Jiddu Krishnamurti - Observarea fără evaluare

În relaţie, observatorul este imaginea care observă o imagine pe care el a creat-o despre
un altul.
Deci relaţia dintre observator şi observat nu este cu adevărat o relaţie.
Atunci când observatorul nu are nicio imagine, atunci observatorul nu este diferit de ceea
ce observă.
Observatorul este “ceea ce este” nu observatorul priveşte “ ceea ce este”.
Nu există nicio alegere în acest sens.   

J. Krishnamurti invita intelocutorul sa isi puna intrebari. Asta face mai intai. Il ghideaza catre o
cale spre rezlovarea problemei cu ajutorul intrebarilor. El nu da raspunsuri. Invita pe cel care le
doreste sa isi puna intrebari. Si mai ales invata cum sa iti pui corect intrebarile. De multe ori nu
avem raspunsuri pentru ca nu punem corect intrebarile, si aici intra si cazurile in care punem
intrebari care nu ne intereseaza de fapt, sau din simpla curiozitate, fara seriozitatea de rigoare
ceruta pentru a descoperi raspunsul.
Ideea este asa: stii ce e constructiv sau distructiv pentru tine? Stii ce e dorinta? E ea distructiva sau
constructiva?
Stii raspunsurile? Daca nu le stii atunci cum le afli? - raspuns: prin observare

Bhagavan Sri Ramana Maharshi

– Cine sunt Eu?
   Nu sunt piele, carne, sange, nervi, grasime, vene, oase. Nu sunt sunet, atingere, culoare, gust,
miros. Nu sunt vorbire, miscare, prindere, eliminare si placere. Nu sunt mintea care gandeste, nici
nestiinta.

   – Daca nu sunt nimic din toate acestea, atunci cine sunt Eu?
   Constienta, aceasta sunt Eu.

   – Care e natura acestei Constiente?

   Natura Constientei este Existenta – Constiinta – Beatitudine.

   – Cand se va atinge realizarea Sinelui?

   Atunci cand lumea (ceea-ce-se-vede) va fi inlaturata, se va ajunge la realizarea Sinelui (cel-ce-
vede)!
 Cine sunt Eu? (Nan Yar?)
Invataturile lui Bhagavan Sri Ramana Maharshi
INTRODUCERE
“Cine sunt eu?” este titlul dat unui set de intrebari si raspunsuri in legatura cu
Interogarea Sinelui. Intrebarile i-au fost puse lui Bhagavan Sri Ramana Maharshi de
catre Sri M. Sivaprakasam Pillai in jurul anului 1902. Sri Pillai, absolvent al facultatii de
filosofie era angajat in acea perioada la departamentul de taxe si impozite ale
colectoratului South Arcot. In timpul vizitei sale la Tiruvannamalai, in anul 1902, in
interes de serviciu, acesta a vers la pestera Virupaksha pe dealul Arunachala, unde si-a
intalnit Maestrul. El i-a cerut acestuia ghidare spirituala si raspunsuri la intrebarile
legate de Interogarea Sinelui. Cum Bhagavan nu vorbea in acea perioada si nu din
cauza unor juraminte facute ci pentru ca nu era inclinat sa vorbeasca, el a raspuns la
intrebari prin gesturi iar atunci cand acestea nu erau intelese, in scris.
Sri Sivaprakasam Pillai a inregistrat 14 intrebari si raspunsuri. Acesta a fost primul text
publicat de catre Sri Pillai, in 1923, impreuna cu o culegere de poeme compuse chiar
de catre acesta, in legatura cu modul in care gratia lui Bhagavan a functionat in cazul
lui si i-a inlaturat dubiile, salvandu-l de la o criza existentiala. “Cine sunt eu?” a tot fost
republicata de atunci. Exista versiuni cu 30 de intrebari si raspunsuri si exista si cu 28.
Exista, de asemenea, o versiune publicata, in care nu sunt expuse intrebarile iar
invataturile sunt aranjate sub forma unui eseu. Traducerile din engleze sunt sub forma
de eseu. Versiunea prezenta este cea cu 28 de intrebari si raspunsuri. 
Impreuna cu Vicharasangraham (Interogarea Sinelui), Nan Yar (Cine sunt eu?)
reprezinta primul set de instructiuni cu cuvintele exacte ale Maestrului. Aceste doua
lucrari sunt singurele lucrari de tip proza atribuite lui Bhagavan. In mod definitiv, ele
creioneaza invatatura principala ce spune ca o cale directa spre eliberare este
Interogarea Sinelui. Modul particular in care trebuie facuta interogarea este foarte clar
exprimat in Nan Yar. Mintea este facuta din ganduri. Gandul “Eu” este primul care se
naste in minte. Atunci cand interogarea “Cine sunt eu?” este costant cautata, toate
celelalte ganduri sunt distruse si in final, gandul “Eu” dispare si el, lasand singur Sinele
Suprem nondual. Identificarea falsa a Sinelui cu fenomene cum ar fi mintea si corpul,
se termina si astfel apare iluminarea, Sakshatkara. Procesul interogarii, desigur, nu
este unul simplu. Pe masura ce interoghezi “Cine sunt eu?”, se vor naste alte ganduri;
insa, pe masura ce ele se nasc, ar trebui sa nu ne atasam de ele urmarindu-le ci din
contra, sa intrebam “Cui i se arata aceste ganduri?”. Pentru a face acest lucru, este
necesar sa fii extrem de vigilent. Interogand constant, ar trebui sa reusiti sa faceti
mintea sa stea in sursa ei, fara sa ii permiteti sa se plimbe si sa se piarda in gandurile
create de ea insasi. Toate celelalte discipline, precum controlul respiratiei si meditatia
asupra formelor lui Dumnezeu, ar trebui privite ca practici auxiliare. Ele sunt folositoare
intr-o anumita masura pentru ca ajuta mintea sa fie concentrata si calma.
Pentru mintea care are capacitatea de a se concentra, Interogarea Sinelui devine
oarecum usoara si in interogarea fara de sfarsit se distrug gandurile si Sinele se
Realizeaza – Realitatea Plenara in care nu exista nici macar gandul “Eu”, experienta pe
care o numim “Tacere”.
Aceasta, in esenta, este invatatura lui Bhagavan Sri Ramana Maharshi din Nan Yar
(Cine sunt eu?). 
University of Madras – June 30, 1982
 
