Convorbiri Cu Nisargadatta Maharaj

CONVORBIRI
cu
NISARGADATTA MAHARAJ
1976-1977
Mark West
Traducere în limba română: Damema Ro
1
CUPRINS
Prefață
Introducere – Partea I
Introducere – Partea II
Notițe luate în timpul dialogurilor cu Sri Nisargadatta Maharaj
01-06 iulie 1976, Khetwadi 10 decembrie 1976

07 iulie 1976 11-13 decembrie 1976
12 iulie 1976 15-17 decembrie 1976
16 iulie 1976 27 decembrie 1976
30 iulie 1976 04 ianuarie 1977
02 august 1976 05 ianuarie 1977
11 august 1976 31 martie 1977
13 august 1976 05 aprilie 1977
07 septembrie1976 09 aprilie 1977
27 octombrie 1976 22 aprilie 1977
05 noiembrie 1976
22 noiembrie 1976
29 noiembrie 1976
01 decembrie 1976
Postfață
Appendix 1: Interviu – Partea I
Appendix 2: Interviu – Partea II
2
Prefață
Nu se poate scrie o prefață adecvată la această carte fără a-l menționa mai întâi pe „Marinarul”
Bob Adamson, prieten și contemporan al lui Mark West, din timpul experiențelor trăite de
amândoi în India în anii ´70, în căutarea iluminării spirituale.
Nu-i deloc o coincidență faptul că mulți dintre cei care-au găsit drumul către Bob Adamson,
pe când se aflau pe „cale”, au făcut-o „prin” învățăturile lui Sri Nisargadatta Maharaj. Au urmat
această cale multe voci clare și actuale care exprimau mesajul pur al Non-Dualității, ca de pildă
John Wheeler, Gilbert Schultz și Stephen Wingate.
Bob Adamson și Mark West oferă o incredibilă traducere și retransmitere a mesajului lui
Nisargadatta (fiecare-n felul său), care-i de fapt o distilare pură a înțelepciunii străvechi pe care-au
auzit-o rostită cu ani în urmă într-un „tărâm îndepărtat” și-ntr-o limbă străină, pregătită pentru a fi
viu absorbită de tine, cititorule, chiar aici și acum.
Claritatea mesajului lui Nisargadatta din acest mic volum se datorează-n mare măsură
deschiderii ascultătorului și abilității sale de-a înregistra și păstra nu doar cuvintele, ci și de-a
capta suficient de mult din hologramă, pentru a determina o reproducere puternică a experienței
primirii mesajului acestui incredibil }nțelept, complet și nediluat.
Nisargadatta arată foarte clar că toate structurile, fie ele fizice, conceptuale sau de altă natură,
sunt asemenea unor valuri răsărite din ocean, care nu numai că se vor prăbuși inevitabil înapoi în
sursa lor, dar care n-au fost niciodată separate de aceasta nici măcar pentru o clipă.
O receptare clară a acestui mesaj invalidează necesitatea oricărei metode, a învățătorilor sau a
timpului ca mijloc pentru a ajunge la iluminare sau înțelegere. Realitatea-i ceea ce este mereu
prezent și nu se schimbă niciodată, iar tu ești asta.
Îi mulțumesc din suflet lui Mark fiindcă a păstrat acest material și ni l-a pus la dispoziție,
precum și prietenului meu, Gilbert Schultz, pentru că l-a „descoperit” pe Mark și l-a încurajat și
ajutat să-l împărtășească cu noi toți.
Burt Jurgens
01 noiembrie 2006
Introducere - Partea I
Aceste notițe și discuții, inclusiv întrebările și răspunsurile, au fost notate textual și adunate de
mine pe parcursul a 11 luni, din iulie 1976 până în mai 1977, în timp ce mă aflam în prezența
înțeleptului Sri Nisargadatta Maharaj la reședința sa din Bombay, India.
Sri Nisargadatta Maharaj este un }nțelept în adevărata tradiție indiană. Faptul că el s-a ferit în
mod deosebit de nume, faimă și bogăție și că a rămas să trăiască într-o manieră foarte umilă, într-o
clădire modestă de pe străzile Bombay-ului, este o mărturie. El spune în felul său caracteristic:
„Lasă-i pe alții să ajute lumea, să construiască mari ashramuri și să aibă discipoli.

Pentru mine, toate aceste activități sunt deșertăciune și iluzie. Din moment ce eu n-am
nevoie de nimic și sunt complet în mine însumi, de ce-ar trebui să mă agit pentru
câștiguri și activități lumești neînsemnate?”
Mesajul său simplu va lumina calea multor căutători autentici ai Adevărului din această
perioadă tulbure, în care atât de mulți așa-ziși Guruși și oameni ai lui Dumnezeu oferă o mulțime
de căi și tehnici pentru a obține ceva ce de fapt noi n-am pierdut niciodată. Mesajul său este foarte
simplu și nu-i îmbrăcat în niciun fel de înțelesuri ezoterice sau oculte. Este într-adevăr o scurtătură
și-i atât de simplu, încât o persoană lipsită de discernământ l-ar trece cu vederea sau nu l-ar crede
tocmai din acest motiv.
3
Înțeleptul spune că Adevărul este gol-goluț și se află-n ochii tuturor ca el să fie văzut și că,
dacă cineva vă spune că-i ocult, ezoteric sau secret, atunci să știți cu siguranță că acea persoană n-
a înțeles deloc Realitatea sau Adevărul. Gloria și măreția unui astfel de Înțelept ca Nisargadatta
(Cel care dăruiește starea naturală sau originară) Maharaj este dincolo de orice concepție și total
inefabilă - este adevărata glorie a fiecăruia dintre noi, fie că suntem conștienți de ea sau nu, iar eu
mă simt binecuvântat să pot împărtăși lumii întregi, în aceste vremuri tulburi, o parte din nectarul
neprețuit al cuvintelor, gândurilor și discursurilor sale.
Iubirea, mulțumirile și recunoștința mea specială se îndreaptă spre traducătorul său, domnul S.
V. Sapre, un om luminat, care nu numai c-a fost capabil să traducă în limba engleză dialectul
marathi al Înțeleptului, dar a fost în stare să transmită și să condenseze-n în mine înțelegerea
corectă a ceea ce spunea Înțeleptul.
Această carte ar putea fi numită pe bună dreptate și „Cea mai înaltă filozofie” sau „Sfârșitul
tuturor filozofiilor”, fiindcă pentru cineva obișnuit, convingerea că acest vast Univers depinde de
mine și nu invers ar suna probabil egoist și hulitor, în timp ce pentru omul rar, dotat cu
înțelepciune și înțelegere, ar fi teza esențială a realizării Sinelui.
Burt Jurgens
01 noiembrie 2006
Introducere - Partea II
De ce crede omul în naștere și moarte? Nu cumva din cauza condiționării sale, cineva i-a spus
„te-ai născut și vei muri”? Acestea-s întrebările pe care le pune Înțeleptul. De ce n-a încercat omul
să afle răspunsul la această întrebare fundamentală despre naștere și moarte? Pentru că, dacă ar fi
să cerceteze cu seriozitate în lăuntrul său, spune Înțeleptul, ar descoperi că nașterea și moartea
sunt un alt mit, un tigru de hârtie, un neadevăr și o credință eronată.
Dacă-i așa - dacă ceea ce spune Înțeleptul este corect – nu-i asta cea mai mare veste bună, cea
mai însemnată informație ce-a fost proclamată vreodată, oriunde și oricând? Nu-i asta cea mai
importantă întrebare, cel mai semnificativ lucru pe care fiecare ființă omenească trebuie să-l
cunoască? Luați în considerare următoarele cuvinte ale unui sfânt indian de la sfârșitul secolului
XX, Meher Baba:
„Să pătrundem în esența întregii ființe și semnificației și să eliberăm parfumul acestei

realizări interioare departe de îndrumarea și beneficiul altora, exprimând în lumea
formelor, Adevărul, iubirea, puritatea și frumusețea; acesta-i singurul joc care are
vreo valoare în sine; toate celelalte întâmplări, evenimente și realizări nu pot avea în
sine nicio importanță durabilă. ”
Să luăm în considerare și următoarele cuvinte ale filozofului și poetului de la sfârșitul

secolului al XIX-lea, Friedrich Nietzsche:
„Cel care a escaladat cei mai înalți munți (realizând natura sa adevărată) râde de
toate tragediile, reale sau închipuite.”
Aparent, pentru Înțeleptul sau pentru omul care are un adevărat discernământ și înțelegere,
chiar moartea devine o absurditate ridicolă. Pentru acel un om pentru care frica de moarte nu
există, pentru un astfel de om, viața ar mai fi oare o problemă? Evident că nu, pentru că el ar fi
liber de toate tensiunile, grijile și neliniștile; mintea lui n-ar mai fi mereu agitată, contemplând
viitorul sau disperând asupra trecutului, căci ambele sunt doar mit sau închipuire pentru cel cu
adevărat trezit.
În timpul visului eu pot fi regele Angliei sau președintele Statelor Unite, dar la trezire pot
descoperi că n-a fost așa, că doar dormeam și visam toate aceste lucruri. Similar cu visul acestei
vieți întrupate într-o lume în care există naștere și moarte, dacă m-aș interesa cu seriozitate, aș
4
putea descoperi că-n realitate eu nu m-am născut niciodată, că persoana care credeam că sunt nu-i
decât o interpretarea greșită, o aparență iluzorie, un vis fals.
Aceasta-i provocarea și întrebarea pe care ne-o adresează Înțeleptul, omul înțelepciunii. El
este trezitorul, clopotul care sună pentru ca noi toți să ne trezim din acest vis și somn profund al
ignoranței ce ne-a învăluit în această epocă modernă.
Mark West
India, mai 1977
Notițe luate în timpul dialogurilor cu Sri Nisargadatta Maharaj

01-06 iulie 1976, Khetwadi
Maharaj: Somnul este ignoranță, el este echivalent cu nemanifestatul tăcut, nu-i nimic cunoscut. Starea de
veghe și cea de vis sunt prelungiri ale somnului.
Există trei căi de bază: sexul, hrana și somnul. Alte căi sunt numai pentru amuzament. Ele nu-s
vrednice de tine. Tu te afli dincolo de toate dorințele, dorințe ce depind numai de conștiința Eu sunt. Când
toate dorințele dispar, va dispărea și conștiința, iar ceea ce rămâne este Realitatea.
Vizitator: Se cere efort?
M: Nu se cere niciun efort. Nu încerca să-ți înăbuși dorințele, ci înfrânează-te doar din a te identifica cu ele
– „Eu nu sunt această dorință!” Dorința va dispărea de la sine.
V: Care-i natura Realului?
M: Realitatea nu poate fi descrisă, ea poate fi doar sugerată prin negații.

