Ioan Alexandru

Cina Vine un musafir la noi in casa Aducator de har orice strain Il vom pune in frunte la masa Linga piine si vin Cat ne este vatra de saraca Pe cat suntem de multi linga foc Ii place lui Dumnezeu sa petreaca Cu noi la un loc Faramiturile-astea putine Trebuie sa le-mpartim chibzuit Sa ramana cosurile pline Din cat a prisosit Fiece casa-mparatie Fiece masa prestol Prin fiecine poate sa vie De cand mormantul e gol

Ioan Alexandru
Pruncii mei Sa pot scrie imne pentru tara Ingenunchi in fiecare seara La lumina lampii de oloi Am nevoie pruncii mei de voi Sa luam de dincolo putere Suferintele intru-nviere Cu rabdare-n lacrima sa tes Peste bruma noastra de cules

Ioan Alexandru
Psalm Oriunde plec Tu esti mereu cu mine Unde-as fugi sa nu pot fi ajuns Sunt singur e noapte vinsa ma ruine Nelegiuri cu cate te-am strapuns De fata Ta nimic nu ma ascunde Oriunde cer azil sunt prigonit Oceanul nu are indestule unde Sa-mi dea odihna nemarturisit Nici lacrimile nu ma mai incearca De teama Ta si ele-au amutit Pounca-ai pus in toate sa ma-ntoarca Sa ma predea unde te-am pangarit Stiu ca o faci din mila Ta cea mare Ce nu iti da odihna sa ma uiti Sa-mi treaca zilele fara lucrare Cu fata Ta de-acuma ma confrunti

Ioan Alexandru
Iubirea Partasi suntem multor iubiri Una singura e implinire Celelalte numai presimtiri Pana dam in inima de Mire Impodobit cu-nfatisarea Lui Dinspre inviere rasarinda Pe cat in lacrimile orisicui Voi ravni iubirea sa-si aprinda

Ce exista sa iubesc nespus Oceanul stingerii de sine Sa rodeasca-n cele care nu-s Rasaritul ce le apartine

Ioan Alexandru
Cerul si pmntul
Trece-vor graiurile universului Se va stinge-n tarana seara Pamantului. Lampile vor orbi Si-n vazduh va amuti larma Cucuvailor. Vulturii se vor retrage In nevazut si taria vederii Se va preface-n amurg. Toate Se vor aduna in acea matca Usoara de nimic din care Smulse-au fost de Duh la inceputuri. Atunci te voi vedea pe Tine Cum ma vezi si ne-om cunoaste Indeaproape cuvant din cuvant Putere din putere. Dimineata fi-va, Fi-vor ani fi-va si reveni-vor blande -N vested vant aprinsele tulburatoarele zari Ce ne hraneau nadejdea altadata. Pamant si cer vor trece ca o facla Din umbra sfantului mormant Ramane-va lumina din vapaie Ramane-va uitarea din cuvant Ramane-va iubirea iubitoare Din saraciile ce sunt.

Ioan Alexandru
Izvorul
Izvorului asemeni sunt si eu Cutremurat sub stelele de vara Cu cat e cerul mai fara de vant Cu-atat launtrurile mele se-nfioara Nu dinafara-i zvon ce ma framanta Nici din adancuri nici de sus O umbra s-a desprins din slava Icoana ei in mine a apus Din ce in ce sunt cercuri mai adanci Si mai departe horele pe ape S-a desteptat in mine un izvor Ce nu-l mai pot cuprinde si incape.

Isus n celul (Radu Gyr)

Azi noapte Isus mi-a intrat in celula. O, ce trist si ce'nalt parea Crist! Luna venea dupa El, in celula si-L, facea mai inalt si mai trist. Mainile Lui, pareau crini pe morminte, ochii adanci ca niste paduri. Luna-L batea cu argint pe vestminte argintandu-I pe maini vechi sparturi. Uimit am sarit de sub patura sura: - De unde vii Doamne, din ce veac? Isus a dus lin un deget la gura si mi-a facut semn ca sa tac.

S'a asezat langa mine pe rogojina: - Pune-Mi pe rani mana ta! Pe glezne-avea urme de cuie si rugina parca purtase lanturi candva. Oftand si-a intins truditele oase pe rogojina mea cu libarci. Luna lumina dar zabrelele groase, lungeau pe zapada Lui, vargi. Parea celula munte, parea capatana si misunau paduchi si guzgani. Am simtit cum imi cade capul pe mana si-am adormit o mie de ani... Cand m'am desteptat din afunda genuna, miroseau paiele a trandafiri. Eram in celula si era luna, numai Isus nu era nicairi... Am intins bratele, nimeni, tacere. Am intrebat zidul: niciun raspuns! Doar razele reci, ascutite'n unghere, cu sulita lor m'au strapuns... - Unde esti Doamne? Am urlat la zabrele. Din luna venea fum de catui... M'am pipait... si pe mainile mele, am gasit urmele cuielor Lui.
nchisoarea Aiud

