Simbolica Ouălor de Paște

Neavând la dispoziție suficient timp și la îndemână alte surse, am fost nevoit să mă bazez pe
cartea lui Artur Gorovei. Ouăle de Paști , apărută în 1937, este prima lucrare din lume care
abordează în detaliu, într-o monografie complexă, obiceiul încondeierii ouălor… 1( Iar ceea
mai veche mențiune despre obiceiul acesta se găsește în descrierile secretarului Anton Maria
Del Chiaro, care relatează obiceiurile de Paște de la curtea domnească al lui Constantin
Brâncoveanu (1689-1714).

. Trebuie menționat și faptul că s-au efectuat puține cercetări în acest domeniu, și chiar cei
care s-au ocupat de acest subiect, recunosc că nu se poate stabili exact unde și când a apărut
obiceiul vopsirii și încondeierii ouălor.

Ouă roșii din piatră au fost găsite în morminte încă din vremuri foarte îndepărtate, s-au
folosit și în China… Fapt este, că acest cult al Oului a ocupat un rol important înrădăcinându-
se în mistica și mitologia tuturor popoarelor, transmițându-se din generație în generație: Oul
apărând ca simbol al genezei lumii, al prosperității și al continuității vieții. De ex. la egipteni,
zeul Knef purta un ou în gură, perșii credeau că din oul apărut din vâltoarea haosului și clocit
sub aripile Nopții, a apărut universul cu tot ce este în ea; după o legendă brahmană, însuși
Brahma s-a născut din Ou; în eposul Kalevalei (al Nordului) Rața sălbatică și-a făcut cuib pe
genunchiul Ilmatarei - mama apelor - crezând că este pământ, ouând un ou de fier și șase de
aur (după legendă, Ilmatara ridicându-se ouăle s-au spart și din ele s-a format lumea); grecii și
romanii aveau aceeași credință… expresia de mai târziu: „ab ovo”2rezultă tot din această
convingere.

Conceptul de „Ou cosmic”3există și la popoarele moderne, de ex. slavă (ruși, bieloruși,

ucraineni – universul lor reducându-se la o casă, un palat.), la galii - francezii de astăzi
simbolul este cocoșul, „al cărui germen este un ou”4.

Oul însuflețit, cu însușiri omenești apare și în folclorul românesc.

Credința dualistă în Bine și în Rău a popoarelor vechimii există și în creștinism. Cu timpul

însă credințele și obiceiurile păgâne trec și ele în religia creștină, amestecându-se, dând viață
astfel tradițiilor populare și bisericești; unui întreg șir de superstiții cum ar fi de ex. rolul oului
roșu „ca păzitor de duhuri necurate” sau din contră ideea că din ou poate ieși un spiriduș, un
mic diavol. Așa se împletește sărbătoarea păgână a primăverii, al cultului oului cu sărbătoarea
pascală a bisericii.

1
Pag.7
2
„originar”
3
Pag 22-23
4
Citat pag. 24
În ceea ce privește povestea originii ouălor roșii, cele mai realiste sânt acelea în care se spune
că pietrele cu care evreii l-au lovit pe Isus s-au preschimbat în ouă roșii 5, sau cea după care
ouăle din coșul așezat sub cruce s-au înroșit de la sângele scump al Mântuitorului6.

Există mai multe legende, superstiții și obiceiuri decât popoare .

Pe meleagurile românești, Lunea Paștelor e adevărata sărbătoare a ouălor roșii, atunci „se și
blagoslovesc” în biserică, iar după „junii” umblă după ouă roșii la fete. Se leagă și jocuri de
ouăle roșii, unele împrumutate de la alte popoare (ex. sași).

Original ouăle au fost colorate doar în roșu, cu timpul în alte culori (galben, albastru, verde,
chiar negru), apoi urmând să fie și decorate… După aceste considerente ouăle de paști se pot
împărți în patru grupe: 1. Monocrome; 2. Monocrome cu ornamente; 3. Policrome (în mai
multe culori și cu ornamente); 4. Cu ornamente și relief; Fiecare având o denumire specifică
regiunii respective. Culorile având și ele simbolismul lor local.

Există o vastă serie de elemente decorative, totuși soarele rămânând simbolul central prin
multele sale variante stilizate precum triquetrum, rozetă, zvastică. Fiind uzuale și la noi. Des
întâlnite sânt motivele florale vegetale, de animale sau chiar de unelte.

Bibliografie:

Artur Gorovei: Ouăle de Paști. Studiu de folclor – Ediția a doua București, Editura: Paideia,
2001

5
Județul Mehedinți
6
Crișana Vascău/ Vrancea