După ce totul a fost negat, rămâne Realul.
07 iulie 1976
Maharaj: Înainte să te trezești, nimic nu-i cunoscut. Numai atunci când conștiința devine manifestată,
există ceva de cunoscut. Tu ești acel necunoscut, căutând să cunoască necunoscutul. Cunoscutul apare și se
prăbușește în necunoscut (Sinele), astfel încât acea cunoaștere nu te va ajuta să cunoști necunoscutul.
Toate acțiunile sunt înfăptuite de principiul Ishwara (Cuvântul, Dumnezeu sau Conștiința Eu sunt),
care-i tributar timpului și-și are ființa în necunoscut. Așadar, ce-i de făcut?
Ce poți face ca să fie în avantajul sau în dezavantajul tău, când tu ești deja Sinele? Tu nu poți decât să
rămâi în Sine, refuzând să pui amprenta Realității pe orice altceva.
Viitoarea ta sadhana (practică spirituală), o vei face tu sau vei pune pe altcineva s-o facă în locul tău?
Poate că-n locul tău va face sadhana conștiința Eu sunt, fiindcă fără această conștiință a eului, tu nu poți
face nimic. De ce spun că eu nu fac nimic? Conștiința Eu sunt face totul și acest Eu sunt nu-i nimic altceva
decât cunoașterea fără calități, care-i legată de timp. Tot ce gândești că ești, este făcut din gânduri, care-s la
fel ca toate gândurile, ele lasă loc altora ca mai apoi să dispară (de exemplu, acum sunt un copil, un tânăr,
un bătrân etc.).
A nu te exprima și a nu-ți aduce aminte este ceva firesc pentru Parabrahman (Realitatea). Când există
conștiința și corpul, la tine ajunge sentimentul că „eu sunt așa și așa”. Când conștiința pleacă, rămâne numai
Paramatman (Realitatea Supremă). Niciun efect sau impresie produsă de conștiință nu mai rămâne. Esența
mea este fără atașament, calitate sau contaminare.
Orice-a fost înfăptuit prin intermediul conștiinței Eu sunt, indiferent de cine (chiar și de Isus Hristos),
eu nu mi-l amintesc, fiindcă n-a fost înregistrat în Esența mea. Esența-i pură și mai presus de toate,
transcedentală.
Principala contaminare este greșita identificare cu trupul. Chiar și-n acest caz, Sinele nu-i contaminat.
Dacă ce-ai auzit aici chiar te afectează cu adevărat, vei putea deveni o torță aprinsă pentru oamenii din
Australia și să le arăți lucruri drepte și simple.
5
Gurul meu mi-a spus că eu sunt Brahman (Realitatea) și-n timp ce eram încurcat cu asta, s-a întâmplat.
Pierde-ți individualitatea ca să devii repede o făclie. Tu nu poți să-mi cunoști starea înainte să-ți pierzi
individualitatea. Asta va lucra pentru tine, la fel cum a lucrat și pentru mine; în esență nu există nicio
deosebire între noi. Cea mai mare piedică este creșterea lui Eu sunt peste natura ta adevărată, fapt ce-ți dă
sentimentul că „eu fac asta” și că „eu sunt așa și așa”, astfel că simți că tragi foloase după acest Eu sunt,
când de fapt tu ești amăgit de el.
Un Guru trebuie să aibă Brahma-Jnana (cunoașterea lui Dumnezeu). El trebuie să cunoască legătura
dintre conștiință și natura ta adevărată. Cunoașterea în forma ei pură este Brahman (Realitatea) – de
exemplu, „necunoașterea” (deși distinctă față de ignoranță) este Parabrahman (Realitatea Supremă), pentru
care nu există somn, veghe sau vis.
12 iulie 1976
Maharaj: Tu ai venit aici nu ca să-nveți noi idei (așa cum se petrece-n cele mai multe ashramuri), ci doar
să-ți clarifici ideile tale greșite. Eu folosesc ideea de Dumnezeu (Brahma, creatorul) ca un săpun ce spală
toate ideile greșite (ideile obiective și cele ale făptuitorului). Orice obții, obții numai prin intermediul acestei
conștiințe Eu sunt.
Cel mai important este ceea ce tu ești. Asta determină ceea ce obții, dar în realitate, orice obții nu-ți este
de niciun folos. Aceste adevăruri nu pot fi împărtășite la gramadă și nici tuturor. Nu-i poți spune oricui că
Dumnezeu nu-i altceva decât un săpun.
Înainte să-mi întâlnesc Gurul, eu aveam o mulțime de idei obiective, pe care le consideram reale. Cu
ajutorul Gurului meu, am realizat că astfel de idei nu-mi foloseau la nimic. Apoi am obținut cunoașterea lui
„Dumnezeu”, dar am înțeles că nici asta nu-mi era de niciun folos și acest lucru m-a condus la cunoașterea
Sinelui (Realitatea), care, în cele din urmă, m-a făcut să-nțeleg că nici ea n-avea nicio valoare și că Esența
mea-i dincolo de cunoaștere.
În această clipă, tu cauți cunoașterea Sinelui, dar trebuie să ajungi să-nțelegi că te afli dincolo de ea.
Totuși, mai întâi trebuie să dobândești cunoașterea Sinelui. În cele din urmă, cel care dobândește
cunoașterea Sinelui dispare și el în Sine. Un val din ocean se „știe” pe el însuși ca val, dar când se reunește
cu oceanul, valul devine ocean și atunci el nu mai știe nimic.
Vizitator: Cine-i acela care are cunoașterea Sinelui?
M: Vrea să fie dactilografiat? Dacă eu spun Parabrahman (Realitatea Supremă) și tu spui „Înțeleg!”, atunci
e ridicol.
Înțelegerea aduce tăcere – nu vorbă.
Tu trebuie să încetezi să crezi că mintea va ajunge la înțelegere. Parabrahman nu poate fi înțeles prin
minte. El nu-i decât un nume; mintea se agață de acest lanț de nume și formă.
Nu există clienți pentru această cunoaștere pe care ți-o dau eu.
Ca s-o obții, tu trebuie să devii tovarășul meu și apoi nu mai devii client.
Cei mai mulți învățați consideră de valoare acest lanț al numelui și formei, fiindcă de asta depind ideile
lor referitoare la ceea ce sunt ei. Tu trebuie să-nțelegi că ești dincolo de nume și formă. Tu singur trrebuie să
ajungi la esența ta.
Starea mea nu cere niciun suport; ea-i strălucitoare în sine (adică nu necesită nicio relație de tip
„văzător-văzut”); ea asigură baza celor cinci elemente (pământ, apă, foc, aer, eter), care constituie Universul
vizibil.
Ceea ce eu descriu prin cuvinte, nu este Adevărul! Aceste examinări pot fi făcute prin cuvinte, dar ele
nu descriu natura mea adevărată, care-i dincolo de orice și de toate. Samadhi nu-i natura mea adevărată. A
spune că „am fost în samadhi” este ca și când a spune că „am avut un somn bun”. Este un sentiment ce vine
și pleacă și care nu poate decât să fie trăit în memorie. Tot felul de astfel de sentimente dispar.
Nu-i vorba doar despre cuvinte; realmente, eu sunt dincolo de timp. Natura mea adevărată este
indescriptibilă și-i dincolo de conștiință. În cele din urmă, totu-i îndepărtat, inclusiv cunoașterea lumii, a lui
Dumnezeu și a Sinelui. Egal cu mine-i doar Gurul meu; numai el îmi înțelege natura mea adevărată. De
fapt, nu există doi care să fie egali; ambii fuzionează.
16 iulie 1976
6
Maharaj: Această lume-i o extensie a propriei tale conștiințe de a fi. Totul depinde de existența conștiinței
tale. Dacă tu nu ești conștient, nu-ți poți aduce aminte; dacă nu-ți poți aduce aminte (Memoria trebuie să
funcționeze!), nu vei cunoaște lumea.
„Dumnezeu” este o idee-n minte, care, ca să existe, se sprijină pe conștiință. Realitatea nu poate fi decât
una singură. Fiecare persoană are o concepție diferită despre Dumnezeu. Nu pot exista Realități diferite,
căci tocmai definiția Realității spune că ceea ce-i real persistă mereu și nu se schimbă niciodată. Cel care-i
Martor al tuturor stărilor, ideilor, al lui Dumnezeu etc., este Esența care nu se schimbă niciodată și care-i
martorul schimbării, cel mereu prezent.
19 iulie 1976
Maharaj: În somnul profund, există conștiență (Notă: Conștiență și nu conștiință!) – simțământul că „eu nu
știu nimic”, adică conștientizarea cu ignoranța ca obiect și conștiența de bază. Când ești treaz, lumea
fenomenală apare prin conștientizare. Singura diferență-i obiectul.
Când am devenit stabilizat în cunoașterea Sinelui, am înțeles că n-am nimic de făcut. Am un servitor
sau un adept care face lucruri pentru mine și acel servitor sau adept este „Dumnezeu” (Ishwara sau
conștiința Eu sunt).
Cea mai pură cunoaștere a mea este acest Ishwara, care de fapt face totul.
Esența mea sau adevăratul meu eu nu face nimic – este Realitatea neschimbătoare și neclintită.
Prin harul Gurului meu am învățat că numai Ishwara-i cel care face totul. Greșita identificare cu
organismul corp-minte te conduce spre falsa idee a unui jiva sau individ care acționează. Când conștiința Eu
sunt devine pură (de exemplu, simplul EU SUNT, nu „eu sunt asta” sau „eu sunt aia”) – tu devii Ishwara
(Dumnezu sau creatorul) și cerul devine trupul tău.
Ce face Ishwara (Domnul), tu faci, dar adevărata ta natură rămâne mereu aceeași.
Esența, Sinele, cunoașterea Sinelui și Ființa pură sunt toate unul și același lucru, exceptând faptul că
Ființa pură este dincolo de ființă și de neființă. Conștiința poate fi pură sau impură. Când ea-i impură, este
vorba despre jiva (sufletul individual) din care apare dualitatea. Ishwara, nelimitat și necondiționat, este
identic cu conștiința pură.
21 iulie 1976
Maharaj: Conștiența pură nu admite niciun fel de individualitate. Când conștiința vine, apare și
individualitatea (Notă: Ea apare, nu-i Realitatea.) Totu-i un vis înăuntrul Conștienței. Conștiența (Swarupa)
este unica realitate.
Orice înțelege pe deplin acest lucru, este numit Avatar.
În starea primară nu există nicio unire cu ceva: niryoga=liber de yoga
De aici vine unirea Sinelui cu conștiința. Unirea cu trupul prin intermediul conștiinței este falsa yoga.
Conștiința unită cu Sinele este yoga adevărată, însă dincolo de asta este Swarupa (Conștiența pură sau
Realitatea).
ORDINEA:
 CONȘTIENȚA (sau Swarupa)
 CONȘTIINȚA (Ishwara – Tattva: Dumnezeu, Creatorul sau Conștiința Eu sunt)
 CORPUL/LUMEA
Gurul trimite conștiința înapoi la Swarupa și îndreaptă falsa identificare.
Când devii conștiința pură (Ishwara sau Dumnezeu), Guru-ți spune să treci dincolo de asta.
Primele și ultimele stadii ale niryogăi reprezintă chiar Realitatea. Tu trebuie să depășești această falsă
uniune cu timpul (kala-yoga).
Toate yogile sunt kala-yoga – totu-i supus timpului.
23 iulie 1976
Maharaj: Atât Maya (iluzia) cât și Brahma (Dumnezeu creatorul) apar peste ceea ce sunt eu.
7
Ele se suprapun peste ceea ce eu sunt. Deosebirile pe care le deduci din cunoaștere (de exemplu, bărbat
și femeie etc.) sunt Maya, dar cunoașterea însăși e Brahma.
Ambele-s doar o apariție iluzorie suprapusă peste Realitate sau înăuntrul ei. Când nu există nicio stare
care vine și pleacă, aceea-i starea ta naturală. Întreaga experiență-i o iluzie. Dacă treci dintr-o iluzie într-alta,
nu se întâmplă nimic, n-are loc niciun progres. Dacă realizezi că tu nu ești trupul, atunci „tu ești”.
Dar unde și ce?
Eu sunt este cea mai pură formă a calității. Parabrahman (Realitatea Supremă) este fără nicio calitate.
Brahma (Dumnezeu sau Eu sunt) înseamnă că a sosit „vestea”.
Când această „veste” a plecat, e Parabrahman. Faptul că tu exiști este cunoașterea primordială.
28 iulie 1976
Saprey: Care-i relația dintre conștiință și prana? Conștiința nu-i în somnul profund, pe când prana
(respirația) continuă să fie.
Maharaj: În cele din urmă, conștiința și prana sunt una. Conștiința-i într-o stare latentă în somnul profund,
dar ea nu cunoaște prana (spre deosebire de samadhi).
S: Savantul, cu vedere lui mai completă în ceea ce privește lumea și echipat cu teoria relativității, are el o
conștiință mai elevată?
M: Savantul ia jocul celor cinci elemente (pământ, apă, foc, aer și eter), cele trei gune (calitățile atribuirii,
acțiunii și armoniei) ca pe ceva real și ferm stabilit, ca mai apoi să facă tot felul de calcule pe baza lor.
Eu sunt martorul acestui spectacol ce apare suprapus peste Esența mea. Pentru un jnani totu-i o joacă.
Toată cunoașterea nu-i decât o artă sau disciplină și ea nu dezvăluie Realitatea.
Singura pace trainică și adevărată de găsit se află la Sursă, iar ca s-o atingi trebuie să mergi în contra
curentului. Desigur că trebuie să-nveți și să te angajezi în orice meșteșug ce ți se poate cere în traiul dău
zilnic, dar să nu crezi că aceste abilități sunt Sursa sau că te pot duce la ea. Nu te lăsa subjugat de câștigarea
existenței. După eliberare, chiar și dacă te afli-n pustiu, oamenii, în timp ce caută să obțină de la tine această
cunoaștere, îți vor furniza toate cele necesare. Orice abilitate sau sferă de cunoaștere poate fi asemuită cu o
singură rază de Soare în care există un număr infinit de mici raze. Descoperă Sursa razelor și totul va fi
perfect.
Un jnani este precum un copil ce se joacă cu o mașinuță, lui nu-i pasă dacă-i advărată sau nu. Secretul
este că atâta vreme cât ești un corp, tu depinzi de conștiința prezentă, care trebuie să plece când corpul
moare. Compar-o cu vârstele orașului Bombay – prin urmare, când nu mai există, cine-a mai rămas ca să
spună că a fost?
Stai liniștit și gândește-te la asta.
Totu-i nume și formă, naștere și moarte, dar toate astea-s doar aspectul exterior al Sinelui. Când înțelegi
că totu-i iluzie, nu vei mai fi în stare să-ți pui niciun nume sau formă. Cunoașterea obținută într-o sută de ani
de viață nu-i Adevăul.
Opt ore de somn dau minții o mare pace și liniște, dar asta-i pur și simplu starea ta originară sau
naturală. Faptul că te hotărăști că vrei să cunoști Sinele este un lucru foarte important. Tu nu te poți agăța de
nimic, pentru că totu-i făcut să treacă și numai tu (Realitatea) rămâi. Nu rămân nici concepte, nici idei.
Fiindcă nimic nu-i exclus din Sine, tu poți continua să-ți întregești valoarea pentru totdeauna.
Carevasăzică, valoarea ta-i nemăsurată.
Bărbatul și femeia sunt răspunzători pentru întreaga creație. Ei sunt cele două jumătăți ale lui Prakriti
(Natura sau Substanța Primordială). Dar Prakriti este doar o proiecție a Sinelui și ea nu-i reală, deci cele
două jumătăți sunt la fel de neadevărate, ele fiind dependente de o proiecție ireală. Când această cunpoaștere
a lui Prakriti devine una cu tine, atunci nu va mai fi nimic de făcut. Eu sunt este singura ta informație și ea
va avea grijă de rest.
30 iulie 1976
Maharaj: Activitatea nu va conduce la cunoașterea de Sine. Când cineva-și cunoaște natura sa adevărată,
orice activitate pe care-o va face va fi una „bună”, dar chiar și așa ea nu va fi decât o activitate aparentă.
8
Această conștiință a mea (Eu sunt) este totuși o cunoaștere obiectivă, adică una cu calități. Această
conștiință Eu sunt, în puritate ei n-are decât o singură calitate; ea-i cunoscută totodată ca Saguna Brahman
(Dumnezeu cu formă), dar și ca Ishwara Rupa (forma Domnului, Dumnezeu sau creatorul).
În puritatea ei, această primă calitate a conștiinței Eu sunt este cunoscută ca fiind guna Sattva
(elementul armoniei) și din ea derivă toate celelalte atribute (gune sau calități).
Cea dintâi este Sattva (puritatea și armonia), apoi Rajas (pasiunea și activitatea), după care Tamas
(inerția și întunericul). Termenul Sattva guna se referă la conștiință. Acesta-i Eu sunt în puritatea sa, numit
și Ishwara. Când această Sattva seacă complet, la fel se-ntâmplă și cu conștiința reflectată.
Iubirea de sine nu-i chiar iubirea față Sine – căci cine-i acolo să cunoască Sinele pentru a-l iubi?
De fapt nu există decât iubirea față de Saguna Brahman, cea care se ivește din dorința de a menține
această conștiință. Tocmai întâmplarea că tu exiști (sentimentul Eu sunt) este însăși iubirea.
Sinele nu dorește conștiința, fiindcă el este întotdeauna complet; el n-are nevoie de nimic și nu dorește
nimic.
Cel care dorește să rămână conștiința este elementul Sattva din tine.
Tu nu știi ce-i Sinele, deci cum să-l iubești?
Adevărata iubire de sine este iubirea față de Sattva, adică cunoașterea că „eu exist” („știu că sunt”).
Calitățile sunt numai ale conștiinței și nu ale tale, tu fiind Esența de dincolo de gune.
A renunța la ceva înseamnă doar a uni cu Sinele acel ceva.
02 august 1976
Maharaj: Sat-chit-ananda (natura Realității Supreme; Existență-Conștiință-Beatitudine) nu este o calitate,
este Esența.
Conștiința Eu sunt este lucrul cel dintâi. Acest sentiment (că sunt conștient) vine la tine numai fiindcă
există ceva mai vechi sau mai timpuriu față de apariția conștiinței Eu sunt. Este acel ceva care nu se
schimbă și care-ți dă informații depre personalitate etc. Este fundalul nemișcat pe care apar universul și
personalitatea schimbătoare. Întreaga schimbare apare ca fiind suprapusă peste acest substrat neschimbător.
Vizitator: Eu pricep intelectual, dar...
M: Intelectul a venit la tine numai prin intermediul conștiinței. Lucrurile pot fi concepute numai atunci când
ești. Tu nu trebuie să demonstrezi într-un mod intelectual că exiști, fiindcă acest lucru-i un fapt evident.
Fericirea se bucură prin acest simțământ deosebit al lui Eu sunt.
V: Cum pot pune capăt identificării cu emoții, ca de pildă mânia?
M: Tu nu ești mintea și nici sentimentele. Tu nu poți da mânia afară, ea trebuie să se dizolve în tine. Pur și
simplu, nu reacționa la mânie sau la gelozie. Cum poți fi gelos când tu ești dincolo de tot?
Ca să atingi Adevărul, tu n-ai nevoie de niciun efort. El nu poate fi prins. El este ceea ce rămâne după
ce-a fost negat totul.
Hristos a venit ca un val în oceanul conștienței. Oceanul nu ține minte niciun val deosebit. Satya Sai
Baba spune că el își amintește ultimile două reîncarnări; de ce el nu-și poate aduce aminte de Hristos?
Având în vedere că toate încarnările răsar și se reîntorc în aceeași conștiență, el ar trebui să-și amintească.
Odată ce neg toată realitatea propriei mele conștiințe, ce mă mai interesează conștiința altuia, de vreme
ce ea-i la fel de ireală?
06 august 1976
Vizitator: Mintea devine plictisită și agitată. Ce-ar trebui să fac?
Maharaj: Cine trăiește mintea plictisită?
V: Eu.
9
M: Tu ești la fel ca un teren fertil. Multe lucruri cresc deasupra ta și din tine, dar tu ești răspunzător de ce
răsare din tine. Tu vei fi încă acolo, la fel ca pământul de pe care dispare ce-a crescut pe el. Similar, când
Regele moarte, Regatul rămâne.
V: Maharaj spune să năzuiesc la libertate și când o fac eu devin frustrat din cauza lipsei rezultatelor.
M: Când tu dorești ceva și obții rezultate, în tine nu va exista nicio schimbare materială.
V: Dar eu doresc o reîntoarcere a fericirii pe care-am trăit-o.
M: Nu te duce după ea, căci ea apare în mod firesc.
V: Este firesc s-o doresc; dorința se ivește natural, la fel ca dorința de-a fi iubit de-o femeie frumoasă.
M: Astfel de experiențe sunt numai obiective. Fericirea Sinelui este una naturală, ea nu poate fi câștigată
prin sforțare, apare-n mod natural.
V: În yoga mea (yoga lui Siddha Muktananda) există o mulțime de semne ale progresului. Le văd în mine
și-n alții și mi-e teamă că eu nu progresez, altfel spus, sadhana mea-i goală. Mulți par să fie într-aceeași
poziție.
M: Tu obții ceva progrese?
V: Da. Asupra mea se lasă un sentiment de iubire față de mine și față de ceilalți. Mai înainte eu nu m-am
iubit niciodată pe mine însumi. Experiența s-a dus și a fost înlocuită de vechea mânie.
M: Ea nu-i o experiență similară cu privitul la televizor? Ce ți s-a întâmplat?
V: Meditațiile au devenit mai ușoare, cerând mai puțin efort.
M: Prin meditație tu vrei să spui că mintea devine liniștită?
V: Da. În această dimineață mintea a fost foarte liniștită.
M: Când încerci să te joci cu mintea și să-i găsești întrebuințare, ea nu devine liniștită. De ce-ar trebui să
aspiri la rezultate?
V: Ca să nu rămân mereu la fel, ca să mă pot apropia de Sine.
M: Sinele nu cere niciun progres; doar mintea-i cea care caută schimbare și progres.
Ferește-te de a te compara cu ceilalți, fiindcă dacă o faci, tu compari doar mințile, nu și Sinele care-i
același. Prin urmare, există o judecată relativă și o proiecție în mintea observatorului. Descoperă Esența din
tine (din care ești tu constituit) și vei cunoaște că oglinda-i din totdeauna curată.
V: Așadar, trebuie să am încredere?
M: Da, încredere că tu ești Realitatea Absolută. Folosește-ți mintea la fel cum ai folosi o mașină. Stai
înăuntrul ei, urmând să mergi undeva, dar călătorește într-acolo din punctul de pornire (Sinele). Un Guru-ți
va pune-n față realizări și tu tot timpul vei încerca s-atingi aceste ținte. Eu îți spun doar atât, că tu ești Acela
(Realitatea Supremă) și că nu există nimic de dobândit ceva.
În stadiile inițiale, indiferent de ce-ți va da un maestru, nu va fi decât un adevăr relativ, fiindcă tu nu vei
fi în stare să primești adevărul gol-goluț. La timpul cuvenit, trebuie să lași să plece aceste adevăruri relative,
mai ales ideile interesate de-a face și de-a dobândi. Tu nu poți să obții Adevărul, ci doar poți să fii Adevărul.
Tu ești Acela deja.
10
Recitarea unei mantre este doar ca să-l aducă pe sadhaka (căutătorul) să stea liniștit o vreme cu mintea
fixată asupra mantrei. În ea nu există niciun adevăr. Poate că singurul avantaj al mantrei este să te aducă
aici. Acum ea nu mai are niciun folos.
09 august 1976
Maharaj: Tu trebuie să ajungi să-nțelegi planul lui Dumnezeu sau Atma. Adevărata spiritualitate este a
înțelege planul precis al lui Dumnezeu. Cu cât pătrunzi mai adânc în înțeles, în Esența Sinelui, ajungi să
pricepi planul Universului, care nu-i deloc diferit de Sine. Tu ești anterior fiecărei experiențe. Orice plăcere
sau durere simți, ea nu-i nimic altceva decât o extensie a propriului tău Sine.
Se naște un prunc; e alăptat de mama sa. Dacă pruncul o mușcă de sân și-i priciniește durere, de unde
vine durerea? Pruncul s-a născut din mamă, deci cauza durerii își are originea în mamă. Asemănător,
durerea ta a crescut din tine, dar durerea nu va afecta în niciun fel Sinele, fiindcă ea-i doar o extensie a
Sinelui.
Cu toții sunteți căutători și eu vă voi răspunde la toate întrebările. Ca să treceți examenul și să câștigați
ce vă dau eu vouă, voi trebuie să fiți foarte vigilenți și atenți la ce spun eu. La fel trebuie să dați atenție
simțământului Eu sunt, fiind vigilenți în mod constant și având atenția concentrată asupra lui Eu sunt. Cele
cinci elemente sunt doar extinderea propriului vostru Sine. Ca să mergeți în lăuntrul vostru, voi trebuie să
fiți complet familiarizați cu acest Eu sunt.
Odată ce aveți vairagya (dezlegarea), voi știți că nu sunteți corpul, mintea etc.; toate astea-s înăuntrul
conștiinței. Când conștiința Eu sunt este pură, chiar și asta-i tot o calitate. Ea vine și pleacă la fel ca această
flacără a brichetei. Diversele nume și forme nu-s altceva decât descrieri ale acestei conștiințe și eu sunt
întotdeauna dincolo de ea.
Acest interval dintre începutul conștiinței Eu sunt (nașterea și starea de veghe) și momentu-n care o
pierzi din nou (moartea și starea de somn profund) se numește „timp”. Timpul și calitățile nu-s două
chestiuni separate, sunt una și ambele trebuie să dispară.
11 august 1976
Vizitator: Ce-i ignoranța pură?
Maharaj: N-o să-ți placă răspunsul meu.
V: Vom vedea.
M: Întreaga lume obiectivă este o iluzie, laolaltă cu tot ce faci tu în ea.

