Vezi, dar, Socrate, ca dragostea nu tinde catre frumos, cum ti se pare. Catre ce tinde, atunci?

Catre nastere si procreatie intru frumos. Fie, zic eu. (Platon, Banchetul 206e)

Aberari Parodic, hulitor (si postmodern?) ma-mbat cu seve noi, dospind ca painea (usor mucegaita) a metafizicienilor. Psalmodiez alchimic ca o bacanta beata saracul mustacios! slavindu-mi degradarea de la visare la gandire si retur. (Mica Academie, Sprit si Bere)

Ablutio subtilis Femeie pe margine de noapte In maluri Din curgerea subtila pasul Zvacnit se-apropia De paradisul de orori Pe care un poet contradictoriu Si morbid Il deschidea Prin grote suierate Acolo zeul grec de imprumut Mai horcaia afazic Acolo ditirambul se pierdea In curgere subtila Agonia de-a fi inca Printre umbre de seara, cuminti, vietuiesc. nimeni nu ar trebui sa aiba voie sa-si tortureze cuvintele prin vorbire. doar dansul sau mai stiu eu ce alta mantuire.

la urma urmei, versurile sunt o alta forma de irosire.

Alergare cu ea Intr-un niciodata, mai demult, clopoteii glasului ei imi aduceau aminte cum e sa fi fost, cum e sa nu fi stiut decat vantul, prin palariile cu pene ale batranelor doamne, gustul painii cu unt, duminica dimineata, strigatele disperate si monotone ale vanzatorilor de fier vechi Si toate astea, pe cand cuvantul meu batranicios si adumbrit era inca departe de a se mai naste, pe cand lujerul dragostei noastre nu era nici macar gandit, iubita cu toate perversiunile blande imaginea ta imi iesea de sub coapsa, ca zeita aceea, si ce tristete m-a cuprins cand mi s-a spus ca nu erai decat tu.

Apofaza In mine si-a-mplantat dintii triunghiulari si falici mama mea iubita si inca cineva am urlat atunci cu toata vocea mea de noapte de pamant uscat si aspru de tap cu coarne cu Doamne, Doamne, de ce m-ai facut carne sa pacatuiesc mancandu-ma in postul Pastelui ? Autofagia De curand am aflat ca poeziile Sunt pentru mancare. Exasperat, am mototolit repede O poezie si m-am privit

Mancand-o. Ce mai priveliste dezvrajita ! Acesta e primul pas al Apocalipsei. Biografica Din marea iubire a parintilor mei au ramas niste urme de dinti niste urme de gheare si in placenta murdara rupta din mama mea am ramas eu ca un mar zbarcit pentru masa unui zeu beat si bolnav de stomac.

Bocet Spre mine au strigat rotondele albastre In ziua mortii zeului Teuth, In ziua mortii mele au strigat Spre mine, ceilalti morti cu buze de ceara au strigat, da, cu buze de ceara In somn de boala m-au strigat Rotondele albastre, La asfintirea runelor in arbori. Eu, mai palid si mai nobil ca oricand Ma pregateam s-asist la-nmormantarea Mainii mele drepte. Bodyparts 4 Trupului tau ii alint sufletul fumuriu, in amiaza de vara. Bodyparts 5 In verde ochi sarate strune cantecul mi l-au striat. Rune, rune in auz.

Bodyparts 6 In labirintul urechii ei exterioare s-au cuibarit toate visarile mele amarui si jilave, ca o insecta ramasa din cine stie ce era. Canon Sa te apropii, In ziua Invierii Domnului, De sticla icoanei binecuvantate Cu harul Domnului, Ce salt radical Intru mantuire ! Ce mi-a ramas Cine esti tu, Dumnezeule al iubirii Si de ce ma inchizi spre iubire? La ce folos liberul meu arbitru, Daca stiu doar ce sa dau si nu stiu Si cum se primeste? Iti plac oare asa mult cei umili si Ingenuncheati? Dintotdeauna te-am crezut cu cei Care stau in picioare, tari Intru tine. Dar eu? Eu, care sunt prea marunt Si prea las ca sa stau cu-adevarat In picioare Si Prea mandru ca sa stau in genunchi -chiar si in fata ta Mie ce mi-a ramas? Crez pentru un Don Juan inautentic O femeietichet pentru mantuirea barbateasca. Doua femei tichetul dus-intors. Trei femei, curvasarie cu transcendenta.