Om Namo Bhagavathe Sri Ramanaya
Cine sunt Eu?
(Nan Yar?)
 
La fel cum toate fiintele vii isi doresc sa fie mereu fericite, fara tristete, ca in cazul
tuturor se poate observa iubirea suprema pentru sinele propriu, iar pentru ca fericirea
singura este cauza iubirii, pentru a ajunge la acea fericire, care este starea naturala a
fiecaruia si care este experimentata in stare de somn profund, atunci cand nu exista
minte, fiecare ar trebui sa isi cunoasca propriul sine. Pentru asta, calea cunoasterii,
interogarea sub forma “Cine sunt eu?”, este principala cale. 
1. Cine sunt Eu?
Corpul fizic ce este compus din 7 umori (dhatus), nu sunt Eu. Cele 5 organe cognitiv-
senzoriale legate de simtul vazului, auzului, atingerii, gustului si mirosului ce percep
obiectele lor respective prin imagini, sunet, atingere, culoare, gust si miros, nu sunt
Eu; cele 5 organe cognitiv-senzoriale legate de organele vorbirii, locomotiei, apucarii,
excretiei si procreatiei ce au functiile lor respective ca orbitul, miscrea, apucarea,
excretia si delectarea, nu sunt Eu; cele 5 vanturi vitale, prana etc… care indeplinesc
cele 5 functii ca respiratia etc… nu sunt Eu; chiar si mintea care gandeste nu sunt Eu;
nici ignoranta cu care este impregnata impresia reziduala a obiectelor si in care nu sunt
obiecte si nici functiuni, nu sunt Eu.

2. Daca Eu nu sunt toate acestea, atunci cine sunt Eu?

Dupa negarea tuturor celor mai sus mentionate ca “nefiind asta”, “nefiind asta”, acea
Prezenta ce ramane singura – asta sunt Eu.

3. Care este natura Prezentei?

Natura Prezentei este existenta – constiinta – extaz.

4. Cand are loc Realizarea Sinelui?

Atunci cand lumea care este ceea-ce-se-vede a fost inlaturata. Atunci se va realiza
Sinele care este cel ce observa.

5. Va exista o realizare a Sinelui chiar daca lumea este acolo (crezand ca este
reala)?
Nu, nu va fi.

6. De ce?
Observatorul si obiectul observat sunt precum franghia si sarpele. La fel ca in cazul in
care cunoasterea franghiei care este substrat nu se naste decat daca cunoasterea falsa
a sarpelui iluzoriu dispare, la fel si Realizarea Sinelui care este substrat nu va fi atinsa
pana in momentul in care credinta ca lumea este reala se inlatura.