Conductorul (Petru Dugulescu)

Am urcat in trenul vietii plangand Intr-o zi de noiembrie cenusie; Undeva pe malul Muresului serpuind, Intr-o gara mica, pustie. Aveam si eu un bilet in buzunar, Ce mi l-au pus parintii la plecare Asa cum l-au primit si ei - in dar Si nu stiam ca-i scris pe el: "PIERZARE"! Pe cele doua sine: timp si spatiu, Pornii, calatorind spre nicaieri Sa sorb din cupa vietii cu nesatiu Si parca m-am urcat in tren, ca ieri. Si leganat de rotile grabit, Lasai in urma atatea statii dragi: Gradina - cu ciresele 'negrite, Padurea, cu potecile cu fragi; La fiecare varsta cu-a ei toane, Cand ma-nfierbantam mai mult la joc, Eu auzeam un scurt: "Sus in vagoane" Si trenul o lua din nou din loc Grabit lasai in ulita pustie, O minge, ce din carpe mi-am facut, O undita din ac si gamalie, Bat de alun si ata de cusut. Lauta cu arcusul din tuleu Si sania din iernile cu nea, Si trotineta prietenului meu

Pentru ca eu, nu o avem pe-a mea. Lasai o gradinita cu jucariile ei, Cateva scoli co colegii mei Iar trenul pe sine zbura Spre unde? Spre ce? Nu conta. Dupa vreo douazeci de statii prin ani, Cand frunzele cad din castani, O voce-mi spuse domol: "Biletul, pentru control!" Era un conductor bland Ca soarele diminetii, O Carte in mana tinand: "Mersul trenurilor vietii!" M-a intrebat, parca-l aud si-acum, C-o voce ce vibra ca si vioara, De unde vin? Si unde-i al meu drum? Treceam cu trenul meuprin Timisoara. M-am desteptat atunci ca dintr-un vis, Cautand biletul meu prin buzunare Dar am vazut ca "IAD" pe el e scris! Si-am plans atunci cu lacrime amare. El mi-a promis ca n-o sa m-amendeze, Ca nu-I aceasta slujba ce-a primit Ci sa trezeasca, sa avertizeze, Sa dea bilete rosii, gratuit! Dar ca in urma vine, nemilos, Un controlor cu chipul fioros; Pe sapca are ca emblema-un craniu, Iar vocea lui suna taios si straniu:

"Cei ce nu aveti bilete rosii ci viza 'gratie' Veti cobora cu mine la prima statie!" Eu il priveam si-l ascultam nauc Si pentru prima data intrebarea: De unde vin? Si unde-o sa ma duc? Se ridica vijelios ca marea. El mi-a vorbit din nou cu duiosie Si sub lumina razei de lanterna, Primi biletul de culoare purpurie, Chelmac, via Golgota, viata eterna! Mi-a spus daca biletul am schimbat, Indata ce in gara-o sa sosim, Sa schimb si trenul c-un accelerat Din Timisoaraspre Ierusalim! Si-acel conductor bland a disparut; Si mi-l mai aminteam, doar dupa nume; Dar si eu tot conductor m-am facut Impartasind aceeasi misiune. Si de-atunci pe diferit rute Calatoresc mereu, neobosit, Sa-mpart bilete inca nevandute, Bilete pentru ceruri, gratuit! Pe calatori cu trupul obosit, Ce nu stiu unde merg caci dormiteaza, Caut sa-i trezesc strigand necontenit: "Biletele va rog. Vesnicia urmeaza! Vesnicia urmeaza!"

Se ntoarce Dumnezeu n Romnia (Petru Dugulescu)

Se-ntoarce Dumnezeu in Romania, Trecand prin vama, fara pasaport! S-alunge pe tirani si tirania, Sa ne aduca-n tara omenia, O marfa ce-am vandut-o la export. Se-ntoarce Dumnezeu in Romania In tara Lui de care I-a fost dor Caci L-am chemat cu totii in agonia Acelor ore cand veni urgia, Ingenunchiati, smeriti, sub tricolor. Se-ntoarce-n tara Domnul, sa ne spele Si sa ne-nvete sa traim frumos. Noi vrem un Dumnezeu de vremuri grele Si-apoi sa plece dincolo de stele Ca stim noi ce sa facem aici jos. Se-ntoarce-n tara Domnul cu Scriptura Ca sa ne-nvete viata de crestini; Dar ateismul si nomenclatura Si-au transformat subtil coloratura Si -I impletesc din nou cununi de spini. Cu darul de iubire si dreptate Se-ntoarce Dumnezeul Preainalt; Sa nu mai fie-n tara strambatate, Nici comunism si nici securitate, Sa nu mai moara tineri pe asfalt. Sta Dumnezeu la poarta, Romanie Dar cine Ii va spune: "bun venit!"? La Parlament si la Presedentie

Se-aproba legi, se vrea democratie, Dar, Numele Lui nu e pomenit. Te cheama Creatorul azi, nu maine, In ceasul de destin hotaritor Sa-ti franga-n dar a invierii paine; Acum ori niciodata poti romane Sa ai un Dumnezeu si-un viitor!

