a

Daţi-mi un trup, voi munţilor

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,

şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

Striptiz

Am scos uşor, cu stil, pe rând,

fără ruşine,
toate minunile din mine

păpuşă proastă,
fără minte,
într-o noapte de dezmăţ,
de beţie,
din inimă, te-am scos pe tine

tu ai fugit,
eu am rămas pustie.

Am zărit lumină... - Marin Sorescu

Am zărit lumină pe pământ,

Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.

Sănătoşi ? Voinici ?
Cum o mai duceţi cu fericirea ?

Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.

Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.

Dar îmi place aici.

E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.

Iar fata aceea, iată,

Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.

O cafea neagră voi servi, totuşi.

Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.

Buricada

Buricul pământului avea un buric

Decât el şi mai mic
 Şi care şi el, în virtutea nimicului,
Se credea buricul buricului.

Controversa dintre buric şi buric

N-a fost în istorie un nimic.
S-a purtat un război de o vreo sută de ani
Cu buricade şi buricani.

Se suiau buricadele pe baricade

Şi se făceau că de razboi le arde,
În timp ce buricanii, de viţă mai nouă,
Se făceau că plouă.

autor Marin Sorescu

Versuri Ion Minulescu - Acuarela

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână

Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână

Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână

Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână...
Nichita Stanescu - Altă matematică

Altă matematică

Noi ştim că unu ori unu fac unu,

dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă

înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!

Revino-mi în inimă!

Vreau să joc – Lucian Blaga

O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!

Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă - încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine -
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
"Sunt rob în temniţă! "
 Te iubesc

Te iubesc asa cum esti

Cand iti cauti propria ta cale
In aceasta lume.

Iti onorez alegerile

... De a invata pe calea pe care Tu o simti potrivita pentru tine.

Stiu ca e important
Sa fii persoana care iti doresti sa fii
Si nu cineva care cred IO sau altii ca “trebuie” sa fii.

Realizez ca nu pot sa stiu

Ce e mai bine pentru tine,
Desi poate uneori cred ca stiu asta,

Nu am fost unde ai fost tu

Nu am vazut viata din unghiul tau
Nu stiu ce ai ales sa inveti
Cum ai ales sa inveti acel lucru
Cu cine sau in cat timp.

Nu am trecut prin viata privind prin ochii tai,

Asa ca de unde as putea sa stiu ce ai nevoie?

Tu existi in lume fara nici macar un gand sau cuvant de judecata din partea mea,
Referitor la faptele tale...

Toate faptele , gesturile, gandurile tale sunt perfecte in tot ceea ce intreprinzi,
In locul acesta in care ma aflu vad ca sunt multe cai de a percepe si de a experimenta,
Fatetele diferite ale lumii noastre.

Accept fara rezerve

Alegerile pe care le faci in fiecare moment,
Fara a judeca pentru ca daca ti-as nega dreptul la evolutie
Atunci as nega acest drept pentru mine si pentru toti ceilalti,
Celor care aleg o cale pe care eu nu pot sa merg.
Desi poate nu aleg sa imi alatur puterea si energia acestei cai
Incetez a nega darul IUBIRII pe care Dumnezeu l-a sadit in mine pentru toata creatia.

Cum te iubesc, asa sunt iubita,

Ce seman, aceea culeg...

Tu ai dreptul universal al liberului arbitru,

Sa mergi pe propria carare, facand pasi sau stand putin sa te odihnesti daca aceasta este calea corecta
pentru tine,
Incetez a judeca daca acesti pasi sunt mari sau mici,
Daca sunt usori sau grei sau daca duc in jos sau in sus, pentru ca acesta este doar punctul meu de
vedere,

Te pot vedea facand nimic

Si pot judeca acest lucru ca fiind nedemn
Si totusi e posibil sa aduci o mare vindecare
Doar stand , fiind binecuvantat de Lumina lui Dumnezeu.

Nu pot vedea mereu imaginea de ansamblu a Ordinii Divine,

Pentru ca este dreptul inalienabil al vietii sa isi aleaga propria evolutie.

Si cu multa dragoste iti recunosc dreptul de a-ti determina viitorul.

Cu umilinta ma inclin in fata constientizarii ca acea cale pe care eu o vad ca fiind cea mai buna pentru
mine,
Nu este neparat cea mai buna cale pentru tine.

Stiu ca si tu esti condus ca si mine

De entuziasmul interior de a-ti cunoaste propriul drum.

Stiu ca multele rase, religii, obiceiuri, nationalitati si credinte din lumea noastra,
Ne aduc multa bogatie si ne ofera beneficiul si invataturile unei asemenea diversitati.

Stiu ca noi invatam in propriul nostru mod pentru a aduce acea iubire si intelepciune inapoi Intregului.

Stiu ca daca ar fi un singur fel de a face ceva atunci nu ar fi nevoie sa existe decat o singura persoana.

Te iubesc chiar daca nu crezi in acele lucruri in care cred eu,

Inteleg ca esti cu adevarat fratele Meu si sora Mea desi poate te-ai nascut altundeva,

Si crezi intr-un alt Dumnezeu decat cel in care cred eu si asta e OK, te iubesc pentru cine esti

Dragostea pe care o simt este pentru toata lumea,

Vad reflexia iubirii in toata lumea,
Simt iubirea adanc in nucleul corpului meu omenesc,
Pentru fiecare persoana, animal, copac si floare, fiecare pasare, insecta, rau, ocean,
Si pentru toate fiintele din lume.

Imi traiesc viata in serviciul IUBIRII

Fiind cel mai bun Eu posibil,Devenind mai intelept in perfectiunea Adevarului Divin,
Devenind mai fericit in Bucuria Iubirii Neconditionate.

By Agnes Kraus...Gratie si Binecuvintari Divine.

Devenind mai intelept in perfectiunea Adevarului Divin,
Devenind mai fericit in Bucuria Iubirii Neconditionate.
Sa facem un copil

Sa facem un copil
Plamadit din saruturile noastre
Sa se nasca precum o ingemanare a pamantului cu cerul
Sa facem un copil
Prabusindu-se din intindere
Proaspat nascut din calea strabatuta de noi
Pe coada unei comete
Sa facem un copil din pamant
Mustind de seva iubirii noastre
Sa facem un copil trecut prin trupul meu
Copilul fie cuvantul rostit de buzele tale cautand buzele mele in faptul serii
Copilul fie gandul tau asezat pe lumina ochilor mei
Pana prinde corp
Sa facem un copil din trecerea timpului
Din rostirea cuvintelor
Din respiratia ta pierduta in fericire
Sa facem un copil
Si distantele n-o sa mai existe
Caci spatiul vom fi noi
Sa facem un copil
Si sa stergem din memorie timpul
Sa traim pana ne atinge sfarsitul
Dupa ce stelele au murit uitate de caldura
Explodand una dupa alta
Lasand departarea goala
Sa facem un copil
Fara de margini
Iar moartea sa i se inchine
Precum unui zeu
Sa facem un copil
Si sa-i dam sangele nostru
Ca sa arda in fiecare dimineata
Odata cu soarele rosu
Pana trupul lui exista in raza
Si se intoarce intr-un tarziu in lumina

via Genny Vannessa