Ceea ce tu faci n-are niciun efect asupra lumii. Faptul că tu exiști (ca personalitate, sentimentul sau
conștiința Eu sunt) este tot o iluzie, așadar, indiferent ce-i văzut de la un capăt al altuia al acestei iluzii, nu
poate fi real. Tot ceea ce spun –tot acest discurs – este iluzie. Tu trebuie să continui dincolo de ea.
Chiar dacă ți-aș putea spune mai multe, nu ți-ar plăcea.
Pentru a ajunge la altarul lui Shiva, trebuie să mergi pe Shiva. Nu-i nicio deosebire între Hristos și un
fir de praf de pe drum. Totu-i Brahman. Dacă aș merge în Golful Chowpatty și le-aș vorbi oamenilor de
acolo despre astfel de lucruri, s-ar putea ca ei să mă lapideze. Lucrul esențial este conștiința a „ce sunt eu”.
Când ea nu-i prezentă, eu nu-s aici și nici alții nu pot fi acolo.
Toate ideile de Dumnezeu și Lokas (rai, iad etc.) sunt corecte, fiindcă ele vin doar din conștiința ta.
Conștiința că ești vine și pleacă, dar tu (Realitatea, Sinele) ești dincolo. Ignoranța pură este știința pură (Vi-
jnana).
Jnani spune că tocmai propria ta conștiință (sentimentul că Eu sunt în puritatea lui) este singurul
Dumnezeu Adevărat. Totuși, Satgurul meu (Sinele Adevărat) nu știe niciodată asta. Din acest Dumnezeu
(conștiința Eu sunt) apar toate celelalte lucruri, dar în starea mea originară nu există niciun Dumnezeu.
V: Poate un yoghin viu să fie liber de yoga (niryogi)?
M: La naștere, tu ai primit cunoașterea că exiști. Cât de mult înainte ca să primești această cunoaștere ai fost
fără de cunoaștere?
11
V: N-am niciun răspuns la această întrebare.
M: Deci este dincolo de timp, spațiu, gune (calități); este dincolo de tot. Tu ai respins această Cunoaștere și
ai îmbrățișat cunoașterea obiectivă, care nu-i permanentă și care-i cauza întregii nefericiri și nenororociri.
V: Spui: „Tu ai respins această Cunoaștere”. Cine-a respins această Cunoaștere?
M: Faptul că tu exiști este o iluzie; că tu exiști (ca ceva sau cineva separat) este o respingere. Natura Mayei
este că ea pare să devină mulți și variați, dar în cele din urmă ea dispare. Tu nu poți vorbi despre un început,
fiindcă-i ceva dincolo de timp.
Esența ta este Conștiența pură.
Satgurul (Sinele, Realitatea) micșorează efectul acestei iluzii sau Maya; ea devine din ce în ce mai
mică, ca-n final să se unească cu Satgurul. Tu nu poți transcende activitatea înainte de a te reîntoarce la
Sursă. Iluzia este că tu exiști (în sentimentul Eu sunt), iar natura ei este să dividă și apară ca mai mulți.
Eu sunt liber de yoga (niryoga). Lumile și expresiile vin din conștiință prin intermediul lui chit shakti
(jocul sau mișcarea energiei sau a puterii conștiinței). Eu privesc cum apare lumea. Maya-i ca un martor ce
„oferă dovezi” și apoi este grațiat; el povestește istoria propriei sale decepții.
V: Pentru un jnani există două realități, una subiectivă și alta obiectivă?
M: Eu sunt niryoga în Paramatman (Realitatea Supremă). Eu înțeleg munca acestei Maya și sunt martorul
ei. Maya-i descrisă ca „orice NU este”. Când devii conștient de „tine” (când apare sentimentul Eu sunt) tu
atașezi realitatea de lumea obiectivă care îndură o constantă transformare și schimbare. Eu știu că asta-i
Maya.
Când sunt în propria-mi stare, această Maya dispare și eu rămân în Starea Mea Naturală. Ceea ce spun
eu poate suna ca vorbele lui Brahma (Dumnezeul creator), dar eu am trecut dincolo de Brahma sau de starea
yoga (a unirii): Întrucât în starea mea Naturală n-a existat niciodată vreo separare, cum ar putea exista yoga
(unire) sau reunire? Eu știu că asta-i o iluzie și că eu sunt dincolo și în afara acestor lucruri. Deși tu încă
experimentezi lume-n dualitate, tu și experiența sunteți cu adevărat una.
13 august 1976
Maharaj: Când Krishna spune: „îmi amintesc toate nașterile trecute”, el vrea să spună că-și amintește de
Eu sunt, care-i sentimentul fundamental din spatele tuturor nașterilor. Nu există niciun „eu sunt așa și
așa”!
Vizitator: Trebuie totuși să crezi c-ai mai trait înainte?
M: Scripurile spun asta, dar eu nu știu nimic despre așa ceva. Eu mă cunosc pe mine însumi ca Eu sunt.
Deși am apărut sau voi apărea, asta nu-i în lăuntrul experienței mele și nu că nu-mi aduc aminte. Nu
există nimic de adus aminte. Reîncarnarea implică un sine care se reîncarnează. Nu există niciun astfel de
lucru! Mănunchiul de amintiri și speranțe numit „eu” se imaginează pe el însuși ca existând veșnic și
creează timpul ca să se adapteze la falsa sa eternitate. Ca să fiu, eu n-am nevoie de niciun trecut sau viitor!
Toată experiența-i născută din imaginație; eu nu-mi imaginez, așa că nașterea și moarte mie nu-mi se-
ntâmplă. Numai cei care se cred născuți pot să gândească că vor renaște. Tu mă acuzi că-s născut, dar eu mă
declar nevinovat!
Totul există-n conștiență și conștiența nici nu moare și nici nu se naște; ea-i tocmai realitatea
neschimbată.
23 august 1976
Maharaj: Jiva sau sufletul individual este Sinele care se identifică cu complexul corp-minte și este prins de
timp. Conștiința sau starea de dumnezeu este tot tributară timpului.
Conștiența sau conștiința pură este o stare supremă non-duală și ea-i dincolo de timp și spațiu.
12
DINCOLO DE TOATE DINCOLO
Conștiența Pură sau Conștiința Pură
ISHWARA sau BRAHMA sau starea de dumnezeu (tributară timpului)
JIVA – stare de robie (Sinele identificat cu complexul corp-minte)
Întreaga cunoaștere obiectivă este legată de timp și spațiu, pe când Sinele sau Conștiența Pură este
dincolo și neafectat.
25 august 1976
Maharaj:
Maya (iluzia)=conștiința „că ești”
Negarea completă a complexului corp-minte=libertate
Nu trebuie să-i acorzi nicio importanță vreunui gând sau concept ce se ivește-n minte.
Eu sunt este sămânța iluziei. Părinții cuiva (mama și tata), nașterea și moartea, toate astea-s ignoranța
răsărită din această sămânță Eu sunt.
Toate științele, artele și cunoașterea obiectivă sunt relative, iluzie-n cele din urmă.
Sămânța conștiinței=iubirea de sine
07 septembrie 1976
Maharaj: Când capeți conștiința „că ești”, mai primești și vreo altă experiență?
Vizitator: Da, lumea.
M: Când primești această experiență a lumii, asta nu-i conștiința „că ești”?
Conștiința „că ești” trebuie să fi fost acolo mai înainte ca tu să poți face o afirmație. Singurul capital pe
care-l ai este această conștiință „că ești”. Ea-i aici și se oprește aici. Ce vrei de la ea?
V: Totul vine de la ea.
M: Deci tu știi că această conștiință „că ești” nu-i permanentă (de exemplu în somnul profund, înainte de
naștere, după moarte). Primul sentiment pe care-l capeți este că această conștiință nu fusese acolo mai
înainte, după care somnul pleacă de-acolo.
Când tu nu ești conștient de conștiință, CINE nu-i conștient?
V: Încă mai exista conștientizarea, fiindcă eu știam că nu exista conștiința.
M: Realitatea există tot timpul. Când conștiința nu exista, nu exista nicio insuficiență. Conștiența nu poate fi
descrisă. Poți să accepți această idee de bază?
V: Categoric.
M: Odată ce-ai acceptat-o, ce cauți în lumina conștiinței?
V: Nimic.
13
M: Conștiința, în puritatea ei primară, ivindu-se în conștiență, este Ishwara (Domnul sau Dumnezeu).
Ishwara este conștiința fără identificare cu complexul corp-minte.
Prin urmare, accepți că tu ești Dumnezeu?
V: Da. Ocazional.
M: Tu ar trebui să știi că-n această stare, pentru conștiință nu există nicio pierdere sau câștig. Conștiența nu
cere nimic. Carevasăzică ea-i imaterială, indiferent dacă conștiința există sau nu. Este asta un fapt sau doar
ești de acord cu mine?
V: Este un fapt.
M: Conștiința „că ești” a apărut în Conștiență. Totul depinde de această conștiință „că ești”, inclusiv
suferința. Dar toată suferința-i imaginară. Înțelege asta! Identificarea lui jiva este greșită.
08 septembrie 1976
Vizitator: Un diplomat pensionar a întrebat despre afacerile externe, dacă ele au vreo legătură cu indivizii.
A mai întrebat dacă viețile pe care le ducem sunt în zadar și dacă n-ar trebui să ne retragem în pădure.
Maharaj: Unde urmează ca tu să pleci? Întreaga creație este constiuită din acțiunile energiei. Creația-i doar
acum, ea n-are trecut sau viitor. Creația poate avea loc numai atunci când este prezent intelectul. Prin
urmare, cum intenționezi tu să deșiri această creație? Nu-i cu putință să te îndepărtezi de lumea ta, fiindcă tu
ești centrul ei. Cum să te retragi? Unde să pleci?
Îți imaginezi că faci asta și aia, dar în realitate tu nu faci nimic. Este o iluzie. Nu există niciun „tu” care
să facă ceva.
V: Care-i deosebirea dintre viață și moarte?
M: Prin moarte-i îndepărat stigmatul limitării și-al individualității, suferința, făptuirea etc.
V: În India, toate valorile străvechi dispar repede. Unde pleacă ele?
M: Pe Marte? Pe Lună? Ele se dizolvă. Cea care rămâne după disoluție este Pacea.
Disoluția (procesul ei) și renașterea sunt dincolo de timp, fiindcă ele deja s-au întâmplat, sunt parte din
eveniment. Ceea ce-i etern nu necesită nici martor, nici cunoaștere și nici dependență. ESTE.
În clipa-n care-i atribui Realității o formă sau un nume, ai stricat-o. Așadar, ea nu poate fi Realitatea.
Realitatea nu poate fi descrisă. Când apare pentru întâia oară conștiința, ea-i universală. Nu există nicio
individualitate, niciun corp, nicio minte etc. Lumea este, dar niciun corp. Apoi apare corpul (din conștiință)
și astfel vine individualitatea. Vritti este acțiunea conștiinței care creează corpul și simțământul
individualității.
Adu-ți aminte de conștiința-copil, fără cunoașterea ideilor – conștiința pură, cea care are corp doar
cerul. Înțelesul și importanța finală a Sinelui (sau Realitatea) ești tu. Încearcă să-nțelegi ce Ești Tu.
20 septembrie 1976
Maharaj: Prin harul Gurului meu, eu mi-am realizat Sinele și știu că nu-s corpul, deci sunt absolut liber.
Pentru cel fără conștiința corpului nu pot exista nevoi, așadar libertatea-i mereu prezentă.
Dacă s-a ivit cunoașterea Sinelui, nu-i nevoie de nicio sadhana (practică spirituală, yoga, rugăciuni
etc.). Eu mi-am realizat Sinele și știu că mintea mea-i o prelungire a conștiinței mele; prin urmare, cuvintele
ce vin din mintea mea vin de la Bhagavan (Dumnezeu).
Trebuie negat în mod absolut complexul corp-minte și numai atunci cuvintele cuiva vin de la Ishwara
sau Dumnezeu.
Ishwara este conștiința pură sau primară, însă Conștiența-i dincolo de conștiința pură.
În starea naturală nu poate exista nicio întrebare.
14
Lumea apare în lumina conștiinței mele. Ceea ce-mi poate fi dat sau luat nu mă afectează câtuși de
puțin, pentru că totu-i vis sau iluzie.
Toată lumea-i formată-n gândirea mea Așadar, eu nu trebuie să intervin în nicio acțiune ce are loc în
lume, fiindcă eu sunt în afara ei sau dincolo de ea.
Lasă-i pe toți cei care cred că pot ajuta lumea să continue, lasă-i să întemeieze ashramuri, să aibă adepți
și să-i hrănească pe nevoiași. Totu-i vis și iluzie. Nimic nu s-a întâmplat vreodată. Realitatea nu s-a
schimbat nicicând. Cu toate astea, dacă lumea încă se chinuie sau provoacă durere, atunci sadhana trebuie
îndeplinită.
21 septembrie 1976
Maharaj: Totul are originea în cuvântul inițial „OM” – creația – Vedele.
vibrație – calități – gune
Inima-i subiectul sau reședința iubirii. Fiecare trebuie să-și urmeze propria cale. Cei mai mulți nu fac
altceva decât să-i învețe pe ceilați despre lumea obiectivă.
În samadhi, Eu sunt este sub formă de sămânță. Diamantul norocului sălășluiește-n mod constant în Eu
sunt sau realitatea pură și renunță la intelect.
AKASHA este cerul pur care-i mereu liber și se manifestă-n cele trei gune. Esența cerului este mereu
pură și nemărginită. Dacă tu vrei să trăiește în cunoașterea de Sine, trăiește-n această conștiință-cer,
totalmente dezinteresat. Încrede-te în Guru! Eu sunt sau conștiința va crește numai în infamie; corpu-i
hrană pentru Eu sunt.
Ramana Maharshi și Shri Sai Baba n-au ținut conferințe, fiindcă ei erau absorbiți în Extazul lui
Dumnezeu sau Sinele. Bunătatea, iubirea și compasiunea s-au revărsat în mod automat, de ele beneficiind
spontan milioane de oameni.
22 septembrie 1976
Maharaj: Prin harul Gurului meu, eu am fost în stare să obţin cunoaşterea Esenţei mele, care creează
această lume obiectivă, dar ştiu că eu nu sunt acea cunoaştere şi că sunt dincolo de acea cunoaştere. Acelei
cunoaşteri i se dau diverse nume: Pandurang, Krishna, Rama, Allah etc.
Eu n-am nimic de câştigat din ceva material sau spiritual. Eu am cunoaşterea completă a lumii
obioective, dar eu sunt dincolo de ea.
Savanţii obţin doar cunoaşterea lumii obiective - cunoaşterea obiectivă. Chiar şi conştiinţa-i obiectivă.
Savantul nu s-a întors niciodată spre subiect, străduindu-se să-l cerceteze. Și eu sunt tot un savant, dar al
Sinelui.
Niciun jnani nu și-a etalat vreodată și nici nu s-a semețit cu cunoașterea sau ori cu numărul mare de
adepți. Dacă cineva înțelege acest lucru, care-i va fi felul acțiunii? Tu ești conștient de „tine”, această veste-i
aici. Cine-i cel care te face să acționezi? Cea care dictează ce acțiuni sau ce comportament vei avea este
conștiința că „ești”. Mintea-i extensia conștiinței. Noi suntem dirijați să acționăm numai din conștiință.
Conștiința apare-n Conștiență și acționează. Conștiența nu acționează, ea-i pură observare. Conștiința că
„ești” - sau conștiința pură – este Ishwara, Dumnezeu sau starea Eu sunt, adică Conștiința Universală. Ea
nu-i o conștiința individuală. Lumea întreagă-i creată de conștiință. Când această conștiință-i limitată la un
individ, ea devine ego, intelect, minte sau jiva.
Conștiința că „ești” te face pe tine să acționezi, dar când ea pleacă, rămâne numai Ființa pură. Vestea că
tu ești martorul tuturor acțiunilor este Ishwara sau starea Bhagvan. Cel care-nțelege asta este Cunoscătorul
sau martorul. În Starea Cea Mai Înaltă de cunoaștere, nu se poate face nicio afirmație de tipul „eu sunt asta”
sau „eu sunt aceea”. În starea Parabrahman nu există corp, minte etc.
Moartea fizică ar trebui privită ca un ocean de fericire pentru un jnani.
Când un yoghin spune „eu sunt asta” sau „eu sunt aceea”, află că acest lucru-i pur și simplu o amăgire,
Maya sau iluzie. Conștiența-i baza celor trei gune (calitățile purității, activității și lâncezelii).
Ramakrishna, Vivenkananda și alți mari Sfinți și personalități pot părea diferiți, dar ei emană din
aceeași Realitate neschimbată și revin la același lucru. Eu m-am înțeles pe mine în mod corect, deci de ce-aș
mai avea nevoie să venerez pe altcineva sau vreo personalitate efemeră?
15
Acolo unde există ignoranță sau unde nu există Cunoaștere, poate avea loc orice miracol. Se poate
întâmpla orice, fiindcă totul apare suprapus peste el (jnani), în lumina autentică a conștiinței sale; prin
urmare, el nu-i deloc interesat de miracole.
A ajuta lumea, filantropia, miracolele etc., toate-s iluzie. În mod fundamental, totu-i iluzoriu. Familia,
prietenii și relațiile sunt amăgire, iar atașamentele față de ele ar trebuie menite să fie ofrandă pentru Maya
(Iluzia).
Fericirea și nefericirea nu-l ating pe un jnani.
În ziua următoare morții fiicei mele, am lucrat în tutungeria mea; unul din colegii-discipol ai Gurului
meu m-a întrebat dacă eram dincolo de bucurie și tristețe. Referitor la moartea fiicei mele din ziua
anterioară, i-am spus imediat că n-am simțit niciun fel de nefericire, fiindcă ea s-a contopit cu Sinele. Acest
om a devenit pe dată adeptul meu.
În 1944, soția mea a murit și oamenii au venit să-mi transmită condoleanțe. Eu i-am invitat înăuntru cu
mare plăcere și i-am servit cu ceai și cafea. În ultimele ei clipe, i-am fost alături, fumând bidi; eram foarte
fericit și am aplaudat; eram totalmente indiferent, dar pentru asta-i necesară cunoașterea de Sine.
Ceea ce se revarsă de la un jnani nu-i nimic altceva decât folos. Suflul vital al unui jnani este pur și
liber de toate patimile, pe când al celorlați nu-i așa.
27 octombrie 1976
Maharaj: Complexul corp-minte și toate ideile trebuie negate. Menține-te în trezie: „Eu sunt Realitatea
Supremă.” Conștiința Pură sau Conștiența este fără formă – Parabrahman – Realitatea. Conștiința Pură a lui
Eu sunt este Conștiința Hristică, dar Realitatea-i dincolo. Când conștiința Eu sunt este pură, acest lucru
este echivalent cu conștiința lui „Dumnezeu sau Hristos” și cu conștiința lui Nisargadatta Maharaj, dar
Realitatea-i dincolo. Altă conștiință (cea a lucrurilor și obiectelor etc.) este impură.
În realitate, nu se poate face nicio afirmație de tipul „eu sunt” sau „eu nu sunt”, fiindcă non-atașamentul
și dezinteresul sunt indispensabile (sine qua non). În lucrurile din lumea obiectivă (persoane, locuri și
lucruri) nu există nicio fericire durabilă, fiindcă aceste lucruri sunt ele însele trecătoare și nepermanente. În
Starea Adevărată eu nu știu dacă exist sau nu. În Starea Adevărată eu nu-s în alianță cu nimic. Nicio yoga,
pentru că yoga presupune dualitate sau dorința de-a subjuga un lucru altuia.
Cel care caută Adevărul trebuie să-nțeleagă Esența sau Realitatea. El trebuie să-nțeleagă că Esența este
una și că acea cunoaștere este chiar Sinele.
05 noiembrie 1976
Maharaj: Experiențele, sentimentele de bunăstare, binele și răul, înaltul sau josul, toate astea-s trecătoare și
tributare timpului, ele vin și pleacă. Trebuie să treci mereu dincolo și să realizezi Supremul sau Sursa lor.
Cel ce vorbește este diferit de vorbire; similar, conștiința-i diferită de martorul ei. Starea-n care te aflai
mai înainte să fii născut în acest trup, aceea este starea de care trebuie să te agăți și nu de cea-n care-i
prezentă cunștiința trupului. Trebuie să fii conștient de Sursa ta. Care era condiția ta înainte de-a se naște
acest corp?
Tu vei avea parte de o mare varietate de experiențe, dar trebuie înțeleasă relația dintre timp și moartea
ta. În cele din urmă trebuie să treci dincolo de timp și spațiu. Adevărul este permanent, dar din cauza Mayei
sau a iluziei (dezvoltarea complexului corp-minte), noi suntem deturnați de la permanent.Trezia este dincolo
de toate calitățile și experiențele. Toate experiențele-s legate de timp. Stai la distanță de toate aceste lucruri
și experiențe. Conștiința-i pragul Treziei.
Starea de Eu sunt are mare putere și manifestarea Universului ia ființă din ea. Aceasta-i starea
dumnezeiască, cea care creează și susține lumea. Totul se manifestă datorită acestei stări fundamentale de
Eu sunt, ca mai apoi totul să se contopească-n Pura Conștiență. Tot acest Univers cu bunurile și zeitățile
sale, totul, începând de la Brahma până la un fir de iarbă, dispare de parcă n-ar fi existat niciodată. Primul
pas este să mergi în această stare de Eu sunt, rămâi acolo, după care contopește-te cu ea și treci dincolo.
Încearcă să suporți această stare de Eu sunt, rămâi dezinteresat față de gânduri, indiferent dacă ele-s bune
sau rele.
Dacă te mai distrezi încă cu calitățile de bine și rău, cum poți trece dincolo? Când devii totalmente
dezinteresat de toate gândurile, atunci treci dincolo în mod firesc și atomat.
16
Totul (corpurile moarte, pământul, apa, focul și aerul) se contopește cu Cerul. Cerul se contopește cu
conștiința și conștiința fuzionează-n Absolut, Ființa Pură ori Conștiența.
În sămânța lui Eu sunt există milioane de viziuni și experiențe, dar numai prin a fi dezinteresat și a
renunța la a te bucura de ele, noi putem trece dincolo. Cheia-i să stai departe și să fii indiferent.
Trebuie mers în conștiință (Eu sunt); acolo fuzionează conștiința individuală. Suntem legați de mâini și
de picioare doar când intrăm în conștiința-corp; în mod fundamental, noi suntem liberi și nelimitați. Din
această trezie vine firesc răspunsul corect sau greșit ori înțelegerea. Starea cea mai relaxată este această stare
de Eu sunt – ea-i liberă de toată frica și neliniștea. „OM”este conștiința, chiar Eu sunt. „Eu” ca individ nu
există-n adevăratul Eu sunt, fiindcă acest „eu” este prezent peste tot. Este „eu” din „Eu sunt Acela” sau
doar Ființa Pură, fără a fi cineva sau ceva în particular.
22 noiembrie 1976
Maharaj: Toată infatuarea sau practicile spirituale sunt rezultatul identificării Sinelui cu trupul. Idiferent
ce-ai pierdut sau câștigat prin oricare din aceste practici, Ție nu-ți este de niciun folos.
Ce faci tu acum?
Vizitator: Mă străduiesc să rămân în Sine.
M: De ce te străduiești să rămâi în Sine? Nu-i necesar niciun efort. Ce ai tu cu excepția minții?
V: Nimic.
M: Cine ia hotărârea să acționezi? Doar mintea, nu Sinele.

La ce folosește mintea? La nimic, ea trebuie înlăturată.
Ești obligat de minte sau de Sine? Tu poți răspunde numai prin minte.
Pe cine slujești tu? Mintea? Ori ea te slujește pe tine?
La naștere, ai fost tu conștient de nașterea minții? Și când?
Este conștiința diferită de minte? Când a venit corpul, a apărut și mintea. Când aveai doi ani, de la
mama ta ai primit cunoașterea – mintea și corpul.
Înainte de asta tu n-aveai nicio cunoaștere despre minte și corp. Faptul că ești „așa și așa” s-a imprimat
în tine din mintea părinților tăi, deci mintea-i cea care vrea să-l cunoască pe Dumnezeu sau Adevărul. Sfinții
i-au dat minții un mecanism ca ea să se jertfească sau să se dizolve, iar după aceea, ce rămâne este
Adevărul. Acesta-i un proces treptat. Dacă nu există nicio minte, mai ai tu nevoie de Dumnezeu? Răspunsul
este: „Nu!”
Ești tu mintea ori ești separat de ea?
V: Eu sunt separat de minte.
M: Atunci de ce ai nevoie?
V: De nimic.
M: Atunci de ce faci toate aceste practici ascetice și spirituale? Ele-s doar un amuzament pentru minte.
Mintea nu-i cunoaștere.
V: Cum să-ntorc spatele poftei și dorinței?
M: Prin negarea complexului corp-minte. Înțelege mintea și fii conștient de faptul că ea nu-i Realitatea.
Mintea-i făptuitorul. Tu nu ești mintea, deci rămâi indiferent. Gândește: „Eu sunt un adept al nenăscutului.”
Advahut înseamnă cel care nu-i născut și care nu poate fi ucis. Mai întâi tu trebuie să înțelegi mintea și
numai după aceea poți înțelege că tu nu ești mintea. Sinele-i lipsit de acțiune; numai mintea-i actorul.
29 noiembrie 1976
17
Maharaj: Ceea ce discutăm noi aici este rezultatul hranei pe care-am mâncat-o. Este reflectarea Sinelui. Vă
întreb, suntem noi hrana? Noi nu suntem hrana, fiindcă suntem Realitatea care nu se schimbă niciodată sau
Sinele. Trezia și distanțarea totală a conștiinței-martor trebuie să fie tot timpul cu noi.
Trebuie să fim continuu conștienți fără niciun efort sau tensiune, adică „eu nu sunt corpul”.
Toată nefericirea-i provocată prin revendicarea făptuitorului acțiunilor noastre. Nu te pretinde a fi
făptuitorul acțiunilor și atunci toată nefericirea se va împrăștia fără să lase nicio urmă. Chiar și Eu sunt este
un miraj și-i tributar timpului.
Tu cauți Adevărul? Dar în ce formă sau culoare te aștepți să-l afli?
Vizitator: E de nonceput. Fără formă.
M: În acest caz, unde ești tu? Ești în corp sau dincolo?
V: Sunt pretutindeni. Sunt dincolo.
M: Atunci cum poți vorbi? Sămânța ignoranței sau corpul cauzal este rezultatul somnului și deșteptării
noastre. Ignoranța-i încă prezentă în aceste stări. Turiya sau cea de-a patra stare este dincolo de aceste stări;
sămânța ignoranței este distrusă-n această stare care-i numită starea transcendentală.
„Dumnezeu” Eu sunt este corpul cauzal, dar trebuie amintit (observat sau notat) că acestea-s tot
concepte folosite-n descriere și ele nu-s Realitatea. Chiar Eu sunt este totodată și „păcatul originar”.
Tocmai „eu” este o pată pe Liniștea noastră densă și compactă. Conștiința Eu sunt este învăluită prin
folosirea narcoticelor. Renunță la ele. Fii în lume, dar cunoaște că totu-i o iluzie.
Nu vorbi ca să-i măgulești pe oameni sau ca să-i distrezi ori ca să-i faci să se simtă mai bine! Lasă să
vină orice vine, fiindcă vine din lumina lăuntrică. Dacă nu știi ce să spui, nu spune nimic sau rămâi contopit
cu propria-ți pură tăcere.
Nu încerca să-i judeci pe ceilalți sau să vorbești despre cunoașterea Sinelui prin planuri sau gândire. În
ceea ce mă privește, voi sunteți deja morți pentru corpul și mintea voastră. Lumina din lăuntrul vostru vă va
călăuzi natural și spontan. Fără conștiința corp-minte, vă veți comporta perfect natural și spontan, fără să
judecați sau să fiți judecați și totodată fără a planifica sau avea idei preconcepute.
Mintea superioară n-are memorie, deci ea acționează în adevăratul sens. Mintea inferioară acțion ează
prin intermediul memoriei, ceea ce-nseamnă că ea nu acționează cu adevărat, ci doar reacționează.
01 decembrie 1976
Maharaj: Când înțelegi „esența lui tu”, atunci afli că toate fricile și neliniștile tale aparțin numai lumii și că
ele nu-s ale tale. Când mergi cu trenul, tu nu te miști deloc, doar trenul se mișcă. Similar, totul doar se
întâmplă, vine și pleacă, dar tu ești Realitatea neschimbată, martorul. „Esența” n-are nevoie de nimic. Poți
face sadhana sau orice altceva, însă mintea-i cea care trebuie să facă ceva; cunoaște că acest lucru-i în van
și că nu există nimic de câștigat sau de pierdut din asta.
Adepții mei au vrut să-mi sărbătorească ziua de naștere în aprilie, dar i-am sfătuit să nu trimită nicio
invitație. Dacă oamenii vor să vină, să-i lăsam s-o facă, dacă nu, așa să fie. Eu nu doresc popularitate sau
nume și faimă și nici să adun în jurul meu mulțime. Eu nu vreau nimic!
Tu poți povățui și ajuta oamenii, dar mai întâi fii fixat în cunoaștere Esenței tale și cunoaște că nu
contează care-i calea; asta-i detașarea. Pentru orice cunoaștere spirituală, mai întâi de toate trebuie să fii tu.
Ce-i această cunoaștere? Este un sentiment de cer și spațiu; a-i da formă este unul din primele păcate.
Cunoașterea Sinelui n-are calități și ea-i o non-cunoaștere; de fapt ea-i Însuși Sinele. Prima calitate ce apare-
n această cunoaștere este cerul, dar cunoașterea Sinelui este anterioară cunoașterii cerului. Cunoașterea
Sinelui este dincolo și n-are nicio calitate; ea este Realitatea. Tu te-ai identificat în mod greșit cu cerul și de-
acolo apar toate calitățile – apa, pământul, focul, nefericirea, dorința etc. (Prima calitate este Brahman,
spațiul sau Saguna Brahman.)
Cerul, spațiul, memoria, conștiința – nu-s nimic altceva decât mintea. Lumea este mintea. Suma totală-i
mintea și ea-i prima calitate sau cunoaștere Eu sunt, dar această minte este observată de ceva. Acel ceva
este Realitatea. Mintea-i Saguna Brahman sau prima calitate. De îndată ce înțelegi că tu ești martorul minții,
acea înțelegere este Realitatea. Mintea și lumea sunt inseparabile. Mintea-i lumea, conștiința și Ishwara, dar
tu ești anterior minții. Lumea apare pentru tine și în tine. De fapt, nu există nicio divizare. Lumea-i iluzie, ea
18
n-a existat niciodată. Viziunea minții este viziunea lumii. Nemanifestatul vede manifestatul prin mijloacele
minții.
Nemanifestatul nu poate avea companie manifestatul, căci dacă ar fi așa, atunci manifestatul s-ar
dizolva, ar dispărea. Manifestatu-i o iluzie pentru nemanifestat. Mai întâi eu mă cunosc pe mine, apoi toată
cealaltă cunoaștere este Mintea Universală. Tu nu ești mintea, deci lasă să se petreacă toate acțiunile, ele nu
Te pot afecta!
Abstractul nu poate fi înhățat, deci putem renunța la toate conceptele minții și ceea ce rămâne este
Realitatea. Indiferent de motivul care-a dus la obținerea a ceva în viață, acel ceva acum l-ai pierdut, deci tu
n-ai nevoie de nimic.
10 decembrie 1976
Vizitator: Cum m-a adus Shakti aici?
Maharaj: Propria ta dorință te-a adus aici. Shakti, care ți-a dat această formă, te-a adus aici. Această Shakti
a luat forma acestui corp și această Shakti iubește această lume.
Trebuie să afli ce-i această Shakti. Lumea și toate acțiunile sunt toate din cauza acestei Shakti, dar
nimeni nu știe sau nu-i pasă să afle ce-i această Shakti.
Sfinții devin conștienți de această Shakti prin practica meditației.
Mintea-i instrumentul pe care-l folosim ca s-o descoperim pe această Shakti.
Puterea din tine sau Sinele dă mișcarea și acțiunile, iar mintea-i principalul instrument pentru a realiza
acest Sine. Această minte-i singurul instrument pe care-l ai la dispoziție, deci trebuie s-o manevrezi cu
iubire, devotament și bunătate, astfel încât ea să devină liniștită și atunci adevărata ta natură este capabilă să
strălucească. Doar când mintea-i liniștită, ea este capabilă să reflecte Sinele în adevărata Sa glorie și
splendoare. Când mintea-i liniștită, Sinele se dezvăluie.
V: Iubirea-i cea care face ca mintea să se liniștească?
M: Nu-i vorba de iubirea față de vreun obiect, ci de iubirea față de Sinele Însuși. Când mănânci sau bei,
pentru a cui iubire o faci? Tu poți înțelege iubirea altora, dar pentru a înțelege iubirea de Sine trebuie să ai
binecuvântarea unui Guru sau Harul lui Dumnezeu. Atunci nu vei avea nevoie de nimic, vei fi complet
sătul.
V: Cea care aduce acest Har este disciplina?
M: Tu nu ești corpul. Nu există un alt Dumnezeu decât cel dinăuntrul tău.

