Pqfih Personalitati-Centenar PDF

GENERAȚIA MARII UNIRI. PERSONALITĂȚI SĂLĂJENE.
DATE PERSONALE
IANUARIE
IULIU MANIU (1873-1953)

-jurist, om politic-
S-a născut la 8 ianuarie 1873, la Șimleu

Silvaniei și a decedat pe data de 5 februarie 1953 la
închisoarea politică din Sighetu Marmației.
A urmat cursurile Liceului Reformat din Zalău,
apoi a studiat dreptul la Cluj, Budapesta și Viena,
obținând doctoratul în anul 1896. A intrat în viața
politică încă din vremea studenției, fiind membru al
Partidului Național Român (1891). A participat la
înființarea Societății Academice Petru Maior a
studenților români din Transilvania, fiind ales
președintele acesteia. În anul 1894 a inițiat
Societatea Studenților Români, Sârbi și Slovaci, al
cărei președinte a fost ales. După terminarea studiilor, în anul 1898, a fost
jurisconsult la Mitropolia Română Unită de la Blaj, dar în anul 1897 fusese
deja ales în Comitetul Partidului Național Român. În decembrie 1904 a fost
ales vicepreședintele Partidului Național Român, iar în 1906, deputat în
Parlamentul Ungariei în circumscripția electorală Vințu de Jos, din comitatul
Alba. În anul 1915 a fost trimis pe frontul din Italia. La întoarcerea de pe front,
în anul 1918, a sprijinit demersurile Comitetului Național Român Central și a
contribuit la pregătirea și desfășurarea Marii Adunări Naționale de la Alba
Iulia din 1 Decembrie 1918, unde a fost ales președinte al Comitetului
Dirigent. În anul 1926 s-a realizat fuziunea Partidului Național Român cu
Partidul Țărănesc, formându-se Partidul Național Țărănesc. Iuliu Maniu a fost
președintele acestui partid între anii 1926-1933; 1937-1947. A fost prim
ministru în perioada: 16 decembrie 1928 - 7 iunie 1930; 13 iunie - 10
octombrie 1930; 20 octombrie 1932-14 ianuarie 1933. A condamnat
regimurile dictatoriale instaurate în țară în perioada 1938-1944, luând parte la
răsturnarea guvernului Antonescu și întoarcerea armelor împotriva Germaniei
hitleriste la 23 august 1944. Pentru intransigența lui politică a fost arestat, iar
la 17 iulie 1947, împreună cu alți membri ai P.N.Ț., a fost condamnat la
închisoare pe viață (11 noiembrie 1947). A fost întemnițat inițial la Galați, dar
la 15 august 1951 a fost transferat la închisoarea de maximă siguranță de la
Sighet, unde s-a stins din viață la 5 februarie 1953. Iuliu Maniu a fost un
simbol al rezistenței democratice.
Opera: Ardealul în timpul războiului. Pagini istorice (Cluj, 1921),
Testament moral politic (București, Ed. Cartea Românească, 1991).
Referinţe critice (selectiv):

