creierul respecta un cod etic, adica tot ceea ce este negativ,

gandul, emotia, are ca efect in corpul nostru schimbarea reactiei

din alcalin in acid, ceea ce inseamna boala, moarte etc. Tot ceea
ce este pozitiv: generozitate, credinta, bunatate, compasiune
pentru semeni se cheam n chimie alcalinitate, adic sanatate i
viata. Tot ce e negativ produce rau, tot ce e pozitiv are un efect
bun. Mai mult, creierul prelucreaza, proceseaza informatia in
zone diferite: tot ceea ce este negativ o face intr-o zona si ceea ce
e pozitiv in alta parte. Si atunci intrebarea: creierul este o masa
anatomica discutia o purtam neurologic, i nu poate sa aibe
inteligenta, sa faca distinctia intre bine si rau, sa aleaga. Cea care
discerne este o cunoastere, este constiinta! De unde vine
constiinta? Din marea constiinta cosmica: Dumnezeu! Ceea ce
numim noi Dumnezeu se foloseste pur i simplu de creierul
uman pentru a arata omului care este calea dreapta care este
calea gresita, eronata, care poate sa duca la suferinta, la boala si
la moarte. Creierul, in ultima instanta, respecta un cod etic care
este codul religiilor, un cod intelectual de bun simt. Am spus
doua lucruri: ca desi ateii cred ca sunt fara Dumnezeu, sigur
Dumnezeu nu e fara ei! Si al doilea lucru, cred ca Dumnezeu
prefera un ateu care respecta toate lucrurile bunului simt decat
un credincios care cum iese din biserica, incepe sa injure vecinii
Primul l respect pe semenul su fiindca bunul simt ii spune
sa faca asa. El nu stie ca respecta o lege morala, cum spune Kant:
legea morala din mine si cerul instelat de deasupra capului.
Dupa opinie mea, este mai preuit de Dumnezeu fata de celalalt
care se duce de ochii lumii la biseric fr a fi neaprat mai
bun