Trebuie să ai o postură mentală fermă: „eu nu sunt corpul”, iar cel care spune „eu” este cel de care
trebuie să te agăți. Trebuie să te fixezi pentru perioade lungi de timp în „eu nu sunt corpul”. Conștiința că
„tu ești” este mărturisită de ceva din tine și numai acela este „Gurul” tău. Nu un corp anume. Guru-i sunetul
din lăuntru.
Krishnamurti are dreptate când spune că nu există niciun Guru. Urmăm un Guru sau o anumită
persoană pentru că înțelegerea noastră-i slabă și avem nevoie de-o cârjă sau de-un ajutor.
Satguru-i Sinele tău adevărat. Eu sunt este Gurul sau conștiința într-un corp. Acest Eu sunt este
mărturisit de Sinele din tine sau Satgurul care-i nemanifestat. Guru-i manifestatul sau conștiința
manifestată. Trebuie să înțelegi această conștiință „eu”. Când mintea nu funcționează, nu există lume.
Mintea depinde de energia vitală.
Dacă energia vitală sau (prana) dispare, rămâne doar Realitatea și nu se poate face nicio afirmație de tip
Eu sunt, dar Realitatea-i încă acolo. Orice lucru care n-a existat niciodată poate fi negat, dar orice lucru care
există nu poate fi negat niciodată. Eu sunt este o temperatură sau o febră; elimin-o și ești liber.
Tu nu poți deveni niciodată Înțelept, tu fiindcă ești deja Înțelept. Meditația-i doar pentru minte. Eu nici
măcar nu cred că sunt un jnani sau că sunt deosebit de înțelept, fiindcă n-am concepte sau idei despre nimic
Eu n-am nevoie de ziua de mâine, fiindcă sunt dincolo de timp și spațiu. Chiar dacă mulți oameni vin să mă
vadă, eu nu sunt cel câștigător. N-am nimic de câștigat. N-am nicio legătură cu mintea și cu corpul meu și
sunt complet disociat de ele. Aceasta-i Samadhi (starea de supra-conștiință) și ea-i starea mea naturală 24 de
ore pe zi
19
11-13 decembrie 1976
Maharaj: Oamenii vin la mine și mă întreabă cu tot respectul dacă aș vrea să-i însoțesc să vadă o piesă de
teatru sau un film, dar eu știu că nu voi obține fericirea din aceste lucruri, pentru că beatitudinea sau
fericirea curge din mine sau este în mine, ea nu vine de la un obiect exterior sau de la o urmărire exterioară.
Nu poți avea ambele lucruri împreună, căutările lumești și iluminarea spirituală. Interesele și căutările
lumești trebuie abandonate treptat. Acea stare de dincolo este beatitudine, plină până la refuz, trebuie doar
să treci dincolo de minte.
Prin repetarea mentală a mantrei va apărea toată cunoașterea care-ți este necesară. Toți Înțelepții au
atins cea mai înaltă cunoaștere doar prin Grația mantrei. Mantra ar trebui sincronizată cu suflul vital. Când
suflul vital părăsește corpul, se spune atunci că acest corp este mort. Repetarea mantrei ar trebui să devină
spontană și nu forțată.
Mantra și Sinele sunt același lucru. Mantra trezește Sinele care zace adormit în noi. Asta n-are nimic
de-a face cu corpul. Un sadhaka (învățător spiritual) ar trebui să aibă grijă doar de două lucruri - mantra și
Sinele, nimic altceva. Această repetare mentală a mantrei trezește-n mod spontan energia Kundalini. Nu-i
nevoie de nicio altă metodă pentru a o trezi. Turiya este suportul celorlalte trei stări - veghe, vis și somn
profund. Este substratul lor. Dacă non-inteligibilul dispare, atunci dispare și dualitatea, Turiya devine
Realitate și nu mai este o stare. Conștiința în puritatea ei este Turiya (Eu sunt pur), dar eu sunt dincolo de
ea și trăiesc în (ca) Realitate.
15-17 decembrie 1976

