Clipa

Clipa ce s-a rupt din timp

E cu zeii din Olimp

Picatura-ngramadita-n ploaie

Se prelinge pe un geam din baie

Lumina ce se scurge prin sticla de pahare

Se-mparte bland in spectru de-i zice

ROGVAIV

Parfumul damigenei razbate prin duhoare

Se-nteleneste-n simturi si crampe de betiv

Din tesatura vremii ce-o stim dupa croiala

Se-alege firul vietii cu noua randuiala

Se tulbura batranii, chiar mosii din poveste

Cand ne transforma-n cifre si bun-ul nu mai este

Ne peticim placerea cu plasturi de hormoni

Si traversam Gomora din nou si cu demoni.

Lumina ce se sparge in varfuri de copaci

Aprinde cararuia in suflet la saraci

Si ruga se inalta pe rugul mestegit

Ajunge sus pe bolta un murmur necajit

Sa stim ca se aude, sa stim ca-i inteles

Caci doar o data-n viata nu-i chiar atat de des.

Aici

M-am nascut pe un meleag

Cu toiag si cu baltag

Am crescut pe-o glie moale

Cu ciocarlii si mioare

Am parinti si am stramosi

Ce-au contat si au fost frumosi

Am ajuns pe varf de munte

Fara sa am in spate punte

Am zburat cu soimi si vulturi

Peste munti si ape tulburi

Am stat drept cu demnitate

Am dorit doar libertate

Si cand timpul s-a lungit

M-am trezit imbatranit

Nu ma plang sunt chiar vivace

Si mai mult fac doar ce-mi place

Am si draga, am si dor

As vrea luna s-o masor

Nu am rani dar tot ma dor !

Jumatate plin

Timpul musca crunt cu dinti de fier

Lasand o urma-n ieri si una-n cer

Sintagmele se-ncaleca si schimba limba

Constiintele palesc si vin de-a valma

E vremea monstrilor creati din spuma fricii

E lumea celor ce prezinta doar indicii

Impartasesc ce stiu din sacul stirii

Si-astept sa-nvat si eu din rostul firii

Traditia ne-mpinge mai departe

Cu esenta celor scrise-n carte

Si daca nu ne-am pretuit inaintasii

Vom alerga pe camp precum borfasii!

Dansul următor

Ingan un cantecel din vremea veche

Mai stiu doar melodia, vorbe nu-s

Se naste-un sentiment fara pereche

Nedisipat ce nu se da rapus

Mi-aduc aminte cum cantam odata

Facandu-mi multe planuri la pahar

M-am dus pe apa sambetei si-o fata

M-a tras la mal si mi-a salvat din har

In viata calauzele-s trimise

Sa-ti fie sprijin si s-arate unde

Sa te indrepti spre portile permise

Sacralizat si cu idei profunde

Mi-aduc aminte m-am visat un caine

Pazind fiinta-n drumul mantuirii

Sufland in jaru`identitatii noastre

Ne-am intetit si-am fost zalog iubirii

Ne straduim sa cautam urmasii

In ceata deasa ce-a cazut din nor

Intinde mana si aduna-ti pasii

Fi gata pentru dansul urmator

Samanța de vers

Poezia nu-i doar versuri pe hartie

E natura vie,

E balansul lumii, zambet de copil

E strapunsul ierbii prin tarana fina

Ca si ghioceii nou iesiti prin tina

E ca mangaierea la-nceput de vara

Cor de cotofane la un colt de tara.

E ca si mireasma la gatitul mamei

Si deznodamantul din verdictul tatii.

Buna dimineata-i poezie clara

Multa sanatate e o dorinta para

Un sarut cu patos e tot poezie

Am fortat contextul, pace pe vecie

Cautam esenta versului din suflet

Si gasim nimicul gol si scris pe crestet

Viata-i poezie, poezia-i viata

Dragostea-i iubire si iubirea-nvata,

Rimele se-ncurca, noi vrem implinire

Spunem vorbe multe, goale de menire,

Temperam caldura din vulcanul vietii

Dam versului credit chiar si frumusetii

Poezia-i calda, muza se rasfata

Rana de poet nu se-nchide intro viata!