Stare 1 Inhibitiile fetelor de alte religii, tomnatic vant prin parul cu codite al pictoritei de trupuri despuiate cald pe la amiaza. Stare 2 Baiatul pare barbat in grija mainii de fecioara, picturala. Stare 3 Ce delir tacut se-ascunde in poala fecioarelor despletite umed, pe o panza? Natura umana 1. radical de simplu, apropierea ascute gustul acestei femei. singuratatea musca blond ametitor si tandru, iar eu - stapan al semintiilor de furnici bizare imi ascut, la umbra, dintii. 2. am inghitit acest vers pulsand de sange cu tristete. umbrele buzelor mele fac violenta cuvintelor si sexul Mariei, al Anei, al Ioanei si al tuturor celorlalte ma acopera cu fir subtire - lantul sacru si grotesc care ma tine lipit de pamant. 3. am sa cresc in preajma ei ca un muschi

de copac. am s-o patrund prin scoarta, pe la radacini si prin muguri, si ea o sa ma traga-n adancul ei ca pe un elixir miraculos si rar ca o otrava-nselatoare. cata moarte, seva-ntortocheta, pot inca sorbi? 4. motto: "Ci oamenii isi inchipuie ca zeii se nasc si ei, ca au imbracaminte, glas si infatisare ca a lor." sa facem in asa fel incat lucrurile sa ni se-nchine ca unor zei. sa luam aceasta masa, si s-o obligam sa ne venereze ca pe un Creator cu atribute inexprimabile. sa facem apoi in asa fel incat masa sa-si simta dureros neputinta si rostul ei de masa. sa nu ne punem catusi de putin impotriva interogatiilor ei si sa ne deschidem iscodirii ei - vom deveni brusc si pentru totdeauna zeitati de neinteles cu chip de masa. Zeu lenes azvarl acest vers ca pe o biata amanta sotie neincununata, uzata promisa primei nopti si nenuntita. De dragoste in portile tale cu ruguri aprinse, lumea scanceste pe voci vechi, foarte vechi. lumina mea firava ti-o adaug, sacrificiul de carne si sange aprins m-a atins,

(Xenofan, B 14)

dar foarte putin.

Dar de lacrimi pentru un prieten as vrea sa stiu - astazi destinul cui i-a mai trecut, musafir, prin budoar? amaraciunea cui a mai plans in poala ei primitoare?... dorinta ei de iubire se umple cu mai multe jumatati de barbat.

Sexul ei m-am lovit de ea ca de un gand al vietii de dupa moarte ...pielea ei miroase a pudoare palmele mele ii inchid sexul ca un ritual de trecere (octombrie '99) Lantul acestor roze lantul acestor roze este al meu, ale mele sunt toate si urmele trupurilor de sfinti si crucile schitate pe fuga ale gospodinelor evlavioase la liturghia de duminica dimineata. lantul acestor roze este al meu de demult, de foarte demult ca un sonet care te mistuie pe dinauntru in care respiri in care injuri in care iubesti trupuri de femei de-a valma. lantul acestor roze ma tine ca pe un scuipat ingeresc numai bun de zvarlit in fata lui satan. dumnezeu al lanturilor

al trandafirilor derizorii ma privesti prin ochiuri de lant ca un print al desertaciunii cu talc. (martie-octombrie '99)

Dar si daruire E ziua ta pentru intaia oara, intaia oara pragu-ti trec, ca la o nunta de copaci, in iarna, ca la un anuntat priveghi al vietii ce-a trecut, al somnului ce va sa vina candva si peste noi. In poala-ti capul mi-l asez intaia oara, intaia oara ma inchin, prin portile sarutului te trec, pe tine, ciocarlie svelta si grea de soare si de mine. La ziua ta, pentru intaia oara, rad si plang de glasu-acela din adanc, al vietii si al mortii deopotriva... Cata seva mai trebuie sa urce La anii mei, la anii tai... Cata seva mai trebuie sa urce prin noi, iubito, cata flacara mai trebuie sa ingrijim in viata asta cu statut provizoriu! Lacrimile mele, lacrimile unui fel de-a fi, un fel de-a nu fi inca nu si de-a fi inca si din ce in ce mai greu da, lacrimile mele nu se vad pentru ca ele iti intra de-a dreptul sub piele, langa umarul alb si stang... Ce trist si ce frumos ca tu nici macar nu le vezi, inca! Te ard lacrimile mele nevazute, cand iti musc buzele, cand imi musti lacrimile, te infierez cu stigmatul cantecului meu vag si-ndoit de durere... Ce trist si ce frumos ca tu nici macar nu-l auzi, inca! Dar va fi o zi

si va fi o noapte cand, din flacara alba a patului nostru de nunta, cantecul si lacrimile mele te vor lega strans si pentru totdeauna de mine. Si ce frumos, si ce frumos, ca tu nici macar n-o vei mai sti, inca!... Cuvantul care si-e siesi cuvant Deasupra capetelor noastre vegheaza cineva iubito, tu nici macar nu stii ce frumos se vede dincolo, prin parul tau. Nu ca as fi eu ochiul care sa stie vedea, sau urechea tocmai buna de auzit cuvantul care si-e siesi cuvant si pe care altii, mai norociti sau cu har, l-au trait pe pielea lor, i-au simtit, ingroziti, si asprimea si mireasma... Dar eu vad dincolo, prin parul tau, iar asta trebuie sa conteze intrucatva!... Felurite procese organice Cand se cunosc un barbat si o femeie, se intampla niste lucruri bizare cu trupurile diafane si uscate ale ingerilor: Mai intai, incep sa li se rotunjeasca aripile, capatand cu vremea iz si tarie de san femeiesc, de sex barbatesc si de ochi de lumina. Mai apoi se petrece un soi de cadere placuta prin eter, o cadere de-a carei consistenta si miros ingerii nu se mai satura. Iar cand trupurile amantilor se despart pe pamant, acolo sus ingerii raman suspendati, diafani si tristi si uscati ca si pana atunci. Dar de lacrimi pentru un prieten As vrea sa stiu - astazi destinul cui i-a mai trecut,