În volume:
* * * Magyarország monográfiája 1900-1932. Budapest, 1932, p.
624-625.
-Pop Mureşan, Pompiliu: Adevărul despre Iuliu Maniu. Bucureşti, 1946.
-Şeicaru, Pamfil: Istoria partidelor naţional, ţărănist şi naţional-ţărănist.
vol. 2. Madrid, 1963, p. 319.
-Muşat, M.; Ardeleanu, I.: Viaţa politică în România. Partidele politice
1918-1921. Bucureşti, Editura politică, 1971, p. 127-130, 133-137, 143- 145.
-Scurtu, Ioan: Din viaţa politică a României. Întemeierea şi activitatea
Partidului Ţărănesc (1918-1926). Bucureşti, Editura Litera, 1975, p. 121-
135.
-Giurescu, C. Constanantin; Giurescu, Dinu C.: Istoria românilor din cele
mai vechi timpuri până astăzi. Bucureşti, Editura Albatros, 1975, p. 705,
713, 733, 740, 742, 784, 786, 787, 800, 807-808, 813-814, 893.
-Pascu, Ştefan: Făurirea statului naţional unitar, vol. 1. Bucureşti, Editura
Academiei, 1983, p. 236.
-Iancu, Gheorghe: Contribuţia Consiliului Dirigent la consolidarea
statului unitar român (1918-1920). Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1985.
-Matichescu, Olimpiu: Istoria nu face paşi înapoi. Cluj-Napoca, Editura
Dacia, 1985, p. 17, 138, 139, 178.
* * *România în anii celui de–al Doilea Război Mondial. Vol. 1.
Bucureşti, Editura militară, 1989, p. 178-179, 514-517, 580-581. 583-585,
601-603.
-Baciu, Nicolae: Planul de acţiune al lui Iuliu Maniu. În: Yalta şi
crucificarea României. Roma, Fundaţia Europeană Drăgan, 1990, p. 121.
-Baciu, Nicolae: Maniu îi cere lui Churchill să spună adevărul. În: Yalta
şi crucificarea României. Roma, Fundaţia Europeană Drăgan, 1990, p. 171.
-Coposu, Corneliu: Relaţii, mesaje şi contacte diplomatice ale lui Iuliu
Maniu cu Marii Aliaţi. În: Armistiţiul din 1944 şi implicaţiile lui.
Bucureşti, Editura Gândirea românească, 1990, p. 12.
-Scurtu, Ion: I.C. Brătianu. Activitatea politică. Bucureşti, Editura Museion,
1992, p. 59.
-Netea, Vasile: Istoria Memorandumului românilor din Transilvania şi
Banat. Bucureşti, Editura Europa Nova, 1993, p. 98.
-Ploscaru, Ioan: Lanţuri şi teroare. Timişoara, Editura Sigma – S.R.L.,
1993, p. 225-227.
-Maniu, Iuliu; Antonescu, Ion: Opinii și confruntări politice. Cluj-Napoca,
Ed. Dacia, 1994
-Graur, Constantin: Cu privire la Franz Ferdinand. Bucureşti, 1995, p. 261-
262.
-Scurtu, Ioan: Iuliu Maniu. Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1995.
-Ioniţoiu, Cicerone: Viaţa politică şi procesul Iuliu Maniu. O jumătate de
secol 26 octombrie-11 noiembrie 1947. Bucureşti, 1997.
-Pop, Ionel; Boilă, Zaharia; Boilă, Matei: Amintiri despre Iuliu Maniu.
Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1998
* * *Teroarea. Documente ale procesului Iuliu Maniu - Ion
Mihalache. Bucureşti, Editura Vremea, 1999.
-Pelin, Mihai: Iluziile lui Iuliu Maniu. București, Ed. Viitorul românesc,
2000
* * *Procesul lui Iuliu Maniu. 4 vol. Bucureşti, Editura Saeculum
I.O., 2001.
* * *Iuliu Maniu – un creator de istorie. 2003.
-Lazăr, Traian D.: Iuliu Maniu și serviciile secrete (1940-1944). București,
Ed. Mica Valahie, 2006.
-Pop, Marin: Viața politică în nord-vestul României. Partidul Național
Român și Național Țărănesc din Sălaj vol. I (1869-1948). Cluj-Napoca, Ed.
Argonaut și Zalău, Ed. Porolissum, 2007, p. 267-274.
* * * Iuliu Maniu. Un creator de istorie. Ediția a 2-a. Fundația
Academia Civică, 2008.
-Borz, Cristian: Monografia satului Bădăcin și a familiei Maniu. Zalău, Ed.
Caiete Silvane, 2012. Ediția a II-a, 2016.
-Popa, Mircea: Momente culturale silvane. Cluj-Napoca, Ed. Școala
Ardeleană și Zalău, Ed. Porolissum, 2013.
În periodice:
* * * Maniu Gyula – Szilágysomlyó díszpolgára. În:
Szilágysomlyó, 8 ian. 1933, nr. 2, p. 2.
-Crişan Lupa, Ioan: Mormântul lui Iuliu Maniu se află la Săpânţa. În:
Graiul Sălajului, an 2, nr. 173, 9 oct. 1990, p. 1.
-Goron, Doru E.: Iuliu Maniu – Sfinxul de la Bădăcin. În: Graiul Sălajului,
an 2, nr. 210, 30 nov. 1990, p. 3.
-Goron, Doru E.: Iuliu Maniu – luptător pentru unire. În: Graiul Sălajului,
an 2, nr. 122, 1990, p. 3.
-Teglaş, Eugen: O lecţie de unitate şi patriotism. În: Sălajul, an 2, nr. 38, p.
1, 2.
-Lăzărescu, Paul: La 118 ani de la naştere. În: Dreptatea, an 24, nr. 175, 8
ian. 1991.
-Caliga, Ştefan: Iuliu Maniu – apostol şi martir al democraţiei româneşti.
În: Dreptatea, an 24, nr. 524, 5 febr. 1991, p. 1.
-Crişan Lupa, Ioan: Comemorarea lui Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului,
an 3, nr. 242, 5 febr. 1991, p. 1, 2.
-Lupa, Ioan: Duhul lui Maniu. În: Graiul Sălajului, an 3, nr. 285, 2 ap. 1991,
p. 1, 3.
-Ivănescu, Ion: Iuliu Maniu – părintele întregirii neamului nostru şi
făuritor al României Mari. În: Graiul Sălajului, an 3, nr. 411, 29 nov. 1991,
p. 1, 3.
-Ciuca, Marcel D., David, Gh.: Iuliu Maniu – martor în procesul
Mareşalului Ion Antonescu (I). În: Magazin istoric, an 26, nr. 2, 1992, p.
28.
-Ciuca, Marcel D., David, Gh.: Iuliu Maniu – martor în procesul
Mareşalului Ion Antonescu (II). În: Magazin istoric, an 26, nr. 3, 1992.
-Crişan Lupa, Ioan: Reînvie spiritul lui Maniu. În: Graiul Sălajului, an 4,
nr. 482, 14 apr. 1992, p. 1.
-Pârvu, Gheorghe: Iuliu Maniu – Trei discursuri (I). În: Graiul Sălajului,
an 4, nr. 522, 25 iun. 1992, p. 3.
-Pârvu, Gheorghe: Iuliu Maniu – Trei discursuri (II). În: Graiul Sălajului,
an 4, nr. 526, 2 iul. 1992, p. 3.
-Pârvu, Gheorghe: Iuliu Maniu – Trei discursuri (III). În: Graiul Sălajului,
an 4, nr. 530, 9 iul. 1992, p. 3.
* * *Martiri din Sălaj dinainte şi după 1990. În: Graiul Sălajului,
an 4, nr. 538, 24-25 iul. 1992, p. 2.
-Goron, Doru E.: Iuliu Maniu – luptător pentru Unire. În: Sălajul Orizont,
an 2, nr. 122, 1 dec. 1992, p. 1, 3.
-Ardeleanu, Eugenia: Bărbaţi din Sălaj dinainte şi după 1900. Dr. Iuliu
Maniu. În: Graiul Sălajului, an 4, nr. 539, 24 iul. 1992, p. 2.
-Penea, Ionel; Goron, Doru E.: Iuliu Maniu (1873-1953). Începuturile. În:
Sălajul Orizont, an 4, nr. 128, 5 ian. 1993, p. 1, 2.
-Penea, Ionel; Goron, Doru E.: Iuliu Maniu (1873-1953). Deputat în
Parlamentul de la Budapesta (I). În: Sălajul Orizont, an 4, nr. 129, 7 ian.
1993, p. 1, 2.
-Ciorna, Ioan: O mare sărbătoare la Bădăcin. În: Graiul Sălajului, an 3,
nr. 629, 8-9 ian. 1993, p. 1, 4.
-Penea, Ionel; Goron, Doru E.: Iuliu Maniu (1873-1953). Deputat în
Parlamentul de la Budapesta (II). În: Sălajul Orizont, an 4, nr. 130, 12 ian.
1993, p. 1, 2.
* * *La ziua naşterii lui Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 5,
nr. 629, 8 ian. 1993, p. 1.
-Penea, Ionel; Goron, Doru E.: Iuliu Maniu şi mişcarea naţională din
Transilvania. În: Sălajul Orizont, an 4, nr. 131, 14 ian. 1993, p. 1, 4.
-Iacoş, Ion: Iuliu Maniu – simbol al unităţii naţionale (I). În: Graiul
Sălajului, an 5, nr. 632, 14 ian. 1993, p. 1, 3.
-Iacoş, Ion: Iuliu Maniu – simbol al unităţii naţionale (II). În: Graiul
Sălajului, an 5, nr. 633, 15 ian. 1993, p. 2.
-Iacoş, Ion: Iuliu Maniu – simbol al unităţii naţionale (III). În: Graiul
-Iacoş, Ion: Iuliu Maniu – simbol al unităţii naţionale (IV). În: Graiul
-Iacoş, Ion: Iuliu Maniu – simbol al unităţii naţionale (V). În: Graiul
-Iacoş, Ion: Iuliu Maniu – simbol al unităţii naţionale (VI). În: Graiul
-Iacoş, Ion: Iuliu Maniu – simbol al unităţii naţionale (VII). În: Graiul
Sălajului, an 5, nr. 642, 2 febr. 1993, p. 3.
-Iacoş, Ion: Iuliu Maniu – simbol al unităţii naţionale (VIII). În: Graiul
-Iacoş, Ion: Iuliu Maniu – simbol al unităţii naţionale (IX). În: Graiul
-Penea, Ionel; Goron, Doru E.: Iuliu Maniu (1873-1953). Realizarea Marii
Uniri (I). În: Sălajul Orizont, an 4, nr. 132, 19 ian. 1993, p. 2.
Uniri (II). În: Sălajul Orizont, an 4, nr. 133, 21 ian. 1993, p. 2.
Uniri (III). În: Sălajul Orizont, an 4, nr. 134, 26 ian. 1993, p. 3.
-Penea, Ionel; Goron, Doru E.: Iuliu Maniu (1873-1953). În Consiliul
Dirigent. În: Sălajul Orizont, an 4, nr. 135, 28 ian. 1993, p. 3.
-Penea, Ionel; Goron, Doru E.: Maniu Iuliu (1873-1953) apărător al
valorilor democraţiei. În: Sălajul Orizont, an 4, nr. 136, 2 febr. 1993, p. 1,
2.
-Penea, Ionel; Goron, Doru E.: Maniu Iuliu (1873-1953) apărător al
valorilor democraţiei. În: Sălajul Orizont, an 4, nr. 137, 4 febr. 1993, p. 1,
3.
-Goron, Doru E.: Iuliu Maniu – fruntaş de marcă al mişcării naţionale
româneşti, ctitor al Unirii celei Mari (Interviu cu dl Cornel Grad). În:
Sălajul Orizont, an 4, nr. 137, 4 febr. 1993, p. 3.
-Ardeleanu, Eugenia: In memoriam: Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an
5, nr. 645, 5 febr. 1993, p. 3.
* * * Maniu, Iuliu – martir al demnităţii româneşti. În: România
liberă, an 51, nr. 865, 6 febr. 1993, p. 3.
-Josan, Nicolae: Iuliu Maniu orator al Marii Adunări Naţionale de la Alba
Iulia din 1 Decembrie 1918. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XVII, Zalău,
1993, p. 319.
-Sofronie, Mihai: Iuliu Maniu şi serbările ASTREI de la Blaj/1911. În:
Acta Musei Porolissensis, vol. XVII, Zalău, 1993, p. 307.
-Stan, Constantin I.: Din activitatea lui Iuliu Maniu pentru realizarea şi
recunoaşterea internaţională a Marii Uniri. 1918-1920. În: Acta Musei
Porolissensis, vol. XVII, Zalău, 1993, p. 329.
-Vlaicu, Monica: Poziţia lui Iuliu Maniu faţă de regimul totalitar. În: Acta
Musei Porolissensis, vol. XVII, Zalău, 1993, p. 347.
-Ardeleanu, Eugenia: La 122 de ani de la naşterea lui Iuliu Maniu. În:
Graiul Sălajului, an 6, nr. 839, 7 ian. 1994, p. 1, 3.
-Ardeleanu, Eugenia: In memoriam: Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an
6, nr. 855, 4 febr. 1994, p. 1, 2.
-Pârvu, Gheorghe: Iuliu Maniu în faţa istoriei. În: Gazeta de Duminică, an
1, nr. 15, 21 oct. 1994, p. 6.
* * * Amintirea lui Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 8, nr.
1259, 1 febr. 1996, p. 1, 3.
* * * Comemorare. Lui Iuliu Maniu. În: Gazeta de Duminică, an
3, nr. 4 (79), 1 febr. 1996, p. 1.
-Nistor, Viorel: Părintele Simion Man mărturiseşte despre modestia şi
cumpătarea lui Iuliu Maniu. În: Gazeta de Duminică, an 3, nr. 14 (89), 11
apr. 1996, p. 6.
-Ionescu, Domniţa Iulia: Iuliu Maniu. 124 de ani de la naştere. Amintiri
despre un mare om. În: România liberă, nr. 206, 8 ian. 1997, p. 3.
-Lăpuşanu-Transilvan, Grigore: Iuliu Maniu, în veşnicia românească. În:
România liberă, nr. 2061, 8 ian. 1997, p. 3.
-Vetişanu, Vasile: Adevărurile Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 9, nr.
1448, 10 ian. 1997, p. 1.
-Vetişanu, Vasile: Adevărurile Iuliu Maniu. Moment comemorativ. În:
Graiul Sălajului, an 9, nr. 1418, 10-11 ian. 1997, p. 1.
-Ciocian, Ioan: Comemorări – Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 9, nr.
1462, 5 febr. 1997, p. 1.
-Săbăduş, Ioan Nichita: Iuliu Maniu – simbol al democraţiei româneşti.
(Interviu cu dl prof. Ioan Ciocian). În: Graiul Sălajului, an 10, nr. 1663, 3
febr. 1998, p. 1, 3.
-Anton, Constantin: 125 de ani de la naştere şi 45 de ani de la moartea
marelui om politic Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 10, nr. 1664, 4 febr.
1998, p. 1, 3.
-Corbeanu, Dumitru: Sfinxul de la Bădăcin s-a întors acasă. În: Sălajul
Orizont, an 9, nr. 1050, 4 febr. 1998, p. 1, 3.
-Şandor, Vasile: 45 de ani de la moartea lui Iuliu Maniu, simbol al
demnităţii şi dragostei de neam. În: Sălajul Orizont, an 9, nr. 1050, 4 febr.
1998, p. 3.
-Anton, Constantin: 125 de ani de la naştere şi 45 de ani de la moartea
marelui om politic Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 10, nr. 1666, 6 febr.
1998, p. 1, 2.
* * * 125 de ani de la naştere şi 45 de ani de la moartea marelui
om politic. În: Graiul Sălajului, nr. 1666, 6-7 febr. 1998, p. 1, 2.
-Corbeanu, D.;Păuşan, M.: 125 de ani de la naştere şi 45 de ani de la
moartea lui Iuliu Maniu. Sărbătoare de suflet şi simţire românească la
Şimleu Silvaniei şi Bădăcin. În: Sălajul Orizont, nr. 1053, 10 febr. 1998, p.
1, 2.
* * * La Bădăcin: sfinţirea Mormântului-Simbol. În: Curierul
administraţiei sălăjene, nr. 24, 12 febr. 1998, p. 3.
-Ciocian, Ioan: Sfinxul de la Bădăcin. În: Graiul Sălajului, an 11, nr. 1869,
5 febr. 1999, p. 1, 4.
-Ciocian, Ioan: Concepţia politică a lui Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului,
an 11, nr. 1869, 5 febr. 1999, p. 4.
* * * Sfinxul de la Bădăcin. În: Graiul Sălajului, an 11, nr. 1869,
5-6 febr. 1999, p. 1, 4.
-Blaj, Viorica: Iuliu Maniu este un simbol care nu poate fi confiscat de
nimeni. În: Graiul Sălajului, an 11, nr. 1990, 8 febr. 1999, p. 1, 8.
-Nicoară, Toader: Iuliu Maniu între memorie şi istorie. În: Transilvania
jurnal, an 2, nr. 495, 1 dec. 1999, p. 3.
-Drăgoescu, Ion I.: Documente inedite despre confiscarea proprietăţilor
lui Iuliu Maniu din judeţul Sălaj. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XXIII
(II), Zalău, 2000, p. 303.
-Gârbea, Liviu V.: Am văzut celula în care a murit Iuliu Maniu. În: Graiul
-Ivănescu, Ion: Iuliu Maniu şi Guvernul Groza. În: Graiul Sălajului, an 12,
nr. 2093, 9 mart. 2000, p. 3.
-Săuca, Daniel: La Bădăcin monarhia n-a murit. În: Transilvania jurnal.
Ediţia de Sălaj, 4 iul. 2000, p. 4.
-Stan, Constantin I.: Atitudinea lui Iuliu Maniu faţă de regimul totalitar
instaurat de regele Carol al II-lea. În: Acta Musei Porolissensis (1938-
1939), vol. XXIII (II), Zalău, 2000, p. 279.
-Petrişor, Dorin: Iuliu Maniu şi luxul de a fi patriot. În: Transilvania
jurnal. Ediţia de Sălaj, nr. 875, 5 mart. 2001, p. 12.
-Puşcaş, Ioan: Iuliu Maniu şi Şimleu Silvaniei. În: Alma Mater
Porolissensis, an 2, nr. 5, 5 sept. 2001, p. 10.
-Ciorna, Ioan: Iuliu Maniu în memoria nepoţilor. În: Orizont (Sălaj), an 1,
nr. 22, 14 nov. 2001, p. 5.
-Avram, Marius: Pe urmele lui Iuliu Maniu. În: Magazin Sălăjean, nr. 185
(1328), 25 sept. 2002, p. 4.
-Man, Olimpia: 130 de ani de la naşterea lui Iuliu Maniu. În: Graiul
-Cosovanu, Laura: Iuliu Maniu - în familie. În: Magazin istoric, nr. 2,
februarie 2003, p. 92.
-Dobeş, Andrea: Iuliu Maniu – 50 de ani de la moarte. În: Dosarele istoriei,
an 8, nr. 2 (78), p. 10.
-Man, Olimpia: Omagiu lui Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 15, nr.
1753, 4 febr. 2003, p. 1.
-Man, Olimpia: Personalitatea lui Iuliu Maniu – omagiată la Zalău. În:
Graiul Sălajului, an 15, nr. 2755, 6 febr. 2003, p. 3.
* * * Acum 50 de ani ne-a părăsit Iuliu Maniu. În: Graiul
-Ciocian, Ioan: Iuliu Maniu (1873-1953). 50 de ani de la moarte. În: Graiul
* * *Iuliu Maniu – un creator de istorie. În: România liberă, nr.
3915, 5 febr. 2003, p. 9.
-Vădan, Olivian: 50 de ani de la moartea marelui om politic Iuliu Maniu
(1873-1953) (interviu cu prof. dr. Ioan Ciocian). În: Magazin Sălăjean, nr.
23 (1417), 5 febr. 2003, p. 4.
-Crişan Lupa, Ioan: Comemorarea lui Iuliu Maniu, la Bădăcin. În:
Magazin Sălăjean, nr. 24 (1418), 6 febr. 2003, p. 3.
-Avram, Marius: Comemorarea lui Iuliu Maniu. În: Evenimentul zilei.
Ediţia de Transilvania, nr. 3278, 8 febr. 2003, p. 3.
-Creangă, Mihai: Ţăranii ardeleni s-au rugat la Sighet pentru Iuliu
Maniu. În: România liberă, nr. 3918, 8 febr. 2003, p. IV (Supliment Aldine).
-Rusan, Romulus: Actualitatea lui Iuliu Maniu. În: Mesagerul Sfântului
Anton, nr. 57, martie-aprilie 2003.
* * * Eveniment. Iuliu Maniu – 50. În: Magazin istoric, nr. 3,
martie 2003, p. 36.
-Ciocian, Ioan: Iuliu Maniu (1873-1953). În: Silvania. Cultură. Culte.
Patrimoniu, an 2, nr. 1-2 (5-6), iunie 2003, p. 14.
-Ivănescu, Ion: Atitudinea lui Iuliu Maniu faţă de asasinarea lui Nicolae
Iorga. În: Silvania. Cultură. Culte. Patrimoniu, an 2, nr. 5-6, iunie 2003, p.
16.
-Petrean, Ileana: Recunoştinţă în bronz şi piatră. În: Silvania. Cultură.
Culte. Patrimoniu, an 2, nr. 1-2 (5-6), iunie 2003, p. 27.
-Pop, Marin: Iuliu Maniu – participant la sfinţirea bisericii din Bobota
(1929). În: Silvania. Cultură. Culte. Patrimoniu, an 2, nr. 1-2 (5-6), iunie
2003, p. 21.
-Tomole, Ioan: Campaniile electorale ale lui Iuliu Maniu de la începutul
sec. XX. În: Silvania. Cultură. Culte. Patrimoniu, an 2, nr. 1-2 (5-6), iunie
2003, p. 19.
-Săuca, Daniel: N-o fi murit, între timp, monarhia la Bădăcin? În:
Jurnalul Sălajului, an 1, nr. 134, 27 aug. 2003, p. 5.
-Avram, Marius: La Şimleu şi Bădăcin, la 130 de ani de la naşterea lui Iuliu
Maniu şi la 50 de ani de la moarte. În: Jurnalul Sălajului, an 1, nr. 156, 26
sept. 2003, p. 8.
-Fizeşan, Dana: Iuliu Maniu - Sfinxul de la Bădăcin. În: Magazin Sălăjean,
nr. 186 (1580), 29 sept. 2003, p. 5.
* * * Artizani ai Marii Uniri. Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului,
an 15, nr. 2961, 28 nov. 2003, p. 9.
-Brezianu, Andre: Iuliu Maniu rămâne acelaşi. În: Contemporanul-ideea
europeană, an 14, nr. 12 (628), 14 dec. 2003, p. 26.
* * * Dacă n-ar fi avut atâtea urmări tragice, ar fi fost un spectacol
grotesc. În: Curierul naţional, nr. 4066, 10 iul. 2004.
-Goron, Doru E., Sabou, Călin: Despre testamentele lui Iuliu Maniu. În:
Caiete Silvane, an 1, nr. 3, aprilie 2005, p. 24.
-Vasiliu, Gabriel: Raporturile dintre P.N.Ţ. şi Iuliu Maniu cu celelalte
partide politice în opinia lui Sextil Puşcariu. În: Acta Musei Porolissensis,
vol. XXVII, Zalău, 2005, p. 317.
-Pop, Marin: Iuliu Maniu omagiat de către sălăjeni la împlinirea vârstei
de 60 de ani (1933). În: Acta Musei Porolissensis, vol. XXVII, Zalău, 2005,
p. 323.
-Burlacu, Emil: Iuliu Maniu martor în procesul mareşalului Ion
Antonescu. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XXVII, Zalău, 2005, p. 333.
-Burlacu, Ioana: Iuliu Maniu în viziunea Regelui Mihai I – pe marginea
convorbirilor purtate de scriitorul Mircea Ciobanu cu Mihai I al
României. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XXVII, Zalău, 2005, p. 341.
Iconografie:
* * * Sălajul Orizont, an 2, nr. 122, 1 dec. 1992, p. 1.
* * * Sălajul Orizont, an 4, nr. 128, 5 ian. 1993, p. 1, 2.
* * * Graiul Sălajului, an 5, nr. 639, 8 ian. 1993, p. 1.
* * * Sălajul Orizont, an 4, nr. 136, 2 febr. 1993, p. 1.
* * * Graiul Sălajului, an 5, nr. 645, 5 febr. 1993, p. 1.
* * * Alma Mater Porolissensis, an 2, nr. 5, sept. 2001, p. 62.
* * * Magazin Sălăjean, nr. 24 (1418), 6 febr. 2003, p. 3.
* * * Mesagerul Sfântului Anton, nr. 57, martie-aprilie 2003.
* * * Silvania. Cultură. Culte. Patrimoniu, an 2, nr. 1-2 (5-
6), iunie 2003, p. 14.
* * * Graiul Sălajului, an 15, nr. 2961, 28 nov. 2003, p. 9.
IULIU MANIU - FĂURITOR al MARII UNIRI din 1918
Anul 1918 a marcat sfârșitul Primului Război Mondial și victoria

