PABLO NERUDA

Cine moare
Moare cte puin cine se transform n sclavul obinuinei, urmnd n fiecare zi aceleai traiectorii; cine nu-i schimb existena; cine nu risc s construiasc ceva nou; cine nu vorbete cu oamenii pe care nu-i cunoate. Moare cte puin cine-i face din televiziune un uru. Moare cte puin cine evit pasiunea, cine prefer ne rul pe alb i punctele pe !i! n locul unui vrte" de emoii, acele emoii care nva ochii s strluceasc, oftatul s surd i care elibereaz sentimentele inimii. Moare cte puin cine nu pleac atunci cnd este nefericit n lucrul su; cine nu risc certul pentru incert pentru a-i ndeplini un vis; cine nu-i permite mcar o dat n via s nu asculte sfaturile !responsabile!. Moare cte puin cine nu cltorete; cine nu citete; cine nu ascult muzic; cine nu caut harul din el nsui. Moare cte puin cine-i distru e dra ostea; cine nu se las a"utat. Moare cte puin cine-i petrece zilele pln ndu-i de mil i detestnd ploaia care nu mai nceteaz. Moare cte puin cine abandoneaz un proiect nainte de a-l fi nceput; cine nu ntreab de fric s nu se fac de rs i cine nu rspunde chiar dac cunoate ntrebarea. #vitm moartea cte puin, amintindu-ne ntotdeauna c !a fi viu! cere un efort mult mai mare dect simplul fapt de a respira. $oar rbdarea cuminte ne va face s cucerim o fericire splendid. %otul depinde de cum o trim... $ac va fi s te nfierbni, nfierbnt-te la soare. $ac va fi s neli, neal-i stomacul.

&

$ac va fi s pln i, pln e de bucurie. $ac va fi s mini, minte n privina vrstei tale. $ac va fi s furi, fur o srutare. $ac va fi s pierzi, pierde-i frica. $ac va fi s simi foame, simte foame de iubire. $ac va fi s doreti s fii fericit, dorete-i n fiecare zi...

Oda frumoasei mele

'u inim pur, cu privire limpede te slvesc frumusee, stvilind sn ele meu, pentru ca unduind, s nesc linia, conturul, pentru ca tu s-mi po ori n cntec ca-ntr-un trm de pduri sau de spume( n miresma pmntului sau n muzica mrii. )rumoasa mea nud, la fel sunt picioarele tale-arcuite de-o pal strveche de vnt sau de zvonuri, precum sunt urechile tale scoici mititele ale splendidei mri americane. *a fel snii ti de mplinii, doldora de lumina vieii, sunt ca i pleoapele tale fremttoare, ca de ru, ce acoper sau dezvelesc trmurile-adnci ale ochilor ti. *inia ce desparte spatele tu n pale trmuri, se pierde i reapare n dou "umti,

ca de mr, i erpuiete desprindu-i frumuseea n dou coloane de aur aprins, de albastru in a, pierzndu-se la picioarele tale, ca-n dou boabe de stru ure, de unde iari se-aprinde i se nal dublul copac al simetriei tale, foc nflorit, policandru deschis, rod plin, ridicat deasupra le mntului mrii i al pmntului. $in ce substan, cuar, a at sau ru, a fost trupul tu plsmuit i s-a-nlat ca pinea dospind n do oare, i-a-nvederat coline de-ar int vi de catifea, pn ce-a rmas ntiprit forma ta de femeie puternic, in a,

Oda saraciei
'and m-am nascut te-ai luat dupa mine si ma priveai, saracie printre sipcile putrede, in iarna profunda. -poi tot ochii tai erau cei ce ma priveau printre rinzi. .oaptea, stresinile repetau numele si prenumele tau sau, cateodata, solnita sparta, camasa rupta,

hetele ran"ite mi te-aminteau. 0tateai acolo, la panda, cu dinti tai viermanosi, cu ochii de mlastina, cu limba ta lesioasa care taie haina si lemnul, oasele, san ele. 0tateai acolo, de cand ma nascusem, ma cautai, ma urmareai pe unde mer eam. 'and inchiriai o camaruta la mahala te aseam sezand pe un scaun; ma asteptai; cand, adolescent, intr-un hotel mohorat, nu intalneam mireasma despuiatului trandafir, ci numai suierul rece al urii tale. M-ai urmarit, saracie, in cazarmi si spitale, in razboi si pace. 1e cand zaceam, cineva batu la usa. .u era doctorul. 2ntra iar saracia. %e-am vazut scotandu-mi mobila in strada( oamenii o tranteau ca pe niste pietroaie. %u, cu o dra oste fioaroasa, dintr-un maldar de boarfe, in mi"locul strazii si-al ploii, iti faceai, un tron harbuit si privind spre calici cule eai de pe "os, cea din urma strachina a mea, facandu-ti din ea diadema. -cum, saracie, eu sunt urmaritorul. .ecrutatoare ai fost, necrutator sunt si eu. *an a fiecare sarac ma vei asi cantand; sub fiecare cearsaf de oribil spital

