cum și în ce boccea vei păstra tu conștiința? Ești tu
conștiința ta? Poate cineva să spună: „Am fost acolo înainte de conștiință”? Doar conștiința este cea creată.
Păcatul și virtutea sunt toate o chestiune de cuvinte. Când cineva începe să discearnă, cuvintele fug.
Numai Sinele Suprem știe cum a primit cuvântul experiența cuvântului. Restul sunt sclavii cuvântului.
Fiecare-i un sclav al minții și-al intelectului. Adevărata ta natură-i anterioară conștiinței. Poți păstra această
conștiință? Discerne acest lucru chiar acum!
Nirupana 40
Joi, 29 iunie 1978
Numai Paramatman cunoaște natura timpului. Restul celor care se identifică cu corpul devin victima
timpului. Toate numele aparțin timpului. Nașterea timpului are loc atunci când ajungi să cunoști că „ești”.
Cel care se naște este timpul și nu copilul. Pentru cel care are realizarea de Sine, mișcarea ceasului și-a
timpului sunt una și aceeași. Pentru cel ignorant, experiența timpului este un munte de întristare. Pentru un
jnani, timpul s-a încheiat. Ignorantul trăiește crezând că el este trupul și este prins în timp.
Ascultă doar asta. Nu-i nevoie de ritualuri. Orice auzi aici, fii conștient de asta și atunci meditația ta va
funcționa. Ființa ta precedă meditația.
Corpul depinde de timp. Conștiința în embrion este latentă. Ea apare sub forma ființei. Conștiința latentă
începe încet să se extindă. Experimentează oare embrionul timpul? El nu-și cunoaște corpul. După naștere,
el începe să se identifice cu corpul. Există o experiență a timpului. El începe s-o cunoască pe mamă. Îi
recunoaște vocea.
Creșterea unui corp este rezultatul timpului. Nimeni n-o poate face. Forța și slăbiciunea vin în funcție de
natura timpului. Prin urmare, înțelege trecerea timpului. Orice-ai spune, este rezultatul timpului. Cine
cunoaște timpul n-are nici naștere, nici moarte. Fără conștiință eu nu cunosc. Nu știu că „Eu sunt” sau că
„Eu nu sunt”. Timpu-i mișcare, care-i tot conștiință. Măsurarea lungimii timpului trăit reprezintă durata
vieții tale. Tu ești suportul timpului. Cunoscătorul timpului nu se află-n timp. Sursa creației timpului este
fără nume. O poți numi Paramatman sau Parabrahman.
Timpu-ți arată propriul lui film; nașterea ta face parte din el. Conștiința latentă iese din pântece. Ea-i
susținută de timp. Au existat oameni care-au cunoscut trei feluri de timp - trecut, prezent și viitor. Ei încă
mai există. Dar cine-i Cunoscătorul timpului? Când li se spune că Paramatman este Cunoscătorul timpului,
oamenii spun: „Da, înțelegem”. Știi tu că acest Cunoscător al timpului ești chiar tu însuți? Cel care-i dincolo
de timp n-are nicio naștere. El nu se naște din esența celor cinci elemente. El știe că nu-i esența embrionului.
Tu te-ai născut fără știrea ta. Cunoașterea a apărut după nașterea corpului. Acesta-i rezultatul naturii
timpului. Activitățile de-a doua zi sunt programate în somnul profund. Acest program este înregistrat și
comportamentul se întâmplă în consecință. Pentru a face din această chestiune propria ta înțelegere, fii una
cu ființa ta! Trebuie să faci asta pe cont propriu! Timpul are toate aceste nume: soarele lumii, soarele
Sinelui, soarele universului etc. Acest soare-I propria ta conștiință. Când ești cu Sinele tău, el este soarele
cunoașterii. Soarele înseamnă timp. Toate aceste nume-s date propriei tale conștiințe. Ea este soarele
Sinelui. Diferitele nume, precum conștiința, forța vieții, cunoașterea Sinelui, iubirea etc. sunt date ființei. Fii
46
devotat acestei conștiințe. Dă-i statutul de Guru. Gândește-te la el, acordă-i respect. Orice altceva ai face, va
fi mâncat de timp. Recunoaște soarele care cunoaște timpul și atunci timpul te va sluji.
Fă un jurământ de-a practica devotamentul. Cel care practică devotamentul, cu siguranță că primește o
prelungire a vieții. Tu nu poți păcăli Sinele Suprem. Dacă această prelungire-i folosită greșit, rezultatul va fi
un dezastru.
Din cauza amăgirii data de Maya, jiva nu înțelege această cunoaștere până când nu vine moartea. Tu n-ai
nevoie de vreun jurământ ori de vreo hotărâre ca să-l realizezi pe Paramatman. El este Martorul acestei
hotărâri. Fii conștient! Amintește-ți mereu cui trebuie să-i fii devotat și de ce. Amintește-ți că această
cunoaștere „Eu sunt” este Dumnezeu-Guru.
Nirupana 41
Joi, 06 iulie 1978
Diferența dintre „El” (Dumnezeu) și „Eu” (Sinele) a dispărut, dar niciunul dintre ei nu există cu adevărat.
Simțul individualității a fost stins. Simțul universalității se răspândește. Nu există nici dualitatea „El” - „eu”
și nici unitatea lor. Dacă există unul, atunci, în mod relativ, și celălalt trebuie să fie acolo. Dar dacă unul nu-
i acolo, cum poate să existe celălalt? Plăcerea și durerea, ambele ar trebui să dispară. Când un lucru-i util, el
aduce bucurie. Atâta timp cât individualitatea-i acolo, există bucurie și tristețe. Tu ești torturat de nenorociri
și încântat de fericire. De unde vin astfel de experiențe? Ele provin din conștiința ta. Care-i dovada că
cineva-i realizat? Individualitatea este dezrădăcinată complet. Durerea și fericirea nu există. Conștiința ta își
dă seama că-i universală. Atunci când această cunoaștere vine cu adevărat la tine, nu va mai exista nicio
identitate individuală.
Sursa fericirii și- tristeții este simțământul tău de „Eu sunt”. Ceea ce provoacă cea mai mare tristețe este
și calea fericirii eterne. Odată ce-ți cunoști conștiința, individualitatea nu va mai fi acolo. Dar cine-i cel
privește asta? Este Sadguru, Cel neschimbător. Fii convins de asta! El este același în somnul profund, în
starea de veghe și-n samadhi. Nu există nimeni altul decât Acela. Experiența totală care vine la tine este
diferită de conștiința ta? Ordinul tău de plată a venit, dar tu n-ai luat încă banii! Cunoașterea ta a venit la
tine, dar încă n-ai avut parte de livrarea ei.
Oricât de grozav este ceva-n lume, nu-i nimic altceva decât un fragment de informație. Dacă nu există
conștiință, atunci la ce-ți folosește? Cine-ar avea astfel de gând în afară de Dumnezeu? Când n-aveai
conștiință, Dumnezeu era pentru tine ceva adevărat sau fals? Această cunoaștere este a ta. Să nu pierzi
niciodată din vedere conștiința sfântă care ascultă această cunoaștere! Există milioane de căutători, dar câți
au realizat Sinele?
Suferințele există din abundență pentru că ne identificăm cu corpul. Natura corpului-minte este de-a
experimenta bucurii și dureri. Dacă tu știi că nu ești corpul, atunci nu există suferință. În somnul profund nu
există nicio identificare cu corpul, fie el masculin sau feminin. Prin urmare, nu există experiența fericirii sau
a durerii. Cu toate acestea, mintea continuă să lucreze, considerându-se ca fiind corpul. Este fals. Dacă
mintea nu există, atunci nimic nu poate fi confirmat. Ca mintea să se oprească, trebuie s-accepți picioarele
sfinte ale Gurului. Tu n-ai cunoștință despre nașterea ta, ci doar ai auzit despre asta. Trecutul și viitorul, așa
cum sunt ele proiectate de minte, nu-s ale tale. Mintea determină trecutul, prezentul și viitorul și ea te face
să te comporți în consecință. Mintea spune c-ai avut milioane de nașteri, dar tu n-ai cunoașterea nici măcar a
uneia dintre ele. Cel puțin, ai tu cunoașterea referitoare la nașterea ta actuală? Toate experiențele tale sunt
neadevărate. Având convingerea că tu nu ești nici corpul și nici mintea, vei înțelege această înșelăciune.
Religiile au eșuat prin tradiții. Există vreo religie fără dogmă? Chiar și-un jnani trebuie să urmeze
tradițiile până când este depășită o anumită etapă.
Discerne! Nu există înțelegere fără discernământ. Până atunci, pacea nu există. Tu ești Cunoscătorul
minții. Cunoscătoru-i dincolo de corpul-minte. Atunci când îți dai seama că tu nu ești ceea ce-ți spune
mintea ta, vei înțelege de ce Atman este nenăscut. Doar cineva foarte rar se întoarce de unul singur în
lăuntrul său, fără s-audă despre asta de la alții. Învață treptat să discerni. Conștientizarea cuvântului Gurului
îți va permite să faci acest lucru.
Atunci când conexiunea mentală este întreruptă, vei vedea golul. Pentru a ne purifica mintea, trebuie să
ne amintim mantra tot timpul în orele de veghe. Atunci mintea ta va intra sub controlul tău. Când vei fi
atent la adevărata ta natură, mintea va dispărea, aducând întregul.
47
În starea perfectă nu există experiența beatitudinii. Ea nu poate certificată. Anterior nașterii tale, ai fost
tu martor la ceva? Există mari oameni învățați, dar poate vreunul dintre ei să iasă în afara minții? Oriunde
există minte, există prana (forța vitală). Acolo unde există prana, există conștiință. După ce-nțelegem
natura minții, forța vieții se dizolvă. Încântarea și fericirea din acel moment sunt unice. Asta vine la cel care
cunoaște Sinele. Așa cum există un concept care susține că cineva se naște, tot așa este și teama de moarte,
tot un concept. Mintea ți se predă dacă rostirea mantrei tale se desfășoară continuu. Ea-ți spune ceea ce
trebuie să știi.
Atunci când prana părăsește corpul, simte ea vreo durere? Prana-i cea care execută toate acțiunile
lumești, dar susții că tu ești cel care-o face. Când nu există prana, mai există o minte? Când nu există minte,
nu există durere. Asta înseamnă că mintea a luat forma corpului. Când prana pleacă și corpul sucombă.
Atman, unde pleacă el? Răspunsul la această întrebare poate fi dat numai atunci când Sinele este înțeles!
Pentru aceasta, potrivit înțelepților, mantra trebuie recitată.
Fără prana, care-i identitatea ta? Fără ea, cine-i bărbat și cine-i femeie? Conștiința corpului aduce
bucurii, nenorociri și, în cele din urmă, temuta moarte. Totu-i un joc de concepte. Când arunci conceptele,
va exista o sărbătoare a eliberării chiar în acest corp. Cei care renunță la dependența minții și recunosc
Sinele, cu siguranță că vor primi mijloace de subzistență. Amintește-ți mereu de Guru și astfel vei renunța la
minte și vei fi liber. Rostește continuu mantra. Fă mintea, adică prana, să spună: „Natura mea adevărată-i
indestructibilă și eternă!” Mintea va dispărea; va exista ca manifestat însuși Brahman (gândurile dispar și
conștiința pură strălucește).
Nirupana 42
Duminică, 09 iulie 1978
Nu concura cu nimeni din lume. Lasă astfel de lucruri deoparte. Devoțiunea ta față de cuvântul Gurului
trebuie să fie infailibilă. Un astfel de devotament nu-i dualist. Într-un astfel de devotament nu există frică și
nici cerșetorie. Nu vei atinge niciodată pacea în asocierea ta cu problemele lumești. Odată ce-i atinsă
realizarea de Sine, ea nu se va mai pierde nicicând. Lasă să-ți plece conștiința corpului, adică sentimentul că
„eu sunt bărbat” sau „eu sunt femeie”. Acela care n-are nici formă și nici culoare, n-are așteptări. Dacă-ți
înțelegi pe deplin punctele slabe, ele vor deveni punctele tale forte. Până la vârsta de 40 de ani continuă să
înveți ceva. Astfel, tu primești o încurajare, un alt zel de a trăi. În cele din urmă, vei fi mândru să spui: „Nu
știu nimic!”
Menționarea cuvântului Nirguna (nemanifestat) reclamă relativitate. Nirguna poate fi recunoscută numai
dacă există guna. Ce se întâmplă când guna nu există? Guna înseamnă cunoașterea care-a venit neinvitată
ca fiind simțământul „Eu sunt”. Cea care ascultă este conștiința. Atunci când nu există simțământul „Eu
sunt”, starea se numește Nirguna. Când o persoană devine una cu conștiința sa și uită de sine, ea dobândește
realizarea de Sine. Aceeași conștiință există sub forma celor cinci elemente. Ea-i sub forma ființei noastre.
Cunoscătorul conștiinței n-are nicio caracteristică (guna). Când conștiința devine iluminată, tu simți că
„ești”. Totuși, ea-i identificată cu trupul. Singura modalitate de-a îndepărta conștiința-corp este de-a te ține
de cuvântul Gurului.
Cel care mi-a absorbit cuvintele nu va avea plângeri. Pentru a sorbi cuvintele mele, în singurătate, tu
trebuie să meditezi asupra conștiinței. Atunci când conștiința-i purificată, ea se retrage în starea
nemanifestată și există o pace eternă. Ai fost fermecat de conștiință și te-ai identificat cu corpul tău. Este
foarte greu să rupi acest obicei. După ce-ai ascultat acest lucru, îți poți trăi viața după cum dorești. Nu-i
nevoie de ritualuri. Între noi nu există separare. Eu te văd fără formă, în timp ce tu te iei ca pe un corp.
Din Nirguna se creează multe caracteristici (forme manifestate). Acest lucru trebuie înțeles câtă vreme
conștiința (guna Sattva) din corp este încă acolo. Altfel, timpul se va naște iar și iar. Adoră conștiința prin
devoțiunea iubirii. Ea va fi purificată. Vei înțelege în mod clar funcționarea celor trei gune. Vei ajunge să
înțelegi că tu nu ești un făptuitor și astfel va exista pacea veșnică. Manifestarea conștiinței tale se numește
naștere. Ea se mai cheamă și corpul subtil.
În ciuda efortului intens, obiceiul conștiinței-corp nu se rupe. Acest lucru-i posibil doar pentru cel care se
ține negreșit de cuvântul Gurului. Rostind mantra „Eu sunt Brahman pur”, tu vei deveni nelimitat. Trebuie
să existe o credință de neclintit în Guru. Cuvintele lui vor deveni una cu respirația ta. Ele vor deveni bucuria
simțământului „Eu sunt”. Vor corecta corpul subtil.
48
Cel care n-are trup, n-are nici amintire și nici uitare. Păstrează înăuntru: „Cuvântul Gurului este
adevărata mea natură!”, cu fiecare respirație. Faptul că natura noastră este Nirguna n-a fost niciodată uitat,
deci el nu trebuie reamintit. Cel devotat cuvântului Gurului este devotat propriei sale naturi adevărate.
Sinele există și El este neschimbător. Nu încerca să-L schimbi cu intelectul tău. Având în inimă
devotamentul față de Guru, nu vei avea niciodată vreun sentiment de dualitate. Starea Supremă, așa cum
este descrisă de Guru, este în mod natural acolo. Nu-i necesar niciun remediu.
Pentru a aduce vrednicia în conștiința ta, credința ta în Guru trebuie să fie absolută. Ea-i tezaurul forței
vitale. Brahman este Domnul cuvintelor și El conține universul. În sămânță-i ascunsă o mare minune. Ce
copac mare iese din ea! Guna era latentă în Nirguna. Orice-a fost ascuns în pântecele de aur și-a făcut
apariția și, odată cu asta, lumea a devenit vizibilă.
Nu vei obține niciodată cunoașterea de Sine dacă-i impui Gurului conștiința-corp! Atunci când trăiești cu
credința că Gurul și conștiința sunt una, vei obține realizarea de Sine.
O lume atât de vastă este conținută în conștiința microscopică! O astfel de convingere vine împreună cu
cuvântul Gurului. Citirea nenumăratelor cărți nu-i de niciun folos. Asta va aduce mândrie și dorința de-a-i
submina pe ceilalți. Toate necazurile se vor sfârși, dacă tu însuți vei deveni cuvântul Gurului. Nu uita
niciodată cuvântul Gurului: „Brahman este veșnic”.
Conștiința se va extinde și, în cele din urmă, se va stinge. „Eu sunt dincolo de corp” se va manifesta fără
cuvinte. Nu trebuie să te îngrijești de asta! Este ceva ușor, drept și natural. Obiceiul conștiinței-corp este
singura piedică.
Ca să fii convins că tu nu te-ai născut niciodată, ar trebui cunoscut ce se naște și din ce se naște. Așa cum
există un copac într-o sămânță, conștiința (universală) este latentă în tine. Gurul o scoate în evidență și ea
devine omniprezentă. A văzut cineva sfârșitul spațiului? De ce-i așa? Acest lucru se datorează faptului că
spațiul se formează prin expansiunea propriei tale lumini. Fă efort spiritual dintr-o necesitate reală și
sinceră. Majestatea Sa, Guru, îți ucide individualitatea. Copacul împreună cu fructele, florile și ramurile sale
intră din nou în sămânță.
Gurul a spus că tu ești prezent pretutindeni. Trebuie să crezi acest lucru în totalitate. Realizarea de Sine
este eliberarea. Atunci nu-i nevoie să mergi în rai. Tu ești ceea ce-a descris Gurul. Nu-ți mai bate capul cu
nimic altceva. Adevărul spiritual nu se interesează de trup. Nu contează dacă ești bărbat sau femeie. Ține
minte asta!
Nirupana 43
Joi, 13 iulie 1978
Mintea-i un fel de febră care-a venit peste tine fără să știi. Orice faci, ea aduce suferință. Îți duci la
îndeplinire toate acțiunile, ca să suporți mintea. Când forma corpului intră în existență, se simte cunoașterea
„Eu sunt”. Mintea-i creată din acel sentiment de ființă. În somnul profund există odihnă. După ce te trezești,
alergi în jur, făcând lucruri de la care te-aștepți că-ți vor face bine. De ce? Este o încercare de-a suporta
febra numită minte.
Există mai multe nume date minții: Brahman, prana (forța vieții) etc. Cât timp mintea nu exista, tu ce
făceai? Cum erai mai înainte să apară mintea? Erai Brahman perfect - dincolo de concept, dincolo de
existență, dincolo de cele trei gune. Parabrahman este întotdeauna cunoscut de toate ființele vii. Până în
momentu-n care mintea a fost simțită, nu era nevoie de nimic. Nu exista cunoașterea despre „Eu sunt” sau
„Eu nu sunt”. Când înțelegi că venerarea lui Brahman etc. este o glumă, febra care-i sub forma minții va
dispărea.
La drept vorbind, tu te lupți pentru binele tău, pentru că ești confuz din cauza iluziei de bază. Orice se
vede, nu-i adevărata ta natură. Ceea ce era nemișcat s-a agitat puțin și-a creat lumea viselor. Asta înseamnă,
într-adevăr, că tu ești creatorul. Viziunea care-a creat lumea, chiar ea-i neadevărată. Se pare că-n acel vis s-
au făcut multe lucruri, dar oare s-a făcut ceva cu adevărat? Poate cineva să-și acorde meritul pentru
realizarea acestei forme trupești?
Tu trăiești ca un corp, prin urmare, te comporți ca cineva comandat de timp. Nu știi că timpul a fost creat
din tine. Sentimentul că „eu sunt treaz” este timpul. Cine susține acest univers cu soarele, luna și stelele?
Este același cu Cel care le vede. Așa spune și Krishna: „Eu susțin universul”.
49
Timpu-i un sezon. Sentimentul că „eu sunt treaz” este timpul. Apoi vine mintea ca fiind cunoașterea „Eu
sunt”. Ea a ocupat totul. Dar asta-i o fază temporară. Krishna spune: „Eu am observat această fază și de
aceea Eu sunt creatorul universului”.
Timpu-i asociat prin însăși natura lui cu cele trei gune, Sattva, Rajas și Tamas. Timpul stăpânește
oamenii prin dorințele lor. Cine-i cel care desfășoară acțiunea? Acela-i Unicul, Cel care face totul. El se
transformă devenind mai mulți și se mișcă încolo și încoace prin dorință, atâta timp cât există o experiență a
timpului. Ce-i mintea? Mintea-i sentimentul că „eu sunt treaz”. Când mintea se dizolvă, nu mai știe nimic.
Numele zeităților sunt date după toate numele minții.
Asta-i povestea lui Paramatman, care ești tu. Tu nu renunți la obiceiul tău de-a te considera conștiință-
corp. Trezirea-i timpul. Cu toate acestea, în timp există dualitate. Prin urmare, tu trebuie să devii propria ta
dovadă (a Absolutului non-dual). Acolo nu te vei întâlni cu un altul. Tu-ți cunoști mintea; tu nu ești mintea.
Speranțele, dorințele, pasiunile sunt de natura timpului. Totuși, persoana spune „eu acționez” sau „eu fac”.
Există vreo diferență între o așteptare și-o pasiune? Cu rituri și ritualuri, îți schimbi o cușcă de fier cu una de
aur.
Numai după sosirea minții tu ai nevoie de mâncare, de-o casă, de-o soție etc. Îi spui dorință. Totuși, ea-i
de natura timpului. Recunoaște febra minții. Mintea mai este numită Brahman (realitatea manifestată), care
aduce milioane de nașteri în fiecare zi. Toate activitățile din lume sunt rezultatul naturii timpului. A spune
că cineva-i o persoană grozavă etc., este ceva de natura timpului. Timpu-i fundamentul întregului univers.
Totuși, tu ești dincolo de timp (nemanifestat). Cu toate acestea, conștiința-corp nu pleacă. Nu trebuie să lași
nimic să plece. Trebuie să înțelegi. Există o uriașă strălucire în corp. Lumina ce iese din ochii tăi străbate
soarele și luna. Această extraordinară lumină orbitoare este absorbită de Absolut. El înghite milioane de
sori. Absolutul dens, albastru închis (văzut când ochii tăi sunt închiși) este atât de vast, încât nenumărate
lumi se joacă în el ca niște pietricele.
Când cineva aude acest lucru, ar trebui să spună: „O, chiar este așa? Voi ști asta după ce mor? ” Această
lume-i atât de vastă și totuși Văzătoru-i mai mic decât un atom! Pentru a înțelege acest lucru, venerează-l pe
Acela prin care tu asculți toate acestea. Ce știai tu mai înainte ca această conștiință să vină peste tine? Cu cât
îți vei reduce mai mult speranțele și dorințele, cu atât vei fi mai fericit.
Guna înseamnă conștiința care-a trecut brusc peste tine. Un număr infinit de universuri se distrează în
conștiință. Cine-i Cunoscătorul acestui lucru? Cine-i anterior conștiinței? Este Văzătorul sau ceea ce se
vede? Dacă nu există niciun Văzător, se poate vedea? Prin grația Gurului, ideea că „timpu-i marea mea
moarte” dispare. Când prana părăsește corpul, tu nu spui: „eu mor”. Altminteri, va trebui să iei iar o nouă
formă. Bhausaheb Maharaj (Gurul Gurului lui Maharaj) a aplaudat atunci când prana lui a părăsit corpul.
N-a vrut el să spună că „eu sunt Atman, eu sunt indestructibil”?
Eliberarea-i realizabilă atâta timp cât există trupul. O pot realiza animalele? Când are loc o altă naștere?
După un vis, un al doilea vis poate urma imediat, dacă el trebuie să vină... Amintește-ți că cel care nu se
teme de moarte trăiește mulți ani.
Nirupana 44
Adevărata esență a spiritualității este să înțelegem în mod corespunzător viața. La început, noi am simțit
o nevoie pentru noi înșine. Din această cauză au apărut multe nevoi. Scopu-i de a descoperi unde ne aflăm
exact în această chestiune, dacă există vreun Adevăr veșnic în ea.
Etapele vieții se pot modifica. Ele nu erau acolo înainte de naștere. Chiar și starea de-a fi femeie sau
bărbat nu durează. Religia, Dumnezeu etc. sunt doze medicinale pentru aceste etape. Tu știi că nicio stare de
a fi nu-i permanentă. Totuși, din cauza iluziei, le consideri adevărate. Doar cineva rar cunoaște aceste etape.
Starea fundamentală este că știi că „ești”. Asta-i etapa-rădăcină și ea-i nenorocită.
Tu singur trebuie să știi ce-i neschimbat în asta. Răspunsul nu se găsește în starea de veghe, de somn sau
samadhi. Conștiința noastră nu-i permanentă. Când ea se sfârșește, spunem că cineva-i mort. El nu mai știe
că „este”. Dă-ți seama că nicio memorie nu durează pentru totdeauna și fii liber. Sentimentul că „Eu sunt”
nu va ține mereu, sub nicio formă sau nume. Ceea ce-a fost creat, cu siguranță că va ajunge la un final.
50
Forța vieții n-are conștiință de la sine. Când ea capătă o formă, se creează ființa. Forma este ființa. Pentru
cel care-și cunoaște adevărata natură, acest puzzle va fi rezolvat. Restul oamenilor vorbesc prin deducție.
Principalul atașament este ființa ta.
N-ai tu acum cunoașterea ființei tale? Și nu-i un fapt chestiunea că tu n-ai avut această cunoaștere mai
înainte? Se spune că lumea-i o iluzie. De ce-i așa? Motivu-i că ființa ta nu durează.
Conștiința este sămânța lumii. Când încolțește și se extinde, ea devine spațiu. Sămânța înseamnă „Ceea
ce nu se vedea mai înainte se vede acum”. Lumina conștiinței înseamnă lumina soarelui și-a lunii. Este ca
un vis din lumina zilei în toiul nopții. Trezirea-i la fel ca acel vis. Sămânța înseamnă dualitate. Calitatea
sămânței conștiinței lui Dumnezeu este prezentă în toate ființele.
Cel care se cunoaște perfect se numește Sadguru. El știe, de asemenea, cum și de ce-i creată această
conștiință imperfectă. Krishna a spus: „Orice există sunt numai Eu însumi. Totuși, Eu sunt diferit de toate
acestea.” Discursul lui Krishna din Gîta este cu adevărat unic. Dar este o mare avere să-l poți auzi. Însă-i o
și mai mare avere să meditezi asupra lui!
Cel mai mare secret este conștiința. Pune-ți credința doar în asta. Cel care-nțelege acest lucru nu va avea
renaștere. Oamenii se închină zeităților pentru satisfacția lor personală. Cu toate acestea, satisfacția
durabilă-i propria ta natură adevărată. Tu singur poți realiza asta. Cel care se ia pe sine ca trup, nu-i
niciodată satisfăcut.
Gândește-te mereu la ce-ai auzit. Asta-i cea mai importantă venerare. Dacă nu există niciun ascultător,
atunci care va fi nevoia lui Dumnezeu? Adoră conștiința în inima ta. Vrednicia ta se va arăta când vei avea
succes în meditația ta. În starea de veghe, a rămâne fără gând este cea mai mare venerare. În timp ce-ți
desfășori activitățile, n-ar trebui să simți că „sunt așa și așa”. Lasă-ți deoparte cunoașterea și închină-te
adevăratei tale naturi.
Gangele, care curge din capul Domnului Shiva, simbolizează cunoașterea spirituală. Atâta timp cât crezi
că tu nu ești veșnic, eternul te va evita. Tu nu poți uita niciodată eternul. Ritualurile interminabile nu-s
capabile să descopere adevărul. Ele s-ar putea să te învăluie și mai mult. Orice vezi și simți nu va dura.
Când vei conștientiza că tu nu ești nici bărbat, nici femeie, vei fi dincolo de conștiință. Odată ce Sinele este
realizat, totul devine sacru. Scăldatu-n râurile sfinte nu-ți va îndepărta ignoranța, nici mantra și nici
penitența spirituală. Este suficientă asocierea cu cel care respectă cuvântul Gurului. Asta-i cunoașterea prin
care-s cunoscute somnul și starea de veghe. Este lumina ce luminează soarele și luna. Această lumină este
numai a ta, dar nu ca ființă umană. Ea aparține conștiinței. Există în inima fiecărei ființe. Este conștiința
simțitoare din corp. Nu există nimic mai glorios decât această cunoaștere. Pentru a fi exact ca sensul acestor
cuvinte este nevoie de deplină credință în Guru. Cuvântul lui trebuie luat ca autoritate. Cel care respectă
acest lucru dobândește cunoașterea fără trup. Krishna spune: „Asta-i adevărata Mea natură”. Ea se află în
spatele memoriei tale. Nici trupul și nici urechile n-au puterea de-a auzi. Este adevărata natură, cea care
ascultă prin urechi. Ea cunoaște starea de samadhi, dar samadhi n-o cunoaște. Tot ce-i necesar este să
realizezi asta cu convingere.
Niciun ritual nu-ți poate dezvălui vreodată adevărata ta natură. Toate metodele-s de natură corporală.
Fără existența acestei conștiințe atomice nu există niciun sprijin pentru vreo ființă, lume sau Brahman.
Esența oricărei cunoașteri este Sinele. Când adormi, spune: „Eu sunt doar conștiința pură”. Urmând diverse
metode, tu ynu vei găsi ceea ce există deja și-n mod natural acolo.
Cine recunoaște conștiința? Nu-i cel care cunoaște timpul? Krishna spune că „această conștiința care știe
toate acestea este adevărata Mea natură”. Când există convingerea că această naștere nu-i adevărată, atunci
nu vor mai apărea diverse concepte. Cel care cunoaște ce-i trecător este etern - Brahman perfect. Un
adevărat adept nu-i obligat de nimeni. El poate face ritualuri, dar se află dincolo de ele. A te închina lui
Dumnezeu înseamnă să fii convins că Dumnezeu nu-i nimeni altul decât tu însuți. Dacă nu există Saguna
(manifestatul), cum ar putea fi menționată Nirguna (nemanifestatul)? Prin ți. mare, ambele nu există.
Nirupana 45
Joi, 20 iulie 1978
Atunci când te refugiezi în cuvântul Gurului, nașterea și moartea vor ajunge la final. Conștiința ta este
Guru. Dacă te identifici cu Guru, vei vedea că Maya nu există, iar Brahman manifestat pătrunde peste tot.
Cuvântul Gurului este: „Tu ești fără formă-corp, fără karma, fără naștere și fără moarte.” Îți vei da seama că
51
Maya nu dă suferință, ci că ea servește efortului spiritual. Atunci când te vei identifica cu cuvântul Gurului,
vei înțelege spontan ce sunt Maya și Sinele. Acesta-i idolul Gurului. Această identificare va crea
cunoașterea Sinelui și înțelegerea Mayei. Rămâi mereu cu asta! Somnul profund va fi singura pauză. Iubirea
de Sine în corp este strălucitoare. Toate numele aparțin iubirii de Sine. Ar trebui să meditezi. Totuși,
conștiința-i atât cel care meditează cât și cel care-ascultă. Meditează cu iubire și devotament. Atunci vei
înțelege toate acestea prin conștiința ta. Ea-i esența corpului, cu parfumul său dulce și totodată și cea mai
importantă. Cine nu-și iubește ființa - simțământul „Eu sunt”? Fără conștiință, cine va practica devoțiunea?
Prin natura noastră, noi suntem conștiință, iubire și bucurie. Predă-te conștiinței fără dualitate. Conștiința
mereu luminată strălucește ca soarele propriei tale naturi adevărate. Când acest lucru va fi înțeles corect,
mocirla conștiinței-corp va fi îndepărtată.
Devoțiunea non-duală este devotamentul față de Sinele nostru. Fii atent la Acela care-i continuu cu tine.
Trebuie să-i simți necesitatea. Conștiința ta a trecut prin milioane de încarnări. Ea-și cunoaște măreția dată
de Guru. Ea-i Cunoscătorul timpului. Este adevărata ta natură. Marii înțelepți au devenit așa venerându-și
conștiința.
Cuvântul Gurului este: „Tu ești conștiința subtilă care-a devenit lumea”. Lumea poate fi cunoscută
numai dacă conștiința-i acolo. Se mai numește și Brahman. Sinele-i nemuritor. Este Pacea Eternă, un ocean
de fericire. Fără această cunoaștere nu există zi sau noapte. Această cunoaștere nu te uită, chiar dacă tu
umbli de colo-colo în conștiința-corp. Cel care se realizează devine Brahman. Cuvântul lui înalță omenirea.
Conștiința ta-i idolul Gurului. Este Iubirea iubirii tale (ca „Eu sunt”). Tu ai iubit multe lucruri. Dar l-ai
iubit pe cel care te motivează să iubești? Devino demn de credința conștiinței. Ea-ți va oferi totul.
Cel care cunoaște prana nu poate fi văzut. Prana-i mereu trează, chiar și-n somn profund. Cine cunoaște
că toate relațiile lumești sunt neadevărate este indestructibil. Să nu uiți asta!
Nirupana 46
Atâta timp cât prana și corpul sunt împreună, există conștiință. Când prana părăsește corpul, conștiința
dispare. Ce trebuie să pierzi (prin moarte)? Mai întâi există conștiință și după aceea se simte corpul. Cel care
cunoaște conștiința este numit jnani. Conștiința ta-i sămânța universului.
A fi fără cuvinte înseamnă a te afla în samadhi. Nu-l vei întâlni pe Parabrahman prin intelect. Ce-ai avut
mai înainte ca tu să fi învățat ceva? Doar starea de veghe și de somn. Restul (toate conceptele) se bazează pe
ce-ai auzit. Chiar și mândria de felul „eu sunt căutătorul Adevărului, eu voi renunța” etc. trebuie să plece.
Cel care gestionează activitățile lumești este de natură universală.
Singurul scop al corpului omenesc este să-l realizăm pe Brahman. Acesta-i motivul pentru care toți idolii
la care ne închinăm au o formă umană. Cuvântul și existența cuvântului pot fi simțite numai prin
intermediul corpului omenesc. Cuvântul înseamnă Brahman (principiul manifestat), existența înseamnă
conștiință, deci Brahman este simțit prin corpul omenesc. Datorită conștiinței-corp, însă un om rămâne om.
Dacă „eu” este dat deoparte de corp, el îl conține numai pe purul Brahman. Brahman este conștiința și
viceversa. Ironia-i că egoul, care consideră corpul ca pe el însuși, încearcă să-l cunoască. Conștiința-corp
trebuie respinsă. Nu trebuie făcut nimic altceva.
Corpul tău cunoaște conștiința ta? Corpu-i un obiect material. Fără prana, el este un cadavru. Conștiința
din Brahma-randhra cunoaște plăcerea și durerea. Cine-i conștient de conștiință? Când acest lucru-i clar
înțeles, plăcerea și durerea vor dispărea și va exista pace. În corp nu există altceva decât Brahman pur. Cel
care cunoaște conștiința, sentimentul „Eu sunt”, Acela-i Cunoscătorul. Cunoscătorul nu poate fi descris.
Conștiința din corp chiar ea e Dumnezeu. Ea-l cunoaște în mod natural pe Brahman. Ea are forma spațiului,
a apei, a focului, a aerului și-a pământului, dar este doar conștiință... Conștiința noastră acționează prin cele
cinci elemente. Ea n-are nicio identificare ca bărbat sau femeie.
Scopul corpului este de a-l cunoaște pe Brahman. Greșeala-i că același Brahman se identifică cu trupul.
El nu se poate cunoaște pe sine însuși fără corpul omenesc. Totuși, el s-a acceptat pe sine ca fiind o
conștiință-corp. Cele cinci trăsături caracteristice ale corpului se bazează pe cuvânt (auz), formă (văzut),
atingere, gust și miros. Vibrația lui Brahman din corpul tău este cea care le simte. Prin urmare, corpul
omenesc are o mare importanță. Nu irosi niciun moment fără să fii atent la adevărata ta natură.
52
Conștiința trezită este imaginea lui Paramatman. Este ușor pentru cel care-l recunoaște ca fiind
Dumnezeu și devine una cu el. Agață-te de acest Adevăr. Amintește-ți continuu că această conștiință este
natura ta adevărată (Brahman manifestat). Ea a fost slăvită dându-i-se un milion de nume.
Când conștiința a încolțit, ea a luat forma unui copil. Ce ai tu în afară de conștiință? Ea este lumina!
Amintește-ți mereu că asta este adevărata ta natură! Cel care are această cunoaștere este Paramatman;
acesta-i dovada că El este. Dacă înțelegi asta, atunci nu mai este nevoie de austerități.
Identificarea cu corpul este cauza tulburărilor. Când nu există experiența niciunui singur cuvânt, treaz
fiind, asta-i natura ta adevărată. Conștiința ta-i pântecele de aur prin care-a fost creată lumea. Prin concepție,
nemanifestatul devine manifestat. Viața de zi cu zi, soție, copii nu-s nimic altceva decât un divertisment.
Dar și diversele metode spirituale sunt și ele tot un divertisment.
Poate cineva să-și simtă trupul ca fiind sacru? Dacă tu nu te simți sacru, atunci cum o pot face alții?
Când ești convins că tu ești pura cunoaștere „Eu sunt”, oamenii vor veni să se bucure de lumina ta sfântă.
Când vei fi convins de cuvântul Gurului, și anume că tu ești purul Brahman - conștiință pură - vei simți că
trupul tău a devenit sacru. Când vei obține realizarea, oamenii vor dori în mod natural să aibă darshanul tău.
Cineva care el este însuși este „sufletul morții”, cum poate muri?
Cea mai mare negație a religiei, cel mai mare păcat este să crezi că trupu-i adevărata ta natură. Religia ta
este să rămâi ca Sine. Trebuie să ai convingerea adevăratei tale identități. Trebuie să-ți recunoști relația cu
propriul Sine. Mintea se modifică și comportamentul se schimbă odată cu repetarea mantrei. Corpul
servește drept hrană pentru această conștiință. Mintea curge din prana, forța vitală. Când îți vei da seama de
toate acestea, în ultimul ta clipă, tu vei fi martor în mod clar la faptul că nu mori, ci doar prana părăsește
corpul. Persoana iluminată n-are speranțe, n-are dorințe și nici pasiuni. De aceea ea n-are moarte. Cel mai
indescriptibil eveniment este atunci când manifestatul devine nemanifestat (în momentul așa-numitei morți).
Dar ignorantul spune: „mor” chiar mai înainte ca prana să părăsească trupul. Acest lucru se datorează
faptului că nu el și-a cunoscut adevărata natură.
Momentul morții unui înțelept este unul foarte sacru. Este mai sacru decât răsăritul soarelui. Acesta-i
motivul pentru care se sărbătorește aniversarea morții lor. Decide acum ca cine vei muri. Gândul din
momentul morții îți va hotărî viitorul. N-ar trebui să existe niciun alt gând în afară de „eu sunt fericirea
perfectă”! Starea ta va fi în conformitate cu ceea ce te consideri tu a fi. Acest lucru-i adevărat acum și va fi
adevărat și atunci.
Nirupana 47
De la naștere până la moarte, toate acțiunile-s realizate cu scopul de a trece timpul. Cel mai mare bine în
viață este să știm cine suntem. Este imposibil să stabilim ordinea în lume. Între timp, cei care predau și cei
care învață, toți pleacă. Religia-i formată de conceptele adepților ei, nimic altceva.
Conștiința noastră este baza pentru toate relațiile lumești. Totuși, nu există nicio bază pentru conștiință.
Ea a venit neinvitată. Apare și apoi dispare. Mai înainte n-a existat nicio amintire a lui „Eu sunt”, dar acum
ea există. În afară de asta, ce ai tu ca și când ar fi al tău propriu? Cel care s-a realizat n-are nicio grijă în
privința bunăstării sale.
Veghea, somnul și foamea n-au înlocuitor. Lor nu li se aplică nicio lege. Fără ele, nimeni n-ar face
nimic. Oamenii realizați sunt tăcuți, în ciuda cunoașterii pe care ei o au. Ei știu secretul nașterii și de ce-au
venit. Cum ți s-a impus această conștiință și de când? Acest lucru trebuie înțeles. A intra în samadhi
înseamnă a renunța la minte cu memoria ei cu tot.
Respirația ta este dovada existenței Aceluia fără suflare. Cuvântul vine la trezire, carevasăzică tu exiști
mai înainte de cuvânt. Înțelesul fără cuvinte al conștiinței noastre este simțământul „Eu sunt”. Dacă rămâi
complet tăcut, atunci experimentezi Sinele. Există un singur Sine pentru toți. Prana lucrează și-n somn. Ea
n-are niciun sens atunci, fiindcă n-are nicio cunoaștere a vibrațiilor sale. Trezirea înseamnă să simt că „Eu
sunt” fără a pronunța cuvintele.
Cele trei gune sunt numele date celor trei tipuri de comportament. Ele funcționează în toate ființele vii.
N-ar trebui să judecăm comportamentul nimănui. Cel care înțelege gunele va înțelege asta. Oamenii cu guna
Rajas și cu guna Tamas se vor amesteca în treburile altora, în loc să lucreze la ei înșiși. Corpurile pot fi
diferite, dar conștiința este aceeași în toate. Ea-i fără formă. S-ar putea spune că ea are un parfum, o calitate
53
care-i iubirea. Cunoașterea „Eu sunt” se iubește pe ea însăși, așadar noi putem distinge între bine și rău. Cel
care-i înțelege măreția, o găsește atotpătrunzătoare. O astfel de persoană nu-i critică pe alții. Toate lucrurile
sunt făcute de dragul iubirii de Sine. Cel care are devotament față de toate ființele ca și când ele ar fi
Dumnezeu, nu poate urî pe nimeni. Vede clar că nu-i el făptuitorul.
Ține-te de faptul că tu ești Brahman. Mai întâi tu știi că „ești” și apoi urmează cuvintele. A cui
informație-i asta? E informația celui care simte că „este”. Conștiința-i cunoașterea; un sentiment de-a fi.
Toată activitatea lui Purusha (Sinele Suprem) și Prakriti (creația) se bazează pe ea. Cel care-ajunge la acest
stadiu, tace. El știe că-n absența ei nu există fericire sau întristare. Te poți retrage-n această etapă?
Pentru a ști cine ești, înțelege cu hotărâre conștiința. În întreaga lume, ce-i mai important decât
conștiința? Când ajungi la acel punct nu vei mai rosti niciun cuvânt despre ceilalți. Fără conștiință nu există
niciun cuvânt. Acordă-i atenție conștiinței și la nimic altceva. Cel care nu recunoaște acest lucru trebuie să
sufere multe nenorociri.
Lumea-i un joc distractiv, creat din propria existență. Nimeni nu poate opri procesul de creare, întreținere
și dizolvare a lumii. Acest lucru se datorează faptului că nu există creator. Universul cu spațiul lui infinit
este creat c-o ușoară iluminare a conștiinței. Este minunea conștiinței subtile.
Ce-a venit mai întâi, corpul lumii sau corpul nostru? Adevărata ta natură este lipsită de formă, dar ea se
identifică cu corpul. În același mod, lumea arată reală prin intermediul simțurilor. Cine-i anterior, lumea sau
cel care vede lumea? Starea ta de veghe este tot una cu lumea.
Mai întâi vine conștiința și apoi lumea este văzută în ea. Conștiința-i instabilă. Ei îi place să fie. Cu toate
acestea, când cunoașterea „Eu sunt” pleacă, pleacă și lumea. Trebuie să-nțelegi acest lucru c-un
discernământ lăuntric foarte subtil. Această vastă lume panoramică este reflectarea conștiinței tale. Ca atare,
ea-i fără nume; totuși, numele-i oferă sprijin și astfel sunt posibile tote acțiunile. Toate numele sunt
concepte. Când Parabrahman rămâne în starea necunoscută, poate să aibă El vreun nume?
Krishna spune că El este omniprezent. Datorită simțului dualității, oamenii se diferențiază. Ei fie laudă,
fie blamează. Conceptul „eu sunt așa” este motivul de bază al suferinței sau al fericirii. Dacă rămâi cu
sentimentul „Eu sunt”, cu vibrația de bază a lui „Eu sunt”, atunci tu asimilezi suferința la fel de ușor ca și
fericirea. Orice-i vizibil, orice apare, nu s-a întâmplat deloc!
Nirupana 48
Joi, 03 august 1978
Nemanifestatul este imobil. Unde poate fi el? Deliberează asupra acestui punct. Maya este creată printr-o
ușoară agitație a nemanifestatului. Dacă n-ar exista niciun sentiment de sine, atunci tu ai fi dincolo de Maya.
Prin însăși natura ta, tu ești veșnic nemanifestat. Conștiința implică un individ, dar Cunoscătorul conștiinței
este nemanifestatul. Când cunoști dintr-odată că „ești”, asta te fascinează. Este la fel ca iubirea. Conștiința ta
a fost creată prin ignoranță. Asta-i Maya primordială!
Forța vitală penetrează fiecare celulă a corpului. În trup, centrul cunoașterii se află-n cortexul cerebral.
Fără conștiință, facultatea cunoașterii nu există. Nu spune niciodată că tu ești trupul! Tu nu ești altceva decât
cunoașterea. Tu ești conștiința. Ești la fel ca lumina. Este simțământul „Eu sunt”. El pictează toate
tablourile. Venerează-l ca pe Guru, infinit și absolut. Tu aștepți fructele acțiunii celor trei gune, fiindcă te
crezi a fi trupul. Făptuitorul depinde de prezența lui Dumnezeu, așadar El este numit făptuitor. Conștiința
din noi este Dumnezeu. Fiecare ființă vie dorește să fie nemuritoare. Asta-i cea mai mare dorință. Flacăra
care se aprinde înăuntrul nostru, având corpul pe post de ulei, este numită flacăra universală. Simțământul
„Eu sunt” prinde flacăra și devine vizibil ca lume. La baza conștiinței se află nemanifestatul, Sinele Suprem.
Oamenii cred că lumea-i străveche. De fapt lumea apare odată cu conștiința ta. Acest lucru este numit
Maya. Acolo nu există nimic, totuși acest nimic face atât de mult prăpăd! Fiindcă memoria lui „Eu sunt” se
schimbă, totul se schimbă. Dacă memoria lui „Eu sunt” dispare, atunci ce se întâmplă? Are cineva vreo
amintire a morții sale? Deci ce se întâmplă? Memoria lui „Eu sunt” uită de ea însăși, asta-i tot!
Care-i starea ta atunci când nu știi că „ești”? Nu există nicio înșelătorie de tipul „Eu sunt” sau „ Eu nu
sunt”. O astfel de stare-i numită Parabrahman. Memoria (sau simțul egoului) este legată de timp. Ea-i de
natura timpului. Când acest lucru-i înțeles, o persoană obișnuită devine un jnani. Cineva spune: „Eu am
făcut asta, eu m-am comportat astfel”. Când memoria pleacă, ce se întâmplă cu acțiunea și comportamentul
lui? Toate numele sunt date cuvântului de către cuvânt. Sursa cuvântului n-are formă. Când ești treaz, când
54
nu există nicio amintire de sine, tu ești în starea Absolutului. Toate titlurile sunt dobândite. Ele nu-s
naturale. Dacă iei o singură propoziție din ce-am spus eu aici și-o pui în practică este destul!
Nirupana 49
Duminică, 06 august 1978
Eliberează-te de nevoia conștiinței, cât timp încă ea se mai află în corp. Acest lucru se întâmplă datorită
harului Sinelui lăuntric prin care tu ești inspirat cu devoțiune și urmezi o cale spirituală. Devii tăcut și sfânt.
Având această conștiență, tu nu faci nimic din ce n-ar trebui făcut.
Dorința de-a găsi realizarea de Sine conduce la Guru. Devine ușor în compania cuvântului tău și având o
atenție constantă la înțelesul cuvântului. Sinele Suprem, care-i de neatins, este aici în mod natural. El este
perfect, întreg și invariabil. Adevărul obținut astfel nu poate fi analizat de minte. Natura înțeleptului nu-i
poate fi înțeleasă cu intelectul. Cunoașterea dobândită prin această asociere este nesocotită de oameni în
mod constant. Prin urmare, în compania înțeleptului cum mai poate exista vreun fel de mândrie? Lumea
apare în regulă așa cum este ea. Nu mai rămâne nicio diferență între bine și rău. Pentru mine, viața n-are
niciun câștig și nicio pierdere. Viața și moartea sunt concepte individuale. Un individ devine ceea ce
consideră el că este.
Lumea se mișcă prin puterea cuvântului, dar cuvântul nu poate clarifica Adevărul. Înăuntrul principiului
nemanifestat se ivește sentimentul de ființare. În el este creat cuvântul. În lume există haos. Cine-i anterior
lui? Nu este mereu acolo Acela care-l cunoaște? Cunoașterea cuvântului este anterioară cuvântului. Ceea ce
există anterior cuvântului este binecuvântarea Sadgurului. Discipolu-și predă ființa Sadgurului și El i-o
restituie ca pe-o binecuvântare. El îți oferă natura veșnică iubitoare, care-i în mod inerent a ta. După
investigarea Sinelui, tu devii tăcut, pe când ceilalți sunt ocupați să-și împlinească nevoile.
Scripturile spun că folosirea excesivă a veșnicului Paramatman conduce la moarte și la o altă naștere.
Jiva trăiește ca să moară. Ce-i moartea? Tu știi că forța vitală părăsește trupul. Înseamnă asta că „tu” mori?
Ceea ce experimentezi acum nu va dura, fiindcă depinde de respirație. Vei cunoaște ce-i moartea atunci
când credința ta-n Guru s-a stabilizat. Nu folosi devoțiunea față de Dumnezeu, cântări sau austerități ca
revanșă. Cunoaște că tu ești anterior primei zile la care-ai fost martor. Starea de veghe sosește dimineața de
la răsărit. Cel care se trezește este anterior acestui fapt. Adevărul nu-i dobândit fără harul Gurului.
Simțământul „Eu sunt” este anterior cuvintelor. Vorbirea înseamnă minte, care înseamnă prana. Înțelesul
propoziției „eu sunt bărbat” sau „eu sunt femeie” vine numai după ce apar cuvintele. Noi suntem anteriori
vorbirii, stării de veghe și de somn. Acela care-i anterior somnului, anterior stării de veghe și anterior
vorbirii este adevărata ta natură. Tu înveți acest Adevăr în compania unui înțelept. După ce Dumnezeu își
uită Divinitatea, ceea ce rămâne este natura înțeleptului (natura ta adevărată). Odihna adevărată vine atunci
când amintirea că „eu sunt așa și așa” ajunge la un sfârșit. Natura adevărată prevalează, ea-i anterioară
memoriei. Pe baza acestui lucru, recunoaște ce-i diferit de natura adevărată.
Nirupana 50
Joi, 10 august 1978
Tu ai probleme fiindcă te vezi a fi un corp. Toate speciile lumești sunt de natura corpului și nu a Sinelui.
Dacă n-ar exista un corp, atunci cum ai arăta tu? Vrei să intri în cer, luându-te drept trup. Asta nu se poate!
Conștiința este martoră la toate. Cine-i martor la conștiință? Nu-i adevărat că tu ești martorul conștiinței?
Mintea sau prana au ele vreo formă? Există vreo formă pentru conștiință? Atâta timp cât uleiul este acolo,
fitilul arde. Conștiința-i acolo atâta timp cât corpu-i acolo.
Trezirea ce vine dimineața este simțământul pur „Eu sunt”. El rămâne cu tine până când când adormi. El
e de natura spațiului. Se numește Brahman sau Dumnezeu. Imediat după aceea începe procesul de gândire.
Conștiința-corp te trece dincolo și au loc toate acțiunile. Dacă nu obții demnitatea adecvată, nu vei înțelege
ceea ce spun eu aici.
Unde-s mintea, intelectul sau conștiința? Când sunt ele prezente? Ele nu sunt cumva acolo doar când
există prana? Poți mânca când nu există prana? Nu uita că tu ești Martorul tuturor acestor lucruri. Dacă
55
corpul și prana se separă, atunci care va fi poziția ta? Dacă recunoști prana, cum poți fi tu prana? Atâta
timp cât există unitatea pranei și-a corpului, simți că „ești”. De fapt, atunci când vorbești, prana-i cea care
vorbește.
În momentul morții, prana pleacă-n spațiu, corpul se amestecă cu cele cinci elemente, dar
Cunoscătorului nu i se întâmplă nimic. El nu s-a născut niciodată și de aceea n-are moarte.
Dacă cineva nu-i demn de asta, atunci el nu poate asculta ce se vorbește aici. Restul oamenilor vor pleca.
Practic, fără harul Sinelui lăuntric nimeni n-ar dori s-asculte acest lucru. Pentru unii demnitatea se creează la
naștere, pentru alții ea vine cu timpul.
Când te trezești dimineața, înainte ca procesul de gândire să înceapă, tu ești purul Brahman. Odată ce
mintea intră-n acțiune, te vezi ca bărbat sau femeie. Mintea se vede ca trup și acționează conform
impresiilor ei. De altfel tu nu poți face nimic. Cunoașterea „Eu sunt” - cea care se trezește dimineața - este
conștiința fără formă și ea-i adevărata ta natură. Ai grijă de corpul tău, dar să nu spui niciodată că tu ești
corpul! Nici memoria ta n-are formă. Atunci cum poate avea formă conștiința ta strălucitoare?
Amintirea unui lucru nu-i lucrul în sine. Similar, amintirea formei tale nu-i natura ta adevărată. Diferitele
zeități sunt podoabe ale simțământului tău „Eu sunt”. Dacă cineva se gândește la același lucru, devine
omniprezent. Meditează asupra celui care meditează. Asta nu-i posibil fără conștiință. Ea constituie
picioarele Gurului. Flacăra conștiinței este aprinsă fiindcă esența corpului arde.
Mai întâi există hrană, apoi ființele vii intră în existență. (La început există o formă de corp și apoi
conștiința apare în ea.) În corpul oricărei ființe vii, forța vitală și conștiința apar simultan. Nicio activitate
nu-i posibilă fără conștiință.
Agață-te de picioarele propriei tale conștiințe, tratând-o ca pe Dumnezeu. Repetă-i numele. Ea-i
adevărata ta natură. Mai bine să ai propria-ți priveliște sfântă, decât să mergi la un templu. Poate Dumnezeu
să aibă vreo importanță fără cunoașterea „Eu sunt”? Până acum doar ai auzit despre asta. Acum trebuie s-o
atingi!
Dacă nu poți face nimic altceva, salută cel puțin starea de veghe ce vine dimineața. Similar, la culcare,
salută somnul și abandonează-i-te lui. Reține că această conștiință a ta este Dumnezeu. Amintește-ți cel
puțin ce-ai auzit. Practicând acest lucru, circumstanțele tale se vor schimba și astfel vei evita dificultățile.
Adorându-L pe Dumnezeu, tu devii Dumnezeu și ești liber de durere. Zi de zi, dificultățile sunt tot mai
reduse. Nicio bucurie nu-i durabilă, dar fericirea realizării de Sine este veșnică. Conștiința din tine știe totul.
Intelectul tău nu-ți este de niciun folos.
Conștiința ta face fotografii spontane la tot ce faci și ce vezi. Ele-s înregistrate în cele mai mici detalii.
Până când acest lucru nu-i realizat, efectele lor trebuie confruntate. Practicând devotamentul față de
Dumnezeu, lucrurile rele sunt evitate. În asocierea c-un înțelept, toate nenorocirile se termină și într-o zi îți
dai seama că tu ești de natura lui Dumnezeu. Meditează în singurătate asupra chestiunii că „eu sunt fără
formă, strălucitor, eu sunt cunoașterea pură”.
Forța vitală acționează prin corp. Conștiința este martoră. Ea-i Bhagavan, Cel Luminos. Ea nu
acționează. N-o identifica cu corpul. Ar fi un păcat! Starea de veghe crește spontan, dimineața. Tu suferi
pentru că-ți tratezi starea de veghe ca trup. Bucata de murdărie (corpul) arată frumos din cauza luminii lui
Dumnezeu dinăuntru. Lumina n-are culoare. Ea-i iubirea ta de Sine. Este de forma lui Dumnezeu.
Dumnezeu îl ajută pe cel care-și spune că el nu-i trupul. Având în vedere că nu există niciun motiv
pentru experiența ta de-a fi, atunci mai există vreun motiv pentru moarte? Corpul nu va dura. Prin urmare,
înțelege acest lucru acum: „Gurul meu este întotdeauna alături de mine, el fiind conștiința. Nu există vorbire
și nici mișcare fără el. Deși el are o mie de nume, el este adevărata mea natură.”
Conștiința ta este sursa devotamentului. Cine se închină cui? Tu venerezi conștiința în timp ce te
consideri a fi trup. Acest lucru a provocat dualitate și împreună cu ea există moarte. Fără a pronunța cuvinte,
spune-ți: «Eu sunt fără formă, lipsit de dorință și pur ca spațiul. Simțământul meu că „Eu sunt” este de
natura lui Dumnezeu.» Cea mai mică prezență a lui Dumnezeu este de mărimea întregului univers.
