Artistii au copiat stilul si lucrarile maestrilor timp de mii de ani.

Aceasta practica era una obisnuita pana in secolul al XVI-lea, pentru a face cunoscute viitoarelor generatii traditii artistice, istorice si religioase, sau pur si simplu pentru a afirma admiratia fata de maestrii ce au creat originalele. In plus, in orice academie de arte, copierea unor artisti cunoscuti facea parte din formarea studenti. In Renastere de abia arta capata si o dimensiune comerciala, cererea tot mai mare de lucrari de arta a dus la crearea unei piete secundare, cea a negustorilor, galeriilor, si caselor de licitatie. Pentru fixarea unor preturi, au fost stabilite diverse criterii, printre care cea mai importanta era identitatea artistului, identitate asigurata prin marcarea lucrarii, iar mai apoi prin semnatura. O data cu dezvoltarea pietei de arta, apar falsurile si falsificatorii care profita de cotele ridicate ale diversilor artisti. O invazie a falsurilor a avut loc in secolul XX, cand lucrarile impresionistilor, sau ale altor miscari non-figurative erau mai usor de copiat.

Aceasta este o reprezentare cumva ironica a expertilor ce autentifica lucrari de arta.(sec XIX) Pentru determinarea autenticitatii unei lucrarii, primul pas pe care expertii il fac e de a analiza detaliile unei lucrarii, si in principal tusele, care sunt ca amprentele, nu pot fi falsificate, tipologia acestora find cel mai greu de imitat. Falsificatorii de obicei aplica straturi numeroase de vernis pentru a acoperi structura tuselor.

Franz Hals, Tanar tinand un craniu Detaliu al pensulatiei parului, ce indica o spontaneitate si o naturalete ce cu greu ar putea fi imitate. (http://www.mystudios.com/gallery/forgery/history/forgery-3.html) Insa exista artisti a caror munca a fost recurent falsificata, incat orice lucrare este supusa unei expertize detalitate pentru a-i stabili autenticitatea. In aceasta categorie se inscriu artisti precum Corot, Van Gogh, Picasso, Dali, Joan Miro, Chagall. De exemplu, colectia unui doctor francez(Jousseaume) ce cuprindea 2, 414 lucrari de Corot sa dovedit a fi in intregime falsa, iar pentru a acoperi aceasta poveste, o poveste misterioasa despre lucrarile secrete ale lui Corot a fost raspandita, zvon ce a facut ca intreaga colectie a doctorului sa devina foarte valoroasa, si nici slaba calitate a falsurilor nu a dus la condamnarea zvonului. Astfel Corot este unul dintre cei mai copiati artisti, atat in America cat si in Europa. (http://www.mystudios.com/gallery/forgery/history/forgery-4.html) Asa cum am mentionat, in Renastere era un lucru comun copiere de catre marii pictori a lucrarilor predecesorilor lor, este cazul de exemplu lui Rubens, care l-a copiat pe Jan Sorel, sau David, Ingres, William Blake, Delacroix(care a copiat numeroase lucrari ale lui Rubens)

Jan Sorel, Paracelsus; Louvre, Paris/ Rubens, Paracelsus; Musee des Beaux-Arts, Brussels Vasari, in viata artistilor, spune despre Michelangelo ca a realizat copii fidele dupa desene ale vechilor maestri, incat acestea nu puteau fi distinse de originale, intrucat afuma si antichiza hartia. Se pare ce acesta de multe ori a pastrat originalele si a inapoiat copiile sale. Sau realiza sculpturi din marmur pe care le ngropa n pmnt pentru o perioad de timp, pentru a le conferi un aspect antic, dup care le vindea ca sculpturi clasice. (Goffer Z., Archaeological Chemistry, 2007) Si, ironic, de multe ori, aceste copii ale faimosilor artisti se vand mai scump decat originalele care apartin unor artisti obscuri. Este si cazul unei copii realizate de Turner dupa artistul Willem van de Velde cel Tanar, care a fost vanduta la celebra casa de licitatie Christies in 1976 pentru 65,000 lire, iar copia lui Turner, in acelasi an, pentru 340, 000 lire.

Willem van de Velde the Younger, Apropierea furtunii (1633-1707)/ J.M.W. Turner (17751851), Apropierea furtunii In afara de a copia identic o lucrare, falsificatorii mai sunt cunoscuti si pentru preluarea unor elemente din lucrari diferite si crearea unei lucrari noi pe care o atribuie unui artisti renumit.