musafir, prin budoar? Amaraciunea cui a mai plans in poala ei primitoare? Dorinta ei de iubire se umple cu mai multe jumatati de barbat. De dragoste tanara Este posibil sa iubesti pantecul unei femei, undeva, la marginea ploii. * Fata zbarcita a acestui pacatos se scalda in apele primei femei, in aceasta tarzie si blanda dupa-amiaza. * Eu, ea, noi doi pasi si un salt in aproapele rarefiat al imbratisarii nici macar promise dinainte. * Surasul acrisor imi adie sufletul imbatranit frumos si dus la subsuoara.

Despre buna instituire a numelor Cand imi spun numele intreg cu gura ma doare undeva dedesubt acolo unde Dan Cristian Carciumaru se face Dan Cristian Carciumaru si Dan Cristian Carciumaru si. Asta inseamna ca am murit si

10

de aceea prefer sa-l scriu.

Despre datul zapezii, la romani

Cazmaua s-a oprit in geamatul asfaltului. Mirosul de zapada cu soldat. Pe centura Heraldic sentiment al abolirii spiritului, La romani. Zgomot sec. In pragul cazarmii, un latrat de caine Ingroapa epoletii caporalului, cazuti pe albul Chipiului cu salut, in pozitie de drepti. Din spatele ferestrelor, se aude ritmic Gafaitul constiintei nationale, din lenese Batai de ceas la ora pranzului. Datul zapezii. La romani. Despre lacrimi Din aripa de inger negru s-a scurs, capituland, otrava. Negate nasteri s-au intors in degetele mainii mele drepte si-aceleasi boabe de nisip s-au incrustat pe buze. In luna mi-am uitat si tocul, si hartia Si m-am intors spre mare, cu mai putina spaima. Din coltul ochiului divin, in clinchet rosu, Picura margeanul pe nisip. Am sa umblu, dezbracat de piele, Pe lungile faleze, noaptea, Dupa ce-njumatatita luna-mi va fi murit in brate. E-atat de somn in jurul meu Si-atat de-albastru

Hors - texte Vulgaritatea de dincoace. Si cand te gandesti ca dincoace e atat de ilimitat.... Dincolo de vulgaritate e Dumnezeu. Deasupra. Paradoxal, si dedesubtul ei, tot Dumnezeu. Sfantul Dionisie si corectivul mundan : totul tinde la hipertrofierea organului vulgaritatii. Uite, amorul. In cea mai fiziologica si mai despuiata acceptie a sa. Pulsatie si violenta. Tandretea e doar aceea a deficitului de energie vitala. Cred ca as putea scrie o carte intreaga numai despre asta, despre rafinamentul deficitarilor. Plus conventia romanesca. Deficitarul nu as fi eu... Nu stiu prea bine daca voi scrie un roman sau un roman despre romanul meu. In fond, nici nu ma priveste - libertatea lecturii, bla-bla. Notatia fulguranta, selectia afectiva a cuvintelor, a frazelor e lucrul cel mai seducator pe care l-am experimentat vreodata in scris. Romanul ar trebui calchiat dupa roman, nu dupa viata. In fond, ce are viata in plus fata de roman? Dar romanul in plus fata de viata?...

11

Epuizantele experiente totale. Sa ajuti evenimentele sa se precipite - nu sa le precipiti tu insuti ! De fapt, epuizarea e o premisa, nu un efect. Epuizatele perechi de fosti indragostiti din Herastrau, de viitori fosti indragostiti. Ea, surazatoare, inocenta - suprema perversiune ! gandind la cine stie ce mare iubire din romanele pline de praf ale bunicii, la cine stie ce bunastare materiala, sociala, la toate astea simultan. Paradoxal. Feminin pana la sange. Mizerie si sublim inconstiente. Grandoarea e a barbatului. La fel, monomaniile. Fixatiile. O singura idee, o singura femeie. Don Juanii sunt niste curve. Ca orice pluralisti. Pluralitatea lumilor... Ptiu. Daca Dumnezeu ar fi creat o pluralitate de lumi, i-ar fi dat semn omului, care este creatura sa preferata, despre asta, si l-ar fi facut plural, adica i-ar fi dat o constiinta si mai multe corpuri, sau asa ceva.

Eu, Doamne Eu, Doamne, cat de mare sunt, Sub lupa Ta ! Iar Tu, atat de mic in ochiul sufletului meu Atat de mic incat nu pot sa te aud deloc. Impreuna am facut samanta sa dispara-n floare, Vai noua, Doamne, ce pacat am savarsit noi amandoi ! In seara moarta n-a rodit nici un cuvant Al meu, al tau. Doar in urechea ei statea s-astepte asteptarea, Ca o femeie-n prima noapte La nuntit. Din cuvantul meu un foetus mort i-am strecurat in sange Si din cuvantul Tau Ea singura a ciopartit lintoliu galben si Murdar. Un parastas subtil. Ma va avea aproape.