Venerează simțământul „Eu sunt” ca pe Gurul tău.
Nirupana 51
Marți, 15 august 1978
56
Numele sunt doar litere, indiferent dacă-i vorba despre numele tău sau despre cel al lui Dumnezeu. Tot
așa cum lui Dumnezeu i s-au dat nume, așa ți s-au dat ție, în scop practic. Este la fel c-un sat care are un
nume. Dumnezeu este de natura cuvântului, de natura spațiului, fiindcă lumea-i calitatea spațiului. Îți poți
denumi conceptul Dumnezeu. Conceptul de bază este conștiința ta; „tu ești”, dar ai considerat conștiința că-i
de natura trupului.
Spui că faci o activitate spirituală, dar te-ai gândit vreodată ce-i asta? Care-i dovada că „ești”? Iubirea
pentru ființa ta este singura dovadă. Apare spontan, la fel cum iarba răsare din pământ. Este anterioară
inimii, minții și intelectului. Sursa există înaintea simțământului „Eu sunt”. N-are nicio formă. Este la fel ca
spațiul. Nimic nu se poate spune despre Sine. Cel care cunoaște conștiința este doar un martor. El este un
non-făptuitor. Acela care și-a dat seama de Adevăr nu-i obligat să facă ceva special în beneficiul lumii.
Mintea este limbajul pranei. Ea vorbește în funcție de impresiile pe care le-a adunat. Mintea înseamnă
impresiile înregistrate în prana. Comportamentul tău este rezultatul. Mintea este creată dacă tu accepți
înțelesul cuvintelor. Tăcerea ta trebuie dusă la extrem. După ce-ai devenit un jnani, vei ști că toate gândurile
din mintea ta nu fac două parale. „A fi posedat” înseamnă că mintea-i posedată de ea însăși. Cine sau ce va
fi acela care să te aibă pe „tine”? Ești tu în vreun fel preocupat de asta? Cine-i preocupat de copiii tăi și de
casa ta? Tu ori mintea ta? Mintea te recunoaște pe tine ori tu ești cel care recunoaște mintea? De ce accepți
ceea ce mintea ta îți spune ca fiind trecutul sau viitorul tău? Care-i adevărata ta identitate în corp?
Ești gol la fel ca și spațiul. La fel cum spațiul este intact, așa ești și tu. Nu ești nici mic, nici mare. Ai
umplut fiecare gol și încă mai ești. (Tu ești atotpătrunzător.) Spațiul, care-i anterior cuvântului, se numește
conștiință. Este de natura iubirii de Sine. Este înaintea cuvântului, deci n-are niciun înțeles. Poate fi el
experimentat?
Cine-i sursa acestei fraude? Nu cumva conștiința, cea prin care noi simțim că „suntem”? De ce este
această conștiință neadevărată? Pentru că ea-i o experiență care-a venit peste tine în mod accidental. A venit
neîntrebată.
Fiecare dintre voi este un maestru al îndoielilor. Este vreodată comportamentul tău lipsit de îndoială?
„Intelectul” universal și ovaționat este cel care te-a posedat. Este fața ta. Este intelectul anterior ție sau tu
ești anterior intelectului? Fără intelect, tu ai fi fericit ori nefericit? Tu suferi de febra conștiinței tale. S-ar
putea să te simți bine pentru o vreme, dar în rest există nefericire. În timpul somnului profund există vreo
suferință? Este o stare de ignoranță. Ce te-ar face complet fericit?
Un învățător poate împărtăși toate cunoștințele practice din lume. Cu toate acestea, numai Sadgurul dă
ființei cunoașterea. Fiecare ființă vie are conștiință. Cel care stabilește asta este Sadguru. Ți s-a spus că
există cineva care susține lumea. Cine-i acest cineva? Nu cumva este chiar conștiința din corp? Sadguru-ți
prezintă conștiința. El este Martorul conștiinței. El este anterior conștiinței. Această conștiință n-are nicio
informație cu privire la cum și de unde a fost ea creată. Dacă dorești să înțelegi acest lucru, continuă să
rostești „Guru, Guru” fără să pronunți cuvintele. Dacă ai încredere în Guru, cuvântul lui ar trebui să fie
considerat o autoritate. Tu ai o dorință puternică de-a trăi. Ea va dura până când îți vei cunoaște adevărata
natură. (Această dorință pleacă după realizarea de Sine.)
Când conștiința este mulțumită, Dumnezeu este și el mulțumit. Meditează asupra conștiinței. Acest lucru
este la fel de ușor, pe cât este și de greu. Dacă credința ta în Guru este de neclintit, atunci acest lucru-i ușor.
Conștiința prin care tu obții experiența lucrurilor bune și rele este completă în Sine. În somn adânc, te
odihnești în propria ta ființă, n-ai nevoie de ajutor din exterior. Sentimentul de dualitate este cauza tristeții.
Dacă iei cuvântul Gurului ca pe o autoritate, atunci nu vei avea parte de tristețe. Vei ști că și tu ești fericit.
Conștiința ta-i mai expansivă decât spațiul. Deși ea-i vidă, este compactă și impenetrabilă. Păstrează-ți
credința în propria conștiință. Inima, mintea și intelectul sunt canalele operaționale ale conștiinței. Atâta
timp cât există conștiință, nu există odihnă. Tu vei înțelege că totu-i creat prin conștiință. Prin urmare, nu-i
nevoie să se ceară nimic. Totul se mișcă doar prin conștiință. Totuși, foamea ei nu-i niciodată satisfăcută.
Predă-i-te fără dualitatea conștiinței. După aceea și ea ți se va preda ție. Vei fi la fel ca râul care devine mare
atunci când întâlnește marea.
A medita asupra conștiinței cu conștiința este Maha-Yoga (marea unire). După aceea există beatitudine.
În oceanul de fericire și valurile sunt și ele tot beatitudine. Dacă cineva vrea să se închine lui Dumnezeu,
trebuie să se închine Gurului. Asta înseamnă că acesta trebuie să se predea conștiinței care-ascultă cuvântul
Gurului. Să urmezi ceea ce-ai auzit este supremă devoțiune.
57
Nirupana 52
Joi, 17 august 1978
Dacă ești convins că nu există niciun viitor, atunci nu vei avea niciun fel de teamă. Este adevărat că tu
ești lumea, dar lumea nu-ți va oferi niciun răspuns la întrebările tale. Trebuie să ți-l oferi tu singur. Află
pentru tine ceea ce-i neschimbător. Nu lua nimic de bun!
Martorii sunt de două feluri. Primul este conștiința noastră, al doilea este Martorul care-i martorul
conștiinței noastre. El cunoaște clar că atât cuvântul cât și înțelesul lui n-au nicio valoare. El este găsit stând
în tăcere, fără cuvinte. Cuvintele fac posibilă ascultarea cunoașterii.
În compania unui înțelept care-i anterior cuvintelor, tu devii o pace nețărmurită. Gândirea greșită scade.
În lume există multe tipuri de învățare. Învățarea reală-i cunoașterea de Sine. Cunoașterea înseamnă
recunoașterea lui Dumnezeu. Înainte de a-L cunoaște pe Dumnezeu, trebuie să ne recunoaștem pe noi
înșine. „Noi” înseamnă conștiința-n formă de corp. Trebuie să vedem ce înseamnă „Eu sunt”. Și cunoașterea
lumii depinde tot de conștiința noastră, „Eu sunt”. Ce-ți dă ție existență? Nu conștiința? A o cunoaște și a ne
cunoaște adevărata noastră natură se numește realizare.
Pentru a avea o cunoaștere directă și corectă, tu trebuie să te-nchini conștiinței tale. Trateaz-o ca pe
Brahman. Opusele lui „eu” ca tranzitoriu și al lui „eu” ca veșnic trebuie recunoscute și înțelese. Devoțiunea
față de Guru îți oferă curaj ca să realizezi acest lucru. Pentru a face ca asta să se întâmple, ar trebui te predai
conștiinței tale, considerând-o ca fiind Gurul tău. Cel care, în căutarea Sinelui, s-a predat Gurului, va primi
același statut ca și cel al Gurului său.
Dacă urmezi aceste cuvinte ale Gurului: „Trupul nu-i natura ta; conștiința neprețuită din trup este
adevărata ta natură”, vei deveni o persoană împlinită. Rostirea mantrei, meditația și Bhajana (intonarea
cântecelor devoționale) aduc o demnitate dincolo de imaginație. Dacă se ivește vreo mare greutate,
venerează-l pe Guru prin intonarea cântecelor devoționale și cu siguranță vei fi ferit. Datorită devoțiunii față
de Guru tu primești o putere nelimitată. Sămânța semănată de Sadguru a încolțit; ea-i forța vitală, chaitanya
întrupată. Amintindu-ți mantra în mod constant, asta-i meditație. Datorită tentației de-a păstra relațiile cu
lumea, în ciuda faptului că ei sunt devotați Gurului, oamenii nu se ridică la stadiul Gurului lor.
Conștiința-i Dumnezeul cunoașterii – cel mai mare Dumnezeu. N-o trata ca pe un corp. Vei înțelege că
această conștiință-i cea care mișcă toate corpurile din lume. Atman înseamnă conștiința noastră. Gurul ți-a
dat natura de Paramatman. Venerează-l pentru a deveni Paramatman și nu pentru a obține hrană,
îmbrăcăminte sau fericire. Doar cineva foarte rar menține convingerea că vrea să fie Dumnezeu.
Conștiința ta-i Dumnezeu. Lumea-i galeria de imagini a luminii Sale. Dumnezeu este Sinele tău lăuntric.
Nu-i necesar să-l invoci cu mătăniile în mână. Trebuie să fii atent la Sursă. Odată cu expansiunea
conștiinței-sămânță, vei ști spontan ce-i veșnic și ce-i tranzitoriu. Roagă-te conștiinței, rostind „Guru, Guru”
și atunci vei fi demn de Ea. Corpu-i instrumentul pentru devoțiune. Înțelege că el nu-i adevărata ta natură.
În timp ce-ți aduci aminte de cuvintele Gurului, fugi fericit către casă. Contemplă-ți constant conștiința.
Nimic altceva nu susține lumea în afară de conștiința ta. Tu nu exiști fără Dumnezeu, iar Dumnezeu nu
există fără tine. Nu te lăsa derutat de atașamentele de acasă. Nu te abate de la natura ta. Dumnezeu n-are altă
formă decât conștiința. Să-ți amintești asta mereu! Astfel de chestiuni nu pot fi vorbite cu oamenii de rând.
Dacă iei doar o propoziție din ce-am spus eu aici ca fiind a ta, vei fi ușor de îndreptat.
Nirupana 53
Sâmbătă, 19 august 1978
Meditează doar la faptul că știi că „ești”. Conștiința ta trebuie realizată. Merită tot efortul și penitența. Ca
să te stabilizezi în conștiință, tu trebuie să practici această meditație o lungă perioadă de timp. Amintește-ți
că n-ai nicio formă. Forma ta este atotmanifestată și atotpătrunzătoare. Ea se numește Brahman. Odată ce
această înțelegere-i stabilizată, nu mai trebuie făcut nimic. După aceea, Acela care nu moare niciodată, care
n-are calități și este fără iluzie, va fi liber. El se numește Parabrahman.
Trebuie să existe devoțiune față de Guru. Bhajana și arati (intonarea cântecelor devoționale) sunt un
simbol al iubirii tale față de Guru. Pentru a fi stabilizat, practică meditația; vei obține în mod natural
cunoașterea Sinelui tău. S-a muncit din greu ca s-ajungem să luminăm o cameră doar prin deschiderea unui
58
întrerupător. Similar, cei care-au realizat Adevărul au făcut multă penitență în vremurile de demult. Acum
calea-i deschisă și pentru noi. Dacă ai absorbit ce-ai auzit de la mine, atunci va mai exista vreo întrebare
care să n-aibă răspuns? Singurul instrument de eliberare este propria ta conștiință. Înțelege asta și oferă-i-l
lui Brahman.
Atâta timp cât ești prins în orice alt tip de amintire, nu poți progresa. Gândește-te continuu la ceea ce
„ești tu” și nu la ceea ce cunoști. Nu te-ngropa în bani, avere, glorie, cei dragi, etc Ține-te de Sinele tău.
Centrul tuturor lucrurilor din lume este conștiința ta. În ciuda faptului că Sinele Suprem are milioane de
nume, El nu-i viciat de niciun singur nume. Totuși, fără să-i dai un nume, tu nu-L poți urmări.
Te identifici cu numele dat și de aceea trebuie să suporți abuzuri. Dacă renunți la mândria dată de acest
nume, nu vei mai suferi. Eliberarea înseamnă că nu mai există sentimentul de a fi. Adevărul final este că eu
nu-s nici numele, nici forma. Conștiința-i aceeași, fie că-i vorba despre o insectă sau despre cea mai înaltă
zeitate. Când conștiința-i mulțumită de tine, Brahman este și el mulțumit de tine. Restul cunoștințelor
verbale nu-s de niciun folos. Până acum tu ți-ai folosit conștiința ca să-ți amintești alte lucruri. Acum
folosește-o pentru a-ți aminti chiar de conștiinț[.
Auzind toate acestea, ce fel de sadhana ai de gând să faci tu și cum? Când conștiința-i înțeleasă, vei
vedea că ea-i suportul a tot ce există. De asemenea, va fi cunoscut și ce-i bun și ce-i rău. Conștiința-i sursa a
tot ce există. Fără ea nu există nimic. Este infinită. Când ești mulțumit de cineva, tu-i vei da totul. Dacă ești
mulțumit de Sinele tău, atunci care va fi rezultatul? Tu nu mai ești un individ cu minte și intelect. Ești
totalitatea. Maya s-a manifestat ca existență și energie. Ea-i cea care te intimidează și te amenință. Dar n-are
nicio iotă de adevăr. Pentru a dobândi o astfel de cunoaștere, trebuie să practici devoțiunea. Universul infinit
există datorită conștiinței.
Nirupana 54
Miercuri, 23 august 1978
În cele din urmă, toate stările emoționale se vor adeveri, dar ele sunt tranzitorii. Copilăria dispare
automat. Se simte cineva rău din această cauză? În același fel, vei pleca și tu, iar Dumnezeu va pleca și el.
Nimic nu va mai rămâne.
Când te maturizezi rostind mantra dată, cunoașterea spirituală începe să se exprime. Asta-i puterea ei. Tu
nu vei face nimic. Realizarea va vorbi prin tine. Puterea mantrei va crește și se va înțelege că în tine există
starea de Guru. Oamenii au devoțiune, ei își iubesc Gurul, dar n-au nicio înclinație pentru realizarea de
Sine. Există devoțiunea față de Dumnezeu, dar nu există dorința puternică de-a cunoaște Adevărul.
Un individ crede că-i o mica entitate în lume. Adevăru-i că experiența lumii depinde de noi. Totuși noi
nu putem fi un obiect al simțurilor, fiindcă noi, prin natura noastră, nu putem fi cunoscuți de simțuri.
Adevărata noastră natură este nemanifestată. Prima experiență pe care-o obținem este cea a lui Dumnezeu
(„Eu sunt”). În lumea vizibilă, atunci când ne căutăm pe noi înșine noi îl găsim pe Dumnezeu, pentru că
Dumnezeu ne folosește trupul și numele. După descoperirea lui Dumnezeu, este descoperit și eternul. Tu
ești veșnic. Nu spune că ești corpul! Conștiința durează doar un răstimp. Durata vieții. Întoarce-te în starea-n
care n-aveai experiență în nimic.
Oamenii-s devotați lui Dumnezeu, dar este un lucru foarte rar să descoperi pe cineva care-i în căutarea
adevăratei cunoașteri de Sine. Dumnezeu (conștiința-sămânță) este punctul central. El ia spontan forma
universului. Prin conștiința-corp noi nu vom putea descoperi că suntem eterni. Ce rost are să-ți golești
mintea? În somnul profund sau în starea de ebrietate, mintea-i goală. Cine-i cunoscătorul acestui fapt?
Samadhi aduce diferite miracole. Experiența trezirii energiei kundalini este cam tot așa ceva. Dar ea nu-ți
va da experiența Adevărului. Iubirea, bucuria, câștigul, pierderea, toate sunt una și asta este conștiința. Pe
măsură ce mergi mai departe, vei înțelege cum apare conceptul de ființă și unde pleacă el. Acest lucru dă
naștere la Nirvikalpa samadhi – cel fără niciun concept. Sentimentul că „suntem” sau „nu suntem” nu-i
acolo. Restul stărilor de samadhi sunt Savikalpa (cu concept). În Nirvikalpa samadhi nu există niciun
martor.
De acum încolo tu nu te mai consideri o ființă umană. Ești nemuritor, Parabrahman cel etern și perfect.
Această înțelegere nu vine din afară. Ea-i cunoscută pentru că ESTE. Este adevărata noastră natură. Ea nu
poate fi făcută nouă, nu poate fi invitată și nu trebuie să mergi s-o întâlnești. Rămâi așa cum ești în starea
59
naturală de a fi. Nu-l imita pe Guru. Agață-te de adevărata ta natură. Nu trebuie să acționezi prin intelect, ci
prin instinctul tău natural.
Nirupana 55
Joi, 24 august 1978
Religiile sunt create și urmate de ființe omenești. Cum este cineva anterior acuzației că-i hindus sau
musulman? Cu toții suntem legați de tradițiile lumii. Ele nu durează, sunt la fel ca și florile care nu țin. Într-
un sat în care trăiesc musulmanii, pământul de acolo este el musulman? Elementele - focul, aerul, spațiul și
apa - n-au nicio falsă mândrie de apartenență la vreun crez.
Conștiința este esența celor cinci elemente. Noi îi spunem soare. Soarele înseamnă lumina propriei
noastre ființe. În această lumină, există un număr infinit de imagini în timp și de lumi infinite.
Eu sper că tu n-ai nicio mândrie a corpului. De ce nu te uiți la Sursă? Tu n-ai memoria conștiinței tale.
Ea a venit acum. Cât timp s-a scurs de când ai căpătat această memorie? Tot atât de mulți ani ca și vârsta ta
actuală. Această memorie este Maya, o iluzie, mama ignoranței.
Se spune că noi suntem eterni și infiniți. Dar asta se spune prin intermediul conștiinței. Cum poate fi
adevărat acest lucru, dacă conștiința însăși este ireală? S-ar mai pune această întrebare, dacă n-ar exista
conștiința?
Viața înseamnă că există conștiință și memorie pentru acea perioadă. Orice se spune este corect și oricine
spune are dreptate, dar numai pentru acel moment. Sentimentul tău „Eu sunt” este o bijuterie prețioasă.
Dacă te ții de ceva în meditație, acel ceva se va manifesta prin intermediul conștiinței tale. Dacă meditezi
asupra lui Krishna, se va manifesta sub forma lui Krishna. Cu toate acestea, toate-s trecătoare.
Când cineva spune că el a devenit un jnani perfect, cum ar putea fi așa cât timp chiar cunoașterea este
imperfectă?
Va veni Vishnu aici să mă întrebe despre ce pălăvrăgesc eu? N-o va face. Poate că el a fost aici la un
moment dat, dar acum nu-i aici.
Când Brahman este lăsat să plece printr-un discernământ corect, se numește Parabrahman. Spațiul este
peste tot, el nu merge din loc în loc. Spațiul, prana și strălucirea sunt peste tot. Numai ființele omenești se
identifică cu trupurile lor și se comportă în diferite moduri. Trebuie identificat Cunoscătorul, indiferent ce
întreprinde el. Acest lucru se poate întâmpla într-o clipită ori niciodată într-o viață.
Tu ești conștiința în care sunt consolidate toate tipurile de cunoaștere. Ca să recunoaștem Sinele, nu-i
nevoie să mergem undeva. Conștiința ta n-are formă. Nu-i nici mică, nici mare. Este la fel de bună ca și
nimicul. Care-i motivul? Este pentru că atâta timp cât știi că „ești”, ea există. Tu ai nevoie de Sine, dar El
este anterior nevoii. Dacă-l recunoști, tu vei înțelege că toate nevoile-și au sursa în conștiință și toate
fuzionează tot în ea. Sinele n-are niciun început. El este atomic. Dacă te duci să-l cauți în lume, El nu va fi
găsit, fiindcă El este Cel prin care tu știi că „ești”. Este Domnul prin care tu vezi lumea. Este cunoașterea că
„ești” fără a vorbi. În poziția de conștiință, El este totodată Domnul calităților. Toate numele, masculine și
feminine, Lui îi aparțin. Atman și Paramatman sunt nume date prin cuvinte, de dragul înțelegerii.
Până-n clipa în care această cunoaștere este cunoscută conștient, noi avem nevoie de noi înșine.
Conștiința-i acolo atâta timp cât există această cunoaștere. Ea-i Martorul conștiinței, fără actul de-a fi
Martor. Conștiința ta-i chiar zeița Mahakali, cea cu opt mâini (Marea Mamă Divină). Dacă ești convins că tu
ești nemuritor și indestructibil, atunci ea-i mulțumită. Dacă-i mulțumită, atunci îți va îndeplini nevoile. Dacă
însă o numești muritoare, ea va fi nemulțumită. Ea oferă numai atunci când adoratorul devine una cu
conștiința „Eu sunt”.
Nu există nicio ființă vie care să nu-l venereze pe Atman. Și insectele-l venerează, purtându-și de grijă.
Toate corpurile omenești sunt temple ale lui Dumnezeu. Dacă nu există dualitate, atunci nu poate exista nici
identificare, ca de exemplu Brahman și Maya, Dumnezeu și adorator. La început trebuie să existe divizare,
iar mai apoi unire. Când te recunoști pe tine însuți, vei cunoaște că nu există nicio ființă pe pământ căreia tu
să-i fii de vreun folos. Dumnezeu este omniprezent. El a pătruns tot și peste tot. Asta-i viziunea propriei tale
conștiințe. Dacă înțelegi asta, atunci nu va mai rămâne în tine nici măcar o urmă de egoism. Orice-ai face,
va fi numai venerarea Sinelui lăuntric.
60
Pentru a realiza asta, trebuie să meditezi asupra conștiinței prin care tu știi că „ești”. Numește-o Guru.
Ține-te bine de picioarele Gurului. De la ea obții experiența corpului fizic și-a lumii. Ea-i natura ta.
Aminteșt
e-ți bine asta! Venereaz-o constant, amintindu-ți de acest lucru. Ea-i imaginea adevăratei tale naturi.
Adu-ți aminte că niciun concept nu te va mai supăra.
Nirupana 56
Parabrahman îi transmite lui Brahman propria lui cunoaștere – manifestarea „Eu sunt”. El există acolo
unde se emană sunetul. „Cuvântul” este garanția lui Brahman (conștiința). Este forța vitală. Sentimentul tău
„Eu sunt” este la fel ca Brahman. Actul de-a vedea este gol. Cu toate acestea, creația este tocmai vederea
Văzătorului.
Motivul pentru toate bucuriile și necazurile este falsa ta identificare cu trupul. Amintește-ți că tu ești
urmașul Gurului tău. Prin urmare, cuvântul lui este autoritatea ta. Care-i dictonul lui? Este „ORICE
EXISTĂ, ACELA TU EȘTI! Nu mai există nimic altceva!”. Pentru aspirant nu mai există altă metodă. Fără
credință în cuvântul Gurului, oamenii bâjbâie după alte metode.
Când prana părăsește corpul, ce se întâmplă cu Sinele? El pătrunde peste tot. Simbolul lui este spațiul.
Tu ești acela. Spațiul este mai pur decât cele patru elemente care sunt mai grosiere. Conștiința ta este mai
pură decât spațiul. Când un jnani părăsește corpul, el experimentează fericirea. Când îți vei realiza Sinele, tu
vei ști că există fericire în clipa morții. Acesta va fi experiența celui care cunoaște că orice-i creat este
Brahman - conștiința. Nu există niciun altul în afară de tine. Chiar dacă un jnani se poate închina lui
Brahman, el n-are nicio amăgire.
Impresiile marcate în corp încă din copilărie, curg prin prana. Acest lucru se numește fluxul minții.
Poți să pui o pată pe spațiu? Atunci cum ar mai putea fi lumina care pătrunde în spațiu? Cunoașterea ta-i
lumina Sinelui. Scopul activității tale spirituale de căutător este să știi cine ești. Asocierea ta cu toate
celelalte informații va dispărea. Trezește-te și fii conștient de acest moment. Venerează Sinele, regele
cunoașterii. El locuiește în corp. A urma cuvântul Sadgurului este cel mai demn efort. El este dincolo de
cele cinci elemente.
Înainte de-a adormi, amintește-ți că tu nu ești corpul. Încet, cuvântul Gurului va aduce bucurie. Pe
măsură ce el elimină lucrurile dăunătoare, îndepărtează obstacolele din calea creșterii tale spirituale.
Obstacolul este credința că tu ești corpul. Mesajul Sadgurului este „Eu sunt tot!”. Cine are credința latentă
în Sadguru devine Brahman perfect.
Nirupana 57
Joi, 31 august 1978
Știu că „Eu sunt”, deci știu că lumea există. Ambele se întâmplă spontan. Lumea vine în existență odată
cu nașterea mea. Adevărata noastră natură este Sinele. Mie mi se pare că „sunt” și că lumea urmează. Acest
lucru va fi înțeles atunci când cunoști cu certitudine că trupul nu-i adevărata ta natură. Dintr-un milion de
oameni, doar unul rar va spune că «Lumea există pentru că „Eu sunt”.» Toți ceilalți vor spune că lumea a
existat anterior și că eu am venit în ea. Eu sunt lumea și lumea este „eu”. Această informație se referă la
conștiința manifestată.
Acolo unde există cuvântul, există o garanție a ființei. Când cuvântul pătrunde peste tot, el devine de
natura spațiului. Discuția noastră este stocată în spațiu. Calitatea cunoașterii care-i înăuntru se numește
Chidakash. Lumina spațiului conștiinței s-a transformat într-o astfel de conflagrație orbitoare care se
numește marele spațiu (Maha-akash). Spațiul conștiinței este mai subtil decât ce-i cel mai subtil. Ce se
întâmplă în Chidakash este absorbit și imaginile sale sunt imediat înregistrate. Astea-s impresiile pe care tu
le stochezi. Dacă nu-ți cunoști natura eternă, atunci totul va merge la fel. Dorința ca această conștiință să
dureze pentru totdeauna este Maya-rădăcină. Ea-i sursa devoțiunii și-a iubirii. Se numește Chidakash.
Universul este creat în asta. Natura sa originală este de-a nu fi, de-a nu exista. Dacă știi bine acest lucru,
61
atunci va mai exista vreo pierdere când vizibilul ajunge la un sfârșit? Va mai exista doliu, dacă moare
cineva? În loc să spui „eu sunt asta”, spune că „eu sunt sunt dintotdeauna și pentru totdeauna”.
Mulți oameni învață de la Guru, după care se opresc acolo. Nimeni nu acordă atenție faptului că „Eu
sunt” e diferit de la învățător la învățăcel. Este destul dacă iei în inimă faptul că „Eu sunt” este cauza a ceea
ce trebuie învățat, dar și instrumentul pentru învățarea acestui lucru. Ești deja îndreptat. Înainte de-a învăța
ceva, starea ta naturală de a fi este perfectă. Dacă te limitezi la cel care-a învățat ceva atunci când a fost
instruit, cum vei mai ieși din asta? (Acesta va fi un proces fără sfârșit.)
Krishna a spus: „Jiva cel ignorant nu înțelege ce-i veșnic și liber, așa c-a trebuit ca eu să iau acest corp”.
Mărturia ultimului moment al morții este un festival al fericirii. Timpul se apropie de sfârșit, dar nu și eu.
Eu n-am nicio creștere, nicio poziție. Continuă-ți îndatoririle lumești. Totuși respectă-ți adevărata ta natură.
În eforturile tale spirituale, tu susții că „eu am renunțat la asta, m-am lepădat de ailaltă” etc. Cum vei
renunța la ceva ce n-a existat niciodată? Conștiința-i Maya-rădăcină – zeița cunoașterii. Jnani este Martorul,
el nu-i conștiința. Clipa morții este sfârșitul timpului. Tu ești Martorul acestui lucru. Te-ai sfârșit tu acolo?
Noi simțim existența trupului și prana, dar trupul și prana nu ne cunosc. Ar trebui să te gândești la asta,
până când vei ajunge la o analiză clară. Așa cum cristalul de sare se topește, tot așa și prana devine din ce în
ce mai slabă în clipa-n care ea părăsește corpul. Fericirea Cunoscătorului continuă să crească în aceeași
proporție. Acesta-i momentul unei mari fericiri.
Sfârșitul timpului înseamnă sfârșitul pranei. Faptul că tu asculți este rezultatul conștiinței „chimice”.
Învățătura este împărtășită acestei conștiințe-corp. Când conștiința dispare, învățătura dispare și ea. Tu ești
dincolo de asta. Cine învață? Nu conștiința-corp? Timpu-i cel care face toate relațiile. Gândește-te că tu ești
diferit de ce-ai fost înainte de această învățare. Cei care se numesc iluminați sunt înfășurați în conceptele
alegerii lor. Ei n-au trecut dincolo de concepte.
De ce-ți place să găsești vina la alții? Nu există altă modalitate mai bună ca să te simți bine? Asta -i
caracteristica unui jiva. Sfântul Tukaram obișnuia să numească sfinți oamenii de rând. Vezi tu sfințenie în
fiece ființă omenească?
Există unul la o mie de oameni care profită cu adevărat de ce-aude aici. Ceea ce-i recunoscut ca mucegai
ori model nu-i Sinele. Sinele nu poate fi cunoscut. Corpul este un instrument. Acela prin a cărui putere
funcționează simțurile se numește Dumnezeu. El nu-i Sinele Suprem. (Dumnezeu, Brahman este principiul
manifestat; Paramatman, Sinele Suprem este nemanifestatul.) Nici prana nu-i Sinele. Prana realizează toate
acțiunile. Mintea, intelectul și conștiința sunt forme ale pranei. Cel care și-a realizat Sinele urmând cuvântul
Gurului, experimentează fericirea totală în momentul morții fizice.
Ține-te de starea pe care ai avut-o înainte de-a fi fost învățat ceva. Acordă cineva atenție modului în care
a avut loc această ocazie de învățare? Noi nu suntem ceea ce recunoaștem sau suntem învățați. Tu nu te poți
gândi la Atman. Ceea ce ne este cunoscut nu-i adevărata noastră natură. Sinele nu poate fi contemplat. Ceea
ce nu se cunoaște prin simțuri trebuie să fii tu. „Tu” nu poate fi înțeles ori recunoscut. Cel care înțelege nu-i
obiectul cunoașterii. Frica se datorează ignoranței aflată în credința că frânghia-i șarpe. Nu-i nimic de făcut.
Reflectează la ce-ai auzit. Cugetă cu determinare la asta!
Nirupana 58
Duminică, 03 septembrie 1978
De ce-i numit adorator cineva devotat? Pentru că lui îi pasă de Dumnezeu, el cugetă la Dumnezeu.
Restul oamenilor sunt nerăbdători în legătură cu treburile lor. Toți sunt preocupați de ceea ce se-ntâmplă în
relațiile lor concrete. Doar cineva rar are dorința adevărată de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Pentru cel care
primește cunoașterea supremă nu există niciun alt gând în afară de Dumnezeu. Atunci Dumnezeu trebuie să
poarte responsabilitatea pentru nevoile lumești ale adoratorului.
Brahma, Vishnu și Shiva nu pot rămâne veșnic în formele lor actuale. Așadar, ele-s iluzorii. Experiența
cunoscută prin simțuri este iluzorie. Cel care știe asta este veșnic.
Gurul iluminează adevărata natură a cuiva. Cel care consideră corpul ca fiind adevărata sa natură nu
poate face acest lucru. Care-i instrumentul pentru devoțiune sau venerare? Conștiința este prezentă în corp.
Ea trebuie numită Dumnezeu sau Guru și onorată. Conștiința-i Brahman. Tot ce trebuie făcut este să cugeți
la ea. (Nu-i necesar niciun ritual.) Reflectează și cugetă la Guru. Nu există niciun alt Dumnezeu. Asta-i
venerarea non-dualistă. În acest tip de devoțiune, Dumnezeu, care-i calitativ sau non-calitativ, cu toate
62
numele Sale, este de natura adoratorului. Unde este Dumnezeu, există adorator; unde este adorator, există
Dumnezeu. Nu există dualitate. Dacă tu accepți asta și nu te contopești în ea, atunci nu vei înțelege. Dacă un
om nu sare în apă, el nu poate înota. Devoțiunea te umple cu natura lui Dumnezeu. De fapt ambele naturi
sunt una și aceeași. Când nu există conștiință, cine mai există ca să spună că „este” sau că „nu este”?
Câți căutători serioși există, care vor folosi această viață trecătoare pentru a-L căuta pe Dumnezeu?
Meditează la Acela care observă lumea trecătoare și fenomenală. Când adoratorul a devenit de natura lui
Dumnezeu, el se predă Lui. Dumnezeu are grijă de el. Nevoile lui sunt asigurate. Cine hrănește fătul? Cine
generează laptele în sânul mamei? Când apar dinții, mâncarea nu-i este asigurată? Acesta-i genul de credință
de care are nevoie adevăratul adorator. El trăiește c-o convingere de nezdruncinat. Este o poziție pură, la fel
ca cea a unui copil. Un astfel de adorator se va milogi el vreodată pentru îndeplinirea dorințelor? El spune
pașnic, „Eu sunt Acela”. Este binecuvântat cu experiența unui copil. Lui nu-i este frică. Cum poate el să-și
facă griji?
Când lucrurile devin insuportabile, repetă cuvintele „Guru, Guru”. El îți va arăta atât forma, cât și natura
fără formă. Prin devotamentul tău față de Guru, Dumnezeu devine dornic să se manifeste. Cineva, chiar și
după ce-a ascultat toate acestea, dacă nu-l venerează pe Dumnezeu, ce poate face? Conștiința ta este
imaginea lui Dumnezeu. Cu devoțiune, ea devine infinitul Brahman.
Nirupana 59
Diverse bețișoare de tămâie dau parfumuri diferite. Similar, corpul conține diferite ingrediente.
Comportamentul unei persoane este rezultatul celor trei gune. Acestea sunt Sattva - cunoașterea, Rajas –
forța motoare și Tamas - consolidarea și inerția. Comportamentul dă naștere rezultatelor bune sau rele.
Acesta se numește destin.
Tu știi că „ești”. Gândește-te la asta. Nu medita asupra niciunui obiect. Penitența-i un fel de meditație.
Destinul unui jnani este întregul univers. Vei cunoaște acest lucru prin meditație. Odată ce cunoști
conștiința, nu te vei mai identifica niciodată cu trupul. Eu știu că am un trup, dar trupul nu este „eu”. Cel
care-și amintește copilăria, va deveni oare din nou copil? Acolo există doar memoria. Similar, după
realizare vei ști că tu nu ești trupul chiar și-n timp ce trupul încă mai este acolo. Vei fi dincolo de ființă.
Conceptul „Eu sunt” a fost creat datorită lui Dumnezeu. Eu știu că Dumnezeu va părăsi în cele din urmă
trupul. Asta înseamnă că eu am existat mai înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu înseamnă prana. Acest lucru
este opus față de ceea ce gândesc oamenii care se identifică cu trupul. Ei cred că Dumnezeu a existat
înaintea lor și că ei au venit mai târziu. Conștiința pură este numită Dumnezeu. Cum mă poate ucide
Dumnezeu? El se îndepărtează doar de trup. (Maharaj spune că această conștiința din corp este Dumnezeu -
Ishwara - Brahman manifestat. Este la fel ca prana - forța vitală. Cu toate acestea, eu, ca Absolut –
Parabrahman - sunt dincolo de Dumnezeu.)
Când cineva-și dă seama că-i eliberat, el nu mai are de-a face cu relații lumești. Asta este situația
adevărată. Cei care-au fost eliberați, dar n-au continuat cu devotament față de Guru, n-au fost de niciun
folos oamenilor de rând. Ei nu-s cunoscuți de oamenii de rând. Cei care-au continuat practicile devoționale
după eliberare, prezența lor este întotdeauna acolo, chiar dacă ei nu mai există fizic. După realizarea de
Sine, atunci când conștiința corpului dispare, nu mai e nevoie de nimic altceva pentru confort; ea devine un
„nimeni” și prin acest fapt, dispare. Nu există niciun folos al Gurului, decât dacă există credință și
devotament complet. Sunt căutătorii, cei care merg în Himalaia să-și afle mântuirea, de vreun folos altor
oameni?
Un mare rege a venit și-a plecat; oamenii nu-și mai amintesc de el. Cei care-au practicat devoțiunea față
de Guru au beneficiat de oameni, iar oamenii sunt devotați unor astfel de înțelepți chiar și acum. Nu există
nicio binefacere mai mare decât oferirea cunoașterii de Sine. Cel care-o primește devine asemenea celui
care-o dă. Acest lucru nu-i valabil însă și pentru alte daruri lumești. Trebuie să existe devoțiune față de cel
care dă cunoașterea.
Chiar dacă Guru-i venerat în piatră sau lut, acest lucru dă roade. Nu renunța niciodată la devotamentul
tău față de Guru. Crezul Lui se va manifesta prin tine. Asta-i măreția devoțiunii față de Guru. Cei care erau
devotați eliberării au devenit nemuritori în mintea oamenilor. Nu trebuie să uiți niciodată să venerezi Gurul
(conștiința)!
63
Obligațiile față de cel care dă cunoașterea de Sine nu pot fi plătite niciodată. El poate oferi adorarea
continuă și poate împărtăși învățătura sa cu alții. Unde nu există instrumente, închină-te mental și cântă
cântece devoționale. De ce face Gurul Bhajana? Pentru înălțarea sufletească a lumii. Făcând acest lucru,
omul devine la fel de demn ca și Gurul. (După realizarea de Sine, procesul de predare ar trebui să continue
în beneficiul celorlalți.) Dumnezeu este același lucru cu cunoașterea de Sine, deci nu mai folosi alte
concepte. Nu renunța niciodată la devoțiunea ta față de Guru.
Nirupana 60
Joi, 14 septembrie 1978
Identitatea ta anterioară va pleca și tu vei vorbi c-o nouă identitate, dar fără să te consideri că ești „așa și
așa”. Nu vei ști nimic despre noua identitate, fiindcă ea va vorbi spontan.
Aici există o frumoasă floare; cine-i responsabil pentru creșterea ei? Fiindcă ea are forță vitală, are și
mișcare. Acel ceva frumos și delicat din floare vorbește și prin acest corp. În cazul florii, El nu vorbește, dar
arată că „este”. Este atât manifestat cât și nemanifestat; pătrunde peste tot. În tine există o minusculă mostră
de forță de viață infinită. Tu vei fuziona în Aceea. Contopindu-te cu Ea, n-o vei putea vedea. Contopirea nu
înseamnă moarte.
Mintea-i ocupată cu gânduri bazate pe conceptul ei predominant. Fiecare ființă se identifică cu corpul ei
fizic. O ființă omenească rară, una la un milion, se identifică cu Dumnezeu. Prana-și are baza în hrană și
toți vorbesc prin puterea pranei. Conștiința apare atunci când prana și esența hranei se unesc. Ea-i sursa
inspirației, „Eu sunt Brahman”. Atman sau „eu” n-are nicio formă. Copacul crește înalt datorită pranei. Fără
combinația dintre hrană și prana nu există nicio conștiință. Eu nu sunt nici hrana, nici prana; eu sunt acolo
doar când ele-s unite.
Oamenii vorbesc despre Dumnezeu și Brahman (principiul manifestat). Nu eu! Eu vorbesc despre
propria mea realizare. Această cunoaștere vine din locul de întâlnire al lumii cu ceea ce-i dincolo de lume.
Este locul de intersecție al manifestatului cu nemanifestatul. Trebuie să te gândești cu atenție la asta. Cei
care simt c-au înțeles, ei n-au înțeles nimic. (Acest lucru nu poate fi conceptualizat!)
Gândurile vin nechemate în mintea ta. Ele vin și pleacă. Undeva o persoană moare. Oamenii se adună
acolo. Ce gânduri predomină în mintea lor? Tăcerea omului care-i mort a intrat în mintea celor prezenți.
Atunci când se realizează o acțiune prin forma-corp, sentimentul făptuitorului este ignoranța. Te
comporți în funcție de imaginea pe care o ai tu despre tine. Ea nu-i adevărată. Conștiința durează o anumită
perioadă de timp. Asta se numește durata vieții, cunoscută și sub numele de timp. În cele din urmă, toate
acestea vor dispărea.
Conștiința din corp este experiența lui „Eu sunt”. Această experiență nu aparține corpului. Ea aparține
doar facultății de cunoaștere. Corpul nu experimentează nimic. Adevărata ta natură este conștiința din corp.
Ea n-are nicio formă. O persoană se identifică cu corpul său și umblă de colo-colo. „Nimic nu se întâmplă
cu adevărat.” Acest lucru va fi înțeles numai dacă rămâi în compania conștiinței. Într-o bună companie
(satsang), gândurile rele-s înlocuite cu cele bune. Jiva devine pur prin realizarea adevăratei sale naturi. Până
atunci, murdăria sub formă de corp este singurul său domeniu. Într-o companie bună, gândurile impure-s
distruse la fel cum soarele curăță lumea.
Bhagavan înseamnă Cel Luminos. Conștiința-i cea care ne face să simțim că „suntem”. Unde există
devoțiune, există conștiință. Unde există conștiință, există devoțiune. Are corpul iubire de Sine sau
conștiința din corp este cea care are iubire de Sine? Iubirea înseamnă devoțiune și devoțiunea înseamnă
conștiință; același lucru este Dumnezeu. Când ignoranța-i distrusă, conștiința-i eliberată, iar adoratorul
devine Dumnezeu. Trebuie să cugeți la ce-ai auzit. Cel care-l iubește pe Guru, se iubește pe el însuși.
Amintește-ți de ce-ai auzit. Gurul continuă să-ți repete atât de multe lucruri, dar rămân ele cu tine?
Conștiința din corp este imaginea lui Dumnezeu. Dacă conștiința nu-i simțită dimineața, atunci nu vei
putea realiza nicio acțiune. Sentimentul că „ești”, cel pe care-l primești când te trezești, este vederea sfântă a
lui Dumnezeu. Conștiința era mică când s-a trezit, dar cât de departe s-a răspândit lumina ei! Ia în
considerare toate lucrurile, reale și ireale. Dacă întâmpini această conștiință, vei ști că ești infinit. Ea-i
Gurul. Ea-i adevărata ta natură.
64
Venerează conștiința care-i mai înainte de orice. Pune-ți încrederea în ea. Până atunci vei fi nemulțumit
și nefericit. Ai convingerea că tu ești Dumnezeu! Nu pălăvrăgi cu alții despre asta! Nu-i necesar să-ți anunți
trezirea! Oamenii vor ști ei singuri că tu ai atins cunoașterea de Sine.
Nirupana 61
Manifestarea implică conștiința. Ea n-are nicio formă. Mintea n-are nicio formă. Când nu există niciun
corp, nu există nicio formă. În prezent, tu ești conștiința pură în trup. Este sentimentul propriei tale ființe.
Este ceva mai subtil decât spațiul.
Chiar și-n cazul marilor încarnări, n-a existat nicio senzație „Eu sunt” mai înainte de încarnare.
Parabrahman în starea Sa adevărată n-are nicio cunoaștere a ființei Sale. Sri Rama a fost Parabrahman, dar
Gurul lui a trebuit să-i dea cunoașterea de Sine. Ce înseamnă atunci când cineva pretinde că și-a ales
părinții, susținând că-i o încarnare? Ce dovezi există? Astfel de oameni sunt ignoranți. Când nu există corp,
nu există nici cunoaștere.
Cuvântul implică prana, forța vitală. Hrană pentru prana este corpul, iar conștiința este cunoașterea. Ea-i
garanția existenței noastre. Este Brahman. Este cuvântul. Este vibrația manifestării.
Cel care pedepsește și cel pedepsit au aceeași conștiință. Cel care osândește este același cu cel osândit.
Ca să spui deschis asta este necesar să fii convins de adevărata ta natură. Rădăcina tristeții este chiar
tovarășa pranei. E greu să-ți suporți simțământul „Eu sunt”. Existența ta, prezența lui Dumnezeu Însuși, este
tristețe. Toate activitățile lumești sunt întreprinse pentru a suporta această durere. Dacă există o tulburare în
corp, să ai curajul să spui: „Dumnezeule (conștiință), pleacă acum!”.
Numai după naștere unii devin ingineri, savanți sau medici și, în mod similar, sadhuși, jnani și yoghini.
Cu toate acestea, ce se întâmplă dacă nu există nicio naștere? Ceea ce se numește naștere este umplut c-un
număr infinit de universuri. Poți medita la orice și acel ceva se va manifesta în fața ta. În cine-i creată lumea
viselor? Nu în tine?
Tu nu ești încă eliberat de conceptul că vei obține un mare bine de pe urma formei-corp. Forța vitală din
corp este conștiința – Atman. Natura pură a lui Sri Krishna este la fel cu propria ta natură. Acela care face
corpul să se miște nu poate fi perceput.
Trebuie s-asculți fără simțul trupului. Natura reală a ascultătorului este de natura Sinelui. Este adevărata
ta natură. Folosește-ți conștiința pentru venerare. Ritualurile-s pentru satisfacția minții. În adorarea Sinelui
nu există nicio experiență a minții.
Multe se văd cu ochii deschiși. Cu toate acestea, cu ochii închiși, ceea ce se vede este locul de unde-au
plecat toți yoghinii. Vederea perfectă este cea fără „a vedea”. Nimic nu poate fi realizat cât timp dorești să
obții succes în viață, pentru confortul corpului. Toți căutătorii s-au contopit în forța vitală. Mișcarea forței
vitale este dată de nume ca Brahman. O particulă a conștiinței este și ea tot oceanul conștiinței. Starea
Sinelui n-are dualitate. Vorbirea mea și ascultarea ta nu implică doi Dumnezei. Asta înseamnă că eu vorbesc
cu mine însumi. Dumnezeu nu trebuie să se bucure de roadele virtuții sau să sufere de rezultatele păcatului.
Cel care nu se tratează pe sine însuși ca pe Dumnezeu trebuie să experimenteze același lucru.
Până când conștiința ta nu va fi satisfăcută în mod corespunzător, ea va trebui venerată cu mintea și apoi
fără minte. (Adorarea fără minte înseamnă a rămâne fără gând, ca pură conștiință.) Cum își oferă Gurul
harul său? Când vorbește despre experiența lui, să știi că-i vorba despre experiența ta. Acest lucru trebuie
înțeles cu cea mai mare convingere. Cugetarea repetată este ca baterea untului. Ea creează o otravă
împreună cu nectarul cunoașterii. Otrava-i egoul. Ea trebuie înghițită de gândirea corectă.
Cel care nu-i sigur cu privire la cunoașterea directă, trebuie să practice devoțiunea. Acesta-i scopul vieții.
Este totodată și reamintirea cuvântului Gurului. Continuă să repeți că tu n-ai nici naștere, nici moarte, nici
păcat, nici virtute, că tu nu ești trupul, că ești etern. Practică adorare mentală. Oriunde merge mintea,
Sadguru-i acolo. Ai încredere în cuvântul Lui.
Nirupana 62
65
Oamenii practică devoțiunea prin identificarea cu corpul, așadar ei nu ajung la starea Paramatman. Când
vei continua să asculți, în virtutea devoțiunii tale, vei merge dincolo de nimic. Identificându-te cu corpul, nu
poți duce la bun sfârșit nici măcar relațiile tale lumești; lasă deoparte toate eforturile spirituale. Corpul se
mișcă datorită pranei care depinde de hrană. Tu nu ești corpul, ești în corp. Cu conștiința-corp, bunăstarea,
speranțele, dorințele și așteptările tale rareori sunt împlinite.
Dacă meditezi continuu la ceva, viziunea acelui ceva trebuie să vină la tine. Mulțumind acea zeitate, tu
dobândești același statut cu ea. Cu toate acestea, nu vei obține Adevărul. La orice te gândești, acel ceva
poate conduce la viziuni. Acesta-i rezultatul iubirii excesive sau al fricii. Care-i sursa acestor viziuni? Nu-i
conștiința? Dacă trăiești cu convingerea că tu ești forța vieții din corp, atunci universul se va manifesta prin
intermediul acelei mici forțe vitale, așa cum un mare copac crește dintr-o minusculă sămânță. Rar există
cineva care venerează conștiința cu conștiința. Cei mai mulți oameni o venerează prin identificarea lor cu
trupul. Cu o astfel de atitudine nu se trece dincolo de cele cinci elemente. Lumea-i simțită datorită
conștiinței din corp. Acesta-i rezultatul forței vitale. Conștiința-i Gurul. Trebuie să trăiești cu această
convingere; doar simpla ascultare nu va crea asta în tine.
Toate impresiile primite de la naștere curg prin prana. Ele constituie mintea. Prana, mintea, intelectul și
intuiția sunt fără formă. Atman, care știe toate astea, are El vreo formă? Identificarea cu corpul este
ignoranță, iluzie și amăgire. Conștiința cunoaște corpul, mintea exterioară și interioară, somnul, veghea etc.
Conștiința, poate fi ea identificată cu o persoană? Ea-i în mod natural acolo, într-un corp omenesc.
Animalele n-au această înțelegere. Conștiința n-are nicio formă. Este Dumnezeul atotstrălucitor. Du-ți la
bun sfârșit toate activitățile, păstrând în același timp acest lucru în minte. Dacă ai contact cu conștiința pură
chiar și pentru o clipă, atunci ești eliberat.
Acțiunile prin cele patru elemente (pământ, apă, foc, vânt) nu-l afectează pe cel de-al cincilea element,
adică spațiul. Cum se poate pângări lumina spațiului? Eu sunt pura conștiință, forță de viață pură. N-am
nicio formă, niciun contur. Prin urmare, eu n-am nici naștere, nici moarte și nici karma. Impuritatea karmei
nu poate pângări Sinele fără formă, Cel fără schimbare, Cel care-i forța vieții - conștiința. Dacă încerci să
pui o pată în spațiu, atunci ea va murdări doar degetul.
Tu ar trebui să venerezi cuvântul înțelepților. Oamenii trec prin viață cu numele dat de părinții lor. Există
cumva vreo legătură între tine și numele ăsta? Poate fi identificat numele celui care cunoaște numele? Cine-i
cel pe care îl numești Brahman sau Guru, datorită căruia te trezești tu dimineața? Înainte să te trezești, nu
erai nici bărbat, nici femeie. Dacă nu te-ai fi trezit, nu ți-ai fi amintit. A spune, „eu sunt bărbat” sau „eu sunt
femeie” înseamnă să te identifici c-o formă-corp. Cunoscătorul acestei forme-corp este tăcut. Este
conștiința.
Toate acțiunile tale lumești nu-ți vor îndeplini așteptările. Conștiința ta călătorește împreună cu prana.
Ea pleacă odată cu prana. Atman nu pleacă, fiindcă El n-a venit niciodată. Ești tu prana? Ce ești tu când
prana părăsește corpul? Pentru a înțelege asta, trebuie să faci cuvântul Gurului să devină cuvântul tău. Tu
ești Atman cel fără formă. Tu n-ai nicio formă. Este un lucru simplu, dar dacă nu-i observat, el devine
supărător. În caz contrar, va trebui să te supui iar nașterii și morții, conform conceptului tău.
Obține o idee clară despre Atman, dincolo de cuvinte și categorii. Nu părăsi picioarele conștiinței care-
ascultă acum. Nu poți ține picioarele astea cu mâinile tale. Ele trebuie ținute cu convingerea propriei tale
naturi (spunând: „Eu sunt Sinele”). Cel care bea apa sfințită a picioarelor Sadgurului are corpul și Sinele
purificate. El nu trebuie să viziteze locuri sfinte. Oriunde s-ar duce, acel loc devine sfânt. Nu-l uita pe
Atman, repetă-i numele în tăcere.
Cu devoțiunea ta față de Guru, nașterea și moartea dispar. Este greu să obții această cunoaștere, dar de
îndată ce-o ai, totul este posibil. Toate întâmplările sunt trecătoare. Ele nu-l leagă pe Atman. Păstrează ferm
în mintea ta faptul că adevărata ta natură este conștiința din corp. Când prana pleacă, mai are corpul vreo
durere? Corpul ar putea fi folosit ca hrană.
Fericirea-i focul acelei cunoașteri. Focul nu se arde el singur pe sine. El arde lemnul. Similar, Atman nu
vine și nu pleacă. Lipindu-te de cuvântul Gurului, intelectul pervers își va opri nebunia.
Nirupana 63
66
Cunoașterea „Eu sunt” este un vis. Când simțim că „suntem”, spațiu-i creat împreună cu lumea. Tu spui
că lumea-i mult mai veche decât noi. Cu toate acestea, ea nu-i mai veche decât conștiința noastră.
Meditează asupra propriei tale conștiințe. Fii atent la asta. Adu-ți aminte că amintirea ființei tale a venit
la tine dintr-o dată, fără să întrebi. Să meditezi la Acela înseamnă să fii una cu Acela. Să insiști asupra
gândurilor de bunăstare este o neînțelegere. Să crezi că ești trezit este tot o neînțelegere. Toate aceste
concepte sunt prezente numai atunci când „tu ești”.
Experiența lui Dumnezeu se maturizează într-o stare de boală. Lumea pitorească a apărut tot într-o stare
de boală. Ea nu va dura. În ea nu există niciun Adevăr. Numai „tu” ești adevărat, atunci când recunoști
starea de boală. Cel care-i conștient de acest Adevăr este perfect. Cel care înțelege acest Adevăr gol-goluț
merge dincolo de cunoscut. Ultimul cuvânt al scripturilor este tăcut. După aceea nu mai există nicio
conștientizare a faptului că „eu sunt” sau „eu nu sunt”. (Maharaj spune că principiul manifestat „Eu sunt”
este o boală. Nemanifestatul fără calități se află dincolo de el.)
Când apa se evaporă sau când focu-i stins, înseamnă oare că ele-s moarte? Orice-i vizibil a dispărut.
Poate avea vreun Adevăr? Renunță la toate conceptele nebunești și doar fii tăcut.
Atunci când ești convins c-ai depășit nevoia conștiinței tale, nu mai trebuie să vii aici. Fără Sadguru nu
există nici creație, nici disoluție. Cel care cunoaște acest lucru atinge aceeași stare. Cuvântul Gurului este
adevărata noastră natură. Această japa trebuie repetată fără cuvinte. Cuvântul Sadgurului este adevărata ta
identitate. Ceea ce rămâne după ce totu-i stins este adevărata ta natură.
Cei care-l venerează pe Sadguru ca pe-o ființă umană o fac pentru realizările lumești. Nu-i o devoțiune
pentru cunoaștere. Cele cinci elemente și restul, adică numele, forma etc., vor dispărea. Ceea ce rămâne n-
are niciun sentiment de dualitate, cum ar fi «Acesta-i Sadgurul meu și acesta sunt „eu”». Nu există niciun
alt sprijin pentru manifestarea și dizolvarea lumii cu excepția Sadgurului.
Cel care-i anterior cuvântului n-are nicio identitate. Nici „este”, nici „nu este”. Conștiința ta este lumina
Gurului, picioarele sfinte ale lui Sri Guru. Este adevărata ta natură. Chiar dacă ești un cerșetor, amintește-ți
de cuvântul Gurului și ești la fel cu el. Ochii văd, dar adevăratul văzător este Sadgurul din lăuntru. Este
conștiința. Este Sinele perfect.
Corpu-i supus morții. Cel care cunoaște corpul este și el cunoscut de corp și prana? Conștiința care
iluminează este cunoscătorul. Este Brahman perfect, beatitudinea perfectă, iubirea-devoțiune și adevărata ta
natură. Slujește această conștiință, dar n-o lua ca fiind corpul. Însă nu neglija nici corpul. El conține
conștiință pură – Sadguru. Este iubirea de Sine. Este nectarul picioarelor sfinte ale Sadgurului. Trebuie să-ți
descoperi natura ta adevărată, beatitudinea continuă. A-l respecta pe Sadguru este la fel ca a-ți respecta
conștiința, nu-i așa? Acela prin intermediul căruia simți că „ești” este același prin care-i creată lumea cu cele
cinci elemente ale ei și ființele vii.
Picioarele sfinte ale Sadgurului sunt același lucru cu conștiința ta. La fel ca senzația pe care-o ai că
„ești”. Trebuie să le înțelegi mișcarea lor pură. Atunci, orice ți se va întâmpla va fi ceva pur și sacru. Pentru
a elimina ignoranța, prinde-te de picioarele sfinte ale Sadgurului fără dualitate. Rămâi în starea ta naturală,
fără să faci nimic. Venerează ceea ce-i în trup și ceea ce-ți dă senzația ființei tale. Datorită devoțiunii tale,
lumea se înnobilează.
De ce oamenii suferă tot felul de nenorociri? Acest lucru nu-i de dragul conștiinței? Nu-i ea cea mai
dragă nouă? Orice faci se datorează iubirii tale față de conștiință. Ea ajunge cu mare greutate la
Paramatman. Ia secole ca El să ajungă să simtă că „este”. Nu renunța la oportunitate de-a fi o ființă
omenească! Nu părăsi picioarele Sadgurului. Este extraordinar să descoperi un ~jnani dornic de experiența
de la sfârșitul timpului.
Nirupana 64
Duminică, 08 octombrie 1978
