Invatatura exoterica si esoterica a domnului Buddha

1. Buddhismul exoteric si esoteric: La intrebarea Care este invatatura fundamentala a buddhismului? a ramas G.d.P. uimit deoarece in loc de una a descoperit sute sau chiar mai multe invataturi. Foarte cunoscuta este convingerea sau forma de credinta numitatriratna (cele trei roci/geme, adica pietre gravate) sau tri-sharanam (cele trei lacase de refugiu sau reculegere). Convingere care a fost preluata atat de scoala nordica buddhistica (mahyna) cat si de cea sudica (hnayna): Eu caut refugiu in Buddha eu caut refugiu in lumina invataturilor sale eu caut refugiu in colectivitatea sfintilor. Aceasta credinta, convingere religioasa este in imensa ei raza de actiune, in privinta centrului invataturii lui Buddha asa de importanta, incat simt necesitatea de a o explica. Aceasta formula a daruintei este o forma exoterica a ceea ce au vrut sa spuna de fapt initiatii esoterici, care au compus sau elaborat aceasta formula. Sensul acestei formule a suferit o denaturare, care se regaseste in situatii asemanatoare, ca si in marile religii ale lumii: cuvintele care au avut la inceput un inteles adanc mistic si filozofic, isi pierd in final aceasta calitate si sunt preluate in sensul lor simplu exterior. Invatatura ochilor era perceputa doar cu ajutorul ochilor si poate fi inteleasa pana intr-un anumit grad, in timp ce invatatura inimii, care contine partea ascunsa, esoterica, poate fi doar rar inteleasa. Buddhismul ortodox (exoteric), care statea la dispozitia publicului se deosebeste de Buddhismul esoteric, care era permis doar invataceilor sau alesii (Arhats) directi ai lui Buddha. Hnayna (scoala sudica a buddhismului) inseamna vehicolul defect sau imperfect, aici este vorba de acea parte a invataturii lui Buddha, care nu contine intreaga invatatura ce a adus-o el intr-o formulare complet explicativa. Mahyna (scoala nordica a buddhismului) inseamna perfect/ intreg sau mare vehicol; care pe langa aspectele publice sau externe ale invataturii lui Buddha, contine si aspectele secrete a invataturii sale, adica invatatura inimii. Credinta buddhistica a avut la inceput o insemnatate deosebit de profunda, si mediaza o invatatura, care se bazeaza pe cele trei aspecte ale filozofiei esoterice: a) Buddha se refera de fapt la di-Buddha, care este numit de catre teozofie ca fiind primul sau Logos-ul nemanifestat sau spiritul de inceput al Universului, care se manifesta intr-o hierarhie inalta a fiintelor spirituale, ce emaneaza din el, in intregul Univers. b) Aceste fiinte spirituale ajung de la cea mai inalta sfera, ca Dhyni-Buddha, pana chiar la cea mai joasa sfera omeneasca, ca Manushya-Buddha, si care poarta in filozofia esoterica numele de hierarhia compatimirii sau chiar fii luminii, pe care ii alcatuiesc. Acestia alcatuiesc asanumita Samgha, comunitate sau congregatie. Acesta este al trei-lea lacas de refugiu. c) Intelepciunea, care este data de ei pe diferitele trepte ale sferii lumesti, si care este inmanata invataceilor omenesti in mod mistic si traditional de cei mai inalti Dhyni-

Buddhas, este cel de-al doi-lea lacas de refugiu, numit in aceasta formula Dharma. Aceasta formula arata un contur usor schitat al structurii constructiei intregii invataturi intelepte dumnezeiesti, pe care o numim astazi in publicatii Teozofie. Sub unul din termenii Buddha intalnim intregul sir de fiinte spirituale, care se extind de la spiritul Cosmic si trec prin toate treptele intermediare ale Universului pana la MnushyaBuddhas sau Buddha omenesti si elevii lor omenesti, care alcatuiesc in intregimea lor asanumita congregatie si toti cei care invata intelepciunea dumnezeiasca, ce provine de la cei mai inalti dumnezei, a caror exponent este un Buddha pe pamant. 2. Cea mai importanta invatatura a lui Buddha: Principalul centru de greutate a invataturii marelui invatator, numit Buddha, a fost probabil accentul pe care il punea Invataturii de a deveni (sau a devenirii), adica a invataturii despre evolutie, crestere, dezvoltare si desfasurare a ceea ce exista in interior, in toate fiintele posibile inclusiv omul- prin si cu ajutorul acelei activitati minunate si de neinlaturat a Universului, care poarta numele de Karma. Scopul lui Buddha a fost de a dezvolta puterile spirituale si capacitatea intelectuala a omului: accentul sau apasat si neincetat repetat se adreseaza legii devenirii. Si intradevar omul poate prin devenirea sa, adica prin inaintarea sa de la o treapta la alta, bineinteles prin transformari continue si neincetate evolutionare, sa se inalte la fel de sus precum si cele mai inalte divinitati. Aceasta invatatura a devenirii este propagata in special de Buddhismul nordic si in centrul Asiei (Mahyna). In aceasta invatatura a devenirii, la fel ca si in traditia esoterica a teozofiei, gasim motivul si explicatia logica a multor expuneri atat in Buddhism cat si altundeva, ca in fiecare om sta puterea, printr-o vointa si activitate corespunzatoare spirituala si intelectuala, psihica si etica, de adeveni cu timpul un Buddha. Dupa o observare minutioasa de catre G.d.P. a rezultat aceasta ideea principala a intregii invataturi a lui Buddha-Gautama: Fiecare om pe pamant reprezinta manifestarea unui principiu buddhic. Uniunea cu acest sambure in noi principiul buddhi (sau Christos) este scopul tuturor initierilor. Atunci devine omul un Buddha. Singura si adevarata Yoga este constienta unire cu samburele dumnezeiesc din noi, cu Brahm. O carare mistica ne duce spre uniunea cu Brahm, chiar cu Parabrahm. 3. Cararea: Exista doua drumuri care duc spre adevar, doua metode de a sonda in adancimea tainelor Universului, incepand cu partile sale spirituale pana in jos spre partile sale fizice; si anume cea dintai prin evolutie iar cea de-a doua prin initiere, care nu este altceva decat o evolutie accelerata: a) Fiecare om se poate pune, aduce, in concordanta cu uniunea sau unitatea naturii sale spirituale prin recunoasterea unitatii fiintei sale interioare cu Universul. Natura spirituala a omului isi are radacina in adevarata substanta a lumii spirituale si este de fapt o parte integrala a acesteia. Printr-o evolutie progresiva, prin care trec toti oamenii in schimbarea ciclica a epocii, poate omul sa devina canal sau receptor prin care curg energiile inalte ale Universului si care se manifesta in aparatul de gandire al omului sub ganduri, intuitie si inspiratie a adevarului.