Dorința

Mi-as dori sa deslusesc

Codul magic femeiesc

Sa-mi rup fir de gand in pripa

Sa ma poarte sub aripa

Sa simt greul ancestral

Atarnand si nu banal

Sa-mi dea aer si speranta

Iar capricorn iar balanta

Repetitii programate

Si concluzii perimate

Cand dorinta fierbe-n tine

Descoperi fetze divine

Dar ma-ntorc din nou la cod

Sa trec apa fara pod

Aproape primavară

Zapada-si topeste esenta,

Iarna-si forteaza prezenta

Stam in genunchi eu si ghioceii

Asteptand pastele cu oaia si mieii

Sperantele-s albe si porumbeii gri

In jur totu-i ceata ca si cum n-ar fi

Fortam mana ielei s-aleaga-ntre sfinti

Venim cu dovezi sa-i salvam pe parinti

O boare de martie vine de-afara

Sa spulbere mitul de viata precara

Mai vreau

Ne-am nascut din mama tata

Si traim precum gandim

In spirit materia-i sublimata

Versul schioapata, pierim

Aferim aferim aferim

Suntem iar la inalta poarta

Tot ce-i ieri strigam si-i maine

Si cosim prin iarba moarta.

Viata nu-i fara temeiuri

Nici sarut de mama oarba.

Cum traditia e viul

Zise cineva candva

Tot trecutul, partipliul

Duc in sus spre Golgota

Voi muri strigand iubire

Lacrimile-mi numarati

Un simptom de ratacire

Ne provoaca, incercati!
Oare?

Simt ca ma pierd intr-o lume ireala si necontrolabila unde sentimentele ma dor si imprejurul incearca
sa-mi tamaduiasca niste rani perpetuate de demult. Linistea n-are legatura cu ordinea. Ea se scurge
din niste sentimente de duzina prelevand organe aproape perfecte pentru un transplant de
constiinta care contravine consensului astronomic, ce ne demonstreaza cat de neevoluati suntem si
cat de tari pe retelele de socializare. Chiar daca ma consider pierdut, am cu mine speranta,
polivalenta, testosteronul ce tipa si convingerea ca din acest analfabetism numai o femeie ne poate
scoate. Sigur, trebuie sa fie frumoasa, sa faca parte din viata reala. Si noi cu noi ne imbarligam si
asteptam smeriti sa ne stearga la gura de nevolnicia urii si obscenul desuet!
Dor (inspirat de Marius Tuca)

M-as intoarce-n timp sa mai iubesc, sama pierd, sa ratacesc necontrolat in arhiva cu sentimente, sa
bijbai si sa nu stiu ce s-aleg, sa te las pe tine sa-mi aprinzi fitilul cu durata scurta. M-as intoarce sa fiu
multumit de infatisarea mea de atunci,de dorintele si planurile marete ale celui ce eram in valtoarea
si viteza care-mi caracteriza varsta. M-as intoarce-n timp sa te gasesc, sa ma reinventez, sa te
redesenez, sa simt cum trepidezi de endorfine nevazute, sa mai raspunzi o data cand te strig. M-as
intoarce-n timp daca nu voi muri de rana mea de poet, sa simt parfumul desavarsirii si sublimele
defecte ale unei femei. M-as intoarce sa mai simt o data tot ce-a fost frumos si bun si cald, ce-a fost
aproape, departe, ce-a fost si mai este DOR!
Prieten drag

Dezamagirea mea pare cateodata fara margini dar din inocenta sufletului se scurge un strop de
vesnicie in prezentul asta mizerabil. Ne ducem existenta intre niste ziduri varuite parca cu necaz
etern. Inflatia de comfort duce la o pareza a inteligentei ce ramane blocata in falduri de cenusiu. Si
totusi regasesc viata foarte nebuna, plina de emanatii si inflorituri ale sufletului intr-un poem al
esteticului si unde prostia sora cu rautatea n-are ce cauta. O noua epoca de amicitie nu se poate
intampla intre aceleasi persoane care s-au intersectat, au o istorie impreuna, ”susuri” si “josuri”
traite si rezolvate, sau nu.