A fi conștient de ființa ta este meditație. Eu am înțeles ceea ce sunt. Ține minte asta! Dacă intelectul nu
înțelege asta, inima n-o va accepta. Fii întotdeauna conștient de faptul că tu nu ești corpul, că n-ai nicio
formă. Știi tu cum erai mai înainte de a-ți procura corpul? Această cunoaștere-ți este transmisă ca să
îndepărtezi conștiința-corp. Trupul tău nu-i forma Sinelui. A crede că trupu-i forma cuiva este egoul. Cel
care înțelege asta devine Brahman.
67
Mantra data de Guru trebuie repetată continuu, în orice clipă. Prin exercițiu, chiar și otrava poate fi
digerată. Încearcă să-ți formezi obiceiul de-a te așeza în meditație. Crește-l c-un minut în fiecare zi. Nu-i
nimic imposibil în lume dacă ești hotărât. Fenomenul lume este făcut din propria noastră forță vitală. Nimic
nu-i imposibil pentru asta. Ritualurile continuă atâta timp cât tu nu știi cine ești. Este ușor să fii cineva
diferit, dar să fii de natura lui Paramatman este foarte dificil.
Să crezi că ești o ființă omenească supusă legilor karmice, asta-i ignoranță. Conștiința-i acoperită de
corp. Este așa din cauza ignoranței. Ea-i cea prin care noi știm că „suntem”. Din moment ce tu nu ești forma
corpului, este o iluzie să crezi că vei muri. Adevărata noastră natură este a Celui care cunoaște conștiința din
trup. Noi suntem Cunoscătorul conștiinței fără cuvinte.
După dobândirea cunoașterii lumești, au loc multe acțiuni. Totuși, asta nu-i cunoașterea propriei tale
naturi. Trebuie să-nțelegem că adevărata noastră natură este fără activități, ea există dincolo de naștere și
moarte. Cel care cunoaște conștiința este neschimbător. Ceea ce cunoaștem prin conștiința noastră nu-i
adevărata noastră natură. Se tot schimbă. Ceea ce se cunoaște fără cunoaștere nu se schimbă niciodată. Ceea
ce-i adevărat, este etern. Ceea ce-i etern, este Adevărul.
Conștiința-i Dumnezeu. Conștiința, lumea și Dumnezeu sunt legate de timp, deci ele-s temporare. Se
poate spune că Dumnezeu este de natura universului. Cu toate acestea, ceea ce-i văzut sau simțit va ajunge
într-o zi la final. Adevărata ta natură nu-i nici văzută, nici simțită. Prin urmare, ea nu-i legată de timp.
Cineva foarte rar, unul la milion, ar putea cunoaște asta.
Conștiința care se consideră a fi un corp este ignoranță. Cunoscătorul ei este veșnic. El n-are niciun
mandat de viață. Este pură non-dualitate. După ce-ai auzit asta, vezi cam pe unde te afli!Adevărata ta natură
n-are experiența stării de veghe sau a somnului. La început, trebuie să înțelegi că tu ești conștiința. În final,
nu ești nici măcar asta. Discuția noastră este o cunoaștere materială. Caracteristica materialului (esența
hranei) este conștiința. Efectul esenței hranei este ființa. Corpu-i un obiect. Tu nu ești asta.
Cel care-i purificat este Dumnezeu. Jiva este esența hranei. Realizarea că „eu nu sunt corpul” este
sfârșitul cunoașterii, adică a lui „eu sunt asta” etc. Ceea ce-i important este discriminarea dintre etern și
tranzitoriu. Nu alerga după concepte. Nu încerca să fii ceea ce nu ești. În caz contrar, vei fi ajunge să fii iar
înfășurat în concepte. Nu accepta nicio demnitate. Nu te califica. Acțiunile tale și rezultatele lor nu-s nici
adevărate, nici veșnice. Numai un om rar care nu-i înșelat de forma corpului va înțelege acest lucru. El știe
că lumea se naște în conștiința lui.
Nu fii deznădăjduit! Prinde curaj! Recunoaște toate acestea și mergi mai departe cu viața de zi cu zi. Vei
înțelege că tristețea-i la fel ca jucăria unui copil. Primul lucru pe care fiecare ființă-l simte este că „este”.
Asta-i ceva legat de timp. Cel care primește această cunoaștere este etern. Ceea ce se naște, de asemenea și
crește. Cunoașterea se termină în liniște și totu-i pace. Tu ești Cunoscătorul Celui care transcende timpul.
Ceea ce-i atemporal, pentru tine este cu siguranță cunoscut, dar tu n-ai timp să discerni. Ceea ce-i
necunoscut minții există anterior simțământului „Eu sunt”. Nașterea minții poate fi numită nașterea lui
Dumnezeu sau Brahman – manifestatul. Influența lui Brahman – creația – este foarte chinuitoare. Doar
Sadguru o poate înlătura. Prin urmare, ține-te de cuvântul Gurului. După aceea tu nu vei mai fi rănit de
această influență. Insistă că tu ești Dumnezeu. Prin El, du-te dincolo de El. Toate acestea sunt cunoștințe
materiale. Amintește-ți că tu nu ești un obiect. Cel care-i dincolo de orice calități, dincolo de simțământul
„Eu sunt”, este atemporal. Timpul vine și pleacă, dar Adevărul etern este ceea ce este. El n-are culoare, n-
are scop. Este atemporal. Nu-i nici mic, nici mare. Cel care înțelege acest lucru renunță la toate ideile de
demnitate și devine cel mai mic dintre cei mici. Conștiința-corp este o nenorocire. Cel care întreține îndoieli
cu privire la Gurunu va primi pacea nicăieri.
Nirupana 65
Joi, 12 octombrie 1978
Tu ești obișnuit cu o formă-corp. Dacă în timpul meditației, experimentezi lipsa de formă, acest lucru îți
provoacă frică.
Corpul subtil este creat spontan. Îți experimentezi ființa prin el. Cele cinci tipuri de cunoaștere (atingere,
auz, vedere, gust și miros) sunt create prin aceeași corp. Copilul crește încet și dacă-i inspirat, el va ajunge
la Dumnezeire. Pentru a dobândi demnitatea de bază, trebuie creat un fundal adecvat în interior. În acest
scop, scripturile au prescris ritualuri.
68
Recitând mantra, ajungi la corpul subtil. Spațiul este creat prin corpul subtil. Urmează restul tabloului.
Înainte ca tu să te naști, nu există spațiu. Spațiul conține lumea. Absolutu-i dincolo de spațiu. Caracteristica
corpului subtil este conștiința pură, ființa ta. Trebuie să te ții de ea.
Venerarea înseamnă să-ți mulțumești adevărata ta natură. Ea îndepărtează impuritățile. Prin aceasta,
Dumnezeu se întâlnește cu adoratorul. Drept urmare, înțelegi că tu nu ești corpul. Așa cum există dulceață
în zahăr, așa cum există sare-n apa de mare, tot așa există și iubirea de Sine în corp. Panorama lumii este
cuprinsă în interiorul corpului tău subtil.
Credința că Dumnezeu e mai mare decât Gurul este o greșeală. Vederea sfântă a înțelepților are o valoare
mai mare decât a vedea idoli în templu. Cel care-i îmbibat de devotament este un sfânt. Cel care trece
dincolo de conștiința corpului și devine unul cu Sinele este un înțelept.
Cuvântu-i instrumentul de bază pe care-l avem. Numele lui Dumnezeu, cuvântul în sine, devine de
natura lui Dumnezeu. Numele unui loc sfânt devine de natura locului sfânt. Cuvântul tău este de natura lui
Dumnezeu. Discursul tău va răsări odată cu repetarea mantrei și cuvântul tău va deveni cuvântul lui
Dumnezeu. Cuvântul Gurului este decisiv. El nu se schimbă. Asta trebuie să-ți fie convingerea. Ar trebui să-
ți reamintești constant acest lucru. Pe măsură ce comportamentul tău se modifică în funcție de cuvânt, el îi
dă valoare cuvântului tău. Cuvântul tău devine cuvântul lui Dumnezeu. Nu-l folosi niciodată pentru a răni
pe cineva. Pe măsură ce cuvântul tău devine pur, cunoașterea va curge prin el. Cuvintele curg din mintea ta,
în funcție de demnitatea ta. Când rostești mantra, forța vitală capătă o formă conform cu semnificația
mantrei. Se creează viziuni. Cuvântul pur curge precum Gangele, spălând nenorocirile altora.
A-i împărtăși unui jiva muritor cunoașterea că-i nemuritor este la fel ca transformarea lutului în aur.
Acesta-i scopul eforturilor spirituale. Trebuie să fii conștient și vigilent. A trăi conform sfaturilor acceptate
înseamnă conștientizare. Vei acționa, dar nu te comporta într-o manieră nedemnă. Nu te identifica cu trupul.
Identifică-te cu cel fără formă și abandonează-i-te lui.
Oferă-ți hrana ta lui Dumnezeu și mănânc-o ca fiind darul Lui pentru tine. Vei deveni sfânt. Acolo unde
nu există hrană, nu există nicio forță vitală (prana), nicio minte, niciun intelect și nicio conștiință. Tu poți
vorbi numai dacă există prana. Fără prana, cum este Atman? Atman este Cunoscătorul momentului în care
prana părăsește corpul.
Cel care trăiește conform cuvântului Gurului nu experimentează moartea. Numai prana vine și pleacă.
Acela care practică devoțiunea, devine de natura lui Atman. El nu vine și nu pleacă niciodată. Atman a
pătruns în spațiu. Dacă nu există Atman, cine va recunoaște spațiul? Rareori se gândește cineva la asta. Dacă
te iei după sfatul cuiva, ar trebui să-l urmezi corect. Când Atman Însuși a devenit toate acestea, de ce să
aștepți rodul acțiunilor tale? Dumnezeu se venerează pe El Însuși. Odată ce cuvântul tău devine pur, nu-l
folosi niciodată pentru a face rău cuiva, fiindcă el are multă putere. Intonează mantra tot timpul, fără nicio
dorință. Vei înțelege că totul se întâmplă spontan. Prin urmare, nu există niciun motiv pentru mândrie,
fiindcă totul există în mod firesc.
Nirupana 66
Nu-i face nimic celui dinăuntrul nostru care ascultă. Lasă-l să fie așa cum este. Ideea că „eu sunt corpul”
este ignoranță. La fel ca unui copil, și ție ți s-au cumpărat multe haine scumpe, dar ele nu ți-au mai fost de
niciun folos atunci când ai crescut. Bucuriile corpului nu mai au niciun folos atunci când transcenzi corpul.
Adevărata ta natură este conștiința. Tratează conștiința ca pe Guru și venerează-o. Fă ceea ce trebuie făcut,
fără așteptări. Spune: „Eu sunt conștiința pură și strălucitoare și sunt absorbit în ea.” Tu ești de natura lui
Dumnezeu. Tot divertismentu-i furnizat pentru tine, ca de pildă locul de muncă, familia etc, doar ca să
treacă timpul.
Fii prieten cu propria ta conștiință. Ea-ți va satisface toate nevoile. Existența ta este ca un vis de lumină
în timpul somnului. În visul tău, mintea creează o lume. Lumea-i falsă, dar ea pare foarte adevărată. E
văzută în ignoranță. Retrage-te înapoi la punctul din care apari.
Religia implică un cod de comportament în viața de zi cu zi. Adevărata religie explică natura acestui
comportament. Este religia Sinelui. Dacă dobândești bogăție, folosește-o în scopuri spirituale. Nimeni nu
vrea să cunoască cine-i el cu adevărat. Dacă tu crezi că ești corpul, atunci suferi consecințele. După ce te-ai
stabilit în natura ta, poți continua cu viața lumească. Atâta timp cât corpul durează, există timp pentru
69
activități spirituale. După prăbușirea corpului, acest lucru nu se mai poate face. Cea mai înaltă religie este
căutarea naturii tale și stabilizarea acolo. Orice se face prin conștiința corpului este imperfect. Care va fi
forma conștiinței tale după prăbușirea corpului? Nimeni nu se gândește la asta. Toate fenomenele colective
sunt numite Maya. Sincer vorbind, nimeni n-are nicio formă pe care s-o poată numi ca fiind a lui. Dacă
înțelegi asta, atunci câștigi starea eternă de Paramatman.
Noaptea implică ignoranță și întuneric. Cu toate acestea, în somn profund, senzația „Eu sunt” este
prezentă. Ea se numește Dumnezeu. El este creat în timpul ignoranței. Veghea este trezirea ignoranței. Orice
se întâmplă, va trece. Cel care simte asta este nemișcat. Nu există întuneric, nici lumină și nicio direcție.
Doar ESTE. Predă-te conștiinței prin care tu știi că „ești”. Mulțumește conștiința. Venereaz-o. Păstrarea
credinței în ea este meditație. Nu te uita ici și colo. Conștiința este fără formă. Ea-i strălucitoare. Este de
natura iubirii. Tu asculți asta ca trup? Sau este pura conștiință cea care ascultă? Dumnezeu este mulțumit de
cel care trăiește în această meditație. După aceea, adoratorul și Dumnezeu nu-s diferiți. Rămâi cu
sentimentul că „eu sunt perfect și nu vreau nimic”. Principiul lui Dumnezeu este mulțumit prin venerarea
non-duală și dobândește perfecțiunea.
Ignoranța și cunoașterea dispar în Absolut. Martorul rămâne. Asta-i numită vijnana – cunoaștere directă.
Atâta timp cât există conștiință, există și diverse senzații. Toate atașamentele se referă la conștiință. Când nu
există conștiință, totu-i în regulă. Adevărata natură este atotpătrunzătoare, deci ea n-are nicio mișcare.
Adevărata natură nu poate fi cunoscută; totu-i cunoscut prin ea. Doar un om rar îl poate vedea (realiza) pe
Acela prin care-i văzut totul.
Nirupana 67
Sămânța semănată de Guru va răsări. Arborele care va crește este același cu lumea. În cele din urmă, el
va dispărea. Nu-ți este de niciun folos. Orice vei câștiga, la sfârșit va fi inutil, fiindcă nu va exista nicio
formă de-a te bucura de acel lucru. Amintirea lui „Eu sunt” nu va rămâne. Atunci când nu există conștiință,
nu-i nevoie să fii fericit și nici nu există vreo experiență a suferinței. Așa cum copilăria n-a durat, tot așa
nici individualitatea noastră nu va dura. Orice nu ești se va sfârși, indiferent dacă asta-ți place sau nu.
Dorința de „a fi” conduce la condiții umilitoare, ca de pildă nevoia de-a mânca, de-a dormi și de-a te trezi
etc., iar și iar. În adevăr, natura ta adevărată n-are măsură. N-are culoare. Nu vei ști niciodată c-ai murit.
Cum se poate trăi moartea când nu ea există? Conștiința nu va dura, indiferent dacă-ți place sau nu. Orice
simți referitor la corp nu va dura. În meditație, atunci când îți dai seama că nu există nimic, cine cunoaște
asta? Atunci când cunoașterea se sfârșește, este asta moartea?
Multe nume i-au fost date conștiinței din corpul omenesc. Ea nu se află în lumea obiectivă. Nu-i
cunoscută de nimeni. Este transcendentală. Unul dintr-un milion înțelege acest lucru. El își dă seama de
propria sa naștere. El știe că acolo unde există conștiință în corp există și lumea. Conștiința și corpul merg
împreună. Conștiința pură, cea prin care știm că „suntem”, este Sadguru. Ea nu poate fi experimentată în
mod obiectiv.
Toate ființele au nevoie să-și continue ființa. Ea se hrănește prin cele cinci simțuri. Ca ea să continue,
sunt întreprinse diverse activități. Devotamentul față de conștiință este hrana ființei. Asta-i iubirea noastră
cea dintâi. Ea-i singurul lucru demn de iubire. Ea-i de natura Sinelui. Trebuie s-o percepem direct. În tăcere,
repetă tot mereu „Guru, Guru”. În cele din urmă, conștiința se dizolvă în Sine. Este posibil să-ți pierzi prana
sau corpul, dar nu această cunoaștere a Sinelui.
Somnul profund este odihnitor, fiindcă atunci cunoașterea nu există. Amintirea de-a fi bărbat sau femeie
aparține corpului. Odată ce corpu-i uitat, nu mai este nevoie de nimic. Dacă nu-ți înțelegi starea actuală de a
fi, nu-ți vei înțelege nici adevărata ta natură. Când te eliberezi de sentimentul de-a fi un corp,
individualitatea ta va deveni totalitatea. Odată ce corpul subtil (conștiința-sămânță) este înțeles, el devine
universal. Toate numele sunt date manifestatului. Lumea și Brahman nu sunt separate. Lumina conștiinței se
numește lume. Conștiința manifestată cunoaște lumea prin ea însăși. Ea se numește picioarele Gurului și la
ea trebuie să te închini.
În prima fază, ar trebui să stai în singurătate și să mergi în interiorul tău, acordându-i atenție propriei tale
conștiințe - Gurul; ea se adaptează și este strălucitoare. Este cunoaștere și iubire. Asimilarea acestei
cunoașteri este foarte dificilă. Pentru asta, fii una cu Gurul. În timp ce ești treaz, nu uita că tu ești conștiință
70
pură. Trebuie stabilit cu fermitate că „Eu sunt” este înainte de orice-am văzut. Ce-i acolo unde noi nu
suntem? Cu harul Gurului, tu devii de aceeași natură cu el și înțelegi asta. Îți vei da seama că n-ai făcut
nimic și nici nu vei face vreodată ceva.
Când emoțiile devin tăcute, nu mai este nevoie să pleci nicăieri. Intelectul neastâmpărat nu-ți va oferi
niciodată vreo satisfacție. Discriminarea corectă și credința sunt chestiuni esențiale. Întreaga existență a
lumii se află înăuntrul tău. Așa cum un păianjen îți țese pânza din saliva sa, tot așa și universul se formează
din propria ta lumină. Este o robie să crezi că tu trăiești în lumina lumii! Este exact invers!
Toate activitățile se desfășoară pe baza cuvântului (concepte-minte). Cel care se află în golul corpului
subtil devine treaz dacă-i invocat prin cuvinte. Ce-i corpul subtil și când capătă el existență? El este Acela
prin care noi simțim că „suntem”.
Nu există niciun alt Dumnezeu decât adoratorul. Ca Dumnezeu, el este conștiința. Tu-l iei ca fiind de
natura corpului și ești convins că moartea există. Universul este fabricat de conștiința ta unică. Acordă-i o
atenție constantă propriei tale naturi adevărate. Dacă te simți neliniștit, recită „Guru, Guru”. Cel care n-are
frică, n-are moarte.
Nirupana 68
Convingerile tale-ți vor oferi experiențe relevante. Continuă să rostești mantra. Ea-ți va permite să-ți
înțelegi adevărata identitate. Vei afla că tu nu ești corpul. Pentru realizarea de Sine este necesar ca această
conștiință și forța vitală să fie unite. Asta se-ntâmplă prin rostirea mantrei. Repetarea mantrei trebuie făcută
cu iubire și c-un sentiment de urgență. De fapt, cea care recită mantra este forța vitală. Este nevoie de-un
angajament persistent. Nu există niciun efort spiritual parțial.
Corpu-i creat din hrană. Zumzetul conștiinței vine prin esența corpului. Conștiința este la fel ca „Eu
sunt”. Plecând de la o insectă până la Dumnezeu nu există niciun sentiment de individualitate adevărat.
Manifestarea există doar pentru o durată de timp. Maya este ignoranță, ceea ce-nseamnă frică. Sub influența
ei, jiva își asumă o identitate și, în consecință, el primește experiențe. Baza vieții tale este conștiința.
Conștiința depinde de hrană.
Ceea ce se spune nu va fi înțeles, până când „păcatele” nu vor fi eradicate. Conceptele sunt păcatele.
Ființa n-are niciun sens. Ea-i doar o mișcare (activitate din cauza gunelor), dar neplăcerea rezultată trebuie
suportată. Corpu-i o formă de hrană. În acest obiect alimentar există un gust al lui „Eu sunt”. El pleacă
atunci când materialul alimentar s-a terminat.
Vorbește despre asta, doar dacă înțelegi. Gândurile și cuvintele tale sunt bule în conștiință. Când este
înțeles, jnani nu-i deranjat de gândire. Atunci când forța vitală-i prezentă în corp, există o varietate infinită
de gânduri și acțiuni. Niciuna dintre ele nu-i veșnică. Conștiința-i de natura esenței hranei. Când esența
hranei s-a epuizat, conștiința dispare. Atunci cine moare, un bărbat sau o femeie? Conștiința-rădăcină este
creată din esență (Sattva) și ea-i simțită ca senzația „Eu sunt”.
Numele lui Dumnezeu este propriul tău cuvânt. Credința ta în cuvântul tău se va manifesta ca
Dumnezeu. Cuvântul devoțional (Bhajana) are o mare importanță. Cu timpul, acest cuvânt are o
semnificație și mai mare. Convingerea ta crește și ea. Atman poate lua orice formă. Cuvintele locuiesc în
inimă și ele apar sub formă de gânduri. Ideea de „arbore doritor” implică faptul că aceste concepte ale tale
se vor materializa. Având frica în inimă, acțiunile tale vor fi însă înspăimântătoare.
Krishna spune: „Adoratorii mei sunt manifestarea adevăratei Mele naturi”. Este iubirea, Sinele,
cunoașterea sau cunoașterea că „ești”. Această cunoaștere-i fără formă. Natura timpului este legată de corp.
Durata ta de viață, locul, activitățile etc., toate sunt incluse în timp. Realizarea de Sine este fericire. Ea
aduce adevărata beatitudine. Adevăratul adorator cunoaște asta. Dacă nu ne simțim așa, atunci ce-i
meditația? Nu există niciun alt Dumnezeu în afara conștiinței. Ea mai este numită și picioarele Gurului.
Gurul se ocupă cu alții, cunoscând că nu există nicio diferență între el și alte ființe. Toți au aceeași
conștiință. Așa cum Dumnezeu trăiește în toate ființele, tot așa și el tratează toate făpturile ca pe Dumnezeu.
Când se înțelege că eu și Dumnezeu suntem la fel, toate acțiunile devin o ofrandă Lui.
Conștiința care-a venit peste tine fără să știe s-a trezit ca „eu”. Ea face toate acțiunile. Cel care știe că nu-
i corpul rămâne cu o constantă atenție la sine. Egoul care spune că „eu sunt așa și așa” este făptuitorul
acțiunilor. Fii atent la conștiința-sămânță, starea de veghe atomică ce apare în zori. După ce l-ai ascultat pe
71
Guru, ce schimbare a venit peste tine? O singură propoziție a creat în tine o convingere? Toate crezurile
implică concepte care-s în acord cu ele. Trebuie să știi că cel care cunoaște există în prezent. Atunci totu-ți
va fi dezvăluit.
Toate încarnările au avut diferite tipuri de comportament. Fiecare înțelept prezintă un concept diferit. De
ce-i așa? Dacă vrei să știi asta, trebuie să fuzionezi în adevărata ta natură. Din punctul de vedere al unui
adevărat adorator, în lume nu-i nimic rău. Cel care înțelege acest lucru, n-are nicio valoare pentru persoana
lui. Nu i-a mai rămas nici măcar un singur concept. Starea de-a fi, cea în care nu se știe dacă cineva „este”
sau „nu este”, se numește Absolut.
Gândirea ta-i cea care-ți creează destinul. Conceptul tău despre tine însuți creează circumstanțele în
consecință. De aceea, înțelege că devii nimic! Când îți vei vedea adevărata identitate, aceasta se numește
realizarea de Sine. Cunoașterea „Eu sunt” este Dumnezeul Suprem. Predă-te ei, fără dualitate. Tu nu ești
diferit de conștiință. Ea-i adevărata ta natură.
Nirupana 69
Experiența lumii este prin trup. Experiența lui Dumnezeu vine și ea tot prin trup. El locuiește în inima ta.
El poate fi atins numai prin forma umană. Când jiva ajunge la Dumnezeire, nu mai rămân datorii karmice.
Toate acțiunile se întâmplă prin puterea cuvântului. Acela prin care-i creată lumea se află în corpul tău.
Cel ce realizează acest lucru devine un înțelept. El nu mai este deloc deranjat de dorințe. Acela care nu-i
tulburat de cuvântul său (de minte) nu va mai avea de la lume necazuri. Cel ale cărui furtuni lăuntrice
(gândurile) au devenit tăcute este un înțelept realizat. Recitând mantra, Dumnezeu este mulțumit.
Simțământul „Eu sunt” provine din mâncare. El este Dumnezeu.
Tu n-ar trebui niciodată să crezi că vei muri. Numai corpul moare. Și tu nu ești corpul. Este o natură
înnăscută a conștiinței să ai iubirea de Sine. Ea vrea să continue. Tu locuiești în casă, dar tu nu ești casa! În
corp există recunoaștere lui „Eu sunt”; corpul nu ești tu. Forța vieții are un instinct firesc să se protejeze.
Corpu-i hrană pentru prana (forța vieții). Cel care obține această cunoaștere devine nemuritor. Pentru a
obține această valoare, urmează cuvântul Gurului.
Cât timp îți conduci gospodăria, poți duce la bun sfârșit bunele tale strădanii spirituale. De îndată ce-ți
dai seama că tu nu ești corpul, nu vei mai fi afectat de conceptele tale. Prin urmare, păstrează-ți
conștientizarea continuă a Sinelui. Forța noastră vitală se numește conștiință. Întregul fenomen lumesc este
alcătuit din conștiință. Orice-ai fi acum, este de natura timpului. Cel care înțelege acest lucru transcende
timpul. Ca rezultat al celor trei gune, noi simțim că „suntem”. Jnani este Martorul conștiinței.
Prana pleacă în spațiu și corpul fuzionează în cele cinci elemente. Dar unde merge Atman? Tu nu ești
corpul, tu ești conștiința! Senzația de cunoaștere este calitatea esenței hranei. Atunci când esența mâncării
dispare, la fel se întâmplă și cu conștiința. Cel care cunoaște conștiința este un înțelept. Robele portocalii nu
te fac înțelept. Un astfel de om nu-i eliberat de frică. Un înțelept nu-i legat de tradiții.
Dacă iei doar o frază din ceea ce-ai auzit și-o faci să fie a ta proprie, atunci vei fi eliberat. Cel puțin, fii
conștient în liniște de faptul că tu nu ești corpul.
Nirupana 70
Joi, 02 noiembrie 1978
Cel care s-a contopit cu adevărata sa natură este un yoghin. Prosperitatea sau sărăcia nu-l afectează. Tu
te consideri diferit de numele tău? Numele înseamnă doar literele. Ești tu literele alea? Numele a fost dat
corpului. În prezent, corpul a devenit identitatea ta și numele a devenit tu însuți. Chestiune asta a devenit un
obicei. Asta-i influența Mayei. Poți să-mi vorbești despre tine, atunci când nu ești nici trupul, nici numele
dat lui?
Cum te-ai privi dacă ai spune că „eu nu-s numele, eu nu-s trupul”? Atunci ce nume-ți mai poate fi dat? Și
la urma urmei, ce-i conștiința? Ea nu-i iubirea, gustul sau parfumul, deci ceva ce rămâne după ce-a părăsit
corpul și numele? Ce-ar mai vrea cineva când este astfel? Conștiința este iubirea însăși. Asta-i fericirea
72
neîntrebată din simțământul „Eu sunt”. Ea transcende corpul. Nu ține de forma corpului. Fără conștiință,
mai există Dumnezeu sau lumea? Cum ne privim pe noi înșine când suntem în trup? Conștiința este pură
strălucire. Simbolul ei este lumina. Lumina conștiinței înseamnă lumina lui Atman. Ea n-are nicio formă. N-
are diviziuni. Este fără corp și nume. Este întocmai la fel ca spațiul.
Ce vine mai întâi, spațiul sau conștiința ta? Când nu există conștiință, nu există lume. Cât durează
lumea? Atâta timp cât tu ești treaz. Cel care și-a realizat Sinele este un mare yoghin. Pentru el, Dumnezeu,
Gurul și conștiința sunt la fel.
Senzația „Eu sunt” este începutul timpului. Mai întâi de toate a apărut conștiința și apoi lumea a fost
văzută în ea. A făcut cineva ceva ca s-o creeze? Când conștiința dispare, lumea dispare și ea chiar în acea
clipă. Ce s-a întâmplat cu munții cei mari? Cine i-a înghițit? Nimeni. S-a întâmplat asta, fiindcă lumea era
falsă, o iluzie. Odată cu nașterea cunoașterii „Eu sunt”, apare și lumea. Ambele se întâmplă simultan.
Să nu spui c-ai înțeles. Fii continuu conștient de ce-ai auzit. Folosul corpului este pentru conștiința prin
care noi știm că „suntem”. Ea-i esența hranei. Cel care vede visul trebuie să fie inițiatorul visului, nu-i așa?
A folosi conștiința înseamnă a ne convinge de acest lucru și a ne comporta în consecință.
Numai un Guru poate da sfaturi adevărate. Restul oamenilor dau o consolare cu concepte false.
Conștiința-i universală. Dumnezeu, Guru și „eu” sunt toate numele sale. Numele lor comun este Brahman.
El este acolo cât timp există cuvântul (manifestarea). Caracteristica sa este cunoașterea. Acest Brahman
manifestat și atotpătrunzător fuzionează în Absolut. El n-are nicio identitate proprie. Este atemporal.
Baza căii noastre spirituale este atenția la Sine. Sadguru-i dincolo de timp. El n-are nicio venire sau
plecare. Nu-i așa că nimeni nu poate cunoaște Absolutul și că nimeni nu-l poate cunoaște pe Sadguru? (Este
adevărata noastră natură, dar n-are dualitate.) Corpu-i hrană pentru conștiință. Prana mănâncă hrana aceea,
nu Sinele. Prana realizează toate acțiunile. Cel care știe în mod clar că el nu este corpul nu suferă din
pricina câștigului sau a pierderii lumești, a plăcerii sau a durerii. Cunoscătorul pranei este conștiința. Ea-i
doar martor.
Poți să duci un pumn din Bombay în satul tău? Același lucru-i valabil și pentru Dumnezeu. Din punctul
de vedere al Paramatman, tu ești anterior lumii. Din punctul de vedere al unui jiva, mai întâi există lumea și
apoi tu. Jnani n-are nevoie de nicio glorie din afara. Cel care se identifică cu corpul și cu numele lui este
egoul. Atâta timp cât există frică de moarte, tu nu te-ai realizat. Insistă numai pe ceea ce știi mai înainte de-a
experimenta lumea. Gândește-te la metafora visului, metaforă menționată mai devreme.
Pentru un bărbat, compania unei femei înseamnă dorință. Unde există dorință, există și așteptări. Acolo
unde există așteptări, există și speranță. Unde există speranță, există și robie. Cauza robiei este dorința. În
cazul în care există „eu” și „tu”, există iluzie pură. În cazul în care nu există „eu” și „tu”, există Brahman
pur.
Nirupana 71
Adevăratul sens al cuvântului ahimsa (non-violență) este de-a nu răni sentimentele cuiva. Omul ar trebui
să dezvolte o astfel de atitudine a minții, în scopul de-a o purifica. Prin urmare, comportamentul nostru se
schimbă treptat.
Pe vremea lui Sri Krishna nu exista nicio altă metodă (pentru căutarea spirituală) decât având un Guru.
Cuvântul Gurului a fost Adevărul. Prin urmare, Gurul a fost tratat ca și Dumnezeu. Cunoașterea Sinelui nu
poate fi realizată fără harul Sadgurului. Cineva nu-i treaz cu adevărat, dar se simte treaz din cauza
ignoranței. Sadguru-i dă cunoașterea despre modu-n care a venit visul de veghe. Un pic din lumina lui jiva a
produs vederea universului! Sadgurul arată clar cum lumea de veghe și cea de vis sunt din aceeași categorie.
El ne prezintă cunoașterea de Sine. El este Cunoscătorul conștiinței - simțământul „Eu sunt”, deci El este
dincolo de ea.
În timpurile de odinioară, pentru oameni era greu să aibă parte de învățătură. De aceea lor le trebuia cea
mai mare credință-n Sadguru. Astăzi ei nu mai au o astfel de credință. Dacă cineva-și păstrează credința asta
mare, va fi eliberat. Sadguru-i de natura Absolutului. El este Sinele nostru perfect. El este adevărata noastră
natură eternă. Numai cineva rar urmează acest tip de devoțiune (devoțiune non-duală). Sadgurul și
conștiința ta pură sunt unul și același lucru. Noi știm că „suntem”. Este la fel ca iubirea (conștiința). Chiar
iubirea-i credință. La sfârșitul vieții, conștiința, cea prin care-i văzut totul, fuzionează în Conștiința
73
Universală. Ceea ce existase deja a devenit acum cunoașterea de Sine manifestată. Ceea ce suferă
schimbarea nu-i etern, deci nu-i adevărat.
Ziua și noaptea sunt create de conștiință. Adevărata noastră natură nu depinde de cele cinci elemente. Cel
care-o vrea în mod intens își va realiza instantaneu adevărata sa natură, cu condiția să scape de conștiința-
corp. Observă-te, punând deoparte numele și forma. Acum cum te vezi? Nu-i destul pentru a înțelege?
Amintește-ți că tu nu ești corpul. Nu-i nevoie de niciun alt efort. Conștiința este esența pură a corpului. Ca
să-ți realizezi natura ta adevărată, acceptă cuvântul Gurului. Identifică-te cu cuvântul Gurului. Când îți
amintești de-o persoană, îți amintești modelul său de comportament. Guru-i pomenit prin cuvântul său.
Înțelesul cuvântului lui este că „tu ești”.
Nirupana 72
Este adevărat că vorbele pot fi înșelătoare. Dar cine-i cunoscătorul cuvintelor? (Cine-i anterior lor?) Ce
valoare pot avea cuvintele, dacă nu există un cunoscător? Tu spui că-n meditație cunoscătorul se pierde, dar
cine știe acest fapt? Atunci când conștiința dispare, se mai poate ști ceva? Lucrurile sunt cunoscute numai
prin conștiință. Dacă nu există conștiință, ce se poate ști?
Experiența corpului sau a lumii are loc prin vreun efort? Starea de veghe vine și pleacă automat. Atâta
timp cât există conștiința, există și individul. Dacă nu există conștiința, mai poate fi cineva numit individ?
Această conștiință poate fi ea alungată? În meditație este posibil ca tu să vezi nenumărate culori, dar care-i
culoarea conștiinței, a cunoașterii „Eu sunt”? Este doar iubire. Ea-i non-duală. Conștiința ta-i iubirea de
Sine. De dragul acestei iubiri tu ai nevoie de alte lucruri.
Puzzle-ul celor cinci elemente va fi rezolvat doar atunci când te ții bine de conștiință. Cele cinci
elemente se află în conștiința ta. Adevărul este la bază. Maya-rădăcină, conștiința ta, glumește cu Adevărul.
Cei care-au realizat Adevărul nu vor face minuni. Cunoscătorul conștiinței este dincolo de timp și dincolo
de ființă. El este fără mișcare.
Cunoașterea ta-i limitată la ce-ai învățat prin conștiința ta. Treptat, tu vei ști că lumea-i în conștiința ta.
Lumea-i vastă, dar prin meditație îți vei da seama că ea locuiește în conștiința ta atomică. Este iubirea. Dacă
vrei să te întorci la Sursă, atunci nu mai rătăci și continuă să meditezi. Nu există nimic la care să renunți.
Realizează doar că orice știi este diferit de tine. Există un loc de unde nu se vede nimic și există și-un loc de
unde se vede totul. Acest lucru ar trebui înțeles în mod corespunzător. Eu îți ofer această cunoaștere de-a
gata. Ascultă doar și preocupă-te adânc de asta. Trebuie s-ajungi la punctul în care tu (conștiință fiind) ești
Sinele lumii. Acest flux curgător al lumii curge din iubirea „Eu sunt”.
A cunoaște și-a înțelege că lumea-i neadevărată este detașare. Renunțarea la ceva nu-i o detașare
adevărată. Cum te poți ține de conștiință, când de fapt tu asta ești? Sursa, sămânța lumii, este cunoașterea
faptului că „ești”. Doar unul din milioane de oameni ajunge la acest punct. Ceea ce-i etern este Adevărul. În
el nu există nicio urmă de ființă. Nu există nici lumină și nici întuneric în el. Conștiința ta se numește
Dumnezeu sau Brahman. El nu-i etern; nu-i Adevărul. Orice se vede în lume este Dumnezeu. Acela prin
care-i văzut, și el este tot Dumnezeu. Cel care-l recunoaște pe Dumnezeu este dincolo de tot.
Prima noastră activitate lumească ne hrănește. Conștiința-i hrănită cu alimente. Calitățile celor cinci
elemente există în hrană. Pe măsură ce ele se reunesc, tu știi că „ești”. Nașterea unui corp iese din hrana
acrită. Corpu-i hrana conștiinței. Forța vieții este aceeași în toate ființele vii. Forța vitală se mișcă c-o viteză
din ce în ce mai mare. Ea nu poate rămâne stabilă. Acționează prin cele cinci simțuri: atingere, auz, vedere,
gust și miros. Simțurile determină comportamentul individului. Tu simți c-ai înțeles, dar nu te simți
mulțumit, așa că dispari.
Dumnezeu înseamnă lumină, lumină care-i vederea conștiinței noastre. El este creat din esența
alimentelor. Există o legătură între prana (respirația vitală) și cunoaștere. Fără mâncare nu există nici măcar
puterea de-a vorbi. Lumina-i cea a mâncării. Avem conștiința datorită sucurilor din hrană.
Adevăru-i veșnic. Nu există niciun sentiment de „eu” acolo. Nu există niciun „eu” și niciun „tu”. Eternul
este dincolo. Restul provine din cele cinci elemente. Când cineva spune: „eu știu ceva”, înseamnă că acolo
există dualitate. Când nu mă cunosc, nu există dualitate. Toate acestea împreună sunt Unul, iar noi suntem
Acela. Acesta-i scopul ce trebuie atins. Pentru a realiza asta, trebuie să continui să-ți observe propriul Sine
74
așa cum te învață Gurul. În timp ce faci asta, pot apărea viziuni de diverse tipuri. Dar noi nu suntem
viziunile. Noi suntem cei care cunosc asta.
Văzătorul este unul, dar lucrurile văzute sunt multe. Nu-i adevărat că Văzătorul are o singură vedere?
Lumina Văzătorului nu-i ea una singură? Cum se poate întări? Văzătorul ar trebui să se observe numai pe el
însuși. (El ar trebui să rămână cu starea minții de „a nu face nimic”.) Tot ce se vede și se simte continuă să
se schimbe și, în cele din urmă, dispare. Nu-i nevoie să-ți pară rău pentru asta. Orice se vede, aceea nu
suntem noi. Noi suntem Acela căruia i se întâmplă vederea.
Forma alimentelor este corpul ființei vii. Prana și conștiința apar simultan și ele dispar tot simultan. Ele
se nasc neapărat din mâncarea acrită. Conștiința-i aceeași, chiar de la cea a unei insecte până la cea a unei
ființe omenești. Ea-i la fel ca forța vitală. Să presupunem că un vierme se usucă la soarele fierbinte. Ce
înseamnă asta? Mâncarea sub formă de corp s-a uscat. Odată cu asta a dispărut și mișcarea. Vă rog să
discerneți cu privire la ce sau cum suntem noi.
Toate cărțile sunt adevărate câtă vreme există ignoranța Sinelui. Odată ce Sinele-i realizat, toate-s inutile.
Semnificația marii mantre este certitudinea că „Eu sunt”. Calitățile zeității la care tu te închini se vor coborî
asupra ta. Apoi tu ai viziunea ei. Zeitatea se naște din propria noastră conștiință.
De unde-ai venit și încotro mergi? N-ai venit niciodată de undeva, așadar unde-ai putea să mergi?
Conștiința a fost creată din hrană și apoi ea s-a stins. Atman înseamnă „eu”, însă de la care punct și până la
care punct? Există atâta timp cât ne cunoaștem conștient pe noi înșine.
Cu devotament ferm față de Sadguru, recunoaștem că devoțiunea există față de propriul nostru Sine.
Cunoașterea nu-i de niciun folos până când cineva nu devine devotat Sinelui. Marea mantra este „Eu sunt
Brahman”. Dacă n-ai devotament față de sentimentul că „ești”, atunci mai există vreo lume ori vreun
Dumnezeu? Cu devotament față de Sine, vei recunoaște spontan toate zeitățile. Semnificația mantrei se va
dezvălui prin tine. Îți va limpede de ce „ești” și de ce „n-ai fost”. Fără devotamentul față de „Eu sunt”, am
mai avea noi nevoi? A cugetat cineva asupra acestui devotament? Simțământul nostru „Eu sunt” este
Dumnezeirea lui Dumnezeu. Noi îi iubim pe ceilalți pentru că ne iubim pe noi înșine. Dacă nu primim
mâncare sau apă, iubirea față de „Eu sunt” se va stinge. Când mâncarea s-a epuizat, caracteristica ei
(conștiința) ajunge la sfârșit. Calitatea mâncării apăruse, dar acum a dispărut.
Conștiința ta este în sine Maya primordială. Ea se comportă după bunul ei plac. Predă-i-te acestei
conștiințe. Ea ți se va dezvălui. Atunci vei fi Brahman. Asta-i cunoașterea ce ne face să simțim că „suntem”.
Dedică-te acestei cunoașteri. Îndeplinește-ți perfect sarcinile gospodărești. Cu toate acestea, nu uita cuvântul
Gurului. Este propria ta natură adevărată. Continuă incantația constantă fără cuvinte. Importanța incantației
va aduce schimbarea corespunzătoare în interiorul tău.
Nirupana 73
Duminică 12 noiembrie 1978
Orice-i vizibil există în sfera simțurilor. Este vizibil pentru Acela care nu poate fi văzut de simțuri.
(Absolutul nemanifestat este anterior lumii manifestate; necunoscutu-i anterior cunoscutului.) Uneori se
spune că totu-i gol, dar cel care înțelege golul, este și el tot gol? Meditează astfel încât să uiți că meditezi.
Adevărul se va dezvălui atunci când cineva se uită pe sine însuși. Noi nu suntem ceea ce cunoaștem.
Existăm mai înainte de-a cunoaște. Cel care-a înțeles acest lucru n-are nevoie să mai stea în meditație.
Continuă să repeți mantra. Chiar și fără a o repeta, trebuie să știi că ea continuă înăuntrul tău. Această
incantație a avut loc de când s-a născut corpul. Ea se oprește doar când o persoană moare.
Cu toții avem o puternică dorință de-a ne încredința că ființa noastră-i în siguranță. Când există în
îndoială, există frică. Ține-te de picioarele Celui a cărui prezență înlătură frica. Ține-te de picioarele
conștiinței. Ea există continuu cu tine. Guru înseamnă conștiință.
Nu te considera un individ. Asta-i cauza principală a fricii. Uită ce-ai citit. Toți yoghinii Hatha și cei
care trezesc kundalini au dispărut în conștiință. Corpurile pot fi puternice și slabe, dar deținătorul corpului
este același. A realiza samadhi prin sex este o idee prostească. Realizarea de Sine n-are nimic de-a face cu
asta.
Toate religiile au tradițiile lor pline de concepte. Ele sunt ritualice. Când conceptele-s retrase, există
tăcere. Ignoranța-i eșecul de-a realiza Sinele. Conflictul de opinii începe odată cu simțul corpului. Oamenii
cred ceea ce aud. Nimeni nu se gândește la Sinele său lăuntric. Cât de demnă-i experiența lumii, cea care-a
75
venit odată cu respirația? Ce se întâmplă atunci când respirația se oprește? Tu ești mândru de religia ta, dar
cât timp vei rămâne în propria-ți companie?
Cel care experimentează zi și noapte este în noi. Dacă ar fi fost conștient de ființa sa înainte de naștere, el
nu și-ar fi dorit să se nască. N-ar mai luat formă. El n-ar fi vrut să stea nouă luni în pântece. Se tolerează
situația din pântece, fiindcă conștiința nu s-a manifestat.
Noi avem încredere în ceea ce se aude sau se vede. Cu atașamentul rezultat, există un îndemn de-a
acționa conform înclinației minții. Dacă cineva-i dezgustat de chestia asta, acest lucru se numește detașare,
adică întoarcere înapoi. Asta aduce perfecțiunea. Nu există niciun sentiment de-a fi, deci fericirea și tristețea
devin lipsite de sens. Suferința-i ceea ce nu-ți place. Fericirea-i ceea ce-ți place. Ele depind de natura
timpului. Când îți vei da seama că lucrurile se întâmplă în funcție de natura timpului, vei înțelege sensul
acestui fapt și că tu nu ești afectat de asta.
Cea mai mare realizare spirituală este arta discernământului corect. Acesta-i Sadguru. El face totul mai
ușor. Fără să rănești pe nimeni, uită-te bine la tine. Astfel, bucuria se ridică în tine. Ești foarte norocos când
se întâmplă acest lucru. Îi face plăcere lui Atman. Ține-te de picioarele Celui prin care știi că „ești” și că
„lumea este”. Conștiința ta are calități. Suma totală a fenomenelor lumești este Dumnezeu. Conștiința-i
anterioară lumii. Cunoscătoru-i anterior conștiinței. Aceasta-i ordinea. Tu te comporți ca un corp. Când
prana-i gata să plece, simți că o să mori. Prin urmare, trăiești frica.
Dumnezeu este cunoaștere. Predă-i-te Lui. Tot El este și Atman; El este și lumea. Pentru asta nu-s
necesare dovezi. Ai tu nevoie de vreo dovadă că te-ai trezit dimineața? Nu trata conștiința ca pe-un corp.
Este un act nesfânt. Cunoașterea înseamnă putere. Este la fel ca Purusha. Câtă vreme nu te-ai trezit la
cuvântul Gurului, frica de moarte nu dispare. Tu nu mori niciodată; doar corpu-i uitat. A cui lumină face
corpul atât de pur? Nu-i lumina lui Atman, adevărata ta natură? Cunoscătorul conștiinței este infinit și etern.
Cel care-i anterior corpului este cel care cunoaște.
Trebuie să existe convingerea că tu ești conștiința, cunoașterea „Eu sunt” așa cum te-a învățat Gurul.
După dobândirea cunoașterii de Sine, vei trăi ca o entitate atemporală. Atunci timpul nu va mai avea nicio
măsură. Dacă ai credință în Guru, ai credință în cunoașterea ființei tale. Având credință în Sri Krishna,
Arjuna s-a eliberat în timp ce-i asculta cuvintele. Conștiința, care-i de mărimea unei semințe de susan, a
pătruns în tot cosmosul. Nu-ți pierde credința divină în conștiință. Ea-i cel mai înalt Dumnezeu. Sfatul lui
jnani nu-i un act de mândrie. Sensul cuvântului Gurului este adevărata noastră natură. Datorită unei astfel
de meditații, mintea devine tăcută. Acest lucru duce la detașare. Nu le vorbi despre asta, fără discernământ,
altora.
Nirupana 74
În centrul tuturor ființelor vii se află eternul. În Adevărul Etern s-a petrecut o eroare. Ca urmare, noi am
ajuns să știm că „suntem”. Pe Adevăr a apărut o pustulă. Durerea cauzată de ea se simte ca „Eu sunt”.
Lumina ce vine printr-o gaură din pustulă se numește lume. În limbaj spiritual, poți numi această pustulă,
atom (manifestat). Ajungerea la conștientizarea pustulei este aceeași cu conștiința „Eu sunt”. Dumnezeu,
Cel care străbate universul, locuiește acum într-o casă de mărimea unei semințe de susan!
Conștiința-i greu de suportat și de aceea oamenii se implică în activități lumești. Doar cineva rar, unul
din milioane de oameni, rămâne în tăcere. Conștiința nu-i adevărata noastră natură. Experiența vorbește
mult, dar există vreo experiență a experimentatorului? Vederea lumii este vederea conștiinței tale. Tu
consideri scripturile ca pe-o autoritate, dar cel care le cunoaște, tu ești! Tu ești cel care cunoaște. Comoara
tuturor cărților din lume există în conștiința ta.
Faptul că ești în viață și treaz, asta-i iluzia originară. Percepția intelectuală-i inutilă, uscată. Realizarea de
Sine este ca o ceașcă cu nectar (te va face nemuritor). De ce n-a fost cunoscută ființa ta mai înainte și de ce-i
cunoscută ea acum? Când acest lucru este înțeles, avem o reală mulțumire. Dumnezeu este cuprins în
cunoașterea „Eu sunt”. Când timpul se sfârșește, și Dumnezeu se termină. Tu ești primordial. Atman este
etern. Spui că n-ai fost acolo acum o sută de ani, dar azi știi că „ești”. Cel care „n-a fost” va ajunge să
cunoască că el „este”? Numai cel care-a fost va ajunge să știe că „este”. Cunoașterea va pleca, dar cel care
cunoaște nu va pleca. Tu crezi că ești conștiința. Cu toate acestea, cunoscătoru-i Martorul conștiinței.
76
Conștiința nu-i eternă, dar Acela care cunoaște, este. Lumea există în conștiință. Atunci când conștiința
dispare, lumea dispare și ea. Atunci ce are Martorul de pierdut?
În timpul visului stării de veghe, îi poți vedea pe Rama și Krishna. Cu toate acestea, chiar conceptul că
„eu sunt treaz” este unul fals. Sfântul Tukaram spunea că atunci când nu exista nici spațiu, nici apă, eu încă
existam ca Absolut. Ce-i Acela care-a pătruns peste tot? Este iubirea pentru că „ești”. Dacă continui să fii
Martorul conștiinței tale, nu-i nevoie de niciun ritual. Noi n-avem niciun control asupra viselor noastre;
similar, în timpul stării de veghe, totul se petrece automat. Tu ești doar Martorul. Atâta timp cât spui că „eu
sunt cel care face”, tu nu poți deveni Martor. Chiar acest vis al stării de veghe este fals. Vederea și văzutul,
amândouă sunt neadevărate.
Ființa interioară a aspirantului nu-i încă matură. De aceea el rătăcește în lume, cu înțelegerea lui verbală.
El trebuie să înțeleagă clar că tocmai starea lui de veghe este falsă. Asta ar trebui să-i fie convingerea. Îți
place să te consideri o formă umană. Cum de s-a ajuns aici? Ai compania conștiinței tale, deci a lumii. În
natura mea eternă nu există niciun fel de companie. Umblând în lume de colo-colo, tu te sprijini pe
Dumnezeu. În caz contrar, asta-i de nesuportat. Nu-i nimic diferit față de-a lua un băț în mână când treci
printr-o pădure, ca să capeți curaj.
Cel care nu știe că „este”, va lua vreodată naștere? El există anterior nașterii. Când nu există cunoașterea
de Sine, toate acțiunile sunt inutile. După realizarea de Sine, toate acțiunile sunt încă tot inutile. Ceea ce se
înțelege prin cuvinte este fals. Ceea ce mișcă este fals. Fie că urmezi ce-ai auzit, fie arunci totul. Nu spune
asta nimănui! Vor râde de tine.
Cel care știe că nu s-a născut, poate spune doar că „eu nu-s cel care face”. Sentimentul pe care-l cunoști
(Adevărul) este neadevărat. Am făcut eu ceva ca să vin aici? Am fost doar Martor. Martoru-i mai subtil
decât spațiul. Conștiința se comportă așa cum dorește. Ea a venit fără să știe. Este spontană. Tu nu ești
conștiința! Tu ești dincolo de ea! Cunoscătorul nu poate fi menționat prin cuvinte.
Adevărul nu poate fi văzut. El nu cunoaște dacă „este” sau dacă „nu este”. Cel care cunoaște nu poate fi
cunoscut. Sentimentul tău că „ești” va dispărea și el. Experiența ființei și-a lumii a venit la tine odată cu
conștiința-corp. Tu ai uitat că ești conștiința care cunoaște corpul. Consideri corpul ca fiind „eu”. Acest
lucru provoacă atașamentul de lucruri materiale. Tu ești Atman, Martorul.
Tu n-ai uitat Adevărul, așa că n-ai cum să ți-l poți aduce aminte. Cum poți să-ți amintești ceva ce n-ai
uitat? E ca și lampa care-i martor. În lumina ei, tu faci orice. Lampa nu-i preocupată de asta. Similar,
Absolutul nu-i preocupat de conștiință și nici de comportamentul rezultat. Cel care cunoaște asta este un
înțelept. Spiritualitatea înseamnă să-nțelegi sensul absolut al ființei tale și nu sensul a ceea ce-i văzut sau
simțit.
Veghea și somnul vin și pleacă automat. Tu nu poți schimba asta. Cunoscătorul n-are nicio legătură cu
aceste stări. El nu-i treaz și nici nu doarme vreodată. Veghea-i o formă microscopică de conștiință. Chiar și
asta-i greu de suportat. Cel care n-are experiența stării de veghe și de somn este principiul tuturor martorilor.
Poți să-i spui cunoașterea lui Brahman. Este propria ta cunoaștere. Fericirea și tristețea sunt părți ale
conștiinței tale. Jnani are un sentiment tăcut de a fi. El nu știe că-i un jnani.
Așa cum există dulceața în zahăr, tot așa există și iubirea de Sine în conștiință. Această asociere cu
conștiința-i tranzitorie. Pentru a o face suportabilă, trebuie s-o tratăm ca pe Dumnezeu sau ca pe Brahman.
Conștiința-i sămânța care poate crea un număr infinit de universuri. Fii prieten cu conștiința. Când ea va fi
mulțumită, ți se va dezvălui.
Nirupana 75
Tu exiști anterior oricărui gând pe care-l ai. Fii întotdeauna conștient de acest lucru. Ești anterior oricărei
experiențe pe care o ai. Când te retragi, ceea ce se vede și se simte va deveni gol. Experiența „Eu sunt” nu-i
cea a unui individ. Ea-i totalitatea. Nu poate fi schimbată. Pentru o persoană poate exista o cale de atac, dar
mai este asta posibil în cazul totalității? Experiența „Eu sunt” va dispărea în același mod în care-a venit.
Eu știu că experiența „Eu sunt” n-a fost cu mine. Mai știu și că experiența va dispărea. Eu nu-s Acela
care va dispărea. Dumnezeu (conștiința) nu poate rămâne în compania mea pentru totdeauna.
De ce-ți dorești în treburile tale lumești ca lucrurile să se facă mai bine? Asta-i o prostie. Va rămâne ceva
de pe lumea asta cu tine? Nu găsi vină în individ. Orice se întâmplă, se întâmplă datorită naturii timpului.
77
Un individ este neputincios. Pe măsură ce trece timpul, individul continuă să se schimbe. Nu poți schimba
situația.
Experiența pe care-am suferit-o eu este disponibilă tuturor. Identitatea mea nu se bazează pe imaginația
nimănui, ea există în mod natural.
Natura minții este să gândești. Ea nu se poate opri. De fapt asta se datorează pranei. Tu spui că mintea se
datorează impresiilor. Cu toate acestea, în realitate, ea-i fluxul pranei. Limbajul (cuvântul) este creat prin
prana. Prana-i mișcare; este forța vitală (chaitanya). Mintea-i șuvoiul limbajului; ea nu trebuie acceptată.
Trezirea lui kundalini prin cele șase chakre este acțiunea pranei. Dintre toate acestea, cine ești tu? Există
ceva care poate fi revendicat ca propriul tău drept?
Când nu mai există nicio individualitate, mai există vreo nevoie de-a gândi? Tu ești același azi ca și
înainte de naștere. Iubirea pe care toată lumea o are ca „Eu sunt” este Maya primordială – conceptul
rădăcină.
Nașterea-i cea mai rea robie. Eu am înghițit acest nod al nașterii. Cu înțelegerea divină, totul va pleca.
Nirupana 76
Au existat mari înțelepți. Totuși, ei n-au putut face nicio schimbare în conștiință, fiindcă au devenit una
cu Conștiința Universală. Această conștiință nu-i sub controlul nimănui, fiindcă ea n-a fost creată de nimeni.
A fost creată spontan și toate celelalte au urmat. Se spune că Dumnezeu se încarnează și că distruge răul, dar
asta nu se întâmplă cu bună știință. Se întâmplă spontan, la fel cum vara urmează iernii. Când răul abundă,
binele vine spontan în ființă. Cunoașterea de Sine este o chestiune de experiență. Ce-i totalitatea? Până când
nu se va înțelege că noi suntem la fel, nu vom primi satisfacția finală.
Sentimentul „Eu sunt” este Shiva și Vishnu. Totu-i creat prin conștiință. Fără conștiința ta nu există
zeități. Soarele-i la fel în fiecare zi, dar există nume pentru zile diferite. La drept vorbind, toate zilele sunt
duminică; conceptele sunt cele care le-au împărțit.
Insistă să afli de ce și cum a venit peste tine această conștiință. Restul n-are sens. Când există conștiință
în corp, există lumea. Conștiința-i Dumnezeu. Acela prin care totu-i cunoscut este conștiința lui Dumnezeu.
Este senzația că „ești”. Prin lumina ei este văzut totul. Lumea-i este rezultatul senzației că „ești”.
Parabrahman - Absolutul nu-i mulțumit de eforturile lumești. Pentru a ajunge la această stare, nu-i de
niciun folos nicio metodă. Astfel de mijloace nu sunt altceva decât multiplicarea conceptelor. Tu te delectezi
cu concepte, până când te înțelegi pe tine însuți. Ceea ce crezi sau ceea ce cunoști este un tip de
divertisment. Chiar și-n acest sens există valuri de suferințe și neplăceri. Te comporți conform cu ce-ai auzit