b) Al doi-lea drum este scolirea si initierea, care se deosebeste de prima metoda doar prin faptul ca ea este adusa intr-o forma sistematica. Astfel de initieri si succesul lor final este doar o accelerare a evolutiei progresive. Drumul, care scurteaza cu mult drumul calatoriei evolutionare de-a lungul eoanelor, este astfel, cararea initierii, care duce spre Nirvna: In Glasul Linistii gasim pasajul urmator: Vad cararea. Ea incepe in mlastina si sfarseste in lumina glorioasa a Nirvna. Si acum vad si portile, devenind din ce in ce mai inguste, pe drumul greu si spinos spre Dhyna (recunoastere intelepciune). Acest drum este mentionat in toate lucrarile mistice: Isus spune: eu sunt drumul, adevarul si calea Lao-Tse: Tao; in Tao T King citim: Stai inaintea ei, si acolo nu este inceput Urmeaza-i, si acolo nu este sfarsit. Odihneste in vechiul Tao, Misca-te cu prezentul. Samburele lui Tao este sa stii despre inceputul din vechime. Krishna spune in Bhagavad Git (cantec divinitatii)): Calatoria pe aceasta carare, o tu cel care tii arcul, se intampla fara miscare. Pe acest drum, oriunde am vrea sa mergem, devenim noi insine aceasta tinta. Drumul direct spre adevar este drumul spre interior. Este vorba de inalta carare a devenirii proprie. In Glasul Linistii se spune: Nu poti pasi pe acesta carare, daca nu ai devenit tu insasi aceasta carare. Adevarata insemnatate si fiinta a cararii-Chela (=aspirant): cararea unui Chela este un proces de reinsufletire, el duce la reinsufletirea lui Chela. Chela insasi este drumul. G.d.P.: Un Chela este un om care se insufleteste singur. Un maestru este un om complet insufletit. Buddha este un maestru, a carei lumina spirituala ii lumineaza sufletul. Un Chela este un om, care prin vointa si incordare, gandire si daruinta pentru tot ceea ce exista -mic sau mare- incepe sa se insufleteasca singur. El se inalta pe cararea de Chela, in aceeasi masura in care se insufleteste, din ce in ce mai mult. Insufletirea treptata pana la desavarsire a unui Chela, pana devine Buddha: acesta este motivul evolutiei.G.d.P. a redat viziunea lui Buddha: Oh, adeptilor, nu lasati niciodata descurajarea sa patrunda in sufletele voastre! Vedeti suferinta in lume, vedeti nenorocirea, durerea si nestiinta, saracia si grijile, care apasa pe inima? Adeptilor, tuturor lucrurilor le este prevazut sa atinga stadiul de Buddha: pietrelor, plantelor, animalelor, tuturor atomilor din care sunt alcatuite, tuturor si fiecaruia, soare, luna si stele si planete- toate vor deveni in urmatoarele veacuri Buddha. Totul va deveni Buddha. Buddha este invatatorul unei carari vindecatoare, pe care a recunoscut-o in timpul iluminarii, carare care duce la judecata, intelegere si liniste spirituala, ne deschide poarta spre o invatatura inalta, spre iluminare si spre desavarsirea in Nirvna. Aceasta carare se mai numeste si cararea de mijloc (majjhima patipda): este vorba de acel drum, care sta intre doua extreme, si anume intre a se deda unei vieti decadente sau a uneia aschetice, care duce la desfigurarea proprie. In buddhism inseamana Mrga (sanscrita) cararea care duce in sus, cararea spre

eliberare, spre intelepciune si pace; (cuvantul este derivat de la radacina cuvantului mrg=a cauta, a aspira, a dobandi). Buddha a fost de asemeni un invatator, un conducator, un inspirant, care le-a dat mai departe oamenilor vremii lui vestea adevarului universal in cuvinte si idei potrivite vremii. El a purtat traditia esoterica mai departe, care se reinoieste din secol in secol si care le este data oamenilor mai departe intr-o perioada de lipsa spirituala. Fiecare din lungul sir al inteleptilor si vazatorilor, fiecare invatator al lumii aduce in schema sa noua de invatatura, aceleasi adevaruri fundamentale, care chiar daca sunt oferite intrun val nou, raman aceleasi adevaruri, pe care le-au dat si precedentii sai, fiecare in felul sau. In lungul sir al urmasilor a fost Shkyamuni, Gautama Buddha, un astfel de invatator al lumii, care le-a aratat oamenilor drumul, si anume drumul in opt (buddhismul exoteric) si Pramitas (buddhismul esoteric), care duce spre uniunea cu Parabrahm. Buddha a dat aceste invataturi spre a aduce vindecare in lume si eliberare pentru oameni, a adus un drum spre schimbarea necesara interioara, o adevarata reforma in structura spirituala, intelectuala si psihica a omului. Diferitele denumiri ale lui Buddha, nascut in perioada echinoxului de primavara la luna plina, in anul 643 i.a. de Chr., intr-un oras din nordul Indiei din regiunea muntilor Himlaya: (sanscrita) Buddha: inseamna cel trezit sau cel iluminat. Un Buddha este un om, care este in toate partile sau treptele constitutiei sale inseptite, complet treaz/destept si activ, fiind astfel o fiinta umana desavarsita si pe deplin dezvoltata. Shkyamuni: cel intelept din neamul Shkyamunilor (numele de familie al lui Buddha). Gautama: prenumele lui Buddha, inseamna cel mai inalt pe pamant Siddhrta: este numit cel care si-a atins scopul Tathgata: unul din numele lui Buddha, care este foarte des intalnit in scripturile buddhistice, inseamna care a mers pana acolo, ceea ce ne indica, ca cel care a plecat a atins celalalt mal; el a traversat oceanul furtunos al vietii umane materiale, adica lumea fenomenelor existentei sau Mya, cu alte cuvinte marea egoismului si a atins celalalt mal al vietii, adica viata spirituala. Prin aceasta a devenit Tathgata unul cu divinitatea sa. Tatal sau a fost Shuddhodana: apa pura; mama sa Mya iluzie sau Myadevi zeita iluziei; sotia sa Yashodhar vasul minunatiei sau al splendorii. Kapilavastru:locul nasterii lui Buddha: cel auriu/galben locuinta/cel esential, un nume esoteric pentru Soare. 