Daniel Branzai
Melancolie De-afara, picuri mari si grei Din ploaia ce-anceput de-aseara, S-au strecurat in ochii mei Si sufletul mi-l infioara. - "La ce ma chemi, spre ce meleag ?" Cu gindu-ntors inspre launtruri Eu pling si chem un vechi pribeag; Strig sufletu-mi si-n stropi mi-l mintui.

Dosoftei
Psalmul 50 Fie- mil, Doamne, de m iart, Cu milostivirea cea bogat, i pentru a ta ieftintate S m curti de rutate. i mai cu de-adins de ru m spal i m limpezete de greal. C eu m tiu a mea frlege i rul mieu nainte-mi ce merge. ie -am greitu-, Doamne svinte, De-am fcut rut denainte. Cuvintele tale te-ndireapt La giude s-nvinci, cnd vei da plat. Iac-s zmislit n strmbtate, Aplecat de maic-mea-n pcate. Ce tu, Doamne, iubeti dereptatea, De- ar pre mine buntatea,

i cu taine ce nu s pot spune Mi-ai artat a ta-nelepciune. Cu izopul tu m ocropete i m scald de m curete. S hiu splat i alb ca omeii, S m bucur i eu cu direpii De veti bune i preacuvioase, i s-mi bucuri mielele oase. Doamne, nu- ntoarce svnta fa De greele ce-am fcut, cu grea, i de cte-am lucrat fr lege, Cu milostivirea ta le terge. Inem curat tu-m zidete i duh dirept n zgu m noiete. Nu m urni din svnta ta fa, i duhul tu cel svnt ce m-nva S nu-l deprtez de ctr mine, Ce s-m dai bucurie cu bine, Cu svnta ta, Doamne, mntuin. i s-m dai i duh de biruin, Ca s-nv pre cei fr de lege Ctr cile tale s-alerge, S s-ntoarc de pre rutate Ctr a ta svnt buntate. i m scoate, Doamne, de la snge, Cu mntuina ta de m strnge. i cu adevarata ta-mpreun Limba mea s- fac voaie bun.

i buzele mele, Doamne svinte, S-m dechiz, i rostul s te cnte, S dea veste fr de sial n tot locul de svnta ta fal. C de-ai pofti jrtv, -a aduce, C jrtvele de ars nu- par dulce. Lui Dumnezu jrtva ceea place Cu sufletul nfrnt ce s-a face. Inema cea zdrobit i frnt La Dumnezu nu va fi de smnt. i cu a ta, Doamne, bun vrere Sionului s-i faci mngiere, S-aib de toate prile pace, Pn zidiuri nalte s vor face Pregiur Ierusalim cetate, S scripasc dar i buntate. Atunci jrtve direpte -vom face. Colaci i prinoase, cumu- place, Vin i pine, unt i cu gru dulce, i vii pre oltari -vom aduce.

Dosoftei
Psalmul 99 Striga din toate ri ctr Domnul, Ce lcui pre pmnt tot omul. Sluji Domnului cu bucurie, Nainte-i s-ntra cu mrturie. S ti de Dumnezu c ni-i Domnul Ce ne-au fcut pre noi, pre tot omul,

C-i suntem ai lui oameni de turm i oie de-i patem pre urm. Prin porle lui s-ntrm cu rug, Sama s ne ia Domnul pre strung. S-i mulmim, s-i vestim svnt nume, C-i bun Domnul i slvit n lume. Mila lui n veci este pre ar i-n tot rodul svnta-i adevar.

Dosoftei
Psalmul 132 Cine face zidi de pace Turnuri de frie, Duce via fr grea Ntr-a sa bogie. C-i mai bun, depreun, Viaa cea frasc, Dect arm ce destram Oaste vitejasc.

Dosoftei
Imnuri STIH [PENTRU SFNTUL ONISIFOR] Ai, Onisifore, cai la bun fug Ctr Dumnezu, i ai i bun slug. STIH [PENTRU PREACUVIOASA MATRONA] La viaa de veci Matrona-i spodobit,

C-au vis pre lume-n zsa Domnului svnt. STIH [PENTRU SFNTUL ANTONIE] Pre Antonie dumneziesc ucig cu lemne, Ceia ce s-nchin la dumnezi de lemne. STIH [PENTRU SFINII HRISTOFOR I MAVRA, UCII PRIN SABIE] Negr-nelciunea Mavra, tia de lance, i cu Hristofor, vede pre Hristos cu pace. STIH [PENTRU SFNTUL IOAN CEL SCUND] Micor Ioan de pre stat s are, Ce la Dumnezu are cinste mare.
1682-1686