INTROSPECȚIA ghidată de Sri Mooji

MOOJI ROMANIA·21 DECEMBRIE 2015

Aceste îndrumări au fost oferite în cadrul Retragerii în Tăcere de la Monte Sahaja din
August 2015

Sunt oferite două îndrumări. Ambele te aduc în același loc. Dacă ghidările mai subtile ți
s-au părut prea greu de urmat – de a privi și a descoperi că tu ești înaintea oricărui lucru
pe care îl poți percepe – există un exercițiu mai simplu dar la fel de puternic. Este acela
de a te consolida în vibrația „Eu sunt”.

Exercițiul 1 Vibrația „Eu sunt”

Cu toții cunoașteți simțământul de a fi. Fără a practica nimic, toate ființele se referă
spontan la ele ca „Eu” - eu sunt, eu exist. „Sunt” înseamnă a exista, a fi. Cine este „eu”
care sunt, care există? Senzația de existență este prezentă în mod natural și este complet
confortabilă. Este începutul percepției, și funcționează în timpul stării de veghe ca
martorul fără efort și observatorul a tot ceea ce apare, a tot ceea ce are importanță
pentru simțul „eu sunt”.

Acest sentiment „Eu sunt”, „Eu exist”, este modul natural, nedobândit, prin care ne
recunoaștem propria existență. Începe cu senzația de „Eu exist”. Aceasta nu ia timp,
pentru că este deja aici, în mod natural, înainte ca orice gând să apară. Nu este la nicio
distanță de tine așadar nu trebuie să te duci la ea. Este aici în mod natural cu și ca și
conștiință. Ele sunt una. Doar fii conștient de tine. Nu lăsa acest sentiment natural de
prezență să se combine cu vreun alt concept, gând sau intenție. Toate intențiile precum
„Vreau să fac asta, sper să reușesc, vreau să devin iluminat” trebuie lăsate deoparte.
Rămâi cu această vibrație – nu doar cuvintele, ci senzația intuitivă, subiectivă, de a fi -
„Eu exist. Eu sunt aici.” Asta e tot.

Acum, mintea se poate strecura și spune „Ei bine, nu văd nimic, nu funcționează” - și
toată obișnuita gălăgie răuvoitoare se stârnește ca să distragă atenția. Dar tu rămâi ferm
în senzația de a fi. Dacă vezi și simți că atenția pleacă pe colo și pe dincolo, nu te
îngrijora. Doar readu atenția la simplul „Eu sunt”.

Practică asta pentru perioade scurte de câte aproximativ șapte minute odată. Doar fii.
Poți să faci asta în timp ce ești așezat sau chiar mergând; nu contează. La început, s-ar
putea să-ți fie mai ușor să stai de unul singur și să găsești un loc și un timp când e cel
mai puțin probabil să fii deranjat. Totuși aceasta nu e o condiție sau o necesitate.
Amintește-ți: oriunde te-ai afla, senzația de prezență trebuie să fie acolo fără efort.
Faptul că poți să știi că ești viu și treaz este pentru că simțământul „Eu sunt” sau
prezența este acolo prima.
Cu ochii deschiși sau închiși, doar concentrează-te pe ceea ce vizează exercițiul. Rămâi
cu simțul natural „Eu sunt”, senzația de a ființa. La început e posibil să te simți obosit, ca
și cum chiar încerci să faci ceva, să previi această senzație „Eu sunt” de a se amesteca cu
alte gânduri. Alte gânduri vin și vor să se joace, dar tu nu intri în joc. Doar fii cu
simțământul de „Eu”. Gradat, cu puțină practică, vei vedea că senzația „Eu sunt” rămâne
de la sine, fără intruziuni, și vei începe să simți o stare de expansivitate și pace. Un
sentiment natural de a dori să rămâi mai mult în această stare se va dezvolta, dar începe
așa, cu mici perioade de cinci până la șapte minute de auto-absorbție.

Exercițiul 2 Tu ești înainte de orice care poate fi perceput

Tu ești înainte de orice care poate fi perceput. Nimic din ceea ce percepi nu poate fi ceea
ce ești tu. Pur și simplu observă asta lăuntric până ce devine confirmat în minte în mod
natural. Rămâi ca această conștiință. Observă că toate gândurile și senzațiile, toate
fenomenele, vin și pleacă în fața ta. Observă că tu ești deja aici înainte ca orice să apară
– percepi fără efort. Computerul este pornit dar tu nu te loghezi. Pur și simplu privește.
Vei simți o vastitate, o imensitate a ființei. Acesta poate fi exercițiul tău în timp ce îți vezi
de viața cotidiană. Păstrează-ți atenția pe sentimentul de a fi mai degrabă decât pe
lucrurile care apar în spațiul minții.