Eulogia partii stangi Pe fata mea injumatatita De-o linie mai fina apar zi de zi semne. Paros sunt, hidos si mai solemn si mai ridicol, ca un tap, in dragoste. Pe aici, pe tarmul sterp in care Scormonesc cu ravna Dupa fel de fel de scarnavii, pe aici, pe unde picior de inger n-a calcat pe unde bratele crucii nici macar nu s-au incrucisat Acum pe aici, pe la polul

12

frigului pe la capatul capatului E liniste.

Euphoros Usor se indrepta spre prag ea, valurita de cu seara pentru mine. Se dezbraca lent, ca o sirena fara solzi, de coada. Ingenuncheat la umbra, eu ma desfatam cu petale de betel, euforic.

Extaza Asupra cuvintelor mele s-a lasat o noapte mare si a-pa-sa-toare, asupra ochilor mei au coborat stoluri de corbi, peste maini a cazut un val de gheata foarte rece, foarte rece si a-pa-sa-tor. Eram eu insumi cazut, in genunchi, la noaptea de priveghi !

Gand Dupa ce strigi si te rogi si hulesti si iar te rogi, dupa ce injuri si te caiesti, dupa ce delirezi si judeci, dupa ce ierti si binecuvintezi si blestemi, cand ai relatia ta unilaterala si egoista si meschina, si atat de umana prea-umana, si mandra cu Dumnezeu, cum sa mai fii in stare sa mai faci si altceva? Sa iubesti, sa scrii, sa proiectezi si sa duci la capat proiecte? Sa faci dragoste sau sa procreezi? Sa vietuiesti? Viata din interior e prea mult, prea puternica pentru a mai lasa loc pentru vreo exterioritate relevanta. Tot ce e exterior e anxiogen. Tot ce e interior e terifiant, stupefiant. Drogul interioritatii si muscatura indoielii.

Humanum verbum Cum sa spui ca Dumnezeu E asa si pe dincolo, cand

13

Tu insuti, predicatorule, Esti inmormantat de viu In cuvinte ? Atat : slava lui Dumnezeu Prin dansuri si ruga.

Iarna in Tracia Cad picaturile verzi dupa pragul de rau Umfland, pe sub panza de apa albastra, Pierdutii ochi, pe solzi de peste. Departe, sirena mai gafaie-ncet Un cantec pierdut in ceruite partituri Si degetul Sfintei Fecioare arata maslinul taiat Din trunchi. Peste crengi, din susul malului Se prelinge uscat adierea de sange. Si asprul, sfasiatul cant al Corului Mort Se-mplanta sub unghii. E iarna in Tracia si picatura in varf de cutit a-nghetat.

Imprecatie Pentru cine bat clopotele, suflete? in dialectica subtila a ritului de nunta si de moarte. Pentru cine bat, piatra si blestem ce-mi esti? blestem si piatra ce ma faci, cu ochiul tau cel dinlauntru, sideral, ma murdaresti si ma-mpietresti.

In asteptarea lunii Trecand, dinspre amurg, spre apa, Sirena se opri asupra bietului centaur Cu torsul rupt de-atata nins. Spre larg, cu inecatii stravezii cu tot Stramtoarea-si azvarlea, in vers, misterul. Iar dragostea fecioarei, imaculata,

14

Cuprindea alcovuri cu miresme de pin Si de santal.

in genul domnului - nichita stanescu vorbind pe dincolo de gand ca o parere a nemarginirii pasarea s-a oprit brusc obosita. un rege a fost, da, un rege din sine a sagetat-o din sine. si spre adanc.

In numele tatalui Adapostit intre marile folii de sticla, Astept, invelit in mutenie, Ca imaginea-n lemn, iasita din braul matern Sa-si inceteze grotescul suras. Dinspre fereastra deschisa, din soare varatec, Se-apropie omul cu pergamentul deschis. Din gura ii curg, in efluvii, Armonice semne sonore, iar eu, Obosit de caldura lichidului sigur Astern pe hartie refuzul Latentei.

Incerc E din nou frig acasa in Tracia si incerc sa inlatur, una cate una, Sepalele acestui trandafir nelumit. E ingrozitor, dar operatia asta o pot face numai atunci cand e din nou frig acasa in Tracia Cine stie daca voi termina daca voi ajunge la petale apoi la stamine apoi

15

Unde ? Mi-e dor sa gasesc, acolo, trandafirul inchis in alte sepale Cat rau imi mai este ! e din nou frig acasa in Tracia.

Ingenuncherea inversa pe scarile templului, pe sub arcade si vitralii am stat. nu era nimic de spus, de adaugat numele meu fusese uitat. in cutia milei am depus ultimul vers dintr-un poem damnat.

Intoarcerea acasa Din parabola ochilor ei Sar lacrimi grave Ca notele pe un portativ ratacit De Bach Din irisul ochilor ei Plange cautarea Unui pamant mai sigur mai Stabil In ochii ei risipa de tristete Am sangerat si eu pentru O clipa.

Ispita In toate partile m-am incolacit peste ea, ca un sarpe mantuit. Ca un sarpe blestemat m-am incolacit patrunzand-o pe la incheieturi pe la calcai spre a nu ma strivi mereu la fel . Doamne, pentru aceea m-am facut Sarpe pentru mantuire

16

Si ea m-a strivit, ce ironie ! ca pe un sarpe blestemat.