principiului naționalităților în Europa. Pe ruinele vechilor imperii s-au creat
state naționale, iar altele și-au întregit unitatea teritorială. Între acestea s-a
aflat și România. La 27 martie 1918, Basarabia (ocupată de Rusia țaristă în
1812) și la 28 noiembrie același an, Bucovina (desprinsă de Austria din trupul
Moldovei în 1775) s-au unit cu România.
Mișcarea de eliberare din Transilvania a luat un puternic avânt, Iuliu
Maniu legându-și numele de cel mai glorios act din istoria românilor, făurirea
Marii Uniri la 1 Decembrie 1918. (Ioan Scurtu)
Lagărele și închisorile pot închide oamenii și-i ucide, dar nu pot închide
și nici ucide ideile care circulă oricâte piedici le-ai pune. Teroarea
înspăimântă omul, dar nu sugrumă ideea care biruie totdeauna când este
sprijinită de lege, de libertate și de morală. Ce înseamnă viața mea sau aceea
a 50-60.000 de oameni sacrificați în felul acesta, dacă este vorba că prin
jertfele vieților noastre să nască o ROMÂNIE MARE, liberă și neatârnată. Pe
mine nu mă îngrozește nici lagărul, nici moartea și am încredere deplină în
soarta bună pe viitor a României. (Iuliu Maniu)
Perseverența cu care Iuliu Maniu a urmărit și criticat greșelile puterii,