că ți se potrivește, dar asta-i complet fals. Imaginea ta despre tine, fie ea lumească sau spirituală, nu ești tu
în nicio clipă. În lume nu există nicio singură experiență care să fie adevărată și onestă. Orice imagine ai tu
în minte, ea nu-i adevărată. Nu poți fi așa la nesfârșit. Imaginea ta despre tine însuți și acțiunile tale sunt
necinstite. Nici copilăria, nici tinerețea nu rămân cu noi. Cunoașterea că „eu sunt bărbat” sau „eu sunt
femeie” este neadevărată. Memoria depinde de-un corp, dar este corpul un fapt cinstit? Există ceva veșnic în
lume? Există ceva cinstit pe lumea asta, ceva care să poată fi probat prin dovezi? Onorabilitatea în această
lume, are ea un standard dovedit?
Experiența conștiinței noastre este neadevărată și necinstită. Cum poate lumea care-i vitalizată de ea să
fie cinstită? Toate metodele spirituale sunt neadevărate. Și totuși conștiința a primit un statut divin.
Conștiința prin care tu știi că „ești”, durează ea pentru totdeauna? Nu. Prin urmare, înțelepții au pus
întrebarea „Cine sunt eu?”
Să ne amintim de organizațiile caritabile și de ritualurile pe care le facem. Își amintește cineva de câte ori
a urinat? Făcând această diferență, Sinele n-ar veni niciodată la vedere.
Krishna spune: „Tu poți veni la Mine dacă nu cauți compania unui înțelept”. Cu asta, conceptele se
topesc încet. Când căutătorul ajunge la adevărata sa natură, nu mai există nici cea mai mică idee, ca de pildă
„Eu sunt Brahman”.
Să întâlnești un Sadguru este un mare noroc. (Trei lucruri sunt cele mai importante: corpul omenesc,
dorința de realizare a Sinelui și întâlnirea c-un Sadguru.) Continuă să spui „Jai Guru, Jai Guru” în lăuntrul
tău. Vei înțelege și șoapta interioară va ieși la iveală. Îți vei vedea adevărata natură. În adevărata ta natură
(Absolutul) nu există nicio modificare, cum ar fi „sunt” sau „nu sunt”. Asta-i condiția unui înțelept. Trebuie
78
să-l înțelegi clar pe cel care-i în tine și care-ți oferă experiența fericirii și-a suferinței. Ai grijile tale, dar cel
prin care-s experimentate grijile nu-i etern. Adevărul etern nu poate fi uitat; de aceea jnani stă în tăcere. Lui
nu-i pasă deloc de publicitate.
Lasă toate astea să nu se teamă în tine. Înăuntrul tău ai încredere în Guru. Atunci, Acela care nu poate fi
descris, va fi mulțumit. Nu numi detașare, un dezgust temporar. Ești norocos că ai ocazia să asculți asta.
Dumnezeu este ca un băț făcut din credință, la fel ca bățul pe care-l porți pentru siguranța ta când mergi prin
pădure. Când îl vei recunoaște pe Dumnezeu, El te va sluji. Continuă să rostești mantra. Nu fii nerăbdător.
Conștiința-i reprezentată de picioarele Gurului. Ea-i un prieten nemaipomenit. Fii conștient de acest lucru și
păstrează tăcerea. Non-dualitatea înseamnă că oricine există sunt numai eu. Cel care trăiește așa este protejat
de toate.
Nirupana 77
Realizarea de Sine este o stare de mulțumire perfectă, atât lumească cât și spirituală. După aceea,
căutătorul nu mai are nevoie nici măcar de adevărata lui natură. Tu ai devenit un căutător, pentru că ești
flămând să-ți realizezi adevărata ta natură. Scopul (conștiința pură) are trei stări, de veghe, de somn și de
vis. Cel care cunoaște scopul se află dincolo de toate stările. Scopul are trei gune - Sattva, Rajas și Tamas.
Când vei avea realizarea, vei ști că ești mai înainte de starea de veghe și de somn. Stările alternative de
veghe și somn nu vor fi acolo permanent. Întrucât tu ești dincolo de ele, îmi poți să spune ce uniformă ai?
Practică meditația. Trebuie să trăiești cu convingerea că tu nu ești corpul, ci conștiința pură din corp.
Primăvara realizării de Sine va curge din interior. „Ceea ce Dumnezeu a creat este dat înapoi lui Dumnezeu.
Eu nu fac nimic.” Acesta-i semnul unui adorator sincer. Ceea ce motivează corpul este adevăratul adorator.
El are o inimă pură. El însuși este Dumnezeu. La început el își oferă trupul și conștiența lui Dumnezeu și
apoi rămâne ca pură conștiință.
Meditația înseamnă să te agăți de conștiință. Conștiința care apare dimineața este vederea sfântă a lui
Dumnezeu. Totu-i cunoscut prin conștiință. Când inima-i pură, tu spui: „Gurul este Sinele, El este totul.”
Adevăratul adorator n-are simțul de făptuitor. Conștiința este energia vitală a întregii lumi. Dacă nu poți
face practici spirituale, cel puțin menține în inima ta sentimentul pur că „Nu există niciun alt Dumnezeu în
afară de conștiința mea.” Asta-ți va fi de folos și ție și altora. Nu da atenție onoarei și recunoașterii. N-ar
trebui să existe nicio mândrie de genul „eu sunt un adorator cunoscător”. Niciodată să nu-ți faci publice
actele caritabile ori faptele bune. Folosește-ți în mod fericit corpul, dar nu te identifica niciodată cu el.
Păstrează mereu această conștientizare: „Eu sunt Văzătorul și niciodată cel care se bucură.” Atunci
calitățile rele vor cădea. Sentimentul pur din inimă n-ar trebui pierdut din vedere, chiar și cu prețul vieții
tale. Inspirația lui Dumnezeu este cea care ne-aduce aici. Continuă să meditezi. Atunci vei deveni convins
că orice există nu-i separat de tine.
Nirupana 78
Dumnezeu este conștiința pură ce locuiește în trup. Când corpul moare, prana pleacă. Cu toate acestea,
Atman nu pleacă nicăieri. Spațiul, pleacă el din camera asta în cealaltă? Nu, pentru că totu-i conținut în asta.
Când conștiința și prana se unesc, se simt durerea și plăcerea. Când prana se separă de conștiință, nu mai
există nicio experiență de durere și plăcere. Corpu-i făcut din mâncare. Ești tu de natura mâncării?
Când îți amintești că ești conștiința, Gurul este cu tine. Credința că tu ești o ființă omenească este un
păcat. Tu n-ai niciun început. Dumnezeu vine mai târziu. Dumnezeu își are sursa în Maya primordială.
Această sursă n-are niciun motiv. (Dumnezeu – manifestatul este creat din Absolut – nemanifestul.) Dorința
ta de-a continua cu conștiința este Maya-rădăcină.
Când nu există niciun corp, nu există niciun cuvânt. Atunci când nu există niciun cuvânt, nu există niciun
simțământ de felul „Eu sunt” sau „Eu nu sunt”. Există un verset: «Înainte de toate există o sămânță,
sentimentul „Eu sunt”.» Adevărata religie este de-a trăi ca Sine. Poți face ce-ți place, dar nu-ți identifica
niciodată conștiința cu corpul. Conștiința-i Sadguru. Amintește-ți că starea veghe care vine dimineața este
79
vederea sfântă a lui Dumnezeu. Ține minte asta zilnic, în timp ce lucrezi. Picioarele sfinte ale Gurului sunt
mișcarea Gurului. Asta-i adevărata ta natură.
În esența lucrurilor există o calitate, de pildă dulceață sau amărăciune. Experiența ta referitoare la
conștiința-sămânță este ființa ta. Esența corpului este sentimentul „Eu sunt”. Corpul tău este hrană pentru
conștiința ta. Destinul tău este rezultatul unor impresii gravate în tine. Toate acestea sunt concepte. Atman
este pur, dar El este legat de concepte. Conștiința-i atașată de calitățile ei. Este rezultatul Mayei. Este iubirea
pentru ființă. Epitetul guna-Maya este atribuit Sinelui din corp, conștiința-corp. Este la fel ca Dumnezeu.
Noi știm că iluzia primordială este că „suntem”. Ea-i calitatea Sattvei. Din cauza Mayei-rădăcină, vrem ca
ființa noastră să continue. Asta-i iubirea de Sine.
Paramatman, adevărata noastră natură, n-are astfel de calități. Maya este numele dat manifestării
conștiinței. Paramatman este anterior acestor calități; El este dincolo de timp, dincolo de sentimentul de
existență sau de absența existenței. (Conștiința pură se numește Dumnezeu. După realizarea de Sine, același
lucru se numește Maya.)
Nu există nicio diferență între vorbitor și ascultător. (Aceeași conștiință funcționează în amândoi.) Când
conștiința devine pură, ea se dezvăluie.
Incantația purifică prana. Prana purifică mintea. Când conștiința devine foarte pură, ca rezultat al unei
minți pure, ea se dezvăluie. O astfel de persoană se numește jnani. Conștiința, simțământul „Eu sunt” este
Gurul. Nu-l identifica cu corpul. El poate vedea spațiul, dar spațiul nu poate vedea conștiința, fiindcă ea vine
mai târziu.
Cea care acționează este prana. Când prana-i în corp, există calitatea cunoașterii. Odată ieșită din corp,
ea devine universală Pe măsură ce auzi asta, vei înțelege că moartea este un concept fals. Corpul realizat din
cinci elemente este produs din Maya primordială. Cu toate acestea, noi nu suntem corpul. Rămâi în tăcere
pentru un timp și meditează la Cunoscător. Mantra-i dată ca să facă mintea liniștită.
Nirupana 79
Cea mai mare nevoie a fiecăruia este propria lui ființă. Este conștiința creată prin cele cinci elemente. În
sine, ea-i falsă. Odată ce știi că totu-i neadevărat, înseamnă că orice faci tot neadevărat este. Acest lucru se
datorează faptului că tu n-ai nicio existență de drept. Faptul că totu-i zero depinde tot de „tine”. Fără tine,
cine va mai spune că-i zero? Poți să faci ce vrei, dar e fals.
Numai aici poți auzi acest tip de discurs. Restul învățătorilor spirituali te vor implica într-un fel de ritual.
Mulți oameni mari au fost faimoși în timpul lor. Mai există ei? Pot fi căutați azi? Tot ce-a fost creat este
fals. Tot ce n-a fost devine din nou ce nu este. Această cunoaștere nu-i utilă pentru cei care doresc să
trăiască și doresc să câștige ceva pentru ei înșiși. Ea-i pentru cei care doresc să-și realizeze adevărata lor
natură. Tu știi că „ești”, deci ai dorințe și nevoi. Acesta-i motivul pentru care vrei o soție, copii și multe alte
lucruri. (Conștiința pură este vidă și nu-i ușor să stai față în față cu ea. Pentru a scăpa din acest vid, oamenii
își umplu viața cu lucruri ca să se distreze.) Dacă lași la o parte toate dorințele, pasiunile și temerile, te vei
vedea clar pe tine însuți. Atunci te vei înclina până la pământ.
Iubirea ta pentru tine se întâmplă spontan. (Conștiința ta este de natura iubirii.) Tu vrei această
conștiință, dar în același timp n-o poți suporta. Pentru a o face suportabilă, tu faci o mulțime de lucruri.
Dacă-ți realizezi adevărata ta natură, ce mai poți face pentru tine? Brahman este cel care intră de la sine în
existență și tot la fel și iese. El este totul. Între timp, tu simți că ești făptuitorul. Cauza principală a
problemelor este faptul că tu știi că „ești”. Pentru a realiza conștiința, prana trebuie purificată cu adorare sau
incantație. După purificare, ne înțelegem pe noi înșine. După aceea noi nu mai avem nevoie de noi înșine.
Toate acțiunile au loc spontan. Cel mai mare dintre toate lucrurile vizibile sau invizibile este conștiința.
Ca ceva să se întâmple în lume, nu-i necesar ca „eu” să fiu acolo? Lumea va fi acolo doar dacă prezența
mea va fi acolo. Prima ta acțiune este să-ți protejezi conștiința. Întregul univers este conținut în conștiință.
Sursa conștiinței se află în cele cinci elemente. Nevoia ta de Dumnezeu este pentru a proteja cunoașterea că
„ești”. Moartea-i încetarea cunoașterii, nimic altceva. De fapt nu există moarte sau naștere. Numai
cunoașterea devine necunoaștere; asta-i tot.
Tu cauți, întrebând „Cine sunt eu?”, dar dacă nu există nimeni care să pună această întrebare, cine va
cerceta pe cine? La nivel absolut, o astfel de întrebare-i lipsită de sens. Este suficient să-ți amintești zilnic că
80
dovada lui Paramatman este conștiința ta. Este iubirea inițială, devoțiunea originală. Iubește-l și te vei
elibera de experiența fericirii și a nefericirii. Te-ai identificat c-o formă; totuși, conștiința ta-i fără formă.
Nu există niciun alt atașament ca iubirea de Sine. Ea-i Maya-rădăcină. Lumea vine în existență datorită
ei. Când cunoașterea „Eu sunt” este uitată, lumea dispare. Nimeni nu moare. Se spune că după moarte un
om virtuos merge în rai. Atunci unde se duce un măgar sau un șobolan? După prăbușirea corpului constituit
din cele cinci elemente, toate ființele ajung în aceeași stare.
Nirupana 80
Conceptul principal este simțământul „Eu sunt”. Este conștiința. Ține-te de conceptul de bază „eu sunt
viu”. Senzația ta „Eu sunt” este Dumnezeu. Nu uita asta, toată viața ta! Este la fel ca Maya. Ea semnifică
puterea lui Dumnezeu. Trebuie să fii convins că tu nu ești corpul! Tu ești conștiința! Toate numele lui
Dumnezeu aparțin conștiinței!
Un căutător n-are nicio formă. Cel care încă se mai identifică cu corpul este un aspirant. Trebuie să
existe convingerea că „eu nu sunt corpul”. Trebuie stabilit cu fermitate că „eu sunt doar conștiința”. Acesta-i
scopul fiecărui căutător: „Eu n-am nicio formă. Eu sunt în casă, dar eu nu sunt casa.” Tu spui „Eu sunt”, dar
poți să-mi dai unele informații despre tine, după ce-ai pus deoparte cuvântul „eu”? Cel care-i anterior
cuvintelor „Eu sunt”, este el o ființă omenească? Are vreo formă? Această cunoaștere n-are corp. Nu se
pune problema ca ea să fie bărbat sau femeie. Cu toate acestea, are un parfum. Conștiința-i mai înainte de
orice. Conștiința-i cea care-și amintește de Guru. Un căutător n-are nicio formă; la fel setea și foamea, nici
ele n-au nicio formă. Nu ți-am spus eu că tu nu ești corpul (chiar înainte ca trupul să moară)?
(Ca răspuns la întrebarea cuiva cu privire la astrologie, Maharaj a spus că efectele ei au fost adevărate
pentru că noi le-am crezut adevărate și ca urmare, am suferit consecințele. Dacă ne considerăm la fel de puri
și fără formă ca și conștiința, atunci mișcarea planetelor ne mai poate ea afecta în vreun fel? Universul cu
sistemul său planetar există în conștiința noastră.)
Cel care n-are nicio noțiune despre devoțiune sau despre Dumnezeu, este cu adevărat legat. Cel care-l
caută pe Dumnezeu, dorește eliberarea. Cel care urmează o metodă, este un căutător. El devine siddha, cel
eliberat.
Când vezi suferința din lume, tu simți durere fiindcă te consideri un individ. Individu-și bate capul cu
simțământul de „eu” și „al meu”. Totalitatea n-are o astfel de bătaie de cap. Dacă meditezi la „Eu sunt
întreaga lume împreună cu plăcerea și durerea ei”, atunci sentimentul tău personal de suferință va dispărea.
Conștiința împreună cu cele trei gune este aceeași la toate animalele. Ea este ființa. Sentimentul subtil
de-a fi treaz este identitatea manifestată a Mayei. Cele trei gune există în pântecele ei. Nimeni nu vrea
moartea. Asta înseamnă că această conștiința „Eu sunt” vrea să continue. Asta-i puterea Mayei. A vedea
conștiința subtilă înseamnă a vedea lumea cu nenumăratele ei ființe. Nu există nimeni care poate fi numit
făptuitor, creator ori distrugător. Sentimentul „Eu sunt” este cea mai înaltă devoțiune.
Atâta timp cât există frecare între prana și esența hranei, tu simți că „ești”. Când prana pleacă, ființa se
apropie de final. În corp, continuă frecarea dintre Sattva pură (calitatea cunoașterii) și prana. Acest lucru
creează cunoașterea „Eu sunt”. Când prana se separă, ființa dispare. Nimeni nu poate fi salvat din fălcile
morții, dacă toate astea nu-s înțelese.
Gunele Tamas și Rajas sunt implicate în activitatea de zi cu zi. Rajas este muncitorul, iar Tamas este cel
care se mândrește cu munca. Sattva este privitorul. Conștiința-i caracteristica esenței corpului hranei. Odată
ce prana părăsește corpul, tu nu-ți vei aminti că „ai fost”. Lumea și veghea nu-s diferite. Ca să înțelegi acest
lucru, urmează cuvintele Gurului. Conștiința ta manifestată trebuie să devină din nou nemanifestată.
Ține-te de conștiință, cel puțin înainte să adormi. Când te trezești, ține-te în același mod de cunoaștere.
Tu ești conștiința pură timp de câteva secunde după trezire, după care persoana devine trează. Conștiința
este cel mai sacru lucru din lume. Fără să faci nimic altceva, meditează la conștiință. Tu simți că ești corpul,
dar de fapt tu ești numai conștiința.
Nirupana 81
81
Ce folos au acei căutători ale căror minți nu-s stabile? Cel care are cea mai sinceră dorință în inima lui,
mai devreme sau mai târziu își găsește împlinirea.
Eu simt c-am fost prins fără să știu în capcana Mayei. Nu se datorează asta părinților mei, cei care-au
pretins nașterea celui fără de naștere? Faptul că m-am născut și că am părinți este defăimarea mea. De ce-ar
trebui să iau ca adevărat ceva ce s-a întâmplat fără ca eu să știu?
Gândul „Eu sunt” este o boală care-a venit spontan. Manifestarea conștiinței înseamnă că dintr-o dată noi
simțim că „suntem”. Din cauza acestei boli se spune că „eu sunt corpul”. Atman este manifestarea. Totuși
există identificarea cu corpul, cu grămada lui de dorințe și pasiuni. Ascultă toate astea. Eliberarea nu vine ca
urmare a vreunei acțiuni. Orice cunoști nu ești tu. Este necesar discernământul cu ochii deschiși. Simpla
credință oarbă n-o face.
Lumea noastră, cu cei vii și nevii, vine împreună cu ființa. Ființa-i identificată cu corpul. Dorința-
rădăcină există ca să continue cu egoul. Totu-i creat datorită turbulențelor gunelor. Restul urmează. Când
ființa dispare, nu mai rămâne nimic. Cel care știe că el nu-i trupul este cel iluminat. Nu există nicio durere
pentru el din cauza speranțelor, dorințelor, pasiunilor etc.
Ai observat cum ai devenit din copil, adult? Fără să știi, corpul tău crește. Simțurile tale nu pot urmări
starea anterioară turbulențelor gunelor. Totu-i creat din cauza lor. Înțelege asta și rămâi tăcut. Nu-i necesar
să vorbim despre așa ceva. Așa cum știi asta, vei ști și că universu-i neadevărat, că el este doar o aparență.
Această înțelegere trebuie stabilită ferm în minte.
Turbulențele celor trei gune dau naștere cunoașterii „Eu sunt”. Orice se vede prin ea este un vis. Visul se
numește lume. El a apărut fără niciun efort. Tu ce rol joci în toate astea? Un remediu ușor este să cunoști că
toate astea se întâmplă ca tu să-nțelegi ce-i conștiința. („Eu sunt conștiința, eu sunt Dumnezeu. Lumea este
în mine. Eu sunt mai înainte de orice. Eu sunt cunoscătorul ei.” - asta-i Jnana Yoga.) Să crezi că această
conștiință-i Guru și să-i prinzi picioarele este yoga devoțiunii.
Această cunoaștere „Eu sunt” a venit spontan și neinvitată. Ea n-a fost acolo mai înainte. Când dispare,
universul fuzionează în cele cinci elemente. I-a fost dat numele de Maya, principiul-rădăcină, pântecele de
aur etc. Tu trebuie să știi cine este, cum este și cui îi este cunoscut totul.
Existența noastră pământească este de-a ne satisface foamea care-i sub formă de speranțe, dorințe și
pasiuni. Turbulențele gunelor sporesc această viață trecătoare și populația crește.
Chiar cu toată bogăția ta, nu va fi pace. Odihna vine doar după ce-ai uitat de tine însuți în somnul adânc.
Tu uiți că „ești”. Pentru cine intonezi cântările devoționale? Meditează la Acela în virtutea căruia tu cunoști
lumea. Vei avea pacea sub formă de samadhi. Această pace nu vine prin cele cinci simțuri. Când îți vei
înțelege conștiința, vei ajunge să cunoști că tu ești chiar oceanul adânc al păcii.
Nirupana 82
Poți spune că Dumnezeu există sau nu. Faptul însă nu se va schimba. Cine spune asta? Cine spune că
Dumnezeu există sau că el nu există? (Conștiința noastră este adevăratul Dumnezeu.)
A fi realizat înseamnă a fi perfect tăcut. În somn adânc nu există nicio plăcere ori durere. Te simți bine
când vine somnul. Este la fel atunci când știi cine ești, moartea devine o ocazie de mare bucurie. Nu există
nicio moarte cu adevărat. Când cineva uită că-i „așa și așa”, atunci există eliberare. Ce-i Acela ale cărui
caracteristici sunt veghea și somnul? Acest lucru va conduce la starea de Absolut. Vei afla că cel care-i
cunoscătorul conștiinței este cineva foarte rar printre milioanele de oameni.
Ți-ai înțeles adevărata natură? Corpu-i constituit din material alimentar. Mintea, intelectul, egoul și
conștiința sunt forma pranei - forța vitală. Cunoscătorul nu face nimic. Atâta timp cât tămâia arde, există un
miros plăcut. Când ingredientele ei au ars, mirosul dispare. Similar, atâta timp cât esența din corp arde,
conștiința-i acolo. Există un parfum - iubirea de Sine. Cunoscătorul nu poate fi arătat. „Eu sunt” este
cunoașterea directă. El este totodată și rezultatul celor trei gune. Cel care înțelege acest lucru este cel care
cunoaște gunele. Sentimentul „Eu sunt” este rezultatul gunelor. Când cineva-l laudă pe Dumnezeu ca pe
cineva diferit de el însuși, asta-i cunoaștere indirectă. Când înțelege că orice există este numai el însuși,
asta-i cunoaștere directă. Prima fază are cunoaștere obiectivă. Mai târziu, nu mai există niciun obiect.
82
Cel care se concentrează asupra Sinelui său având credință în Guru devine liber de orice preocupări. Ce
este, tu ești. Nu-i necesară nicio altă cale de atac. Nevoia de-un remediu implică faptul că această conștiință
nu-i purificată. Devii fericit atunci când uiți de tine însuți. Niciun obiect exterior nu te poate face fericit.
Sensul acestor cuvinte este înțeles prin harul Gurului.
În somn, tu uiți de tine însuți. Trezirea vine automat. În mod similar, totul se întâmplă spontan. Singurul
lucru înălțător este credința în Guru. Asta-i în firea ta. Nu căuta măreția și durerea asociată. Nu accepta
concepte de genul „eu sunt așa și așa”. După ce-ai ascultat acest lucru, dacă încă mai suferi de durerea
identificării cu corpul, atunci cum te poate ajuta Gurul? Sunetul prin care tu ai luat la cunoștință de tine
însuți este prima stare fără cuvinte. Sensurile pe care mintea le aduce mai târziu sunt cele care determină cea
mai mare parte din durere. Un jnani este dincolo de toate acestea, el este doar Martorul.
Cel care-i veșnic pașnic, cât timp trăiește este un jnani. El este Brahman pur. Lumea a fost creată din
cunoașterea „Eu sunt”. Acest fapt este cunoscut prin lipsa gândirii. Este perfect. Rămâi tăcut. Când mintea
se va recunoaște pe ea însăși, tu vei afla că asta-i puterea cu care lucrează Dumnezeu. Când oamenii s-ar
putea să te ia ca pe-un Guru, să nu te lași tentat de onoruri. Dacă un așa-zis jnani îi subapreciază pe ceilalți,
vei vedea că lui îi lipsește cunoașterea.
Nirupana 83
În modul meu de abordare al spiritualității nu-i nimic de câștigat și nimic de pierdut; el este numai ca să
cunoști. Beneficiile n-au niciun folos, fiindcă tu n-ai nicio formă. Aruncă tot ce-ai înțeles. Pentru a dobândi
cunoașterea de Sine, păstrează numai tăcerea și discernământul. Tu nu ești corpul! Tu nu ești conștiința! Cel
care spune „eu nu sunt conștiința” trebuie să fii numai doar tu. Tot ce trebuie să știm este că această
conștiință vine împreună cu corpul și, în cele din urmă, ea uită că „este”. Nu există niciun astfel de lucru ca
moartea. Cum poți tu să fii conștiința trecătoare?
Krishna spune: „Eu sunt cunoașterea în toate manifestările. Sunt pretutindeni. Toate manifestările-s
manifestările Mele”. Există un șuvoi al conștiinței. Înțelepții vorbesc despre cum ESTE Cel care vorbește.
Când te trezești dimineața, sfânta vedere a lui Dumnezeu vine la tine pe neașteptate. Când îți vei da
seama de manifestarea ta vei înțelege că ceea ce se întâmplă este așa numai prin virtutea Aceluia. Ține-te de
conștiință. Nu există niciun alt Dumnezeu în afară de ea. Cunoașterea-i a Sinelui tău. Acest lucru este primit
cel mai bine prin ascultare. El este de cea mai mare importanță. Domnul din tine este prins de concepte. El
devine liber prin ascultare. Acest fapt îndepărtează toate obstacolele. Tu ești legat prin conștiința-corp.
Ascultarea taie identificarea cu corpul.
Fii convins că această conștiință din tine este mișcarea Gurului. Sentimentul „Eu sunt” vine atunci când
te trezești. Conștiința se ivește. Dumnezeu se manifestă ca sentimentul tău „Eu sunt”. Tu L-ai băgat în
belele, crezând că El e trupul. Conștiința ta-i adevărata ta natură. Predă-i-te ei. (Asta-i devoțiunea non-duală.
E adevărata meditație. Așează-te confortabil cu ochii închiși și nemișcat. Observă-ți ființa cu o minte pasivă,
până când uiți de conștiința-corp.)
Nenumăratele existențe nu-s nimic altceva decât manifestarea conștiinței tale. Tu te consideri a fi de
natura corpului. Cea care te face să crezi asta, nu-i puterea conștiinței? Maya și Dumnezeu există împreună.
Nu-s separați.
În yoga, practicanții iau prana prin cortexul cerebral (prin exerciții de respirație). Cu toate acestea, cea
mai mare yoga este cunoașterea de Sine. Cuvântul Gurului este manifestarea perfectă a lui Dumnezeu.
Numai cel luminat poate vorbi despre realizarea de Sine. Asta-i posibil numai atunci când sunt urmate
cuvintele Gurului: „tu ești fără formă, fără contur, tu ești conștiință pură”. Cele cinci elemente sunt curate și
pure. Atman este un rezultat al unității celor cinci elemente. Ele fuzionează în nuanța albastră a Absolutului.
Tu-i poți spune ideal sau ocean. Orice alegi, asta este! În starea de samadhi nu există niciun sentiment de
fericire. Bucuria se simte după ce samadhi se termină. Trebuie s-ajungi în punctul în care cuvântul Gurului
nu-i niciodată uitat.
Diferite alimente, din cauza calităților lor diferite, au efecte diferite asupra minții. În faza inițială,
aspirantu-i sfătuit să consume alimente simple. În cele din urmă, tu trebuie să realizezi că adevărata ta
natură nu-i atinsă de calitatea hranei.
83
Starea de echilibru este fără naștere. Cel care s-a născut are mișcare. Continuă să-ți amintești de Sine,
după care toate conflictele vor dispărea și va fi liniște. Asta-i cea mai mare venerare. Nicio experiență nu te
va păta. Tot ce văd și simt sunt doar eu. Este cunoașterea „Eu sunt”. Sinele-i dincolo de gândire. Primul
răsărit al stării de veghe, dimineața, este fără cuvânt. Noi suntem anteriori oricărui cuvânt. Puterea pranei
este Maya primordială.
Când cineva-i sârguincios, ca urmare a cuvintelor Gurului său toate dificultățile-s rezolvate. Ține-te bine
de cuvintele „Eu sunt Brahman pur”. Cu devotament persistent, Brahman va deveni Parabrahman.
Nirupana 84
Maya-rădăcină este iubirea însăși. Este iubirea de „a fi”. Tu vrei ca ființa ta să continue. Ea a fost creată
spontan. Procesul continuă. Iubirea-i creată prin iubire. Motivul pentru care ne întâlnim unii cu alții este
această iubire de Sine. Toată această mulțime a ieșit din iubirea asta. Maya primordială este oceanul iubirii.
Toate acțiunile se bazează pe iubirea de Sine. Dacă realizezi această iubire, atunci atașamentele tale pentru
lucrurile lumești se vor sfârși. Nu va exista nicio diferență între tine și lume. Lumea a fost creată în lumina
conștiinței tale. Nu vei întâlni mulți oameni care să spună acest lucru atât de deschis. Eu nu mă numesc
yoghin sau înțelept. Prin urmare, pot vorbi așa.
Când n-ai cunoașterea de Sine, poți merge la templu să te închini. Asta devine inutil atunci când îți
cunoști Sinele. N-ar trebui să existe dorințe, cu excepția celeia de cunoaștere de Sine. Ca să realizezi acest
lucru este nevoie de-o puternică dăruire. Toată dorința de învățare lumească va dispărea. Atunci vei ajunge
la adevărata ta natură. Te poți implica fericit în ceea ce-ți place. Dar asta nu va duce la descoperirea
adevăratei tale naturi. Dacă atitudinea ta-i fixată pe lucruri exterioare, nu vei avea această cunoaștere.
Krishna spune: „Uitând totul, trebuie să mă venerezi doar pe Mine.” Fii stabil în Sinele tău. În prezent,
doar asculți. Când vei avea parte de experiență, vei cunoaște. Unde există devotament, există iubire. Unde
există iubire, există devotament. Atâta timp cât ne luăm ca trup, va rămâne deosebirea dată de „eu” și „al
meu”. Înțeleg că „Eu sunt”. Asta-i conștiința. Venerează conștiința cu devotament non-dual. Ea-i înțeleasă
în trup; mișcarea se datorează pranei.
Urechile nu ascultă. Cel care-ascultă prin urechi nu-i o ființă omenească. La drept vorbind, cel care
ascultă este de natura lui Dumnezeu. Este strălucitor în sine. Tu crezi altceva din cauza corpului. Trebuie să
te ții tot timpul agățat de conștiință. Lumina Sinelui precede alte lumini. Ea n-are nicio formă, deci nu-i nici
mare, nici mică. Așadar ea-i atotpătrunzătoare. Iubirea-i fără formă. N-are corp.
Atâta timp cât există prana, Văzătoru-i Sinele. El nici nu vine, nici nu pleacă. Tu ești în corp, dar nu ești
corpul. Ești conștiința pură, forța vitală pură. Lumea-i doar lumina conștiinței. Starea originală este
„Unitatea”. Acest lucru trebuie doar înțeles corect. „Eu sunt conștiința” - asta trebuie să-ți fie convingerea!
Toate numele-s numele mele. Cel mai bun adorator este neclintit în convingerea că el nu-i corpul. Toate
nevoile tale se vor încheia odată cu realizare de Sine. Altfel nu vei fi mulțumit, chiar de-ai fi împăratul
întregului univers.
Nirupana 85
Observă cum funcționează conștiința pe cont propriu. Nu te amesteca cu intelectul tău în treaba ei.
Continuă să privești. Tu crezi că știi, dar nu ești ceea ce cunoști. Tu ești cel căruia i se întâmplă cunoașterea.
Doar asta ESTE. FIINȚA. Orice se întâmplă, doar ființei i se întâmplă. Mai întâi trebuie să existe
convingerea că tu nu ești o făptură omenească.
Nu există nimic de felul timpului. Există doar conceptul tău de timp. Dacă acest lucru-i înțeles, atunci
conștiința-corp nu te va afecta.
Conștiința-i sămânța. A încolțit și-a crescut. A devenit lumea. La început, adoratoru-l venerează pe
Dumnezeu. Mai târziu, el îl lasă să plece. Conștiința nu poate fi aruncată și nici nu poate fi reținută. Este
„tu”. Dacă totu-i Sinele tău, ce arunci și ce păstrezi? Deci, cine va ține pe cine? Parabrahman este dincolo
84
de iluzie. El este secretul secretelor. Este cunoscut printr-o stare fără gânduri. Dacă te gândești la El, ești
înfășurat în concepte. Tu vrei ca această conștiință să fie mulțumită și fericită. Cu toate acestea, adevărata ta
natură-i ascunsă datorită conștiinței-corp. Perfecțiunea vine doar odată cu realizarea de Sine. Zilnic,
conștiința-corp aduce moartea mai aproape. Făpturile omenești suferă din cauza falsului concept de naștere
și renaștere. Odată ce Adevărul este înțeles, nu mai e nevoie de concepte.
Atman locuiește în corp. El este dincolo de concepte. (Paramatman nu știe dacă El „este” sau „nu este”.)
O persoană trebuie doar să-nțeleagă că ea nu-i de natura unei făpturi omenești. Ea-i doar conștiința ce
trăiește-n corp. Imaginea universului este pictată din lumina conștiinței. Ea-i adevărata noastră natură. N-are
nevoie de ritualuri. După ce ne cunoaștem demnitatea, trebuie să ne comportăm într-un mod onorabil.
Acțiunile, oricât de atent sunt ele executate, sunt imperfecte, câtă vreme se bazează pe conștiința-corp. Ele-s
clădite pe dorința de-a avea o viață mai bună. Tot ce există este natura lui Atman în corp. Conștiința-i
dincolo de memorie, dincolo de cuvinte. Uită că ești o făptură omenească. Dacă te consideri o făptură
omenească, atunci ție ți se vor aplica toate legile omenirii. Ai convingerea că tu ești Atman perfect.
Devoțiunea-i în mod natural acolo. Ea-i originară și atotstrălucitoare. Este conștiința. Este iubirea de-a fi.
Nu te identifica cu corpul. Nu spune că „eu sunt așa și așa” etc. Nicicând ea nu poate fi comparată cu vreo
cunoaștere obiectivă. Ține-te de cuvântul Gurului. Nu-i nevoie de lumină și întuneric, veghe și somn, sete și
foame. Asta trebuie să-ți fie absolut de clar. De când a apărut în mintea ta conceptul că „eu sunt o
persoană”, tu ai depins de aceste lucruri.
Când nu exista nimic, cel care cunoștea nimicul era Paramatman. El n-a avut niciodată vreo dorință.
Atunci de ce-i nevoie de ceva? Nu pentru protecția corpului? Protejează-ți corpul prin toate mijloacele. Dar
e un mare păcat să te consideri trupul! Acel păcat va fi spălat doar dacă tu crezi că nu ești trupul.
Cunoscătorul nu-i creat. Convingerea că tu n-ai moarte este experiența nemuririi. Cel care, aflându-se în
corp, nu l-a cunoscut pe Guru, va avea parte o moarte groaznică. Convingerea trebuie să vină fără rostirea
vreunui cuvânt. Pentru cel care urmează cuvântul Gurului, timpul morții este timpul nemuririi. Această
ocazie nu poate fi descrisă în cuvinte.
Continuă cu ritualurile care țin fericită mintea omului de rând. Altfel s-ar putea să fii excomunicat. Cu
toate acestea, nu-i permite impresiei din inimă să fie ștearsă. Gândește-te la singurătate, fără să folosești
vreun cuvânt. Ideea conștiinței-corp este că „cel care se naște, va pleca”. Chiar în timpul luptei, Arjuna nu
și-a pierdut starea de samadhi.
Pentru a se distruge gândirea greșită din minte este necesară amintirea mantrei. După ce impuritatea
cade, conștiința va fi clară, la fel ca o bijuterie în palmă. După respingerea tuturor cuvintelor, adevărata
natură, care-i fără formă și fără nume, va deveni tăcută. Când mintea-i purificată, conștiința-i văzută clar.
Conștiința înseamnă guna Sattva, cea care-i simțitoare de sine.
Calitățile celor cinci elemente curg sub formă de minte, în conștiința ta pură. Toate acțiunile omenești se
fac prin cele cinci elemente. Pământu-i magazia lor, deci viața răsare de acolo. Esența pământului este
corpul subtil - simțământul „Eu sunt”. Fără hrană nu există nici prana, nici conștiință. Ca să-ți vezi
identitatea ta adevărată, observă-ți corpul. Cunoscătorul celor cinci elemente este Paramatman. El este
dincolo de cele cinci elemente. Este dincolo de gândire. N-are nevoi.
Când te vezi ca Sinele Suprem, creația colosală alcătuită cu cele cinci elemente se va reduce la
dimensiunea unui atom. Meditează la ce erai tu mai înainte de forma-corp. Atâta timp cât te afectează ceea
ce vezi și simți, înseamnă că n-ai realizat cunoașterea Sinelui Suprem. A fi perfect liber înseamnă să n-ai
nicio dorință și nicio așteptare pentru ceva mai bun. Sinele Suprem nu-i conștiința, El este Cunoscătorul
conștiinței. Cel care înțelege acest secret devine Sinele Suprem. Corpul se va prăbuși. Atunci de ce să ne
pierdem perfecțiunea identificându-ne cu el? Durata de viață-i limitată. Timpul se va termina odată cu viața.
Această experiență va pleca. Ceea ce-i cunoscut trebuie să plece. Cunoscătorul nu poate fi cunoscut. „Tu nu
ești asta!” trebuie să fie convingerea ta. Ține ferm în minte că ceea ce-i uitat nu ești tu.
Nirupana 86
Dacă simți c-ai înțeles ce s-a spus aici, atunci ce crezi tu despre tine? Acest corp este format din cele
cinci elemente. Cuvântul asociat corpului este de natura spațiului. Dacă înțelegi asta, suferința și fericirea ta
85
se vor sfârși. Însă fiecare obicei moare greu. La fel este și cu obiceiul conștiinței-corp. Odată ce s-a renunțat
la el, treaba-i gata.
Imaginea apare și apoi dispare. Nimic nu durează. Asta se numește Maya. Conștiința ta-i o flacără ce
depinde de hrană. Este la fel ca arderea tămâiei care depinde de ingredientele ei. Tămâia se stinge după ce
ingredientele ei au ars. Focul moare. S-a dus el în rai sau în iad? Starea ta actuală se datorează conștiinței-
corp. Trebuie înțeles acest lucru. Orice vine la tine se întâmplă prin intermediul celor cinci elemente și se va
contopi în ele.
Mai pot exista întrebări atunci când ești dincolo de corp și de minte? Gândurile-ți aparțin ție sau minții
tale? Ele nu-s gânduri „tale”. Când te cerți cu cineva, nu-i mintea ta cea care se ceartă? Dacă nu te identifici
cu cearta minții, înseamnă că cearta nu s-a întâmplat niciodată.
Brahman îl înțelege pe Brahman. Făptura omenească, însă, nu-l poate înțelege pe Brahman. Când tu vei
deveni una cu Brahman, nu vei putea vorbi. De dragul lui e necesar cel puțin un fel de dualitate. Această
separare-i mintea și modificările ei. O persoană prinsă într-un vârtej se sufocă și se îneacă. Cel care se
scufundă în adâncul vârtejului iese afară. Noi suntem prinși în vârtejul minții. Plonjează adânc în minte ca
să ieși din ea.
Toate metaforele și clasificările există doar ca să convingă mintea. Ele fac parte din cele cinci elemente.
Adevărul există dincolo de metafore. Mai întâi vine Maya sau iubirea de Sine. Din ea-i creată lumea cu cele
cinci elemente ale ei. Apoi noi putem spune că „suntem”. Adevărul este dincolo. Conștiința-i creată spontan.
Ea nu trebuie identificată c-o anumită persoană. Ea are nevoie de suportul corpului. Conștiința-i iubirea de
Sine. Este atomică și totuși devine la fel de mare ca și universul. Lumea apare odată cu conștiința. Doar
cineva rar se gândește la modu-n care a apărut conștiința. Un adevărat adorator vede prin ființa sa.
Atâta timp cât tu n-ai devenit tăcut, nu există nicio experiență a stării fără minte. La realizarea acesteia,
chiar și-un prost devine un mare înțelept și-i venerat de oameni. Te atașezi de cunoscut și nu observi
Cunoscătorul. El este dincolo de conștiință. El este revelat prin rostirea mantrei dată de Guru. Când îți vei
înțelege conștiința, atunci vei ști că tu ești dincolo de ea. Mintea-i Maya și gândurile-s mintea. Samsara
(îndatoririle și activitățile zilnice) care-i atât de înfricoșătoare pentru oamenii de rând îl slujește pe
adevăratul adorator. Unde există conștiință, există energie. Ea-l servește pe căutător. Corpu-i hrană pentru
conștiință. Fă fericită conștiința prin devoțiunea ta neclintită și astfel îți vei realiza adevărata ta natură.
Atunci va exista pacea eternă.
Grijile tale te hărțuiesc. Dacă vrei să le pui capăt, venerează-ți conștiința. Ea se instalează în același
punct în care apare. Când repeți „Guru, Guru”, Gurul lăuntric este mulțumit și ți se dezvăluie.
Nirupana 87
Toți suntem născuți din aceeași specie, dar la naștere, caracteristicile noastre-s diferite. Asta-i din cauza
combinației celor cinci elemente. Prin urmare, stilul limbajului fiecăruia este diferit. Planurile celor cinci
elemente noi le îndurăm ca destin.
Scopul fiecăruia este același, dar există opinii diferite. În somn adânc, cu toții suntem la fel. De îndată ce
ne trezim, începe diferențierea. Simțământul „Eu sunt” este caracteristica conștiinței. Când apare forma, este
pregătită și esența celor cinci elemente. Asta înseamnă că-i generată conștiința. Când vine sfârșitul, se stinge
și ea. Dar nu-i sfârșitul meu. Jnani este separat de conștiință. Tu cunoști un jnani după numele și corpul lui,
dar și prin ce-ți spune el. Ca să-l cunoști direct, trebuie să-ți depășești conștiința. Atâta timp cât mintea cu
modificările ei continuă să rătăcească, înseamnă că nu ești pregătit pentru realizarea de Sine.
Să crezi că trupul este eu însumi este ignoranță. Identitatea mea fără corp este nemărginită. Conștiința se
consideră corpul. Acesta-i păcatul. Corpul are în el prana, iar conștiința-i o caracteristică a pranei. Când
prana părăsește corpul, conștiința dispare. Ignorantul spune că persoana-i moartă. Corpu-i hrana care
susține prana și conștiința. Conștiința-i Guru. Prana implică cuvântul, discursul. Ele depind reciproc una de
alta. Împreună, ele sunt numite Prakriti (creația) și Purusha (observatorul). Chiar cuvântul Gurului este
prana. Conștiința-i Guru. După ce-ai înțeles asta, cum te mai vezi pe tine însuți? Crezi că ești corpul, nu-i
așa? Comportamentul tău este rezultatul celor cinci elemente. Comportamentul celor cinci elemente se
numește destinul tău.
86
Orice se întâmplă este ca un vis. Până când sunt înțelese conștiința și prana, există dorințe. Dorința-i
rădăcina robiei. După realizare, tu treci dincolo de nevoi. Du-ți la bun sfârșit relațiile lumești, în cel mai bun
mod posibil. Slujește-ți membrii familiei, tratându-i ca pe Dumnezeu. Nu te aștepta la niciun folos. Trebuie
să-nțelegi guna și prana foarte clar. Apoi vei transcende imediat conștiința cu calitățile ei cu tot. Vei fi cu
adevărat mulțumit. Cea mai mare dorință este dorința de-a trăi. Conștiința din corp este regele – Sinele.
Suflul vital sau prana este servitorul. Practica face ca totul să fie posibil. Fă-ți un obicei din a spune că „eu
nu sunt corpul”. Asta nu se va întâmpla dintr-odată.
Nirupana 88
Vineri, 26 ianuarie 1979
În bățul de tămâie există foc, există fum și există parfum. Cu trupu-i la fel. Corpu-i bățul, prana-i focul,
iar conștiința-i parfumul. Prana-i vibrația esenței corpului, care-i esența hranei.
Din cauza conștiinței-corp, o soție are nevoie de-un soț și viceversa. Corpu-i temporal. Cunoscătorul nu-i
temporal. Le poți da nume ca Purusha și Prakriti. Scopu-i același. Este sentimentul „Eu sunt”. Ce acțiuni ai
întreprins tu mai înainte de a-ți cunoaște corpul sau mama? Ce acțiuni conștiente ai făcut ca să devii așa cum
ești? Ce fel de sadhana ai de gând să faci? Care-i identitatea ta personală? Căreia dintre identitățile tale ar
trebui să-i ofere Dumnezeu binecuvântările Lui? Există vreo formă pe care-o poți numi ca fiind strict a ta?
Te vei întoarce pe drumul pe care-ai venit. Rămâi așa cum ești. Doar observă ce-a fost acumulat.
Se plânge cineva de-un ceas care s-a oprit? Asta înseamnă doar că timpul s-a oprit. Trebuie ca sfârșitul
acestui timp să te facă nefericit? Când o persoană moare, timpul se termină. Trebuie să jelești asta? Ceea ce-
ți dă ființă este cu tine chiar aici. Atunci ce rost are să mai hoinărești? Există vreun loc special în lume unde
poți fi găsit? Oprește-te aici și gândește-te la asta.
Krishna spune: «Odată cu apariția sentimentului „Eu sunt”, am văzut că totul am fost eu.» Fără conștiință
nu există nimic. În conștiință locuiesc un număr infinit de universuri. Cu toate acestea, nici măcar o singură
celulă din ea nu-i adevărată și eternă. Identificându-te cu trupul, tu te aștepți să-l cunoști pe Brahman? Te
cerți cu cuvintele pe care le-auzi. Adevăratul tău corp este corpul subtil al conștiinței tale microscopice.
Când conștiința ta ajunge la final, lumea va înceta să mai existe.
A observa continuu această conștiință înseamnă să te predai Gurului. Înseamnă să-ți concentrezi energia.
Să te predai Sadgurului înseamnă să renunți la conștiința-corp, să renunți la individualitate. Amintirea
conștiinței noastre este meditație. Este la fel ca și picioarele Gurului. Ea duce la realizarea de Sine. Cel care
realizează asta este la fel ca picioarele sfinte ale Sadgurului.
Atman este conștiența, strălucirea. Lumina apare și apoi dispare. Există cu adevărat vreo naștere sau
moarte? Tu spui că te cunoști pe tine însuți. Asta nu-i pentru că știi deja că „ești”? Așadar, gândește-te
numai la conștiință. Unde tu, tu însuți, n-ai nicio existență, cine poate spune că lumea există?
Știi tu că această conștiință a ta face continuu fotografii prin cuvânt, atingere, forma, gust și miros? Ea-i
automată. Tu nu știi cum se întâmplă asta, însă te mândrești în mod fals cu așa-zisele tale acțiuni. Totul se
întâmplă spontan, deci nu te mai mândri că ai fi vreun făptuitor.
Nirupana 89
Nicio cunoaștere din această lume nu-i cinstită, pentru că lumea-i în continuă schimbare. Întreaga
experiență lumească este necinstită (trecătoare). Poate că te-ai considerat că ești „așa și așa”, dar această
identitate nu va rămâne mereu aceeași. Eu mă cunosc doar prin Sinele meu. Ceea ce-i cunoscut nu-i cinstit
(de durată). Chiar și Acela, în virtutea căruia se cunoaște, tot necinstit este. Pe măsură ce trece timpul, vei
înțelege asta. Cunoscătorul nu s-a născut niciodată. Dumnezeu este creat din materialul adoratorului. Cum
se încarnează El? El își ia forma prin conștiința adoratorului. Nimeni nu-ți va spune asta. Nu te încurca în
modificările minții tale. Doar fii în compania conștiinței tale, sentimentul „Eu sunt”. Conștiința a venit peste
tine pe neașteptate. Ea-ți hrănește Sinele, la fel și lumea. După ce-asculți asta, încă mai rătăcești din loc în
loc?
87
După ce credința devine fermă, consolidată de-o singură convingere, toate nenorocirile devin tolerabile.
Conștiința din corp este Gurul. Pentru un om de rând, devoțiunea non-duală este foarte dificilă. Prin urmare,
conștiința trebuie venerată ca fiind Gurul. Nu mai e necesar niciun alt Guru. Ea-i de natura iubirii. A venit
fără să te întrebe. Mai întâi știu că „Eu sunt”, după care totul ajunge să fie cunoscut. Toate treburile din
lume-s făcute din iubirea de Sine. Cea care acționează și conduce treburile lumești este guna Rajas. Cea
care înregistrează ceva ca făcut de „mine” este guna Tamas. Mișcarea Sinelui universal se joacă ca Maya.
Guru-i conștiința care-a venit la tine fără știre. Tu nu l-ai înțeles pe Guru, de aceea-ți iubești corpul. Energia
lui vitală protejează corpul. El face totul din iubire de Sine. Este sursa luminii. Este conștiința. Consider-o
ca fiind Guru și venereaz-o. Din cauza condiționării tale, tu nu te vei putea închina Sinelui tău. Prin urmare,
adoră-l pe Guru. Credința ta în Sine este credința ta în Paramatman. Asta-i non-dualitatea.
Numai prin practică poți rămâne într-o stare în care mintea nu mai pălăvrăgește. Când este văzut un
lucru, fotografia lui este făcută automat. Asta-i abilitatea Mayei. Conștiința pură e martorul pasiv. Totu-i
cunoscut ei. Ea-i iubirea ta de Sine. Venerează acea iubire ca pe Guru. După aceea, în tine va apărea
realizarea, întocmai cum dintr-un boboc apare o floare. Tu nu-i poți urma cuvântul Gurului, fiindcă ești
sclavul minții tale. Se poate să fii tăcut fără cuvinte, dar asta se obține încet, prin practică. Când cuvântul
devine tăcut, este starea Sahaja (naturală) samadhi.
Natura ta este cea a Sinelui din toate ființele. Toate-s manifestările tale. La început spațiul de vis emană
din tine; mai apoi, tu te miști în el ca un individ. Toate acestea se întâmplă spontan. Sinele universului este
cunoașterea „Eu sunt” sau starea de veghe care-a venit peste tine. Venerează cunoașterea care ascultă
cuvântul Gurului și predă-i-te ei.
Nirupana 90
Oamenii repetă numele lui Dumnezeu în diferite moduri, așa cum sunt învățați. Conform experienței
mele, dacă mantra-i rostită cu respirația adecvată, mintea devine tăcută și rezultă starea de samadhi
Chiar și atunci când Arjuna lupta în război, pacea lui n-a fost zdruncinată. Fără pace nu există samadhi.
Pacea care rezultă din realizarea Sinelui este adevărata samadhi. Restul sunt construcții mentale. Cunoaște
că tu că nu ești corpul sau mintea sau prana și rămâi tăcut. După aceea, acțiunile realizate de organismul
corp-minte nu te vor mai afecta. Cui i s-a întâmplat nașterea? La cine vine bătrânețea? Gândește-te la asta.
Toate obiceiurile bune și rele vin odată cu corpul și ele pleacă tot odată cu corpul. Dar tu nu ești corpul.
Atâta timp cât te consideri a fi un corp, va exista o senzație de bărbat sau femeie, senzație însoțită de durere
și plăcere. Toate calitățile depind de conștiința-corp. Adevărata noastră natură n-are calități.
Adevărul suprem, Paramatman, n-are castă sau crez. Cel care-i Cunoscătorul recunoaște acest lucru și
păstrează tăcerea. Dacă eu îți spun să faci un ritual, îl vei face, dar el nu-ți va fi de niciun folos. Suferințele
tale sunt din cauza conștiinței tale, nu din cauza lumii. Cunoașterea care poate fi vorbită este de natura
ignoranței. Orice acțiune din lume este doar divertisment. Dacă nu uiți de distracția asta, nu va fi pace.
Adevăratul jnani nu vede lumea la fel de adevărată. Un jnani n-are nicio problemă din a acționa sau nu. Prin
urmare, nu se poate spune nimic despre gospodăria lui. Doar spunând, „eu nu sunt corpul, eu nu sunt
mintea” nu-i suficient. Trebuie știut ale cui sunt calitățile corpului și-ale minții. Numai cunoașterea verbală
n-o va face.
Conștiința din corp este caracteristica esenței hranei. Ea va dura atâta timp cât esența-i acolo. Toate
lucrurile sunt conținute în conștiință. Prana și conștiința apar din esența hranei. Cât timp vor dura ele?
Conștiința prin care tu experimentezi lumea nu-i veșnică. De fapt nimic nu-i creat cu adevărat!
Desparte-te de conceptul că tu ești cel care făptuiește, după care fă ce vrei. Așa cum un diamant taie un
alt diamant, la fel trebuie folosită conștiința ca să treci dincolo de conștiință. Niciun alt instrument nu va
servi acestui scop. Ține-te bine de acela prin care experimentezi frica. (Conștiința creează dualitatea care
provoacă frica. Ca să scapi de dualitate, trebuie să fii una cu conștiința, asta rezultând în realizarea de Sine.
După aceea, cine-i acolo ca să mai experimenteze frica?)
După ce-asculți asta, poate că nu-mi vei mai vedea fața din nou. Totuși, dacă asta-ți dă realizarea, vei
veni fugind de departe și te vei prosterna în fața mea. Poți rătăci toată viața în căutarea Adevărului, dar
numai conștiința ta te va elibera. Ea te va elibera de toate nevoile tale. După aceea nu va mai fi nevoie de
Dumnezeu.
88
Trebuie să te eliberezi de conștiință. Ea-i Maya primordială. Nu-i o stare permanentă. Dacă cineva
înțelege timpul, frica va dispărea definitiv. Pentru a eradica nenorocirile, îmbrățișează-l pe Acela prin care-s
cunoscute nenorocirile. Acela prin care tu cunoști totul este reprezentat prin picioarele Gurului. Meditează
la asta. Cele trei gune-și fac treaba, dar tu ca individ pretinzi că ești făptuitorul. Această individualitate
trebuie abandonată. Tu crezi că acționezi, dar asta se întâmplă automat. Vei ști că totul se întâmplă de la
sine. Tu nu faci nimic. Așa ți se pare doar ție. Ceea ce nu se realizează prin meditație va fi cunoscut prin
discriminare.
Cel care-a creat corpul cunoaște remediul. Ce pot face doctorii? Fără să te sprijini pe nume sau formă, fii
doar una cu conștiința ta. De fapt nu s-a întâmplat nimic și totuși tu vezi fenomenul lumii. Este o
caracteristică a conștiinței tale. Fii atent la asta!
Nirupana 91
Nu te poți gândi la natura Sinelui. Noi nu putem niciodată să cugetăm la noi înșine. Un remediu simplu
pentru acest lucru este să-ți tratezi conștiința ca pe Guru. Ea-i mulțumită când este venerată astfel.
Convinge-te de asta, spunându-ți că ești Brahman. Urmează asta ca pe cuvântul Gurului. Nu există nimic la
fel de perfect precum realizarea de Sine. Nu există nimic la fel de imperfect precum conștiința-corp.
Cuvântul Gurului este următorul: „Eu sunt fără formă, fără păcat, eu sunt conștiința pură”. Un adevărat
adorator n-ar trebui să acorde importanță la ceea ce spun oamenii. El ar trebui să fie ferm înrădăcinat în
realizarea de Sine.
Nirupana 92
Duminică, 11 februarie 1979
Tu ești anterior gândului. Cum pot apărea gândurile, dacă tu nu exiști dinaintea lor? Tu exiști înaintea
stării de veghe. Ea te cuprinde dimineața, lucrează de-a lungul zilei și noaptea doarme. Într-o bună zi, starea
de veghe va adormi pentru totdeauna.
Învățătura mea este unică. Ea nu-i de niciun folos celui care se consideră pe sine însuși trup. Ceea ce
asculți acum este cel mai înalt tip de meditație.
Care-i înțelesul vieții? Niciunul. Ea există fără niciun motiv. Este ca și cum ai urina. Tu ești doar martor.
Chiar dacă viața-i înțeleasă ca fiind cunoașterea Sinelui, cunoașterea dobândită nu-i adevărată. Nu va
rămâne niciun vestigiu a ei. De îndată ce prana pleacă, vei fi ca și când n-ai fi existat niciodată.
Absolutu-i acolo pentru totdeauna. Cunoașterea „Eu sunt” vine peste Absolut. Ea-i sursa suferinței.
Acest „Eu sunt” este cunoașterea. Ființa ta-i neadevărată. Asta-i esența spiritualității. Majoritatea oamenilor
sunt interesați de treburile altora. Nimeni nu se gândește la el însuși. Unii-l caută pe Dumnezeu care-i