7. Cand va fi inlaturata lumea care este obiectul observat?

Atunci cand mintea, care este cauza tuturor actiunilor cognitive si al tuturor actiunilor
in general, devine tacuta, atunci lumea va dispare.

8. Care este natura mintii? 

Ceea ce este numit “minte” este o putere miraculoasa care face parte din Sine. Ea face
ca toate gandurile sa ia nastere. In afara gandurilor nu exista minte. De aceea gandul
este natura mintii. In afara gandurilor nu exista o entitate indepedenta numita lume. In
somn profund nu exista ganduri si nu exista lume. In starile de veghe si visare exista
ganduri si exista si o lume. La fel cum paianjenui isi tese panza din el insusi si apoi oo
retrage tot in el, la fel si mintea proiecteaza lumea in afara sa si apoi o absoarbe in
interior. Atunci cand mintea provine din Sine, lumea apare. De aceea, atunci cand
lumea apare (ca fiind reala), Sinele nu apare; si atunci cand Sinele apare (straluceste),
lumea nu apare. Cand cineva interogheaza persistent natura mintii, mintea va sfarsi
prin a parasi Sinele (ca reziduu). Cand ne referim la Sine, acesta este Atman. Mintea
exista intotdeauna numai in legatura cu ceva fizic; nu poate fi singura. Ceea ce numim
corp subtil sau suflet (jiva) este defapt mintea.

9. Care este calea interogarii pentru a intelege natura mitii? 

Ceea ce se naste ca Eu in acest corp este mintea. Cine interogheaza locul din corp unde
se naste mai intai gandul “Eu” va descoperi ca acesta se naste din inima. Acela este
locul originii mintii. Chiar daca cineva gandeste constant “Eu”, “Eu”, va fi condus tot
catre acel loc. Dintre toate gandurile ce se nasc in minte, gandul “Eu” este primul.
Numai dupa nasterea acestui gand, se nasc celelalte. Doar dupa aparitia acestui
pronume personal primar, apar pronumele la persoana a doua si a treia; fara acest
prim pronume personal nu ar exista un al doilea si un al treilea.
10. Cum va deveni mintea tacuta? 
Prin interogarea “Cine sunt eu?”. Gandul “Cine sunt Eu?” va distruge toate celelalte
ganduri si precum se intampla cu batul pe care il folosim pentru rascolirea taciunilor si
acesta se va distruge in cele din urma. Apoi, se va naste Realizarea Sinelui.

11. Care sunt mijloacele prin care pot mentine constant gandul “Cine sunt
eu?”
Atunci cand se nasc alte ganduri, nu ar trebui sa le urmarim ci sa  interogam: “Cui i se
nasc aceste ganduri?”. Nu conteaza cate ganduri se nasc. Pe asura ce se naste fiecare
gand, ar trebui interogat cu blandete: “Cui i se naste acest gand?”. Raspunsul care va
veni va fi “mie”. Apoi, daca se interogheaza “Cine sunt Eu?” mintea se va intoarce catre
sursa ei; iar gandurile ce se nasc vor fi tacute. Practicand repetat in aceasta maniera,
mintea isi va dezvolta abilitatea de a sta in sursa proprie. Atunci cand mintea care este
subtila trece prin creierul si organele noastre de simt, apar numele si formele fizice;
cand ea sta in inima, numele si formele dispar. A lasa mintea sa se manifeste dar
retinand-o in inima, este ceea ce numim “interiorizare” (antar-mukha). A lasa mitea sa
iasa din Inima inseamna “exteriorizare” (bahir-mukha). De aceea, atunci cand mintea
sta in Inima, “Eu-l” care este sursa tuturor gandurilor va disparea si Sinele care este
etern va straluci. Orice ai face ar trebui sa faci fara egoticul Eu. Daca actionezi in acest
fel, toate iti vor apare ca natura a lui Shiva (Dumnezeu). 