4. Cele patru adevaruri alese: -adevarul ales despre intristare si suferinta -adevarul ales despre cauza intristarii si suferintei -adevarul ales despre incetarea intristarii si suferintei -adevarul ales despre cararea care duce spre aceasta incetare. Aceste patru adevaruri pot fi astfel interpretate:

1) Suferinta si intristarea exista in toate fiintele manifestate. Intreaga viata este legata de suferinta. 2) Exista o cauza pentru prezenta suferinta si intristare. Cauza acestei suferinte este setea de viata, deoarece nu exista stiinta. 3) Exista un drum, de a elimina cauza prezentei suferinte si intristare. La eliberarea de suferinta ne duce doar invingerea/depasirea acestei sete izvorata din lipsa de stiinta. 4) Exista o carare, iar daca ii urmam, se va stinge cauza suferintei si intristarii prezente. Aceasta carare consta intr-o continua schimbare spre imbunatatire a factorilor constiintei noastre. Exista opt asemenea factori si ei alcatuiesc cararea pretioasa in opt, care se bazeaza pe cele patru adevaruri fundamentale. Drumul spre aceasta invingere/depasire si eliberare este cararea pretioasa in opt. 4.1. Suferinta (duhkha) si cauza suferintei: Fiecare din noi a facut cunostinta cu suferinta. De multe ori actionam impotriva legii universale a harmoniei si a iubirii, si culegem astfel ceea ce numim noi Karma rea. Nestiinta (avidy), ca necunoastere a legii universale a harmoniei si iubirii, este prima cauza a suferintei. Aceasta este radacina procesului sinistru, care a fost la randul sau concret produs printr-o Karma precedenta. Suferinta izvoraste prin incalcarea legilor, spre a cunoaste legea. Setea de viata (trishn) apare ca o consecinta indepartata G.d.P.: Noi trebuie sa recunoastem ca induiosarea senzuala duce la nastere, adica la existenta fizica (bhava). Nasterea si existenta fizica au la randul lor ca urmare suferinta batranetii si a mortii: in acest fel ia fiinta roata existentei sau roata vietii (samsrachakra). Invatatura despre cauzalitatea luarii fiintei explica astfel lantul cauzal intre nestiinta si existenta fizica, si ne indreapta spre iesirea din ciclul existentei cu legaturile sale intortochiate: meditatorul se intreaba de caracterul cauzei batranetii si a mortii si este indrumat prin aceasta spre nastere. Nestiinta, care apare ca una din primele cauze ale legaturii la roata suferintei, contine astfel si nestiinta adevarului suferintei, si a tot ceea ce contine. Nestiinta se poate inlatura doar printr-o stiinta corespunzatoare, dupa cum ne arata invatatura lui Buddha, care poate fi folosita pentru o actiune corespunzatoare in concordanta cu legea universala-. Aceasta stiinta nu lasa de la inceput loc unor actiuni gresite, care au urmari karmice si care duc la o noua experienta-dureroasa, daca nu in aceasta incarnatie atunci in urmatoarea sau urmatoarea. Prin gandirea, cuvintele, actiunile si obisnuintele noastre, adica prin intregul nostru caracter, prin felul in care ne cream incarnarea, putem sa ne controlam soarta/destinul. Forta prin opozitie: cealalta parte (congregatia fratilor din umbra) vrea sa tina omul captiv in lanturile nestiintei, astfel incat sa nu paseasca mai departe spre indepartarea setei si pentru a lua calea eliberarii. In ziua de astazi este distrasa omenirea prin metode tot mai fine (electronice, aparatele audio etc.); citat Neil Postman (un om de stiinta a comunicatiei, nordamerican): Oamenii nu sufera pentru ca rad in loc sa gandeasca, ci pentru faptul ca nu stiu de ce rad si de ce au incetat sa gandeasca El a scos la iveala un adevar esential: omul civilizatiei noastre a incetat sa gandeasca. Prin aceasta este mult mai usor de manipulat de cealalta parte. 4.2. Inlaturarea suferintei si cararea in opt:

Fiecare din noi a tanjit dupa eliberarea din suferinta. Ca urmare a incontinuitatii si a naturii iluzorice a tuturor fiintelor si lucrurilor, sunt tuturor fiintelor care traiesc in aceasta lume iluzorica sau Mya, -suferinta si grijile innascute. Infrangerea iluziei sau a lumii senzitive are ca precedent eliberarea si mantuirea. Exista un drum dupa cea de-a treia propozitie a suferintei-, care face, ca toata aceasta suferinta, durere si intreaga iluzie individuala sa inceteze.Acesta este cararea pretioasa in opt, care este deseori privita ca una din quintesentele invataturii lui Buddha. Invatatura celor patru adevaruri alese sta astfel la varful acestei carari. Repetat este intitulat Buddha in textele buddhistice ca mare doctorsau rege al medicinei: invatatura sa este medicina, care ne vindeca de boala inlantuirii (de viata fizica) si a lacomiei, care stau in stransa legatura cu nestiinta. Impartirea in patru a suferintei este constituita dupa schema medicala a diagnosticii, dupa cum era cunoscuta ea in vechea Indie: pornind de la boala (suferinta) intreaba aceasta schema de cauza acesteia (a suferintei), apoi de inlaturarea ei si in sfarsit de mijlocul de remediu care duce la inlaturarea acesteia; cararea in opt este de astfel cararea vindecarii. Buddha este doctorul sufletului, care ne arata drumul spre impasibilitate/obiectivitate, spre pace interioara, spre recunoastere adevarata -spre Nirvna. 5. Cararea pretioasa in opt: 5.1. Impartirea in opt: Vrem sa ne indreptam fiecarei trepte a cararii buddhistice de vindecare: 1. Credinta dreapta: Recunoasterea dreptatii celor patru adevaruri precedente. 2. Vointa dreapta: Scopul care vrem sa il atingem, sa il avem clar in sinea noastra si sa il tinem strans cu putere de deosebire. 3. Vorba dreapta: Cuvinte drepte sau vorba condusa si stapanire de sine, totdeauna si peste tot. 4. Activitate dreapta: Activitate condusa si stapanire de sine, totdeauna si peste tot 5. Viata dreapta: Mijloace potrivite si respectabile a castigarii existentei. 6. Aspiratie dreapta: O vointa de neinvins de a atinge scopul dinaintea noastra. 7. Atentie dreapta: Un intelect maleabil, intotdeauna deschis spre un adevar mai mare si doritor de a invata; cultivarea unei bune si puternice memorii. 8. Meditatie dreapta: O putere de perceptie spirituala si neinvaluita, legata de mare atentie in gandire; pentru ca acesta este tonul de baza al punctelor precedente, adica, cu alte cuvinte, meditatie dreapta cu un spirit linistit, pentru ca prin aceasta sa poata patrunde intelepciunea. Invataturile lui Buddha au scopul de a-l scoate pe ascultatorul sau invatacelul din constiinta sa de zi cu zi spre a trezi in el aceasta schimbare sufleteasca.

5.2. Impartirea in cinci: Scopul este eliberarea din ciclul reincarnarilor (samsra). Cele cinci stadii primare ale cararii spre eliberare si mantuire sunt: Credinta in invatatura lui Buddha (shradd), Comportament drept si etic (shla), Meditatia (dhyna), Recunoasterea de sine (Atma-vidy) si eliberarea (moksha). 5.2.1 Credinta in invatatura lui Buddha (shradd): Treapta dintai treapta credintei drepte, careia ii urmeaza celelalte trepte, este treapta de baza, deoarece convingerea in invatatura lui Buddha in cele patru adevaruri- este o conditie principala pentru a pasi pe calea vindecarii; experienta suferintei insasi ne conduce spre credinta in vestirea lui Buddha. In invatatura suferintei a lui Buddha poate fi foarte bine deslusit gandul constiintei, ca noi insine ne putem elibera din acest circuit. Doar credinta izvorata din experienta proprie a suferintei, face posibila pasirea cararii, care duce la eliberare. Credinta si simtul moral, etic care i se alatura sunt elementele de baza importante pentru omul normal: aici isi au locul conditiile pentru drumul care urmeaza. 5.2.2 Comportamentul corespunzator: Comportamentul moral corespunzator alcatuieste cea de-a doua treapta a caii spre eliberare: ea cuprinde componentele 2 pana la 7 ale formulei buddhistice. Cel care vrea sa se sustraga vietii lumesti trebuie sa faca urmatorii pasi spre a trece de la credinta la recunoastere. Pe langa un comportament etic se cere si o anumita forta intelectuala. De aceasta se leaga vointa activitatii a vietii de pana acum, spre a putea patrunde o schimbare a felului de viata. Aceasta este mai important pentru invatacel sau tarziul calugar, decat pentru omul normal. Pentru aceasta a dat Buddha diferite legi/porunci, ca de ex. : a) Sa nu faci rau fiintelor vii (cunoscut si in brahmanism); respectarea si compasiune fata de toate fiintele (Karun), iubire inconjuratoare (maitr). b) Sa nu furi si sa nu tanjesti bunul altuia; Aceasta lege implica si o lege pentru omul normal si anume daruinta (dna), una din cele mai apreciate calitati. c) Legea castitatii (ca si in hinduism); aici se face o diferenta intre omul de rand si partizanii societatii: de la cei dintai se cere o evitare a divortului si o castitate in general, de la cei din urma insa se cere o schimbare sfanta, care conditioneaza o conduita de viata fizica si spirituala curata. d) Legea adevarului (satya) se refera mai ales la vorbire; de aceasta se leaga o atentie deosebita; de a se evita nu numai neadevaruri ci si vorbe negandite; retragerea in vorbire ii este data mare atentie, adica tacere nobila. Tacerea apartine calitatilor pe care le are un om sau pe care poate sa si le asume; Buddha insasi este expus ca un maestru al tacerii. e) Evitarea bauturilor euforice (aceasta nu este valabil numai pentru calugari); alcoolul impiedica concentratia si stapanirea corecta precum si meditatia, tulbura constiinta. Cumpatarea trebuie sa o pastram pana si in somn. f) Interzicerea, evitarea oricarei activitati banoase, imprastiere sau viciul castigului. Prin aceasta ne eliberam de griji si nu tulburam mintea (jocuri de noroc, loto, bursa).