nelimitat. Cu toate acestea, sămânța lumii este conținută în conștiința minusculă. Nimeni nu se gândește la
asta.
Conștiința se numește Chidakash (spațiul din interior). Cunoașterea lumii nu există în afara conștiinței.
Somnul, transa și moartea implică uitarea conștiinței noastre. Moartea-i ceva de temut. Uitarea-i natura
conștiinței. Sursa ambelor lumi (de veghe și de vis) este ființa ta. Totuși conștiința ta-i sezonieră. Ceea ce-i
dincolo de ea este adevărat și etern. Nu răni pe nimeni prin cuvintele tale. Nu neglija pe nimeni. Când totu-i
neadevărat, ce așteptare mai poate exista? Sau dacă-i vorba de-așa ceva, ce-ar trebui neglijat?
Nirupana 93
Duminică, 18 februarie 1979
Datorită influenței Maya, tu spui „eu sunt corpul”. De fapt nu există niciun astfel de lucru ca Maya (ea
este iluzorie). Asta face ca un individ să se mândrească cu corpul. Atât corpul cât și acțiunile lui sunt
89
trecătoare. Această viață lumească trebuie îndurată, fiindcă mintea-și asumă responsabilitatea. Compania
corpului și-a minții n-au fost acolo mai înainte și nu vor fi nici în viitor.
Corpul conține conștiința pură și strălucitoare. Ea n-are limite. Sub influența Mayei, conștiința s-a
identificat cu corpul. Anterior unei astfel de credințe, ea-i fără formă, fără gândire, ea este Absolutul. După
ce-a crezut altceva, tot ce se petrece este înșelător. Conștiința este Absolutul nediferențiat. O mică
modificare în ea creează lumea. Sinele vede totul, simte totul; cu toate acestea, El nu poate fi văzut sau
simțit. El cunoaște acțiunile minții, dar nu-i mintea.
Dacă există convingerea că tu nu ești corpul, atunci vei înțelege că întreaga lume este motivată de
propria ta cunoaștere. În Absolut s-a ivit un concept și el este Maya. Dacă există o experiență a suferinței,
există și-o nevoie de fericire. Dacă ai convingerea că tu nu ești corpul, atunci nu există nicio experiență a
suferinței sau a fericirii. Atâta timp cât mintea-i acolo, nevoia-i și ea acolo. Paramatman n-are nicio vrere.
Când nu există nicio experiență a minții, tu ești cu adevărat tăcut. Sunt cu adevărat tăcuți oamenii care fac
un jurământ de tăcere?
Adu-ți aminte în inima ta că nu există niciun alt Dumnezeu în afară de conștiința ta. Apoi, pe plan
exterior, te poți comporta cum dorești.
Nirupana 94
Conștiința-i în robie atâta timp cât ea-i identificată cu corpul-minte și cu prana. Când se realizează pe
sine, ea nu mai este în robie. Cel care spune, „eu nu-s corpul, eu nu-s mintea, eu nu-s prana”, nu-i legat de
același lucru. Cel care cunoaște prana, în clipa morții se simte foarte vesel. Orice-i cunoscut dispare. Cel
căruia îi este cunoscut nici nu vine, nici nu pleacă.
Cel care înțelege acest lucru știe ce înseamnă „naștere”. Cel care-a discernut corect conceptul de naștere,
nu suferă din cauza ei. Acum, spune-mi cine s-a născut? Tu sau dorințele? Un jnani știe răspunsul. Știe și
jiva aflat în robie, dar el este prins în conceptul că trebuie să îndure și mai mult. Jnani nu poate fi descris
prin cuvinte. Nu-i nici bărbat, nici femeie. N-are nicio formă. Cel care cunoaște asta nu poate fi înțeles.
Conceptele de naștere și renaștere sunt pentru oameni ignoranți. Dorința-i de natura spațiului. Deci cine
s-a născut? Prana vine din spațiu, mintea apare din prana și tu te identifici cu mintea. Când s-a înțeles că
„eu” nu-s un obiect, se știe că ceea ce se vede nu-i „eu”. Totul există în spațiu. El va lua forma conceptelor
pe care tu le-o dai.
Maya primordială este de natura spațiului. Prin urmare, ceea spun eu este ignoranță. Totuși, tu poți să
spui că-i de natura cunoașterii adevărate. (Asta înseamnă că, în final, este dincolo de cuvinte.)
În timpul somnului nu există nicio minte. Există doar prana. Când mintea apare și devine vizibilă, tu o
numești vis. Mintea nu poate spune nimic nou sau original. Nu poate decât să repete ce-a învățat. Tu ți-ai
pus singur ștreangul minții în jurul gâtului. Un jnani nu face asta.
Trebuie să aflăm cine creează conceptele. Renunță la tot, lasă să se piardă vorba și cântul „Jai Guru, Jai
Guru”. Nu se știe ce-ți va împlini El.
Nirupana 95
Joi, 01 martie 1979
De fapt, prana-i susținută de calitatea gunei Sattva (ființa). Hrana-i necesară ca ființa noastră să țină
flacăra arzând. Lumina acestei flăcări este conștiința noastră.
În meditație, un punct al gunei Sattva devine vizibil. Odată ce el este văzut, toate păcatele ajung la un
sfârșit. Acesta-i semnul realizării de Sine. Când el este văzut, toate impuritățile (păcatele) sunt spălate. Atâta
timp cât există uniunea dintre hrană, apă și suflul vital, tu simți că „ești”. Nu va mai fi la fel dacă unul dintre
elemente lipsește. Ca să înțelegi toate acestea nu-i de niciun folos să ai un filozof pe post de Guru. Este
necesar să ai un Guru care înțelege natura Sinelui.
90
Mintea nu poate ajunge la Atman. Mintea este limitată la corp. Experiența corpului și-a minții apar
simultan. Atman se dezvăluie pe Sine numai atunci când corpu-i uitat. Omul devine liber prin îndepărtarea
conștiinței-corp.
În cazul în care calitatea gunei Sattva este impură, conștiința-corp trebuie să fie acolo. Conștiința-corp
pleacă atunci când Sattva-i purificată.
Nirupana 96
Mintea depinde de gânduri. Conștiința este dincolo de gândire. Conștiința apare din ignoranță (starea
primordială – Absolutul). Ignoranța devine cunoaștere. Când cineva părăsește corpul, cunoașterea se retrage
în ignoranță. Cel care recunoaște acest lucru este un siddha. (Aici, cuvântul „cunoaștere” înseamnă
conștiință, iar cuvântul „ignoranță” înseamnă Absolut – anterior manifestării.)
Datorită contactului cu Maya, această iluzie se numește Dumnezeu. Și el este tot Maya. Nu există nicio
iotă de adevăr în această lume. Mulți oameni studiază yoga, care-i îmbinarea cunoașterii cu ignoranța. În
cele din urmă, totu-i ignoranță. Trebuie să înțelegem că însăși conștiința-i ignoranță.
Când nu există conștiință, nu există timp și viceversa. Care-i înțelesul timpului? Dacă nu există
conștiință, se mai poate recunoaște timpul?
Tu ești puterea care face continuu fotografii celor cinci elemente. Nu faci niciun efort pentru asta. Așadar
nu există niciun făptuitor. Poți să spui că n-ai nimic, dar nu te ai tu pe tine însuți? Cunoașterea-i sursa
ignoranței și viceversa. Banda înregistrată se repetă. Are ea vreo inteligență? Exact așa se întâmplă și cu
impresiile înregistrate în conștiința ta încă din copilărie, ele vorbesc. S-a înțeles asta? Banda și conștiința ta
sunt din aceeași categorie.
Faptul că ne-amintim de noi înșine este principala boală. Ea duce la gândire și realizează toate treburile
lumești. Timpul, Maya și Brahman (manifestarea) sunt aceleași. Paramatman nu-i de natura conștiinței. El
este vijnana perfectă, pură, anterior conștiinței. Nu se naște dintr-un pântece. Experiența stării imperfecte
are nevoi precum foamea, setea etc. Acesta-i modul în care ea-i recunoscută. Bucuriile sunt acolo atâta timp
cât există Maya de forma conștiinței.
Nirupana 97
Joi, 08 martie 1979
Jiva înseamnă conștiință. Ești neliniștit fiindcă te crezi a fi de natura corpului. Corpu-i o păpușă făcută
din mâncare. Mintea a recurs la convingerea că tu ești de natura corpului. Ca rezultat, tu trebuie să suferi tot
felul de nenorociri. La drept vorbind, mintea n-are nicio existență individuală. Luând-te ca trup, te
retrogradezi zi de zi. Nici chiar această deteriorare nu-i reală. Toate acestea se numesc Maya. Faptul că
trăiești frica ar trebui să te determine să afli cine ești tu în toate astea. În corp nu există nicio persoană ca
atare. În corp există prana, există conștiința. Adevărata ta natură este Sinele și nu corpul.
Gurul nu-i un individ, el este conștiința manifestată și atotpătrunzătoare. Consideră că identitatea este
conștiința fără formă și fă-ți treburile. Motivul pentru care devoțiunea față de Guru dă eliberarea este că cel
care ajunge să știe asta este liber. Mintea nu poate niciodată să înțeleagă Sinele. Când mintea încearcă
regulat să găsească Sinele, ea dispare în acest proces. Maya a combinat corpul cu conștiința. Ceea ce-i
vizibil are formă și culoare, dar Văzătorul n-are nici formă, nici culoare.
De ce la bătrânețe memoria dă rateuri? Fiindcă conștiința, calitatea gunei Sattva începe să se dizolve. Noi
trebuie să știm ce-am fost mai înainte de-a auzi ce suntem acum. Comportamentul nostru este rezultatul
caracteristicilor esenței hranei. Reține, te rog, că mintea curge în funcție de calitatea hranei. Tu ai un mare
atașament față de conștiința ta. Activitățile lumești sunt desfășurate ca să ne putem tolera ființa. Cel care are
convingerea că el este Atman, nu va simți niciodată nimic, chiar dacă asupra lui sunt îngrămădite o mie de
mizerii.
91
Nirupana 98
Jnani știe ce-i veșnic și ce nu-i. Acest lucru trebuie înțeles prin discernământ. Ceea ce-i înțeles de minte
trebuie discriminat în continuare. În acest proces, se înțelege că-i vorba despre corpul brut și corpul subtil.
Jnani se gândește cu discernământ la guna Sattva, la cunoașterea „Eu sunt” sau conștiința. După aceea, el se
stabilizează în adevărata sa natură. Corpul brut este format din hrană. Conștiința curge din esența hranei;
simțământul „Eu sunt” apare din conștiință. Acesta-i instrumentul pentru o discriminare corectă. Jnani știe
că și ea-i tranzitorie.
Cel care discerne despre timp nu-i legat de timp. El cunoaște timpul. El este înainte de ceea ce știe sau
simte. Atâta timp cât tu crezi că moartea-i reală, înseamnă că n-ai ieșit din coconul conștiinței. Căutătorul
trebuie să se convingă mai întâi că el nu-i corpul. Până atunci nu poate face discriminări.
Cum poate el, care nu-i corpul, să fie pătat? Chiar dacă există o fericire aparentă, suferința-i îndurată prin
conștiința-corp. Fără conștiința-corp tu ești fericit chiar și-n suferință. Ești eliberat. Egoul înseamnă
identificarea cu corpul. Deoarece spațiul nu pleacă de aici până dincolo, nici Sinele nu merge nicăieri. El
este peste tot. Acolo unde nu există discriminare, moartea-i reală. Însă pentru un jnani ea nu-i reală. Egoul
este cel care realizează acțiuni, luând corpul ca fiind natura sa.
Dacă unui om i se spune că va naște un copil în două zile, el nu va fi afectat (fiindcă știe că nu-i posibil).
În mod similar, cel care știe că el nu-i corpul, nu se teme niciodată de moarte. Parabrahman nu vine și nici
nu pleacă. El este infinit. Brahman (cu calități) trebuie să vină și să treacă prin toate. Jnani discerne cu
privire la tot. Ființa lui în corp este una accidentală. Ca Sine, el pătrunde în interior, în exterior și peste tot.
De exemplu, vasele pot fi mari sau mici, dar spațiul din ele este același. Gândește-te în mod corespunzător
la acest lucru, câtă vreme mai există încă prana în corp. Atâta timp cât corpul și prana-s unite, există
experiență. Un jnani știe că el nu-i ceea ce poate fi cunoscut. El este Cunoscătorul. Un jnani știe asta. Tu nu
ești conștiința, nici ceea ce-i experimentat prin conștiință. Ca să înțelegi asta, discerne în mod corect.
Cel care se identifică cu ceea ce-i spune mintea este un păcătos. Se află în în sclavie. Parabrahman n-are
identitate. El este dincolo de tot. Compania conștiinței se va sfârși la fel cum apune soarele, la fel cum se
termină și copilăria. Observă conștiința. Venereaz-o cu iubire și acordă-i statutul de Dumnezeu. În cele din
urmă, tu vei convins că ești Sinele. Numai asta-i calea spirituală, Adevărul Suprem.
Nirupana 99
Ai acceptat robia trupului și, prin urmare, ești legat de acțiunile lui. Paramatman este fără robie. De la
nașterea corpului, tu ai tot acceptat concepte. Te ții prins foarte strâns de ele. Conceptul originar este „Eu
sunt” sau „eu sunt treaz”. Din cauza acestui concept există un sentiment de timp. Odată ce conceptul inițial
„Eu sunt” este dovedit neadevărat, vei realiza că tu ești fără naștere și fără moarte. Există milioane de
încarnări ale conștiinței în fiece clipă (ceea ce vedem, vizualizăm și ne imaginăm sunt încarnările conștiinței
noastre). Se spune că viitorul celui care moare este hotărât de gândurile lui din ultimul moment. Acest lucru
este valabil pentru o persoană ignorantă care crede că-i corpul.
Ce-i un jiva? Ce-i o persoană? Este ființa. Este fără formă. Conștiința se naște; ea are caracteristica
materiei. Este esența hranei. Pură. Din cauza corpului, ea pare a fi poluată. Sensul simplu al Parabrahman
este Acela care-i dincolo de tot ce se vede sau se simte. El este veșnic și adevărat. Există vreo experiență a
asocierii Sale? El este dincolo de spațiu. Neschimbat. În somn profund, are cineva experiență spațiului? Cel
care se schimbă este cel consumat de timp. Orice se întâmplă se datorează calității conștiinței. Paramatman
nu poate face bine sau rău. În adevărata mea natură, nimic nu poate fi schimbat. Paramatman nu-i nici
cunoaștere, nici non-cunoaștere. El n-are nicio iotă de informații. Cel care practică devoțiunea este de natura
eternă a lui Parabrahman.
Dacă există lumina soarelui, pentru soare nu există nicio nevoie de-a vedea. Lumina soarelui nu-i
separată de soare. Similar, totul vine în ființă din conștiința mea. Eu însumi sunt Parabrahman, Cel Perfect.
Toate lucrurile se întâmplă în spațiul conștiinței. Așteptarea, dorința, frica, nașterea, moartea există
împreună cu mintea. Ele apar odată cu simțământul „Eu sunt”. El vrea să continue. Conștiința creează cerul
92
măreț pe care-l vedem. Spațiul conștiinței a venit de la sine. Cu toate acestea, eu sunt Parabrahman. Sunt
desăvârșit.
Gândește-te la corpul tău. Venerează-ți conștiința. Când îți venerezi corpul, imperfecțiunile abundă. Cel
care devine una cu conștiința lui trebuie să obțină o experiență a stării de-a fi a tuturor martorilor (cea de-a
patra stare). Lumea și conștiința ta nu sunt separate. Starea ta de veghea și natura lumii sunt la fel.
Amintește-ți bine că Atman, cunoașterea și lumea sunt același lucru. Cugetă cu privire la faptul că această
conștiință-i văzută ca fiind lumea.
Se acordă importanță nașterii corpului pe care tu-l numești ca fiind al tău. Are cineva curajul să spună că
„întreaga lume-i propria mea formă, natura mea”? Datorită calității gunei Sattva (conștiința), starea de
veghe vine ca „Eu sunt”. Datorită faptului că ea-i văzută pentru o lungă perioadă de timp (durata de viață a
cuiva), tu devii intoxicat. În cele din urmă, starea de veghe devine greu de suportat. Ca să cunoști secretul
conștiinței, tu trebuie să devii foarte familiarizat cu ea. Conștiința din timpul visului și cea din starea de
veghe este aceeași. Este un proces material. După ce-a cunoscut în mod corespunzător toate cele trei stări
(de veghe, vis și somn), cel care trăiește în cea de-a patra stare este Brahman pur. Este nevoie de dăruire
totală pentru a realiza asta.
Nirupana 100
Joi, 22 martie 1979
Cel care are convingerea de nezdruncinat că Guru este Paramatman își realizează natura sa veșnică fără
niciun efort. Umilința și capitularea te fac să-ți realizezi natura ta interioară. Când atenția ta-i deviată spre
adevărata ta natură, mintea dispare. Poți să te închini, dar amintește-ți că tu ești Acela care-i anterior
acțiunii. Sentimentul tău „Eu sunt” este anterior. Sentimentul de individualitate va dispărea; sentimentul pur
al ființei va rămâne. Poate că practici devoțiunea, dar ea trebuie îndreptată spre Acela care cunoaște
conștiința. Când mintea dispare în timp ce ești treaz, Cunoscătorul conștiinței este dezvăluit. Mii de oameni
practică devoțiunea. Cel care atinge ținta are un singur scop.
Când nu există niciun Cunoscător, cum mai poate funcționa cunoașterea? Tu ești conștiința. Sprijinul ei
este Sadguru. El este anterior conștiinței. El este atotpătrunzător. Fără El, cine va cunoaște conștiința? Când
conștiința-corp dispare, dispare și individualitatea. Sub îndrumarea Gurului, adoratorul realizează că el nu-i
nici mintea și nici corpul. El este cunoscătorul organismului corp-minte. El atinge Dumnezeirea. Guru-și
poate manifesta adorația ca o persoană obișnuită, dar el este eliberat de iluzie. El nu vede nicio diferență
între el însuși și Dumnezeu.
Cât timp există legătura cu organismul corp-minte, există frica de moarte. Pentru tine nu există moarte.
Atunci de ce-ar trebui să existe vreo frică? Cea mai înaltă formă de devoțiune este să ne amintim ce-am
auzit de la Guru. Cel care-și pierde natura de jiva, câștigă natura lui Shiva. Chiar dacă duce o viață
lumească, el se află în slujba Gurului său.
Este o boală să-ți numești trupul ca fiind Sinele tău. Întreaga ta viață lumească (copiii, bogăția și
dorințele) sunt doar divertisment, câtă vreme nu-i nimic de câștigat și nimic de pierdut. Dacă ești un
adevărat adorator, Maya va lua diferite forme și te va sluji. Cu devotament, îndoielile sunt eliminate. Dacă
conștiința nu-i în trup, atunci trupul, nu-i el un cadavru? Toată activitatea aparține conștiinței și nu Mie
(Cunoscătorul).
Cuvântul există datorită simțământului „Eu sunt”. Datorită conștiinței, limba are puterea de a gusta. Fii
un adept al naturii cunoașterii de Sine. Ce meditație ai de gând să faci? Cel care meditează și acel ceva la
care se meditează una sunt. Ascultă cum trebuie, ține minte și cugetă la asta. Înțelege-ți atașamentul față de
lucrurile lumești.
Nirupana 101
Noi ne întâlnim aici datorită binecuvântărilor Sadgurului. Acest lucru nu poate fi înțeles cu conștiința-
corp. Pentru a sluji la picioarele Gurului (propria noastră conștiință), aspirantul trebuie să fie sfânt și
93
purificat. Cel care trăiește în conștiința-corp nu va ajunge să bea nectarul picioarelor Gurului. (El nu-și va
realiza propria conștiință.) Aspirantul n-are formă. Cu toate acestea, datorită luminii sale, lumea devine
vizibilă. Când vezi un vis, prin ce lumină-l vezi tu? Conștiința căutătorului este aceeași cu picioarele sfinte
ale Sadgurului.
Conștiința ta n-are naștere. Existența ta ca pură conștiință este starea de Guru. Când ucenicul o acceptă,
el se naște ca Dumnezeu. Înainte de asta există o naștere a corpului. Când Guru te-a inițiat și ți-a spus că „tu
nu ești corpul”, ți-ai părăsit natura omenească chiar în acea clipă. Acum nu vei mai avea nici o naștere.
Totu-i este cunoscut prin conștiința ta. Ea-i centrul universului. Fără Guru, conștiința nu se poate realiza.
Dacă n-ai timp, amintește-ți de cuvântul Gurulu cel puțin înainte să mergi la culcare. Trebuie să venerezi
conștiința ca pe picioarele Gurului. Toate lucrurile din lume-s create din iubirea de Sine.
Nirupana 102
Miercuri, 28 martie 1979 Gudi Padva, Ziua Noului An în Maharashtra
Noi suntem conștienți astăzi că „suntem”, dar ce se va întâmpla cu această conștientizare în viitor? Cei
care mor în timp ce se identifică cu trupul trebuie să capete o altă naștere (conform scripturilor). Oricare-ar
fi conceptul care există în clipa morții, se întâmplă în consecință. Dar nu-i aceeași situație în cazul cuiva
iluminat. Nu-i experiența mea, așa că eu nu vorbesc despre renaștere. Cel care-a realizat totalitatea n-are
naștere sau moarte individuală. Ca totalitate, Atman n-are ființă. Ființa vine odată cu corpul, care-i hrană.
Cauza existenței ființei este neînsemnată. Totuși, ea-i responsabilă pentru renaștere. Jnani știe asta.
Tu n-ai experiența propriei tale nașteri. Dacă vorbești despre nașterea altei persoane, va fi oare adevărat?
Această cunoaștere există ca să explice modu-n care s-a format himera. Toate celelalte cunoștințe dobândite
sunt false.
Maya apare din conștiința-corp. Iubirea față de „Eu sunt” este Maya. Unora le este greu s-asculte acest
tip de cunoaștere. Este nevoie de-o mare putere interioară.
Conștiința pură este peste tot. Când nu-i în corp, ea n-are nicio cunoaștere a existenței sale. Poate spațiul
să aibă experiența respirației? Cuvintele și semnificațiile lor creează o varietate de dorințe. În loc să te uiți în
afară, dacă te uiți înăuntru vei fi repede eliberat. Nu întreba pe alții despre asta. Trebuie să discerni. Când
există discernământ, există detașare.
Muncești din greu ca să-ți câștigi existența. Ce înseamnă să trăiești? Nu-i o încercare de a-ți continua
ființa? De ce suferă omul atâtea greutăți? Nu pentru a-și perpetua ființa?
Conștiința-i insuportabilă. Cu asta vine teama de a-o pierde. Prin urmare, există și suferință și frică.
Toate lucrurile lumești sunt create ca să facă conștiința suportabilă. Este nevoie să ai un soț, o soție, un
copil, mâncare etc. Prin urmare, iubirea pentru ființa noastră este una inadecvată. Iubirea de Sine vrea să
continue. Asta-i marea iluzie – iubirea de Sine a devenit cauza creării universului. Când viața se sfârșește,
ne mai pasă de ce se întâmplă cu lumea? Dacă simți nevoia să înțelegi asta, cu siguranță că așa va fi.
Cunoașterea spirituală de bază-i simplă, dar oamenii se implică inutil în ritualuri dureroase. Când nu
există ființă, corpu-i un simplu cadavru. Adevărata ta natură este dincolo de descriere. Ea nu poate fi
cunoscută, dar există. Este Sursa a tot ce există. Conștiința a apărut și va dispărea. Asta-i tot. Ce altceva mai
vrei să știi?
Dacă te stabilizezi în adevărata ta natură, nevoile de bază-ți vor fi furnizate automat. Nu va trebui să faci
niciun efort pentru ele. Guru-i dezvăluie discipolului propria sa demnitate. El îl inițiază pe cel care s-a
predat. Sensul mantrei este „Eu sunt Atman, eu nu sunt corpul”. Este la fel ca ceremonia de numire a nou-
născutului. Părinții dau naștere corpului. Sadguru dă naștere conștiinței. El pune marea sămânță în inima
discipolului. Cel care percepe cuvântul Gurului devine Dumnezeu.
Limba ta n-are gust propriu. Prin urmare, ea poate recunoaște alte gusturi. În mod similar, conștiința-i
fără concepte. Este pur și simplu o iluminare. Singurul lucru cinstit din lume este cuvântul Gurului: „Eu
sunt Brahman”. Există ceva în corp prin care știi că „ești”. Acest lucru nu poate fi înțeles fără harul Gurului.
Tu te străduiești să alini corpul. Când îți redirecționezi eforturile către realizarea de Sine, devii nemuritor.
Nirupana 103
94
Joi, 29 martie 1979
Natura Sadgurului este eternă și infinită. Rama, Krishna, Hari etc. sunt toate numele Sale ornamentale
(aceste nume aparțin conștiinței în formele lor de corp).
Când conceptul de naștere-i dovedit neadevărat, atunci tot ce vine împreună cu nașterea este tot
neadevărat. Guru-i Parabrahman. După înțelegerea acestui lucru, te agăți lăuntric bine de asta și devii de
natura Gurului. Odată ce corpul subtil este retras, nu mai există niciun concept de moarte. Ce rămâne este
principiul fără naștere. Prin harul Gurului, conștiința-corp și sentimentul de făptuitor dispar. Odată înțeles și
absorbit acest lucru, nimeni nu-l mai pierde.
Harul Sadgurului înseamnă manifestarea conștiinței Sale. Conștiința are un sentiment de individualitate
din cauza corpului. Acest sentiment dispare și ceea ce rămâne este totalitatea.
Natura lui Brahman este conștiința. Atâta timp cât există un corp subtil există și egoul. Când el este
distrus, nu mai există nicio naștere. Conștiința-corp ste înlocuită de Infinitul universal. Starea Parabrahman
și harul Sadgurului sunt una și aceeași. Asta înseamnă să-ți realizezi propria ta natură. Tu devii Ceva
conform cu ce-ai auzit. Atunci, asupra ta se coboară harul Sadgurului. Noi nu suntem nimic altceva decât
natura Sadgurului. Conștiința din corp umblă de colo-colo, acceptând diferitele concepte din lume. Cel care
și-a păstrat atenția asupra cuvântului Sadgurului va primi cu siguranță harul Său. Natura Sadgurului va
deveni deschisă și clară. Vei ști că tu și Guru una sunteți.
Experiența lumii și visul vin prin corp. La urma urmei, ce-i acolo în corp? Odată cu această cunoaștere,
corpul subtil cade și ceea ce rămâne este adevărata natură. Acum căutătorul nu mai are individualitate și nici
conceptul de naștere. Cel care n-a realizat asta trebuie să se comporte în conformitate cu natura timpului.
Durata de viață de la naștere până la moarte este un sezon care trece, timpul. Toate experiențele tale depind
de timp. Așa că înțelege asta odată pentru totdeauna, înainte ca viața ta să se termine! Jnani ia ziua doar ca
pe-o clipă. Toate lucrurile se fac prin măsurarea clipelor.
Tu în ce formă vrei să te păstrezi? Ceea ce ești acum este ceva doar sezonier, deci temporar. Dacă
înțelegi natura timpului, atunci îl vei transcende. Toate acestea se vor fi clarificate prin cuvântul Gurului. În
tine conștiința zbârnâie continuu. Observ-o doar!
În timpul perioadei de ignoranță este necesară eliberarea. După ce primești cunoașterea de Sine, acea
eliberare te slujește. Acest lucru se întâmplă cât timp mai există o ușoară urmă de individualitate.
Individualitatea depinde de timp. Cunoscătorul timpului este Sadguru. Cel care depinde de timp nu devine
niciodată eliberat de griji. Cunoscătorul timpului n-are nevoie de vreun termen de viață. Beatitudinea
înseamnă realizarea naturii noastre atemporale adevărate. Experiența ta de timp există între zorii conștiinței
și apusul ei.
Sadguru-i adevărata ta natură. Ceea ce o persoană se consideră a fi este de natura timpului. Este sensul
lui „tu” și „al tău”, nimic altceva. Și totuși așa ceva nu există! Fii foarte tăcut. Nu te deranja să dobândești
sau să renunți la ceva! Doar mintea se naște, nu tu.
Nirupana 104
Oamenii obișnuiți nu pot obține realizarea de Sine. Ei se văd ca trupuri. Cu excepția cazului în care
conștiința-corp este eradicată, conștiința de Sine nu poate apărea. Faptul este că impuritatea corpului brut nu
poate afecta conștiința din corp. Totuși, aceeași conștiință se mișcă în formă de corp. Orice fericire aparentă
de care se bucură cineva devine sursă de nenorocire.
Sinele se identifică cu corpul și El își pierde perfecțiunea. Atâta timp cât există un concept de naștere,
există și suferință. Conștiința-i fără formă, pură și sfântă, dar ea-i încărcată de conceptele de ego și naștere.
Cel care-i dezgustat de treburile lumești devine detașat. Datorită identificării cu trupul, ea s-a amestecat cu
cele cinci elemente. Cunoașterea din trup este vederea sfântă a lui Dumnezeu. El este cel care te face să
înțelegi că ideea nașterii este falsă. El zdrobește sentimentul de individualitate.
Conștiința-i ocupată cu multe gânduri. Sub îndrumarea Gurului, trebuie s-o întorci spre ea însuși. Cel
care înțelege că nu există nicio diferență între conștiința sa și Guru devine iluminat. Când cineva crede că el
nu-i corpul, primește harul Gurului. Conștiința-i infinită și nelimitată. Atunci cum poate ea să aibă moarte?
95
Prin harul Gurului, nașterea trupului devine nașterea lui Brahman. Apoi căutătorul uită că-i un anume
individ.
Chiar și atunci când jnani este atotpătrunzător, el încă mai are o dorință. Cunoașterea trebui să
progreseze mai departe. Jnani continuă să caute pe cineva demn să primească cunoașterea și s-o dea mai
departe. Toți suntem devotați lui Dumnezeu. Devoțiunea față de Dumnezeu este devotamentul față de Sine.
Totul se face pentru a perpetua simțământul „Eu sunt”. Potrivit cuvântului Gurului, dacă te închini
conștiinței fără formă vei fi nemuritor și indestructibil. Vei înțelege că adevărata ta natură este
Parabrahman.
Are Sinele nevoi, cum ar fi alimente, soție, copii sau toate astea sunt pentru adorator? Sinele-i confundat
cu forma corpului. Cei care cunosc Sinele au pătruns în manifestare și au depășit-o. Ei sunt Parabrahman -
dincolo de formă și calități. Dacă tu ai realizat Sinele, atunci ritualurile, religiile, magia neagră sau albă,
blestemele sau fantomele nu mai au nicio importanță pentru tine. În schimb, ele se întorc și-i lovesc pe cei
care le direcționează asupra ta. Acela care se joacă c-un jnani își aduce nenorocire asupra lui însuși. Dacă tu
crezi în acel ghicitor, înseamnă că n-ai dobândit încă cunoașterea de Sine.
Lumea a fost văzută în vis. Tot în vis a apărut și propriul tău corp. Într-un final, visul s-a sfârșit și lumea
a dispărut. Ce s-a întâmplat cu Cel care-a văzut visul? Și-a văzut el cadavrul întins acolo jos? El n-a venit și
n-a plecat. Atman nu-i prana. Recunoaște acest fapt. Nu va fi de ajuns dacă-l memorezi. Ce-i acolo în corp,
datorită căruia noi știm că „suntem”?
Trebuie să practici devoțiunea față de Guru (devoțiunea non-duală). Fii vigilent. Pregătește-te să vezi
fericirea ultimului moment. Pentru alții, acesta-i un eveniment îngrozitor.
Nirupana 105
Joi, 05 aprilie 1979 Ziua de naștere al Domnului Rama
Când s-a născut Rama, el nu-l cunoștea pe Parabrahman. Gurul său Vashistha l-a învățat că el era
Parabrahman, fără început și fără sfârșit și că nu era corpul. Tu trebuie să cunoști nașterea lui Rama prin
devoțiune directă. Ființa ta-i încarnarea lui Rama. Toate făpturile vii au ființă. Toate activitățile lumești
există pentru trecerea timpului. Ele nu-ți sunt de niciun folos. Cel care spune „eu sunt pe moarte” face o
mare greșeală. Cea care vorbește despre Rama este conștiința ta. Cel care realizează nașterea lui Rama nu-i
lovit de moarte.
Acela care-i anterior oricărei amintiri, Acela care-i simțitor de Sine este adevărata natură a lui Sri Rama.
Sentimentul tău că „ești” este vederea sfântă a lui Sri Rama. Aceea datorită căreia știm că „suntem” este
yoga (uniunea) lui Sri Rama. Parabrahman s-a uitat pe Sine, dar prin harul Gurului El s-a realizat pe Sine.
Picioarele sfinte ale Sadgurului sunt una cu Sri Rama. Atman, Sinele, nu-i mulțumit fără contemplarea și
devoțiunea față de Guru. Rama, pe care Sri Vashistha l-a învățat, era Rama al cărui prezență fizică acționa
în lume. Cel care l-a făcut să-l cunoască pe Parabrahman a fost propriul său Sine. Conștiința ta e
reprezentată prin picioarele Gurului. Te rog să ții minte asta. Dacă-ți e frică, repetă doar „Guru, Guru”.
Prana-i oferă conștiinței totul și o hrănește. Prana-i Maruti (Hanuman, un adept al lui Rama) și
conștiința-i Sri Rama. Dacă vrei să-l vezi pe Rama, mulțumește-ți prana. Pentru asta, continuă să repeți
constant mantra. Sursa minții este prana. Sursa pranei este conștiința. Faptul că tu știi că „ești” este chiar
Rama. Prana-i oferă totul.
Ființa ta a ajuns brusc la conștientizare ta, care-i nașterea lui Rama. Ca să înțelegi acest lucru este
necesar discernământul. S-ar putea ca cineva să fie poluat de multe păcate. Chiar și atunci, dacă credința lui
în Guru este puternică și el a fost inițiat de Guru, păcatele sale-s absolvite și reduse la cenușă. Trebuie să fii
dornic de contemplarea Gurului. Pentru a-ți aminti de nașterea lui Rama, tratează-ți conștiința ca pe sfântul
Rama. Nu există nicio metaforă pentru Guru, fiindcă nu există nimic care poate fi relativ în comparație cu
el. Cunoașterea lui Rama este recunoașterea conștiinței tale pure. El este slăvit c-un număr infinit de nume.
Ele sunt numele Sinelui nostru. Este necesară această convingere. Parabrahman este absolut deschis și clar.
Înțelege asta cu determinare.
Dacă ai văzut starea de moarte, vei fi întotdeauna în pace, chiar și atunci când alții te critică. Nu le spune
altora, ci repetă mental: „Nu-s eu Însuși Rama?” Tu trăiești această această bandă (de conștiință) pentru
câteva zile. Ea va dispărea. Fie că trupul pleacă sau rămâne, nu te desprinde de picioarele Gurului! Pentru
asta nu-i necesar niciun efort. Există rar cineva care dă conștiinței sale statutul de Guru. E un mare noroc.
96
Rămâi conștient, dar nu ca trup sau ca minte. Cel care primește harul Gurului n-are nevoie de nimic altceva
la care să mediteze. Ceea ce-i necesar este credința și încrederea. Cu asta devii nemuritor. Acest lucru nu va
fi înțeles fără devotament.
Gurul este anterior cuvintelor. Cel care rostește cuvântul este prana. Fără concepte, tu înțelegi ce ești în
mod natural. Apoi, tot ce-ai crezut până acum va dispărea spontan.
De la naștere, au tot existat dorințe. Ele-s domolite doar prin cunoașterea de Sine. Cei care pălăvrăgesc
despre realizarea de Sine se fac ieftini. Amintește-ți bine că a merge de colo-colo gol pușcă nu-i detașare.
Detașarea există atunci când cineva devine conștient de faptul că totu-i trecător și că va pieri.
Nirupana 106
Joi, 12 aprilie 1979 Aniversarea lui Maharaj (Hanuman Jayanti - calendarul hindus)
Atunci când conștiința realizează conștiință, acest lucru se numește realizarea de Sine. Conștiința n-are
nicio formă, deci cum să fie ea recunoscută? Cum se cunoaște conștiința pe ea însăși? Conștiința se
identifică cu corpul care-i în schimbare încă din copilărie. Conștiința-i conștientă de ea însăși, dar nu s-a
recunoscut pe sine. Conștiința trebuie să țină corpul deoparte și să se privească pentru o clipă, după care
cunoașterea ei dispare. Conștiința se uită pe sine și rezultă samadhi.
Conștiința există prin natura ei universală. Corpul poate avea legătură c-un vierme, dar conștiința sa
conține tot universul. Acest lucru va fi înțeles numai atunci când conștiința-și dă seama de ea însăși. Toate
numele se referă la conștiință. Demnitatea conștiinței diferă în funcție de diversele tipuri de corpuri.
Tu experimentezi timpul. Asta înseamnă că tu ești martorul timpului. Dar mai înseamnă și că tu nu ești
timpul. Conștiința strălucitoare și atotputernică s-a luat pe sine ca trup. A devenit slabă. Corpu-i doar hrană
pentru conștiință. Conștiința-i un non-făptuitor. Ea-i doar martor. A luat nume ca Brahma, Vishnu și Shiva.
N-are naștere sau moarte. Dacă ea ar fi însemnat naștere și moarte, ți-ar fi spus povești despre mii de nașteri.
Dar își amintește ea măcar de-o singură naștere?
Tu nu te poți agăța de conștiință, fiindcă ea-i liberă și atotpătrunzătoare. Fii fidel conștiinței tale. La
început s-ar putea să te simți neliniștit, dar ea nu te va dezamăgi. Predă-i-te ei ca și când este Dumnezeu.
Adevărata noastră natură nu știe că „este”. Din aceasta s-a dezvoltat simțământul „Eu sunt”, urmat de
lume. Când ești într-o stare a Adevărului veșnic, te afli dincolo de experiențe. În această stare nu se cunoaște
nimic; nu ne cunoaștem pe noi înșine.
În starea de ignoranță, te implici în activitățile lumești. Ele nu vor dura. Tu n-ai nimic al tău care să poată
fi protejat. Care-i suma totală a spiritualității noastre? Ea-i pentru a găsi adevărul și neadevărul despre noi.
Tot ce se poate găsi este neadevărul.
Faptul că tu experimentezi ființa se datorează calității gunei Sattva (facultatea de cunoaștere). Așa cum
dulceața se manifestă în zahăr, tot așa și facultatea de cunoaștere, Sattva, se manifestă ca minte. Și tu nu ești
mintea. Conștiința se poate extinde în orice măsură, dar ea trebuie să devină din nou nemanifestată. Asta-i
natura ta adevărată. Tu vrei ființa ta. Dar cum îți vei îndeplini această nevoie? Ceea ce-i anterior cunoașterii
cunoaște că această calitate a Sattvei nu va dura. Atunci cine va moșteni ceea ce face cunoașterea?
Nirupana 107
Joi, 03 mai 1979
Krishna spune: „Ceea ce-i în inima unei ființe anterior oricărei experiențe este adevărata Mea natură".
Lumea-i cunoscută prin asta. Cunoașterea a fost creată fără știre, fiindcă conștiința noastră a venit peste noi
în mod neașteptat.
Fii martorul conștiinței. Ea-i atotstrălucitoare. Ea-i sămânța lumii – la fel ca Hiranya Garbha – pântecele
de aur menționat în scripturi. Totu-i ascuns în ea. Krishna spune: „Jiva implică conștiința. Totalitatea
conștiinței este adevărata Mea natură.”. Concentrează-ți atenția pe Acela prin intermediul căruia tu știi că
„ești”. Orice există este conștiința. Ea și-a uitat adevărata identitate. Prin urmare, se crede a fi micul corp.
Nu mai trata conștiința ca pe-un trup, ci observă că ea-i în trup. „Asta-i sfânta Mea vedere, Sinele Suprem!”
- așa spune Krishna. Asta-i experiența Lui adevărată.
97
În lume există mulți Guruși. Doar unul rar îți spune să fii atent la conștiința din corpul omenesc.
Meditează la conștiința ta. Să nu fii atent la lucrurile cunoscute prin conștiință! Iubirea ta pentru tine este
cea mai înaltă devoțiune. Fii devotat iubirii („Eu sunt”), cea care ascultă acum. Ea-ți va aduce mulțumirea.
Corpu-i doar o întâmplare, o condiție. Experiența nemuririi înseamnă că nu va mai exista niciodată
experiența morții. Venerează-ți conștiința ca pe Dumnezeu. Ritualurile-s doar pentru trecerea timpului.
Devoțiunea de acest fel este prescrisă pentru stabilitatea conștiinței. Nu întreține nicio idee de sex,
indiferent dacă-i masculin sau feminin. Asta-i doar o condiție incidentală, o fază temporară. Corpul poate
continua sau ajunge la un capăt, dar tu ești conștiința strălucitoare. Potrivit cuvântului Gurului, cel care
fuzionează cu adevărata sa natură este un yoghin. Asta înseamnă că această conștiință și-a dat seama de ea
însăși. Venerează conștiința cu conștiința. Cel care-și vede conștiința ca fiind atotpătrunzătoare face din
fiecare acțiune a sa o ofrandă pentru Brahman. Senzația de sine „sunt treaz” este vederea sfântă a lui
Dumnezeu. Totu-i văzut prin El, dar El nu-i văzut. Cine-i El? El este propria ta conștiință pură. Toate cele
14 tipuri de învățare și cele 8 puteri spirituale lui îi aparțin. Corpul este hrană pentru conștiință (Dumnezeu),
el nu-i natura Lui.
Poate că muncești, poate că ești tânăr sau bătrân, dar tu nu uiți niciodată că ești femeie sau bărbat.
Contemplarea neîntreruptă a propriei naturi ar trebui să fie aidoma.
Conștiința adeptului este aceeași cu picioarele Domnului. Prin virtutea sa, întreaga lume se mișcă.
Krishna spune: „Eu sunt conștiința din inima fiecărei ființe omenești. Încarnările Mele înseamnă încarnările
conștiinței”.
Nirupana 108
Așa cum apa-i suportul umidității, așa și Shiva-i suportul lui jiva – ființa individuală. Shiva-i conștiința.
Din cauza iluziilor, conștiința ta s-a identificat cu corpul. Prin urmare, într-un final, tu vei muri. Eu nu
vorbesc corpului, ci conștiinței care-aude prin urechi. Conștiința care umblă de colo-colo ca trup, după
numele ei se cheamă aspirant; cu alte cuvinte, cel dornic de eliberare. Aproape toți adepții din lume sunt
aspiranți (mumukshu). Adoratorul, cel care-a renunțat la identificarea cu corpul, se numește căutător
(sadhaka). Aspiranții pot fi mari savanți, dar ei nu-s căutători. Odată convins de adevărata sa natură, dincolo
de orice îndoială, el devine un siddha - cel eliberat. Un aspirant este bărbat sau femeie, din cauza
identificării sale cu corpul. Căutătorul nu-i nici bărbat, nici femeie. Ascultătoru-i fără formă. Acela care
acționează și întreprinde treburi lumești are o formă. Dar dacă energia care-i fără corp nu-i acolo, mai are
forma vreo valoare? Conștiința care-ascultă este Dumnezeu. Trebui s-absorbi asta în mod desăvârșit.
Dacă nu-ți înțelegi demnitatea, te vei teme de moarte. Celui care-i liber prin natura lui, tu i-ai dat o
condamnare cu muncă silnică pe viață. Natura Sinelui este conștiința – nu cea a unei persoane. Jiva are un
sentiment de dualitate, separația. Viziunile apar din concepte, fără ca ele să aibă vreo substanță. Fie că există
formă sau nu, conștiința-i infinită și nelimitată. Este atât manifestată, cât și nemanifestată. Ea se exprimă în
cuvinte, numai ca tu să-i poți da un înțeles.
Fără să știi, ai ajuns să știi că „ești”. Această înțelegere n-are nicio formă. Lucrurile se văd doar atunci
când mintea le dă o formă. Nu există nicio diferență între vorbitor și ascultător. Natura fluxului minții este
în funcție de demnitatea formei cuiva. Pentru cel care se crede fără formă, mintea va curge în consecință (el
va fi eliberat de gând).
Pentru a realiza acțiunea, există guna Rajas (calitatea care face ca o persoană să fie agitată, și-l forțează
să acționeze). Guna Tamas (egoul) îi dă credit și spune: „eu a făcut un lucru bun sau rău”. Conștiința-i
mulțumită cu propria ei calitate (guna Sattva). Toate activitățile apar în manifestat. El este tranzitoriu. În
nemanifestat nu există astfel de dovezi.
Datorită vibrațiilor pranei, conștiința de bază a devenit vastă. Este tranzitorie, deci se cheamă că este și
iluzorie. Când trece dincolo de conștiință, ea devine nemanifestată chiar și atunci când există un corp.
Așadar, poate să existe moarte? Este precum căldura care-i manifestată și totuși nemanifestată. Căldura din
apă caldă dispare atunci când apa-i răcită. În același fel, cunoscătorul Sinelui dispare la sfârșit. Așa cum
pleacă prana, la fel face și căldura focului. Jnani nici nu vine, nici nu pleacă. El este prin natura sa
nemanifestat. Gândurile la treburile lumești continuă să curgă în mintea unui gospodar. În mod similar,
98
căutătorul se gândește întotdeauna la realizarea Sinelui. Împrietenește-te cu conștiința ta ca și când ea ar fi
Dumnezeu. Adorarea ei te va face fericit.
Nirupana 109
Cineva spune că n-a fost acolo înainte de naștere. Conștiința spune acum că el nu era acolo. Acesta-i
puzzle-ul. Cel care știe că n-a fost acolo, el spune asta. Cine-a fost acolo ca martor, înaintea conștiinței?
Unde nu există nicio experiență a trupului există Adevărul veșnic. El este. Cel care experimentează este
trecător. Tu ți-ai înțeles identitatea ta actuală? Îți faci griji pentru tine, îți porți de grijă, ești neliniștit cu
privire la tine. Totuși, știi tu pentru cine-i asta? Noi facem totul pentru „eu”, cel pe care încercăm să-l
protejăm. Ce și cine-i acest „eu”? Ești îngrijorat. Dar pentru cine ești tu îngrijorat? Această experiență a
venit în mod neașteptat. Ai înțeles asta? Conștiința-i o iluminare datorită experienței Sinelui. Te rog să
înțelegi că cel care vorbește este cel care cunoaște conștiința.
Te consideri un corp, de aceea crezi în părinți. Dar tu ești atotstrălucitor. N-ai părinți. Simțământul tău
„Eu sunt”, care are amintirea întâlnirii mele cu mine, el este Guru. Nu-l trata ca și când ar fi trupul.
Oricare-ar fi cunoașterea pe care-o auzi, ea-i tot o modificare a minții. Este o unealtă, un dispozitiv. Este
doar un ajutor. Templele, devoțiunea etc. sunt dispozitive, moduri de gândire (ajutoare pentru realizare).
Pentru a trăi fericit, ar trebui să folosești astfel de dispozitive împreună c-un discernământ corect. Ăsta-i
înțelesul științei spirituale. Folosind astfel de dispozitive și ritualuri, trebuie să descâlcești nodul Mayei.
Cauza acestui lucru este conștiința (gunele). Corpu-i o păpușă făcută din mâncare. Esența corpului este
conștiința. Ea-i creată împreună cu prana care realizează toate acțiunile lumești. Conștiința rămâne martor.
Ea-i cunoscătorul. Totuși, conștiința-i din categoria Mayei. Datorită conștiinței, noi știm că „suntem”.
Datorită Mayei, ea se consideră corp. Această identificare greșită este eliminată prin harul Gurului. Cel care
știe că această conștiință n-a fost inițial acolo este veșnic. Conștiința n-are niciun sprijin, așadar ea se
consideră pe sine a fi un trup.
Maya-i o acoperire care-a venit peste adevărata natură a lui Paramatman, Absolutul. Mai întâi vine
conștiința și apoi corpu-i cunoscut prin ea. A simți că noi suntem corpul este Maya. Asta-i iluzia. Absolutul
spune că „eu am fost acoperit peste tot de Maya și nu mă cunosc”. Asta-i guna-Maya (înșelătoria datorată
conștiinței). Sinele n-are dorințe sau vreri. Sub influența Mayei, el spune: „Sunt păcătos”. Cel mai important
lucru este să știm că trupul nu-i identitatea cuiva.
Când nu există nicio experiență a minții, conștiința devine strălucitoare. Cel care-i înainte de conștiință
observă acest lucru. Cel care cunoaște guna există înaintea gunei. Guna (conștiința) înseamnă Maya.
Cunoscătorul n-are nicio legătură cu conștiința. Când o persoană spune „eu sunt cel care face”, ea-i
influențată de Maya sub forma conștiinței sale. Nicio dorință din lume nu-i complet satisfăcută. Din cauza
gunei-Maya (conștiința manifestată), dorințele noastre nu se termină niciodată. Când Maya-i înțeleasă,
dorințele și așteptările dispar. Care-i semnul realizării de Sine? Nu mai există frică de moarte. Pentru a
realiza acest lucru trebuie să urmezi cuvântul Gurului care spune că „eu sunt fără formă, fără corp și sunt de
natura conștiinței pure”. Acest lucru nu poate veni prin ritualuri. Astfel de mijloace sunt de natura Mayei.
Ține-te de cuvântul Gurului, schimbă-ți falsa înțelegere și binecuvântările pe care le cauți vor veni prin
intermediul lui.
Mulți oameni foarte învățați vin să mă vadă. Ei pot recita din memorie toate scripturile. Totuși, ei nu
rostesc nicio vorbă. Ei se întreabă de ce n-au parte niciodată de-o astfel de experiență. Capitalul lor este ceea
ce știu după apariția conștiinței. Ei sunt cunoscători în multe lucruri, dar există însă ceva ce le lipsește. Nu-și
cunosc propriul Sine. Ei își zic informați, pe baza puterii informațiilor adunate. Fără harul Gurului, Sinele
nu poate fi cunoscut. Savanții nu pot întreprinde această căutare ca să afle ce s-a întâmplat și de ce s-a
întâmplat. (Ei nu cercetează de ce știu că ei „sunt”.)
Atâta timp cât există conștiință, vor exista și amintiri. Dat fiind că această conștiință-i înrădăcinată în
ignoranță, este lumea adevărată sau falsă? Ignoranța s-a transformat în cunoaștere. La rădăcină nu stă tot
ignoranța?
Sadguru-i Martor al manifestatului și-al nemanifestatului. Este Brahman perfect. El este mereu prezent.
Tu vei fi Brahman perfect, urmând cuvântul Său. Apa, focul, aerul, spațiul – mor ele vreodată? Ele apar și
dispar doar. Similar, poate exista vreo moarte pentru tine?
99
Toată demnitatea, toată importanța este prezentă în starea de veghe. Odată ce veghea se transformă în
somn adânc, cunoașterea devine zero. Jiva, jagat și Brahman sunt forme ale conștiinței tale. Veghea și
somnul profund sunt două stări. Jnani știe că una se transformă într-alta. El este Martorul celor două stări.
Nirupana 110
Miercuri, 30 mai 1979
Jnani nu poate fi recunoscut prin aspectul său corporal. Imaginea creată prin intelectul tău n-are niciun
folos. Motivul este că Sinele-i anterior intelectului. Atunci cum poate intelectul să-l evalueze? Dacă tu nu te
cunoști pe tine însuți, poți cunoaște alți oameni? Cuvintele n-au niciun impact asupra lui jnani. Mintea are
toate experiențele. Prin urmare, diferitele stări ale ființei nu transcend mintea.
Poate o altă persoană să aibă un vis exact ca al meu? Experiența fiecăruia este diferită. Chiar și cei mai
buni oameni, se bucură ei de cunoașterea celuilalt? Toată lumea-i apreciată în funcție de corpul și de
comportamentul său. Visele pe care oamenii le visează, pot fi ele la fel? Similar, cunoașterea fiecăruia este
diferită. Experiența ființei este aceeași, dar comportamentul minții poate să fie în toți la fel?
Eu aș prefera mai bine un ateu decât un căutător spiritual instabil. Îl poți respinge pe Dumnezeu,
pretinzând că n-ai cunoașterea Lui. Dar n-ai tu conștiența că „ești”? Ce zici de asta?
Sinele e de natura Sinelui. El nu poate fi definit. El nu-i de natura corpului. Tu-ți asumi responsabilitatea
tuturor acțiunilor tale datorită conștiinței-corp. Cercetează mai întâi cum ai ajuns să știi că „ești”. Nimic nu
poate fi evitat, dar poate fi înțeles. Dacă ar fi putut fi evitat, n-ar mai fi luat forma corpului. Când apare un
concept, cum să fie el evitat? Fii liber, spunându-ți: „Eu nu sunt conceptul”. Când mâncarea-i proastă,
trebuie să-ți spună cineva că ea nu trebuie mâncată?
Cunoscătorul Sinelui are o singură postură, adică cunoașterea de Sine. Restul sunt concepte tradiționale.
Când și cum te-ai gândit că „ești”? Urmează asiduu acest gând. Ca să îndepărtezi conceptul „eu sunt
corpul”, introdu conceptul „eu sunt Brahman”. Este ca și când ai tăia un diamant c-un alt diamant.
Conștiința trebuie realizată. Trebuie să înțelegem cine este ea, ce-i lumea și unde-i punctul lor de
intersecție. Ce înseamnă când primim informația că „suntem”? Înseamnă că ne iubim pe noi înșine și, prin
urmare, suntem obligați să-i iubim și pe alții. Dacă tu n-ai nevoie de tine, atunci nu va mai fi nevoie de alții.
Adevăratul înțeles al propoziției „Eu sunt asta.” este „Eu sunt totul”. Nu insista pe amintirea ce se referă la
alții. Asta-i sursa robiei. Îți faci griji amintindu-ți de copiii tăi etc., dar atunci când ei nu existau, mai aveai
tu vreo amintire referitoare la ei? Pe măsură ce relațiile cresc, sporește și suferința. Așadar, tu ești nefericit
din cauza amintirii legate de relațiile tale cu alții. Tu ești un jiva din cauza atașamentelor tale.
Shiva este manifestat și atotpătrunzător. El locuiește chiar și-n insecte. Tu ești deranjat de amintirea lui
„eu” și „al meu”. Dacă prana ta te părăsește acum, ce legătură vei mai avea tu cu aceste amintiri? De ce n-
am fi așa cum suntem și după ce prana ne părăsește, tocmai ca în acest moment? De ce-ar trebui să
continuăm să ne facem griji inutil? Există un număr infinit de amintiri. De care dintre ele să mă agăț și să
trăiesc suferința? După moarte, toate relațiile se sfârșesc. Atunci de ce nu experimentezi aceeași condiție
chiar acum?
Tu crezi că ai părinți, dar ei nu-s separați de tine. Ceea ce-i numit Chit-ananda - „beatitudinea
conștiinței” - este doar un divertisment pentru a mulțumi Sinele. Eu n-am amintiri. M-am prăjit fără foc și
m-am mâncat pe mine însumi.
Nirupana 111
Joi, 31 mai 1979
Krishna spune: „Eu locuiesc în inimile tuturor ființelor, dar mă manifest mai ales în inima unei ființe
omenești. Eu sunt prezent acolo în mod direct. Bhagavan înseamnă Cel Luminos. Prin urmare, conștiința,
care și ea-i strălucitoare, este manifestarea Mea. Iubirea, care-a venit fără a fi cerută, este și ea tot
manifestarea Mea. Cel care-o realizează devine ca Mine. Eu sunt ființa alcătuită din toate ființele vii.
Manifestarea Mea înseamnă propria Mea natură adevărată. Atât o particulă de aur cât și o grămadă de aur
tot aur sunt. Manifestarea Mea specială este conștiința din oameni și cel care-o realizează devine Eu. După
100
aceea, el înțelege prin propria lui conștiință ce este această lume în mișcare și această lume neclintită. Eu
sunt anterior intelectului și cei care încearcă să Mă caute prin intelect, nu mă vor găsi”.
Cel care-i anterior memoriei nu poate fi recunoscut. Nirguna este anterioară conștiinței. Cea care
acționează este mintea. Atunci când înțelepții vorbesc, cea care vorbește este cunoașterea minților lor.
Conștiința nu poate fi arătată, cu toate că ea acționează prin minte. Corpul este hrană pentru conștiință.
Așa cum există căldură în apă caldă, așa este și Atman în corp. Când apa caldă se răcește, înseamnă asta
că această căldură-i moartă? S-a stins ea cumva? După ce prana pleacă, dispare și caracteristica ei. Ceea ce
n-a venit niciodată, n-a plecat nicicând. Conștiința este cunoaștere. Cunoscătorul conștiinței se numește
Parabrahman. El este dincolo de senzația de sine. Datorită amintirii relațiilor tale, tu ai uitat adevărata
natură.
Unicul, cel fără un al doilea, a devenit conștient de ființa Sa și a dat naștere la atât de multe corpuri. Ce
trup anume ar trebui s-accepte El ca fiind al Său? Există vreun singur trup comparabil cu al Său? Oamenii