12. Nu exista si alte moduri de a face mintea sa fie tacuta?

In afara interogarii nu exista nici un alt mod potrivit. Daca prin alte mijloace se
incearca obtinerea controlului mintii, aceasta va parea ca este controlata insa va
continua sa functioneze. Prin controlul respiratiei, de asemenea, mintea va deveni
tacuta; insa ea va fi tacuta doar cat timp respiratia este controlata. Iar atunci cand
respiratia revine la normal, mintea va continua sa se miste impinsa fiind de impresii
reziduale. Sursa este aceeasi, atat pentru minte, cat si pentru respiratie. Gandul, intr-
adevar, este natura mintii. Gandul “Eu” este primul gand al mintii; iar acesta se
cheama Ego. Din acesta se naste Egoul dar si respiratia. De aceea, cand mintea devine
tacuta, respiratia este controlata si atunci cand respiratia este controlata, mintea
devine tacuta. Insa, in somn profund, cu toate ca mintea devine tacuta, respiratia nu
se opreste. Aceasta se intampla, datorita vointei lui Dumnezeu pentru ca sa se pastreze
corpul si ca alti oameni sa nu aiba impresia ca acesta este mort. In stare de veghe si in
Samadhi, atunci cand mintea devine tacuta, respiratia este controlata. Respiratia este
forma bruta a mintii. Pana in momentul mortii, mintea tine respiratia in corp; cand
corpul moare, mintea isi ia respiratia cu ea. Din acest motiv, exercitiile de control al
respiratiei reprezinta numai un ajutor pentru a face mintea sa devina tacuta
(manonigraha); ele nu vor distruge mintea (manonasa).
Ca si in cazul practicii controlului respiratiei, meditatiile asupra formelor lui Dumnezeu,
repetitiile matrelor, restrictiile alimentare etc… sunt doar ajutoare pentru a face mintea
tacuta.
Prin meditatia asupra formelor lui Dumnezeu si prin repetitia mantrelor, mintea devine
concentrata intr-un singur punct. Mintea va continua sa fie in miscare. La fel cum se da
unui elefant un lant pentru ca acesta sa il prinda cu trompa iar el nu va prinde decat
lantul si nimic altceva, la fel atunci cand mintea este ocupata cu un nume sau cu o
forma, ea se va prinde doar de acel lucru. Atunci cand mintea se extinde sub forma a
nenumarate ganduri, ea devine slaba; insa pe masura ce gandurile se rezolva in minte,
aceasta devine concentrata intr-un punct si in acelasi timp puternica. Pentru o
asemenea minte, Interogarea Sinelui va deveni usoara. Dintre toate regulile restrictive,
cea care spune sa nu consumi mancaruri sattvice decat in cantitati moderate este cea
mai buna; observand aceasta regula, calitatea satvica a mintii va creste si asta ajuta la
Interogarea Sinelui.

13. Impresiile (gandurile) reziduale ale obiectelor apar precum unduirile unui
ocean. Cand vor fi toate acestea distruse?
Pe masura ce duceti meditatia asupra Sinelui tot mai sus, gandurile vor disparea.
14. Este posibil ca impresiile reziduale ale obiectelor ce provin din timpurile
fara de inceput, asa cum erau ele, sa fie rezolvate si sa ramai pur precum
Sinele?
Fara a contura dubiul “este posibil sau nu?” tot ceea trebuie sa faci este sa meditezi
asupra Sinelui. Chiar daca esti un mare pacatos nu ar trebui sa iti faci griji si sa te
plangi: “oh, sunt un pacatos, cum pot fi salvat?”; ar trebui renuntat total la gandul “eu
sunt un pacatos” si cel care mediteaza ar trebui sa se concentreze profund asupra
Sinelui; atunci, cu siguranta cel care mediteaza va reusi. Nu exista doua minti – una
buna si una rea; mintea este doar una. Doar impresiile reziduale sunt de doua tipuri –
placute si neplacute. Atunci cand mintea este sub influenta impresiilor placute, se
cheama buna iar cand se afla sub influenta impresiilor neplacute, este privita ca fiind
rea.
Mintii nu ar trebui sa ii fie permis sa se concentreze asupra obiectelor lumii si asupra
chestiunilor care ii privesc pe altii. Oricat de rai ar fi oamenii, nu ar trebui sa simtim ura
pentru ei. Atat dorinta cat si ura ar trebui eradicate. Tot ceea ce oferim celorlalti de
fapt ne oferim noua. Daca acest adevar este inteles cine nu va mai da celorlalti? Atunci
cand se naste sinele unuia se nasc roate sinele; atunci cand sinele cuiva devine tacut,
toate sinele devin tacute. In masura in care actionam cu umilinta, atata bine va
rezulta. Daca mintea ramane tacuta, poti trai oriunde

15. Cat timp ar trebui practicata interogarea?

Atata timp cat exista impresii ale obiectelor in minte, este nevoie de interogarea “Cine
sunt Eu?” Pe masura ce gandurile se nasc, ele ar trebui distruse chiar in locul originii
lor, prin interogare. Daca cineva recurge la contemplarea Sinelui fara intrerupere, pana
cand Sinele este dezvaluit, atunci acesta va reusi. Atata timp cat sunt inamici in cetate,
ei vor continua sa atace; daca ei sunt distrusi in momentul crearii lor, cetatea va cadea
in mainile noastre.

