Cursul I

Morfologia si stilistica picturii

Cubismul
Creativitatea secolului XX reprezint, intr-un anumit fel, contiina
critic a intregului fenomen artistic. Din atare perspectiv, aceast perioad
istoric coincide cu momentul cel mai intens al legturii artitilor cu
schimbrile ce au survenit pe plan social i al relaiilor dintre artiti i
destinatarul creaiei lor.
Toate aceste frmantri aduceau cu ele un imens
bagaj teoretic, ce va insoi manifestrile artistice. Cu excepia catorva cazuri,
poziionrile teoretice ii pierd caracterul individual, devenind argumente
colective ale unor grupuri, numite de avangard.
Primele grupri artistice de la inceputul secolului, Expresionitii, Fovii,
gruparea Die Bruke, nu prezint inc o tendin major spre teoretizarea
demersurilor lor i nici spre a-i prezenta inteniile intr-un mod declarat. Fovii
i pictorii de la Die Bruke se druiesc, fr rezerve, experienei simurilor.
Idealul ctre care tindeau toi era acordul senzorial al vieii i al activitii
artistice, un acord lipsit de orice problem, nestingherit de factura plastic
sau socio-politic. Programul gruprii Die Bruke, din 1906, cuprindea numai
dou fraze: Cu credina in dezvoltarea unei generaii de creatori, ca i de
consumatori, convocm pe toi tinerii i, ca i tineri care susinem viitorul,
vrem s obinem libertatea braelor i libertatea vieii fa de forele vechi,
bine statornicite. Oricine red nemijlocit i nefalsificat ceea ce il impinge spre
creaie este de-al nostru1. Exist multe scrieri ale artitilor expresioniti,
luate individual, nu i manifeste ale expresionismului. Aceasta se datoreaz
1

Werner Hofmann, Fundamentele artei moderne, vol. II, Editura Meridiane,

Bucureti, 1977, p. 26.

caracterului insui al gruprii, care nu concepea orientri programate, care ar

fi ingrdit libertatea individual.
Lecia lui Paul Cezanne in redarea spaiului prin suprapunerea
planurilor, eliminarea clarobscurului i iluziei antropomorfice a adancimii,
conform celebrei afirmaii: a reda natura utilizand sfera, cilindrul, conul,
va fi dezvoltat in lucrarea lui Albert Gleizes i Jean Metzinger, Despre
cubism (1911). Conform acestora, singura greeal in art este imitaia, dat
fiind c pictura trebuie s fie determinat de legile formale ale obiectului.
Cubismul aduce o oarecare intelectualizare a actului de creaie, prin
instaurarea unor norme, cum ar fi reprimarea culorii in favoarea indicaiilor
lineare de dimensiune, ce garanteaz rezistena i precizia. Se evideniaz
i interesul pentru unitatea operei de art, esenializarea obiectelor prin
sintetizare, reprezentarea linear, ce face analogie la practica geometric.
Cubismul reduce diversitatea datelor concrete la puine familii de forme,
in care el poate apoi s introduc un anumit procent de realitate lucruri
ce comunic intre ele pe baz de inrudire. Ceea ce rezult nu este, ins,
o limpezire tiinific, ci una poetic a lucrurilor, in ciuda incercrii de
a exploata descoperirile fizicii teoretice i teoria relativitii a lui Albert
Einstein. Einstein, reunind materia i energia, descoper dimensiunea
spaiu-timp i modific locul omului in univers. Lucrrile cubitilor se vor
o afirmare a spaiului in raport cu volumul i o incercare de reprezentare a
celei de-a patra dimensiuni, dup cum o prezint Gleizes i exegetul micrii
Guillaume Apollinaire. Ins, pentru a se inspira din teoria relativitii,
cubitii ar fi trebuit s resping principiul simultaneitii punctelor de
vedere, care, de fapt, se concretiza mai degrab in descompunerea formelor.
Spaiul pictural nu s-a putut concilia cu ideea de camp spaial din fizic.
Crearea grupului Section dOr in 1912 de ctre fraii Marcel Duchamp,
Raymond Duchamp-Villon, Jacques Villon Raymond, care ii cuprindea i pe
Francis Picabia, Frantisek Kupka i Alexander Archipenko, va aduce o reinnoire
a cubismului. Artitii ii bazeaz lucrrile pe compoziii alctuite din
structuri piramidale cu punct de vedere dublu, intemeiate pe regulile

perspectivei i ale seciunii de aur din Tratatul de pictur al lui Leonardo da

Vinci.