Lenvers et lendroit In parte oblic, neted si ranjit, in parte drept si aspru si de-a dreptul iconic, ma privesc a cata mia oara in propria scriitura-temnita cu poarta dubla. O, sofistica, piezisa doctrina a adevarurilor profunde, unde, mai autentic, sunt intemnitat?

Luna indragostitilor Aburul cenusiu si mirosind a putred nici nu pierise prea bine cand luna clara, alba si infiorator de luminoasa se nascu. Sub cer, pe ape si in vechime oarecum, fecioara blestemata si cu sanii tari si solzi tragea sa moara intr-o scoica. Nici poetul nu stia cum sa-i aduca moartea mai aproape. Doar luna clara, alba si infiorator de luminoasa pastrase spinul cu otrava cu balsam, infasurat cu grija-n lipsa noua de metafora. Luna stie eu nu pot sa-mi aduc moartea mai aproape.

17

Meditatie de dimineata Privind-o, imi vine-n gand o sabie frumoasa, ca un gand al mortii de frumoasa. Atingand-o, imi simt corpul retezat de sabie, dintr-o singura, perfecta lovitura. Am descoperit ca fericirea e de nedespartit de verbul a muri.

Memorial Seceraratorul de suflete sunt eu, biet colectionar saracit. Ca-ntr-un concert pentru orga, Aud contrabasul continuu. Avid de flacara sunt, dar, din cadenta impura a versuluui sar stropi de scriitura inutila. Voi mai putea acum sa ma topesc in vreo privire? * * *

In ochiul Tau, Dumnezeule-om, ma voi fi desprins de mine insumi, pentru a ma regasi, finalmente.

Metafizica 1 Dincoace de pergamentul diafan Cata liniste. Dincolo de cata zarva dincolo de. Despre el se vorbeste numai la modul negativ. Incet-incet, vom ajunge sa scriem invers.

18

Metafizica 2 In tot timpul, toate isi au Contrariul in sine. Ce dor imi va fi Daca nu voi mai fi. Sa scriem despre rauri Sa vedem Daca se poate citi de doua ori La fel.

Metafizica 3 In curand, cand nu va mai fi sa fie, despre mine, doar, se va vorbi numai la singular. Paranoia, in metafizica, e atat de banala Metafizica 4 Nimic mai atragator, astazi, decat spectrul tamp al ratiunii. Din nou, necrofilicul timp amator de post-fete

Mitologia vinei Sobrul zeu se-mpiedica de pragul De rau. Canta, mai alb, din harfa, La Maile Dionisii. Tradat si vinovat de-a fi cules petale De trandafir albastru, Ca pustnic se-ntorcea in Nord, Din tragice Elade, Spre Tracia geroasa, cu harfa Ramasa-n patru coarde Mai auzea reprosuri de bacante, Efluviilor de sange le va inchina Arcul si sageata si lebada Divinatoare.

Nocturna 1 In spasmele mele de zi

19

Am regasit pergamente mai vechi. In cele de noapte, eu - mereu nascutul tap de sacrificiu - ma privesc cu mirare. De unde, ma intreb, atata betie, de unde, atata rugaciune? ...iar cuvintele astea noi ma rastoarna cu mult mai multa caldura...

Nocturna 2 motto : Hyperion catre Bellarmin : Ah! un zeu este omul, cand viseaza, un cersetor, cand judeca. Astazi m-a privit ea, in oglinda. Eram umflat si aproape galben, ca un batran poet plecat dintre cei vii. Scrijelesc pe pielea ei, cu dinti noi, usor encomiastici, dar fara rima. Si ea ma rabda, ca un pumn de pamant reavan ce nu sunt.

Nocturna 3 Mi-e teama sa nu fi pierdut tocmai lucrul pe care nu l-am spus niciodata. Pentru ca nu am vrut nu l-am spus niciodata. Iar acum, dincoace de perdeaua de ceata, Imi e mult, da, mult mai greu singur.

20

O Marele sarpe Uroboros s-a inghitit a mia oara catre cina. Visand sa-i creasca pene (invidia-ntre veri e loc comun!) s-a strecurat, din neglijenta, in gura-mi larg deschisa, catre cina. Euharistii pagane impart blasfemator, tanjind paradoxal la mantuire.

Opera la negru Sunt singur ca un drac sau ca un inger asexuat, sublim si cam ambiguu. Damnat si monoton poet, imi sfasii pielea de-mprumut si-o scriu in palimpsest. Homunculus rascopt, voi putrezi la vara.

Pacatul cel mare sfantul arhanghel in genunchi isi ascutea sabia urma sa reteze din trunchi copacul Yggdrassil femeia-copac legana la apus aripa ciuntita a altor arhangheli. de ce, Doamne, iti pui arhanghelii sa taie din trunchi copacii altor religii ? Doamne, de ce pui garduri de cruci femeilor-copac ? de ce pui garduri de cruci femeilor-copac ?