16. Care este natura Sinelui?

Ceea ce exista cu adevarat este doar Sinele. Lumea, sufletul individual si Dumnezeu
sunt aparitii in acesta, la fel ca perla in scoica, acestea apar si dispar in acelasi timp.
Sinele este acolo unde nu exista niciun gand “Eu”. De aceea se cheama “Tacere”.
Sinele in sine este lumea; Sinele in sine este “Eu-ul”; Sinele in sine este Dumnezeu;
totul este Siva, Sinele.

17. Nu este tot creatia lui Dumnezeu?

Fara dorinta, intentie sau efort soarele rasare; si in simpla lui prezenta, piatra soarelui
face foc, lotusul infloreste, apa se evapora; oamenii isi indeplinesc diversele functii si
apoi se odihnesc. Exact cum in prezenta magnetului se misca acul, prin virtutea simplei
prezente a lui Dumnezeu, sufletul guvernat de trei functii (cosmice) sau cele cinci
actiuni divine isi fac treaba si apoi se odihnesc, in acord cu karmele lor respective.
Dumnezeu nu are intentie; nu are karma atasata la El. Este exact la fel cum actiunile
lumesti nu afecteaza soarele sau cum meritele si defectele celorlalte patru elemente nu
afecteaza intregul spatiu.

18. Dintre discipoli, cine este cel mai maret?

Cel care se da pe sine Sinelui care este Dumnezeu este cel bun discipol. A-ti da propriul
sine lui Dumnezeu inseamna sa ramai constant in Sine fara sa faci loc altor ganduri,
altele decat cele ale Sinelui. Orice poveri ii sunt aruncate lui Dumnezeu, El le poate
duce. Deoarece puterea suprema a lui Dumnezeu face ca toate lucrurile sa se miste, de
ce ar trebui ca noi, fara sa ne predam cu totul, sa ne ingrijoram constant ce
anume trebuie facut si cum si in acelasi timp ce nu trebuie facut si cum sa nu facem
acel lucru? Stim ca trenul ne cara toata incarcatura, deci in momentul in care am urcat
in el, nu ar trebui sa ne tinem micile noastre bagaje pe cap, ca sa simtim
disconfort, ci sa le lasam jos in tren si sa ne simtim eliberati.
19. Ce este non-atasamentul?
Distrugerea fara urma a gandurilor, pe masura ce ele se nasc, fara sa lase niciun
reziduu in locul originii lor este non-atasamentul. La fel cum scufundatorii care culeg
perle isi leaga un bolovan in jurul taliei, se scufunda pe fundul marii si culeg perlele, la
fel fiecare dintre noi ar trebui sa fie inzestrat cu non-atasament, sa se scufunde in
propriul sine si sa obtina Peral-Sinelui. 

20. Nu este cumva posibil ca Dumnezeu si Guru sa afecteze eliberarea unui

suflet?
Dumnezeu si Guru nu vor face altceva decat sa arate drumul catre eliberare; ei nu vor
duce personal sufletul in starea de eliberare. De fapt, Dumnezeu si Guru nu sunt
diferiti. La fel cum prada care a nimerit in falcile tigrului nu poate scapa, la fel cei care
au intrat in sfera de influenta a privirii pline de gratie a unui Guru vor fi salvati de catre
acesta si nu se vor pierde; cu toate acestea, fiecare ar trebui sa faca eforurile necesare
ca sa isi urmeze calea indicata de catre Dumnezeu sau Guru si sa isi castige libertatea.
Fiecare dintre noi nu se poate cunoaste decat cu propriul ochi al propriei cunoasteri si
nu prin a altuia. Are nevoie Rama de o oglinda pentru a sti ca el este Rama?