vei afla cantecul meu. %e urmaresc, saracie, te pazesc, te impresur, te tintesc, te-nchid, hearele ti le retez, iti fran , dinti pe care-i mai ai. 0unt pretutindeni( pe ocean cu pescarii, in mina, oamenii cand isi ster de pe frunte naduseala cea nea ra dau de poeziile mele. 2n fiece zi o-nsotesc pe textilista. Mainile mi s-au albit impartind painea in brutarii. 0aracie, pe oriunde umbli, dai de cantecul meu care canta, de viata mea care traieste, de san ele meu care lupta. 4oi infran e ofilitele-ti flamuri oriunde le-ai inalta. -lti poeti, odinioara, sfanta ti-au zis, au adorat mantia ta, cu fum s-au hranit si-au disparut #u te desfid, cu versuri aspre te lovesc in fata, te imbarc, te iz onesc de la noi. #u, impreuna cu alti, cu alti, multi alti, te-am sur hiuni de pe pamant, intr-o temnita de pe luna, ca de acolo, patrunsa de fri , sa privesti, cu un sin ur ochi, painea si stru urii ce-or sa acopere pamantul de maine.

Poem
ce ai, cand te privesc nu aflu in tine decat doi ochi asemenea tuturor ochilor si o ura pieduta printre miile de buze pe care le-am sarutat,

un trup aidoma tuturor trupurilor pe care le-am cunoscut dar care nu mi-au lasat nici o amintire.

Poemul 20
-sta-seara pot sa scriu cele ma triste versuri. 0a scriu, de pilda(!.oaptea e instelata, iar hat, departe, pe cer dardaie astrii albastri!. 4antul noptii da roata pe cer si canta. -sta-seara pot sa scri cele mai triste versuri. #u am iubit-o, si, uneori, chiar si ea m-a iubit. 2n asemenea nopti am tinut-o in brate, 0i-am sarutat-o de atatea ori sub cerul nesfarsit. #a m-a iubit, si uneori chiar si eu o iubeam. $ar cum sa nu iubesc 6chii mari cu care ma tintuia, -sta-seara pot sa scriu cele mai triste versuri. 0a stiu ca nu mai e mea. 0a simt ca am pierdut-o. 0-aud noaptea imensa, si mai imensa fara ea. 0i versul sa-mi cada pe suflet ca roua pe iarba. 'e conteaza ca iubirea-mi n-ar putea s-o pastreze, .oaptea e instelata, iar ea nu-i cu mine. -sta-i tot. $eparte, cineva canta. 2n departare. 0ufletul meu nu-i multumit ca a pierdut-o. 'a pentru a mi-o apropia, privirea mea o cauta. 2nima mea o cauta, dar ea nu-i cu mine. 'hiar in noaptea care face albi aceiasi copaci. .oi, ce-i de-atunci, nu mai suntem aceiasi. .-o mai iubesc, e si ur, dar cat am mai iubit-o. 4ocea mea cauta vantul, ca sa-i a"un a in urechi. - altuia. - altuia va fi. 'a inainte, a sarutarilor mele. 4ocea ei, trupul ei limpede. 6chii ei infiniti. .-o mai iubesc, e si ur, dar poate-o mai iubesc. -tat de scurta-i iubirea, si-a atat de lun a uitarea. )iindca in asemenea nopti am tinut-o in brate, 0ufletul meu nu-i multumit ca a pirdut-o. 'hiar de-ar fi ultima durere pe care mi-o provoaca si acestea ultimele versuri pe care le scriu.

Ramura furata
.e vom strecura noaptea sa furam o ramura inflorita. 4om sari zidul in intunericul unei radini straine, doua umbre in umbra. 2arna inca nici n-a trecut si marul se arata preschimbat pe neasteptate intr-o cascada de flori mirositoare. 4om patrunde in noapte, vom a"un e pana la firmamentul ei tremurator si mainile tale mici, si mainile mele vor fura stelele8 0i in varful picioarelor, in casa noastra, prin noapte si umbra, va patrunde odata cu pasii tai pasul mut al parfumului si, cu picioarele instelate, trupul limpede al primaverii.

Sonetul XV
.u te iubesc chiar dac tu ai fi un trandafir srat, sau topaz, sau o sa eat de aroafe pe care focul o trimite. %e iubesc cu o certitudine ntunecat cci lucrurile sunt create s fie iubite, n secret, ntre umbr i suflet. %e iubesc ca planta care niciodat nu nflorete care pstreaz n sine lumina florilor ascunse. 9

Mulumesc iubirii tale, solid i cert parfum ce rsare din pmnt i triete n ntuneric, n sufletul meu. %e iubesc fr s tiu cum i cnd, sau poate unde %e iubesc n mod direct, fr s retro radez, fr complexe sau mndrie; $eci te iubesc pentru c tiu, c aceasta e sin ura cale( :nde eu nu exist, nici tu, att de aproape, nct mna ta pe pieptul meu este mna mea, att de aproape, nct ochii ti nchii m adorm pe mine.