Expresionismul

de Dan Grigorescu

2 orientări opuse din expresionism

a) Atitudinea militantă, crezul social afirmat cu hotârâre

b) Misticismul și decepționismul

-,,Efortul de a descoperi, dincolo de aparențe, expresia unor stări psihologice tulburătoare,

caracterizează creația multor personalități din toate vremurile”. (p. 17)

-,,Ipoteza lui Werner Hofmann- conform căreia expresionismul este doar o variantă a
misticismului german de totdeauna-nu mi se pare nici ea capabilă să îmbrățiseze toate aspectele,
atât de variate, ale unui curent întemeiat mai mult pe contribuția individualităților, decât pe cea a
unei estetici generale.” (p. 21)

DIE BRÜCKE (PUNTEA)

-În studiul din 1965, Jardin des artes, Michel Ragon stabilea câteva perioade distincte în evoluția
expresionismului, care era considerat de el ,,un strigăt”(Expresionismul, această artă care e un
strigăt):

I. 1885-1900: perioada prevestirii expresionismului, a pregătirii unei atmosfere prielnice

afirmării sentimentului expresionist
II. 1905: perioada constituirii grupărilor expresioniste, a delimitării lor estetice
III. 1910-1930: perioada răspândirii ideologice expresioniste

-dezavantajul aceste împărțitiri este că lasă pe dinafară unele perioade, cum ar fi

evenimentele petrecute între 1900-1930 sau că încheie expresionismul în anul 1930, când
defapt după al doilea Război Mondial trebuie căutate ultimele consecințe ale dezvoltării
expresionismului
,,(...)meritul periodizării lui Michel Ragon e că urmărește istoria unei mișcări în
funcție de cristalizarea și difuziunea ideilor estetice și nu în paralel cu activitatea unor
personalități; oricât de definitorie ar fi această activitate pentru o întreagă direcție artistică
e limpede ca ea nu poate fi confundată cu școala, că un artist se poate apropia sau
îndepărta, pentru o anume perioadă, de mișcare, influențele fiind reciproce, dar că un
curent înseamnă totuși însușirea unei stări generale de spirit. ” (pp. 42-43)
Die Brücke
-primul grup constituit al expresionismului
-a luat ființă în 1905 la Dresda
-simbol al asociației ,,puntea”
Pictori fondatori: Kirchner, Heckel, Bleyl și Schmidt-Rottluff
=˃doreau să releve credința într-o artă a viitorului, către care se îndreptau, entuziaști;
gruparea lor urma să fie o ,,punte” spre această artă.
-,,De fapt, Die Brücke nu propunea un program de acțiune, nu definea decât foarte vag
«arta viitorului» pe care declara că o aticipează
-era o comunitate profesională și spirituală, așa cum fusese aceea a artiștilor germani
aflați, în 1810, în Italia, la mănăstirea Sant’Isidoro
-,,Artiștii «Punții» lucrau împreună în atelierele lui Heckel și Kirchner pe care le
mobilaseră ei înșiși; de jur împrejurul pereților împodobiți cu picturi, erau așezate lăzi de
lemn alb, negeluit, vopsite în culori vii. Atmosfera acestor încăperi, spun unii dintre cei
care le-au vizitat, o amintea pe aceea a atelierului parizian al lui Gauguin, de asemenea
mobilat de pictor însuși.” (pp.44-45)
-Printre indeletnicirile principale ale celor patru pictori se numără inițial sculptura și
xilogravura, iar mai târziu își îndreaptă atenția spre unele cartoane pentru vitrouri.

-În 1906, alți câțiva artiști aderă la această grupare: Max Pechstein, Emil Nolde, dar și
unii din afara Germaniei: elvețianul Cuno Amiet (care-l întâlnise, cu câțiva ani în urmă,
pe Gauguin și finlandezul Axel Gallen-Kallela.

-Pictorii «Punții» studiau împreună arta vechilor maeștri germani, arta neagră, gravau,
litografiau, pictau acuarele, pe care apoi le discutau îndelung

-Adevărații maeștii ai artei moderne erau, pentru ei, Van Gogh și Ensor

-Prima expoziție a grupului a fost organizată în sala de eșantioane a unei fabrici de lămpi
din Dresda. Expoziția atestă apariția unei noi generații, ale cărei idealuri l-au impresionat
și pe bătrânul pictor Liebermann (reprezentant al impresionismului german) de vreme ce
în 1907, în catalogul expoziției sale jubiliare, el vorbea despre transformarea
revoluționarilor din arta de odinioară în clasici contemporani

-cea dintâi victorie a grupului a fost primirea, în exoziția secesionistă din 1908, a unor
desene și gravuri.