dau o mare importanță realizării de Sine, dar Paramatman este dincolo de ea. Cel care-i mândru de
realizarea sa încă nu s-a maturizat. Nu poate fi făcut nimic; observă doar. Acțiunile aduc suferință, fiindcă
se acceptă făptuitorul. Dumnezeu ne hrănește pe toți, dar nu prin intelect. Înțelege doar. Cele cinci membre
ale sale: pământ, apă, aer, foc (căldură sau strălucire) și spațiu n-au nevoie de niciun intelect. Al șaselea este
conștiința. Nici conștiința n-are nevoie de intelect. Jnani poate părea un făptuitor, dar acest lucru nu-i
afectează fericirea.
Nu fă nimic! Înțelege ce-ai auzit și apoi renunță și la asta. Nu te considera cineva special. Dacă-ți
realizezi conștiința, atunci nu vei mai fi afectat de gândurile tale. După aceea, corpul se poate comporta
oricum îi place.
Nu există nimeni în afară de Dumnezeu, deci pe cine-l obligă El? Nu se confruntă numai cu El Însuși?
Odată ce ajungi în punctul anterior conștiinței, tu devii totul. Amintește-ți acest lucru simplu. Conștiința-i
hoțul. La fel și Dumnezeu. El este și donatorul și cerșetorul. Conștiința a venit neîntrebată. Când Dumnezeu
își lasă harul Lui asupra ta, este asta pentru El sau pentru tine? Dacă tu nu exiști, atunci Dumnezeu mai
există? Mijloacele sau metodele nu vor ajuta niciodată la realizarea Parabrahman, Absolutul.
Nirupana 112
Milioane de zeități au venit și au plecat. Tu ești rădăcina tuturor. Vrei să mergi dincolo, dar chiar la
rădăcină, tu ești! Fii una cu Ea. Tu ești cel care cunoști cuvântul și nu invers. Așadar, de ce vrei să te
eliberezi de cuvânt? (Tu exiști deja dincolo de cuvinte.)
Atunci când nu există niciun sentiment „Eu sunt”, mai există oare vreun Dumnezeu? El este forma
strălucitoare a conștiinței mele. Tu te vei comporta numai în funcție de ce-ți place și de ce nu-ți place. După
ce părăsești acest loc, dacă continui să cugeți la ce-ai auzit aici, ceea-ți place sau displace o să dispară. Atâta
timp cât eu beau sucul corpului, respirația continuă. Tu-ți faci griji pentru tine, dar mai înainte ca părinții tăi
să te vadă, cine ți-a dat aer, apă și mâncare? Cine-a făcut corpul să crească? Corpul este hrană pentru
conștiință.
Ritualurile spirituale-s date ca o pedeapsă a muncii grele.
În mintea unui jnani nu există intenții. Spunem că trebuie să obținem cunoașterea. Atunci ce-ar trebui să
ți se întâmple? Cunoaște pur și simplu că animalele, păsările, insectele, toate au fost create din tine. Dacă
înțelegi asta, atunci mai este nevoie să iubești întreaga lume? (Maharaj spune, „tu ești lumea”.)
Ceea ce nu era cunoscut a devenit cunoscut. Dualitatea-rădăcină înseamnă că tu ți-ai simțit propria ființă.
Ești eliberat de dorința ta de-a trăi? Asta-i adevărata robie. Chiar experiența ființei tale este neadevărată.
Tu rostești cuvintele, le auzi și le dai un înțeles. Cuvântul și înțelesul lui pot fi numite jiva. Cunoscătorul
lor se numește Shiva. Jiva și Shiva sunt numele aceleiași entități. Cunoaștere pură este la fel ca Shiva. Prana
este energie. Când acea putere părăsește corpul, Shiva nu se plânge.
Jiva și Shiva sunt nume. Jiva și Shiva se datorează numai lui Shiva. Adevărata natură este anterioară
numelor. Shiva n-are altă identitate decât pura ta conștiință. El n-are nicio senzației a cunoașterii că „Eu
sunt”. A avea relații este semnul că ești în starea de jiva. Shiva-i anterior înțelegerii. Înaintea cunoașterii, tu
spui că „eu sunt corpul”. După cunoaștere, vei afla că indiferent câte milioane de corpuri există, toate sunt
ale tale. Cel care ascultă n-are nicio constrângere. Recunoaște-l. Nu-i nevoie să încerci să-l eliberezi.
101
Nirupana 113
Joi, 07 iunie 1978
Sat-chit-ananda este experimentat atunci când există conștiință. Fericirea-i simțită de conștiință. Ea-i
calitativă, deci nu-i Adevărul Etern. Se vorbește despre Parabrahman, dar Absolutul nu se cunoaște pe El
Însuși. De dragul lui Parabrahman, tu trebuie să-l sacrifici pe Brahman, manifestatul. Timpu-i cunoscut
prin conștiință ori conștiința-i cunoscută prin timp? Atâta timp cât există conștiință, există și timp. Nu există
nimic în afară de Brahma-randhra din creștetul capului tău. Orice-i văzut și simțit există în această
deschizătură.
Numele (mantra) dat de Guru este însăși dovada cuvântului Gurului. Numele dat de părinți este o
dovadă a morții. Cum obții realizarea de Sine? Facem vreun efort ca să ne trezim? Cel care urmează
cuvântul Gurului nu trebuie să facă niciun efort special. Cel care-a acceptat cuvântul Gurului nu va fi
controlat de timp. Jiva înseamnă conștiință, pe când Atman există în calitatea gunei Sattva, dar nu-i afectat
de calitate. Toate experiențele noastre vin la noi datorită gunei Sattva. Se spune că prana a părăsit corpul,
dar Atman nu vine și nici nu pleacă vreodată. El nu-i legat de prana. Cunoașterea Sinelui trebuie să fie
cunoscută de Sine.
Nu există nicio devoțiune mai mare decât cea față de Guru (devoțiunea non-duală). Ea transcende
Vedele. Trebuie să existe convingerea că „eu” este chiar cuvântul Gurului. Atunci când umbli de colo-colo
ca un corp, asta seamănă cu mișcarea agitată a reflectării unui obiect în apă. Folosește corpul, dar nu-i
permite conștiinței-corp să se lipească de tine.
Nirupana 114
Joi, 14 iunie 1979
Rareori cineva deliberează asupra motivului pentru care conștiința a fost creată în noi. Doar unul singur
dintr-un milion de oameni s-ar putea gândi la asta. Conștiința înseamnă sentimentul nostru „Eu sunt”. Doar
cineva foarte rar se va agăța de conștiință, așa cum l-a învățat Gurul. În timpul practicării meditației, vin
multe experiențe. Căutătorii se blochează atunci când primesc puteri spirituale și oamenii îi onorează.
Numai cel care discerne continuu este capabil să progreseze.
Cum se emite o scânteie la un scurtcircuit electric, tot așa și conștiința a apărut dintr-un scurtcircuit. Am
auzit cuvinte ca jiva, Paramatman etc, dar ce-a existat acolo mai înainte de-a fi auzite aceste cuvinte? Cum
a fost creată ascultarea și de la ce? Avem noi vreo identitate în afara conștiinței? Perioada în conștiința
rămâne, ea se numește durata vieții. Cel care devine una cu adevărata sa natură este un jnani. El observă
cum conștiința s-a suprapus peste adevărata ta natură. El este Unul, cel fără un al doilea. El nu-i cunoașterea
„Eu sunt”. El este Cunoscătorul sursei conștiinței. S-ar părea că și jnani continuă să întreprindă activități
lumești, la fel ca oricine altcineva. Dar înăuntrul lui el este complet liber. El știe că nicio calitate a vreuneia
din cele cinci elemente nu poate fi folosită pentru a descrie adevărata sa natură.
Totu-i creat din nimic. Nu există niciun creator. Totul se întâmplă spontan. Nu există niciun scop cu care
să identifice un jnani. Prin meditație, conștiința se contopește în conștiință. Cuvântul Gurului este adevărata
ta identitate. Tu ești conștiință pură. Toată lumea cunoaște acest adevăr. Cu toate acestea, se identifică cu
corpul. Când esența alimentelor se usucă, conștiința dispare. Mergi la subtil. Dacă nu înțelegi subtilul,
atunci nu vei înțelege nici grosierul.
Când prana părăsește corpul, conștiința dispare. Ea nu moare. Atunci când conștiința (guna) se uită pe ea
însăși, asta se cheamă Nirguna. Ceea ce-ai auzit și ai crezut că-i adevărat trebuie să fi suferit sau să se fi
bucurat. Prin urmare, eu cred că totu-i neadevărat. Cunoscătorul, în ciuda faptului că are conștiință, un corp
și-o viziune asupra lumii, el este încă Nirguna – fără calitate. Motivul este că El este Cunoscătorul tuturor
acestor lucruri. Întreaga lume a fost creată în vidul conștiinței subtile. Apoi s-a simțit că suntem în lume și a
început suferința. Când însă cunoaștere că „Eu sunt” pleacă, suntem liberi. Totu-i judecat în deschizătura
cerebrală. În acea deschizătură se simte că cineva-i treaz și acolo-i creată vasta lume. Atunci când există o
102
schimbare în această deschizătură, lumea se schimbă și ea. Prin urmare, renunță la conștiința-corp, adică la
egoul tău. Impedimentul este însă atașamentul de corp.
Rădăcina celor cinci elemente este conștiința atomică. Toată lume-i conținută în ea. Cum poate jnani să
considere lumea adevărată? Ignorantul crede că ea-i adevărată și de aceea experimentează suferință. Cel
care se identifică cu trupul este și bolnavul, dar și cel care se bucură, însă nu-i jnani. Recunoaște adevărul.
Lasă deoparte toate conceptele. Recunoaște creația conștiinței tale. Cel care recunoaște asta merge dincolo
de naștere și moarte. El nu vine și nu pleacă niciodată.
Ca să faci o treabă bună este nevoie de timp. Munca proastă se poate face imediat. Cea care aduce
bunăstarea este munca cea bună!
Nirupana 115
Joi, 28 iunie 1979
Nu-i posibil să-ți păstrezi identitatea permanent. Care-i situația ta adevărată? Înainte ca toate acestea să
devină vizibile, tu ai fost în existență și va fi întotdeauna așa. Cu toate acestea, identitatea preluată de tine,
adică „eu sunt așa-și-așa” va trece. Toate asocierile tale nu vor rămâne cu tine. Mai înainte, tu n-ai avut
nicio experiență a celor două stări, de veghe și de somn. Acum te experimentezi pe tine și lumea, în timpul
acestor două stări. Când aceste stări nu erau prezente, cele cinci elemente (universul vizibil) nu erau acolo.
N-ai avut cunoștință de ființa ta. Atunci ce era acolo? N-a existat decât perfecțiunea, care n-a avut nicio
nevoie de ființa ta.
Veghea însăși este universul. Somnul dă odihnă. Asta înseamnă că există confort și odihnă pentru ființă.
Orice stare de-a fi este tranzitorie, deci imperfectă. Întreaga experiență-i imperfectă. Cu toate acestea, tu te-
agăți de ea. În somn, n-ai experiența stării de veghe. La fel, nu există nicio experiență a somnului în timpul
stării de veghe. Experiența visului se află între cele două. Experiența ființei există doar în aceste stări.
Văzătorul, cel care cunoaște că toată experiența-i neadevărată, este nemuritor. Când ai existat fără cele două
stări, de veghe și somn, ai simțit vreodată nevoia ființei tale?
Lumea fenomenală s-a răspândit din iluzia primordială, Moola-Maya. Nimeni n-a creat-o. Ea n-are nici
creator și nici distrugător. Doar veghea a venit peste tine. Conștiința noastră ia automat forma universului.
Unde-i sămânța universului? Sentimentul că „eu sunt treaz”, însoțit de așteptarea de-a continua, este
sămânța. Acesta-i visul. Se vede lumea viselor, dar câți recunosc Văzătorul?
Tu ai o constantă frică și îngrijorare. Ființa a venit peste tine fără ca tu să ceri asta. Când ea dispare, unde
se duce lumea? Când ești treaz, veghea-i infinită; în somn, ea se odihnește în Văzător. Nu pleacă nicăieri.
Cele două stări (somnul și veghea) n-au fost acolo, deci pot ele muri?
Cu noroc, întâlnești un „Om Perfect” și el îți șterge viziunea. Cu binecuvântarea lui, poți obține
experiența nemuririi. Cei care practică devoțiunea față de Guru (devotamentul non-dual) devin nemuritori.
În prezent, ființa n-are pace. Somnul profund este singura experiență de pace. Veghea și somnul sunt un
puzzle prin care-ți dai seama de Sinele tău. Dar tu n-ai nicio legătură cu acest puzzle. Umbli de colo-colo c-
un nume și c-o formă trupească și spui că ești viu. Câștigi și aduni, doar ca în cele din urmă să mori. Există
iluzia durerii, a suferinței și-a fricii. Dar tu ai acceptat-o ca fiind adevărată! Scripturile spun c-ai avut un
număr infinit de morți și nașteri. Acestea-s doar concepte Ai avut o experiență de cel puțin o singură
naștere? Când îți vei da seama de greșeala asta? Numai atunci când trăiești cu convingerea că „Eu sunt
conștiința strălucitoare”, așa cum a declarat fără echivoc Gurul.
Urmând cuvântul Gurului, vei vedea că ești nemuritor. Atunci vei înțelege că ești un Văzător îndepărtat
al somnului și-al stării de veghe. Ai preluat aspectul fals ca fiind adevărat, așadar va trebui să iei naștere din
nou și din nou. Asta-i ce spun scripturile. Asta-i cauza suferinței. Meditează asupra Gurului care-i în
lăuntrul tău. Atunci El îți va arăta ce-i moartea și ce-i lipsa de moarte. Orice apare și-i simțit este ireal.
Întreaga lume a celor cinci elemente este ireală. Cineva spune că unu-i realizat și altul nu-i, doar de dragul
de-a vorbi. Trebuie înțeles acest lucru. Nu-ți reduce activitățile lumești ca semn de detașare. Dacă există un
Sine perfect în această lume, atunci vezi-L și recunoaște-L ca fiind Tu, propriul tău Sine.
Nirupana 116
103
De ce nu-i deloc menționat acest cuvânt, Atman? Prana desfășoară toate acțiunile. Chiar și samadhi este
de natura pranei. Atman este pur și simplu spectatorul. Atman sau cunoașterea de Sine înseamnă conștiință.
El n-are robie. Singura robie e aceea că mintea noastră ne identifică cu corpul. Când prana-i separată de
corp, conștiința dispare, dar ea nu moare. Asta-i moartea din punctul de vedere al ignoranților. Pentru jnani,
nu este nimic.
Lumea-i în mintea ta. „Noi nu suntem corpul” înseamnă că nu noi suntem hrana; hrana pentru prana.
Conștiința-i generată din esența alimentelor, iar universu-i creat din conștiință. Acțiunea continuă. Este fals
când este privit ca Maya, totuși e adevărat când este privit ca Brahman. Ambele sunt suprapuneri peste
conștiință. Toate treburile tale se fac pe baza cuvântului. Mama te-a învățat primul cuvânt. Toată experiența
lumească are o durată limitată. După ce viața se termină, mai există vreo conștiință? Rămâi tăcut, fără să
rostești niciun cuvânt. Poate părea ceva imposibil, dar fă-l posibil!
Cel care depășește ființa se află într-o stare de fericire de nedescris. Maya umblă de colo-colo, în multe
uniforme, dar niciuna nu-i adevărată.
Nu crede în nicio zeitate în afară de propria ta conștiință. Totuși, la început, un aspirant poate avea
nevoie să facă acest lucru. Semnificația cuvintelor durează tot atât de mult cât durează și cuvintele. Odată ce
cuvintele au dispărut, sensul lor pleacă și el. Când atingi samadhi, vei cunoaște secretul Mayei. Teama de
moarte rămâne, fiindcă că noi credem că existăm în interiorul lumii. Faptul este însă opus: lumea este
proiectată prin noi. Conștiința omului este mai vastă decât lumea. Maya-i o tragicomedie. Toate acestea-s
concepte ale conștiinței. Cunoașterea „Eu sunt” este dovada Absolutului. Cel care-o înțelege devine una cu
întreaga lume. Fericirea perfectă nu-i posibilă la nivelul conștiinței. Totu-i imperfect. Ca să obții fericirea
perfectă, tu trebuie să cunoști ce-i imperfect. Ea nu poate fi observată. Când timpul tău se apropie de sfârșit,
nu uita să vezi cum se termină Maya. Atunci, natura ta adevărată și eternă va fi dezvăluită.
Nirupana 117
Joi, 05 iulie 1979
Tu vrei o mulțime de lucruri, dar o faci cu ce identitate pe care-o poți numi a ta? Identitatea ta actuală-i
de natura hranei. Corpu-i hrană pentru conștiința ta. Datorită conștiinței, tu experimentezi lumea asta vastă.
Cât timp va rămâne ea cu tine? De ce-o ai acum? De ce n-a fost acolo mai înainte? Datorită corpului, tu
realizezi multe lucruri. Totuși, corpul nu va dura.
Este un fapt că vei muri. Atunci ce folos are pentru tine lumea, banala ta viață de familie, Dumnezeu și
religia? Oamenii fac tot felul de lucruri ca să facă conștiința suportabilă. Cu toate acestea, orice urmează să
se întâmple, se va întâmpla. Oamenii simt c-ar putea evita greutățile dacă fac penitență sau rostesc numele
lui Dumnezeu. Singurul beneficiu este că frica lor devine mai mică. De ce ești neliniștit? Fiindcă înduri
conștiința. Dacă ne ținem ocupați, ne putem suporta pe noi înșine. Când suntem obosiți, adormim. Faptul că
știi că „ești” este conștiința ta. Tu poți cunoaște datorită ei. Poți să-i dai conștiinței numele de Guru sau
Dumnezeu. Meditează la ea și lasă restul deoparte. Nu echivala niciodată conștiința cu corpul.
N-ai intimitate pentru că-n timpul zilei ești ocupat, dar noaptea cine doarme? Nu conștiința ta? Cel puțin
meditează la ea. În clipa-n care mergi la culcare, gândurile tale continuă să lucreze. Este ca atunci când o
sămânță acoperită cu pământ încolțește și devine un copac. Predă-te conștiinței tale. Păstrează jurământul
de-a te preda cuvântului Gurului.
Pe calea spirituală, efortul nu-i de niciun folos. Conștiința a apărut spontan. Ea-i strălucitoare. Dacă
încerci s-o remediezi, treaba se va înrăutăți. Orice efort faci, el este prin intermediul identificării tale cu
corpul. Ce faci cu Acela care cunoaște corpul?
Credința ta că „ești”, vine ea înainte sau după ce crezi că-i așa? Conștiința există mai înainte de orice.
Venereaz-o. A fost adusă conștiința din altă parte? Ea strălucește în ea însăși. Tu depinzi doar de intelectul
tău. Nu te lăsa prins în cușca intelectului tău!
Un remediu ușor este să continui să spui „Jai Guru, Jai Guru” (glorie Gurului), fără cuvinte, până când
adormi. Apoi asta va continua și în timpul somnului. Dacă devii un adevărat adorator, te vei transforma din
adorator în Dumnezeu. Sfântul Tukaram spune, „Eu nu-l vreau pe Atman. Este mai bine ca tu să fii
Dumnezeu și eu să fiu adoratorul.” Dar el a spus asta după realizarea de Sine.
104
Cineva foarte rar se consideră pe sine însuși ca fiind conștiința. Restul oamenilor o venerează ca pe
Brahman sau Dumnezeu. Atâta timp cât amintirile fac ravagii, mai poate exista realizarea de Sine? Într-o zi,
îți vei realiza Sinele. Atunci vei înțelege că lumea-i un joc al conștiinței. Sinele-i natura ta fără formă,
fericită și adevărată. Nu-i nici bărbat, nici femeie. Conștiința-corp este negarea Sinelui. Conștiința, nu există
ea mai înainte de cuvinte?
Uită de minte, gândește-te la Sine. Când există un sens al cuvântului, mintea-i prezentă. Dar dacă nu
există niciun sens, atunci unde-i mintea? Când mantra „Jai Guru” este rostită constant, adoratorul este mult
mai fericit decât atunci când doarme. Apoi va exista succes în toate. Dacă cineva obține realizarea de Sine,
atunci oriunde s-ar afla el, acela va fi un loc sfânt.
Chiar și pentru zeități, un corp omenesc este rar disponibil. Cine-a creat această frumoasă lume? Nu
conștiința din corpul omenesc? Fă cât de multe activități lumești dorești, dar nu trăda credința în Sinele tău.
După realizarea de Sine devine clar că nu există nicio naștere. Stelele au un efect asupra corpului
omenesc. De îndată ce entitatea care se naște din părinți se separă, în interiorul entității este stocată o
imagine a cerului. Cel care s-a născut n-are intelect, dar o imagine a părinților este deja capturată. Orice-i
înregistrat în prima imagine este destinul. După aceea, poate fi băiat sau fată. Există atât de multe
descoperiri în lume, dar nimeni nu știe că imaginile au fost înregistrate în conștiință. Apoi urmează actul de
înregistrare continuă a cuvântului, atingerii, formei, gustului și mirosului. Acest fapt nu-i ușor de observat,
dar cei care cunosc secretul său transcend nașterea.
Toți cei care-s venerați ca fiind încarnări ale lui Dumnezeu au avut un Guru. Nimeni n-a devenit un
Mahatma fără un Guru. El este convins că-i tocmai cuvântul Gurului. Asta se întâmplă doar dacă conștiința
devine inspirată și are dorință, nu-i așa? De aceea eu nu insist pe nimeni și pe nimic. Când cuvântul Gurului
apare din interior, după ce-i auzit se primește demnitatea Celui fără naștere. Vei spune cu încredere că tu nu
te-ai născut niciodată?
Vederea Văzătorului nu-i o priveliște fizică. Întreaga creație există în ochii lui, dar el este dincolo de
creație. În iluzie, el crede că se află în creație. Visul iese din tine, dar tu spui că ai umblat în vis de colo-
colo. Influența Mayei este de așa natură încât un om dorește să obțină o bunăstare perfectă și chiar crede că
el a fost născut.
Conștiința-i creată din Sattva și este de natura Sattvei (forța vitală a vieții). Dar jnani înțelege că el nu-i
Sattva. Din milioane de oameni, doar unul rar nu-i afectat de toate acțiunile ce se-ntâmplă în lume. Te rog să
fii respectuos față de aceste cuvinte pe care le asculți. Este norocul tău. Atunci cadoul tău va fi unul fericit.
Te va sluji și te va conduce la Suprem.
Nirupana 118
Luni, 09 iulie 1979 - Guru Purnima
Sărbătoarea Guru Purnima este considerată a fi ziua în care se atinge perfecțiunea propriei naturi
adevărate. După realizarea de Sine, activitățile devoționale continuă indirect. Sadgurul nu poate fi
recunoscut prin intermediul conștiinței. Sadgurul nu poate fi cunoscut. Cu credință sinceră, te ții de cuvântul
Gurului și conștiința devine liberă. Conștiința nu-L poate descrie pe Sadguru. Sadguru-i etern, perfect și
liber de dorință. Trebuie să cugeți la El.
Când lucrezi cu lumea, în ce-ți păstrezi credința? Nu în conștiința ta? Cu toate acestea, ea nu-i veșnică.
Ceea ce-i înțeles prin mintea ta nu-i de încredere. Sadgurul nu poate fi înțeles de tine, dar El îți va da
comoara naturii Sale adevărate și eterne, așa cum este ea. Cel care-i dincolo de descriere, dincolo de calitate,
este Sadguru. Restul celor care vorbesc nu-s de natura Sadgurului. Recunoaște ceea ce-i neadevărat. În acest
neadevăr, tu nu-ți vei găsi adevărata ta natură. Continuă să meditezi. Ca să înțelegi ce-i conștiința care
meditează și cum a devenit ea strălucitoare, trebuie să te ții strâns de cuvântul Gurului. Ideea de moarte va fi
distrusă numai prin Nirvikalpa samadhi (fără nicio construcție mentală). Asta nu se poate face prin
concepte. Fii loial credinței în tine însuți. N-ar trebui să existe nicio neliniște de felul „ce-o să se întâmple cu
mine?”. Întreaga lume s-a ivit spontan. Mergi la Sursa din care-a apărut ea. Pentru a înțelege acest lucru,
este necesară devoțiunea față de Guru fără nicio dualitate.
Nirupana 119
105
Joi, 12 iulie 1979
Cu ușurință, tu poți deveni înfășurat în ritualuri. Asta-i robia. Care-i cea mai mare preocupare a ta? Nu
corpul tău? Atâta timp cât faci efort spiritual cu conștiința-corp, nu vei avea pace. Tu nu poți demonstra
Adevărul.
Nu există niciun Dumnezeu, altul decât Acela în virtutea căruia tu știi că „ești”. Dar nici asta nu-ți va da
pacea trainică. Când îi vei înțelege Sursa, vei deveni un ocean de pace. N-ai o formă sau contur. Când vei fi
convins de acest lucru, vei deveni fără formă. Atunci când gândurile dispar, rămâne conștiința pură. După
aceea, în conștiința pură apare gândirea corectă. Printr-un discernământ corect, conceptele sunt distruse.
Trebuie să meditezi asupra conștiinței tale, fără să-ți pedepsești corpul și mintea. Din meditație apar
diverse gânduri discriminatorii.
Nu există niciun singur gând fără să aibă egoul în el. Prin crearea unui gând ca să înțelegi alt gând, tu-ți
purifici intelectul egoist. Unde există ego, există robie. Conștiința-i iubirea pură. Continuă să rostești „Jai
Guru, Jai Guru”, chiar dacă o spui în tăcere. Făcând asta, noi ne trezim. Guru înseamnă conștiință. A-ți
aminti de Guru este un semn de mare noroc. Conștiința ta-i Gurul atotpătrunzător. Guna (conștiința) face
atât de multe lucruri, dar după realizarea de Sine, ea devine fără calitate (nemanifestată). Conștiința devine
pură și sfântă prin rostirea mantrei „Jai Guru”. După aceea, devine fără calitate.
Krishna a făcut o mulțime de treburi în lume, dar nicio calitate nu l-a atins vreodată. În timp ce se ocupă
cu treburile vieții, cine se poate pretinde a fi fără calitate? (Doar un jnani poate.) Tot haosul se datorează
unui concept („Eu sunt corpul.”). Treburile lumii se întâmplă prin puterea unui concept. Nu renunța la
nimic. Trebuie doar să înțelegi.
Guna Rajas nu va funcționa fără să se-aștepte la roadele acțiunii. Ce-i dureros? Nu-i dorința ta de-a-ți
continua ființa? Guna Rajas este implicată în identificarea cu amintirile.
Conștiința, cunoașterea „Eu sunt”, este viziunea Narayanei - Dumnezeu. În Narayana, există atât sex
masculin cât și feminin. Conștiința pură se numește Narayana. Ființele n-o cunosc, așa că ele suferă
nenorociri. Cei care-au recunoscut că această conștiință-i fără calitate (guna), se plictisesc cu șederea lor în
lume. Ei merg într-un loc singuratic ca Himalaia. Conștiința universală-i foarte vastă, dar prin natura ei e
nemanifestă.
Ar trebui să fii aproape de Guru, astfel încât să simți că această conștiință și manifestarea Gurului ca „Eu
sunt” sunt una. Fără prana, este posibilă vreo acțiune? Cel care cunoaște prana, este el afectat de ea?
Amintește-ți pur și simplu că forma ta-i la fel ca spațiul.
Nirupana 120
Joi, 19 iulie 1979
Comportamentul nostru prin conștiința-corp este la fel ca starea unui pacient dintr-un spital. În timpul
bolii, tu simți nevoia de sine. Atâta timp cât există boală, trebuie să ne-ngrijim foarte atent. (Boala înseamnă
ființa noastră.) Se poate ca să nu înțelegi acest lucru, dar e important să înțelegi că-i la fel.
Identificarea cu corpul este ca o boală. Prin urmare, trebuie să ne-ngrijim toată ziua. De ce? Fiindcă nu
vrem ne pierdem. Conștiința face toate acestea pentru a se proteja. Totuși, în cele din urmă, ea trebuie să
dispară. Tu ai grijă de tine ca această experiență a bolii să nu dispară. Câtă vreme experiența în sine-i cea a
bolii, ea va ajunge la sfârșit. Absolutu-i starea adevărată și el nu poate fi cunoscut. Cunoscutul nu poate
afecta necunoscutul.
De ce facem japa și meditație? Nu cumva pentru a proteja conștiința? Totuși, această calitate-i de origine
materială (este creată prin esența corpului, esența hranei). Datorită conștiinței-corp, există așteptări, dorințe
și pasiuni.
Părinții sunt morți. Ce folos mai au ei acum? Atunci la ce folosește cunoașterea faptului că ei au
dispărut? Similar, jnani n-are niciun folos din realizarea de Sine. Conștiința se depășește cu un astfel de
discernământ.
Fiecare ființă protejează ceea ce nu poate fi niciodată protejat în ciuda tuturor eforturilor. Tot ce dorește
protecție nu va dura. Cum Îl vei numi pe Acela în a cărei asociere nu rămâne nimic? Nu i se poate da nicio
descriere. La urma urmei, câte pâini de cunoaștere a spiritualității se pot coace? Poate fi Sinele identificat cu
vreo caracteristică? Aspiri să obții bunăstare fizică și spirituală prin conștiința-corp. Dar corpul nu-i
106
adevărata ta natură. Cel care face corpul să funcționeze n-a fost niciodată văzut murind de nimeni.
Conștiința-corp își asumă toată responsabilitatea și mândria. Ca urmare, ea devine o sursă de suferință.
Cel care-i treaz pentru totdeauna este Sadguru. El îți dă starea de veghe. Ia acea veghe și fii treaz. Atunci
vei obține adevărata natură a Sadgurului. Cel care urmează cuvântul Gurului nu trebuie să depună eforturi
mari. Atman înseamnă „Eu sunt – Eu exist”. Când prana se separă de corp, Atman dispare. Acolo unde
există conștiință, există și timp.
Nu există un altul. Orice ar fi, tu ești singur. Cu toate acestea, creezi dualitate și te aștepți la bunăstare cu
sprijinul acestei dualități.
Nirupana 121
Joi, 26 iulie 1979
Milioane de Krishna și Rama au venit și au plecat. A făcut vreunul dintre ei vreo schimbare în natura
conștiinței? Conștiința-i o calitate ce apare odată cu combinația dintre esența celor cinci elemente și prana.
Se spune că unii oameni își pot aminti până la 10 sau 12 vieți trecute. Dar de ce nu înțelegi că toate nașterile
au ieșit din conștiința ta? Tu spui c-ai avut multe nașteri, dar de ce și cum ai fost tu acuzat de prima ta
naștere? Atunci când nu erai conștient de vreo individualitate, ți-ai amintit de tine? Pentru ca manifestatul să
apară este necesar suportul unui obiect (materia). Cum e alcătuită manifestarea unui individ? Cine-a fost
acolo înainte de manifestare și unde vrea să plece făcând ceva efort? După ce-ai ascultat acest lucru, vei
înțelege că această conștiință a ta este calitatea forței vitale; ea nu ești tu. Vezi doar cum conștiința a trecut
peste tine. Lasă restul. Toate complicațiile au început odată cu conștiința.
Ceea ce trebuie să experimenteze conștiința n-are nume sau formă. Prin urmare, ea s-a identificat cu
trupul. Conștiința depinde de hrană. Trebuie să afli sensul suprem al spiritualității. Trebuie să vezi cum a
apărut cunoașterea conștiinței tale. De ce devine liber jnani? Pentru că el a înțeles cum apare conștiința și
cum ea suferă dizolvarea. Tu meditezi, dar ce ai în meditație, cu excepția corpului tău? Dacă renunți la
conștiința-corp, cu ce te vei mai identifica?
Cum și prin ce a avut loc nașterea? Tu ești calitatea esenței corpului. Atunci cum vei merge în cer? Până
când vei obține înțelegerea deplină, observă cum a apărut conștiința. În această viziune a celor cinci
elemente, ai tu o anumită identitate? Când acest lucru-ți va fi clar, vei înțelege că tu însuți te miști sub forma
întregii lumi. Copilul unui păstor (Krishna) a spus: „Eu sunt Totul”.
Întrebare: Maharaj, se spune că Parabrahman n-are mișcare. Atunci de ce creează El conștiința și prin
ea restul lumii?
Răspuns: Acesta-i tot conceptul tău. Parabrahman nu face nimic.
Întrebare: Maharaj, cât timp ne va trebui să ne dăm seama?
Răspuns: Până în momentu-n care conceptele tale ajung la sfârșit.
Trezirea-i iluzia primordială, Maya-rădăcină. Dumnezeu se naște și din Maya. Toate aceste probleme se
datorează conștiinței. Există o pace profundă în fundul conștiinței. Există milioane de stări ale minții. Fii
atent doar la Sursă. Odată ce căsătoria (unirea) a fost sărbătorită, poți face ce-ți place. Are cineva nevoie să
fie învățat mai departe? În felul acesta, află cum și de ce a apărut conștiința. Atunci vei rezolva enigma.
Dacă nu există memorie, nu se mai pune problema să uităm ceva. Prin urmare, nu există nici memorie, nici
uitare - niciuna nu există. Nu există niciun jnani al Sinelui; există doar realizarea de Sine.
Robia ta constă în conceptul tău. Prin urmare, este necesară eliberarea de concept. Nu există sursă pentru
nicio experiență. Totu-i perfect și plin până la refuz, ceea ce înseamnă că nu există nimic. Aceasta-i este
realizarea unui jnani. Absolutul n-are nicio vedere proprie.
Nirupana 122
Joi, 02 august 1979
107
Ce-i gândul? Ceva simțit și pe baza căruia se poate acționa. Sadguru-i dincolo de gândire. El este Eternul
Absolut. Conștiința-corp are concepte mari și mici. Cântările devoționale pe care le intonăm nu-s dedicate
niciunei entități din afară. Ele sunt pentru Sine, adevărata noastră natură.
Comportamentul unui om depinde de credința pe care el a acceptat-o. Cuvântul Sadgurului este la fel de
ușor pe cât este de greu. Problema-i că tu nu poți analiza înțelesul lui comparându-l cu ceva. Adevărata
natură a Sadgurului n-are început, mijloc sau sfârșit. Existența lui este adevărată și veșnică. Ea nu poate fi
experimentată prin practică.
Corpu-i cauza principală a tuturor lucrurilor. Oamenii practică devoțiunea pentru că vor confort. Nu
pentru că-l vor pe Dumnezeu. Natura lui Brahman este de așa natură încât ea nu poate crea obstacole în
calea cuiva. Prin urmare, tu o vei obține dacă o dorești. Când vei deveni aidoma sensului mantrei Gurului,
vei ști ce este Guru. Nimeni nu poate realiza yoga perfecta (uniunea) prin intermediul conștiinței-corp.
Nimeni nu creează obstacole în calea cuiva. Fiecare-și creează un obstacol pentru el însuși, prin intermediul
propriilor sale concepte.
În primul rând, există conștiința. Apoi vine sunetul, urmat de cuvânt (manifestarea). Această uniune se
numește Brahman. Ea înseamnă sentimentul nostru de „Eu sunt”. Fiecare ființă omenească se comportă în
conformitate cu înțelesul cuvintelor. Asta se numește minte. Din cauza minții și-a cuvintelor tale, tu spui că
„există Brahman”. Când conștiința-i stabilizată în Sursă, cuvântul se dizolvă. Conștiința-i anterioară față de
ceea ce-i văzut și simțit.
Conștiința din corp este caracteristica gunei Sattva (forță vitală a vieții). Corpul poate fi masculin sau
feminin, dar prana și conștiința nu-s nici de sex masculin și nici feminin. Jnani n-are moarte. Timpu-i cel
care are un sfârșit și nu jnani. Când prana dispare, dispare și conștiința. Deci, cine vine și cine pleacă?
Tu practici, dar devii precum este cuvântul Gurului? Credința ta depinde de identificarea cu trupul și cu
mintea ta. Se prea poate ca cineva care pretinde că „astăzi mor” sau „voi pleca (muri) peste zece zile” să fie
numit înțelept, dar unde pleacă el? A susține așa ceva este tot ignoranță. Doar un ignorant își proiectează un
viitor în minte. Jnani n-are viitor; el nu-i nici corpul, nici prana sau conștiința; el n-are nicio iluminare. Eu
n-am niciun nume, nicio formă, nicio culoare și niciun scop. Acesta-i rezultatul harului Sadgurului.
Nirupana 123
Ceea ce se cunoaște este fără formă. Este pur și simplu cunoașterea. Neavând nicio formă, Ea nu
întreprinde nicio acțiune. Ea-i Văzătorul. Vede totul. Dacă cineva-i convins de acest lucru, atunci nu va mai
exista nicio dorință.
Tu vezi cerul. El are limite. Totuși, tu ești nelimitat. Trebuie să fii convins de asta. Atâta timp cât te
consideri o formă vizibilă, va trebui să înfrunți moartea. Rătăcești prin toată lumea, pentru că te consideri o
formă vizibilă. Până la sfârșitul acestui lucru, pentru tine nu va exista nicio pace. Dacă vrei să asculți asta,
fii atent. Ascultând, forma vizibilă va dispărea. Dar tu nu vei dispărea. Nu încerca să cauți natura
Adevărului (Sinele tău)! Fii conștient doar de faptul că iei neadevărul drept adevăr!
Este un fapt că-n cele din urmă conștiința nu-i de niciun folos pentru tine. În compania Sadgurului, ea se
purifică. Când se întâmplă asta, oamenii vin după darshanul tău. Chiar dacă tu știi că nu ești conștiința,
oamenii tot vor veni ca să vadă priveliștea sfântă a conștiinței tale. Poți deveni extrem de învățat, însă
conștiința-corp nu pleacă. Ea trebuie să dispară. Casa-i a mea, dar eu nu-s casa. În mod similar, conștiința-i
a mea, dar eu nu-s conștiința. Fiecare formă vizibilă are o limită de timp. Tu spui că a murit. Atâta timp cât
folosești cuvântul „eu”, conștiința-corp nu te-a părăsit.
Maya-i combinația de nume, formă și conștiință. Dar tu ești Cunoscătorul ei. Cunoscătoru-i acolo, dar el
n-are simțământul că-i un cunoscător. Află ce înseamnă asta. Cel care are cunoaștere are și-un sfârșit. Este
numit cunoscător pentru el este Acela care cunoaște cunoașterea. El nu-i cunoscut conștiinței. El simte că
„este”, dar El nu-i acel sentiment. El este cunoscătorul Aceluia.
O mamă se simte tristă la vederea durerii copilului ei. Ea-i înțelege durerea, dar ea nu-i copilul. În mod
similar, Cunoscătoru-i nemișcat. El nu-i energia vitală, așadar el nu poate interfera cu conștiința. Tu vrei
cunoașterea care s-ar potrivi în conștiința ta, dar conștiința-i esența celor cinci elemente. Când conștiința
pleacă, cunoașterea nu rămâne. Spui că cel care cunoaște nu rămâne, dar cine-i Martorul acestui fapt? Spui
108
că nimic nu rămâne după ce pleacă conștiința, dar atunci cine pune întrebarea? Dacă negi toate astea, ce vei
câștiga? Frica de moarte va fi încă acolo.
Tu continui să trăiești, acceptând o personalitate, adică egoul care susține că „eu sunt acest lucru”, „eu
sunt așa și așa”. Fără asta, tu nu te simți confortabil. Foarte rar cineva trăiește fără ego. Când nu vei mai fi
nimic, vei putea spune: „Eu sunt Brahman”. Când spun „Eu sunt Cunoscătorul”, asta-i doar pentru
înțelegerea ta. Conștiința-i Maya-rădăcină. Este mama lumii. Ea rămâne împreună cu cunoscătorul ca umbra
a sa.
Odată ce cineva renunță la conștiința-corp, cine-i soțul? Și cum mai este el rudă cu soția? Conștiința-i
foarte vicleană. Ea nu spune ce va face și cum va acționa. Dar un jnani este ca o umbra a ei. Stările de veghe
și de somn, durerea și plăcerea, toate se datorează conștiinței. Cel care-a înțeles că nu-i conștiința, mai poate
fi afectat de durere și plăcere? Eu n-am nimic de-a face cu conștiința, atunci ce pot spune despre lucrurile
cunoscute prin intermediul ei? Dacă acuz pe cineva că-i un prost, îmi acuz propria mea conștiință, fiindcă nu
există decât o singură conștiință.
Ascultând asta, urmează să te golești. Dacă vrei să-ți păstrezi conștiința intactă, atunci nu veni aici. Asta
nu-i robie? Acela care vede corpul se află înăuntrul corpului. Este conștiința. Cunoscătorul nu ia niciun
lucru vizibil ca fiind adevărat. Lumea-i cunoscută prin ignoranță. Nimeni nu înțelege acest lucru. Locul de
naștere al conștiinței este ignoranța. S-a creat prima ignoranță. A fost blocată timp de nouă luni. Apoi ea a
venit pe lume. Când ignoranța dispare, dispare și cunoașterea. (Ignoranța implică nemanifestatul.)
Doar prin meditație îți vei da seama cât de exact ești. Când conștiința devine ignoranță pură, starea se
numește samadhi. Nici măcar marii înțelepți nu s-au gândit la cel care-a fost blocat timp de nouă luni. Cine
vede? Conștiința vede, dar comportamentul ei depinde de forța vitală a vieții. Cea care ia imaginea ca fiind
adevărată este tot ignoranța (Sursa ultimă).
Guru-i cel mai important cuvânt dintre toate cuvintele. El nu-i un individ, o personalitate. Cel prin care a
apărut manifestarea este Guru. La început, consideră-te astfel: „eu nu-s corpul, ci sunt conștiința din trup”.
E greu să rămâi așa. Prin urmare, te identifici cu Rama, Krishna sau Brahman. Cel mai bun mod de-a venera
conștiința este prin a o trata ca pe Guru. Acesta-i modul prin care ea-i mulțumită. Apoi devoțiunea și
adoratorul devin una, iar cunoașterea lui devine de natura lui Dumnezeu. Conștiința-i cunoașterea. Cel care-i
Cunoscătorul conștiinței n-are sentimentul de-a fi cunoscătorul. Conștiința are multe fețe. Ea a fost creată.
Sursa ei este ignoranța. Cel care-a recunoscut acest lucru n-are niciun sentiment de-a fi cunoscătorul. Toată
lumea-i convinsă că orice știe este cu desăvârșire corect. Cât de ciudat este!
În închisoare timp de nouă luni, împreună cu ignoranța au fost create și stările de veghe și de somn,
precum și setea și foamea. Conștiința din corp este principala piedică. Pentru a o tolera, trebuie să faci atât
de multe lucruri... Ca s-o înțelegi, este necesar devotamentul față de Sadguru.
Lumea-i creată prin pura ignoranță. Sentimentul „Eu sunt” este și el tot neadevărat. Tu suferi din această
cauză. Această cunoaștere-i de fapt ușoară și deschisă, dar nu există mulți doritori pentru ea. Oamenii-s
atrași de ce-i dificil și complicat.
Așa cum o căprioară are o substanță parfumată în trup, așa și tu recunoști un parfum în inima ta.
Conștiința din trup este esența hranei. Ea-i parfumul. Acest parfum începe să se diminueze dacă mișcarea
pranei începe să scadă din cauza lipsei de apă și hrană.
Fii atent la ascultător. A cui informație ascultă el? După aceea, harul Sadgurului se va coborî asupra ta.
Nirupana 124
Joi, 09 august 1979
Chit înseamnă conștiință. Ne este cunoscut și asta-i Chit-ananda – beatitudinea conștiinței. Bucuria vine
din exterior sau ea-i acolo în mod spontan? Atunci de ce-o căutăm acolo? Sursa din spatele tuturor acestora
este conștiința noastră. Ea-i perfecta și n-are început. A venit neîntrebată. Tu asculți asta ca și cum ar fi
informație altuia. Dar eu îți spun că-i informația ta și asta înseamnă că-i și informația mea.
Întrebare: Maharaj, conștiința are un început? Dacă el există, atunci conștiința-l știe?
Răspuns: Când vei fi stabilizat în conștiință vei cunoaște acest lucru.
109
Există doar Acela care n-are un al doilea, deci poate El să obțină realizarea? (Expresia „realizare de
Sine” este și ea incorectă.) Conștiința noastră are nevoie de-un mijloc de divertisment, altfel ea-i
insuportabilă. Când poate fi ea îndurată? Când tu realizezi același lucru. Contopește-te în conștiința ta.
Atunci vei înțelege cum se naște și cum se dizolvă ea și vei fi în pace.
Rădăcina minții este prana. Sursa ființei este tot prana. Cum poți trece dincolo de minte? Te crezi că ești
trupul, de aceea dorești să mergi de colo-colo. Absolutul există înainte de orice. Conștiința se află în
Absolut și totu-i conținut în conștiință. Este o mare greșeală să crezi că trebuie să mergi dincolo de ceva.
Corpu-i hrană, hrană care-i perisabilă. Unora le place iubirea (conștiința) din corp. Prin urmare, este
Chit-ananda - beatitudinea conștiinței. Cu toate acestea, ea-i perisabilă. Absolutul, care-i cel mai mare
precedent, se numește Parabrahman. Conștiința se numește Brahman. El cuprinde totul. Cât timp trăiești, ca
ce trăiești tu? Și cu ce identitate vei muri? Natura noastră-i sub formă de Chit-ananda. Nu-i ceva ce vine
prin efort. Este fericirea spontană.
Ce-i acel lucru care dă demnitate și frumusețe corpului? Conștiința. Dacă ea n-ar fi acolo, corpul s-ar
descompune! Care-i factorul important? Tu ești viu datorită esenței corpului. Ai fost creat din această
esență. Ai venit din cer? Ce dorești să câștigi prin practicarea spiritualității? Acel lucru care-i rădăcina
tuturor este adevărat și veșnic. Dacă ai realizat acest fapt, atunci care-i nevoia de practică spirituală? Nu-i
cumva un divertisment? Înveți arte și științe, dar și asta-i tot un divertisment. Care-i motivul tău pentru a
veni aici? Nu trebuie înțeles că toate acestea sunt „eu”? (Non-dualitatea).
Pui întrebări datorită influenței conștiinței-corp. În caz contrar, care-i necesitatea de-a vorbi? Fiecare
cuvânt al tău este un mijloc pentru a trece timpul. Cuvintele-s mijloacele divertismentului, dar ele ne pot
aduce și probleme. Nu există niciun pericol pentru Acela care există înainte de cuvânt. S-ar putea să spui:
„Atunci la ce folosește ascultarea?” Cel care-așteaptă beneficii este de scurtă durată. Orice lucru în care
crezi sincer nu va rămâne cu tine pentru totdeauna. Dacă cineva trăiește mai mult decât alții, ce beneficiu
special îi aduce lui chestiunea asta? Acel lucru creat din esența alimentelor și care trăiește din mâncare, cât
de durabil poate fi el? Înțelege toate acestea și iubește-le pe toate.
Nu te gândi că astfel de discuții te încurajează să renunți la viața ta lumească. Amintește-ți doar că nimic
din toate acestea nu va dura. Bărbat sau femeie este numele formei făcute din alimente. Prin urmare, este
fals să spunem că cineva-i femeie sau bărbat. Ascultă acest lucru și păstrează-l în minte. Înțelege că și cel
care înțelege nu va dura.
Orice se întâmplă în mod spontan este în regulă, este așa cum ar trebui să se întâmple. Din milă, dacă te
amesteci într-o situație, va fi supărător. Dacă crești durata de viață a oamenilor, populația va crește
nelimitat, iar hrana va deveni rară. Milostivirea face pe cineva fericit? Să presupunem că arăți milă cuiva și-l
faci rege, dar chiar devine el fericit? Câtă frică are regele? Cu cât importanța-i mai mare, cu atât ea aduce și
mai multe probleme. Prin urmare, Sfântul Tukaram a dorit să fie cel mai mic dintre cei mici. Unii adoratori
ar putea cere sărăcia finală a lui Parabrahman - Absolutul. El n-are nimic; totuși, nu există nimeni la fel de
plin și prosper ca Absolutul.
Cu harul Gurului, numele și forma-s depășite. Sadguru înseamnă Absolutul. Oamenii îl numesc așa. Cu
toate acestea, la nivelul Absolutului nu există niciun astfel de concept. Ce se va întâmpla cu sinele personal
pe care-l protejezi atât de atent? Cu siguranță că el va dispărea. Prin urmare, iubiți-vă sincer unii pe alții.
După realizarea de Sine, cele cinci elemente și cele trei gune devin liniștite și mintea se retrage. Suportul
tuturor lucrurilor este Parabrahman. Cu toate acestea, El nu face nimic. Universul a fost creat și dizolvat de
mii de ori. Absolutul n-a avut parte în el.
Negarea conștiinței este vijnana - unde jnana și ajnana (ignoranța) dispar. În fiecare cuvânt din scrierile
lui Guru Ramdas (Dasabodh), există afirmația lui Brahman și-n fiecare cuvânt există și negarea lui
Brahman. Hrana și ritualurile-s acolo numai atunci când există conștiință. Dacă cineva depune eforturi
pentru bunăstarea conștiinței, luând-o ca formă a corpului, e în zadar. Ființa trebuie să devină în cele din
urmă non-ființa. Nu poate exista nicio mărturie pentru ceea ce nu se mișcă. Mărturia poate exista numai
pentru ceea ce se mișcă.
Conștiința ta a venit neinvitată. Tu simți că ești treaz în timp ce simți lumina și spațiul împreună cu
celelalte patru elemente. Nu există niciun creator al universului. Doar o oarecare stare de veghe a trecut
peste tine. Asta-i tot.
Spațiul înseamnă timp, iar timpul înseamnă durată de viață. Acest lucru nu poate fi înțeles doar prin
ascultare. Știm că „suntem”; a fost nevoie de vreun efort pentru asta? Gândește-te foarte profund la starea de
veghe. Orice se vede sau se simte se datorează acestui fapt. Află ce este și vei fi liber de necazurile nașterii
și-ale morții. Nu există eliberare. Ai simțit că „ești”. Ai făcut ceva pentru asta? Nu. Acest lucru se datorează
110
faptului că-i ceva strălucitor. Nu poți recunoaște starea de veghe fără grația Sadgurului. Ea vine la cel care-o
caută.
S-ar putea să te bucuri de plăceri mari, dar numai pentru o vreme. După aceea, ce rămâne din acea
bucurie? S-ar putea să faci japa și penitență, dar cea care te eliberează de orice experiență este conștiința ta.
Când meditezi asupra idolului, îți proiectezi conștiința asupra acestuia indirect. Apoi, imaginea idolului
coboară în cel care meditează. După aceea, ea capătă forma zeității. E creată în conștiință. Cineva are o
viziune. Trebuie descoperită sursa conștiinței. Ea trebuie cunoscută cât timp există un corp și prana. Pentru
a înțelege conștiința e necesară devoțiunea față de Guru.
Cât de multe trebuie să facă un om pentru a-și satisface setea? Ceea ce se naște sunt starea de veghe,
somnul, foamea, setea și Atman. Nimic nu-i adevărat. De la început până la sfârșit, totu-i o piesă de teatru.
Discerne. Să nu cazi în amăgire! Tu ești adevărat, etern și dincolo de toate stările de-a fi!
Nirupana 125
Atunci când mărturia conștiinței se întâmplă pentru toate cele 24 de ore, acela-i numit jnani. El nu-i
vizibil. E necunoscut și nemanifestat. Necunoscutul nu poate fi înțeles de cunoscut. Când cunoscutul
(conștiința) devine necunoscut, ignorantul spune că-i moartea. Timpu-i creat odată cu cel cunoscut. Este
durata de viață.
Cunoscutul poate fi descris în moduri infinite. Cunoscătorul nu poate fi descris în cuvinte.
Când cineva spune că el cunoaște Adevărul, înseamnă că nu-l cunoaște. Adevăru-i tăcut. Cum se poate
ști ceea ce există înainte de starea de veghe și de somn? A te naște implică veghe și somn. Ceea ce
experimentezi în prezent este conștiința care te-a cuprins. E beznă sau lumină? E bărbat sau femeie? Cum
poate fi oprit? Cum poți să-l prinzi în cunoștință de cauză, când te-a apucat fără să știi? Toate numele
ființelor - chiar de la insecte până la cele mai înalte zeități - sunt numele conștiinței.
Cele cinci elemente, trei gune etc. sunt create din conștiință. Atunci când conștiința pleacă, totul pleacă.
Nimeni nu moare. S-ar putea să spui că mărturia i se întâmplă Cunoscătorului, dar El n-o spune! Se spune că
această conștiință a apărut din corp și din prana, dar acest lucru nu-i complet adevărat. Ele s-au format după
ce-a apărut conștiința. Dacă nu există conștiință, ce se poate spune? Toată experiența ce vine prin conștiință
este temporară. Adevărul nu poate fi realizat prin conștiință. Conștiința-i doar de moment. Totuși, ea poate
experimenta o viață de mii de ani. A venit o mică cunoaștere, există ceva vreme și apoi dispare. Această
durată se numește timp. Nu-i nici bărbat, nici femeie, nici Brahman – nu-i nimic. Dar fiindcă există
conștiința, există totul.
De ce oamenii merg dintr-un loc în altul (cautând)? Pentru că ei nu pot suporta mușcătura conștiinței. Ea-
i comparată cu mușcătura unui scorpion. Pentru a nega toate experiențele, observă conștiința doar.
Unde-i Adevărul? Totu-i un mod de a vorbi. Poți spune că cineva-i un mare înțelept. Eu aș spune că el
este mult mai mare decât ceea ce înțelegi tu că este. Asta pentru că eu știu că el nu s-a născut niciodată.
Toate acestea au ajuns să fie create la fel ca divertismentul. Nu există reguli. După ce-ai ascultat acest lucru,
vei spune: „Am străbătut această lume vastă, dar n-am mai întâlnit niciodată un prost ca el!” Dar nimeni nu-
mi va da un statut care-i între un prost și o persoană realizată.
Din momentul trezirii din somn până când vine somnul, există o continuă conștientizare de sine. Dar este
cineva conștient de acest fapt? Pentru că tu te-ai luat drept trup, nu ești conștient de conștiință.
Există atât de multe religii. Chiar dacă oamenii își pierd viața, ei nu vor accepta religia altcuiva. Baza
acestui fapt este loialitatea față de-un concept. Consensul înseamnă identificarea cu concepte. Dar starea de
veghe, somnul, foamea și setea sunt diferite pentru diferite religii?
Mama și tata au creat corpul copilului și i-au dat trupului un nume. Ar trebui să-ți înțelegi adevărata
natură și să-i dai orice nume alegi. Jiva înseamnă conștiință; numele dat conștiinței datorită demnității sale
este Dumnezeu.
Corpu-i un idol al hranei acumulate. Mintea-i aceeași cu calitățile și caracteristicile mâncării. Conștiința
din interiorul corpului este neîntreruptă la fel ca spațiul.
„Atman ar trebui să fie în comuniune cu Atman.” Asta înseamnă c-ar trebui să privești conștiința cu
conștiința. Numai cel nemulțumit va avea parte de-o renaștere, nu și cel care-i mulțumit. Un corp poate fi
numit corp omenesc, dar nu conștiință în corp. Când cineva înțelege și recunoaște conștiința ca fiind
111
conștiință, se eliberează în timp ce încă se află-n corp. Atman este cel care nu face; prana face toată munca
în prezența Sa. Ar trebui să observăm ce-i acela care oferă experiență și cine-i acela care primește
experiența.
Toate suferințele ajung la sfârșit pentru cel care-a uitat de el însuși, observându-și conștiința. El devine
sfânt cu vederea sfântă a naturii sale adevărate. În mod firesc, el devine de ajutor celorlalți. El știe că nu-i
diferit de ceilalți. Vederea sfântă a Sinelui este manifestarea Sinelui. Cine va avea reavoință și pentru cine?
Cel care-i devotat propriului Sine devine sufletul tuturor. Trăiește ca fiind conștiință. Nu-i privi pe alții ca
indivizi. Demnitatea cu care-ți privești Sinele va fi adevărata ta demnitate. Privește-i pe ceilalți cu
demnitatea Sinelui.
Cel care vine aici a venit aici fiindcă a fost inspirat de Dumnezeul lăuntric. Numai cel a cărui naștere este
ultima vine aici (deci nu va mai exista pentru el nicio renaștere). Privește la toate ființele ca și când ar fi
propriul tău Sine. Nu accepta conceptul că există o altă zeitate în afară de Sine. Lăsă deoparte cerșetoria și
venerează-ți adevărata natură spunându-ți: „Eu sunt Atman!”.
Nirupana 126
Sâmbătă, 18 august 1979
Când cineva-l contemplă pe Parabrahman, se contopește în natura lui fericită și adevărată. Înainte s-
atingă Absolutul, există beatitudine. Când ajunge la acel punct, toate sentimentele se dizolvă. Realizarea
Absolutului este o beatitudine perfectă. Nu poate fi descrisă nici măcar ca stare de fericire.
Întrebare: Maharaj, există vreo cale de-a ajunge la Parabrahman?