Toate aceste legi/porunci alcatuiesc un drum, care duce la o dezlegare (eliberare) interioara de lume. Omul trebuie sa castige lupta impotriva armatei lui Mra, impotriva dusmanilor interiori, impotriva poftelor (nestapanite). Tinerea morala in frau numita mai sus este treapta necesara inainte de a ne porni pe drumul meditatiei.

5.2.3. Meditatia (dhyna): Drumul in opt duce la recunoastere prin infranare si meditatie (adancire de sine). Cand suntem liberi de pofte, putem sa ne concentram. Printre altele prin meditare atinge cel ce mediteaza o izolare de toate poftele, dorintele. Drumul care trebuie pasit, si care duce la cea mai inalta treapta a recunoasterii si cu aceasta si la privirea interioara a caracterului suferind al existentei, este un drum de meditatie si nu de rationalitate filozofica. Meditatia nu inseamna numi concentratie ci si o putere spirituala, care a izvorat dintr-o obisnuinta de viata infranata. Tabloul cu tinerea in frau a cailor de un carmar priceput, privit ca metafora (ca si Arjuna in Bhagavad-Gt) pentru infranarea mintii prin meditatie, ne face vizibil castigul posibil al unor recunoasteri si puteri inalte. Infranarea mintii este o conditie neaparata a concentrarii spirituale. Pe urmatoarea trepta a adancirii interioare dispare si sentimentul placerii sufletesti: Spiritul este insemnat prin calm (virga): in Glasul linistii si in Bhagavad-Gt : nici bucurie sau tristete pentru sine. Prin meditatie se depasesc toate emotiile si senzatiile de dorinta si suferinta, atingand astfel lipsa de bucurie/noroc si de suferinta, adica virga. Dceasta desprindere duce la eliberare. Spiritul pe deplin linistit duce mai tarziu spre uniunea cu sufletul divin. Treptelor diferite ale meditatiei le corespund trepte tot mai inalte ale constiintei. Meditatia se leaga strans cu alegoria copacului-Prijta, si anume infloriri sale: deschiderea treptata a florilor interpreteaza diferitele trepte ale meditatiei sau ale constiintei. Si zeii stau in legatura stransa cu meditatia, prin adancire poate omul sa ingrijeasca legatura sa cu divinitatea, de aceea si exprimarea a sta de vorba cu zeii. Dhyni-Chohani sunt domnii meditatiei, Dhyn-Chohan inseamna domn al meditatiei si este derivat de la cuvantul sanscrit Dhyna- meditatie si Chohan-din cuvantul tibetan pentru domn. Dhyna meditatie sau adancire spirituala. In adevarata Dhyna sunt inima si mintea scaldate in cunostinta curata si in iluminare; ele sunt asfel libere de atractiile josnice si inselatoare ale lumii. Sunt portile Dhynei a carei porti aurite, o data deschise, il duc pe Naljor (intelept) in imparatia existentei perene si a observarii reinnoite a acesteia. Aksha (neutru) este substanta spatiului dintai, de o natura neatins de fina, deasupra simturilor noastre, spirituala, el patrunde totul si toate. El este purtatorul gandului dumnezeiesc. Aksha este mediatorul gandurilor inalte ale oamenilor, mediatorul prin care pot sa intre oamenii in legatura cu divinitatea. Aksha, numit si electricitate oculta, este folosit in orice activitate sau exercitiu magic sau spiritual. Mahtma au numit Aksha tabla de scris a gandirii a hierarhiei Dhyni-Chohanilor precum si a fiecarui ego spiritual (in timp ce lumina astrala alcatuieste tabla de scris a gandirii a pamantului si a oamenilor pe pamant). (Sanskrit-Deutsches Glossar de Judith Tyberg). Etimologic inseamna Meditatia : a fi in mijlocul propriu (din latina mediummijoc). Iubirea fata de toate fiintele are cea mai stransa legatura cu zeii ceruluiBrahm; astfel ajungem cel mai bine in contact cu ei. In Glasul linistii putem sa citim

urmatoarele: Indurarea nu este o calitate: ea este legea legilor harmoniei eterne, Alayas insasi, o intelepciune generala si fara capat, lumina dreptului peren si a dreptatii tuturor lucrurilor, legea iubirii vesnice. In arta buddhistica este redat Buddha, care este partas al linistii Nirvna, persistent intr-o liniste mareata. Mra incearca de fiecare data sa il impiedice pe Buddha sa mediteze; el il insoteste intreaga viata. Meditatia ii foloseste insa ca si cetate de aparare impotriva atacurilor lui Mra. Mra este imparatul simturilor si al mortii; exista o legatura interioara ale acestor doua parti ale lui Mra: Simtul sau setea de viata si de moarte (reincarnare) amandoua se leaga strans una de alta. Drumul mantuitor duce spre invingerea lumii simturilor si cu aceasta si a domniei lui Mra. Mra inseamna in sanscrita nimicitorul, ceea ce distruge sufletul (derivat de la radacina cuvantului mri: a muri), deci ceea ce provoaca moartea; Mra este personificarea ispitelor care vin asupra omului ca un rezultat al propriei slabiciuni si a faptelor si gandurilor sale rele. El s-a lasat dus de-a lungur acestor vieti indelungate, in acele ispite josnice (care construiesc obisnuintele rele), lucru care face posibila moartea sufletului sau tiumful lui Mra. Ceata de lupta a lui Mra, care ne impiedica pe drum, sunt propriile noastre creatii, care revin la noi in ritmul lor ciclic. Ele sunt ca furiile Greciei antice, care prin aspiratia dreapta si prin cucerintele Neophytului, au putut sa fie transformate in eumenide. Legenda