abaterile de la normele legale și de la morala creștină, intransigența sa au
împiedicat sau au limitat tendințele autoritare manifestate în societatea
românească. El a ținut sus steagul democrației în anii regimurilor autoritare,
dictatoriale și totalitare din anii 1938-1944 și 1944-1947.
Nota dominantă a activității lui Iuliu Maniu a fost lupta din opoziție;
niciun om politic nu l-a egalat pe acest teren. Era un adevărat maestru,
dispunând de calități native, dar și de o artă, bine studiată și însușită. Avea
plăcerea luptei de durată, pentru istovirea adversarului, după care îi aplica
lovitura decisivă. (Ioan Scurtu)
Mare forţă e modestia! N-a visat, n-a râvnit niciodată averea. Nu l-a
interesat. N-a primit o dată să figureze într-un consiliu de administraţie. Şi nu
o dată i s-a oferit. În casa lui de sus, din vila de la Bădăcin, nici covoare
persane, nici tablouri de preţ, nici bronzuri. În Bucureşti - o odaie de hotel,
la Athenee Palace, odaie simplă ce nici pe departe nu justifica numele
somptuos de “Palace”. Şi nu e o micşorare să adaug că nu o dată l-am găsit
seara mâncând singur în odăiţa lui, pe un colţ de masă, pâine neagră din care
tăia tacticos cu un cuţitaş şi câteva mere frumoase, pe care cu mândrie spunea
că le adusese de la Bădăcin. Un ascet. Iar în colţ, pe masa de lucru, vedeai
numai două cărţi: Biblia şi broşura oficială de Mers al trenurilor. Una pentru
drumurile lui sufleteşti, cealaltă pentru cele trupeşti, în necontenitele lui
deplasări politice.
(Constantin Xeni despre Iuliu Maniu)
Un popor care nu-și respectă morții și nu cultivă memoria lor, este un

popor fără viitor, pentru că este și fără trecut.
(Iuliu Maniu)
Nici moartea nu va îndrăzni să se apropie de el, decât înarmată cu toate

autorizațiile și mandatele necesare. Altfel ar risca să fie repezită cu replica
dârză: - Nu pot lua în considerare pretenția dumneavoastră întrucât nu e
legală, nu e constituțională...
(Adversarii politici despre Iuliu Maniu)
E unul dintre aceia pe care-i poți lăuda - ce rar lucru! - nu numai pentru
tot ceea ce a făcut, ci pentru tot ce, cu siguranță, va face (...) în Ardeal a știut
oricine că, dacă e vorba de a se afla fără greș care e drumul cel drept, n-
aveau decât să se uite pe unde merge IULIU MANIU.
(Nicolae Iorga)
Iuliu Maniu a luptat o viață întreagă pentru democrația nedenaturată și

pentru dreptatea socială în virtutea moralei creștine.
(Zaharia Boilă)
Cu siguranță, vremea e aproape ca Iuliu Maniu, destin eroic și tragic într-

o istorie prea adesea tragică, să-și ocupe locul de onoare între adevărații părinți
fondatori ai patriei, iar Bădăcinul, loc al memoriei, să devină loc obligatoriu în
itinerariul unui pelerinaj civic-național, nedisimulat și plin de pioșenie.
(Toader Nicoară)
Lider de marcă, de neconfundat, al vieții politice românești, Iuliu Maniu

s-a impus prin caracterul excepțional și personalitatea sa puternică, stârnind
interesul și admirația contemporanilor săi.
(Toader Nicoară)
Ca și în viață, Iuliu Maniu a fost și în închisoare același model de

conduită și noblețe morală. Astfel, cât timp s-a aflat în detenție, nimeni nu a
încercat să-i schimbe conduita, să-i spele creierul, apreciindu-se că acest
efort ar fi fost zadarnic.
(Marin Pop)
Momentul 1918 a însemnat un punct culminant al carierei mereu

ascendente a lui Iuliu Maniu. De acum începe o nouă etapă, acea a luptelor
politice în cadrul României Mari, pentru instaurarea și mai ales menținerea
unui regim democratic în perioada interbelică.
(Marin Pop)
Iuliu Maniu a jertfit totul pe altarul legalității și pe altarul convingerilor

lui nestrămutate.
(Cristian Borz)
E unul dintre aceia pe care-l poți lăuda – ce rar lucru! – nu numai pentru
tot ceea ce a făcut, ci pentru tot ce, cu siguranță, va face (…). În Ardeal a știut
oricine timp de douăzeci de ani, că, dacă e vorba de a se afla fără greș care e
drumul cel drept, n-aveau decât să se uite pe unde merge Iuliu Maniu.
(Nicolae Iorga)
Noi considerăm realizarea unității noastre naționale ca un triumf al
libertății omenești. Vrem să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor
neamurilor și cetățenilor.
(Iuliu Maniu)
Imnul lui Iuliu Maniu
Îl simt cum mai vine

Mai vine pe acasă,
Îl văd cum se aşază
Cu satul la masă,
Şi-şi varsă durerea
Sădind-o în noi —
Generaţii ca mine,
Ca tine, ca voi.
Ref: Să cântăm despre Iuliu

Despre Sfinx să cântăm,
Toată lacrima noastră
Pentru el s-o vărsăm.
Dragii mei prin menire

Ne e dat să-l spălăm
De minciuni şi de vorbe,
În noi să-l schimbăm.
În mormânt să-i găsim —
Cum mormânt şi-a dorit!
În pământul natal,
În pământul iubit.
De azi înainte generaţii vin,
Pentru tine, Iuliu,
Sfinx de Bădăcin,
Şi-ţi aduc ofranda
Şi respect sincer
Ţara românească
Îngerii din cer.
(Ioan Pop)
Apărător de neam și țară
Scăpași din temnița maghiară
Și ți-a fost dat ca să sfârșești
În temnițele românești. (Epitaf pe un mormânt imaginar)
Dincolo de orice controverse, care sunt pe măsura staturii omului politic,

Iuliu Maniu este parte a istoriei României, iar memoria sa trebuie păstrată
vie în conştiinţa noastră, ca îndreptar de axiologie politică.
Dl Maniu evolua în mijlocul atâtor stânci de ceremonial cu o

impresionantă eleganță și siguranță, ca și cu o vădită delectare, se simțea că
este spiritus rector al acestei comunități supra-ceremonioase.
(Constantin Stere)
Jur pe Dumnezeu, pe conștiință și pe onoare, că îmi voi jertfi viața pentru

triumful cauzei românești…
(Jurământul lui Iuliu Maniu la Congresul studenților de la Roma din 1892)
Nicio jertfă nu e prea mare când este pentru neam și adevăr.

(Iuliu Maniu)
În perioada celor mai grei și hotărâtori ani, era unul din proeminenții
politicieni care a luptat pentru alipirea Transilvaniei, în 1918, la Regatul
României. A fost de o cinste și corectitudine exemplare, considerat de toată
lumea drept cel mai inteligent și cel mai statornic om de caracter din sec. al
XX-lea românesc.
(Pr. Alexandru Rațiu)
Minte limpede, îndrumat de o serioasă cultură generală și om de drept

cu o perfectă pregătire teoretică (…), Maniu a fost un spirit călăuzitor a
frământării noastre de peste munți.
(Octavian Goga)
Prin lupta și jertfa vieții lui, Iuliu Maniu a fost un simbol al demnității și
dragostei de neam. El a rostit cuvintele memorabile: Decât bogat în țară
străină, mai bine sărac în țară română!
(Ioan Ploscaru)
Unirea: un triumf al libertății omenești – Iuliu Maniu
Unde găsim întreaga forță proprie care ne poate menține în viitor și ne

poate garanta mărirea și gloria neamului pentru totdeauna? Această putere
rezidă în unitatea neamului românesc de pretutindeni. Unitatea politică este
consecința logică a trecutului nostru istoric și o absolută necesitate, un drept
indiscutabil ieșit din unitatea noastră etnică, având aceeași limbă și cultură,
aceleași tradiții și aspirații. Știința modernă recunoaște astfel de neamuri ca
subiecte de drept, înzestrate cu toate atributele unei personalități indivizibile,
cu un singur scop independent. Cine poate să conteste ființei noastre naționale
dreptul de a-și croi singură soarta, de a se conduce ea însăși și de a-și
constitui un singur trup, când sufletul ei este unul singur și întreg? Însușirile
specifice cu care contribuie neamurile la progresul civilizației, nu se pot
afirma și dezvolta sub stăpânire străină. E necesară o cârmuire conștientă,
unitară și specifică. Datoria noastră este să fondăm statul național, dacă nu
vrem să fim acoperiți de disprețul lumii civilizate. Cu atât mai mult avem
dreptul să prețuim unirea, cu cât știm sigur, că aici a fost leagănul
românismului. Cum vom putea să ne apărăm ființa națională, dacă comorile
noastre sufletești, integritatea etnică a teritoriului nostru, dacă progresul
nostru economic și cultural nu va fi sub scutul întregului neam românesc?
Cum vom putea trăi izolați și divizați, când popoarele din jurul nostru și-au
înfăptuit unitatea lor națională?
Pentru ca intrigile dușmanilor noștri să amuțească, în proiectul de
rezoluție am precizat principiile de care ne vom călăuzi. Noi considerăm
realizarea unității noastre naționale ca un triumf al libertății omenești. Vrem
să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor și cetățenilor. Nu
vrem ca din oprimați și asupriți să devenim oprimatori și asupritori. Nu răpim
individualitatea etnică a neamurilor conlocuitoare, ci fiecare om este liber să-
și aleagă limba și credința în care să trăiască, atât în viața sa particulară, cât
și în legătură cu viața de stat. Nu vrem să sugem puterea nimănui, așa cum a
fost suptă a noastră veacuri de-a rândul. Avem încredere în trăinicia și în
vrednicia noastră și nu vrem să istovim forțele altora. Căci nu se poate spera
ca cetățenii fără drepturi și ținuți în întuneric sufletesc și în mizerie socială să
devie stâlpi siguri ai unui stat modern. Deplina libertate și egala împărțire în
puterea de stat a cetățenilor este singura bază solidă a dezvoltării unui stat.
(Iuliu Maniu - Discurs)
http://www.corneliu-coposu.eu/sectiune/index.php/368-iuliu-maniu-1873-
1953/
CLARA MANIU
(1842-1929)
-reprezentantă de seamă a mişcării feministe sălăjene-
S-a născut la 10 ianuarie 1842 la Bobota.

