Troițele. Artă și simbolism.

Crucea este cel mai totalizant dintre simboluri . Atestată încă din cele mai vechi timpuri ale
dezvoltării gândirii umane , ea și-a îmbogățit mereu zestrea de semnificații , străbătând religii și
credințe , unde o găsim în diferite variante , până la stălucirea supremă care i-a dat-o
creștinismul.1

Crucea, simbol al Centrului și a forțelor care pleacă din acesta , este prezentă pe terotoriul
României începând cu neoliticul superior , pe ceramica pictată de tip Cucuteni .2Începând cu
paleoliticul ea devine un simbol al vieții și al morții , al unității și alternanței lor. În cultura
tradițională românească crucea sau semnul crucii e un apotropeu , amulet , talisman și un gest
magic de apărare îndreptat împotriva răului , indiferent de unde ar veni acesta. De asemenea, este
evidentă asimilarea crucii cu divinitățile tutelare ale neamului sau așezarea acesteia în cultul
troițelor românești , încărcate cu simboluri astrale precreștine , care apără și pufică răscruciile de
drumuri.3

În comunitatea sătească, unde legăturile interumane sunt mai puternice și tradițiile creștine sunt
vii , omul simte nevoia crucii protectoare . De aceea îi dorește forma , o așează în tot locul unde
s-ar fi primejduit , ca un semn liniștitor al ordinii , dreptății binelui. 4Datorită acestui fapt , în
lumea rurală crucea nu se limitează la stadiul de simbol funerar, ci este prezentă și în gospodarii :
crucea de metal așezată pe acoperișul caselor sau zugravită pe fațadă , în firide pe deasupra
porților sau marcând cele mai importante locuri din sat, hotarul, răscrucile , podurile, izvoarele.5

Răscrucea are forma fizică a crucii având la rândul ei conotații simbolice . Reprezintă un
moment de decizie , de răspundere , de îndoialî , de nevoie a confirmării divine, la hotarul dintre
cunoscut și necunoscut , nu numai în plan fizic ci și spiritual...În plan spiritual există și
nevăzutul drum ce unește crul cu tărâmul celălalt, considerat periculos, chiar malefic.De aceea
imaginația populară a considerat răscrucea drept locul preferat de personaje derutante și forțe
negative (pricolici, diavoli, vrăjitoare , strigoi, farmece)iar antichitatea i-a conferit patronajul
unor zeități ambigue, uranice , diurne și nocturne , protectoare sau periculoase(Hermes, Hecate,
Themis). Nu numai răspântia este periculoasă , podul de asemenea are legături cu forțe malefice

1
Chevalier J. , Cheerbrant A., Dicționar de simboluri ,Ed. Artemis, București, 1994 , vol. I , pp. 295-300
Bertholet A. ,Dicționarul religiilor , Ed. Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 1995, pp.110-111
2
Daicoviciu H. , Dicționar enciclopedic de artă veche a României ,Ed. Științifică și Enciclopedică ,1980 , p. 123
3
Evseev I. , Dicționar de magie , demonologie și mitologie românească, Ed. Amarcord , Timișoara, 1997, p. 100
4
Khernbach V., Universul mitic al românilor, Ed. Științifică, București, 1994 , p. 184
5
Maior C. , Troițele din Mărginimea Sibiului , fenomen religios, cultural-artistic și social, extras din Sargeția, în
Arhiva C.N.M ASTRA, nr. Inv. 2743/2001, p. 411
. Sub pod poate sta diavolul, știma apelor , suflete blestemate astfel ca prezența crucii este
necesară.6

Din acest univers simbolic și mitic , se disting din punct de vedere al realizării artistice, troițele,
care spre deosebire de crucile de mormânt, care, simbolic, pecetluiesc inchiderea porților dintre
lumi, au rolul de a purifica locul unde în care sunt așezate..Excepțtie fac cele închinate eroilor,
care au funcție de cenotaf.Crucile care marchează locul uni accident deși se aseamănă cu cele
funerare au tot rolul de a purifica locul nefast.Așadar troița este crucea în ipostaza ei
purificatoare , calăuzitoare, protectoare a unui loc sau delimitând unele spații fizice cu conotații
simbolice.7

Termenul troiță provine din limba slavă și face referire la treime , reprezentarea a 3 elemente în
religia creştină, unitate mistică a trei ipostaze divine: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul şi Duhul
Sfânt8. În terminologia populară troiţele se mai numesc "cruci şi răscruci" (nordul Moldovei),
"răstigniri" (Maramureş), "icoane" (Vâlcea), "rugi" (ţinutul Pădurenilor), "lemne" (în documente
vechi), "cruci" (Oltenia).