Vei descoperi că mintea caută să scape de aceste exerciții pentru că ele dezvăluie puterea
interioară și conștiința. Doar observă asta. La început va părea greu de rezistat forței
distragerii, pentru că atenția era obișuită să plece pe câmpul activității mentale și al
banalității. Pe măsură ce observi din ce în ce mai mult asta, o înțelegere mai mare va ieși
la suprafață. Prin continuarea observării detașate, tendința de a scăpa va începe să scadă
și o senzație intensă a prezenței va fi simțită. Ești chiar la ușa trezirii, dar fii conștient că
tendințele, obișnuințele și înșelătoriile minții psihologice nu vor fi atât de ușor de
transcens. Nu e nevoie să suprimi această energie a minții; mai degrabă concentrează-te
pe martor (observator) și pe natura sa naturală, spațioasă și mereu prezentă. Acesta este
adevăratul nostru Sine. Așadar nu risipi energie și timp încercând să controlezi mintea.
Rămâi ca observatorul ei conștient și impersonal.

Pe măsură ce privești, vei fi capabil să recunoști că identitatea este doar un gând ce

aleargă de la o poveste la alta ca o maimuță din creangă-n creangă. În trecut putea să
alerge cu orele fără ca tu să o prinzi, dar pe măsură ce continui să rămâi ca și conștiință
pură vei descoperi că vibrația ta se consolidează iar conștiința ta se ridică la o altitudine
mai înaltă. Abilitatea de a prinde mintea va fi mult mai ușoară pentru tine. De îndată ce
identitatea apare, un semnal îți va apărea în interior și vei putea recunoaște acest joc al
ei. Acum, foarte important: ce este cel care urmărește această identitate jucându-se? Nu
lăsa mintea să răspundă pentru tine. Încearcă să înțelegi ce întrebi de fapt. Nu fi grăbit
dar rămâi concentrat. Verifică simțul natural „Eu sunt aici”. Ca și ce ești aici? Din nou tu
răspunzi „Nu pot să spun sau să văd nimic anume. E doar un simțământ de ființare.”

Continuă să te întorci la poziția de „ființare”. Dezvoltă obiceiul de a observa din și ca

prezență mai degrabă decât ca persoană. Prin starea de prezență, vei crește rapid în
înțelepciune și înțelegere intuitivă. Vei începe să trăiești deasupra tărâmului minții
psihologice unde locuiește simțul personalității și este în mod constant molestat de
tendințe egotice. La altitudinea superioară a prezenței, mintea psihologică personală nu
poate respira și îi scade aparenta putere de a influența prezența.

Acesta este la fel ca exercițiul de a rămâne ca „Eu sunt”. Acesta este, de asemenea,
senzația de ființare care este în mod natural aici – simțământul „Eu sunt”. Apoi la un
anumit moment, o realizare apare în interiorul ființei: „Eu sunt” este și el văzut. „Eu
sunt” este și el perceput. Senzația de prezență este de asemenea simțită. Nu fi în grabă
după asta. Atunci când ideea ”Eu sunt persoana” este cernută în afară, acolo rămâne
doar prezența „Eu sunt”. Dacă poți ajunge la starea doar de prezență neamestecată, asta
este deja ceva extraordinar. Ești într-un câmp de grație.

Amintește-ți, prezența „Eu sunt” este principiul Dumnezeiesc. Este lumina lui Hristos,
ființa lui Shiva sau conștiința lui Krishna. Nu poate fi spulberată ca o simplă iluzie. Este
exprimarea dinamică sau aspectul Conștiinței Absolute. Fără ea nu poate exista nicio
realizare a Sinelui sau măcar vreo trăire, vreo experiență. Este Dumnezeu-Sinele activ.
Acordă-ți timp să te marinezi în această profundă stare a absolutului care vede
ființarea. Aceasta este starea Satchidananda. Sat înseamnă existență, chid este
conștiință, iar ananda înseamnă bucurie pură sau beatitudine. Toate ființele iubesc
această stare divină. Jocul persoanei a emanat din ea și este susținut de aceasta pentru o
vreme, până când apare o maturitate suficientă în persoană pentru a se contopi în
prezență. Toate aceste reprezintă jocul divin – maya sau jocul lui Dumnezeu.

La momentul potrivit o maturitate ulterioară se petrece prezenței și un spațiu mai

profund este perceput intuitiv, dincolo de prezență și total non-fenomenal. Este, de
asemenea, acțiunea grației și nu poate fi înțeleasă de către minte. Dacă încerci să forțezi
această recunoaștere a Absolutului, atunci aduci din nou mintea și persoana și va părea
ca și cum mintea a realizat ceva extraordinar, dar aceasta va fi o realizare falsă, doar o
stare mentală. Absolutul nu este revelat prin efort uman. La momentul potrivit, prezența
pur și simplu începe să se contopească în el.

Unii dintre voi pot simți că fără niciun exercițiu sunteți deja într-un loc de odihnă, dar
nu luați asta ca de la sine. Deseori este egoul care se preface că este treaz și matur în
adevăr. Implică-te în totalitate acestei introspecții oferite aici. Este bună pentru toți
căutătorii. În mod natural, pe măsură ce te miști, descoperi că mișcarea are loc dar tu
nu-i ții socoteala și nici nu te compari cu fenomenul ce apare ca minte. Totul este
proaspăt iar atenția nu mai fuge ca înainte ci rămâne cu ușurință una cu ființa constantă.
Rămâi aproape de Maestrul ale cărui prezență și grație sprijină completa ta realizare a
Sinelui.

Aceasta e munca ta interioară – introspecția. Muncă interioară – satisfacție eternă.

Munca interioară revelează Sinele atemporal.
~~~~~~~~~.~~~~~~~~~