A absolvit cursurile şcolii primare şi secundare,
dar a beneficiat de o educaţie aleasă şi din familie, o
familie cu vechi tradiţii istorice, o familie de preoţi
şi patrioţi români.
Pe data de 18 noiembrie 1881, la Şimleu a avut
loc adunarea generală de constituire a Reuniunii
Femeilor Române Sălăjene (R.F.R.S). Cu această
ocazie s-au înscris 13 membri fondatori, printre care
şi Clara Maniu. De asemenea, s-au mai înscris încă
37 de membri ordinari.
Au fost alese, apoi, structurile de conducere ale
reuniunii, adică biroul şi comitetul. În funcţia de
preşedintă a fost aleasă, cu unanimitate de voturi, Clara Maniu, iar în cea de
vicepreşedintă, Maria Cosma, soţia fruntaşului politic Andrei Cosma. Clara
Maniu a îndeplinit această funcţie nu mai puţin de 16 ani, până în anul 1897.
Sub conducerea ei reuniunea a desfăşurat o activitate culturală deosebită.
Din anul 1885 s-a luat hotărârea ca adunările generale ale reuniunii să nu
se mai ţină în oraşe, deoarece aici existau români puţini, ci să se meargă în
sate, în mijlocul femeilor de la ţară, unde se simţea o nevoie acută de
răspândire a actului de cultură românesc. Astfel, s-au bucurat de un mare
succes adunările generale ale R.F.R.S. de la Băseşti (1885), Buciumi (1887),
Treznea (1889), Supurul de Sus (1890) sau Bobota (1892).
Cele mai mari realizări ale reuniunii, în perioada cât a fost condusă de
către Clara Maniu, au fost înființarea unei şcoli româneşti de fete la Şimleu,
în anul 1888, a unei biblioteci și a unui muzeu al reuniunii, prin care se dorea
păstrarea portului şi a identităţii româneşti.
În anul 1897, la adunarea generală a R.F.R.S. de la Unimăt se alegea un
nou comitet de conducere. Biroul de conducere se alegea pe un mandat de trei
ani. Clara Maniu se găsea la al şaselea mandat. Datorită faptului că înainte cu
2 ani îi murise soţul şi se deplasa mai greu la şedinţele reuniunii s-a luat decizia
de a alege o nouă preşedintă. Astfel, Maria Cosma, care până atunci
îndeplinise funcţia de vicepreşedintă, a fost aleasă, cu unanimitate de voturi,
în funcţia de preşedintă a R.F.R.S.
Războiul a afectat-o şi pe Clara Maniu, care-şi vedea mobilizat fiul,
Iuliu, pe front deşi împlinise vârsta de 42 de ani, dar, la sfârşitul războiului
familia Maniu şi-a adus contribuţia la realizarea Marii Uniri. Fiul său, Iuliu
Maniu, a fost unul dintre artizanii acesteia. De asemenea, fii săi, Cornelia şi
Cassiu Maniu au participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia şi au
semnat Unirea, în calitate de deputaţi aleşi.
Clara Maniu şi-a petrecut ultimii ani de viaţă la Bădăcin unde era
vizitată des de către fiii şi nepoţii săi.
Pe data de 29 iulie 1929, la orele 10, Clara Maniu trece la cele veşnice,
la venerabila vârstă de 87 de ani.
Ca mărturie a hărniciei şi destoiniciei Clarei Maniu şi a celorlalte femei

din cadrul reuniunii stă scrisoarea adresată lor (Clarei Maniu, Emiliei Pop şi
Mariei Barboloviciu) de către Vasile Alecsandri, bardul de la Mirceşti, în luna
ianuarie 1884. Iată doar câteva frânturi din această scrisoare: (…) Damele din
Sălagiu, fac parte din aceea pleiadă de bune patrioate, care înţeleg înălţimea
menirei lor şi vor şti a o îndeplini păşind pe urmele Matroanelor din Roma,
mame atâtor oameni nemuritori. Vă rog dar respectabile Doamne, să primiţi
pentru Dvoastră şi totodată să binevoiţi a esprima On. Dame din Sălagiu
simţirile mele de adâncă recunoştinţă pentru nobilul îndemn.
Binevoiţi, Vă rog a-mi permite să ofer Onor. Dvoastre Asociaţii colecţia
întreagă a operelor mele. (…).
https://ro.wikipedia.org/wiki/Clara_Maniu
http://www.corneliu-coposu.eu/articol/index.php/1277-clara-maniu-
1842-1929-de-drd-marin-pop-muzeul-de-istorie-zalau/
LEONTIN GHERGARIU
(1897-1980)
- profesor emerit, publicist, istoric, lingvist,
etnograf, folclorist -
S-a născut în 13 ianuarie 1897 la Nădlac, județul

Arad. A fost absolvent al Seminarului Teologic din
Blaj (1918) și al Facultății de Litere din Cluj, secția
filologie-istorie (1923). A fost numit profesor la
Liceul Vasile Lucaciu din Carei, iar din anul școlar
1924-1925 a fost director al Liceului de Băieți din
Zalău, funcție pe care o va ocupa până în august
1940. În urma Dictatului de la Viena, datorită
bogatei activități pe tărâm național, a fost nevoit să se refugieze la Arad, unde,
până în 1945, va funcționa la Liceul Moise Nicoară. În perioada 1946-1948 a
fost inspector secundar, apoi inspector general șef la Inspectoratul Școlar
Regional Cluj. La 28 iunie 1965 i s-a conferit titlul de Profesor Emerit, pentru
activitatea îndelungată și pentru contribuția adusă la dezvoltarea
învățământului de cultură generală. La 31 ianuarie 1925 va scoate la Zalău cea
de-a doua gazetă săptămânală, educativă și informativă în limba română,
Meseșul, care, începând din martie 1926 va deveni gazeta culturală a
Despărțământului Central al ASTREI sălăjene. Gazeta își suspendă activitatea
în 1931, reapărând după cinci ani, inclusiv până în 1938, sub denumirea de
Gazeta Sălajului. În 1926 a fost numit membru în comitetul redacțional, iar
din noiembrie 1927 până în ianuarie 1930 a fost redactor al revistei de
pedagogie Școala Noastră din Zalău, unde publică articole, note, recenzii,
folclor etc. În colaborare cu Grațian C. Mărcuș scoate, în 25 august 1940,
primul și ultimul număr al revistei Țara Silvaniei. A fost membru fondator și
vicepreședinte în comitetul Uniunii ziariștilor români din Transilvania (1939-
1940), cu sediul la Cluj. În perioada 1925-1940 a susținut o bogată activitate
culturală desfășurată sub egida Despărțământului Sălaj al ASTREI fiind, în
perioada 1932-1940, președintele acesteia. În această calitate a înființat și a
condus școala țărănească de la Șimleu Silvaniei, iar pentru tineretul de la sate
a înființat câteva unități ca: Șoimii Carpaților, organizație de educație fizică
și sport a prof. univ. dr. Iuliu Hațieganu. A înființat la Zalău o casă de cultură
cu bibliotecă și sală de lectură, un cor și o orchestră, organizând cicluri de
conferințe la care participau conferențiari din Zalău și din Cluj. Tot în această
perioadă se ocupă de înființarea unui muzeu de istorie și etnografie și
contribuie la înzestrarea lui cu exponate din colecția Szikszay și cu diferite
piese arheologice descoperite la Castrul roman de la Porolissum, cu ocazia
săpăturilor arheologice desfășurate în anii 1939-1940. Această activitate a fost
întreruptă în 1940. Între 1931-1932 a condus destinele orașului Zalău, în
calitate de președinte al Comisiei Interimare. Leontin Gherghariu a desfășurat
o amplă și rodnică activitate în domeniul etnografiei din Sălaj și din alte zone
ale țării. A fost membru în colectivul etnografic al Secției de etnografie și
folclor al Filialei Cluj a Academiei, participând la cercetările de etnografie din
zona lacului Cinciș-Hunedoara, în Maramureș, Drăguț, Năsăud, Țara Bîrsei.
A fost membru în Consiliul științific al Muzeului Etnografic al Transilvaniei
și membru în comisia de achiziții. A publicat numeroase articole de
lingvistică, etnografie și folclor în reviste de specialitate. A colaborat: înainte
de 1945 la Unirea și Unirea poporului din Blaj, Neamul nostru din Carei,
Societatea de mâine din Cluj, Universul din București, iar după 1945 la
Făclia, Steaua, Satu-Mare, Cronica sătmăreană, Năzuința etc.
A murit în 11 iunie 1980, la Cluj-Napoca.
Opera: O schiță monografică a orașului Zalău (1926), Arta populară

din Valea Jiului (1963, în colaborare), Țara Bârsei (1974), Bistrița-Năsăud.
Cea mai valoroasă lucrare rămasă în manuscris este Biserici monumentale
din Sălaj. O primă tentativă de publicare a acestei lucrări a fost în 1942, însă
aceasta a eșuat. A colaborat la elaborarea Dicționarului limbii române
literare contemporane (1955), Dicționarul român-maghiar, Dicționarul
limbii române (vol. VII, 1963). Volum în curs de apariție: Bisericile de lemn
din Sălaj (în colaborare cu Ed. Argonaut din Cluj-Napoca).