Conform DEX : troiță, troițe , s.f. Cruce mare de lemn sau piatră (împodobită cu picturi ,
sculpturi , inscripții și uneori încadrată de o mică construcție) , așezată la răspântii, pe lângă
fântâni sau în locuri legate de un eveniment ;origine sl.

Diversitatea acestor reprezentări ale artei populară este dată de locul în care sunt așezate,
modalitatea și tehnicile de execuție a acestora, materialele utilizate dar și ornamentica a cărei
semnificație este strâns legată de simbolistica locului unde este amplasată troița.Un alt factor
tipologic ce poate ajuta clasificarea troițelor îl constituie și metodele adoptate pentru protejarea
acestora atunci când comunitatea ori ctitorul au conștientizat importanța dăinuirii lor.

Troița reprezintă în primul rând crucea, forma acesteia depinzând de perioada când a fost făcută ,
de măiestria meșterului și gustul donatorului , de posibilitățiile materiale ale ctitorului , de
materialul folosit. De obicei crucea este de lemn , pictată pe ambele fețe , pe fața principală
Răstignirea ,pe cealată Botezul Domnului , în maniera crucifixului folozit de preot la botez.
Forma crucii obișnuite ortodoxe este cea treflată la capete , însă în funcție de fantezia
execuntantului sau diferitelor mode , brațele crucii pot avea diferite adausuri decorative ( raze,
margini curbate, capete în unghiuri drepte cu butoni...) . Există și cruci de lemn a căror brațe sunt
unite de două scânduri de lemn care au și rol protector împotriva intemperiilor. Materialele
influențează alegerea formei . Crucile de piatră sunt în general simple, cu brațe cu margini
drepte , fără decor la capete. Uneori se folosesc și modele de cruci de cimitir care au o decorație

6
Maior C. , Deleanu V. , Troițele , necesitatea repertorierii-propuneri de tipologie, extras din Sargeția , nr. 34/2006,
în Arhiva C.N.M ASTRA, nr. Inv. 6250/2008 , p. 852
7
Maior C. , Deleanu V. , Troițele , necesitatea repertorierii-propuneri de tipologie, extras din Sargeția , nr. 34/2006,
în Arhiva C.N.M ASTRA, nr. Inv. 6250/2008, p.852
8
Istratescu C., Simbolistica, Ornament, Ritual in spatiul carpatic romanesc (curs de antropologie aplicata)
Editura Brumar, Timisoara,2003, p. 193
mai elaborată. Când se utilizează metalul , crucea poate fi cu raze , ca cele de pe case , din bare
subțiri cu decorațiuni forjate, sau simplă din două bare tip țevi.9

În funcție de materialul folosit , troițele rezistau o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp.
Respectul pentru ele a dus la căutarea unor soluții de protejare fie cu modeste îngrădituri , fie cu
mici acoperișuri sau în cazul unor comunități mai înstărite cu construcții solide de zidărie, acestă
ultimă etapă putând coincide deseori cu perioadele în care se construia o biserică în
localitate.Aceste construcții de piatră apărute probabil în secolul XVIII au forma unor capele de
plan patrulater ,ca o chilie cu cupolă având în general patru deschideri uneori închise cu
gardulețe de lemn.10

Troițele de regulă aparțin comunității , dar inițial au fost ctitorii de familie, întreținerea acestora
depinzând astfel fie de familia în cauză , fie fiind atribuită unei autorități locale. De asemenea se
obi;nuia ca cel care comanda lucrarea cât și cel care o executa să își consemneze numele și data
acțiunii.