Răspuns: Da. Cu iubirea desăvârșită, tu devii una cu conștiința ta.
Eu nu vorbesc în limbajul tradițional. Te rog doar să te observi. A fi om înseamnă să ai un corp. Corpul

nu-i forma Sinelui. Când stai singur și-ți observi conștiința, ajungi să știi că această conștiință-i lumea. Ea-i
sentimentul „Eu sunt”. Pentru cine știe asta, forma lui este universul. Cu toate acestea, tu te identifici doar
cu ceva limitat la corp. Universul a înflorit în conștiința ta. Tu-ți cunoști conștiința, dar ai luat-o ca pe ceva
diferit de tine. Prin urmare, n-ai atins realizarea de Sine.
Tu trebuie să vezi care-i relația dintre tine și lume. Atâta timp cât ai conceptul că ești un individ, nu vei
primi o fericire perfectă. Tu nu ești creat de nimeni. N-ai părinți. Ești strălucitor. Întreaga panoramă care-i
cosmosul este propria ta formă vizibilă. Concepte precum „eu voi muri”, „eu am practicat devoțiunea”, „mă
duc la cer” etc., sunt toate concepte false. Cum poate cineva, a cărui formă constă din univers, să aibă
părinți? Tocmai viața ta menține cosmosul în viață. Tu n-ai responsabilități nici ca individ și nici ca
totalitate. Te înșeli luând egoul drept Sinele tău. Acesta-i motivul amăgirii. Îți creezi responsabilitatea cu
propriul tău concept. De fapt tu n-ai nicio responsabilitate. Conștiința corpului tău este cea care creează
simțul responsabilității. Cel care și-a realizat Sinele n-are nevoie să vină aici. Oamenii ar trebui să meargă la
el!
Conceptul este ca un ornament. Cel care poartă podoaba nu-i podoaba. Sentimentul „Eu sunt” este
rădăcina dualității. Starea corectă-i anterioară acesteia. Conștiința-i o calitate. Acela care cunoaște
conștiința, are el vreo calitate? Rostești cuvinte precum Brahman, Dumnezeu etc., dar ce înțeles au ele?
Cuvintele tale te pot induce în eroare. Simpla înțelegere intelectuală nu-i suficientă.
Doar ascultă. Dacă te consideri un jnani, cu siguranță că vei suferi. Nu lua nicio poziție.
Nirupana 127
Joi, 23 august 1979
Nașterea implică stările de veghe și somn. Ele sunt stări de a fi. Sunt eu aceste stări? Atman se naște? Cel
care înțelege acest lucru este fără naștere. Fenomenul universal este plin de viață, dar nimic nu-i veșnic.
Când cineva moare, corpul se descompune în nenumărate organisme. Câte vieți sunt create dintr-o viață?
Asta arată că viața-i continuă. Cât timp există Atman (conștiința) acolo? Atâta timp cât forța vitală-i acolo,
112
Atman este acolo. Numele dat prin cuvânt cuvântului dispare odată cu cuvântul. Tu locuiești în ceea ce spun
alții. Te gândești la Sinele tău? Tu nu te poți gândi la adevărata ta natură. Cum să căutăm conștiința? Nu-i ea
chiar mijlocul prin care se face căutarea? Conștiința nu se poate căuta de una singură, pentru că ea-i mereu
prezentă.
Poeții și scriitorii scriu în mod intelectual despre beatitudinea conștiinței. Conștiința Universală răsare în
inima ta. Cunoscătorul este Parabrahman, dar El n-are nicio cunoaștere. Toate acestea-s divertismentul
conștiinței atotstrălucitoare. Ea a venit neîntrebată. Nu-i nici bărbat, nici femeie. Sunt concepte. Lumea
trăiește într-un cuib de cuvinte. Chiar nu există niciun atașament, lăcomie sau dragoste? Da, ele-s acolo, dar
toate-s neadevărate. Doar o aparență. Sunt adevărate doar pentru acel moment. Sunt gânduri ce atârnă pe
cer. Acționează prin forța vitală a ființelor create pe pământ. Nu-s gândurile tale. Acolo unde se sfârșește
cunoașterea, începe sensul spiritual - cel mai profund sens al celui ce ESTE. Cuvintele care ies din
conștiință pot părea că se contrazic reciproc. Simte-te liber să mai pui întrebări; de altfel, nu există dialog.
Cum vei recunoaște tu o persoana iluminată? Ea n-are nicio formă. Chiar și cuvântul unui bebeluș din
leagăn îndeplinește o misiune, atunci de ce nu și cuvântul unui înțelept? Dar ce există în cele din urmă?
Vidul? Nu, nici măcar el.
Acolo unde nu există o amăgire a ființei sau a non-ființei, există Parabrahman - Absolutul. Nu-i un gol.
El este dincolo de calități. Brahmananda - fericirea de a fi Brahman (manifestatul) – este și ea temporară.
Noi acordăm atâta importanță lumii! Asta-i pentru propria noastră ființă. Lucrurile care-ți plac în ignoranța
ta, îți vor fi antipatice după realizarea de Sine.
Adevărul trebuie înțeles corespunzător. Orice se face prin minte devine neadevărat. Cunoscătorul minții
de aici se numește discriminare. Conceptul care susține că mintea-i cea care are grijă de treburile noastre,
este unul greșit. Ființa-i anterioară minții. Mintea s-a separat de adevărata ei natură. Este cunoscută durerea
prin minte sau mintea însăși este durerea? Când mintea-i dizolvată, nu mai există durere. Atâta timp cât
înțelegi mintea ca pe-o formă a corpului, există suferință.
Te îngrijorezi dacă poți funcționa fără minte. Până la 3 ani, mintea ți-a dat vreo senzație cum c-ai avea
vreo formă? Ai avut vreo experiență a minții în cele nouă luni intrauterine? Cine te-a hrănit acolo? Cel care-
a recunoscut mintea nu-i îngrijorat de modu-n care se va descurca lumea fără minte. Mintea are o mare
importanță, fiindcă tu n-ai trecut dincolo de ea. Când vei deveni cunoscătorul minții prin discernământ,
atunci vei înțelege acest lucru. Acolo unde există minte, există și multă suferință și, ocazional, puțină
plăcere. Durerea n-are nevoie de vreo cauză majoră. O mică durere poate să țină toată viața!
Mintea trebuie controlată cu discernământ. Atunci când recunoști că tu nu ești nici măcar forța vitală din
corp, vei fi fără moarte. Asta-i posibil doar atunci când îl întâlnești pe Sadguru și te ții de cuvintele Lui.
Numele lui Brahman sunt nenumărate. Tu ești Brahman! Ia în considerare doar cuvântul Gurului!
Unde tu ești, acolo este și Dumnezeu. Universu-i forma Lui vizibilă. Acolo unde-i Dumnezeu, acolo este
Sinele. Acolo unde nu există Atman, nu există Brahman, Maya, jiva sau Dumnezeu. Nu există nimic.
„Viața” ta este fără nume sau formă. Dar impresiile colectate de minte o iau ca pe-un corp. Conștiința ta-i
experiența existenței lui Dumnezeu. Tu ești primul și după aceea vine și Dumnezeu. Cuvântul „Dumnezeu”
n-are o formă individuală. Întregul univers este Dumnezeu. Poate că ai o viață lungă. Dar la sfârșitul acestui
mandat, nu va mai rămâne însă absolut nimic. Dacă trăiești 125 de ani, s-ar putea să ai suferința unui copil
de-un an! Fără să știi, vei uda și vei murdări patul! N-ai deveni subiectul ridicolului? Toată lumea te saluta,
dar acum cât de cumplită-i starea ta actuală! Cu toții te vor lăuda în termeni înalți, dar numai dacă durata ta
de viață-i limitată! Dacă asta-i situația, atunci cum ar trebui să murim?
Maya înseamnă ceva ce nu se întâmplă niciodată cu adevărat. Este o amăgire a existenței și nu existența
adevărată. Asta-i povestea minții. Acolo unde nu există minte, nu există nevoi. Atâta timp cât crezi că tu ești
făptuitorul, mintea nu te va cruța.
Conștiința nu se limitează la un individ. Ea-i cunoașterea care-i totalitatea manifestării. Are „eu” din
corp vreo formă? Când ai simțit pentru prima dată că „ești”? Vei învăța asta citind cărți? Care-i adevărata
noastră natură? Este simțământul „Eu sunt” sau este anterior lui „Eu sunt”? Cunoscătoru-i dincolo de
cunoaștere. Dacă asculți acest lucru și-l absorbi, vei obține perfecțiunea care-i deja acolo.
Nirupana 128
Joi, 30 august 1979
113
Un jnani are conștiință, dar el nu-i de natură individuală. El este universal. Tu poți da un nume la ceea
ce-i omniprezent, dar de fapt acesta n-are niciun nume. Principiul nemanifestat a devenit manifestat -
conștiința ta. Indiferent dacă practici sau nu spiritualitatea, asta nu face nicio diferență față de Absolut. Tu ai
creat un sentiment de dualitate prin separarea ta de totalitate.
Ceea ce-i văzut, simțit sau cunoscut a fost creat prin conștiință. Este creat de Cunoscător. Odată ce
Conștiința Universală este realizată, nu mai este nevoie de eliberare. Din punctul de vedere al unui jnani,
nimeni nu-i ignorant. El nu-i separat de totalitate.
Indiferent care-i numele pe care-l vei lua, tu vei fi aidoma. Conștiința Universală nu poate fi niciodată
prinsă. Numele diferitelor zeități sunt numele Conștiinței Universale care se manifestă total. Care-i indicația
că cineva-i un jnani? Fiecare-l recunoaște pe jnani în funcție de demnitatea minții sale, a intelectului și-a
sentimentului său. Oamenii de știință vor descoperi ceea ce-i creat din ceea ce există deja, dar nu pot inventa
niciodată ceea ce-i spontan acolo fără să fi fost creat. Poate că ei au descoperit multe lucruri, dar nu vor
putea descoperi conștiința. Dacă-și dau seama de conștiință, chiar în acel moment își vor pierde speranțele,
dorințele și pasiunile și nu vor mai face nimic. Nu vor mai avea nicio așteptare. Toată această cunoaștere
este destul de veche. Doar înveți despre asta, de aceea simți că ea-i nouă.
Într-o zi vei muri, nu-i așa? Atunci de ce n-o termini chiar acum? Abia atunci vei cunoaște Adevărul.
(Aici, Maharaj nu ne cere să murim fizic. El ne cere să scăpăm de atașamentul față de lume și să rămânem
într-o stare fără gânduri.)
Noi înțelegem iubirea sau bunătatea mai ales atunci când ni se nasc descendenți. Apoi, astfel de
sentimente vin spontan. La fel se întâmplă și cu realizarea de Sine. Te va elibera atunci când îți dai seama că
nu înțelegi nimic. Dacă simți c-ai înțeles, atunci asta-i doar o mâncărime. Cel care obține realizarea de Sine
n-are niciun folos pentru el însuși. Cuvintele nu pot descrie acea etapă lipsită de manifestare. Oamenii de
știință pot crea ființe, dar ei nu-l vor putea conceptualiza pe Atman.
Când pleacă conceptul „eu sunt corpul”, pleacă și egoul. După aceea, orice rămâne este conștiința pură.
Tu ai cunoașterea cu tine; n-o poți opri sau arunca. Cel care are devotament față de Guru va primi în curând
eliberarea. Toată lumea are o dorință puternică de-a trăi. Când cineva-și descoperă propria natură, dorința
dispare. Nu poate să treacă nici măcar o singură clipă fără să gândești. Asta-i natura minții. Prin urmare,
gândește-te la existența ta fără corp. Atâta timp cât forma-i acolo, egoul este și el acolo.
Continuă cu Bhajana zilnic, deoarece sensul cântărilor se va manifesta prin tine. Bhajana îndepărtează
impuritățile din propria ta natură, transformând impuritatea în Brahman. Cei care sunt realizați rămân în
demnitatea lor, dar devotamentul ce rezultă îi înalță pe oameni. Atunci când cânți Bhajana, rostește fiecare
cuvânt. Fiecare cuvânt are propria lui importanță. Întreaga semnificație a Bhajanei coboară în adevărata ta
natură.
Fiecare ființă are un destin. De unde-a apărut? De atunci, tu te-ai îngropat în relația cu ceilalți. El
depinde de prana. Gândește-te cât!
Nirupana 129
Experiența lumii a venit la tine neinvitată. Discuția noastră are loc în conștiință. Cunoscătorul este
dincolo de conștiință. El este dincolo de conștiința individuală. Lumea-i în spațiu, dar tu ești anterior
spațiului. Sursa existenței tale este esența hranei, fără cunoaștere ei. (Ca pură conștiință, tu ești caracteristica
forței vitale a trupului care-i alimentată cu hrană.) Te vei bucura să auzi acest tip de conversație, doar dacă
în trecut ți-ai câștigat demnitatea. Altfel, o vei lua razna. S-ar putea să-ți producă frică, fiindcă-ți omoară
individualitatea. Este un semn de mare noroc faptul că-ți place s-asculți astfel de discuții.
Și un copac este Brahman. El nu vorbește. El are conștiință, dar n-are sentimentul individualității
(conștiința-corp).
Brahman acționează prin toate cele cinci elemente. Tu ești conștient de asta datorită simțământului „Eu
sunt”. Așadar, meditează numai asupra conștiinței tale. Ea-i universală. Cine-i martorul ei? Conștiința
înseamnă iubire. Iubirea înseamnă așteptare. Cunoscătorul privește cu ajutorul conștiinței. Observarea prin
conștiință conține așteptări. Tocmai asta-i natura conștiinței. (Fără conștiință, Cunoscătorul nu poate fi
pomenit. De îndată ce conștiința apare, ea vrea să continue. Asta-i natura ei.)
114
Eu nu voi fi nicicând supărat de ceea ce-mi spui, fiindcă știu (deși tu nu știi) că cel care vorbește este o
bandă de magnetofon. Are ea cumva vreo inteligență? Această bandă-i Maya-rădăcină. Eu nu fac parte din
funcționarea ei. În conștiința ta există un sentiment al individualității. Conștiința mea-i atotpătrunzătoare.
Cele trei lumi sunt conținute în ea.
Conștiința-i esența celor cinci elemente. Mai întâi este absorbită hrana, ca mai apoi să apară conștiința.
Conștiința-i de natura iubirii. Ea este atât nevoia de a fi, cât și tot ce-i necesar ca să fie îndeplinită această
nevoie. Este precum gustul dulceții. Ce se întâmplă cu conștiința, în cele din urmă? Va merge ea în cer sau
într-altă parte? Ignorantul renaște conform conceptele sale. Un jnani știe că atunci când prana părăsește
corpul, conștiința dispare. Nimeni n-a venit, nimeni n-a plecat. El știe asta. Cel care-i practic necunoscut,
revine la necunoscut.
Acela care știe că „este” n-are nici nume, nici formă. Conștiința și sentimentul „Eu sunt” nu-s diferite.
Ce te consideri tu că ești? Tu ești numai conștiință. Pentru că ea-i în corp, consideri corpul ca fiind al tău.
De altfel, corpu-i universal. Tu iei o oală plină cu apă din ocean și zici că-i a ta!
Un biet sărac a găsit portofelul unui om bogat. Pentru el, suma reprezenta o avere ce-ar fi putut-o folosi o
viață întreagă. Pentru bogat, erau cheltuielile lui săptămânale. Astfel, o singură clipă a Mayei-rădăcină
corespunde unor cicluri infinite de manifestări cosmice. Odată ce Maya-i realizată, o să te mai ții de ea? Nu
fă nimic! Înțelege doar! Maya-i numele pe care tu l-ai dat fenomenelor. Atunci când se naște un copil, îi poți
da orice nume dorești. De fapt, el n-are nume. Toate experiențele-s temporare. Nimeni nu poate experimenta
Adevărul. Poți deveni vreodată Adevărul? Poate cineva să fixeze vreun act de Adevăr?
Mai înainte noi n-am avut conștiință. Acum ea a devenit strălucitoare în noi. La fel ca Sri Krishna. El ne-
a spus cum și de ce ne experimentăm pe noi înșine. Ascultă doar! Nu interfera cu mintea ta! Nu fă nimic
altceva. Nu pierde din vedere picioarele Gurului. (Picioarele Gurului înseamnă propria ta conștiință.) Este
un picior fără formă. Este conștiința manifestată, care-i mișcarea în sine. Când ai ajuns la stadiul conștiinței
corpului, ai venit pe jos? Când nu s-a făcut nicio plimbare, au existat informații despre drum? Prin urmare,
nu există nicio cale spre care eu s-o pot indica.
Maya înseamnă un potop de experiențe într-o etapă de experiență. Cunoscătoru-i Absolutul. El nu-i un
individ. Maya-i conștiința, cunoașterea. Este în toate ființele vii. Natura ta adevărată și conștiința ta nu-s la
fel. Ea acționează în timpul stării de veghe și-n timpul somnului. Această experiență se numește Maya.
Maya-l tratează pe jiva ignorant ca și cum ar fi un sclav. Conștiința nu-i niciodată constantă. Ea-i constantă
doar atunci când uită de sine.
În ciuda faptului că par grosiere, experiențele lumești sunt subtile. Mintea poate părea subtilă, totuși ea-i
grosolană. Cineva înțelege că știe, dar poate demonstra această cunoaștere? Ea-i subtilă. Fiecare ființă se
bucură de comportamentul celor cinci elemente. Cel mai înalt curaj este să ai convingerea că tu nu ești
corpul. Prinde-te de picioarele conștiinței tale și după aceea acționează.
Nirupana 130
Învață să ierți și iartă! Acest lucru nu-i posibil fără devotamentul față de Guru (devoțiunea non-duală).
Conștiința-i iubire. Experiența ființei este aceeași cu iubirea pentru ființa noastră. Ele nu-s separate. Sunetul
primordial „OM” este expresia continuă a acestei relații romantice. Nu există nimic altceva decât iubire. Nu
confunda atașamentul cu iubirea.
Faptul că știi că „ești” este o dovadă a lui Brahman. Paramatman se află la baza conștiinței tale. Trebuie
să-ți amintești până la moarte acest lucru. Tu nu ești trupul. Tu ești cel care-i în trup. Te degradezi pentru că
te consideri trup. De fapt, tu ai un statut superior. Indicația lui Brahman este conștiința. Totuși, crezându-te
trupul, comportamentul păcătos crește. Dorințele de plăceri obiective cresc. Tu nu vei primi beatitudinea
Sinelui dacă ești ocupat să-ți îndeplinești dorințele și pasiunile. Cu cât te răsfeți mai mult cu ele, cu atât vei
alimenta și mai mult focul. Când mintea și intelectul tău se dizolvă în conștiința ta, toate dorințele vor fi
îndeplinite. Conștiința ta a devenit înfometată de plăcerile celor cinci elemente. S-a degradat. Când mintea
ta este fermă în cunoașterea ființei tale, toate dorințele tale vor fi împlinite. Poți medita asupra conștiinței
numai prin harul Gurului.
Cunoașterea n-are nicio formă. Experiențele bune și rele care vin odată cu forma lor, vor înceta atunci
când îți dai seama că tu ești fără formă. Atâta timp cât ai planuri și vise, n-ai timp să meditezi la adevărata ta
115
natură. Dualitatea va continua. Trebuie suportat ceea ce iese din astfel de planuri. Prin urmare, nu fă
proiecții. Te lupți din greu cu toată inteligența ta, totuși nevoile tale rămân neîndeplinite. Ele vor fi îngrijite
atunci când îți dai seama de Sinele tău. Vei fi convins că trupul nu-i adevărata ta natură. Vei înțelege cum au
fost create cele cinci elemente și cum s-a format corpul. Lucrurile se întâmplă de la sine, dar ele-s acceptate
prin intelect. În timp ce asculți acest lucru, păstrează-ți atenția asupra Aceluia care ascultă. Astfel toate
dorințele tale vor fi împlinite. Frica apare în interior, dar ea se manifestă în exterior. Rareori există cineva
care trăiește cu convingerea că el este Paramatman. Toți ceilalți se identifică cu corpul.
Când vizibilul devine invizibil, nu înseamnă că-i mort. Când devine din nou vizibil este numit renaștere.
Asta-i natura conștiinței. Renașterea nu-i rezultatul efortului cuiva. Această creștere și stabilizare nu
afectează conștiința. Creează credința simplă în tine însuți: „Eu sunt nemuritor, nepieritor, nu sunt nici
vizibil, nici invizibil. Datorită mie, acest fenomen devine vizibil!”. Dă această înțelegere conștiinței tale, cu
conștiința. Nu încerca ritualuri. Noi ne facem planuri ca să obținem fericirea. Ceea ce pare plăcut se
dovedește a fi dureros, în cele din urmă.
Adevărata fericire-i o fericire spontană. Ea-i diferită de plăcere. Copilăria și tinerețea nu vin din afară.
Ele vin împreună cu trupul. În același mod, beatitudinea conștiinței apare din ea însăși. Conștiința noastră
este bucuria ființei noastre. Detașarea implică faptul că cineva n-are așteptări. Nu implică să stai așezat, c-o
față obosită.
Nirupana 131
Tu ai conștiența și mărturia ei ți se întâmplă ție. Cele cinci elemente-s conținute în conștiință. Nu te-ai
luat pe tine însuți ca fiind cineva sau ceva? Cu ce trebuie să te identifici, cu excepția corpului tău? Fericirea
și nenorocirea, Brahman și Maya nu-s altceva decât conștiința ta. Problemele tale vor ajunge la final când
conștiința corpului va dispărea. În cele din urmă, nimic nu va mai rămâne, nici măcar „eu”. Când vei
înțelege acest lucru, mă voi închina în fața ta! Dar înțelegerea trebuie să fie una statornică.
Treburile tale lumești depind de sensul cuvintelor. Unde cuvântul nu transmite nicio semnificație, ce
înțelegi tu? În acest moment, care-i identitatea ta? Te crezi foarte învățat în cunoașterea cuvântului, de aceea
folosești cuvinte. Când n-ai nicio imagine de sine înțeleasă, devii de natura lui Dumnezeu.
Înainte de fiecare întrebare, întotdeauna-i pregătit un răspuns. Dacă nu există un răspuns, întrebarea nu
va apărea. Nu se acordă atenție adevăratei stări. Ai venit pe lume cu bună știință? Atunci cum vei asista la
plecarea ta? Asta-i o amăgire. În timp ce veneai, n-a fost făcut niciun pas. Atunci cum ar fi pașii tăi când
pleci? (Conștiința ta a venit spontan și va pleca în același mod în care-a și venit.)
Mai târziu, îți va fi clar că ceea ce-ai auzit azi nu-ți va fi de niciun folos. Conștiința pe care-o
experimentezi, este ea cinstită? Așa cum un baston devine un sprijin pentru un orb, tot așa și Dumnezeu cu
numeroasele Lui nume ne-a fost dat ca sprijin. Dacă ai obținut realizarea de Sine, atunci toate numele-s cele
ale Sinelui tău.
Câtă vreme crezi că vei muri și că vei suferi după moarte se va vorbi despre moralitate. Vede soarele
întunericul? Un jnani nu vede nicio diferență între un căutător și-un păcătos. Religiile lumii-s jocurile
ignoranților. Tu ai un sentiment de identitate de sine, sentiment care te face neliniștit. Creezi dureri în timp
ce cauți plăceri. Poți să iei orice semnificație vrei.
Trebuie să-ți dai seama că conștiința și lumea sunt același lucru. Atunci vei înțelege și că tu n-ai niciun
folos de la lume și nici tu nu ești lumii de vreun folos.
Cum este dualitatea dintre cunoscător și cunoaștere? La fel ca și dualitatea dintre soare și lumina lui.
Manifestarea conștiinței este ea însăși dualitate. Dacă nu există cunoaștere, atunci nu există dualitate.
Trezirea-i dualitate și invers. Dacă soarele merge să facă un tur al luminii sale, va fi el vreodată complet?
Așadar, dacă te duci să vezi sfârșitul lumii cu conștiința ta, va fi el găsit vreodată? Cunoașterea ta nu-i un
lucru nesemnificativ. Este întregul univers. Dar tu nu ești asta! Tu ești Cunoscătorul ei!
Devoțiunea, conștiința și Brahman sunt același lucru. Cineva o venerează direct, în timp ce altcineva o
poate venera indirect. Krishna spune: „Eu îmi văd propria formă. Această formă-i lumea. Prin urmare, orice-
i în lume este Sinele Meu. Cel care vede și simte nu-i separat de ceea ce-i văzut. Cei care știu acest lucru și
mă venerează sunt cei mai buni căutători.”
116
Ai auzit destule, dar ce vei lua cu tine (la moarte)? Și corpul a trecut peste tine, dar ceea ce-i de fapt al
tău este conștiința. Această cunoaștere-i infinită. Înseamnă că ea nu poate fi categorisită.
Cine înțelege că trupu-i feminin sau masculin? Conștiința. Marii aspiranți ca Rama, Krishna etc., se
închină conștiinței luând-o drept „Eu sunt Acela”. Restul, folosind aceeași conștiință, își fac idoli, îi
venerează și se țin de ei în meditație. S-ar putea să realizezi destule activități lumești, dar mai bine urmează
cuvântul Gurului tău, ca și cum ai fi făcut un jurământ. Este aceeași promisiune cu: „Eu sunt Brahman”.
Conștiința-i divertismentul. Ea n-are nevoie de alte mijloace ca să se distreze. Înainte de moarte, ar trebui
să știm că nu există venire și plecare. Dacă oglinda-i curată, atunci ea reflectă toate lucrurile. Așadar, când
conștiința devine pură, întreaga lume-i văzută limpede în ea. Cel ce practică devotamentul nu riscă niciodată
să cadă.
Nirupana 132
Când calitatea gunei Sattva (forța vitală) începe să se deterioreze și intelectul devine mai slab, memoria
se estompează și ea. Prin urmare, la bătrânețe nu ne mai amintim bine lucrurile. Atâta timp cât nu ne dăm
seama cine suntem, va trebui acceptată orice suprapunere. Dar ce se va întâmpla atunci când ne dăm seama
că nu suntem nici Sattva și nici calitatea ei, cunoașterea? Corpu-i o colecție de esențe ale hranei. Calitatea
prezentă în sucul alimentar spune: „Eu sunt corpul. Eu sunt bărbat sau femeie.” Așa cum există o mireasmă
într-o floare, tot așa și corpul are conștiință. Ea se numește Sattva. Sursa acestei calități este mâncarea. Nu
există prana fără hrană. Poți să prinzi prana și conștiința?
Nirvana-i locul unde la sfârșit n-a mai rămas nimic. Unele dintre acțiunile tale pot lăsa o impresie asupra
spațiului, dar nu și asupra Acelui care este Nirguna (fără calitate). Simțământul „Eu sunt” nu mai există.
Guna are naștere sau creștere, posesiune, stabilizare sau dizolvare. Cine știe acest lucru rămâne mut.
În Nirvikalpa samadhi - fără niciun zid mental - conștiința dispare. Starea de samadhi există atunci când
nu există durere fizică sau mentală. Gunele-s în așteptare.
Dacă nu există un suport al corpului, atunci cine poate cunoaște? După aceea i se dă nume precum
Brahma, Vishnu, etc. Asta-i conștiința.
Corpul nu-i adevărata noastră natură. În natura noastră adevărată nu există nici măcar o urmă a vreunei
caracteristici. Ea n-are concepte. Cel care-și dă seama de adevărata sa natură devine asemănător lui
Dumnezeu. Acela care cunoaște Sinele este un jnani. El este Guru. Cei care rămân cufundați în ritualuri n-
au cunoștință despre natura Sinelui. Să ne realizăm adevărata natură și să trăim ca Sine este religia Sinelui.
Conștiința noastră există acolo spontan. Ceea ce se cunoaște este prin minte. Conștiința există înaintea
minții. Cel care trăiește prin natura Sinelui nu suferă durerile nașterii și morții. El n-are niciun interes
personal, fiindcă n-are formă. Atâta timp cât există conștiința-corp, dorințele apar în mod natural. Orice
trebuie îngrijit, nu-i de natura unui jnani.
Ascultarea adevărată nu-i făcută de urechi. Ea se face prin conștiință. Când nu există corp, conștiința nu
poate fi menționată. A spune, „mor acum” sau „mă duc acum” este un concept iluzoriu. Chiar și conceptul
care spune că „va exista realizarea de Sine” este tot unul greșit. Dacă te duci să te întâlnești cu Sinele, acesta
se separă. El te întâlnește fără ca să încerci tu să-l întâlnești.
A te ține de cuvântul Gurului este un serviciu excelent pentru Guru. În acest scop, trebuie să-i acorzi tot
timpul atenție adevăratei tale naturi.
Nirupana 133
Se poate cunoaște ceva fără minte? Acolo unde există conștiință, mintea trebuie să fie și ea acolo. Ea-i
limbajul conștiinței. Cu toate acestea, înțelegerea că „eu nu sunt corpul” se află-n conștiință. Ea-i anterioară
minții. Sentimentul „Eu sunt” se numește conștiință. Agață-te de el! Mintea nu va dispărea. Continuă să
observi ceea ce ești. Nu consulta mintea! Mintea continuă să fie, deci las-o să fie. Trebuie să te convingi că
tu nu ești mintea. Tu spui că curgi împreună cu mintea, dar ai văzut vreodată conștiința curgând?
117
Când ești în dificultate, dacă se practică rostirea mantrei dată de Guru, atunci dificultatea trece. Dar
trebuie să existe convingerea că Sinele meu este prietenul meu cel mai apropiat, Gurul meu. Angajează-ți
mintea în devotamentul față de Sinele tău. Las-o să fie prietenă cu Sinele. Mintea aleargă de ici-colo. Pentru
a o direcționa spre Sine, se prescrie rostirea mantrei. Doar atunci când mintea și Sinele fuzionează, rezultă
starea de samadhi.
Mintea-i limbajul pentru relațiile lumești. Mintea-i acțiune. Cu cât căutăm mai mult cunoașterea de Sine,
cu atât mintea va fi mai pură. Ar trebui să uităm de conștiința-corp și să ne ținem mintea ocupată cu mantra.
Concentrează-ți atenția asupra naturii tale adevărate. Atâta timp cât mintea te recunoaște ca trup, ea nu va fi
controlată.
Simțământul tău „Eu sunt” este Sinele tău. Cine-i spune minții ce să facă? Sinele. Încet, îți vei da seama
că tu n-ai nicio formă. Abia atunci mintea va intra sub control. În timp ce meditezi, poate fi văzută o lumină
albă strălucitoare ca un diamant. În scripturi, ea se numește corp subtil. Numai norocoșii au o astfel de
viziune. Este un semn al realizării de Sine. Corpul funcționează cu puterea acestei lumini. A rămâne fără
conștiința-corp este cel mai mare noroc. Dacă ești treaz, cât timp ești fără gânduri, vei obține aceeași tihnă.
Contemplarea Sinelui înseamnă excluderea oricărei alte activități. Este posibil să nu poți contempla Sinele
în timp ce-ți faci munca de zi cu zi. Când lucrezi, acordă atenție muncii. De îndată ce obții o clipă liberă,
îmbrățișează-ți Sinele. Când ești tăcut, nu acorda atenție altor gânduri; doar fii cu Sinele tău. Conștiința
trebuie să se concentreze asupra conștiinței. În timp ce meditezi, dacă ajungi să cunoști trecutul, prezentul
sau viitorul cuiva, nu vorbi despre asta. Când cunoașterea Sinelui se va fi stabiliza, Ea va ști cum să se
comporte în lume.
Trebuie să fii îngrijorat cu privire la realizarea de Sine, la fel cum ești referitor la soția, copiii sau
ocupația ta. Căutătorul Sinelui n-are nicio regulă, nicio lege. Regulile sunt pentru cei dornici de plăceri
obiective. Mintea-i dificil de controlat. Prin urmare, nu-i acorda minții atenție. Fii atent la adevărata ta
natură.
Lasă deoparte numele pe care ți l-au dat părinții tăi. Acum, spune-mi numele tău! Poți spune ceva acum
despre propriul tău Sine? Nu există niciun răspuns la această întrebare. Există doar liniște. Această stare-i
anterioară conștiinței. În timp ce meditezi, nu proiecta nicio formă sau idol. Nu accepta deloc nicio formă.
Dacă-ți urmărești corpul, vei descoperi că el este o mașină ce produce murdărie. Cu toate acestea,
înțelepții spun: „Corpul omenesc este cel mai bun dintre toate. Fără un corp omenesc nimeni n-a atins starea
de Parabrahman și nici n-o poate atinge.” Uitându-l pe Dumnezeu cel strălucitor, tu spui: „Eu sunt precum
trupul”. Așadar, tu ești marcat pentru moarte. Continuă cu diferitele tale acțiuni, dar nu uita adevărata ta
natură. Conștiința corpului nu oferă timp pentru meditație sau rostirea mantrei. În timp ce uiți de Cel Mai
Iubit – Paramatman – ești prins în a te distra. Dar orice distracție întreții, ea dispare. Renunță la
identificarea cu corpul. Apoi, într-adevăr, vei vedea că tu ești Paramatman. Din milioane de oameni, câți au
obținut dorința vie de-a găsi Adevărul?
A-ți aminti Sinele fără cuvinte înseamnă a amesteca sinele personal cu Sinele. Ar trebui să existe doar
convingerea că tu nu ești corpul. Atunci conștiința-corp (egoul) va dispărea. Poate Sinele, care operează cu
forța vitală a tuturor celor cinci elemente, să fie vreodată distrus? Puterea realizării de Sine este de așa
natură încât milioane de oameni cad la picioarele unui jnani.
Pe cât posibil, să nu te sinucizi! Conștiința din corpul omenesc este foarte dificil de obținut - extrem de
rar. Nu se știe când Sinele Lăuntric va fi mulțumit. Cel care primește cunoașterea este conștient pentru
totdeauna că „Eu nu sunt corpul, eu sunt de forma luminii”. Dacă acest lucru-i recunoscut, conștiința
corpului tău devine la fel ca cea a lui Brahman. Ca să-ți atingi natura ta adevărată, trebuie să existe această
convingere. Există doar Sinele. Pentru că El este, noi suntem lumina strălucitoare. După obținerea realizării
de Sine, nu va mai rămâne nici măcar o idee despre moarte. Fii conștient de acest lucru, mai înainte ca
trupul să se prăbușească.
Nirupana 134
Sâmbătă, 06 octombrie 1979
Atunci când cineva devine liber de conștiința-corp, iubirea relațiilor devine una imaterială. Odată ce-ți
dai seama de propria ta identitate, poți iubi pe toată lumea. Întreaga lume-i forma ta, manifestarea ta. Atâta
118
timp cât nu renunți la conștiința-corp, nu va exista niciun progres. Trebuie să medităm așa: „Ceea ce (în
final) părăsește corpul și este invizibil este natura mea adevărată. Corpul nu-i identitatea mea ”.
După transcenderea conștiinței-corp, nu se neglijează hrana, dar acel om nu mai are dorințe și nici
pasiuni. Se creează un sentiment de detașare. Omu-i mulțumit; el continuă să întrețină diverse concepte pe
parcursul întregii zile. Restul ființelor (animalelor) își folosesc mintea pentru supraviețuire. Atenția, când
este deviată de la alte obiecte, revine la propriul Sine. Când mintea se detașează de alte lucruri, ea se
stabilește în Sine.
Există cu adevărat vreo dualitate? Tu crezi în asta, deci ea există. Consideră soarele că razele sale sunt
separate de el? Ca să devii un jnani, devin-o conștiență pură. Atunci Maya, Brahman, Dumnezeu etc. se vor
dovedi neadevărați. Numai un jnani poate recunoaște un jnani. Acolo unde există conștiință, există și
tristețe. Există vreo diferență între conștiință și tristețe? Există dureri la nivelul corpului? Durerea durează
doar atâta timp cât există conștiința. Trebuie să ne dăm seama că această conștiință împreună cu durerea ei
nu-i adevărata noastră natură.
Nașterea înseamnă starea de veghe și de somn; acestea sunt cele două stări. Un jnani știe asta. Conștiința
nu poate fi înțeleasă în mod obiectiv. În samadhi există unitate între somn și veghe. Nu există niciun
samadhi pentru natura Sinelui. Intelectu-i jocul conceptului „Eu sunt”. El este sfoara care face zmeul să
zboare. Jnani observă cum se stinge conștiința (în ultimul moment). El nu-i afectat. El l-a văzut pe
Dumnezeu, a cărui voce este asta. De asemenea, el vede că Dumnezeu dispare, deci și El este trecător. Alți
oameni, totuși, se închină lui Dumnezeu, ca să obțină bunăstarea. Asta-i diferența. Există arareori un jnani
care știe că întruparea lui Dumnezeu este terminată, dar că el nu-i terminat; restul întrețin conceptul de rai și
iad.
Guru-ți cere mereu Sinele, ca pe ofrandele sacre; unii ar putea să-și ofere corpul, dar nu și Sinele. Dacă
dorești să devii un jnani, atunci va trebui să-i oferi Sinele tău Gurului. Un jnani nu-i conștiința. El nu se
naște niciodată. Orice este, este conștiința. Jnani, ca Absolut, nu-i nici măcar Martor. Vei ști la timp când și
cum are loc manifestarea. Deocamdată, prezintă conștiința conștiinței. Nu-i necesar să-l aduci în tablou pe
Paramatman. Odată ce această căsătorie-i consumată, poți face ce-ți place. Odată ce cunoști conștiința, nu
vei mai avea nicio neliniște.
Gândește-te numai la cum, de ce și când ai ajuns să știi că „ești”. Lasă deoparte restul. Ceea ce-i instabil
poate deveni stabil. Ca Absolut, tu ești deja stabil.
Nirupana 135
Eu nu vorbesc pe baza scripturilor. Eu vorbesc doar despre Acela care-ascultă. Eu nu vorbesc despre
cum să-ți conduci tu treburile gospodărești. Doar înțelege cine ești tu! Dacă înțelegi asta, durerile și
plăcerile vieții tale casnice nu te vor mai afecta.
Orice muncă întreprinzi, ea va fi întotdeauna imperfectă, fiindcă chiar ființa ta-i imperfectă. Cine și-a
realizat natura adevărată cunoaște că bucuriile și tristețile vieții sunt de natura minții. Ele se petrec spontan.
Nașterea-i o bătaie de cap. Când nu există nicio naștere, nimic nu contează deloc. Nașterea înseamnă
manifestarea conștiinței – Sattva. Ea însăși este nenorocirea. Chiar dacă cineva mărește durata conștiinței,
într-o zi, ea trebuie totuși respinsă. Chiar și o persoană cum a fost Krishna a trebuit să părăsească conștiința.
Jnaneshwar a lăsat această problemă la vârsta de 21 de ani. (El a scris comentariul la Gîta sub formă de
versuri. A scris și „Experiența nemuririi”. A obținut starea de samadhi. S-a închis într-o grotă și i-a cerut
fratelui său mai mare care era și Gurul său să pună o lespede peste deschiderea ei.)
Conștiința-i simțită și chiar prețuită, dar ea poate fi tolerată. Pentru a o suporta, trebuie întreprinse
diverse activități. Cu orice ai compara conștiința și oricum ai venera-o, ea se va manifesta în aceeași formă.
Cu toate acestea, ea nu durează. Krishna a spus: „Toate acestea-s cu adevărat Eu!”. Mulți înțelepți obișnuiau
să se prosterneze înaintea Lui. Totuși, El a trebuit să-și părăsească conștiința.
Senzația de sine, resimțită fără știre, este ea o bucurie sau o pacoste? De-a lungul vieții, omul suferă de
îngrijorare, ca de pildă grija pentru copii, nepoți sau de zbuciumul lăuntric, cel pe care fiecare ar trebui să și-
l păstreze bine.
Vițelu-i motivul pentru care vaca face să-i curgă lapte. Similar, înțeleptu-i inspirat să vorbească despre
cunoașterea de Sine, atunci când el îl întâlnește pe adorator. Poate că tu știi să recunoști calitatea pietrelor
119
prețioase, dar nu vei putea recunoaște Maya-rădăcină. Această recunoaștere vine doar de la un Guru foarte
rar.
Este conștiința fără durere, chiar și pentru o singură zi? Această neplăcere apare din exterior sau
conștiința însăși este neplăcerea? Când oamenii erau ignoranți, existau mai puține neliniști. Există însă mult
mai multe neliniști atunci când ei sunt mai informați. Motivul este că oamenii n-au înțeles rădăcina durerii.
Tu n-ai avut nicio cunoaștere până în clipa în care ai ajuns să cunoști trupul.
Ți s-a spus că există frică, moarte, timp și Dumnezeu. Toate acestea-s acolo doar dacă tu crezi în ele. Și
ce se întâmplă dacă nu crezi? Dacă negi totul, atunci nu există nimic. Există vreun scop în Absolut? Chiar și
marii oameni au fost nedumeriți de asta. Unii oameni au murit după ce-au spus: „Voi veni după atâția
ani…”. Este aceasta realizarea? Atâta timp cât Maya-i acolo sub forma conștiinței subtile, nu există nicio
realizare de Sine. Din punctul de vedere al soarelui, nu există niciun întuneric. Așadar, din punctul de
vedere al unui jnani, nimeni n-are naștere. Orice apare sau se simte este o dramă pe scenă.
Află cauza nașterii. Se gândește cineva la natura conștiinței? Din ce-i făcută ea? Oamenii se pocăiesc de
sute de ani. Înțelege doar adevărata ta natură! Tu n-ai identitate, adică „sunt așa și așa” etc. Recunoaște acest
fapt. Această discuție nu-i pentru oamenii de rând. Modu-n care conștiința-i face pe oameni să se comporte
este unul corect. Nu trebuie să renunțăm la conștiință, ci ea trebuie înțeleasă corect. Natura ta adevărată-i
dincolo de conștiință.
Conștiința va dispărea. Un jnani înțelege acest lucru. Prin urmare, el nu se teme. Simțământul „Eu sunt”
se numește Brahman. După realizarea lui Brahman, se trece dincolo de destin. Numele de Brahman este dat
în scopuri practice. Mintea, intelectul și conștiința au apărut din cunoașterea pură. Când nu există conștiință,
nu-i resimțită nici nevoia de fericire. De ce ea se simte atunci când există conștiința? Motivul este că însăși
conștiința-i o pacoste. Dacă-i spui fericire, este fericire; dacă-i spui nefericire, este nefericire. Este așa cum
o numești. Doar vezi ce ești în acest moment. Ești diferit de tot ceea ce-ți este ție cunoscut. Conștiința este
prin natura ei nestatornică. Mișcarea ei provoacă frică. Pentru a face conștiința stabilă este necesară credința
în Guru. Dacă devoțiunea ta față de Guru este una fermă, atunci te vei bucura de eliberare cât timp trăiești.
Ceea ce se cunoaște creează frică. Ceea ce transcende frica este veșnic. Tu nu-i acorzi atenție perfecțiunii
tale, de aceea ți-e frică. Ai deplină credință în Guru, iar frica va fi dezrădăcinată complet!
Nirupana 136
Toată lumea vrea eliberarea. Asta fiindcă nimeni nu poate suporta această conștiință. Ea n-are identitate.
Orice există în lume este doar tradiția cuvintelor. Toate religiile-s simple concepte. Tradițiile cuvintelor
se bazează pe aceste concepte.
Cunoașterea în corp este unică. Ea n-are contur sau formă. Nimeni nu poate spune când va veni la tine
eliberarea. Prin urmare, tu n-ar trebui să te sinucizi niciodată, indiferent de situație. Corpul omenesc e greu
de obținut chiar și pentru zeități.
Un jnani este stabilizat în adevărata lui natură. El n-are nevoie de Dumnezeu. Jnani nu suferă din cauza
amintirilor sale, oricare-ar fi ele. Ignorantul însă suferă datorită durerii atașamentului său. Dacă nu le
hrănești, vor muri toate relațiile tale? Nu cumva corpul și-a luat forma automat?
Dacă n-ai fi venit la acest ashram (reședința Gurului și-a comunității spirituale), ai fi murit sperând sau
așteptând ceva. Venind aici, speranțele tale vor dispărea. Dacă m-ai înțeles bine și dacă ai îmbrățișat această
înțelegere, atunci poți merge oriunde poftești. Dacă-ți amintești de cuvântul meu, acel cuvânt va face tot
ceea ce-aș face eu pentru tine. Atunci tu nu vei mai avea nimic de făcut.
După ce cunoști o persoană, poți fi pentru ea prieten sau dușman. Dar dacă n-o cunoști deloc, atunci totul
este Brahman.
Aspirantul trebuie să fie în primul rând un căutător. El devine de natura lui Dumnezeu. După aceea, el
trebuie să renunțe la evlavia sa. Asta se întâmplă spontan. Orice-i văzut fără efort este adevăratul Brahman.
Asta-i starea naturală a unui jnani. El nu folosește cuvinte pentru propriul Sine.
Zilele trecute, a venit aici o doamnă din Occident. Un yoghin din Himalaia, în vârstă de câteva zece mii
de ani, îi oferise o viziune și-o rugase să mă vadă. El i-a spus c-ar trebui să-l întâlnească din nou după ce-a
fost la mine. Babaji Yogi este precum spațiul. Eu însă-l acuz, spunându-i așa: „Tu ți-ai susținut forma, dar te
120
poți amesteca în treburile lumii? Atunci de ce-ți aspiri conștiința așa cum ar face un copil c-o bomboană?
Nu știi cum are loc mandatul de viață? Atunci de ce l-ai mai păstra mai departe?”
Mari întrupări au venit și au plecat. Ar putea ei afecta creația, susținerea și disoluția? Unde erau ei când
au avut loc marile calamități și tiranii?
Cel care s-a stabilizat în Brahma-randhra (fontanela) poate spune că „lumea-i ireală”. Cel care și-a pus
capăt lui însuși (conștiinței-corp) îl va înțelege. Toată lumea-i identificată cu concepte, tradiții de cuvinte și
flux de sentimente. Unul dintr-un milion se va gândi la asta. Numai cineva foarte rar va fi atent la Sinele său
și va merge la Sursă.
Există vreo lumină mai mare decât cea prin care știi că „ești”? Te identifici orbește cu corpul, dar tu ești
atotstrălucitor. Cine-i cel care cunoaște mintea, indiferent dacă ea-i liniștită sau nu? Prinde-l pe Cunoscător.
Dacă crezi în gândurile tale, vei fi dezamăgit. Devino martorul gândurilor. Acest „principiu” observă totul.
Nimeni nu poate privi acest „principiu”. Rămâi ca Văzător. Sentimentul de-a face este unul fals. Tu ești
martor, deci rămâi doar așa. Asta-i singura penitență pe care-ar trebui s-o faci.
Conștiința a venit fără știre. Asta se numește naștere. Experiențele pe care le ai acum provin din stadiul
somnului (ignoranța, care-i conștiința-corp). În somn profund, un rege se visează cerșetor și merge să
cerșească. Starea de vis îl face să cerșească chiar dacă-i rege. Când falsa stare de veghe trece, el este din nou
rege. Așadar, ce-i adevărat în toate astea? Tu n-ai corp. Tu nu ești conștiința. Tu ești doar Martor. Ține-te
doar la asta. După aceea, nici măcar nu mai este necesar să meditezi.
Amintește-ți doar că Acela prin care știi că „ești” este manifestarea lui Dumnezeu. După aceea, nu mai
trebuie să mergi la templu. Căutătorul spiritual n-ar trebui să dezvăluie nimănui acest secret din inima lui.
Fii un prieten loial al lui Dumnezeu, având convingerea că El este Acela care aude și tot El este Acela care
vorbește. Și nu egoul tău. Fă-ți din asta un obicei.
Luna, soarele, stelele se află la milioane de kilometri distanță. Ele-s văzute prin lumina propriei tale
conștiințe. Asta arată cât de departe s-a răspândit lumina conștiinței tale. Lumina aparține Sinelui care-i în
inima ta. Poate conștiința să aparțină unui individ (care, prin ignoranță, se consideră trupul)? Ea-i aparține
doar lui Dumnezeu care-i infinit. Așadar, cel mai bine este să taci!
Fericirea-i de natura lui Dumnezeu. Cel care n-are încredere nu va obține fericirea, cu toată averea sa. În
calitate de discipol al Gurului, nu vorbi nimănui despre acest secret din inima ta. Celui care îi este urmaș,
Guru-i spune lăuntric tot ce vrea. Ca discipol, să nu crezi ce spun oamenii. Ei te vor face să te scufunzi în
propriile lor concepte. Acest secret rămâne între tine și Guru (asta implică mantra din momentul inițierii).
Dumnezeu îi spune adoratorului: „Tu nu vei muri, fiindcă moartea ta ar aduce moartea Mea. Eu sunt
Atman nemuritor.” Problemele tale vor fi problemele lui Dumnezeu. Dacă există probleme, rostește doar
„Jai Guru”. Paramatman, Absolutul, deține steagul conștiinței tale. Cine-l poate smulge? Amintește-ți că El
este prezent și de aceea și tu ești prezent. Conștiința-i ființa ta - „Eu sunt”. Acesta-i Dumnezeu. Acesta-i
Guru, cel mai pur dintre cei puri. Asta ar trebui să fie simpla și pura ta credință. Mai întâi, ar trebui să
vorbești lăuntric cu Dumnezeu. Dacă le spui oamenilor, ei îți vor distruge credința cu conceptele lor.
Convingerea ta trebuie să fie clară și curată. Asta-i esența secretă a tuturor acestor lucruri.
Nirupana 137
Oamenii obișnuiți nu înțeleg acest subiect. Totuși, ei vin aici și ascultă. Ei cred că lumea-i reală. Drept
urmare, simt că au o datorie de îndeplinit. Își doresc ca experiența lor de viață să continue. Pentru mine,
lumea-i neadevărată și nu-i nimic de făcut. N-am nicio dorință de-a trăi mai mult. Conștiința-i foarte mică,
dar manifestarea-i atât de vastă! Corpul omenesc este foarte prețios, greu de obținut și rar. Profită din plin
de acest lucru. Nu te sinucide.
Intelectul creat de Maya este unul egoist, dar în Dumnezeu nu există egoism. Conștiința care-a venit pe
nepusă masă nu poate fi eradicată. Tu ești doar Martor la asta.
Când cineva vorbește despre măreția unui înțelept, eu spun că-i adevărat, fiindcă el nu s-a născut
niciodată. Înaintea oricăror alte concepte, care-i conceptul principal? Simțământul „Eu sunt”. Cui i-a venit
acest concept? Fiindcă tu nu-l poți eticheta pe Acela, îi dai numele de Dumnezeu. Este ca și cum ai numi un
nou-născut. Aceste întrebări și răspunsuri sunt o conversație între Dumnezeu și Maya, pentru punerea ei în
121
practică. Adevărata poziție rămâne însă așa cum este. Unii adoratori primesc în vise diverse viziuni, etc. Dar
cine le înțelege? Și prin ce mediu?
Cum poate fi veșnică experiența tranzitorie? Știi că „ești” și asta-i o experiență tranzitorie. Cunoscătoru-i
veșnic. Conștiința devine suportabilă fiindcă rămâne ocupată. Este adevărat că lumea-i o dovadă vizibilă a
iubirii. Totuși, ea este și o conflagrație a trei tipuri de nenorociri, corp, minte și spirit. La ce folosește
iubirea? Nu-i pentru îndepărtarea nenorocirii? Adevăratul sens se află dincolo de înțelegerea bazată pe
cuvânt. Sensul lui „Eu sunt” este fals. Atunci cum se mai poate vorbi despre ego etc.?
Aici noi nu arătăm nicio cale și nici nu oferim vreo disciplină. Dacă-ți place discuția, o poți numi
urmărirea căii. Cine cunoaște Adevărul? Susține cineva că știe Adevărul? Cine are vreo putere pe care s-o
poată numi ca fiind a lui? De fapt, abia după creșterea conștiinței tu ai ajuns să știi că „ești”. Înainte de ce
te-au învățat părinții tăi, ce știai tu despre tine? Spune-ne de unde ai venit, fără să-i menționezi pe părinții
tăi. Copilăria înseamnă ignoranță. Aceeași ignoranță se arată adesea ca fiind cunoaștere și la tinerețe și la
bătrânețe. Până la urmă, asta nu înseamnă că ignoranța se arată astăzi ca fiind cunoaștere?
Nirupana 138
Conceptul „eu sunt corpul” trebuie să plece. Atunci starea ta va fi la fel ca a mea. Pentru a elibera
conștiința-corp, ține-te strâns de Acela, ca urmare a ceea ce cunoști. Când tu nu ești acolo, mintea lipsește.
Când există conștiință, există totul. Dacă nu există conștiință, nu există nimic. Nu există nimic anterior
conștiinței și nu există nimic dincolo de conștiință. Conștiința-i eternă și infinită. Dar ea n-are
individualitate, nici personalitate. Ea poate apărea ca Dumnezeu, Brahman sau chiar ca o insectă sau un
vierme. Lumea strălucește în lumina conștiinței. Creațiile forței vitale se mișcă. Nu le identifica ca fiind
indivizi. Cunoașterea și cunoscătorul apar simultan. Unul nu-i creat fără celălalt. Nimeni n-are vreo formă
individuală ca propria-i avere.
Chiar și cele mai mari zeități n-au o existență proprie. Deci, cu ce identitate particulară te vezi tu pe tine?
Toate identitățile vor dispărea.
Nimeni nu poate pretinde că a câștigat această formă prin realizarea unor acțiuni. Toate ritualurile-s de
dragul celor care cred că trupu-i forma lor. Nimeni nu dorește să-și dea seama direct de adevărata sa natură.
Asta-i puterea Mayei. Dintr-o dată, în starea inițială s-a petrecut o agitație. Este conștiința ființelor vii. Tu
te-ai luat ca fiind trupul. Este o amăgire. Când nu există o astfel de credință, asta-i adevărata stare. Când
suntem totul, mai există vreo tristețe?
Nirupana 139
Corpu-i făcut din materie, deci și conștiința din el este tot ceva material. Conștiința se consideră a fi corp
și întreține diverse concepte și experiențe, durere și plăcere. Prin urmare, înțelege că trupul nu-i adevărata ta
natură, că el nu-i forma ta. Păstrează acest lucru în minte și meditează la el.
De fapt, nu s-a născut nimeni. De ce-i așa? Ca să înțelegi acest lucru, trebuie să meditezi. Meditația
înseamnă menținerea cunoașterii „Eu sunt”. A crede că nașterea corpului este nașterea „mea” sau că
moartea corpului este moartea „mea”, este o iluzie. Ceea ce-i în corp este o reflectare și-o dovadă a lui
Atman. De fapt, Atman sau Sinele nu se naște niciodată. Se creează doar conștiința sub forma forței vitale.
Masa esenței hranei s-a transformat într-o formă care-i corpul. A crede că „eu sunt trupul” dă naștere la
toată suferința, prin speranțe, dorințe și pasiuni.
Nimeni n-are o experiență a nașterii. Deliberează asupra acestui punct: „nașterea mea n-a avut loc în
prezența mea”. Dacă te identifici cu corpul, te vezi ca bărbat sau femeie. Când nu există corp, nu există o
astfel de experiență. Când nu există corp, nu există Sattva (forța vitală) și când nu există Sattva,
caracteristica sa, conștiința, nu-i acolo. Când cineva-și începe căutarea conform cuvântului Gurului, toate
identitățile preluate de el se vor dovedi false. Mai mult, va fi clar că el nu-i de natura forței vitale din corp
122
(Sattva). După ce-și dă seama că el nu-i nici măcar conștiința din corp, va fi detașat de corp. Va fi eliberat.
El va înțelege într-o clipită că nu s-a născut niciodată.
Eliberarea înseamnă să fii conștient în mod constant că tu ești conștiință și nu corp. Asta-i înțelepciunea
înțelepților. Este eliberarea celor eliberați. Acțiunile minții nu-s acțiunile cunoscătorului minții. Nașterea-i
durerea pe care-o simți ca urmare a unui vis. Învăță mintea cu asta. Toată înțelegerea ta-i prin minte. Cu
toate acestea, tu nu ești mintea. Continuă să repeți mantra. Aduce puritatea minții. Atunci, orice i-ai spune
minții, ea se va supune. Devino Gurul minții tale și, așa cum ai auzit, asta conduce cu ușurință la natura
Sinelui.
Nirupana 140
Un înțelept, atunci când este în viață trebuie să sufere. Când moare, în cinstea lui se construiesc
monumente. Oamenii își exprimă un mare devotament față de el. De ce-i așa? Pentru că oamenii se închină
faimei.
După realizarea de Sine, nu mai rămâne nicio individualitate. Înainte de naștere și după moarte, starea
reală a unui jnani rămâne așa cum este ea dintotdeauna. Natura adevărată rămâne aceeași. Ceea ce-a apărut
se va sfârși cu siguranță. Cunoscătorul n-are niciun folos, fie el bun sau rău. Indiferent dacă-ți place sau nu,
orice se va întâmpla va trebui să înduri. Cu toate acestea, o ființă dorește fericirea veșnică.
Dacă o persoană importantă ar fi prezentată unui om obișnuit, el ar avea unele așteptări de la ea. Un
jnani n-are nicio dorință pentru nimic de la nimeni. Ce-i un jnani? Neantul. N-are niciun nume, nicio formă,
absolut nimic.
Conștiința-i caracteristica celor cinci elemente. Prin urmare, ea-i intim legată de ele. Conștiința are
nevoie de ea însăși, dar un jnani n-o folosește.
Cineva câștigă mulți bani (în oraș), se întoarce în satul său și acolo își construiește o casă. După ritualul
intrării în noua casă, el moare. N-are moștenitor, deci casa lui merge la guvern. Maya-i întocmai la fel. Asta
nu înseamnă că nu trebuie să acționăm în vreun fel. Dar care-i viitorul acțiunii și care-i viitorul unei astfel
de persoane? Trebuie înțeles corect acest lucru. Nouă înșine nu ne putem fi de niciun folos. Jnani știe asta.
Asta-i starea ta naturală. Rareori cineva-ți va vorbi despre asta. Cei mai mulți învățători îți vor cere să
faci ceva, dar ei nu-ți vor spune că orice efort ai depune, n-are niciun sens. În lumea fizică, dacă există
concurență, un om trăiește după inspirație. Cu acest tip de discuție, viața n-are niciun farmec. În mod
obișnuit, un jnani nu vorbește, pentru că el le ia ambițiile oamenilor. Detașarea înseamnă să înțelegi că totul
este în zadar. Caritatea și iubirea există în mod natural acolo. Asta-i natura conștiinței. Nu înseamnă însă că
tu faci ceva.
123
Glosar
Multe cuvinte sanscrite au înțelesuri multiple. Prezentăm mai jos, încercarea noastră de-a le da un înțeles
pertinent, în funcție de contextul dialogului.
arati ritual de venerare, însoțit de intonarea diverselor cântări devoționale