Maharaj: Mantra-i summum bonum (binele suprem) al practicii spirituale. În cele din urmă tu devii ceea ce
gândești în mod constant. Dacă-ți hrănești mintea cu „eu sunt Sufletul Suprem”, vei deveni asta. Când
practici o mantra Sattva (eu sunt Brahman), celelalte gune ale lui Rajas și Tamas se contopesc în tine și
mintea devine transparentă. Eu îmi cunosc starea mea dinainte de-a mă naște, deci cunosc starea lui
Krishnamurti și a tuturor celorlalți. Nu se pune problema egalității sau inegalității în conștiința mea, fiindcă
văd totul și pe toată lumea ca fiind nimic altceva decât eu însumi. Repetarea mantrei te duce la starea de
puritate Eu sunt sau Sattva Guna și de acolo te contopești cu sursa întregii fericiri, iar apoi toată
cunoașterea pe care-o deții este depusă sau predată și tu te contopești cu Absolutul, dincolo de orice nume și
formă. În această stare supremă, jnani fără nume, formă sau calități este complet inatacabil. Nicio insultă
nu-l va afecta câtuși de puțin.
Vizitator: Cum se poate recunoaște un jnani?
M: Dacă mintea cuiva devine complet nemișcată sau calmă în prezența lui, atunci consideră-l ca fiind un
jnani.
Când îl cercetezi în profunzime, descoperi că n-a existat niciodată nicio dualitate. Dualitatea-i o iluzie.
Dualitatea n-a existat niciodată, așa că nu se poate pune problema de-a o elimina. Vedanta înseamnă
sfârșitul Vedelor sau sfârșitul cuvintelor. Când realizezi cea mai înaltă stare, atunci ești dincolo de cuvinte și
niciun cuvânt nu poate atinge sau polua această stare a Ființei. Înainte de-a mă naște, eu aveam beatitudinea
plină până la refuz, dar când m-am născut am fost prins în tentaculele lumii.
Când vairagya (dezinteresul) a venit peste mine, această lume a dispărut în mod natural și spontan de la
mine. Eu n-am devenit un sannyasin (cineva care renunță), fiindcă el are stigmatul egoului. Un sannyasin
renunță la lume, dar ea-i încă acolo în minte, pe când pentru mine lumea a dispărut pur și simplu cu totul,
deci nu trebuie să renunț la ea.
Când îți înțelegi propriul tău Sine, toate identificările cu calitățile (Sattva, Rajas și Tamas) se vor
diminua natural și spontan. Prin asocierea cu Înțelepții sau sfinții, chiar și imposibilul poate fi atins. Trebuie
să ai credință latentă-n cuvântul sau mantra dată de Gurul tău, dar trebuie să fii întotdeauna și sincer cu tine
însuți. Simplul fapt de-a repeta „eu nu sunt corpul”, pentru ca mai apoi să te complaci în toate plăcerile
senzuale este un alt truc al minții.
27 decembrie 1976
20
Vizitator: Mă afectează acțiunile și gândurile din trecut?
Maharaj: Dacă întrebi de la nivelul corpului, atunci acțiunile trecute te vor afecta, dar dacă-i de la nivelul
Sinelui, atunci nu vei fi afectat. Cele cinci elemente (pământ, apă, foc, aer, eter) nu sunt afectate de acțiunile
trecute. Datoria ta este să te identifici la nivelul Sufletului sau al Sinelui. Pentru acest Sine nu va exista
amintirea de-a fi fost bărbat sau femeie. Cunoașterea spirituală constă în a legitima Sinele-n tine (Realitatea,
ceea ce-i neschimbător, imuabil) – să-l descoperi, să-l găsești și să nu te preocupi de corp și de minte. Toți
marii sfinți au spus același lucru - tu ești totul (Eu sunt).
„So-ham” descrie manifestarea ta, în timp ce „aham” (eu), descrie persoana sau identitatea ta. Când te
identifici și spui „aham” (eu), îți asumi existența personală, dar când spui „So-ham” devii existența sau
Conștiința Pură sau Universală. „So-ham” este Cea Mai Înaltă Stare și ea conduce la tăcerea pură. Nu-i
necesar niciun ajutor sau instrument pentru a atinge această cunoaștere sau înțelegere, deoarece această
Cunoaștere este Sinele Însuși.
V: Care-i este esența inițierii?
M: A te fixa în ce-a existat înainte de această creație și care există și acum.
V: Și care-i metoda?
M: Mergi în Eu sunt și meditează asupra acestui lucru. Fiindcă tu te afli la nivelul corpului, te delectezi cu
toate aceste lucruri obiective, dar dacă ai merge în Eu sunt și ai rămâne ferm în asta, atunci toate aceste
lucruri exterioare își vor pierde influența asupra ta.
28 decembrie 1976
Maharaj: În această lume care se naște în conștiința ta, ce dorești tu să dobândești?
Nu există nimeni altcineva în afară de mine sau de conștiința mea. Aceasta-i Advaita Bhakti
(devoțiunea non-duală) - Eu sunt.
Aceasta-i cea mai înaltă devoțiune - să dispari și să te pierzi sau să te scufunzi în acest vast necunoscut.
29 decembrie 1976
Maharaj: Fericirea obiectivă este conținută în Sine. Eu am făcut deosebirea dintre cunoașterea
transcendentală (necunoașterea) și cunoașterea obiectivă. Ea nu face decât să dezlege cunoașterea obiectivă,
care-i ascunsă sau mărturisită de cunoașterea transcedentală.
Când cunoașterea obiectivă-i ignorată, rămâne cunoașterea transcedentală.
Tu ești, iar asta-i tocmai iubirea. Iubirea care ești te face să întreprinzi toate acțiunile și când această
iubire se manifestă față de întregul Univers, ea-i Iubirea Dumnezeiască. Baza întregii iubiri este acea iubire
că ești. Principiul lui Eu sunt este baza întregii iubiri. Conștiința că ești este acea iubirea primordială;
Esența Sinelui este iubire. Adevărata ta natură-i aceeași, iubirea transcendentală.
Când devii manifestat, atunci există dualitate și ai iubire pentru anumite nume și forme, dar asta nu-i
iubirea adevărată. Trebuie să te întorci la Esență (la Sine) și atunci doar tu ești adevărata iubire. Când ai
devenit din nou acea Iubire și ești acea Iubire vie, atunci oamenii vor veni la picioarele tale și ți se vor
preda.
Sinele-i Iubirea, Iubirea-i Sinele. Iubirea dintre corpuri, dintre bărbat și femeie există, dar în spatele
acestor corpuri se află Sinele fără formă; el este propriul nostru Sine, pe el îl iubim. Motivul pentru care ne
deplasăm dintr-un loc în altul este potolirea setei de iubire a Sinelui. Dacă Sinele nu te binecuvântează, va
trebui să continui să hoinărești. Iubește Sinele, nu pentru c-ar trebui să-l iubești, ci pentru că El este natura
ta adevărată, Esența ta.
Toate activitățile tale în această lume - câștigarea banilor, familie, prieteni, bunuri - sunt pentru a obține
această fericire sau pace. Pentru că tu te-ai separat de Sine, ești nefericit și-n sărăcie. Lumea apare în
lumina ta. Când vei înțelege acest lucru, atunci vei înțelege cum iluzia acestei lumi a apărut suprapusă peste
Realitatea ta.
21
În lumea obiectivă noi ne bucurăm de lucruri și evenimente prin intermediul Conștiinței noastre (Eu
sunt), care nu-i Realitatea. Adevărata mea stare se află dincolo de această Conștiință și doar atunci când eu
voi deveni una cu adevărata mea stare voi obține o fericire durabilă.
În această lume obiectivă, una dintr-un milion de persoane încearcă să obțină această fericire durabilă și
să devină una cu Sinele, toți ceilalți urmăresc lucrurile din lumea obiectivă și sunt pentru totdeauna în
sărăcie și robie. Odată ce cunoști Sinele, toată fericirea obiectivă-i conținută în acest Sine, așa că atunci n-ai
nevoie de nimic și nu trebuie să mergi nicăieri. Pentru a cunoaște Sinele din tine, iubește-te pe tine însuți și
fii în Sinele tău. Bhakti (sau a avea iubire pentru Dumnezeu) este tot dualitate. Ideea sau conștiința de Eu
sunt a apărut în Mintea Cosmică și ea-i doar o aparență. În Adevăr sau Realitate nu există nicio idee, deci
toată cosmologia, cele cinci elemente etc. pot fi eliminate. Acest lucru-i dat doar ca un concept pentru a
elimina toate falsele identificări.
Datorită intuiției, tu obții ideea de Eu sunt, dar intuiția este anterioară lui Eu sunt și este sursa celor
cinci elemente. Nașterea reală a unui copil are loc în explozia de sentimente dintre soț și soție, după aceea ei
se unesc și se naște copilul. Similar, conștientizarea existenței pure a dobândit sentimentul Eu sunt, iar din
această sămânță s-a născut toată această lume sau Univers. Din această sămânță minusculă apar milioane de
forme, dar conștiința pură-i lipsită de naștere și, deși milioane de lucruri izvorăsc din această sămânță, ele
sunt totuși doar aparențe. În Realitatea nu există nici naștere, nici moarte.
31 decembrie 1976
Maharaj: Ar trebui să încerci să descoperi acel Sine sau Esență sau cunoaștere, pentru care noi toți ne
facem acțiunile, practicile, sadhanele etc. Circulăm, cutreierăm lumea și-ntreprindem toate aceste călătorii
în India sau oriunde altundeva pentru cunoașterea Sinelui.
La fel cum în natură, în funcție de anotimpuri, copacii și plantele dau diverse roade, tot așa și conștiința
Eu sunt este sezonieră. Când această conștiință Eu sunt dispare, se spune moarte. Trebuie să aflăm ce se
întâmplă după ce această conștiință lui Eu sunt se retrage sau dispare. Pe această cale spirituală, mulți
oameni vor încerca să se roage la un Dumnezeu exterior sau nu, dar numai unul dintr-un milion va încerca
să descopere cunoașterea acestui Sine.
Indiferent ce pot obține oamenii din punct de vedere spiritual, fie că-i vorba de viziuni, puteri etc.,
toate-s temporare sau sezoniere. Primul pas este să mergi la Eu sunt și să locuiești acolo, iar de acolo treci
dincolo de conștiință și de non-conștiință, până la conștiința infinită și aceasta-i starea permanentă.
Orice spun eu, ascultă pur și simplu și e suficient; dacă crezi că ieșind în afară vei obține sau realiza
ceva, atunci te înșeli. Dacă vrei să obții ceva în afară, va trebui să-ți asumi o formă cu ajutorul celor cinci
elemente, dar ceea ce predau sau spun eu este dincolo de aceste cinci elemente. Dacă te stabilești cu
fermitate în cunoașterea despre care-ți vorbesc, este destul pentru susținerea ta spirituală.
Toate activitățile voastre în această lume obiectivă se desfășoară cu ajutorul minții. Atunci când
folosești puterea de discernământ, mintea devine mai subtilă și mai pură și este capabilă să-l reflecte pe
Parabrahman sau Realitatea. Toate afirmațiile pozitive părăsesc mintea-n mod automat, iar acea minte care
a devenit atunci liniștită este ea însăși Parabrahman sau Realitatea. Parabrahman este Starea Supremă și se
află dincolo de noțiunea de Eu sunt.
În lumea obiectivă tu ai un gând și apoi îl exprimi prin cuvinte.
Această minte, cu ajutorul discernământului, ajunge la starea Parabrahman. În momentul în care devii
complet lipsit de dorință, atunci pentru tine nu mai există gânduri și nici minte. Mintea-i iluminată sau
luminată de Realitate sau de inteligența pură.
Când ajungi în starea Parabrahman devii tăcut și complet lipsit de dorință; nici măcar gândul Eu sunt
nu mai apare. În această stare nu există gânduri și nici minte, căci tu ești tot ceea ce este, complet în tine
însuți și absolut lipsit de dorințe.
Mintea care sălășluiește în starea pură a lui Eu sunt este o stare foarte subtilă de minte purificată, dar
Realitatea este din nou dincolo de aceasta. În starea Eu sunt, tu (cu ajutorul celor cinci elemente) îți asumi
forma a orice vezi sau devii obiectele lumii. Din punctul de vedere al Absolutului, lumea însăși nu-i decât
un simptom al ignoranței, ea n-a existat niciodată.
Nu se pune problema că starea unui jnani ar veni sau pleca. Jnani poate desfășura-n lume orice
activități, dar el nu-i implicat în niciuna, fiindcă se află-n afara lor. Să luăm exemplul unui miraj în deșert.
Nimeni n-ar alerga după miraj sau n-ar încerca să bea apa din el, fiindcă știe că-i o simplă aparență sau
22
iluzie. În mod similar, când cineva are această cunoaștere a Realității, nu aleargă după diferite activități ale
lumii și nici nu se implică în ele.
Eu sunt fără niciun fel de îndoieli și, prin urmare eu sunt chiar Shankaracharya.
Arăt ca un om obișnuit, dar nu-s preocupat de nimic din toate acestea. N-am niciun fel de dorințe. Toate
activitățile care se desfășoară-n lume nu mă afectează și nici nu le găsesc vreo vină. Știu că nu pot da nimic
lumii și nici lumea nu-mi poate da mie nimic. Se pare că-i învăț pe oameni, dar eu nici măcar nu vreau asta.
Când oamenii vin să mă vadă, sunt încântat, dar nu doresc ca ei să vină tot timpul. Orice s-ar întâmpla,
pentru mine este bine. Sunt lipsit de dorințe și nu mai sunt implicat în lila sau în jocul acestei lumi și de
aceea oamenii vin aici să mă vadă.
Gurul meu mi-a spus „Tu ești Realitatea!”, așa c-am început să mă gândesc la asta și, după un timp,
toate conceptele și gândurile despre viață, naștere, moarte, fericire și nefericire, bine și rău au dispărut cu
totul din mintea mea. Toate conceptele au dispărut, iar eu am rămas neidentificat cu absolut nimic.
Conștiința Eu sunt este singurul capital pe care-l ai. Adâncește-te asupra acestui lucru și nimic altceva nu
mai e necesar.
De unde provine conștiința Eu sunt și încotro se îndreaptă ea? Acest lucru trebuie aflat. Când te-ai
născut, ce s-a întâmplat mai exact - ai dorit acest lucru sau s-a întâmplat pur și simplu?
Vizitator: Cum se face că mulți oamenii trec prin această existență și nu descoperă niciodată că această
ignoranță ascunde Sinele sau Realitatea?
M: La fel cum lumea-i creată fără vreo cauză, nu există niciun motiv pentru ea pentru că-i iluzie. Ea n-are
niciun început sau cauză. Orice lucru din lumea obiectivă există doar prin ignoranță sau iluzie. Odată ce-ți
înțelegi adevărata ta natură, tu știi că ignoranța n-a existat niciodată. Acesta-i în orice moment Adevărul
Etern - că ești fără nume și fără formă, fără nici măcar conștiința de-a fi bărbat sau femeie sau orice
modificare a vreunui lucru.
Când, în momentul așa-numitei morți, forma ta dispare, dispare și creierul și memoria, iar tu nu vei mai
avea nicio amintire c-ai fost vreodată vreo formă sau persoană. Toată existența-i iluzorie. Știind acest lucru,
ce dorești să realizezi tu în această lume? Totu-i goliciune. Cu această cunoaștere, voi acum sunteți cu toții
falimentari, toate ambițiile voastre de-a realiza au dispărut. Odată ce-ați devenit complet falimentari (liberi
de toate gândurile și ideile), nu va mai exista nicio lege pentru voi. Veți ști atunci că nu sunteți autorul
acțiunilor voastre și nu veți mai avea atunci nicio dorință de-a vă revendica vreun merit pentru vreuna din
acțiunile voastre, pentru că atunci veți fi pe deplin conștienți că nu sunteți autorul lor. Când ați pierdut
sentimentul de-a fi bărbat sau femeie, nici nu se mai pune problema de-a avea cunoașterea care provine doar
din memorie.
Odată ce te stabilzezi în cunoașterea pură, oamenii te vor venera și te vor urma, dar, desigur, trebuie să
fii complet stabilizat în ea. Atunci toate acțiunile tale sunt ghidate de Sine sau de cunoașterea pură din tine.
Toți demonii și obstacolele interioare sunt uciși de această cunoaștere pură.
4 ianuarie 1977
Maharaj: Limitează-ți întrebările și activitățile la tine însuți și tot ce descoperi în tine însuți va fi aplicabil
tuturor persoanelor. Acum mergi să vezi o piesă de teatru sau o dramă cu o durată, să zicem, de patru ore.
După patru ore, drama se termină, dar cel care percepe drama nu s-a terminat, el rămâne chiar și după ce
drama s-a terminat. Drama sau piesa de teatru este un eveniment limitat în timp, ceea ce-nseamnă că ea are
naștere și moarte, dar cel care-o percepe n-are naștere sau moarte - el este elementul neschimbător.
Dacă-ți imaginezi că tu ești un personaj în acea dramă, atunci în clipa-n care drama se sfârșește, tu ești
mort, suferi moartea. Dacă însă nu-ți permiți să te identificici cu niciun personaj sau personalitate din
dramă, când piesa se termină tu n-ai moarte și rămâi ca martor etern al dramei - fără naștere și fără moarte.
Când te trezești din somn, tu ai conștiința care-i sursa celor trei gune cu cele cinci elemente, iar cu
aceste gune și elemente se formează lumea; acest lucru se întâmplă instantaneu. Intelectul se formează
intelectul din elementul Sattva. Trebuie să fim în permanență ferm conștienți că suntem distanțați de acea
conștiință sau dramă care-i limitată în timp.
Conștiința sau Eu sunt este ea însăși o gună sau o calitate și este tot limitată în timp, dar această
conștiință Eu sunt este singurul bun pe care-l posedăm, așa că trebuie s-o folosim și s-o exploatăm pe
deplin pentru a putea merge dincolo, în Realitate, care nu răsare și nu apune niciodată.
23
Ființa sau Eu sunt este chiar timpul. Ea-i sursa calităților. Când această dramă se termină, de exemplu,
în somnul profund ne odihnim, iar când ne trezim, apare Eu sunt și drama continuă – acesta-i ciclul. Acest
corp fizic este hrana pentru conștiință, dar tu-l confunzi în mod greșit cu Tine Însuți. Eu sunt este primul
tău prag sau poartă, trebuie să te stabilești ferm acolo și să profiți din plin de el, iar de acolo ni se va
dezvălui pe deplin faptul că suntem complet distanțați sau martori ai activităților gunelor și chiar ai
conștiinței.
Orice observi trebuie să știi că nu ești tu. Trebuie să tăgăduiești aceste lucruri și asta trebuie să fie ceva
ferm stabilit. Această stare este cea mai iubitoare stare, o stare de cea mai pură iubire. Absorbindu-te în
această stare, treptat, conștiința ta se va dizolva sau se va fixa, dar tu vei fi încă acolo, dar fără o
conștientizare aparentă sau identificare cu ceva anume.
Trebuie să rămâi în acea stare de conștiință. Această stare în sine este ca și meditația asupra Gurului tău
care este, în realitate, fără formă și fără nume - așa c-ar trebui să meditezi în acest mod. Chiar dacă-ți slujești
Gurul la nivel corporal prin tot felul de acțiuni etc., în același timp tu trebuie să fii pe deplin conștient că el
este într-adevăr fără trup și fără formă. Trebuie să ai confirmarea deplină că tu nu ești corpul. Acest lucru
trebuie simțit cu fermitate, altfel este dificil să urmărești această cunoaștere.
Oricare ar fi activitățile practice pe care trebuie să le faci în lume pentru a-ți câștiga existența, gândește-
te doar la ele, iar când acestea se termină, întoarce-te la această contemplare fără gânduri și fără formă a lui
Eu sunt. Indiferent de activitățile pe care trebuie să le faci, desfășoară-le, dar amintește-ți că Tu ești
Dumnezeiesc și complet nepătat de aceste activități. Când te afli-n această stare Ishwara, toate aceste
activități din lume se vor desfășura spontan. Când te vei fixa-n această stare dumnezeiască, nici măcar
gândirea nu va mai trebui s-o faci. Când renunți la toate aceste planificări și deliberări și rămâi în starea de
nepăsare, ți se va asigura tot ce ai nevoie.
Nu există niveluri diferite aici, ele nu ți se aplică.
Conștiința începe cu gunele. Când universul se contopește cu el însuși, nu se mai pune problema de-a fi
bărbat sau femeie. Eu te hrănesc așa cum o mamă-și hrănește pruncul. Alții nu vor spune acest lucru, dar în
schimb îți vor spune să faci o anumită practică sau metodă etc.
Eu n-am nicio dorință și de aceea sunt capabil să te hrănesc astfel. Nici măcar dorința de-a trăi sau de-a
muri nu mă însoțește. Pentru mine nu se pune problema de-a fi vrednic sau nevrednic, pentru că nu vreau să
mă comercializez dând vreo practică sau metodă ori adunând o mare mulțime de oameni.
În mod accidental, această conștiință apare în Conștiența pură. Guru-ți spune: „Întoarce-te la sursa
conștiinței tale!” Chiar și-ntr-o sămânță minusculă este conținut uriașul arbore Banyan. Trebuie să te duci la
acea sămânță, la acea ființă a lui Eu sunt și apoi să realizezi adevărul de acolo. Pentru un sadhaka, singurul
lucru pe care-l voi spune este să mergi în parfumul lui Eu sunt și să-ți descoperi adevărata ta natură. Nu voi
spune: „ Haideți să dărâmați această clădire și să faceți o muncă socială pentru săraci etc.”
Nu te voi implica în jocul gunelor sau al calităților, deoarece aceste lucruri nu vor face decât să te
îndepărteze de Sinele tău.
Eu îți ofer o cunoaștere subiectivă, în timp ce alții te vor umple doar de cunoaștere obiectivă. În toate
obiectele perceptibile, cel mai înalt este Sinele. În acest proces de înțelegere a Sinelui cel mai înalt, ar trebui
să devii una cu El, să fii Acela și numai atunci vei fi ferm fixat în starea de martor. Atunci vei fi capabili să
fii cu adevărat martor al lumii ca fiind obiectivă. Lucrul ce trebuie observat este conștiința ta, cea care
conține toate gunele și elementele. Gurul tău este conștiința ta și totul ar trebui să se întâmple spontan prin
conștiința ta.
Chiar și scărpinatul la picior va fi considerat c-a fost făcut de Gurul sau de conștiința ta și nu de
„Sinele” tău. Conștiința ta-i esența lumii tale, fără de care nu există nicio lume.
5 ianuarie 1977
Maharaj: Cunoaști tu acea entitate dinăuntrul tău, pe cea care-a primit beneficiul practicii tale de yoga?
Vizitator: N-o cunosc acum, dar o voi cunoaște-n viitor.
M: Atunci aceste lucruri, aceste yoga și practici sunt inutile dacă nu cunoști entitatea care-a obținut aceste
beneficii.
24
V: Am venit în India pentru a mă întâlni cu Baba Muktananda și nu-s pe deplin mulțumit de calea Siddha
Yoga.
M: Sub ce formă este Baba în tine?
V: În mintea mea sau în Sinele meu.
M: Ar trebui să-l cunoști pe Baba ca fiind Parabrahman sau Realitatea. Dacă ai înțeles Realitatea, atunci nu
vei avea nevoie de nimic. Conștiința „că ești” este susținută de mâncarea pe care-o mănânci. Conștiința în
puritatea ei este Ishwara sau Dumnezeu, dar tu nu ești asta, ești martorul acestui lucru. Gurul este Sinele din
tine și este mai mare decât Ishwara sau Domnul. Gurul nu-i o persoană fizică. Formele Domnului sunt
nepermanente. Dumnezeu doar apare, creează lumea, o susține și o distruge, se contopește sau dispare în
Martor sau în realitatea nenăscută.
V: Jnana Yoga și Kundalini Yoga par ele să fie diferite?
M: Ești sigur că există o diferență?
V: Așa se pare. Nu văd rolul pe care kundalini-l joacă în Jnana Yoga.
M: Principala diferență este că kundalini este un lucru obiectiv, în timp ce jnana-i subiectivă.
V: Kundalini te aduce în același loc, ni se spune.
M: Kundalini este obiectiv și tot ce percepi este obiectiv.
V: În cele din urmă, el transcende lumea obiectivă.
M: Jnana este Cunoașterea în Cunoaștere. Kundalini crede în naștere, în corp, în lume, în evoluție etc., în
timp ce jnana vă spune ce este fără naștere și fără moarte. (Nota editorului: Esența cunoaște, în timp ce
mintea doar crede.)
V: Maharaj n-a avut nicio experiență kundalini în timpul sadhanei sale?
M: Ba da! În ceea ce mă privește, în timpul sadhanei am avut multe experiențe, dar nu m-am implicat
niciodată în vreuna din ele. Kundalini implică corpul, dar cunoașterea și credința mea fundamentală este că
eu nu sunt corpul, prin urmare, orice experiențe ar exista, eu nu-s preocupat de ele. Calea mea-i Calea
Cunoașterii, unde nu acord nicio importanță niciunei experiențe.
V: Aceste experiențe trebuie să aibă o anumită valoare?
M: Ele au doar o valoare relativă și nicio valoare absolută. Când n-ai conștiința Eu sunt, mai ai probleme?
V: Nu!
M: Din moment ce vrei să cunoști Adevărul Final, nașterea și moartea eu nu le accept, așa că dacă Baba
Muktananda este fără naștere și fără moarte, îi va păsa lui de Kundalini? Deci, în ultimă instanță, nu-i
nevoie de el, deci de ce să fie predat? Toate practicile și yoga vin prin conștiința Eu sunt doar, care-i ea
însăși o iluzie.
Orice se întâmplă în această iluzie, yoga, Kundalini sau orice altceva este relativ și limitat în timp. De
ce să-ți bați capul cu toate aceste yoga, în loc să încerci să-ți cunoaști starea ta originară care-i fără nicio
calitate?
Eu neg toate Upanishadele și nu accept Scripturile, fiindcă toate aceste lucruri au fost scrise cu calitatea
lui Eu sunt. Ele nu descriu adevărata mea stare care-i fără calități și dincolo de cuvinte și concepte. Ele pot
25
indica spre adevărata mea stare, dar n-o ating, fiindcă eu sunt dincolo de toate evenimentele relative. Cine-i
pe calea Jnanei Yoga știe c-a fost liber dintotdeauna, așadar, dacă o persoană are această cunoaștere, ea nu
va urma celelalte căi - Bhakti, Karma, Kundalini Yoga etc. A ști că nu asta sunt eu este adevărata renunțare.
În momentul în care tu devii ceea ce sunt eu, respingi automat totul.
6 ianuarie 1977
Maharaj: Conștiința Eu sunt este susținută de hrana pe care-o mănânci. Natura acestui Sine este iubirea.
Așadar, tu încerci să-ți faci Sinele fericit prin atâtea metode și sisteme care de fapt nu fac decât să te
îndepărteze de Sinele tău. Conștiința „că ești” este ca un copil inocent, dar în clipa-n care se identifică cu
lumea obiectivă, copilu-și pierde imediat inocența. Așadar, toate aceste lucruri din lumea obiectivă nu-ți pot
oferi fericirea adevărată sau durabilă, deci tu trebuie să te întorci la Sinele lăuntric sau la Realitatea Ființei
tale.
Conștiința „că ești”, când privește înapoi la Parabrahman sau la Realitate, este la fel ca un copil
inocent. Când Parabrahman privește conștiința „că ești”, doar privind-o, ea devine pură și fericită. Iubirea
trupului și iubirea pentru supraviețuire sau perpetuarea lui Eu sunt este tocmai baza tuturor acțiunilor
noastre.
Ceea ce-i în corp este însăși iubirea. Cunoscătorul sau martorul acestei iubiri este Realitatea Supremă -
cea care-i Martoră fără a fi implicată. În momentul în care inițiezi conștiința Eu sunt, începe toată chestia
cu divizarea.
Vizitator: Cum scăpăm de toată această tulburare?
M: Tulburarea minții poate fi liniștită folosind mahavakya („marea zicere”) sau mantra dată de Guru.
Separarea sau diviziunea care-a avut loc se dizolvă atunci când mintea se află-n liniște deplină. În acest
moment, mama și copilul se întâlnesc, iar atunci când se întâmplă acest lucru, fericirea și bucuria ce apar
sunt de nedescris.
El este atunci Regele întregii lumi, picătura se contopește cu oceanul și întregul ocean este conținut în
picătură. Toate formulările tale despre minte și lume trebuie abandonate. Absolutul este fără formă și fără
nume.
Există o triadă, jiva (conștiința ta), lumea și Brahman sau Realitatea Supremă. Pe primele două le
cunoști - conștiința ta și lumea - dar nu-l cunoști pe Brahman sau Realitatea. Când dispare falsa și iluzoria
diviziune dintre lume, minte și conștiință, tu devii ceea ce ești. (Nota editorului: Paradox pentru minte,
fiindcă tu ești ceea ce-ai fost întotdeauna.)
V: Este mintea un instrument? Folosești tu mintea pentru a înțelege?
M: Mintea-i doar instrumentul pentru viața de zi cu zi, dar nu pentru a înțelege adevăratul Sine. Defectul de
bază este că tu te identifici cu corpul și mintea.
7 ianuarie 1977
Maharaj: Nimeni din lume nu-ți va da o cunoaștere complet nudă ca asta. Eu nu ascund nimic.
Îți voi da partea dulce a acestei cunoașteri. Ai înțeles cunoașterea Sinelui, dar asta nu-i Adevărul,
fiindcă Adevărul nu poate fi exprimat. Gurul meu mi-a dat o sadhana și tot ce-am obținut din sadhana mea
i-am oferit înapoi Gurului meu. Lucrurile pe care mi le-a dat el nu mi-au fost de folos, așa că i le-am oferit
înapoi. Dacă cineva mă atacă pe mine, îl atacă pe Gurul meu, dar nimeni nu mă poate ataca sau distruge,
pentru că nu poate avea niciodată cunoașterea mea. Tot ce m-a învățat Gurul meu, i-am dat înapoi, pentru c-
am știut întotdeauna că eu nu sunt entitatea pe care a învățat-o el.
Așadar, orice-aș spune nu-i Adevărul, pentru că cuvintele nu sunt cu mine, n-au fost cu mine și nu pot fi
niciodată cu Mine. În cele din urmă, Gurul vorbește prin mine acum, dar în starea mea adevărată eu nu pot
vorbi.
Orice-am înțeles nu sunt eu, asta-i tot ce știu.
Eu nu sunt un sfânt, un Înțelept, un Sadhu, Dumnezeu, un Guru sau orice altceva, eu nu sunt nimeni.
26
Vizitator: Care-i relația dintre Guru și mantra?
M: Dacă Gurul nu-i acolo, unde-i mantra? Ce înțelegi tu prin Guru?
V: Guru-i fuziunea completă dintre subiect și obiect. Pot toate tehnicile de yoga, meditație și mantra să
dezvăluie Sinele?
M: Când ai trecut prin toate aceste activități, atunci tu vezi Sinele. În final, ele conduc la Sine.
V: Este Sinele conștient de El Însuși?
M: Atunci când înțelegi prin cuvinte, da, este. Atman este strălucitor în sine, deci nu se pune problema de a
se cunoaște pe sine prin el însuși. Nașterea-i doar în orașul tău.
Când se naște copilul, el se naște cu ignoranța sau cu păcatul originar, fiindcă începe să vadă nemijlocit
lucruri separate de el însuși, ca de exemplu mama, tatăl etc. Ce este Sinele? De ce m-am angajat în toate
aceste cercetări despre Sine? De ce-am venit aici?
Mi-au fost clarificate toate îndoielile? Dacă da, abia atunci pot pleca. Odată cu nașterea a venit și
această lume. Această lume nu se bazează pe nimic. Ea se sprijină doar pe Eu sunt și este doar în minte.
Din punct de vedere absolut, Eu sunt este o iluzie. Dacă tu crezi în naștere, este ca și cum ai juca un joc de
cărți – nu-i de niciun folos.
Nu există niciun loc sau lucru care să fie sfânt sau profan, ci doar credința oamenilor care vizitează
aceste locuri le face să fie așa. Toată această lume obiectivă se bazează pe ignoranță sau ea există datorită
acesteia. Toată această lume obiectivă cu toată această lumină (soarele și stelele etc.) nu-i altceva decât
ignoranță și niciun Pundit nu va accepta acest lucru, dar eu îl accept. Când vii aici, eu îți dau această
cunoaștere, astfel încât, oriunde vei merge de aici, indiferent de activitățile pe care le vei face, vei ști că tu
n-ai nimic de câștigat din ele. Deci cu această detașare poți face orice.
Mâncarea, somnul și procrearea, toate astea se întâmplă peste tot în lumea obiectivă, indiferent dacă ești
creștin, hindus sau musulman, dar toate aceste experiențe se petrec prin intermediul conștiinței Eu sunt,
care-i și ea tot o iluzie. Toate activitățile tale din lumea obiectivă se bazează pe aceste trei lucruri. Nu păstra
niciun dubiu în mintea ta și revino aici până când vei fi complet mulțumit. Nu te gândi că-s Gurul tău sau
altceva, ci doar tratează-mă ca pe un prieten și vino aici.
31 martie 1977
Maharaj: Întreaga lume obiectivă se ridică și apune odată cu această conștiință Eu sunt. Această
conștiință are puterea infinită de-a deveni orice vrea ea să devină, dar, din nou, acest lucru va fi așa doar în
vis și nu în Realitate, fiindcă în Realitate nu s-a întâmplat și nu s-a schimbat absolut nimic. Vedeți că nu
trebuie să învățăm nimic, de fapt trebuie să ne dezvățăm de tot, să ne de-condiționăm complet și să
renunțăm la toate conceptele și ideile, căci toate cuvintele și ideile nu-s reale.
5 aprilie 1977
Maharaj: Nouă nu ne place ideea de moarte doar din cauza falsei noastre identificări cu lumea obiectivă.
În lumea obiectivă avem valoare doar datorită obiectelor.
Când pierdem valoarea obiectelor, pierdem valoarea lumii obiective.
Întreaga lume obiectivă provine din această conștiință Eu sunt sau se manifestă odată cu ea. Așadar,
lumea obiectivă nu-i altceva decât un sport sau o artă a acestei conștiințe Eu sunt. Adevărata voastră natură
este dincolo de asta. Nu există nicio valoare intrinsecă în această conștiință Eu sunt, cu excepția cunoașterii
și realizării naturii sale iluzorii.
Nu poate exista niciodată nicio schimbare în Realitate sau în ceea ce-i Real. Odată ce-am acceptat
definiția Realității ca fiind ceea ce persistă sau este în orice moment Același, atunci știm că Realitatea nu se
poate schimba niciodată. Lumea obiectivă și conștiința Eu sunt (în somnul profund nu există sentimentul
27
Eu sunt) se schimbă în mod constant, așa că de aici putem deduce că tot ce se schimbă este doar o aparență
și nu o Realitate. Tot vastul Univers este, deci, un lucru iluzoriu – n-are nicio valoare pentru Tine. N-are
nicio valoare intrinsecă. Chiar și așa, nu trebuie să fie distrus sau depășit, ci pur și simplu trebuie văzut așa
cum este - o aparență ireală.
Poate irealul să afecteze Realul? Din punctul de vedere absolut, irealul n-a existat niciodată - este o
iluzie perfectă - nu s-a întâmplat niciodată. Cum poate ceva care se schimbă (lumea sau Universul) să
provină sau să iasă din Realitate (ceea ce nu se schimbă niciodată)? Este absurd. Nu-i posibil. De aceea,
acest Univers n-a existat niciodată cu adevărat. N-a fost creat niciodată. Niciun expert, profesor sau
învățător religios nu va accepta acest lucru.
Studiază natura acestei conștiințe Eu sunt. Odată ce înțelegi natura acestei conștiințe și că ea-i falsă,
atunci toate căutările tale se termină și nu mai e nevoie de niciun efort. Cînd te trezești din vis, tu nu-l mai
iei ca fiind real, ci îți dai seama că-i doar un vis. Atâta timp cât ai o calitate, tu ai o dorință. De unde a apărut
această calitate? Ea a venit din această conștiință Eu sunt, dar ea, din nou, a apărut suprapusă doar peste
adevărata ta stare care nu se schimbă.
Toată activitatea din lumea obiectivă este propria ta activitate.
Conștiința Eu sunt, în puritatea sa, este creatorul lumii, este lumea obiectivă. Cunoașterea este
activitate - este lumea etc. Orice cunoaștere, artă sau știință, vine prin această conștiință Eu sunt. Poți
deveni perfect în orice artă, abilitate sau știință, dar, în cele din urmă, toate astea-s tot false sau
nepermanente, pentru că însuși Eu sunt este un lucru fals sau nepermanent. Nu pot să-ți spun cu adevărat
povestea despre Mine însumi, fiindcă ea nu poate fi exprimată în cuvinte.
7 aprilie 1977
Maharaj: Îți ești ție de vreun folos?
Vizitator: Nu. Mie însumi nu-mi sunt de niciun folos, fiindcă nu există un „eu” ca atare. Personalitatea și
complexul corp-minte sunt nereale, ele-s doar o aparență suprapusă peste starea mea adevărată, care-i
mereu completă și n-are nevoie de nimic.
M: Corect!
În această lume există fericire și nefericire numai din cauza acestei conștiințe Eu sunt. Această
conștiință Eu sunt este lumea. Lumea ia naștere prin atingerea acestei conștiințe Eu sunt. Fără conștiința
Eu sunt tu ești neatins sau absolut pur. Această conștiință Eu sunt n-are niciun motiv sau cauză, ci ea pur și
simplu a apărut. Ea vine și pleacă. Este nepermanentă.
Așadar, cum am ajuns să mă numesc sau să mă cunosc eu ca fiind un Siddha sau realizat? Datorită
cunoașterii sau convingerii mele ferme că totul există datorită mie, totul, inclusiv această lume, depinde de
mine și nu invers.
V: În cartea „Eu sunt Acela”, Maharaj spune în mod constant să taci, să fii calm și să stai liniștit?
M: În etapele inițiale este dificil și te ajută să rămâi tăcut și nemișcat, dar după aceea nici măcar să fii tăcut
și nemișcat nu-i necesar.
Eu spun să ai respect pentru Guru sau Dumnezeu. Și cine-i Guru sau Dumnezeu (Principiul Ishwara)?
Conștiința Eu sunt, în puritatea sa imaculată, ea-i Gurul sau Dumnezeu. Odată ce-ai respect pentru aceasta,
ea-ți va dezvălui toată cunoașterea necesară și atunci vei înțelege că Tu ești dincolo de această conștiință
„eu”.
Trebuie să suferi și să te bucuri de consecințele acestei conștiințe Eu sunt, nu există nicio alegere în
acest sens.
Indiferent de ce n-am avut înainte de nașterea lui Eu sunt, conștiința va dispărea la moarte.
În realitate, conștiința Eu sunt n-a fost niciodată acolo, așa că atunci când ea dispare, ce pierd? Mor eu
sau rămân ceea ce-am fost dintotdeauna? Acolo, în Acea stare, nu există niciun „Dumnezeu”, niciun
sentiment de separație, niciun Eu sunt.
28
Fără intelect, tu cunoști sau ești starea cea adevărată, dar de îndată ce intelectul intră-n joc, asta-i
operațiunea conștiinței Eu sunt.
Adevărata mea stare este întotdeauna fără această conștiință Eu sunt, deci dacă trăiești cu această
cunoaștere, atunci nu te mai vei gândi mereu la moarte și nu vei mai contempla moartea, așadar vei trăi mai
mult timp fizic, fiindcă mintea și corpul tău vor fi eliberate de tensiuni, gânduri și credințe inutile.
Ca să înțelegi această cunoaștere tu ai nevoie doar de o credință foarte pură și simplă. Eu nu sunt
rezultatul vreunei uniuni dintre ființe omenești, adevărata mea stare nu se naște deloc, căci cum poate
Adevărul sau Realitatea să se schimbe sau să sufere nașterea și moartea?
Dacă o face, atunci nu poate fi Adevărul. Cum să folosim această putere de discernământ?
Domnul Krishna a spus aceleași lucruri cu 5.000 de ani în urmă. Unde-i Domnul Krishna acum? Și ce
s-a întâmplat cu acel moment de acum 5.000 de ani? Unde-i el? A dispărut, s-a dus, așa că de ce să ne mai
batem capul cu toate acestea, cu ce-au spus Scripturile etc. Adevărata voastră stare este dincolo de toate
acestea. Dacă nu te binecuvântează cunoașterea lui Eu sunt sau harul Gurului, nu vei putea să-ți înțelegi
adevărata ta natură.
Chiar și această conștiință Eu sunt n-are cu adevărat nevoie de nimic. Adevărata ta stare este dincolo de
acest Eu sunt și ea n-are nicio nevoie, nicio cerință. Pe vremea lui Krishna existau și oameni buni și
oameni răi, la fel ca și astăzi, dar acum au dispărut. Unde-au plecat? De unde au venit ei la început? De
fapt, n-a existat nicio cauză pentru apariția lor, iar dacă nu există o cauză, atunci nu există niciun efect. Ei
n-au existat niciodată în realitate, au fost doar o apariție în Realitate. Chiar și existența-i doar o închipuire,
la fel cum sunteți și voi toți cei care mă ascultați acum, aici. Ar trebui să folosiți întotdeauna această putere
de discernământ și să aflați în mod real dacă sunteți cu adevărat o persoană. Dacă vă întrebați cu adevărat,
veți descoperi că n-ați fost niciodată o persoană. Chiar și „Marea Cauză” sau Creatorul (Ishwara sau
Dumnezeu) este în cele din urmă doar un cuvânt. „Marea cauză” este conștiința Eu sunt.
8 aprilie 1977
Maharaj: Când ești un individ, tu ai anumite nevoi, dar atunci când te contopești cu Sinele, nu mai ai
aceste dorințe. Când omul devine un jnani, el pierde orice sentiment de a fi un individ și se mișcă liber,
fără speranțe sau temeri, devine complet lipsit de frică și fără dorințe. Nu urechile-s cele care aud și nici
ochii cei care văd; corpul în sine este insensibil. Sinele lăuntric este cel care dă senzația corpului de a fi
viu. Corpu-i doar instrumentul Sinelui, el nu este Sinele.
Atâta timp cât ai conștiința sau ideea de corp, vei fi supus fericirii și nefericirii, dar dacă ideea de corp
te părăsește, chiar și acum când te afli-n corp, fericirea și nefericirea vor dispărea și ele și vei rămâne cu
adevărata ta natură, cea care-i completă-n orice moment și n-are nevoi.
Pentru omul realizat nu există corp, minte, intelect etc., căci toate astea-s doar idei. Eu n-am nici măcar
ideea că, oferind această cunoaștere, fac lumii un bine. Pentru mine nu există astfel de idei despre bine și
rău și nici astfel de distincții și motive. Eu sunt complet liber de toate noțiunile și ideile false.
9 aprilie 1977
Maharaj: La început tu ai crezut că experiențele tale provin din lume, dar acum ești convins că
experiențele lumii vin de la tine? Tu primești experiența lumii prin tine. Așadar, dacă înțelegi acest lucru,
atunci n-ai de ales, experiența lumii vine și pleacă, deci ce profit sau pierdere există-n acest sens? Ce vrei
să obții în această lume?
Experiența lumii vine prin conștiința Eu sunt. În starea de vis tu ai iluzia de-a fi treaz (ai impresia că
visu-i real în timp ce visezi, cea care acționează este conștiința Eu sunt), dar ce-i iluzoriu în asta? Chiar
conștiința-i iluzie. Faptul că stăm aici și discutăm, în sine este ceva iluzoriu.
Faptul că acționăm și vorbim aici se datorează doar conștiinței noastre Eu sunt. Această conștiință Eu
sunt este iluzorie și complet ireală pentru jnani. În cele din urmă, până când nu vei putea renunța complet
29
la sentimentul de personalitate, nu vei putea înțelege pe deplin Realitatea Absolută. Ești legat de acest
sentiment de a fi o persoană. Deși acest fir al unei personalități poate fi unul foarte subțire, totuși, chiar și
atunci această legătură a personalității este tot iluzorie.
Te amăgești crezând că-n starea normală de veghe ești treaz, dar în realitate tu dormi adânc. Până când
nu te trezești complet în Realitate, înțelegerea deplină a Realității nu va răsări pentru tine. Chiar și
conștiința-i doar o idee. În momentu-n care te-ai trezit din somnul ignoranței sau din visul acestei lumi, în
acel moment ești pe dată desăvârșit.
Tot ce fac eu aici este să te trezesc, să strig la tine: „Trezește-te, ai visat!”. Faptul că ești treaz și că ești
o persoană într-o lume, atunci când ai un sentiment de personalitate ca acesta, este destul de evident că
dormi adânc și visezi, deși ai impresia falsă că ești treaz. Adevărata trezire este să te trezești la Realitate și
să știi că tu nu ești o persoană și că n-ai fost niciodată o persoană. O persoană are nevoi și dorințe, dar
Realitatea n-are nevoie de nimic, căci aceasta-i adevărata ta stare.
Această conștiință Eu sunt este măreață pentru că ea creează această vastă lume, dar Tu ești și mai
măreț, pentru că Tu ești Realitatea din spatele și dincolo de această conștiință Eu sunt. Ai venit la mine să
mă întrebi ceva și eu ți-am spus că „Tu ești Realitatea!”, așa că ține minte acest lucru, lipește-te de el și
trăiește după această cunoaștere. Tu ești Realitatea! Tu ești Parabrahman, așa că meditează asupra acestui
lucru și amintește-ți acest lucru și, în cele din urmă, ideea că „Eu sunt Parabrahman” te va părăsi și ea.
Asta nu se va întâmpla pentru că-ți spun eu că tu ești Realitatea; chiar dacă nu-ți spun, tu tot Realitatea
ești. Ea-i acolo cu tine în orice clipă, este un fapt evident. Indiferent de puterile sau Siddhis care-ți vin din
această cunoaștere, nu te implica-n ele, neagă-le imediat și rămâi contopit în adevărata ta natură. Fă orice
dorești în această lume, dar nu-ți pierde Identitatea - adică faptul că tu n-ai nicio identitate.
Așadar, cu această cunoaștere, când mor, ce se întâmplă? Ceea ce n-am avut niciodată cu adevărat
dispare, ceea ce n-a fost niciodată al meu mă părăsește, deci ce-am pierdut? Ce se-ntâmplă cu adevărat cu
mine odată cu moartea fizică? Absolut nimic! Fă tot ce vrei în această lume, dar fii cu Sinele tău, cu
adevărata ta natură. N-o uita, fii cu ea, locuiește împreună cu ea. Ea-i fericirea însăși, nu-i natura fericirii.
Când sălășluiești în conștiința Eu sunt, în puritatea sa imaculată, poți sălășlui în cunoașterea artelor și-a
marilor puteri, dar să nu devii sclavul niciuneia din aceste arte sau puteri, pentru că ele se află-n partea
obiectivă, în lumea obiectivă, cea care-i de fapt iluzorie și ele nu te vor duce la adevărata ta natură care-i
dincolo de lumea obiectivă.
Nu gândi mereu în termeni de personalitate și corp etc., ci mai degrabă locuiește-n Realitatea ta fără
formă. Cel care-i Martor al gândurilor și ideilor este lipsit de corp, minte, gânduri etc. Nu-ți semna propriul
mandat de condamnare la moarte spunând și gândind că „voi muri”! Nu întreține astfel de gânduri false și
înșelătoare!
Am vorbit și am discutat atât de multe lucruri aici, dar dacă simți că încă mai trebuie să mergi și să
obții sfaturi sau instrucțiuni spirituale de la un alt învățător, atunci n-ai înțeles nimic din ce-am spus eu aici.
Nu alerga inutil după lucruri sau persoane din exterior și nici nu te împrieteni cu ele, rămâi mai degrabă cu
propriul tău Sine, natură sau Realitate. Ideea nașterii și-a morții nu-i nimic mai mult decât o dramă sau o
piesă de teatru, ea n-are nicio bază în Adevăr, așa că nu-ți mai bate capul cu ea, fiindcă-i iluzorie. Toate
aceste idei sunt iluzorii!
11 aprilie 1977
Maharaj: Conștiința Eu sunt este la o mică distanță de Starea Adevărată, de aceea ea-i ireală, pentru că
tot ce-i departe de Starea Adevărată sau de Realitate este ireal.
Trebuie să înțelegeți ce-i Real și ce-i ireal. Atman sau Sinele este, în cele din urmă, Realitatea.
Ceva din tine știe ce-i real și ce-i ireal, iar ACELA este Realitatea. Ajungi să știi că indiferent de
experiența pe care-o poți avea, Tu ești dincolo de ea. Tu spui că această conștiință Eu sunt este-n corp, dar
se știe că trupul nu-i permanent sau real, deci această conștiință-n puritatea ei imaculată este pe deplin
manifestată (adică are ca trup întregul Univers). Ea are o singură calitate, și anume Eu sunt, dar fără nume
sau formă. Cu toate acestea, ea-i adevărata mea stare, cea care înțelege acest lucru, dar este dincolo de asta.
30
Existența ta este anterioară celor cinci elemente (pământ, apă, foc, aer, eter), deci orice acțiuni se
petrec în lumea obiectivă, ele nu afectează câtuși de puțin adevărata ta natură. Insistă asupra adevăratei tale
naturi și nu te mai preocupa de cea obiectivă. Fie că-i real sau ireal, nu-ți bate capul cu asta. Încearcă doar
să te concentrezi constant asupra adevăratei tale naturi care-i dincolo de timp și spațiu.
Cosmologia poate fi predată, dar ar trebui să înțelegi că tu ești în orice moment dincolo de ea și că ești
acolo chiar înainte de formarea acestei lumi. Diversele teorii ale creației sau ale cosmologiei sunt date de
diferite religii, dar n-ar trebui să te interesezi în mod inutil de ele, fiindcă adevărata ta natură este
întotdeauna existentă și imobilă, altfel cum ai putea înțelege cosmologia cât de cât?
Există ceva în tine, ceva care înțelege teoria creației, iar Acel Ceva este adevărata ta natură, cea care
există-n orice clipă, chiar și înainte de lume și după ea. Ea - adevărata ta natură - este fundalul
neschimbător sau Realitatea pe care apare și dispare tot restul, inclusiv lumea.
Dumnezeu este o idee, iar această idee ai luat-o în mod greșit drept adevăr. Dumnezeu (Eu sunt) este
limitat în timp. El este doar o aparență suprapusă peste adevărata ta stare. Tu, ca Realitate, exiști mai întâi
și abia apoi apare ideea de Dumnezeu.
Ai umblat să te închini la diverși dumnezei etc., dar când ai venit la mine eu ți-am spus că tocmai
conștiința „eu” este „principiul Dumnezeu”. Carevasăzică nu trebuie să mergi la niciun alt Dumnezeu sau
persoană, ci pur și simplu să înțelegi că această conștiință Eu sunt din tine, în puritatea ei imaculată, este
ea chiar Dumnezeu (creatorul Uuniversului). Prin urmare, dacă vrei ceva, roagă-te acestei conștiințe Eu
sunt din tine.
Înțelege că, indiferent de Dumnezeul la care te închini în orice templu sau biserică la care mergi, tu
ești în orice moment dincolo de el. Creștinii spun că Hristos a venit acum 2000 de ani și a salvat lumea, dar
ce s-a întâmplat cu lumea înainte de Hristos? Oare nu exista ea în același mod? La fel și cu Mahomed, ce s-
a întâmplat cu musulmanii dinaintea lui, nu existau ei la fel? De fapt este vorba doar despre natura
conștiinței sau de timp pentru a salva lumea.
Domnul Krishna a declarat că el însuși era Realitatea și a istorisit povestea sa. Toată lumea a început
să i se închine, în loc să-și descopere propria Realitate, care-i de fapt realitatea lui Krishna. Krishna a fost
singurul care a încercat să-și descopere propria Stare Adevărată, iar eu, de asemenea, mi-am descoperit
propria mea Stare Adevărată și știu că povestea lui Krishna este propria mea poveste.
Eu îți spun că tu însuți ești Realitatea, dar chiar dacă nu ți-o spun eu, tu tot Realitatea ești. Ceea ce
există fără harul cuiva sau fără a depinde de cineva, asta-i Realitatea tuturor. Lumea mea privată există prin
conștiința Eu sunt. Cum poate exista acest vast Univers în această mică pată de conștiință Eu sunt? Nu-i
posibil! În ultimă instanță, el este ireal, deci eu nu voi accepta niciun așa-zis mare om sau yoghin, pentru
că ei există doar în propria mea conștiință, care nu-i un lucru real sau durabil.
Orice-a spus Domnul Krishna, la fel am spus și eu, adică același lucru, deci nu există nicio diferență.
Ramana Maharshi, Krishnamurti și alții au făcut o mulțime de sacrificii și penitențe și oamenii îi cunosc
bine, dar eu n-am făcut nimic și totuși oamenii vin să mă asculte. Voi mă numiți Înțelept, dar de fapt eu n-
am nicio idee că-s înțelept. N-am aflat nimic, pentru că starea mea-i dincolo de cunoaștere, și-n orice
moment ea-i lipsită de cunoaștere.
Ideea de Krishna vine doar odată cu conștiința Eu sunt. În realitate, eu nu-s nimic și nimeni. Exist, dar
fără niciun fel de identitate. Adevărata mea stare este în orice moment fără niciun sprijin, nevoi sau cerințe.
Alți mari oameni au făcut o mulțime de penitențe și sadhane etc. Eu n-am făcut nimic și totuși, oamenii tot
vin aici să mă asculte și să mă laude. Nașterea și moartea în sine sunt jocul, drama și nu Realitatea.
13 aprilie 1977
Maharaj: Venind aici, ție ți se pare că vei obține ceva, dar acel ceva este să afli ce ești tu. Ai aflat că de
fapt nimic nu ți se va întâmpla sau nu te va afecta. Odată ce-ai aflat ce ești, tu știi că nu ți se va întâmpla
absolut nimic. Știi că totul se întâmplă datorită ție și nu ție.
Ai înțeles că autoritatea sau puterea este cu tine. Sinele este în tine. Când te investighezi pe tine însuți,
afli că investigatorul și investigatul sunt unul și același lucru. Care a fost rezultatul net al tuturor acestor
31
lucruri? N-a existat niciun câștig sau pierdere, a fost doar o chestiune de gândire.
Orice ai tu, (naționalitate, nume, formă, sex etc.) nu va rămâne cu tine. Trebuie să fii capabil să te
investighezi pe tine însuți și să folosești această putere de discernământ pentru a înțelege că nimic din
această lume obiectivă nu va rămâne cu tine. Chiar și Dumnezeu (Ishwara, Domnul sau creatorul) este
limitat în timp. Nici măcar El nu va rămâne. Tu ai acum cunoașterea Sinelui, dar care-i rezultatul net?
Profitul sau pierderea acestui lucru? Nu-i nimic. Realitatea ta nu se mărește și nici nu se diminuează prin
asta.
S-ar putea să întâlnești un alt Guru care va încerca să-ți ofere o sadhana sau o tehnică, dar tu nu te vei
lăsa păcălit de asta. Vei ști imediat că-i inutilă și o vei respinge spontan, fiindcă știi că adevărata ta natură,
Realitatea ta, n-are nevoie de nimic. De ce m-aș preocupa de mintea lui Rajneesh, când eu nu cred nici
măcar în propria mea minte?
Eu cunosc sursa propriei mele minți, deci cunosc și sursa oricărei alte minți. De asemenea, eu știu că
mintea mea, în puritatea ei, este Brahman (Dumnezeu), dar mai știu că și asta-i doar o idee și că eu sunt
dincolo chiar și de ea.
În cele din urmă, conștiința Eu sunt este aceeași cu mintea. Tot vastul Univers se află de fapt în această
minte sau în conștiința Eu sunt, care-i doar o aparență. Eu știu că mintea mea, în puritatea ei imaculată,
este Ishwara (Domnul Dumnezeu sau Creatorul), dar eu sunt diferit de ea în orice moment.
Eu știu care-i natura acestei conștiințe Eu sunt și mai știu că-s diferit de ea și dincolo de ea. Îmi cunosc
adevărata mea poziție, deci de ce-aș pretinde tot mai multă activitate și joacă în această lume iluzorie? De
ce să creez în mod inutil și mai multă iluzie în cadrul iluziei? Rajneesh oferă atât de multe tehnici și
metode, dar sunt ele cu adevărat metode pentru a ajunge la Realitatea care-i mereu cu noi? Desigur că tot
ce-i necesar este o înțelegere corectă a adevăratei mele naturi și nicidecum toate aceste metode și tehnici
nesemnificative.
Adevărata mea poziție se află în orice moment dincolo de această conștiință Eu sunt. Indiferent ce vine
din această conștiință „eu” (minte, corp, lume etc.), când știu că eu nu-s acest lucru, de ce-aș depinde de
vreo minte, metodă, idee sau tehnică ce iese din această conștiință iluzorie? Eu nu gândesc, nu aspir sau nu
doresc niciodată nimic. N-am nicio idee. Dacă vin să mă asculte doi sau două mii de oameni, nu va conta
cu adevărat pentru mine, fiindcă eu n-am nicio idee de-a câștiga sau de-a pierde ceva.
Știu că Rajneesh este doar o minte sau o personalitate iluzorie, așa că de ce-ar trebui să-mi bat capul cu
privire la ce face sau spune mintea lui? Știu că eu sunt nimeni, că n-am sentimentul niciunei personalități,
deci n-am nevoie de nimic și n-am nimic. Conștiința Eu sunt este instrumentul din corp, dar în realitate ea
n-are nicio formă, nicio culoare.
Plăcerea sexuală dintre bărbat și femeie este lucrul principal în jurul căruia se învârte totul în lumea
obiectivă. Este plăcerea pe care se bazează orice altceva, dar chiar și așa, ea-i doar un sentiment și nu o
Realitate. Unii oameni consideră că actul sexual efectuat cu oricine altcineva în afară de propriul soț este
ceva imoral, pe când alții consideră că brahmacharya (abstinența) este cea mai înaltă virtute.
Adevărata brahmacharya este Brahman (Sinele), care, privind în urmă, vede că tocmai conștiința Eu
sunt este imorală sau un lucru ilicit. Nașterea fiecăruia dintre noi este ilicită, pentru că de fapt ea-i iluzorie.
Tot ce văd sau percep este cu ajutorul acestei conștiințe Eu sunt, care nu-i permanentă și care-i iluzorie.
Prin urmare, de ce-ar trebui să fiu preocupat de asta?
Vorbind cu un cuplu australian, le-am spus: „Acum sunteți un cuplu, soț și soție, dar eu știu că voi n-ați
existat niciodată (ca personalitate), atunci de ce-ar trebui să fiu îngrijorat dacă deveniți trei, patru sau cinci?
Dacă aveți unul, doi sau trei copii? Când conștiința Eu sunt este acolo, atunci există o mulțime de lucruri
și persoane, dar când ea dispare, nu mai există nimic și nimeni. Așadar, care-i adevărata natură a acestei
conștiințe? Nu ești niciun lucru, nu ești nimic!”
Trebuie să părăsești complet simțul trupului dacă vrei s-atingi sau să realizezi această Realitate, fiindcă
în Realitate nu există simțul trup-minte. La ce vei medita când vei ști acest lucru? Când nu va mai exista
nimic în afară de Sine, la ce va mai rămâne de meditat?
32
15 aprilie 1977
Maharaj: Ce rost are să porți fleacuri, brățări și mărgele etc.? Adevărata ta natură n-are nevoie de nimic.
Trebuie să descoperi că cel mai important lucru este această conștiință Eu sunt și numai prin intermediul
ei se acordă importanță oricărui alt lucru, căci fără această conștiință „eu”, nu există absolut nimic.
Încearcă să afli tu însuți ce ești în Realitate și atunci vei ști că n-ai nevoie de nimic.
18 aprilie 1977
Maharaj: Tu spui că ești observatorul a tot ce se întâmplă și a tot ce vezi, dar ce-i acest observator? Care-i
identitatea acelui „eu” care observă? Nu-i oare iluzoriu? Te-ai identificat cu atât de multe lucruri din
această lume obiectivă și urmărești atât de multe dorințe și înclinații diferite, deplasându-te dintr-un loc
într-altul, încercând să obții fericirea, dar această activitate fără înțelegere nu-ți va aduce decât nefericire.
Încearcă să afli ce ești tu cu adevărat, căci numai în Acela există o împlinire durabilă!
Această lume obiectivă nu-i „Adevărata Ta Casă”, de aceea te simți nefericit. Adevărata Ta Casă este
sursa subiacentă a întregii lumi obiective, deci întoarce-te acolo și fii deplin! Uită cu totul de lume, chiar
dacă trăiești în ea! Starea de somn profund este aproape echivalentă (apropiată) cu „Adevărata Ta Casă”.
Somnul profund este foarte relaxant și revigorant, fiindcă te întorci mai mult sau mai puțin la Starea Ta
Adevărată sau originală. În această stare conștiința „eu” nu-i prezentă și nu există deloc cunoașterea
personalității, pentru că personalitatea s-a dizolvat ori s-a contopit mai mult sau mai puțin în starea ta
originală.
Yoghinul nu-i o individualitate. Adevăratul yoghin este cel care-a înghițit această conștiință Eu sunt și
a fuzionat-o în el însuși; el este atunci un Maha-Yogi (mare yoghin). De fapt, doar prin intermediul propriei
Maya (iluzie sau amăgire) vezi această lume, dar chiar și atunci Maya este doar un sentiment, o aparență,
ea nu-i o Realitate.
22 aprilie 1977
Maharaj: Orice „nu ești” (corp, minte, intelect etc.), ai acceptat și ai luat-o ca fiind realitate, iar din
această cauză există o anumită teamă. Totuși, când vei cunoaște cu certitudine starea ta adevărată, vei
putea merge fără teamă oriunde. Dacă te poți vedea realmente cu adevărat așa cum ești, atunci nu mai
există teama de moarte sau de nimic altceva.
Indiferent de ce ai (și ai un fel de fals curaj), tu spui „corpul meu, mintea mea” etc., dar în realitate ele
nu-s deloc ale tale. Ai revendicat proprietatea unor lucruri care nu-s cu adevărat ale tale. Tot timpul tu ești
diferit de aceste lucruri. În starea de vis, cineva-ți spune ceva, dar nici persoana care-ți vorbește și nici cea
care te ascultă nu-i reală, căci ambele-s doar în vis. Asta-i exact situația noastră de aici, din acest moment.
Eu sunt învățătorul, iar tu ești ascultătorul, dar asta-i așa doar în vis sau în iluzie. În clipa-n care te trezești
pe deplin, nu mai există nici învățător, nici ascultător.
Odată ce-am realizat natura acestei conștiințe Eu sunt și cum a apărut ea suprapusă peste starea mea
adevărată, înțeleg că ea-i cu adevărat doar un lucru iluzoriu. Când am cunoscut și am realizat pe deplin
asta, conștiința Eu sunt (în care-i conținut vastul univers), se dizolvă sau se contopește în mine. Acest vast
Univers se formează în lumina acestei conștiințe Eu sunt, dar lumina acestei conștiințe „eu” nu-i altceva
decât o reflectare a luminii adevăratei stări sau a Realității.
Conștiința Eu sunt este lumea și nu-i nimic greșit în a vedea sau a fi martor la această lume. Greșeala
intervine doar atunci când o iei drept reală, așa cum facem în mod greșit aproape toți. După ce ieși din
starea de vis și treci în starea de veghe, tu negi automat visul și spui că el a fost ireal, c-a fost doar un vis.
Similar este și cu această stare de veghe în care percepem acest vast Univers, cu toate stelele și planetele
sale etc. Este doar un vis, așa că eu îți spun: „Trezește-te la propria ta Realitate! Trezește-te! Nu mai visa,
33
asta-i tot!”
Această lume n-a existat cu adevărat niciodată, în nicio clipă, ea n-a fost creată cu adevărat, este un vis!
Deci tu știi asta! Realizează doar acest lucru! Asta-i tot. Odată ce te-ai impregnat pe deplin cu această
înțelegere, nu mai este necesar nimic altceva și nu mai pot să apară întrebări sau îndoieli. Poate fi ceva atât
de simplu, dar atât de sublim?
Satya Sai Baba spune că el este o încarnare a unui anume Sai Baba anterior din Shirdi și spune c-a venit
să răscumpere lumea. Eu îl respect pentru acest lucru, dar îmi cunosc adevărata natură sau poziție în care
nu există nicio lume de răscumpărat.
El a venit să răscumpere o lume iluzorie, așa că-i urez succes. În acest sens îl respect. Așadar, în cele
din urmă suntem aici discutând lucruri care nu s-au întâmplat niciodată.
Înțelegi asta?
Postfață
În cele 11 luni petrecute cu Nisargadatta Maharaj în perioada 1976-1977, îl vizitam de obicei de două
ori pe zi, patru sau cinci zile pe săptămână.
În această perioadă am stat într-o cameră de hotel foarte mică, în Bombay. Am început să iau notițe
în propria mea versiune de stenogramă, cât timp discursul era proaspăt în mintea mea și rescriam ceea ce
auzisem, făcând-o mai complet și mai clar când mă întorceam în camera mea de hotel.
În retrospectivă, asocierea mea cu Nisargadatta a fost „punctul de cotitură” al așa-numitei mele vieți.
Prin semințele pe care el le-a plantat, acele neprețuite „semințe ale conștiinței”, am ajuns să realizez că eu
sunt Adevărul și că întotdeauna am fost și voi fi Adevărul. De fapt nu s-a întâmplat absolut nimic - totul
este acel Absolut Non-Dual.
Așadar, chiar dacă sunt emoționat să împărtășesc amintirile mele cu tine, cititorule, această relatare a
experiențelor mele de viață este, în cele din urmă, o poveste, un concept. Prin urmare, după ce-am
subliniat acest lucru, să ne întoarcem la acele evenimente minunate care mi-au schimbat viața la sfârșitul
anilor 1970.
Nisargadatta obișnuia să facă puja (închinare) cu Bhajana (cântări religioase) de două ori pe zi,
acolo, în mica sa mansardă de la etaj, Khetwadi 10, o suburbie a orașului Bombay. Maharaj însuși
obișnuia să ia parte la această închinare. El n-a insistat sau nu m-a invitat să particip la aceste sesiuni,
poate pentru că deja petrecusem trei ani și jumătate efectuând practici similare ca adept al lui Muktananda
la Ashramul său din Ganeshpuri, la 80 de kilometri vest de Bombay.
Acele practici sunt ceva ce trebuie depășit sau prin care să te maturizezi. Ele nu-s necesare pentru
realizarea de Sine. Tot ce era necesar era o cercetare serioasă a adevăratei tale naturi, insistând asupra
prezenței non-verbale Eu sunt. Să te agăți de prezența pură și vidă Eu sunt, să stărui asupra ei, să rămâi
în ea fără cuvinte, să rămâi în ea și nu să te îndepărtezi de ea în gânduri limitate.
Ori de câte ori apar gânduri de genul „eu sunt asta sau eu sunt aia”, „eu sunt un om” etc., ele se pot
aduce cu blândețe înapoi, ca să se dizolve în purul Eu sunt.
Dacă acest lucru se face cu perseverență și fermitate, acest Eu sunt pur manifestat își dezvăluie
sursa, sursă care-i Absolutul - Noumenul - Dumnezeu sau Adevărul.
Cât timp am stat cu Nisargadatta am fost martor la multe minuni și întâlniri neobișnuite. El mi-a
arătat mereu considerație și a făcut tot posibilul să mă ajute, mergând chiar până la gradul de a-mi oferi
inițierea prin mantra secretă, în glorioasa descendență Navanath Sampradaya - cei nouă Guru Nath,
dintre care Nisargadatta era cel actual la acea vreme. Acest neam se întinde în trecutul îndepărtat până la
legendarul Dattatreya, autorul Avadhut Gîta.
Fotografiile mai multor membri ai liniei Navanath Sampradaya erau agățate pe peretele din camera
de la mansardă. L-am însoțit pe Maharaj în multe excursii prin orașul Bombay. La un moment dat am
mers la o conferință publică pe care a ținut-o într-o sală din suburbia interioară. Maharaj a vorbit,
desigur, în marathi, dialectul local, iar eu n-am putut urmări ce se spunea și nu era tradus în engleză. Eram
34
probabil singurul străin de acolo. Erau aproximativ 200 de persoane.
Când ne-am întors la mansarda sa din Khetwadi, l-am întrebat pe Maharaj ce le-a spus acelui grup de
oameni. El a spus: „Nu spun în public ceea ce spun aici, în intimitatea camerei mele, cu căutători intimi și
sinceri ca voi. Le-am spus doar lucrurile tradiționale obișnuite, cum ar fi să se închine lui Dumnezeu și să
practice iubirea și iertarea față de semeni etc. Dacă le-aș spune adevărul și le-aș atrage atenția că speranța
și credința în Dumnezeu sunt doar concepte și că ele nu reprezintă adevărul pe care-l caută, s-ar putea să
vină după mine și să-mi ceară sângele. Așadar, atunci când sunt invitat să mă adresez unui grup public,
sunt obligat să le spun ceea ce vor ei să audă. Un forum public nu-i locul potrivit pentru a expune
profunzimea învățăturilor pure Advaita.”
Cu altă ocazie, l-am însoțit pe Nisargadatta la un concert de muzică indiană, care consta din sitar,
tamburină și tabla. Muzica a durat cam o oră. În timp ce plecam de la concert, Maharaj a spus, prin
intermediul unui interpret: „Trebuie să fi avut multă ignoranță când îmi plăcea acest gen de lucruri”.
Acesta-i un indiciu că tot ce spune sau face un jnani este cunoaștere sau înțelepciune. Chiar și ocaziile și
declarațiile informale reflectă înțelepciune.
Muzica-i sunet, sunetu-i vibrație, vibrația-i pur și simplu o mișcare de energie, toate acestea având
loc în și ca fenomene, care-s doar aparențe - Maya (iluzie) - nu realitate.
Destul de mulți Pundiți (savanți ai filozofiei și religiei indiene) au venit să-l angajeze pe Maharaj în
dialectică și discuții filozofice, dar ei nu s-au potrivit vederii sale clare și pătrunzătoarei sale înțelepciuni.
El le spunea că toată cunoașterea lor era doar o formă de ignoranță, fiindcă, fără să cunoască cu adevărat
„Cunoscătorul”, cunoașterea lor era compusă doar vorbe din auzite.
Cunoașterea unor astfel de cunoștințe acumulate nu-i cunoaștere pură sau realizare de Sine, cea în
care un jnani este ferm stabilizat. Toată cunoașterea comună este o cunoaștere dobândită, obținută după
eveniment. Dacă eu nu știu ce sunt, orice cunoaștere acumulată sau dobândită este irelevantă și inutilă.
Maharaj te testa și te păcălea să-ți expui propria-ți ignoranță. El nu-ți permitea să stai pasiv în
prezența lui. Te provoca și insista să-i pui întrebări. Acele întrebări, dacă erau autentice sau bune,
obțineau un răspuns din partea lui, iar acestea erau de obicei de mare putere și profunzime.
Dacă erau puține întrebări, Maharaj ne binecuvânta uneori c-un discurs spontan, iar alteori, pur și
simplu începea să vorbească de la sine, fără niciun fel de îndemn. Aceste discursuri erau profunde și te
zguduiau până în adâncul ființei tale. Ceea ce se revărsa din el în acele clipe era atât de pur și puternic, era
ceva dincolo de cuvinte. Pentru căutătorul neiluminat era ceva chiar dureros.
El nu ne permitea să rămânem blocați în gândirea conceptuală sau să ne agățăm de vreun punct de
referință ori de vreo falsă siguranță, atât de autentică era compasiunea și grija sa pentru acei căutători
autentici ce veneau la el! Uneori era neînfricat și semăna cu un leu, iar alteori era complet inocent, ca un
prunc.
Nicio imagine nu poate descrie vreodată un jnani și atunci când îl întâlnești cu adevărat, tu de fapt te
întâlnești cu Sinele tău.
EL locuiește veșnic în inima mea și EU SUNT.
Mark West, 2006
Appendix 1: Interviu - Partea I
 În primul rând, de ce-ai plecat în India?
Ei bine, am devenit interesat de spiritualitate. A existat un fel de criză în viața mea. Simțeam un mare
gol. La începutul anilor 1970 se făceau experimente cu droguri psihedelice. Eu le-am folosit și am obținut
o perspectivă într-o dimensiune mai mare decât cea pe care o cunoaștem în mod normal.
Pentru noi, la acea vreme, a fost ca o experiență religioasă. Aceasta a fost situația care, cred eu, că a
dat startul așa-numitei căutări spirituale în cazul meu.
La acea vreme, un Guru indian se afla în turneu în Australia. El se numea Swami Muktananda. M-
35
am dus pentru darshan-ul său în nordul Sydney-ului, la Helen Argent. Când am fost condus în camera cu
Muktananda, am simțit un fel de cunoaștere sau de conexiune directă. Chiar și pielea lui Swami părea să
strălucească. Și era un fel de sentiment de iubire necondiționată ce părea să fie transmis.
Am mers apoi la aceste întâlniri timp de câteva zile și el mi-a spus c-aș putea, dacă doresc, să mă
alătur lui în ashramul său. Mi-a dat inițierea și permisiunea de-a merge acolo și de-a rămâne în
Ganeshpuri. Așa că la acea vreme, în 1973, aveam 25 de ani și destule economii pentru a supraviețui
acolo – aveam câteva mii de dolari.
La acea vreme nu mă costa nimic să stau în ashramul lui Muktananda. Nu era nicio taxă. Bineînțeles
că mai târziu au intrat banii și a fost o situație diferită.
Așadar, am mers acolo în 1973 și am rămas în ashram până la jumătatea anului 1976. Am trăit viața
de călugăr - viața completă de călugăr a fost ca și cum aș fi renunțat la lume. Deci, o persoană de 25 de
ani care renunță la lume. Înainte de-a renunța la lume, realmente trebuie s-o guști. Asta a fost atunci
situația. În 1976 am fost în Ashramul Ganeshpuri.
Acolo era cu mine un coleg australian, Bob Adamson - destul de bine cunoscut sub numele de
„Marinarul Bob”. S-a întâmplat ca el să pună mâna pe un exemplar al unei cărți intitulate „Eu sunt
Acela”, de Nisargadatta. Am aflat că locuia la o mică distanță cu trenul, în Bombay. Noi locuiam în
Ganeshpuri, la 80 de kilometri vest. Bob și cu mine am convenit să mergem acolo la un moment dat și să-
l întâlnim efectiv pe Nisargadatta. Și am făcut-o. S-a stabilit o legătură foarte puternică mine, Bob
Adamson și Nisargadatta.
La acea vreme, nu realizasem că spiritualitatea-i un fel de joc. Știam anumite lucruri, cum să fac ceva
(serviciul fără egoism [către Dumnezeu sau Guru]) și cum să fiu spiritual, iubitor și amabil și toate astea,
dar, așa cum a subliniat Nisargadatta - nu știam cine eram.
Prin urmare, mi-am dat seama atunci, în acea clipă, că era un joc și că era timpul să renunț la a mai fi
un căutător. El ne-a spus că nu suntem ceea ce credem că suntem și c-ar trebui să încercăm să aflăm cine
suntem. El ne-a spus: „Căutarea voastră s-a terminat. N-are rost să mai rămâneți în acel loc. Puteți
la fel de bine să veniți aici.” Atunci ne-am gândit: „Bine, bine, renunțăm la Muktananda ca Guru al
nostru și-l vom face pe Nisargadatta Gurul nostru.”. Dar el a spus: „Nu, nu veți face asta.” (râsete)
Apoi a mai adăugat: „Puteți veni aici ca prieten (un prieten spiritual). Eu nu joc acest joc!” Să
știți că noi nu știam că-i un joc. El ne-a lămurit. Chiar dacă într-un fel Nisargadatta era un guru, el n-a
jucat niciun joc tradițional pe care-l face un Guru - și asta a fost măreția acestui om.
Am luat o cameră mică în Bombay pentru câteva luni și mergeam la el de 3 sau 4 ori pe săptămână
pentru darshan, dimineața și seara. Am luat câteva notițe. S-au întâmplat anumite lucruri și am simțit c-
am înțeles ce spunea Maharaj. Am primit mesajul pe care-l împărtășea.
Dar așa cum a subliniat și el, există Yoga și există Bhoga. Yoga-i ascetism, iar Bhoga-i indulgența cu
sine și satisfacerea plăcerilor. El spunea: „Uneori, un yoghin plimbă într-o barcă a bhogăi.” Și merge
în ambele sensuri.
Nisargadatta mi-a dat tot ce-a putut. Chiar și inițierea pe care de obicei nu le-o dă oamenilor, fiindcă
inițierea-i de fapt pentru începătorii pe calea spirituală. Se pare că mintea mea trebuie să fi fost destul de
zbuciumată în acel moment. La acea etapă aveam doar 28 de ani.
Așa că am primit tot ce-am putut și apoi am plecat înapoi în Australia. Înainte de asta, l-am întrebat
pe Maharaj câte de multe am putut și el m-a asigurat, spunându-mi „Secretu-ți va fi dezvăluit!”. Îmi va
fi dezvăluit, dar n-a spus când. Nu-i o chestiune de timp, așa cum știu eu acum, dar în acel stadiu, eram
mai imatur din punct de vedere spiritual sau cum vreți să spuneți.
M-am întors în Australia în 1977. Din cauza lipsei de prieteni spirituali - cum s-ar putea spune - am
căzut din nou într-o viață lumească. Aproape c-am adormit din nou. Am căzut din nou în visul adamic al
contrariilor, în iluzie sau în ideea de separare. Diferite lucruri ca dependența, fumatul de iarbă, anumite
lucruri de genul celor care-s obișnuite în viața occidentală...
Dar dedesupt, Acela era mereu acolo. Acel mesaj - acele semințe ce fuseseră plantate de el. El mi-a
spus: „Cuvintele mele nu pot da greș!. Propozițiile mele vor sfâșia conceptele oricui le ascultă.”
L-am iubit foarte, foarte mult. Abordarea mea era foarte devoțională. Încă-l veneram ca pe-un Guru,
36
iar el știa asta și într-un fel a permis-o, dar n-a contat.
 Ți-a permis să rămâi destul de mult timp?
Da. Nu le permitea oamenilor să stea prea mult timp acolo, dar abordarea mea a fost foarte
devoțională, destul de umilă. Aveam multe întrebări. Am fost foarte respectuos față de el și l-am venerat
foarte mult. Mi-a permis să iau notițe. Multor oameni nu le permitea să ia notițe, dar în cazul meu a făcut-
o.
N-aveam idei preconcepute. Chiar după ce m-am întors în Australia în 1977, se pare că pierdusem ce
câștigasem. Mai târziu, cred că-n jurul anilor 1995-97, s-a produs în mine această trezire, iar cuvintele lui
s-au dovedit adevărate. Aparent, în cazul meu, au trecut 20 de ani, deși timpu-i o iluzie.
După cum văd, citind cartea prietenului meu Bob, cu care-am pierdut legătura, fiindcă el a plecat din
India cu câteva luni mai devreme decât mine, când a ieșit din acel loc de pe străduța Khetwadi, n-a mai
avut nevoie de ajutor din acea zi încolo. A ieșit de acolo ca om liber.
Privind retrospectiv, văd că și eu am fost întotdeauna liber, dar pentru mine n-a existat o
conștientizare deplină decât cu șase sau opt ani în urmă. Acum, când pentru mine a avut loc această
trezire, pot vedea simplitatea și adevărul acestui lucru, iar cuvintele lui s-au dovedit adevărate.
Recent, am scos din nou notițele luate atunci și le-am citit. Un prieten de-al meu le-a citit și el odată
cu mine și le-a dactilografiat. Apoi am avut norocul ca-n urmă cu doar câteva luni, să-mi întâlnesc un bun
prieten, Gilbert Schultz, care le-a citit și el, iar acum le vede ca pe o mare valoare. El spune că rezonează
cu învățăturile sale și par a fi noi învățături ale lui Nisargadatta – deci un nou material autentic.
De la moartea lui Nisargadatta au existat destul de multe cărți. Bineînțeles, „Eu sunt Acela” a fost
cea principală. Au mai existat și cărțile lui Jean Dunn și Robert Powell și alte câteva, iar acum (poate încă
una) datorită lui Gilbert - se pare că el crede că am putea publica o mică carte cu notițele adunate acolo în
timpul celor 11 luni petrecute cu Nisargadatta.
 Ai acoperit deja unele dintre întrebările mele. Nisargadatta spunea adesea „neti neti” Cum
înțelegi asta?
Ei bine, el spunea - învățătura lui este „Eu sunt Acela”. Tat Tvam Asi, ceea ce înseamnă Tu ești
Acela. Și în acel discurs, înțeleptul a fost întrebat de un discipol, dacă ar fi atât de amabil să-i arate
discipolului adevărul, iar înțeleptul a spus neti neti: „nu asta, nu asta” - nu orice lucru pe care-l poți vedea,
auzi, mirosi, gusta sau atinge. Iar discipolul l-a împins pe înțelept și-a spus: „Ai putea să-mi arăți mai
clar?”. Iar el a spus „Tu ești asta”.
Neti neti este negarea, lepădarea de tot. Iar ceea ce spune el este să rămâi în cunoașterea Eu sunt
(știu că sunt) și orice apare, gând, concept, aruncă-l. Spuneți-vă „nu asta, nu asta” și rămâneți în
cunoașterea că Eu sunt (știu că sunt). Așadar, orice apare acolo, el tot spunea „Este un concept.
Aruncă-l!”. Orice-ar fi venit cineva să spună, el nu era de acord și zicea: „Este un concept. Aruncă-l!”
Indiferent de ce apare-n fluxul mental, nu vă identificați cu asta și dați-i drumul. Rămâneți în starea
voastră naturală, cea care-i cu noi tot timpul și mereu și pe care de fapt n-o părăsim niciodată.
 Având în vedere toate acestea, ce-ai câștigat din învățăturile lui Nisargadatta?
Ei bine, n-am câștigat nimic cu adevărat. De fapt, am pierdut (râsete).
 Neti neti. (râsete)
Am pierdut totul - în asocierea mea cu el, în cele din urmă, am pierdut totul. Și acum pot vedea, chiar
la fel ca el, că pierderea totală a mândriei în individualitate este Nirvana mea. Și asta-i Nirvana - să știu că
37
există libertate față de acea entitate - acea persoană care suferea și era confuză. Iar persoana care a început
acea căutare s-a dizolvat acum cu totul.
Acum îmi dau seama că nu există nicio entitate acolo care să fi făcut cu adevărat ceva. Datorită
acestui fapt, am libertatea față de toate acele așa-zise probleme pe care le aveam. De ură, de frică, de toate
acele lucruri care s-au întâmplat, așa-numitele lucruri negative care s-au întâmplat. Și mă bucur că s-au
întâmplat. Dar nici acolo nu-i nimeni care să se bucure.
Acum există un sentiment de libertate totală și de trăire completă și fără efort, în timp ce înainte
simțeam mereu că-mi lipsește ceva. Era ceva în neregulă cu mine personal. Acum totul a dispărut. Prin
urmare, dacă am câștigat ceva, este doar atât.
Ceea ce căutam a fost întotdeauna acolo cu mine. Acea libertate-i acolo în mod constant acum. Și nu
ca un concept intelectual sau ceva de genul ăsta.
 Carevasăzică, nu există suferință?
Nu există suferință psihologică. Dar există durere în corp, există dureri. Uneori pot exista vechile
tipare de obiceiuri ce apar din nou. Și, folosind cuvintele lui Nisargadatta, „sunt văzute și aruncate”.
Sigur, încă mai sunt momente. Încă se mai întâmplă fixări - vechile tipare de obiceiuri.
Există furie față de un individ; de îndată ce apare, ea-i văzută imediat. Nu există nicio metodă de a
scăpa de ea. O vezi și ea cade de la sine.
Încă mai există acele evenimente aparent trecătoare, dar suferința psihologică, nu. Frică, nu. Nu
există frică deloc.
 Așadar, de ce ar trebui cineva să-și bată capul cu această spiritualitate?
Ei bine, dacă o persoană nu-și dă seama de adevărata sa poziție sau de adevărata sa natură, indiferent
ce câștigă în lume, nu va fi satisfăcător, fiindcă existența neiluminată-i inerent nesatisfăcătoare. Uitând
adevărata noastră natură, noi ne comportăm ca un rege ce se poartă ca un cerșetor în visul său. Chiar dacă
eu devin împăratul întregii lumi, tot nu voi fi satisfăcut dacă nu realizez că entitatea de acolo-i o ficțiune -
punctul de referință pe care eu cred că sunt. Aceasta nu poate fi niciodată mulțumită.
Dacă nu investighezi spiritualitatea - și atunci trebuie să ajungi și la sfârșitul spiritualității, ca mai
apoi și asta să fie alungată mai târziu. Dacă nu-i investigată pe deplin, nu veți obține niciodată pacea
minții sau pacea lui Dumnezeu.
Voi asta o căutați acolo, în manifestare. Fără să vă realizați adevărata natură, nu veți obține
mulțumire durabilă prin nimic exterior, prin soție, familie sau ceva de genul acesta.
 Pe scurt, ce sfat îi poți da unui căutător?
Ei bine, acum, dacă un căutător ar veni la mine și m-ar întreba, eu i-aș spune că ceea ce caută este
deja ceea ce este el, însă din acest punct, căutarea-i o problemă. Dacă el crede că într-un viitor va putea
obține ceea ce caută, atunci căutarea a trecut prin minte sau prin „mine”. Dacă el crede că va putea obține
ceea ce caută într-un viitor, atunci se amăgește singur, fiindcă nu există niciun viitor. Totu-i omniprezență
aici și acum. Prezența-i deja aici.
Ceea ce caută oamenii, ei sunt deja. Le-aș spune să renunțe la căutare, dar astfel de lucruri pot fi
pentru ei dureroase. Când m-am întors prima dată din India, am fost foarte entuziasmat și le-am spus
oamenilor asta când n-ar fi trebuit.
 Nu ești misionar?
O persoană cunoscută, care s-a întors din India, a căzut în această capcană și a devenit destul de
38
tulburată. Acum știu că dacă cineva nu mă întreabă ceva despre spiritualitate, eu nu voi vorbi despre asta.
 Iar ultima întrebare este „Cui îi pasă?”.
Da, așa este. Da. (râsete puternice)