mystica spune ca, Buddha, pe cand sedea el sub copacul-Bodhi, a fost atacat de cetele lui Mra, care incercau sa il impiedice in nazuinta sa inalta; si totusi prin curatenia sufletului sau si prin indurarea sa s-au transformat fiintele rauvoitoare in flori de lotus de cinci culori. In Glasul Linistii este redat imparatul Mra cu o coroana, pe care se afla o piatra pretioasa de o asemenea stralucire incat, cel care isi ridica privirea este orbit: aceasta stralucire reprezinta ispita fermecata, care este folosita spre asuprirea diferitelor naturi. Prin meditatie sunt taiate catusele, care il tin pe aspirant legat de viata simturilor. Eliberarea de corpul material, si construirea unui corp spiritual este piatra de temelie pentru dezvoltarea puterilor spirituale (siddhis). Buddha le-a interzis calugarilor sa prezinte pubicului puterile spirituale si aptitudinile supranaturalerezultate din acestea, spre a evita o profanare a acestora. Exemplu al astfel de aptitudini: Vederea cereasca clarvazator, auzul ceresc, amintirea vietilor precedente, posibilitatea de a privi in inima si in gandurile altora, privirea clara a legaturilor karmice, care duc la o incarnare buna sau rea; Dar Siddhis, nu sunt si nu vor fi niciodata scopul, ci doar o aparite si un mijloc, care se regleaza pe drumul spre atingerea scopului dupa invatatura lui Buddha. H.P.B. scrie in carte sa Glasul Linistii: Exista doua feluri de Siddhis. O grupa cuprinde energiile de jos, aspre, fizice si mentale; cealalta da mare atentie antrenamentului puterilor spirituale In Bhagavad-Gt se adreseaza Krishna lui Arjuna astfel: Cel care este ocupat cu practicarea de Yoga, cel care si-a invins simturile si cel care isi concentreaza gandurile pe mine, acestui yogi ii stau toate Siddhis la dispozitie 5.2.4. Recunoasterea de sine (Atma-vidy): Meditatia ne duce intotdeauna la o judecata dreapta si la trepte mai inalte ale constiintei si in final la recunoasterea de sine. Acesta insa doar pentru cei, care s-au eliberat de toate patimile, inchipuirilor senzuale si a tuturor amagirilor. Recunoasterea,

pe care a dobandit-o Budddha sub copacul-bodhi, si spre care vrea sa ne inrepte el prin invatatura sa, este rezultatul meditatiei: este iluminatie adica recunoasterea de sine. La aceasta cuvantul Maestrului (Pfad 03/04.01): Nu putem sa pasim cu suflet curat in acea lumina inainte de a invata sa ne concentram; deoarece concentrarea este o putere in sine si sta mai presus decat principiul gandirii. In lumea obiectiva nu este de gasit, pentru ca ea nu se afla acolo. In India copacul iluminarii (-boddhi) sau copacul intelepciunii- copacul sfant de smochine, simbolizeaza sursa de intelepciune, pe care o poate dobandi un om care mediteaza la divinitatea interioara. Recunoasterea de sine se petrece treptat: Ea incepe cu cunoasterea celor patru legi ale suferintei, adica cele patru adevaruri alese si ne duce spre iesirea finala din ciclul reincarnarilor (samsra-chakra). Mai intai urmeaza recunoasterea ca necunoasterea marii legi, precum si firea trecatoare a existentei materiale si lipsa de fiinta a personalitatii, care este subliniata in scripturile buddhistice, toate acestea duc la experiente pline de suferinta. Omul trebuie de aceea sa se elibereze de slabiciunile lumesti a poftelor: doar cel care este liber de lucruri si de sinea sa interioara, este eliberat si de suferinta. Constiinta posibilei eliberari de suferinta lumeasca nu se mai leaga prin aceasta de bucurii si forme/persoane lumesti, care sunt trecatoare si de aceea dureroase. Drumul spre aceasta libertate interioara este cararea in opt, la al carei sfarsit sta completa distrugere a prinsorii. Drumul de recunoastere buddhistic ne indreapta de aceea spre eliberarea din roata vietii. Prin aceste recunoasteri ajumgem la recunoasterea de sine. Recunoasterea de sine in sanscrita Atma-Vidy este cunoasterea de sine sau stiinta despre Atman adica despre fiinta divina in fiecare om. Este intradevar intelepciune universala. Astfel recunoaste omul putin cate putin, ca el -impreuna cu toate fiintele care traiesc reprezinta o manifestare a vietii universale, si de aceea el, ca parte integrala a acestei fiinte universale, detine o scanteie a acelei flacari divine, care intrepatrunde totul. Fiecare om poarta in sinea sa impulsul de a se inalta la firea/sinea sa inalta si mai mult decat aceasta sa devina una cu divinitatea sa interioara. Atma varful constitutiei noastre omenesti, ne leaga cu Universul, deoarece acest varf inalt si totodata samburele nostru intern se inalta pana in nemarginire, unde este ancorat. Acest miez intern ne leaga astfel cu sinea universala, da chiar Pramtman, inima universului, care exista in tot si toate si traieste peste tot. Ceea ce trebuie sa faca omul este, sa recunoasca identitatea sa cu dumnezeimea. Cu trezirea acestei constiinte primeste viata noastra de zi cu zi un complet alt scop decat cel al amagirii sufletului, trairea poftelor vietii sau detinerea unor lucruri materiale: adevaratul scop al vietii noastre este recunoasteea existentei divine in noi si de aceasta conditionata constiinta a nemuririi noastre. Recunoasterea de sine este ultimul scop al existentei omenesti. Cand am inteles acest lucru, vom gasi, ca stam intr-o stransa legatura cu celelalte fiinte pe pamant, vom recunoaste uniunea si unitatea tuturor lucrurilor: tu esti unul cu fiinta lumii In concluzie: spiritul divin trezit spre recunoasterea de sine in om, recunoaste incetul cu incetul fiinta sa spirituala. Prin trezirea acestor recunoasteri interioare ajunge omul deasupra spatiului teoriei si este invatat prin experienta proprie. Urmatorul text despre recunoasterea de sine semant de H.P.B. in Lucifer, Oct. 1887 recapituleaza etapele principale care ne duc la recuoasterea de sine:

Spre a dobandi recunoasterea de sine, este nevoie, sa devenim pe deplin constienti de necunoasterea noastra si sa simtem cu fiecare fibra a inimii oastre, ca ne inselam neincetat singuri. In al doilea rand este nevoie de o convingere si mai adanca, ca o asemenea recunoastere- o stiinta asa de intuitiva si sigura- poate fi dobandita prin incordare. A trei-a si cea mai importanta este o hotarare de neinvins, de a dobandi aceasta recunoastere si de a o privi in fata. O asemenea recunoastere de sine nu poate fi dobandita prin ceea ce denumesc oamenii in general cu analiza proprie. Nu se va dobandi prin gandire sau printr-o munca mintala: deoarece ea este trezirea constiintei naturii divine in om. A dobandi acesta recunoastere este un lucru mai inalt dacat sa detii puterea asupra fiintelor elementale sau citirea viitorului. Progresul in recunoasterea de sine sta in stransa legatura cu progresul iubirii atotcuprinzatoare (maitr). Un gand buddhistic de seama este cel, ca elibararea spirituala poate fi atinsa prin sentimentul pozitiv al iubirii si al indurarii/milei (karun) fata de toate fiintele. Aceasta este puterea care ne poarta, care il face pe un Buddha in devenire sa ia un corp omenesc. Buddha viitorului poarta numele de Maitreya cel plin de dragoste. Iubirea celorlalte fiinte ne duce spre scopul cel mai inalt. In Glasul Linistii se spune: Recunoasterea de sine este copilul actiunilor de iubire. 5.2.5 Cea de-a cincea treapta a cararii este eliberarea (moksha sau mukti): Scopul recunoasterii de sine nu sta in sinea sa ci in faptul ca ea ne duce spre eliberare.Este o stiinta a lantului cauzalitatii, adica a ciclului reincarnarii (samsra) si a eliberarii din samsra. Pentru Buddha reprezinta samsra o realitate cosmica, care trebuie depasita. Drumul spre eliberare duce prin dizolvarea lacomiei si distrugerea nestiintei si a erorii (apoi urmeaza distrugerea propriei Karma si poftei de viata), prin meditatie si prin recunoasterea de sine. Prin nastere se ajunge la suferinta; din suferinta urmeaza credinta; din credinta urmeaza insufletirea; din insufletire urmeaza bucurie; din bucurie urmeaza liniste interioara; din linistea interioara urmeaza placerea sufleteasca; din beatitudine urmeaza adancirea; din adancire urmeaza lipsa de patima; din lipsa de patima urmeaza eliberarea. Eliberarea de orice dorinta/patima duce la eliberarea din suferinta fizica si psihica, la o eliberare a inimii, adica, o eliberare de toate catusele, care leaga inima de senzualitate, la existenta lumeasca, este o indepartare a legaturilor inlantuite la lume. Cand se petrece aceasta, devine omul liber, el este un maestru al vietii (jvanmukta). Nirvna este o stare, in care suferinta gaseste capat, adica o stare de vindecare. Ea este doar acelora permisa, care isi dau neincetat si neclintiti silinta de a atinge intregimea- prin propria incordare. Incordarea apartine planului vietii. Legea vrea ca omul sa se schimbe si sa creasca incontinuu. Scopul vietii este crestere pana la intregire. La aceasta apartine o aspiratie, spre a cuceri scopul sfant. Katherine Tingley (Cf Obisnuinte) scrie: Taina vietii omenesti in intregimea sa este incordarea manuita de sine. Eliberarea nu este lipsa de constientitate, ci un stadiu de cea mai inalta constiinta; In apus a fost insemnatatea Nirvnei deformata: sfarsitul vietii constiente a fiecarei fiinte inseamna nimicire completa, cand acea fiinta a atins gradul de crestere interioara, spre

a intra in stadiul de Nirvna; ei au plecat de la intelesul etimologic a Nirvna (nir=sfarsit sau drum; vna:suflat; adica ultima suflare -stingere). Dar ce este ceea ce se stinge, ce are ultima suflare? Nici decum puterea spirituala intregita, care readuce fiinta compusa intr-un sir sistematic in existenta, ci samsra sau compozita, care rezulta din Karma fiecarui individuum, adica sunt produse de el insasi. Toate partile josnice si rele ale omului trebuiesc eliminate, pentru ca, Karman, care a produs aceste legaturi iluzorice, sa poata fi convins sa inceteze. Aceasta imprastiere disparitie, se refera doar la principiile de jos in om. Dar legaturi noi, alese, care sunt mai departe unite cu esenta buddhistica a fiintei, acea putere spirituala care este buddha interior, acestea vor exista mai departe; ele vor trai mai departe pe un plan propriu inalt, deoarece nu mai sunt carmuite de valurile lumii My, iluziei, a variabilelor legaturi structurale lumesti. Fiinta devenita Buddha, ca urmare a eliberarii sale