-Revista «Der Sturm» (Furtuna) se declară partizană a «noi secesiuni», iar editorul ei,
eruditul critic Herwarth Walden, organiza în sala de expoziții a revistei, manifestări ale
tinerilor artiști. Walden și soția sa, muziciana, Nelly Roslund, prezentau nu numai arta
 grupului Die Brücke și a prietenilor săi, ci și pe aceea a futuriștilor și a cubiștilor,
așezând, astfel, creația expresionistă într-un sugestiv peisaj al artei moderne. (p. 46)

-,,În 1911, artiștii lui Die Brücke se stabileau la Berlin unde, nu peste multă vreme făceau
să apară ziarele «Die Aktion» (Acțiunea) și «Revolution» (Revoluția) precum și revista
«Die neue Kunst» (Arta nouă)
- Întrucât unul dintre fondatorii grupului, Bleyl, renunță, se retrage și apar o serie de
artiști noi ale căror concepții erau diferite, în 1913 grupul va fi desființat.

În ceea ce privește limitele grupului și cerințele acestuia sau exigențele sale estetice,
Ernst Ludwig Kirchner, în 1913 afirmă: «Încrezători în progres, în viitoarea generație de
creatori și amatori de artă, chemăm pe tineri să se grupeze și, ca tineri care poartă viitorul
în ei, vrem să cucerim libertatea de acțiune și de viață, în fața vechilor forțe atât de greu
de dezrădăcinat. Îi primim pe toți aceia care dau glas, direct și sincer, impulsului lor
creator» (Cf. Jean Cassou, Pagină de titlu pentru cronica grupului «Die Brücke», 1913,
p. 444. )

(CĂLĂREȚUL ALBASTRU)

,,Numele grupării veni din întâlnirea naturală a dragostei lui Kandisnsky pentru imaginea
de basm a cavalerilor, pe care o pictase adesea, și din înclinarea estetică pe care o avea Marc
pentru frumusețea cailor; amândoi iubeau albastrul, numele de Cavaler albastru fusese deci
găsit”1.
-În 1912 la expoziția unui grup de artiști, cuvântul expresionism va căpăta înțelesul care
avea să-l consacre. Grupul purta bizarul nume Călărețul albastru.
-în 1896, trei artiști ruși, Wassily Kandinsky, Alexei Jawlensky și Marianne Werefkin
poposiră la München, aducând cu ei o arzătoare dorință de înnoire a concepțiilor artistice
tradiționalist academice.
-în 1902, Kandinsky inaugurează la München o școală de artă și e ales președinte al
noului grup «Falangă», grup care, în 1904, va organiza o expoziție a post-
impresionismului.

Noua Federație a Artiștilor ( Neune Künstler Vereinigung sau, prescurtat NKV)-se

ocupau de organizarea unor expoziții de artă contemporană, anti-naturaliste și anti-
academiste
1
Mario De Micheli, Avangarda artistică a secolului XX, traducere de Ilie Constantin, București, Meridiane, 1968, p.
96.
 1. Prima expoziție, cea din 1909 din galeria müncheneză Thannhauser-expozanții
(Werefkin, Gabriele Münter, austriacul Alfred Kubin, Franz Marc, Karl Hofer,
frații Burliuk, Henri Le Fauconnier) prin opera lor au contribuit la definirea
mișcării
2. A doua expoziție, cea din sepembrie 1910- au fost invitați fauvi și cubiști francezi;
în catalog semnau gravuri Le Fauconnier, frații Burliuk, Kandinsky, Odilon
Redon, expuneau, printre alții, francezii Braque, Derain, Rouault, Vlaminck,
spaniolul Picasso, olandezul Kees Van Dongen
3. La cea de-a treia expoziție a asociației, deosebirile tot mai profunde dintre artiștii
care alcătuiau NKV-ul au determinat apariția unor două grupări adverse:
a) Condusă de Kandinsky și Marc
b) Condusă de Erbslöh și Kanoldt
=˃în decemnrie 1911 Franz Marc organizează îndată o contra-expoziție al
cărei titlu era «Prima expoziție a Colegiului Editorial al Călărețului
albastru»

- Călărețului albastru-numele a fost sugerat de o pictură mai veche a lui Kandinsky.

De-a lungul anului 1911, acesta, împreună cu prietenul său, Marc, lucraseră la realizarea unui
almanah; ei erau deci «colegiul editorial»

-,,Herwart Walden, curajosul partizan al artei moderne, a contribuit esențial la afirmarea noului
curent. În primăvara lui 1912, el organiza o expoziție a Călărețului albastru la galeria berlineză
«Der Sturm» al cărei propritar era.” (p. 52)

-,,După câteva expoziții comune în cursul anilor 1912 și 1913, grupul se dizolvă, din pricina
părerilor foarte diferite ale membrilor săi referitoare la relațiile artei cu lumea înconjurătoare și la
ceea ce trebuie să însemne arta viitorului.” (p. 52)

-deosebirile începuseră să se manifeste încă din 1911, la început între membrii Călărețului
albastru și ce ai Punții, creându-se o polemică pentru sau împotriva artei figurative, iar un punct
de focalizare fiind chiar funcția culorii.