După locul și motivul așezării există : troițe de hotar , troițe de răscruci,, troițe de poduri, troițe
puse în locuri bântuite sau marcând un accident, troițe de izvoare, troițe în cinstea eroilor sau a
unor evenimente.Troițele de hotar marchează hotarele pământurilor comunității, acestea având
rol și de altare pentru diferite slujbe de îmblânzire a vremii, dovadă că își au rolul în ceremoniile
tradiționale de fertilitate. Cea mai mare importanță se dă rascrucilor , intersecțiilor de drumuri
cărora li s-au conferit valențe magice. Și trecerea peste pod își are semnificația sa de aceea în
acest loc sunt puse de obicei troițe cu icoane ale Maicii Domnului, Arhanghelilor.

În viața religioasă troițele și-au avut permanent un rol activ. Astfel slujbele de Bobotează , Buna
Vestire, Ispas și Rusalii se țin în mod tradițional parțial în biserică ( liturghia) , parțial la câte una
din troițe (restul slujbei), fiecare sat având rânduiala sa. Un obicei specific Sibielului se
desfîșoară de Ispas fiind preluat și de Cacova. Copii, tinerii, feciori pe cai împodobiți și fete
gătite de sărbătoare înconjoară crucile ( troițele) din sat cântând un cântec adresat crucii

Sfântă Cruce nu te duce

Că vin juni cu cai buni

Și fete mari cu cununi

Și preoți cu rugăciuni,
9
Maior C. , Deleanu V. , Troițele , necesitatea repertorierii-propuneri de tipologie, extras din Sargeția , nr. 34/2006,
în Arhiva C.N.M ASTRA, nr. Inv. 6250/2008 , p. 852
10
Maior C. , Deleanu V. , Troițele , necesitatea repertorierii-propuneri de tipologie, extras din Sargeția , nr.
34/2006, în Arhiva C.N.M ASTRA, nr. Inv. 6250/2008, p. 853
Maior C. , Troițele din Mărginimea Sibiului , fenomen religios, cultural-artistic și social, extras din Sargeția, în
Arhiva C.N.M ASTRA, nr. Inv. 2743/2001, p. 413
Și bătrâni cu închinăciuni.

Aceasta vine să întărească cumva slujba ținută în acea zi , atât pentru Înălțarea Domnului , de
pomenire a eroilor și pentru prosperitatea culturilor. Toți poartă leuștean la brâu plantă care în
această zi primește prin sfințirea de la biserică proprietăți deosebite devenind protectoare și
aducătoare de belșug.

Monumente specifice arhitecturii românești troițele merită o atenție specială. Factorii economici,
sociali ( lipsa banilor în parohii, familiile care le ctitoreau și le îngrijau nu mai au urmași) , de
mediu (reamenajări, traficul intens) duc la deteriorarea lor tot mai accentuată. Importanța lor nu a
fost neglijată nici în trecut când figurau pe hărțile turistice ,cu atât mai mult astăzi trebuie
protejate când dincolo de toate sunt amenințate de a fi recondiționate astfel încât originalul sa fie
acoperit de noi forme de tip kitsch.11

Bibliografie:

Bertholet A. ,Dicționarul religiilor , Ed. Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 1995

Chevalier J. , Cheerbrant A., Dicționar de simboluri ,Ed. Artemis, București, 1994 , vol. I

Daicoviciu H. , Dicționar enciclopedic de artă veche a României ,Ed. Științifică și Enciclopedică

,1980
Evseev I. , Dicționar de magie , demonologie și mitologie românească, Ed. Amarcord ,
Timișoara, 1997
Khernbach V., Universul mitic al românilor, Ed. Științifică, București, 1994
Maior C. , Troițele din Mărginimea Sibiului , fenomen religios, cultural-artistic și social, extras
din Sargeția, în Arhiva C.N.M ASTRA, nr. Inv. 2743/2001
Maior C. , Deleanu V. , Troițele , necesitatea repertorierii-propuneri de tipologie, extras din
Sargeția , nr. 34/2006, în Arhiva C.N.M ASTRA, nr. Inv. 6250/2008

Maior C. , Troițele din Mărginimea Sibiului , fenomen religios, cultural-artistic și social, extras din Sargeția, în
11

Arhiva C.N.M ASTRA, nr. Inv. 2743/2001, p. 414