Esti si cazul acestei lucrari, ce a fost atribuita lui Hans Holbein, lucrare ce preia elemente din 2 lucrari cunoscute ale aceluiasi artist, Portret al unui barbat la varsta de 28 ani, si Portret al unui barbat la varsta de 54 ani. (http://www.mystudios.com/gallery/forgery/history/forgery-12.html)

Sau aceasta lucrare, atribuita lui Thomas de Keyser(pictor olandez, 1596-1667), si realizata prin preluarea celor 2 personaje din lucrari diferite, Govert Flinck, Portretul unui copil si Ferdinand Bol, Portretul unei doamne. Insa cu trecerea anilor, si expertiza lucrarilor a devenit mai sofisticata, astfel autenticitatea este verificata cu ajutorul razelor infrarosu, ultraviolete, fotospectrografia, 14C, dendrocronologia, isotop stabil, termoiluminiscenta etc. Datarea cu carbon- pentru stabilirea vechimii lucrarii; fluorescenta ultravioleta- pentru stabilirea adaugirilor; lumina polarizata- pentru analiza pigmentului; analiza cu infrarosu sau raze X- pentru detectarea straturilor de culoare(de ex depistarea unei lucrari peste care a fost realizata o alta lucrare); X ray diffraction- analiza componentelor cristaline din pigmenti; fluorescenta razelor X, analiza neutronilor activati- analiza elementala; Un caz faimos in care razele X au dus la autentificarea unei lucrari este cel al negustorului german de arta Otto Wacker(1898-1970). Acesta a reusit sa convinga proeminenti experti ca detine o colectie veritabila de lucrari ale lui Van Gogh, ce provin de la un colectionar rus al carui nume nu a fost dezvaluit, prezentand certificate de autenticitate, insa fara dovada

provenientei. Astfel, in 1928, in cadrul unei expozitii in Berlin au fost expuse 33 lucrari false. Insa veridicitatea acestora a fost pusa in discutie imediat de organizatorii expozitiei, Otto Wacker fiind judecat si mai apoi condamnat la 19 luni de inchisoare. Se pare ca falsurile au fost realizate de fratele acestuia, pictorul si restauratorul Leonhard Wacker.

Lucrarea originala, Vedere spre mare, 1888 Analiza cu razele X a unui detaliu din lucrarea originala Analiza raze X a aceluiasi detaliu din lucrarea falificata. (http://www.mystudios.com/gallery/forgery/history/forgery-15.html)

Insa misterul in jurul autenticitii lucrarilor persista si in ziua de azi, in anul 1997 mai mult de 100 de lucrari fiind chestionate privind adevaratul creator, lucrari ce sunt raspandite in mari muzee ale lumii: Muzeul Metropolitan, Muzeul Orsay, Muzeul Van Gogh. Nu numai ca autenticitatea lor este pus in discutie, insa se pare ca unele lucrari nici nu ar fi ale lui Van Gogh.

Aceasta imagine a lucrarii Marea la Sainte-Maries este un fals atribuit artistului, iar in partea dreapta o imagine ce evidentiaza tusele. Pentru a determina veridicitatea lucrarii, experti impart lucrarea in sectiuni de aprox 6x6 cm, iar fiecare pensulatie este comparata cu un model realizat pe calculator prin scanarea a 23 de lucrari veritabile ale lui Van Gogh. Tusele sunt analizate in functie de lungimea si consistenta lor. Aceasta metoda foloseste modele statistice create cu ajutorul unei baze de date ce contine detalii din lucrarile artistului si semnaturile sale, modele ce reusesc sa capteze stilul unic al artistului.
http://www.nbcnews.com/id/26156167/ns/technology_and_science-innovation/t/detecting-realvan-gogh-painting-fake/#.Ua82BNLLpvA

Daca in cazul lui Van Gogh, numarul imens de falsuri e pus pe seama valorii artistului si sumelor imense cu care lucrarile acestuia sunt cumparate, exista si alte motivatii pentru punerea in circulatie a unor falsuri. De exemplu, pictorul francez Jean Pierre Schecroun a reprodus lucrari ale faimosilor pictori moderni(Picasso, Braque) ca gest de sfidare a negustorilor de arta, care, in naivitatea lor refuzau sa-i cumpere propriile lucrari de arta, insa plateau sume imense pentru falsurile facute de acesta. Artistul a fost arestat pentru fals in 1962, pentru realizarea a 8 copii in 2 ani, castigand astfel in jur de 25,000 lire.

. Imagine Artistul francez demonstrand usurinta cu care putea realiza in 3 minute o imitatie dupa un desen al lui Picasso.

http://www.mystudios.com/gallery/forgery/history/forgery-5.html