21

Poemul din palma Limba despicata a dragonului De portelan impartea cerul In emisfere de foc si de gheata Din sapte arte era cantul dragonului de Portelan. Dar sfantul militar, cu sulita lui Dumnezeu Ucidea dragonul Indragostit

Poesis -noului ParnasDragoste de poem, Sexualitate eterata Si Freud, eternul puritan Se revolta impotriva pacatului Lui Onan. Dar poezia autoerotism sincretic, Apologie a singuratatii In doi sau in trei Poetul manuia cuvinte Cu iz de lumanare. Paroxism in durere - sentente ale poeziei din Sodoma.

Postdeconstructor se dedica celor doi profesori ai mei, pentru mantuirea lor. Si a mea. Ma-nvart, meandric si bolnav in himenal si circumscris discurs. Taietura lamei samuraiului subtil va reuni ce pare-a desparti. In dubla scriitura ma-ntemnitez benevol, iar cuvantul divin si el cu dubla figura ( pentru noi ) ma va damna, ma va mantui.

22

Proiect de epitaf Prin marile orase (doar in gradini si parcuri) ma vad plimbat in lesa de tineri filosofi. * fulgurante geniale de autoreflexivitate.

Reminiscenta Repetitiv, cu suierat de sarpe Se-mprastie prin maluri rasuflarea Unicornului. Si printre pietre, in suras, Nebunul tanar si frumos Dansa ca un saman. Nu era visul lui printre pietre, Nu mai era Nici o adiere in sangele lui Nobila, Doar sarutul femeii din Orasul Mort Il bantuia in zori de chihlimbar Si de rasina.

Retorica marginala Poetic locuiesc in case de paianta, iar muza tragediei niciodata pe pragul meu nu a lasat vreo cadenta. Pe locul unde pleoapa ei se-adauga cu mine S-a rasucit intr-un amurg satyrul beat. Si muzica stridenta amintea de un mormant de prin Civita Vechia...

Reverie razboinica Praf de pusca Si ea atat de frumoasa, Prin raul despletit si tradator. Cuvinte i se-ncalceau in parul Verde, de dincoace de teava Cu miros

23

De praf de pusca. Prin ochiul de fier al lantului De care e legat piciorul ei Frumos Se vede albastrul din Ochiul lui Dumnezeu. Si ea, atat de frumoasa, Praf de pusca Prin raul despletit si tradator.

Sonetul vinovat Din aburinde soluri se ridica Duhoarea decedatilor satyri Batranul mut in zorile acide Isi ucisese zeul, din priviri. In armonie ditiramb paradoxal, Traia cezura liric, ontologic. El se vedea pe sine, in oglinzi Taiat in patru, in cortegiul tragic. In cer era mai cald si pe pamanturi Miasme reci de zeu crucificat Prin iarba rataceau, ucigatoare. Apollon renascuse in pacat Uitarii iarasi dand antica vina. Jertfea sterilitatii sonetul vinovat

Spasme de primavara Din forme vegetale si adieri de gri Se agita sirena cu ochi de marcasit Frustrarile de seara, estetice, injura Spre cetele de ingeri, ascunsi de baldachin. Imagini eterate de solzi, Mirosului de piele, copilului din flori Ii daruia sirena, intre spasme. Atingerea de vers uitase ditirambul Si, agatat de lira, Apollo asfintit zeul sagetat ambiguu. Spovedanie

24

In fata picioarelor Tale, Doamne Stau rob. Mater dolorosa, iar genunchii mei Se izbesc de ucideri de prunci La apusul unor alte religii. Cat voi mai fi, Doamne, In fata picioarelor Tale rob, Sa faci sa ma doara genunchii Izbiti in apusul dorit Al cuvintelor mele.

Suferinta mea este atat de impura Suferinta mea Este atat de impura. Ma aplec strain spre flori confuze, Iar capilarele inimii, fine, Se sparg cu zgomot. Cat va mai dura, oare, aceasta rotire In gol? Aceasta neimpartasita tanjire, Aceasta opacitate si reticenta Dinaintea Darului de sus, pentru mine? Singur ca si-atunci, acum nu pot Nu sunt in stare Sa primesc dragostea nimanui.

Suflete-caine Aceste zile mohorate din luna lui April mi-au adus moartea cu mainile-amandoua. Ca niciodata despletit si transparent parcurg spirale cristaline in jurul sufletului decrepit si invartit. Poeme discursive, piezis aliniate imi urla trompetii Apocalipsei in urechi. De-ai fi carne, suflete, te-as transa cu sabia,

25

si te-as arunca la caini. Teama mi-e, suflete, ca esti caine si-mi sfasii carnea cu coltii ca sabiile

ta erotika numai pentru S. Ma spiralez mereu inspre afara dorind a te-nghiti si, senzual, m-acopar de miresme vechi. Un sarpe sunt alunecos si umed prin patul de fecioara in care-ai adastat, spre a te coace. Fantasme noi si vechi imi bantuie trezia in dimineti cu suflet. Picurande.

vanitate in fata ei,impietrit langa foaia alba si nelinistita m-am aplecat in adoratie fara cuvinte, inventariind inefabilul. ea era pur si simplu. fara cuvinte, inventariind inefabilul prin dans sau asa ceva. de sus auzeam voci infioratoare spunandu-mi despre cuvinte ca sunt insuportabile, ca o revelatie sau ca existenta ! ea era dincolo eu, din cuvinte, inventariam inefabilul, o, desertaciune a desertaciunilor !