de valurile imprejuratoare, a atins astfel stadiul sau gradul in care ea trece din variabila existenta a manifestarii, intr-o realitate cosmica continua. Nirvna este un stadiu de inalta bucurie sufleteasca, si o constienta absoluta, lipsita de granite, un stadiu de inflorire in existenta curata cosmica, si reprezinta un destin, o vocatie minunata a celuia, care a acumulat cunostinta supraomeneasca, curatenie si iluminatie spirituala. Este intradevar o patrundere personal-individuala sau o uniune cu sinea inalta. Intrega parte de jos a persoanei respective (se refera aici la principii) a devenit pe deplin impersonala, adica personalitatea a imbracat haina impersonalitatii. Nirvna este de asemeni stadiul, in care se afla fiintele monadice in perioada dintre doua Manvantara mai mici sau Runda a unui lant planetar; si in grad mai inalt intre fiecare perioada de sapte Runzi sau ziua Brahm si urmatoarea zi sau noua Kalpa a unui lant planetar. 6. Renuntarea la stadiul de Nirvna: Atingerea acestui stadiu nu interzice o alta viata in aceasta lume: unii renunta la acest stadiu, Nirvna, spre a-i ajuta omenirii sa se elibereze. Buddha insasi a dat exemplu dedicandu-se insasi acestui scop inaltator. Nirvna, chiar daca ea reprezinta ultima granita a implinirii, care poate fi atinsa de o fiinta omeneasca, sta in observatiile misticilor mai jos decat stadiul de Bodhisattva, deoarece, cel din urma ramane in fata usii Nirvnei privind minunatia nemasurata, pacea si linistea ei, si ia seama, dar isi lasa constiinta in lumea omeneasca, spre a-si inchina puterile si aptitudinile sale in folosul a tot ceea ce traieste. Despre un Pratyeka-Buddha (cel care intra in Nirvna) putem spune, ca el actioneaza indirect prin manuire la distanta ajutand astfel lumii, pe o cale indirecta, generala; Boddhisattva insa actioneaza pe o cale directa clar definita, prin vointa sa in faptuirile atat pentru lume cat si pentru fiecare in parte. Un Boddhisattva mai are o incarnare la dispozitie, spre a deveni Buddha. El este idealul buddhismului esoteric si al Societatii Teozofice, este numit si cel de trei ori inaltatul Invatatura Pratyeka-Buddha sau dobandirea eliberarii de sine, cu alte cuvinte dobandirea de Nirvna este scopul Hnayna, in timp ce scopul scolii Mahyna este Buddha-indurarii, adica renuntarea proprie pentru a salva omenirea. Ea este marea invatatura-Bodhisattva, care pune cele mai mari conditii inimii omenestii: renuntarea la binemeritata Nirvna, spre a sta in folosul inimilor luptatoare pe pamant si pentru a le ilumina. Cararea (in opt) se desprinde la un moment dat in doua devenind de doua feluri (cum se spune in Glasul Linistii): Prima carare este cea a unui Pratyeka-

Buddha, fiind astfel numita cararea eliberarii (eliberarii proprie); a doua carare este cea a unui Nirmnakya (sau Boddhisattva), adica a eliberatorului omenirii (ei se lupta pentru eliberarea oamenilor), si a fost numita cararea suferintei sau cararea renuntarii. In Glasul Linistii sta scris: Drumul este unul, o invatacel, dar la sfrsit de doua feluri. Esalonarea sa este marcata cu patru si sapte porti. Un sfarit este atingerea acum a beatitidinii, celalalt sfarsit este intarziata beatitidine. Amandoua sunt rasplata meritului. Tu poti sa alegi. Acel drum se imparte in doua, cel deschis si cel tainic. Unul duce la implinirea scopului, celalalt la jertfirea de sine. Cand este jertfita dainuintei schimbarea, acesta sa fie castigul tau; stropul se intoarce de unde a venit. Drumul deschis duce spre pasul neschimbarii, Nirvna, stadiului glorios a existentei absolute, a beatitudinii, care nu poate fi cuprins in gandurile omenesti. Acest este prima carare, cararea eliberarii. Dar a doua este cararea renuntarii, si este de aceea numita cararea suferintei. Aceasta carare ascunsa il duce pe Arhan spre dureri spirituale de nedescris, dureri pentru mortii spirituali si neputinta indurare pentru cei legati de intunecimea karmica, fructul lui Karma, care nu are voie sa ii aduca pe intelepti la tacere. Pentru ca sta scris: invata sa ocolesti cauzele, dar urmarilor, chiar si celor mai putin resimtite valuri, precum si a valurilor mari, trebuie sa le lasi calea libera. Drumul deschis te va duce acolo, o data ajuns la tinta, sa pui jos corpul de Bodhisattwa si sa intri in stadiul de trei ori sfintitul Dharmakya, care este uitarea pentru toteauna a lumii si a oamenilor. Drumul ascuns duce si la beatitudinea de Paranirvna , dar doar la sfarsitul nenumaratelor Kalpas; dupa ce se va pierde si recastiga Nirvna, din neincetata iubire si indurare pentru lumea muritorului orbit. Cel care devine un Pratyka-Buddha, nu se apleaca in fata nimanui inafara de el insasi. Un Bodhisattwa, care a castigat batalia, care tine castigul in mana sa si totusi, miscat de miluinta divina, spune: Pentru binele altora renunt eu la aceasta rasplata mareata. El infaptuieste lucrarea marii renuntari. El este un mantuitor al lumii. Iata! La capatul indepartat este scopul binecuvantarii si drumul lung al suferintei. Tu care te indrepti spre intunecime, pentru eoanele ce vin, ai libera alegere! Tu ai fost pus in tema: Alege drumul tau.