În periodice:
- Goron, Doru E.: Figuri de intelectuali sălăjeni. Leontin Ghergariu (1897-
1980). În: Acta Musei Porolissensis, vol. V, Zalău, 1981, p. 737.
- Goron, Doru E.: Oameni de ieri şi de azi. Leontin Ghergariu. În: Graiul
Sălajului, an 2, nr. 135, 16 aug. 1990, p. 3.
* * * Leontin Ghergariu. În: Limes, an 1, nr. 2-3, 1998, p. 157.
Interviuri:
- Pop, Nicolae: Omul de la catedră trebuie să fie exemplu din toate punctele
de vedere. În: Năzuinţa, an 7, nr. 769, 23 febr. 1974, p. 3.
http://www.caietesilvane.ro/articole/1849/Leontin-Ghergariu-om-al-
scolii-si-culturii-salajene.html
www.ccdsj.ro/2010-2011/arhiva-articole/profesorul-leontin-
ghergariu
IOAN MANGO
(1876-1943)
-revizor școlar-
S-a născut la 19 ianuarie 1876 în localitatea

Fildu de Sus și a decedat la Zalău în anul 1943.
http://www.caietesilvane.ro/articole/324/Revizori-scolari-1919-1940-
I.html
http://www.caietesilvane.ro/articole/3504/Dascalul-Ioan-Mango-1876-
1943-personalitate-marcanta-din-generatia-Marii-Uniri.html
VASILE POP
(1854-1923)
- protopop al tractului Surduc-
S-a născut în Huzmezău (azi Cîmpia, comuna Bocșa), la data de 19

ianuarie 1854.
DANIIL GRAUR
(1874-1950)
-dascăl, semnatar al Marii Uniri-
S-a născut pe data de 25 ianuarie 1874 la Căpîlna, învățător la Giurtelecu

Șimleului, apoi după Marea Unire director al Școlii de Viticultură din Dioșod,
Bihor.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Daniil_Graur
http://www.caietesilvane.ro/articole/3536/Dascalul-Daniil-Graur-1874-1950-
personalitate-salajeana-marcanta-din-generatia-Marii-Uniri.html
FEBRUARIE
DIONISIE POP MOLDOVAN

(1878-?)
-preot-
Preot în Brusturi, născut pe data de 10 februarie 1878 la Creaca.
EMIL BRAN
(1864-1941)
-preot, lingvist-
S-a născut la 11 februarie 1864, la Tohat (azi județul

Maramureș).
A urmat școala primară în Tohat și Baia Mare, iar
studiile secundare la Baia Mare. Neputând urma
studii superioare deosebite la Budapesta sau Viena,
se înscrie în anul 1884 la Seminarul Teologic
Greco-Catolic din Gherla. Studierea teologiei
înseamnă pentru Emil Bran atât intrarea în
publicistică, cât și preocupări în domeniul
pedagogiei, filosofiei, metodicii, dreptului religios.
În anul 1888 termină studiile teologice. La 1
ianuarie este numit preot în cura animarum la
Lăpușel, cercul Șomcuta-Mare. În iulie 1894 se
transferă în parohia Biușa, cercul Cehu Silvaniei, iar în mai 1904 ocupă
parohia Băița de sub Codru, același cerc și același județ - Sălaj. Din 22 ianuarie
1905 este numit preot la Dragomirești, județul Maramureș. La Dragomirești
funcționează până în anul 1926, când este numit paroh în Șimleu Silvaniei și
în districtul protopopesc al Crasnei, iar apoi protopop al Crasnei și vicar
foraneu episcopal al Silvaniei. Din 1931 și până la sfârșitul vieții a fost vicar
episcopal și paroh al Catedralei Unite din Oradea. În întreaga sa activitate s-a
preocupat de înzestrarea bisericilor, de repararea școlilor și mai ales de
emanciparea națională. Făcând parte din pătura preoțimii mici ridicată din
rândul maselor țărănești, el s-a făcut un exponent de frunte al aspirațiilor
poporului român. În anul 1911 a înființat Despărțământul Vișeu-Iza al Astrei,
al cărui director a fost până la 1 decembrie 1923, când s-a desfăcut plasa Vișeu
și s-a înființat Despărțământul Iza, al cărui director a rămas până la mutarea
lui în Sălaj. În calitate de director a organizat prelegerile populare și
conferințele literare pe valea Vișeului și a Izei. A pus un accent deosebit pe
dezvoltarea învățământului, înființarea de biblioteci și a organizat șezători
culturale. În perioada cât a activat la Șimleu, a stăruit pentru revigorarea
așezămintelor culturale ale Astrei și Reuniunea Femeilor Române Sălăjene.
La Oradea a înființat societatea Cultul Sfintei Inimi și a fost membru activ al
Ordinului III Franciscan. A renovat cripta de sub biserică și a introdus lumina
electrică mai intensă în biserică și în altar. A deschis o capelă în colonia Ioția,
care a devenit parohie independentă și o capelă la Veneția. A împărțit întreaga
parohie în cinci sectoare. A activat și în domeniul publicisticii, a cules
numeroase balade populare. În anul al patrulea de teologie, fiind președintele
societății literare Alexi-Șincai, a editat revista Steaua mării. A scris diferite
articole, predici și tratate din domeniul bisericesc, social și cultural în mai
multe reviste și gazete. A înființat mai multe societăți, cooperative și bănci în
Sălaj. În anul 1920 a fost senator în Maramureș, iar în 1922 în Zalău. Regele
Ferdinand l-a decorat cu Steaua României în grad de ofițer și cu Răsplata
muncii pentru biserică cl. I. Emil Bran a fost ultimul vicar al istoricului
vicariat foraneu episcopal al Silvaniei. A murit în anul 1941.
Opera: a publicat în broșură Instrucțiuni privitoare la aplicarea legii

I.O.V., Grânarele bisericești, Rugăciunea Sf. Rozariu cu model de
rugăciuni, Rozariul rănilor sfinte ale lui Isus, Păstorul Sufletesc, Bunul
păstor - primul buletin parohial în Biserica Unită, Sălajul.

- Ghergariu, Leontin: Folclorişti sălăjeni. În: Acta Musei Porolissensis, vol.
II, Zalău, 1978.
- Toţa, Viorel: Un patriot sălăjan: Emil Bran (1864-1941). În: Acta Musei
Porolissensis, vol. VIII, Zalău, 1984, p. 643.
- Vasiliu, Gabriel: Din istoria gândirii lingvistice: Emil Bran şi Vasile
Vaida, printre primii cercetători ai graiului sălăjean. În: Acta Musei
Porolissensis, vol. XII, Zalău, 1988, p. 633.
ALEXANDRU ȘTERCA ȘULUȚIU

(1794-1867)
- vicar -
S-a născut în 15 februarie 1794 la Abrud. A urmat cursurile școlii primare de

la Abrud, iar cele gimnaziale la Alba Iulia, după care, la vârsta de 16 ani devine
elev la liceul diecezan din Blaj. A absolvit Facultatea de Teologie de la Blaj.
A fost capelan la Bistra, apoi a fost numit paroh și
protopop. În anul 1836, Alexandru Șterca Șuluțiu
a fost numit, la Șimleu, paroh, protopop și vicar al
Silvaniei. În Sălaj, Șuluțiu a desfășurat o bogată
activitate pentru emanciparea națională. A pus un
mare accent pe dezvoltarea învățământului,
înființând numeroase școli pe lângă cele existente.
În concepția sa, școlile aveau același rol de
emancipare națională și socială. Pentru realizarea
acestui deziderat avea însă nevoie de învățători
care să pună în aplicare ideile vicarului. Astfel,
Șuluțiu înființează un fond pentru Școala de
Preparandie pentru dascălii satelor Sălajului.
Această dorință nu s-a putut însă îndeplini. Instruirea elevilor din școli a fost
făcută tot de cantorii și preoții tineri. În 1844 Șuluțiu dă directive pentru
uniformizarea organizării învățământului din Sălaj și colectează manuale pe
care le aduce de la Blaj după o lungă corespondență pe care o avusese cu
Timotei Cipariu, directorul tipografiei de la Blaj. Școlile sălăjene și-au căpătat
desăvârșita organizare abia în 1850, când sub președinția lui Șuluțiu a avut
loc, la Șimleu, un mare sinod vicarial. Sinodul de la Șimleu a marcat
organizarea reală a școlilor din Sălaj și a prefațat o nouă epocă în evoluția și
redeșteptarea națională și culturală a sălăjenilor. Vicarul Alexandru Șterca
Șuluțiu este, după marele Gh. Șincai, întemeietorul învățământului românesc
din Sălaj. Datorită reputației sale, Șuluțiu a fost propus pe primul loc la
scaunul vlădicesc de la Alba Iulia și Făgăraș. În scurt timp această episcopie
a fost ridicată la rangul de mitropolie, iar în 1855 Alexandru Șterca Șuluțiu a
fost numit mitropolit. Marele vicar al Sălajului a încetat din viață la 7
septembrie 1867, iar pe mormântul lui au fost săpate cuvintele: Numai
moartea mă desparte de Națiune.

În volume:
-Ardeleanu, Ioan, senior: Oameni din Sălaj. Momente din luptele naţionale
ale românilor sălăjeni. Zalău, 1938, p. 91.
-Vetişanu-Mocanu, Vasile: Cartea Şimleului. Bucureşti, Editura Litera,
1985, p. 204.
-Ciocian, Ioan: Biserica şi societatea românească din Transilvania.
Vicariatul Silvaniei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Arad, 2000,
p. 48.
În periodice:
-Chiş, Ana: Alexandru Şterca Şuluţiu - întemeietorul învăţământului
românesc în Sălaj. În: Graiul Sălajului, an 13, nr. 2283, 14 febr. 2001, p. 2.
-Ciocian, Ioan: Înfiinţarea Vicariatului Silvaniei. Creşterea rolului
politico-naţional al acestuia sub conducerea lui Alexandru Şterca Şuluţiu
(1836-1850). În: Alma Mater Porolissensis, an 2, nr. 5, septembrie 2001, p.
29.
-Paşcalău, Vasile: Alexandru Şterca Şuluţiu, susţinător al şcolii româneşti
din ţinutul Valcăului. În: Graiul Sălajului, an 14, nr. 2632, 12 aug. 2002, p.
3.
Iconografie:
-Iorga, Nicolae: Histoire des roumains de Transylvanie et de Hongrie. Vol.
II. Bucarest, 1940, p. 284.
* * * Alma Mater Porolissensis, an 2, nr. 5, septembrie 2001, p. 30.
* * * Graiul Sălajului, an 14, nr. 2632, 12 aug. 2002, p. 3.
AUREL HETCO
(1884-1967)
-avocat-
S-a născut la Bozînța Mare, jud. Maramureș în

