Falsul In Pictura-Van Gogh si cele 30 de lucrari.

Părău Lavinia-Georgiana,
Conservare-Restaurare,
An III.
 Cred ca este necesar sa incep cu cateva cuvinte cu privire la falsificarea
picturilor, in masura in care trebuie cunoscute cateva imprejurari si conditii in care
o picture poate fi falsificata

Pictura e formata din elemente extreme de diferite, prin urmare, nu e usor sa

fie toate redate perfect, asemeni originalului. Un tablou e constituit dintr-un
support, un fond preparator, unul sau mai multe straturi de culoare si verni. Aceste
elemente difera de la o epoca la alta.

Din acest punct de vedere falsificatorul are de infruntat o dificultate, si

anume accea a imbatranirii operei. Insa prin imbatranirea fortata a operei nu s-a
obtinut niciodata rezultatele cu cele obtinute in timp.

In cazul falsificarii unei lucrari, falsificatorul va trebui sa descopere un

suport identic cu cel original dupa care doreste sa faca copia. Asadar va trebui sa
descopere un panou vechi, cu aceleasi caracteristici: aceiasi esenta, decupaj,
grosime, iar in afara de acestea va trebui sa respecte ordinea straturilor picturale si
normele si practicile traditionale.De asemenea alterarile trebuie sa fie identice cu
cele suferite de lucrarile originale .

Aceste lucruri sunt doar cateva lucruri generale cu privire la falsificarea

picturilor, fie pe panou de lemn fie pe panza. Indiferent de suport, trebuie
respectati cativa pasi, si de multe ori chiar respectarea exacta a acestora, nu va
putea insela, datorita tehnicilor si metodelor avansate si modern, de analizare a
operelor de arta.

Van Gogh si cele treizeci de lucrari.

Un caz care mi-a starnit interes e cazul Van Gogh si cele treizeci de
lucrari , falsuri atribuite lui. De ce acest caz? Am avut posibilitatea ca in
anumite conditii sa studiez indeaproape viata lui artistica, aceste studii
concretizandu-se intr-un studiu de caz, publicat in Caietele Vatasianu
Volumul 3,–Belle Epoque, Editura Techno Media, Sibiu, 2012.

In urma acestei lucrari am ramas in inima cu o anumita sensibilitate fata de

acest artist, atat de putin inteles, dar atat de talentat. Si probabi doar aceia care nu
realizeaza adevarata valoare a lui si a lucrarilor sale, pot sa se preteze la asemenea
actiuni injostoare de falsificare a operelor sale.
 Totul a inceput in 1927 in Berlin odata cu deschiderea Galeriei de Arta Otto
Wacker, unde au fost invitatii toti oamenii de seama inclusiv cronicari artisticii ai
presei. Lucrarile expuse erau deosebite si valoroase, insa ceea ce a atras atentia
tuturor au fost cateva lucrari atribuite lui Van Gogh, despre care proprietarul
sustinea, ca provin dintr-o colectie princiara.

Faptul ca numarul lucrarilor lui Van Gogh nu era cunoscut, a fost un avantaj
pentru Wacker, mai mult de atat un anume Dr. Faille a confirmat autenticitatea
operelor din Galerie, astfel se stia faptul ca Galeria Wacker face comert numai cu
opera de arta autentice.

Binenteles lucrarile lui Vah Gogh s-au vandut cu repeziciune si nimanui nu

i s-a parut ciudat, ca odata ce se vindeau cateva tablouri ale lui Van Gogh, apareau
in galerie altele lucrari ale artistului. Nimeni nu a pus la indoiala expertiza Dr.
Faille.

Dr. Faille strangea de ani buni informatii despre Van Gogh dorind sa faca un
catalog cu lucrarile acestuia, intre timp a intervenit evenimetul deschiderii Galerii
Wacker, iar istoricul de arta, a fost mai mult decat incantat, afland de lucrarile lui
Van Gogh.

Insa in momentul cand a realizat albumul, 30 dintre el le-a declarat ca fiinD

falsuri. El ajunge la aceasta concluzie in urma unor studii temeinice, si isi
recunoaste greseala facuta la inceput cu privire la tablourile din Galeria Wacker.

Bineteles colectionarii vremii si cei care detineau un Van Gogh, erau

nelinistiti, nestiind ce sa creada so nestind daca detineau un fals sau un original. In
cele din urma un ziar din Amsterdam a reusit sa intre in posesia listei cu lucrarile
declarate falsuri.

Ceea ce a relevant aceasta lista a fost de ajuns sa starneasca indoieli printre

cei care procurasera un Van Gogh. Pe lista apareau mai multe tablouri avand
aceiasi tema. Era imposibil, ca o galeriie noua sa detina 30 de lucrari ale lui Van
Gogh, par pe deasupra sa reuneasca mai multe lucrari cu aceiasi tema, ca patru
autoportrete, patru chiparosi si trei maslini.

In urma acestor zvonuri s-a deschis a ancheta mai discrete, era totusi ciudat
ca aceiasi persoana care afirmase cu doua luni in urma autenticitatea lor, le declara
acum false. Otto Wacker ameninta ca il va da in judecata pe Dr Faille pentru
afirmatiile facute. In spatele acestei agitatii, ancheta continua tacut, pe masura ce
apareau tot mai multe indici.

Desigur Otto Wacker a fost interogat de autoritatile competente, insa nu s-a

ajuns la nici o concluzie, desi au fost facute mai multe demersuri si actiuni pentru a
demonstra neautenticitatea tablourilor, si provenienta lor.

Criticii de arta au avut si ei un rol insemnat in acest caz, insa in loc sa se faca
lumii, s-a ajuns la concluzii diferite si la o violenta ciocnire de pareri opuse.

Abia dupa 3 ani de ancheta, in 1931, procuratura oarsului Berlin a intentat

impotriva pictorului Otto Wacker o actiune pentru escrocherie repetata. Din actul
de acuzare reiesea ca Otto Wacker a vandut in anii 1925-1928, treizeci de tablouri
atribuite lui Van Gogh, la pret mediu de peste 10.000 marci, tablouri despre care
s-a stabilit ca nu fusesera realizate de Van Gogh.

Era de asemena acuzat ca vanduse aceste tablouri, cunoscand

neautenticitatea lor , drept Van Gogh-uri originale, la preturi la care se platesc
numai pentru lucrari autentice ale lui Van Gogh.

La 6 aprilie 1932 a inceput la Berlin procesul intentat impotriva lui Otto

Wacker in varsta de 33 de ani. Au fost duse dispute intense cu privire la aceste
opera de arta, in masura in care Otto nu vroia sa recunoasca faptul ca acestea erau
false, si mai mult de atat nici nu dezvaluia provenienta lor.

Insa adevarul totdeauna iasa la iveala, cu atat mai mult cu cat Van Gogh este
un artist de neegalat, chiar daca este copiat, nimeni nu va putea ajunge niciodata in
punctual de varf al creatiei sale.

In final a fost condamnat la un an si sapte luni de inchisoare, 30.000 marci

amenda, si pierderea drepturilor civile pe o durata de 3 ani.

Binenteles cazul este mult mai complex, aceasta fiind doar o prezentare
succinta a lucrurilor. Toate detaliile pot fi descoperite in cartea lui Frank Arnau
numita Arta Falsificatorilor- Fasificatorii Artei, pe care o recomand.

Bibliografie
Arnau, Frank, Arta Falsificatorilor- Fasificatorii Artei, Editura Meridiane, 1970,
Bucuresti.
Hours, Madeleine, Secretele capodoperelor, Editura Meridiane, 1982, Bucuresti.