26

sectiunea I: cruzimi esentiale natura umana 1 radical de simplu apropierea ascute gustul acestei femei singuratatea musca blond ametitor si tandru iar eu - stapan al semintiilor de furnici bizare imi ascut la umbra dintii

2 am inghitit acest vers pulsand de sange cu tristete umbrele buzelor mele fac violenta cuvintelor si sexul mariei al anei al oanei si al tuturor celorlalte ma acopera cu fir subtire lantul sacru si grotesc care ma tine lipit de pamant

3 am sa cresc in preajma ei ca un muschi de copac am s-o patrund prin scoarta pe la radacini si prin muguri si ea o sa ma traga-n adancul ei ca pe un elixir miraculos si rar ca o otrava-nselatoare cata moarte seva-ntortocheata pot inca sorbi 4 moto: "ci oamenii isi inchipuie ca zeii se nasc si ei ca au imbracaminte glas si infatisare ca ale lor " (Xenofan B 14) sa facem in asa fel incat lucrurile sa ni se-nchine ca unor zei

27

sa luam aceasta masa si s-o obligam sa ne venereze ca pe un creator cu trasaturi de nespus sa facem apoi in asa fel incat masa sa-si simta dureros neputinta si rostul ei de masa sa nu ne punem catusi de putin impotriva mirarilor ei si sa ne deschidem iscodirii ei - vom deveni brusc si pentru totdeauna zeitati de neinteles cu chip de masa zeu lenes azvarl acest vers ca pe o biata amanta sotie neincununata uzata promisa primei nopti si nenuntita

de dragoste in portile tale cu ruguri aprinse lumea scanceste pe voci vechi foarte vechi lumina mea firava ti-o adaug sacrificiul de carne si sange aprins m-a atins dar foarte putin dar de lacrimi pentru un prieten as vrea sa stiu - astazi destinul cui i-a mai trecut musafir prin budoar amaraciunea cui a mai plans in poala ei primitoare dorinta ei de iubire se umple cu mai multe jumatati de barbat

28

stare 1 inhibitiile fetelor de alte religii tomnatic vant prin parul cu codite al pictoritei de trupuri despuiate cald pe la amiaza

stare 2 baiatul pare barbat in grija mainii de fecioara picturala stare 3 ce delir tacut se-ascunde in poala fecioarelor despletite umed pe o panza

suferinta mea este atat de impura suferinta mea este atat de impura ma aplec strain spre flori confuze iar capilarele inimii fine se sparg cu zgomot cat va mai dura aceasta rotire in gol aceasta neimpartasita tanjire aceasta opacitate si reticenta dinaintea darului de sus pentru mine singur ca si-atunci acum nu pot nu sunt in stare sa primesc dragostea nimanui

sexul ei m-am lovit de ea ca de un gand al vietii de dupa moarte pielea ei miroase a pudoare palmele mele ii inchid sexul ca un ritual de trecere

29

lantul acestor roze lantul acestor roze este al meu ale mele sunt toate si urmele trupurilor de sfinti si crucile schitate pe fuga de gospodinelor evlavioase la liturghia de duminica dimineata lantul acestor roze este al meu de demult de foarte demult ca un sonet care te mistuie pe dinauntru in care respiri in care injuri in care iubesti trupuri de femei de-a valma lantul acestor roze ma tine ca pe un scuipat ingeresc numai bun de zvarlit in fata lui satan dumnezeu al lanturilor al trandafirilor derizorii ma privesti prin ochiuri de lant ca un print al desertaciunii cu talc dar si daruire e ziua ta pentru intaia oara intaia oara pragu-ti trec ca la o nunta de copaci in iarna ca la un anuntat priveghi al vietii ce-a trecut al somnului ce va sa vina candva si peste noi in poala-ti capul mi-l asez intaia oara intaia oara ma inchin prin portile sarutului te trec pe tine grea de soare si de mine la ziua ta pentru intaia oara rad si plang de glasu-acela din adanc al vietii si al mortii deopotriva

30

seva zilelor noastre cata seva mai trebuie sa urce prin noi iubito cata flacara mai trebuie sa ingrijim in viata asta de dincoace lacrimile mele lacrimile unui fel de-a nu fi inca nu si de-a fi inca si din ce in ce mai greu da lacrimile mele nu se vad ele iti intra de-a dreptul sub piele in umarul alb si stang ce trist si ce frumos tu nici macar nu le vezi inca te ard lacrimile mele nevazute cand iti musc buzele cand imi musti lacrimile te infierez cu stigmatul cantecului meu vag si-ndoit de durere ce trist si ce frumos tu nici macar nu-l auzi inca dar va fi o zi si va fi o noapte cand in pat de nunt intr-un pat de moarte cantecul si lacrimile te vor lega strans de mine si ce frumos si ce frumos ca tu nici macar ca tu nici macar cuvantul care si-e siesi cuvant deasupra capetelor noastre vegheaza cineva iubito nici macar nu stii ce frumos se vede dincolo prin parul tau nu c-as fi eu ochiul care sa stie vedea sau urechea tocmai buna de auzit cuvantul care si-e siesi cuvant si pe care altii l-au trit pe pielea lor i-au simtit ingroziti asprimea si mireasma dar eu vad dincolo prin parul tau iar asta trebuie sa conteze intrucatva felurite procese organice cand se cunosc un barbat si o femeie