Acest lucru determină apariția a două atitudini estetice:

I. A artiștilor de la Die Brücke-pentru ei ,,culoarea nu contrazice existența obiectului, ci

există prin obiect” (p. 53)
II. Cea de-a doua vizează prevestirea abstracționismului prin declarațiile lui Franz Marc și
August Macke.
Marc-,,vorbește despre unitatea naturii interioare și a celei exterioare, arta, însă, făcând
parte dintr-o realitate extranaturală” (pp. 53-54)
Macke- ,,susținea rolul picturii în dobândirea culorii pure, a «culorii în sine»” (p. 54)
,,Lucrările teoretice cele mai importante pentru dezoltarea expresionismului și afirmarea artei
abstracte a acelor ani au fost Problema formei în gotic a lui Wilhem Worringer și Elementuk
spiritual în artă al lui Kandinsky” (p.54)

PUNTEA CĂLĂREȚUL ALBASTRU

-arta neagră oceanică -arta țărănească bavareză, robustă și lesne

descifrabilă
-primitivismul surâzâtor al lui Campendonk și -primitivismul brutal al lui Nolde, Kirchner sau
Klee Schmidt-Rottluff

-pictorii se exprimau în sensul mesajului
social, al atitudinii umanitare
-pictorii înțelegeau arta mai degrabă în sensul
identificării cu natura, cu cosmosul
-pictura tindea să se transforme, după spusele
lui Marc, «într-o poezie sau într-o muzică
simbolică»

-artiștii erau subsumați unor trăsături stilistice -varietatea soluțiilor era mult mai largă, deși
comune artiștii subscriau la aceleași principii teoretice,
-intențiile creatoare ale artiștilor nu era formulate clar.
explicate teoretic

-sursele de inspirație ale grupării erau mult mai -formele artei naive și exotice erau multiple,
numeroase; iar stilul artistic al pictorilor contribuind mai variat la afirmarea unei
acestui grup era mai unitar atitudini polemice articulate logic.

-Expresionismul devine adeziune lucidă la

niște principi teoretice

-pasiunea tulbure, dureroasă a pictorilor de la -ideile cubiste sunt și ele prezente în teoria
Puntea se transforma într-o preocupare artistică a Călărețului albastru
consecventă pentru stabilirea funcției expresive
a culorii

-pentru artiștii Punții forma și valoarea -pictorii de la Călărețul albastru ajungeau la

cromatică erau contorsionate, figura era pur și substituirea artistului printr-un individ primitiv,
simplu absorbită de fundal, accentuând în felul pictorul dispărea, dizolvat de propriile
acesta –efectul vârtejurilor incendiare de dezamăgiri, existența lui era proiectată într-o
culoare, exprimând o stare sufletească altă dimensiune a lumii

-artiștii grupării distrugeau natura să afle ce se -artiștii se proiectau pe ei înșiși în imperiul

ascunde în spatele ei misterios al naturii și, fără brutalitate, fără
efecte stridente, se regăseau in uimirile
fermecate ale copilului, în lumea răsturnată a
 alienaților, în naivitatea țăranului, în teroarea și
lucrurile elementare ale animalelor

-artiștii considerau culoarea și linia dependente

Artiștii socotau culoarea și linia elemente
de asociații de ordin narativ, de implicații independente de orice asociații de ordin
sociale sau «patetice» narativ, de orice implicații sociale sau
«patetice»
-funcția simbolică și psihologică a culorii
-Puntea urmărea în chip consecvent să exprime -Călărețul albastru se apropia de arta abstractă
un subiect franceză, înțelegându-o din perspectiva
filozofiei metafizice germane, și ajungea-în
cele din urmă-la o concepție spiritualistă a
universului. («Spiritualizarea materiei» era, de
fapt, o reacție împotriva filozofiei materialiste
a veacului precedent pe care acești artiști o
învinuiau de «tehnicizarea exasperantă a vieții
individului»

-se dedică afirmării valorilor spirituale

-ocolea expresia directă a revoltei
-pictura încearcă să evite crispările, izbucnirile
dureroase ale unei cromatici violente

-tablourile lui Marc demonstrează adesea preocuparea pentru analiza geometrică a corpurilor
pictate. Suprafața picturală se compune din cuburi, piramide, poliedre asamblate în combinații
diverse. Ceea ce a părut unora o înclinație spre decorativ, era, de fapt, expresia unei mizantropii
care constituia argumentul de ordin sentimental pentru expresionismul lui Franz Marc. Pentru el,
animalul înseamnă viața în libertate, «plenitudine paradisiacă», puritate, în contrast cu omul care
i se părea urât și fățarnic. Artistul visa să se identifice cu aceste ființe, el alegea mai cu seamă
simbolurile obișnuite ale vieții în libertate-calul sălbatic-și ale candorii-căprioara. În felul acesta
Marc se desparte de cubiști; valoarea pe care o atribuie subiectului este «psihicul» animalului

*animalul avea un suflet care domina dramele acestei lumi

=refugiul în lumea animalelor la Marc însemna refuzul civilizației tehnice, apirația spre
simplitate, spre «natural»