Exista ceea ce se numeste ironie prieteneasca ce n-are nici o legatura cu raul. Prietenii se pot tachina,
ironiza, glumi intr-o limita al bunului simt. Fiecare are adevarul lui personal, cladit pe ani de
experienta proprie ce n-are legatura cu adevarul universal pe care nu-l cunoastem. Esenta unei
prietenii este relevata de forta si intensitatea vibratiei sentimentului ce provine dintr-un anumit loc al
sufletului. Nu se poate trece de la o prietenie calda, la o amicitie superficiala - ignorand tot ce a fost
inainte - doar pentru a lasa senzatia ca ne-am recompus si urmam o cale noua cu mai putine obligatii.

Ne-am nascut sa acumulam in timpul vietii, virtuti si cunoastere, am trecut prin site si razatori ale
vietii, ne-am lasat dusi de “traznele”, am scris versuri ce si-au lasat zeama in palma constiintei si n-
avem multa incredere in viitor, ci in vesnicie!
Totusi maine

Lava prieteniei s-a prelins peste pragul zilnic iar semnificatia a clipit si s-a incrustat in pana si penel,
brazdand locuri virgine din suflet si simtiri. Harul crearii, daca exista, se desavarseste intotdeauna.
Odata cu explozia soarelui pe cer, incerc sa inviorez monotonia zilnica, sufletu-mi scapara scantei, mi-
e dor, da, mi-e dor. Astept sa se intample ceva, sa-mi imbuneze imprejurul deja presarat cu trivialitati
banale, vreo boare de vant de primavara, sa-mi invaluie sufletul meu batatorit de vreme si inca
promotor de vorbe dulci dedicate fiintelor dragi. Stiu ca nu-mi pot stavili revarsarea calamitanta a tot
ce sunt eu, cand simt o albie doritoare ce vrea sa ma tempereze. Sunt ca un animal slobozit liber la
pascut pe pajistea vietii. Printr-o frantura de moloz de nepipait, se strecoara dimineata binevoitor.
Da, si dimineata este un colt de vis, o bucata de speranta, o picatura de optimism, o farama de iubire,
intotdeauna un inceput. Senzatia de verde s-a intarit, plasa cu pasari s-a varsat in ciripit, pana si zorile
au zambit. Cred ca ne revenim doar daca stim de unde venim. Un amalgam de ganduri - unele au
nume, altele nu - ma napadesc, unele sunt emotii liber nascute, altele vorbe scrise din penita. Cand
aud vorba ca toate-s bune si la locul lor (care o fi ala) ma predau si ma preling in jgheabul ce duce la o
zi mai buna!
Vibram

Traim intr-o lume ranita sufleteste, oameni mistuiti de dor

Cauta taina sufletului care ne face sa vibram, sa ne reverberam

intr-un imprejur plin de pereti.

Prada disperarii, sufletul purcede la o bejenie confuza prin

pestritimea ideilor. Un freamat vital salasluieste in simtirea noastra

in preajma sarbatorilor sfinte cand incercam sa sarutam o icoana cu

blandetea celui nevazator ce o cauta si o pipaie cu grija.

Atunci e ca si cum o mangaiere cereasca ne linisteste inima si ne invaluie

in mister. Vedem numai ceea ce privim dar cel care vede frumosul, este

posesorul unui suflet frumos. Lumea de astazi are o noua deschidere ce duce

intr-un fund de sac, cei prezenti au un trecut si nu-l stiu.