ahimsa non-violență; principiul care susține ne rănirea ființelor vii
ajnana ignoranță
ananda bucurie, beatitudine
ashram reședința Gurului și a discipolilor săi; locul în care au loc asocieri și se predau
învățături spirituale
Atman Sinele, ființa pură
avatar încarnare divină
Bhagavan Dumnezeu, Cel Strălucitor
Bhajana cântări devoționale
Bhakti yoga Yoga devoțiunii
Brahma Brahman – realitatea manifestată: Varianta Brahma înseamnă Dumnezeu
creator
Brahma, Vishnu, Shiva Dumnezeu în calitate de creator, susținător și distrugător
Brahman realitatea manifestă, numită și Brahma
Brahmananda beatitudinea conștiinței pure
Brahma-randhra deschizătura din creștetul capului (numită și fontanelă); centru energetic al
coroanei
Brahmastra arma finală legendară
Brahmin cineva care aparține castei preoților
Chaitanya conștiința
Chidakash spațiul conștiinței
Chit-ananda beatitudinea conștiinței pure
chit Conștiința Universală
chitta materie mentală
darshan lumina sfântă; viziune
dharma cod de comportament
guna Maya amăgirea datorată calităților conștiinței
guna calitate, caracteristică, atribut al naturii. Cele trei gune: Sattva, Rajas, Tamas
Hatha yogi practicanți ai exercițiilor yoga
Hiranya Garbha Pântecele de aur, Sursa (singura) în care Absolutul nemanifestat devine
manifestat; inteligența cosmică; mintea cosmică
124
Ishwara Dumnezeu
jagat lumea
Jai Ganga Glorie Gangelui
Jai Guru Glorie Gurului
japa: incantație, repetarea unui nume sfânt
jiva sinele individual
Jnana yoga Yoga realizării spirituale
Jnana cunoașterea, conștiența spirituală
jnani cunoscătorul
Karma yoga Yoga acțiunilor corecte
karma în filozofia hindusă, karma se referă la acțiuni și la roadele lor
Kundalini energia primordială de la baza coloanei vertebrale
madhyama cuvânt nerostit
maha-akash marele spațiu (al universului)
Mahakali Măreața mamă Kali; Dumnezeu sub forma mamei divine, distrugătoare răului
maha-Maya marea iluzie
Mahatma un suflet mare
maha-yoga marea uniune
mantra set de cuvinte secrete, dat de un Guru; aforism sacru
Maruti Hanuman, maimuța de aur din mitologia hindusă
Maya iluzia și puterea de proiecție a lui Brahman; manifestarea, „realitatea” a;a cum
o cunoaștem noi
mulla-Maya Maya-rădăcină
mumukshu aspirant
Narayana Dumnezeu, Domnul
nirguna nemanifestatul
nirupana afirmație, căutare, investigare, examinare, definiție
Nirvana marea moarte (când iese din trup Sinele realizat)
Nirvikalpa samadhi stare tăcută de conștientizare, fără gânduri; o stare a ființei pure
OM sunetul primordial, prima vibrație, când Absolutul nemanifestat a devenit
manifestat
para intuiția
Parabrahman Absolutul, nemanifestatul
Paramatman Supremul, dincolo de manifestare
pashyanti forma-gând
Prakriti existența fenomenală, natura
prana forța vitală, forța vieții
125
pranava sunetul primordial OM; rădăcina pranei, forța vieții
Purusha Sinele
Rajas aspect manifestat ca poftă nesfârșită, pasiune pentru viață, sete de acțiune,
neliniște, dorință trupească, agitație, nerăbdare, mânie
guna Rajas activitate, pasiune; unul dintre aspectele naturii
Sadguru Sinele ca Guru
sadhaka căutător, practicant spiritual
sadhana practică spirituală
sadhu călugăr-cerșetor, călugăr
Saguna acela care are calități, caracteristici
Sahaja samadhi starea de samadhi fără efort
samadhi o stare de conștiență în care mintea-i tăcută; uniunea cu ființa pură
samsara viața lumească
sat existență, ființă; realitate
sat-chit-ananda existență-conștiință-beatituine
satsang asocierea cu sacrul
guna Sattva ființa pură; existență ca cineva cu cele trei calități
Savikalpa samadhi starea unei ființe realizate, aflată în samadhi – o starea Completitudinii – în
care pot exista gândurile necesare momentului
shakti energia vitală
Shiva Dumnezeu sub aspectul de distrugător (numit și Mahesh)
siddha persoană realizată
Sri Hari Dumnezeu
Tamas aspect manifestat ca inerție, întunericul ignoranței, somn, mișcare înceată,
indolență, imobilitate, rezistență la schimbare, decădere, opacitate, stupiditate
și stagnare
guna Tamas inerția, întunericul; aspectul negativ al naturii
vaikari cuvântul rostit
vijnana cunoașterea pură sau conștiența spirituală
Vishnu Dumnezeu ca susținător al universului
vrutta cunoașterea
yoga uniune; practici și procese pentru căutarea spirituală; dar și un set unic de
exerciții fizice
yogi cel care practică yoga
126

Meditatii Cu Nisargadatta Maharaj

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Meditatii Cu Nisargadatta Maharaj

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

Editor: Suresh N. Mehta

Traducere din engleză în română: Damema Ro

Maharaj a explicat sadhana, practica spirituală, după cum urmează:

Maharaj a dat sfaturi spirituale suplimentare:

«Eu am văzut existența-conștiința-beatitudinea (sat-chit-ananda) în forma ei goală, de aceea vorbesc așa.

«Răspunsurile mele la întrebările tale apar spontan. Eu nu mă gândesc la ele.»

Întrebare: Maharaj, există vreo cale de-a ajunge la Parabrahman?

Eu nu vorbesc în limbajul tradițional. Te rog doar să te observi. A fi om înseamnă să ai un corp. Corpul

arati ritual de venerare, însoțit de intonarea diverselor cântări devoționale

S-ar putea să vă placă și