Acum pot râde - un râs autentic. Acea entitate care încearcă să înțeleagă ceva este total inutilă.
Acum este un fel de viață fără efort. Acum există un sentiment de libertate completă și absolută,
care-i pur și simplu de nedescris. Și mai există și un sentiment de iubire pentru întreaga omenire. Nu-i o
iubire personală. Este ceva ce mi-ar plăcea atât de mult să dăruiesc și să împărtășesc!
Aș vrea să împărtășesc asta cu oricine-aș putea, dar îmi dau seama că asta trebuie să se întâmple de la
sine.
Nu-i nimeni aici care să-și asume merite pentru ceva. Nu-i nimeni aici care să se streseze pentru ceva
anume.
Appendix 2: Interviu - Partea II
 Majoritatea oamenilor trăiesc în așteptarea căderii banului, fără să-și dea seama că asta
nu se întâmplă acolo unde nu există o formare substanțială a unui cunoscător sau a
cunoscutului...
Iar în ceea ce privește căutarea, există o problemă în acest sens. Faptul că „într-un viitor oarecare,
cândva, vei obține ceva” este un lucru greșit, fiindcă tu ești deja acel ceva, așa că nu mai are rost să cauți;
căutarea s-a încheiat din punctul de vedere al Advaitei.
 Oamenii aud asta. Aud asta și-i lasă perplecși pentru că...
Se simt neîmpliniți.
 Sau aud asta ca pe un concept. Nu și-au dat seama că ei sunt asta, sunt prinși în
concepte...
Nu există nimeni, nicio entitate reală prinsă-n concepte, dar prin procesele mentale și
starea identificată, există dorința de-a conceptualiza asta într-un formulă concisă sau
mantra ori ceva de care să se agațe și să spună „Ei bine, da, știu!”
Da, și asta-i ceea ce mulți din acești învățători moderni perpetuează într-un fel. Poate că nu-i intenția
lor, dar din acest punct de vedere, de fapt nu există nici învățător și nici învățături. Totul este asta. Nu
există separare nicăieri. Nu există nicio posibilitate pentru asta. Așadar, cine va purta (accepta) asta? Știți
ce vreau să spun?
Acesta-i Adevărul care vă va face liberi. Și veți cunoaște Adevărul și Adevărul vă va face liberi.
Acum, fie că-l știi sau nu, este acolo și tu ești asta, dar dacă nu-l știi, te întrebi „unde este?”, fiindcă
vii de la un punct de referință al unui „eu” separat sau al celui care te percepi a fi, care-i tot un punct de
referință invalid, pentru că se referă la experiențe trecute, iar viitorul la cele viitoare.
 Acum am observat în notițele pe care le-ai luat în vremea când te aflai în India că există o
propoziție scurtă pe care Nisargadatta o spune, pe care cred că am citit-o și în altă parte. El
spune: „Nu există clienți pentru această cunoaștere”. Este un lucru destul de interesant și
provocator de spus unui căutător, pentru că, știi, ei sunt clienți (râsete), iar el le spune că
nu există clienți. Cum ai dezvolta acest lucru?
39
Ei bine, îți ia orice mândrie pe care o ai în ceea ce privește individualitatea - vei fi dezbrăcat și nu
vrei să fii expus. Știi, dacă nu te-ai săturat să te-nvârți în jurul acestei roți ca un câine în jurul cozii și să
treci de la un învățător la altul și ajungi la o persoană ca el, el nu-ți va trage niciun pumn. Va spune
„Punct și de la capăt”.
Nu există clienți, fiindcă dacă această cunoaștere va ajunge la tine, tu vei dispărea. Nu va mai exista
nicio entitate acolo și vei realiza că tu ești asta. O o altă chestiune pe care-o spunea el: „În această vastă
Conștiință (cu majusculă, nu conștiința legată de timp), nu există religie, nu există karma și nu
există timp. Ea există înainte de sentimentul Eu sunt”. Așadar, cine-i entitatea de acolo? Cine-i
căutătorul de acolo, cel care va obține ceva? Înțelegeți ce vreau să spun eu aici? Nu există niciun
făptuitor! Nu există timp. Există doar Conștiința pură, fără limite. Și Ea nu poate fi apucată, dar poate fi
înțeleasă, așa că el ar spune să nu încercați s-o cunoașteți, ci să vă agățați de această înțelegere.
Dacă cineva s-ar agăța de ea, acel cineva va fi mintea, dar Înțeleptul încearcă să sublinieze că
răspunsul nu se află-n minte și că de aici a trenat toată această căutare de 20-30 de ani.
Unde a avut loc căutarea? În minte - care este „eu”, în „timp”, care-i doar un alt concept și care n-are
nicio substanță sau natură independentă.
Prin asta înțelegem că, dacă nu există conștiința sau conștiința pură, nu poate exista niciun gând,
astfel încât „eu”, cel care m-am considerat că sunt, n-are nicio substanță sau natură independentă. Acum,
vor accepta ei acest mesaj?
Aici stima de sine va fi abandonată în totalitate. Pentru că sunt toți acești oameni care stau acolo cu
el îmbrățișând acest mesaj, iar el riscă să spună că toți sunt rezultatul scuipatului! (râsete) Prin asta el vrea
să spună că membrul care-a emis acest scuipat, am dori întotdeauna să-l ținem acoperit din cauza acestei
lumi frauduloase create acolo. Deci ce se va întâmpla cu stima ta de sine atunci? Ar dispărea, iar dacă ești
îmbrățișat de har, tu ai realiza harul de acolo. Să fiți eliberați de acea așa-zisă povară pe care-ați purtat-o
atât de mult timp ar evidenția că de fapt nu s-a întâmplat nimic, că Realitatea nu și-a schimbat adevărata
natură. Ea apare în toate aceste forme și forme diferite.
Uneori, lângă Nisargadatta erau câțiva oameni cărora li se părea uneori că modu-n care exprima el
lucrurile era unul crud. El nu suferea proștii, dar cruzimea lui era bunătatea supremă. Unui observator
obișnuit i se putea părea că era prea aspru sau înflăcărat, dar acea înflăcărare venea din compasiune și
iubire.
 Unul dintre primele lucruri care m-au frapat când am citit „Eu sunt Acela” a fost faptul că
toată problema se naște din cauza atașamentului față de corp, a faptului că te crezi a fi
corpul.
El spune „Tu nu ești corpul, tu nu ești mintea. Află ce ești!”. Când vorbește mai ales cu
intelectuali, aceștia se opun să vorbească dintr-un punct de vedere universal și asta pentru
că investigația n-a fost parcursă în profunzime cu ei, altfel ar avea cu siguranță un dram
de bănuială despre ceea ce-nseamnă asta.
Este evident că acest atașament față de corp este „eu” sau ceea ce numim în mod
obișnuit „eu” și un lucru care-i acum clar și evident este că eu pot vedea pe fiecare, pe
toată lumea și totul.
Eu sunt, în mod logic, centrul lumii mele, dar nu mă pot vedea pe mine însumi.
Da, ochiul nu se poate vedea pe el însuși.
 Iar acest punct este extrem de semnificativ, dar este totalmente trecut cu vederea. Mie mi se
pare că asta-i esența investigației, pentru că, dacă nu se intră-n acel spațiu al cunoașterii
directe ca prezență cunoscătoare... ca libertate a vederii directe... ca libertate a vederii
directe...
40
Da, atâta timp cât simți că ești corpul sau mintea, nu vei putea niciodată să înțelegi adevărul acestei
învățături Advaita.
Din cauza cui am ajuns să fiu? Cum am ajuns să am acest sentiment sau concept că sunt? Înainte de
asta, cu o sută de ani în urmă, nu existau probleme legate de-a fi bărbat sau femeie, orice altceva, dar abia
acum a apărut acest concept, sentimentul Eu sunt - am fost așa-zis „născut” și sunt o așa-zisă „persoană”.
Toate astea-s însă zvonuri. Dacă veți cerceta, veți afla că-i vorba doar de o aparență - că nașterea și
moartea-s concepte, că nu sunteți corpul. Totul poate fi descompus până la conștiința pură de bază sau la
conștiința asemănătoare spațiului gol, dar trebuie să urmăriți investigația până la capăt și atunci veți
descoperi că nu există un centru ca atare - că acest centru pe care-l luăm ca fiind noi înșine este un punct
de referință invalid.
Totul se raportează - tot ceea ce mi se întâmplă mie în timpul vieții mele se raportează - la acel punct
de referință sau centru, care-i considerat a fi ceva substanțial, dar în urma investigației vom vedea că nu-i
substanțial - va dispărea și vă veți da seama că adevărata voastră natură-i acolo, neatinsă. El ar numi asta
„conștiința este anterioară conștiinței” și nimeni nu poate nega faptul propriei sale ființe că există – n-o
poate înțelege și totuși n-o poate nega.
Este doar prezența conștientă. N-a îmbătrânit – există ceva acolo care nu s-a schimbat. Tot restul s-a
schimbat. Așa că această identitate pe care mi-am asumat-o ca domnul West sau domnul Smith sau
oricare ar fi ea, pe termen lung se va dovedi iluzorie, pentru că ea va dispărea, dar asta-i puțin înfricoșător
dacă nu ești serios în ceea ce privește investigația pentru a afla „Cine sunt eu?”.
M-am născut cu adevărat? Oare chiar voi muri? Ce-i asta că sunt? Despre ce-i vorba? Dar atunci,
asta înseamnă, așa cum spune Nisargadatta, că tot ce-i necesar este seriozitatea.
Nicio tehnică n-o poate face, pentru că-i imposibil să devii ceea ce ești deja.
Carevasăzică, în mod normal, prin perspectiva occidentală, îmi imaginez c-ar trebui să existe o
metodă pe care s-o pot aplica, folosind un sistem, care să ia „timp” pentru a atinge această realizare sau
acest adevăr. Dar a lua timp pentru a ajunge la atemporalitate este ceva fictiv. După toate aparențele,
timpu-i încă acolo (în scopuri practice), dar, în cele din urmă, el este un concept mental.
Această realitate este, în vasta sa conștiință, omniprezentă.
 Există un fel de contradicție superficială în faptul că mai înainte de-a primi acest mesaj,
Nisargadatta spune „cuvintele mele sunt ca niște semințe ce-au fost sădite în voi și care vor
da roade.” Deci există o aparentă diferență între înainte de a primi acest mesaj și
fructificarea acestui mesaj, care-i bineînțeles negarea a tot ceea ce nu-i real - vederea prin
toate conceptele. Așadar, nu există nicio contradicție reală.
Nu, este (doar) o contradicție aparentă.
 Dacă putem vorbi despre timp... ai petrecut timp cu Nisargadatta...