Francis Picabia, (1879-1953)

Marcel Douchamp, Nud coborand o scara, ulei pe panza, 147 cm 89.2 cm, 1012

Jaques Villon, Les Deux Vases

Marcel Duchamp valorific aceste principii in Nud coborand scara

(1912), iar stilizarea arhaizat a sculpturilor lui Alexander Archipenko d
profunzime repertoriului formal cubist, creeaz primele sculpto-picturi, gen
care se va dezvolta pe toat durata secolului XX. Raymond-Duchamp Villon va
ajunge i el, prin eliminarea detaliilor descriptive, la expresia unei abstractizri
mecanizate a formelor umane sau animale.
Ca urmare a acestei orientri spre abstracionism, Georges Braque,
Pablo Picasso i Juan Gris, fideli cubismului iniial, inventeaz colajul.
Ei integreaz direct materia concret in pictur, scoand in eviden
contrastul dintre suprafaa panzei i redarea iluzionist a adancimii.

Frantisek Kupka, Localisation of Graphical mobiles I , Oil on canvas, H. 200 ; B. 194 cm, 912-1913

Robert Delaunay, Simultaneous Contrasts: Sun and Moon, oil on canvas, 191213

Cubismul va fi dezvoltat in mod direct dup 1912 de vorticism i

orfism. Acesta din urm cuprinde artiti care au aparinut temporar
grupului Section dOr, precum Frantisek Kupka i Robert Delaunay, acetia
indeprtandu-se, la randul lor, de severitatea riguroas a cubismului. Cei ce
vor consacra acestei direcii cutrile lor vor fi Robert i Sonia Delaunay.
Concluziile lor teoretice se vor concretiza in scrierile: Discursuri simultane,
Ritmuri circulare i, mai ales, in De la cubism la arta abstract (1957).
Robert Delaunay propune, in aceast din urm lucrare, o definiie oarecum
diferit a orfismului (termen propus de Guillaume Apollinaire pornind
de la picturile lui Delaunay), in care introduce sincronismul unor pictori
americani ca Morgan Russell i Stanton Macdonald. Principala deosebire
fa de concepia lui Apollinaire despre orfism (prin care se desemneaz
o abstracie pur imaginar, derivat din cubism, dar transformat prin
utilizarea de culori pure conform principiului simultan, sau prin analogii

cu muzica, precum in cazul lui Kupka) este c Delaunay traseaz rdcinile

orfismului pornind de la teoriile lui Georges Seurat.
Prin utilizarea contrastelor dintre culorile pure, complementare, reci
i calde, lucrrile orfice sugereaz o micare perpetu i evoluia lumii in
reele de linii helicoidale sau circulare, dispuse ritmic. Acest curent va avea
o influen considerabil asupra principiilor lui Paul Klee, precum i asupra
lui August Macke sau Franz Mark.
In sculptur, dei intr-o form foarte redus, in ceea ce privete
influena sa estetic, cubismul va supravieui in creaia unor artiti ca:
Alexander Calder, Amedeo Modigliani, Naum Gabo i Antoine Pevsner,
prin micarea volumelor i epurarea formelor, i, intr-o manier i mai
redus, in direcia care duce spre biomorfism, arhaism, naturalism, precum
in creaia lui Henry Moore sau Hans Arp. Dincolo de felul in care a fost
dezvoltat cubismul, trebuie apreciat mai ales faptul c repercusiunile lui
au fost considerabile, in el gsindu-i, aproape in exclusivitate, inspiraia
arta abstract.

Tema de seminar:
Completarea cu informatii si material iconografic despre fazele cubismului
(Precub Roxana)
Cubismul este o micare artistic de avangard aprut n Europa la
nceputul secolului XX. Ea are loc n Frana, intre anii 1908-1914, si este
considerata cea mai important revoluie n istoria picturii, dup descoperirea
perspectivei n perioada Renaterii, care a avut o influenta majora asupra artei
ce i-a urmat. Iniiatorii acestuia au fost francezul Georges Braque i
spaniolul Pablo Picasso, cubismul va dobndi n scurt vreme numeroi adepi.
El se imparte in trei faze:
Prima faz - faza precubist - pn n 1910

A doua faz - faza analitic/ cubism ermetic - 1910 - 1913

Ultima faz - faza sintetic
Ulterior, apare o alta orientare - cubismul orfic, care continu/dezvolta aceste
faze initiale ale cubismului.
Precursori