24 februarie 1884.
A absolvit Facultatea de Drept din Cluj în anul
1908, lucrând ca avocat la Jibou.
În timpul Primului Război Mondial a fost
mobilizat pe front cu gradul de locotenent. La
începutul lunii noiembrie 1918 părăsește școala
militară, întorcându-se la Jibou.
A contribuit la organizarea Consiliului
Național Român și a Gărzii Naționale Române din
plasa Jibou. După 1919, a îndeplinit funcția de prim-
pretor al plasei Jibou.
Din inițiativa lui s-a ridicat și s-a inaugurat, la Jibou, monumentul
dedicat sergentului-erou Ilie Popa, căzut în luptele pentru eliberarea ținutului,
apoi a plecat la Cluj unde a îndeplinit funcția de vicepreședinte și apoi de
președinte al Centralei Cluj a Asociației Foștilor Luptători din Gărzile
Naționale din Ardeal și Banat.
A murit în 1967 la Cluj.
- Grad, Cornel; Goron, Doru E.: 1918/1919. Contribuţii sălăjene la Marea
Unire. Zalău, Editura Limes, 2000, p. 104-106
LAZĂR MAIOR
(1871-1948)
- inginer agronom -
S-a născut în februarie 1871 la Crasna. În primele două decenii ale sec.
XX, ca inginer agronom, a depus eforturi susținute pentru dezvoltarea
economiei agrare, emanciparea țăranului român, dar nu a neglijat și succesul
luptei pe plan politic, luând parte la toate acțiunile, atât politice cât și culturale,
în perioada 1900-1914. În toamna anului 1918 a participat la organizarea
C.N.R. și a G.N.R. din Pericei. A făcut parte din delegația Reuniunii Femeilor
Române Sălăjene la Marea Unire din 1 Decembrie 1918. În perioada 1919-
1920 a fost consilier agricol al județului Sălaj, lucrând la punerea în aplicare
a lucrărilor premergătoare reformei agrare din 1921. A decedat în anul 1948
la Pericei.

Unire. Zalău, Editura Limes, 2000, p. 112.
MARTIE
VASILE L. POP
(1860-1930)
-preot-
S-a născut pe data de 2 martie 1860 în localitatea Lupoaia (azi comuna

Creaca).
Hirotonit la 1 ianuarie 1884 în parohia Sîngeorgiu de Meseș, care aparținea de
Protopopiatul greco-catolic Almaș. În vara anului 1918 a organizat C.N.R. și
G.N.R. din Sîngiorgiul de Meseș, Buciumi și din celelalte localități ale
protopopiatului Almaș. A fost director al băncii Silvania, filiala Buciumi. A
fost delegat la Marea Unire din 1918 la Alba Iulia, reprezentând văile
Agrijului și Almașului.
A murit la Buciumi, la 27 ianuarie 1930, rămânând fidel, până la sfârșitul
vieții, luptei pentru propășirea neamului
Unire. Zalău, Editura Limes, 2000, p. 106-107.
TRAIAN TRUFAȘIU
(1882-1931)
- protopop -
S-a născut pe data de 17 martie 1882, în

localitatea Giorocuta, jud. Satu Mare. A absolvit
Seminarul greco-catolic la Gherla (1905). A fost
profesor de limba română la aceeași preparandie,
apoi a fost preot la Drighiu, cu filialele Nușfalău și
Aleuș (1909-1914). A participat la adeunările
generale ale Astrei din Șimleu Silvaniei (908) și
Blaj (1910). La constituirea C.N.R. al comitatului
Zalău (11 noiembrie 1918), era paroh la Zalău,
fiind ales secretarul consiliului, iar în 2 decembrie
1918, la Alba Iulia, a fost ales membru al Marelui
Sfat Național, unde a reprezentat, cu drept de vot,
românii din cercul electoral Zalău. După Marea
Unire, a fost secretarul Prefecturii Sălaj, redactor șef al Gazetei Oficiale
locale, cenzor și membru al Comisiei județene pentru aplicarea reformei
agrare (din 1921), membru în comitetul director al Băncii Silvania și al Băncii
Populare din Zalău. Până la sfârșitul vieții, 1931, a deținut funcția de protopop
al districtului Zalău-Brebi.

http://www.caietesilvane.ro/articole/229/Protopopul-Traian-Trufasiu-
1882.html
IULIAN ANDREI DOMȘA
(1887-1978)
-jurist-
S-a născut la 20 martie 1887 la Miluan, Sălaj.

A absolvit Facultatea de Drept din Cluj. A militat
pentru organizarea gărzilor naționale românești, a
participat ca delegat la Marea Adunare de la 1
Decembrie 1918. După Unire, Iulian Domșa a fost
primul primar român al Zalăului, pretor și prefect al
județului Sălaj, senator. În calitate de traducător, a fost
colaborator al Institutului de Lingvistică și al editurii
Academiei Medicale și Științifice.
A murit la 15 februarie 1978 la București.

Iconografie:
...1 Decembrie 1918, când am luat parte la lucrările Marii Adunări Naționale
și cu inima plină de emoție am votat Unirea Transilvaniei cu Țara Mamă, este
și rămâne cea mai înălțătoare zi din viața mea.
(Iulian Andrei Domșa)
IOAN OSSIAN
(1885-1953)
-profesor-
Ioan Ossian s-a născut pe data de 27 martie 1885 în localitatea

Homorodul de Mijloc, județul Satu Mare.
A urmat cursurile școlii în satul natal, la Oradea și apoi teologia la Cluj
și Budapesta. A obținut doctoratul în litere și filosofie în anul 1909/1910.
Activează o perioadă de timp ca profesor la un liceu din Blaj. La 19 iunie 1919
a înființat Liceul Simion Bărnuțiu din Șimleu Silvaniei al cărui director a fost
până în anul 1940. Profesorul Ossian a predat, la liceul
din Șimleu, istoria și latina. Ioan Ossian a ridicat liceul
din Șimleu la un prestigiu remarcabil, fiind recunoscut
și pe plan național prin modul său de organizare și de
pregătire a generațiilor de elevi. Foarte bun orator,
pedagog și organizator, profesorul Ossian a fost și un
cunoscut publicist în presa dintre cele două războaie
mondiale. În anul 1927 a fost prefectul județului Sălaj,
după care s-a întors la conducerea liceului din Șimleu,
unde a activat până la cedarea Transilvaniei de Nord
în urma Dictatului de la Viena, când a plecat cu familia
la Timișoara, unde a funcționat ca profesor la Liceul
C. Diaconovici-Loga. În anul 1945 revine la Șimleu cu familia și va continua
să predea la Liceul Simion Bărnuțiu. Ca și alți intelectuali, în vara anului 1952,
a fost arestat și dus la Canalul Dunăre-Marea Neagră, unde, datorită
condițiilor de detenție, a murit la 4 ianuarie 1953. Pe lângă meritul de
întemeietor al învățământului liceal din localitate, Ioan Ossian a avut calitatea
unui mare luptător. A activat în fruntea cercurilor culturale cum ar fi:
Despărțământul ASTRA, Societatea pentru teatru român, Cassina română
etc. A înființat Societatea de lectură Vasile Alecsandri. Animat de un profund
patriotism, a reușit în 1930 să inaugureze bustul lui Simion Bărnuțiu în fața
liceului, iar în 1938, pe cel al lui George Pop de Băsești în Piața Mihai Viteazul
din localitate.
A decedat la Canal la 4 ianuarie 1953.
Opera: Izvoarele istoriografiei maghiare (Cluj, 1912).

În volume:
-Vetişanu-Mocanu, Vasile: Ioan Ossian. În: Cartea Şimleului. Bucureşti,
Editura Litera, 1985, p. 217.
În periodice:
-Cordiş, Constantin: Oameni din Sălaj. Profesorul Dr. Ioan Ossian. În:
Graiul Sălajului, an 4, nr. 498, 14 mai 1992, p. 3.
-Vetişanu-Mocanu, Vasile: La comemorarea unui martir: Ioan Ossian. În:
Graiul Sălajului, an 5, nr. 639, 27 ianuarie 1993, p. 2.
* * * În memoriam – Ioan Ossian. În: Sălajul Orizont, an 5, nr.
307, 2 iun. 1994, p. 3.
-Anton, Constantin: Ioan Ossian – un ilustru dascăl al Sălajului. În: Graiul
Sălajului, an 11, nr. 2004, 1-2 oct. 1999, p. 4.
-Grad, Cornel: Un profesor şimleuan: Ioan Ossian. În: Limes, an 3, nr. 3-
4 (11-12), 2000, p. 299.
-Vetişanu, Vasile: Oameni ai Şimleului. Ioan Ossian - între apostolat şi
martiriu. În: Graiul Sălajului, an 15, nr. 2915, 25 sept. 2003, p. 3.
-Vetişanu, Vasile: Oameni neuitaţi. Biruitorul Ioan Ossian. În:
Graiul Sălajului, an 17, nr. 3300, 1 apr. 2005, p. 4.
Iconografie:
* * * Sălajul Orizont, an 2, nr. 70, 2 iun. 1992, p. 3.
http://www.simleusilvaniei.ro/despre-oras/cetateni-de-onoare-ai-
orasului-simleu-silvaniei/
APRILIE
DARIU POP
(1887 - 1965)
S-a născut în 16 aprilie 1887. A fost învățător în satul

Bulgari, com. Sălățig (și tatăl său, Gheorghe Pop a
fost învățător aici), fiind apropiat de George Pop de
Băsești și Vasile Lucaciu.