El nu vorbea engleza. Cuvintele sale erau traduse de oricine era acolo în stare să
traducă, Mullarpattan sau...
S. V. Sapre a fost și el unul dintre traducătorii excelenți.
 Sunt sigur c-ar fi oameni interesați de modu-n care ai simțit că mesajul venea direct de la
Nisargadatta, dar era transmis printr-un translator, astfel încât exista acel contact direct
cu el și exista și traducerea făcută-n beneficiul minții tale, care încerca să înțeleagă în
limba ta maternă, engleza.
Îți amintești (firește c-o faci!) ceva despre asta?
41
În ciuda faptului că translatorul era acolo, mesajul se revărsa. Era atât de autentic, încât nici măcar
translatorul nu-l putea denatura. Expresiile faciale și fiecare lucru, precum și experiența de-a fi cu o
persoană complet liberă a fost una foarte profundă și foarte, foarte emoționantă.
Privind retrospectiv, părea un proces de timp - cum ar fi să fii mai întâi cu Muktananda, trei sau patru
ani în ashram și apoi să fii luni de zile cu Nisargadatta, dar acum că această iluminare a înflorit, îți dai
seama că n-a fost deloc o chestiune de timp. Tu ai fost întotdeauna așa. Deci așa pare, dar tu ai fost
întotdeauna asta.
 Este o demontare a ceea ce pare a fi nelămurit. Nu-i nimic în neregulă acum - și nu era
nimic în neregulă nici atunci.
Da. Acum există o indicație clară că în Advaita, vorbim despre non-proprietate. Cu alte cuvinte, tu
nu ești făptuitorul acțiunilor tale. Asta-i extrem de clar, fiindcă-mi dau seama acum, prin intermediul
investigației, că nu există cu adevărat nicio entitate care să fi făcut vreodată ceva.
Deci, unde te lasă asta? Te lasă chiar aici, chiar acum. Clar și prezent. Conștient. Și așa cum spunea
Bob Marinarul în cărțile sale, „ce-i în neregulă cu momentul de acum?”.
Doar dacă ne îndepărtăm conceptual de acum, gândindu-ne la trecut și viitor, apare anxietatea sau
stresul. Dar asta-i doar o aparență de îndepărtare. Niciodată, niciodată nu te poți îndepărta de acum,
pentru că dacă mă gândesc la viitor, când mă gândesc la el? Acum!
Și cealaltă chestiune cu care căutătorii vor veni la tine, pentru că nu se termină niciodată trucurile pe
care mintea le va crea ca să mențină realitatea separării, va fi că altcineva-ți va spune: „Oh, ei bine,
această condiționare-i foarte puternică”, ca de pildă „sunt catolic”, „sunt evreu”, „am fost îndoctrinat”...
Din nou, ce condiționare mai există dacă nu te gândești la ea?
Așadar, problemele noastre au legătură cu gândul și mintea, dar dacă investigați totul, veți descoperi
că nu există nicio minte, în afară de gând.
Mintea-și ia puterea prin acea conștiință pură - sau orice concept vreți să-i dați și este conștiința
neconceptuală. Dar ea-și ia puterea, uzurpă puterea de la conștiință. Puteți vedea că mintea nu va fi
satisfăcută decât dacă răsare trezirea deplină, pentru că nu contează ce acumulează pentru a deveni
întreagă, dacă există acolo un sentiment de separare, atunci căutarea nu se va sfârși.
Ea va continua până când falsitatea ei va fi văzută prin ea.
 Deci nu mai cauți.
Da! (râsete) Da, căutarea-i o fundătură într-un tărâm temporal imaginar.
 Prin urmare, atunci când ai părăsit India, evident că ajunsesei la decizia de-a reveni în
Australia...
Da, banii se terminaseră și alte lucruri...
 Și te simțeai destul de plin de experiențele tale de acolo?
Da. Trecuseră patru ani petrecuți acolo și banii se terminaseră. Unii occidentali au rămas acolo să
stea fără bani și-au devenit mai mult sau mai puțin sălbatici, îi vedeai cerșind ca niște călugări indieni, dar
asta-i ceva sub demnitatea unui occidental. N-ar trebui să faci așa ceva, pentru că India nu-i o țară bogată,
așa că de ce să faci așa ceva? De ce-ar trebui ca occidentalii să meargă acolo și să cerșească și ei? Tot
trebuie, cumva, chiar dacă-i o lume a iluziei, să-ți câștigi existența sau să te întreții într-un mod practic și
pozitiv.
42
 Ai avut probleme cu biletul de avion înapoi în Australia?
A trebuit să împrumut niște bani de la o doamnă americană, pentru că mi terminaseră micile