21. Este necesar pentru cineva care doreste eliberarea sa interogheze natura
categoriilor (tattvas)?
La fel cum cineva care vrea sa arunce gunoiul nu are nevoie sa il analizeze si sa vada
ce este, la fel si cel care vrea sa isi cunoasca Sinele nu trebuie sa numere numarul cate
categorii exista sau sa interogheze in legatura cu caracteristicile acestora; ceea ce
trebuie sa faca este sa refuze toate categoriile care ascund Sinele. Lumea ar trebui
considerata ca un vis.

22. Nu exista nicio diferenta intre veghe si vis?

Starea de veghe este lunga iar visul este scurt; in afara de asta nu este nicio diferenta.
La fel cum experientele in stare de veghe par reale in stare de veghe, la fel si
experientele in stare de vis par reale atunci cand visezi. In vis mintea ia un alt corp.
Atat in stare de veghe sau de vis, gandurile, numele si formele se intampla simultan.

23. Este de vreun ajutor sa citesti carti daca vrei sa te eliberezi?

Toate textele spun ca pentru a obtine eliberarea trebuie iti faci mintea tacuta; de aceea
invataturile lor definitive spun ca mintea ar trebui sa fie tacuta; odata ce se intelege
acest lucru, nu mai este nevoie sa citesti. Pentru a face mintea sa taca, nu trebuie
decat sa interoghezi propiul sine in legatura cu ce este Sinele; cum ar putea avea loc
aceasta cautare in carti? Fiecare ar trebui sa isi cunoasca Sinele prin propriul ochi al
intelepciunii. Sinele este continut in cinci straturi; insa cartile sunt in afara acestora.
Deoarece Sinele este cel care trebuie interogat, indepartand cele cinci straturi, este
inutila cautarea lui in carti. Va veni o vreme in care va trebui ca toti sa uite ce au
invatat.

24. Ce este fericirea?

Fericirea este insasi natura Sinelui; fericirea si Sinele nu sunt diferite. Nu exista fericire
in niciun obiect al lumii. Ne imaginam, din cauza ignorantei noastre ca provenim din
fericire. Atunci cand mintea apare, ea experimenteaza tristete. De fapt, atunci cand
dorintele ei sunt implinite, se intoarce in locul ei si se bucura de fericirea care este
Sinele. In mod similar, in stare de somn, samadhi si lesin, atunci cand obiectul dorintei
este atins sau cand obiectul care nu ne place este inlaturat, mintea devine acordata la
interior si se bucura de Fericirea-Sinelui. Insa mintea se misca fara incetare iesind din
Sine si intorcandu-se la el. Sub copac, umbra este placuta; in camp caldura este
arzatoare. O persoana care a stat la soare simte racoarea atunci cand ajunge la umbra.
Cineva care tot merge din umbra la soare si apoi in umbra este un prost. Un intelept
sta mereu la umbra. In mod similar, mintea cuiva care stie adevarul, nu il paraseste pe
Brahman. Mintea ignorantului, din contra, iese in lume, simtindu-se nefericita si apoi se
intoarce pentru scurt timp la Brahman pentru a simti fericirea. De fapt, ceea ce numim
lume nu este decat gand. Cand lumea dispare, adica atunci cand nu exista minte,
aceasta experimenteaza fericirea; si atunci cand lumea apare, ea intra in nefericire.
25. Ce este intuitia-intelepciunii (jnana-drsti)?
A ramane tacut se cheama intuitia-intelepciunii. A ramane tacut inseamna sa aduci
mintea in Sine. Telepatia, cunoasterea trecutului, prezentului si al intamplarilor viitoare
nu sunt intuitii-intelepciune.

26. Care este relatia dintre lipsa dorintelor si intelepciune?

Lipsa dorintelor este intelepciune. Cele doua nu sunt diferite; ele sunt unul si acelasi
lucru. Lipsa dorintelor inseamna abtinerea de la intoarcerea mintii catre orice obiect.
Intelepciunea inseamna disparitia oricarui obiect. Cu alte cuvinte, a nu cauta decat
ceea ce este Sine inseamna detasare sau lipsa dorintelor; a nu parasi Sinele inseamna
intelepciune.

27. Care este diferenta dintre interogare si meditatie?

Interogarea inseamna tinerea mintii in Sine. Meditatia inseamna a te gandi ca sinele
propriu este Brahman, existenta-constiinta-extazul.

28. Ce este eliberarea?

Interogand natura propriului sine, care este robie si prin realizarea adevaratei naturi
proprii este eliberare.