31

se intampla niste lucruri bizare cu trupurile diafane si uscate ale ingerilor mai intai incep sa li se rotunjeasca aripile capatand cu vremea iz si tarie de san femeiesc de sex barbatesc si de ochi de lumina mai apoi se petrece un soi de cadere placuta prin eter o cadere de-a carei consistenta si miros ingerii nu se mai satura iar cand trupurile amantilor se despart pe pamant acolo sus ingerii raman suspendati diafani si tristi si uscati ca si pana atunci in genul domnului - nichita stanescu pentru Aurelian vorbind pe dincolo de gand ca o parere a nemarginirii pasarea s-a oprit brusc obosita un rege a fost da un rege din sine a sagetat-o din sine si spre adanc ( mi se dedica mie in genunchi ) de dragoste tanara este posibil sa iubesti pantecul unei femei undeva la marginea ploii * fata zbarcita a acestui pacatos se scalda in apele primei femei in aceasta tarzie si blanda dupa-amiaza * eu ea noi doi pasi si un salt in aproapele rarefiat al imbratisarii nici macar promise dinainte

32

* surasul acrisor imi adie sufletul imbatranit frumos si dus la subsuoara sectiunea a IIa: poetul care doarme dan cristian carciumaru lectia de istorie plamada care sunt a cules toate strigatele toate jupuirile toata minciuna si tot adevarul femeile si cartile de care s-a impregnat si s-a plamadit singura pana in zilele noastre ploua marunt vreau sa rog cuvintele sa ma lase sa zic despre mine ca ploua marunt cand sufletul ei imi curge printre degete as vrea sa spun despre mine ca ploua marunt * plin de iubire poemul refuza s-ajunga la capat publicitate in mine s-a deschis de curand vechea vale a plangerii poftiti infruptati-va cat mai e timp din fructul amarui trecut prin ochiul stang raptul de suflete se petrece haotic asmutind cuvinte de lut unul impotriva celuilalt si pe mine impotriva lor din cuvinte de lut dezmintire

33

am luat-o iar de la capat peste campurile cu pamant clisos in care piciorul se afunda adanc pana la mana care scrie pana la ochiul care pe sine nu se mai vede pana la oasele ingalbenite de carnea arsa a singuratatii din mijlocul turmei cat vor mai ara ingerii trambitasi peste campurile asteptate vantul suav e mereu dezmintit de greutatea corpului meu de cuvantul intors al lui dumnezeu memorial seceraratorul de suflete sunt eu biet colectionar saracit ca-ntr-un concert pentru orga aud contrabasul continuu avid de flacara sunt dar din cadenta impura a versului sar stropi de scriitura inutila voi mai putea acum sa ma topesc in vreo privire

crez pentru un don juan inautentic o femeie tichet pentru mantuirea barbateasca doua femei tichetul dus-intors trei femei curvasarie cu transcendenta fata si reversul in parte oblic neted si ranjit in parte drept si aspru si de-a dreptul iconic ma privesc a cata mia oara in propria scriitura-temnita cu poarta dubla o sofistica piezisa doctrina unde mai autentic sunt intemnitat

34

alergare cu ea intr-un niciodata mai demult clopoteii glasului ei imi aduceau aminte cum e sa fi fost cum e sa nu fi stiut decat vantul prin palariile cu pene ale batranelor doamne gustul painii cu unt duminica dimineata strigatele disperate si monotone ce mai paradox ale vanzatorilor de fier vechi si toate astea pe cand cuvantul meu batranicios si adumbrit era inca departe de a se mai naste pe cand lujerul dragostei noastre nu era nici macar gandit iubita cu toate perversiunile blande imaginea ta imi iesea de sub coapsa ca zeita aceea si ce tristete m-a cuprins cand mi s-a spus ca nu erai decat tu gandurile ei gandul ei imi atingea maruntaiele ca-ntr-un joc de-a iubirea varful piciorului ei imi ciufulea tandru nelinistile (cautam sa-i imprumut visele) amintirea ei m-a lasat ca pe-un sunet de toaca la caderea noptii neterminat

35

bilant de faptuitor daca ma intreaba cineva ce am facut in toti acesti ani si ma intreaba toti le raspund: nimic eu sunt poetul care doarme eu nu voi fi tinut minte prin nimic din ce am facut scrierea unui cuvant e o povara mult mult prea mare

bodyparts 4 trupului tau ii alint sufletul fumuriu in amiaza de vara bodyparts 5 in verde ochi sarate strune cantecul mi l-au striat rune rune in auz

bodyparts 6 in labirintul urechii ei exterioare s-au cuibarit toate visarile mele amarui jilave ca o insecta ramasa din cine stie ce era

36