economii pe care le aveam la acea vreme - trei sau patru mii de dolari, dar asta a fost suficient pentru a
trăi în India - la acea vreme, în anii 70, timp de aproape trei sau patru ani.
Și, revenind în Occident, greșeala a fost c- am vrut să mă întâlnesc cu alți căutători. Când ai această
intuiție sau orice altceva, vrei să dai mai departe cunoașterea, dar Nisargadatta ne avertizase în legătură cu
asta și ne spusese să nu facem așa ceva. Bineînțeles, era perioada New Age și toată lumea era pe așa-
numita cale spirituală, dar am învățat atunci că dacă nu mă întreabă cineva despre asta, nu trebuie să scot
nicio vorbă despre subiect, pentru că nu-i nevoie să răspândesc mesajul nimănui, fiindcă ei sunt oricum
așa.
În vremurile de început există însă entuziasm, dar și pasămite un fel de cădere înapoi în iluzie.
Sămânța-i însă acolo și cuvintele sale s-au dovedit adevărate. Cam în urmă cu vreo zece ani, am simțit
această libertate completă și o trezire dincolo de concepte, ceva de netăgăduit. Acum simt o bucurie fără
cauză - o libertate aproape absolută, dar și ceva ce poate fi împărtășit oamenilor, iar vestea bună este că
nu există moarte - nimeni nu va muri. Acesta-i un mesaj bun, pe care-l poți transmite cuiva, dacă-i deschis
la el.
 Oamenii nu vor să-și tulbure sistemul de credințe decât dacă există o dorință arzătoare...
Da, doar dacă nu există o criză...
 Da, sau dacă o criză atrage atenția. Este interesant faptul că pentru unii, catalizatoru-i
deseori o criză.
Da, iar acum, în cazul meu, este un sentiment minunat pentru că am cunoașterea directă sau
realizarea faptului că sunt trăit - această energie face totul - mișcă galaxiile, mă respiră, îmi bate inima și
alte lucruri de genul acesta.
Așa că, în acest sens, este aproape ca și cum ai trăi fără efort și asta este (greu de crezut) pentru
majoritatea oamenilor care fac un efort enorm, în special în Occident. Trebuie să am grijă de familia mea,
trebuie să fac un efort ca să mă asigur că totul se menține pe drumul cel bun, dar când această realizare se
ivește-n tine, tot ce trebuie făcut va fi făcut.
Și este o mare eliberare, pentru că nu mai există nicio îndoială că nu există nicio entitate acolo care
să facă acest efort. Nu există nicio entitate aici care să spună „voi respira în continuare” și totuși totul se
face. Totul se întâmplă, ceea ce oricum se întâmplă dintotdeauna și totul se întâmplă de fapt de la sine și
n-are nevoie de mine ca să-i dau curs.
Și, desigur, înainte de asta, egoul s-a arătat ca un gând că eu aș putea oricând s-aduc o contribuție.
(râsete) Și bineînțeles că asta nu face decât să provoace suferință. Egoul, de fapt este cel care stă-n cale.
Așadar, eu vreau doar să-ți spun ție, ascultătorului, dacă ești interesat de această realizare aparte -
Advaita Vedanta - că nu există niciun mod special în care trebuie să acționezi. Nu trebuie să pari special
în niciun fel. Lăsa pur și simplu viața să te trăiască! Încearcă să te dai la o parte! Și nu există vreun fel
aparte în care trebuie să arăți sau să acționezi. Doar lasă viața să se desfășoare așa cum o face ea.
Nisargadatta spunea: „Nu pretinde a fi ceea ce nu ești. Nu eșua în a fi ceea ce ești.”
Asta-i o afirmație grozavă, fiindcă noi nu spunem niciodată ceea ce vrem să spunem cu adevărat,
pentru că simțim c-am putea răni sentimentele cuiva. Pe termen lung este mai bine să fii ceea ce ești,
decât să te prefaci că ești ceea ce nu ești, pentru a-ți mulțumi prietenii sau rudele sau lucruri de genul
acesta.
 Ei bine, la final...dacă ne poți explica de ce Nisargadatta și-a ales acest nume.
43
Da, ei bine, Gurul său, Siddharameshwar, i-a cerut să rămână cu sentimentul Eu sunt, cu conștiința
Eu sunt - să rămână în această conștiință, iar ea-i va dezvălui apoi sursa. Maharaj a făcut întocmai ce-i
spusese Siddharameshwar, pentru că era un om simplu, un om needucat și era membru al grupului său
numit Navanath Sampradaya.
L-am întrebat: „Maharaj, pot să fiu și eu membru? Pot să mă alătur grupului Navanath
Sampradaya?”, care-i grupul celor nouă prieteni, adică Gurușii Nath, datând de câteva secole. Toți acești
Guruși au fost oameni simpli, modești, needucați, oameni ce vorbeau simplu. El a spus că-i un grup mitic,
dar da, poți fi membru dacă vrei, dacă ești serios și ai inima acolo, atunci poți fi membru.
Dar ceea ce Nisargadatta a înțeles în cele din urmă, atunci când a apărut această realizare, la câțiva
ani după moartea Gurului său, a fost faptul c-a apărut pentru el trezirea deplină și-a realizat ceea ce el a
numit starea naturală.
Starea naturală există, starea voastră naturală există, ea-i absolut perfectă, este aici chiar acum, este
neatinsă; ea și-a luat acest nume Nisargadatta, ceea ce-nseamnă „cel care dăruiește starea naturală”.
Nisarga înseamnă starea naturală. Datta înseamnă dătător sau împărțitor, deci el, Nisargadatta, este
dătătorul stării naturale. Prin urmare, el îți dă ceea ce ai deja (râsete) - starea ta naturală - paradoxal, dar
asta-i această învățătură Advaita...ceva ce implică paradoxul.
Simplitatea ei este frumoasă, de nedescris, ea există și este un drept din naștere al fiecăruia. Nu există
niciun motiv pentru care cineva să nu poată înțelege acest lucru, dacă-i clarificat într-un mod blând și clar
de cineva și dacă oamenii nu se agață de preconcepte sau lucruri de acest gen. Starea se va limpezi și va
rezona cu ei, iar oamenii își vor da seama că, așa cum a spus Nisargadatta, înțelepciunea nu-i împărtășită
de altcineva – ea-i cel care ascultă chiar acum - este propria ta natură adevărată.
Așa că voi folosi cuvintele lui, dar sunt cuvintele mele, pentru că eu le-am realizat - nu contează ce
cuvinte folosiți voi.
44

Convorbiri Cu Nisargadatta Maharaj

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Convorbiri Cu Nisargadatta Maharaj

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONVORBIRI

Traducere în limba română: Damema Ro

01-06 iulie 1976, Khetwadi 10 decembrie 1976

„Lasă-i pe alții să ajute lumea, să construiască mari ashramuri și să aibă discipoli.

„Să pătrundem în esența întregii ființe și semnificației și să eliberăm parfumul acestei

Să luăm în considerare și următoarele cuvinte ale filozofului și poetului de la sfârșitul

Notițe luate în timpul dialogurilor cu Sri Nisargadatta Maharaj

Vizitator: Se cere efort?

V: Care-i natura Realului?

M: Realitatea nu poate fi descrisă, ea poate fi doar sugerată prin negații.

Vizitator: Cine-i acela care are cunoașterea Sinelui?

Vizitator: Eu pricep intelectual, dar...

V: Cum pot pune capăt identificării cu emoții, ca de pildă mânia?

Maharaj: Cine trăiește mintea plictisită?

V: Dar eu doresc o reîntoarcere a fericirii pe care-am trăit-o.

M: Nu te duce după ea, căci ea apare în mod firesc.

M: Tu obții ceva progrese?

M: Ea nu-i o experiență similară cu privitul la televizor? Ce ți s-a întâmplat?

V: Meditațiile au devenit mai ușoare, cerând mai puțin efort.

M: Prin meditație tu vrei să spui că mintea devine liniștită?

V: Da. În această dimineață mintea a fost foarte liniștită.

V: Ca să nu rămân mereu la fel, ca să mă pot apropia de Sine.

V: Așadar, trebuie să am încredere?

Maharaj: N-o să-ți placă răspunsul meu.

M: Întreaga lume obiectivă este o iluzie, laolaltă cu tot ce faci tu în ea.

V: Poate un yoghin viu să fie liber de yoga (niryogi)?

V: Spui: „Tu ai respins această Cunoaștere”. Cine-a respins această Cunoaștere?

V: Pentru un jnani există două realități, una subiectivă și alta obiectivă?

Vizitator: Trebuie totuși să crezi c-ai mai trait înainte?

Conștiența Pură sau Conștiința Pură

ISHWARA sau BRAHMA sau starea de dumnezeu (tributară timpului)

JIVA – stare de robie (Sinele identificat cu complexul corp-minte)

Sămânța conștiinței=iubirea de sine

Vizitator: Da, lumea.

V: Totul vine de la ea.

V: Încă mai exista conștientizarea, fiindcă eu știam că nu exista conștiința.

M: Odată ce-ai acceptat-o, ce cauți în lumina conștiinței?

V: Care-i deosebirea dintre viață și moarte?

V: În India, toate valorile străvechi dispar repede. Unde pleacă ele?

Vizitator: Mă străduiesc să rămân în Sine.

M: De ce te străduiești să rămâi în Sine? Nu-i necesar niciun efort. Ce ai tu cu excepția minții?

M: Cine ia hotărârea să acționezi? Doar mintea, nu Sinele.

V: Eu sunt separat de minte.

V: Cum să-ntorc spatele poftei și dorinței?

Vizitator: E de nonceput. Fără formă.

M: În acest caz, unde ești tu? Ești în corp sau dincolo?

V: Sunt pretutindeni. Sunt dincolo.

V: Iubirea-i cea care face ca mintea să se liniștească?

V: Cea care aduce acest Har este disciplina?

M: Tu nu ești corpul. Nu există un alt Dumnezeu decât cel dinăuntrul tău.

15-17 decembrie 1976

Vizitator: Cum se poate recunoaște un jnani?

V: Care-i este esența inițierii?

M: A te fixa în ce-a existat înainte de această creație și care există și acum.

Vizitator: N-o cunosc acum, dar o voi cunoaște-n viitor.

M: Sub ce formă este Baba în tine?

V: În mintea mea sau în Sinele meu.

V: Jnana Yoga și Kundalini Yoga par ele să fie diferite?

M: Ești sigur că există o diferență?

V: Așa se pare. Nu văd rolul pe care kundalini-l joacă în Jnana Yoga.

V: Kundalini te aduce în același loc, ni se spune.

M: Kundalini este obiectiv și tot ce percepi este obiectiv.

V: În cele din urmă, el transcende lumea obiectivă.

V: Maharaj n-a avut nicio experiență kundalini în timpul sadhanei sale?