-Pop, Marin: Aspecte inedite din viața și activitatea lui Dariu Pop (1887-
1965). 130 de ani de la nașterea sa. În: Bulgari - o istorie sentimentală -
coord. Florica Pop. Zalău, 2017, p. 277-285.
-Daroși, Mircea: 130 de ani de la naşterea lui Dariu Pop, o personalitate
redescoperită în lumea culturală
http://www.rasunetul.ro/130-de-ani-de-la-nasterea-lui-dariu-pop-o-
personalitate-redescoperita-lumea-culturala
CORNELIA MANIU (Sora Maria Cecilia)
(1876-1956)
Născută pe data de 22 aprilie 1876, la Șimleu

Silvaniei și tot aici a decedat în anul 1956.
http://www.salajulpursisimplu.ro/cornelia-maniu-
alias-sora-maria-cecilia-si-a-salvat-nepoata-bolnava-de-
cancer-si-a-infiintat-la-simleu-un-orfelinat-de-fete/
GHEORGHE POP DE OARȚA

(1865-1933)
-jurist-
Gheorghe Pop s-a născut în comuna Bicaz (sub

Codru) la data de 23 aprilie 1865.A absolvit Facultatea
de Drept de la Budapesta. Din anul 1892 își începe la
Zalău cariera de avocat care va dura 40 de ani.
Până în anul 1918 a fost avocat în instanțele locale, apoi
a fost ales decan al baroului din Zalău (1923-1933). A
fost unul dintre semnatarii protestului românilor din
cercul electoral Zalău, înaintat autorităților maghiare
contra procesului intentat memorandiștilor.
În 1905 a fost unul dintre organizatorii de frunte
ai campaniei electorale în sprijinul alegerii ca deputat în
parlamentul maghiar a lui George Pop de Băsești, din
partea cercului electoral Cehu Silvaniei.
A fost principalul organizator al serbărilor de la Băsești din 4 august
1907, ocazionate de Adunarea generală a Despărțământului Sălaj al ASTREI.
De numele lui Gheorghe Pop se leagă înființarea primei parohii greco-
catolice în Zalău în anul 1914.
În noiembrie 1918 a format și a condus, în calitate de președinte,
Consiliul Național Român Comitatens din Zalău, îngrijindu-se de formarea
Comitetelor Naționale Române și ale Gărzilor Naționale Române locale din
județ.
După eliberarea Zalăului de către trupele române (1919), Gheorghe Pop
a fost numit prefect al județului Sălaj, până în noiembrie 1919.
O perioadă îndelungată de timp a fost și președinte al Consiliului
Județean Sălaj.
A decedat la Zalău la 25 decembrie 1933.

- Pop, Marin: Viața politică în nord-vestul României. Partidul Național
MAI
GEORGE PETRUCA
(1894-1978)
-profesor-
S-a născut la 4 mai 1894 la Crasna. În perioada 1916-1918 a fost student

al Facultății de litere și filosofie din Budapesta. În septembrie 1918 s-a întors
în Sălaj, stabilindu-se la Jibou, luând parte la crearea C.N.R. din aceeași
localitate. A fost ales delegat cu drepturi depline la Marea Unire de la Alba
Iulia. În perioada 1912-1940 a fost redactor-responsabil al publicației Consum.
În anul 1944 a reorganizat liceul George Barițiu din Cluj, unde a funcționat
ca profesor de limba română până în anul 1954.
A murit la Cluj-Napoca în noiembrie 1978.
Referințe critice (selectiv):

CORNEL OȚIEL
(1887-1975)
-protopop-
S-a născut la 20 mai 1884, la Teiuș. A fost preot și apoi protopop în

Buciumi. A decedat la Turda în anul 1975.
PETRE CUPCEA
(1875 - ?)
-preot-
S-a născut în 21 mai 1875 la Călinești, județul

Maramureș.
A urmat cursurile școlii primare la Ocna Șugatag,
iar liceul la Sighet. După absolvire a fost primit de
episcopul Mihai Pavel în clerul tânăr orădean și a fost
trimis pentru a studia teologia la Universitatea din
Budapesta pe care a absolvit-o în 1898. Întors la
Oradea a fost numit prefect de studii la Seminarul
Diecezan și profesor la Preparandia Regească Română
Unită la catedra de limba română și la cea de
matematică și fizică-chimie. A fost hirotonisit la 19
decembrie 1901 și a fost numit preot în comuna
Fegernic (Bihor), iar în 1904 la Carei, unde a
funcționat ca preot ordinar și profesor de religie și de limba română la Liceul
Romano-Catolic sub conducerea părinților piariști, fiind în același timp
profesor de religie și la școlile de stat de fete și de băieți. În 1912 părintele
Cupcea este numit paroh la Supuru de Jos și protopop al aceluiași district,
unde a stat până în 1932. Între timp a fost numit asesor consistorial (1918),
arhidiacon onorar (1923), exactor diecezan (1926) și din nou protopop la
Supuru de Jos, după reorganizarea diecezelor nordice (1931). În 1932 a fost
numit paroh I la Șimleu Silvaniei, protopop al districtului Șimleu și vicar
foraneu episcopal al Sălajului. În repetate rânduri a fost membru în Consiliul
Județean, iar în 1937 a fost ales președintele acestuia. Premii: a fost decorat
cu medalia Răsplata muncii pentru biserică, clasa I. A colaborat la câteva
reviste românești și în special la cotidianul Dreptatea din Timișoara,
publicând articole cu caracter social, politic și de afirmare națională. La 1
decembrie 1918 a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
Opera: Geometrie pentru preparandii (Șimleu Silvaniei, 1909), a fost
unicul manual aprobat de Ministerul de Culte și Instrucție Publică și a fost
folosit în toate școlile normale românești din Ardeal, Gramatica limbii
române în limba maghiară (Budapesta, Ed. Stampfel, 1906). I-au rămas în
manuscris un manual de fizică, unul de matematică pentru școli normale și o
seamă de lucrări de mică întindere; a tradus Madona de la Lourdes de dr.
Ackerl (1897).

În volume:
- Ardeleanu, Ioan, senior: Oameni din Sălaj. Zalău, Tipografia Luceafărul,
1938, p. 104-108.
- Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinutul Sătmarului. Satu
Mare, Editura Muzeului Sătmărean, 2000, p. 70.
VICTOR DELEU
(1876-1940)
-jurist-
S-a născut la 25 mai 1876 la Pericei.

A urmat cursurile școlii primare în satul natal,
apoi Gimnaziul Minoriților Franciscani din Șimleu
Silvaniei (1887-1891), Liceul Superior Evanghelic
Reformat din Zalău (1891-1893). Ultimii doi ani de
liceu îi urmează la Blaj (1893-1894), Brașov (1894)
și Beiuș (1895). A absolvit Facultatea de Drept la
Budapesta în anul 1900, iar la 31 octombrie același
an se înscrie în Baroul Avocaților din Oradea ca
stagiar la Georgiu Maior, avocat din Pericei. În
același an s-a prezentat la examenul de doctorat la
Facultatea de Drept a Universității din Cluj. În anul
1902 obține doctoratul devenind doctor în drept al Universității din Cluj. După
satisfacerea stagiului militar, Victor Deleu își continuă stagiul avocațional la
Arad. În anul 1905 s-a stabilit la Șimleu Silvaniei, după ce a susținut la
Budapesta examenul de avocat, deschizându-și aici un birou de avocatură. A
intrat în viața politico-culturală, luptând pentru eliberarea poporului român de
sub jugul asupritor și realizarea unității naționale. La 16 iulie 1905 V. Deleu a
devenit redactor responsabil al Gazetei de Duminecă. În anul 1907 a fost ales
secretarul Reuniunii Femeilor Române Sălăjene, iar la 11 noiembrie 1908 a
fost ales membru al Societății pentru Fond de Teatru Român, filiala Șimleu.
În 1910 a părăsit redacția gazetei, intrând în lupta electorală. A fost candidatul
P.N.L. din Transilvania la alegerile pentru parlamentul de la Budapesta din
partea circumscripției electorale Șimleu Silvaniei (1910-1911). A continuat
activitatea de gazetar colaborând la ziarele Tribuna și Românul din Arad. În
vara anului 1914, la începutul războiului, a fost mobilizat și trimis pe frontul
din Galiția. În toamna aceluiași an, pentru a slăbi forța combativă a armatei
austro-ungare, V. Deleu, împreună cu ostașii din compania pe care o
comanda, a trecut linia frontului. Ca prizonier de război V. Deleu a fost trimis
la Kinețma, pe Volga. Împreună cu alți intelectuali români, iau hotărârea de a
convinge autoritățile rusești asupra importanței și necesității înființării unui
corp de voluntari români transilvăneni și bucovineni. În decembrie 1916 se
constituie la Darnița, lângă Kiev, un lagăr unde se concentrează un număr
mare de transilvăneni și bucovineni, prizonieri ai armatei ruse, în vederea
organizării unui corp de voluntari care să lupte alături de armata română.
Unitățile militare române din Rusia aflate sub comanda lui V. Deleu intră în
vara anului 1917 în România. La 8 iunie 1917, la Iași, i s-a făcut o primire
deosebită, unde V. Deleu a rostit o cuvântare memorabilă de pe soclul statuii
lui Cuza din Piața Unirii. A fost prezent la Marea Adunare Națională de la 1
Decembrie de la Alba Iulia unde a fost ales membru al Marelui Sfat Național.
A fost numit secretar general al resortului Interne din cadrul Consiliului
Dirigent de la București, fiind însărcinat cu siguranța statului și cu înființarea
și organizarea poliției. A fost ales deputat în Camera Deputaților la alegerile
din noiembrie 1919. La 29 august 1922 a fost ales președintele Uniunii
Foștilor Voluntari Români. A inițiat pentru voluntarii de specialitate
Sindicatul pantofarilor și Sindicatul croitorilor, ambele cu sediul la Cluj. La
4 iulie 1930 a fost votată legea pentru împroprietărirea voluntarilor, lege a
cărei inițiator a fost V. Deleu. Activitatea sa socială a culminat cu cea de
primar al municipiului Cluj, în perioada 10 iunie 1932 - 18 noiembrie 1933,
desfășurând o bogată activitate gospodărească. A decedat la Cluj la cumpăna
dintre anii 1939-1940.

În volume:
- Vetişanu-Mocanu, Vasile: Cartea Șimleului. Bucureşti, Editura Litera,
1985, p. 209.
- Goron, Doru E.; Ciocian, Ioan; Dărăban, Valentin: Victor Deleu 1876-
1939. Zalău, 1999.
În periodice:
- Vetişanu-Mocanu, Vasile: Un ales al naţiunii: Victor Deleu. În: Năzuinţa,
nr. 965, 8 dec. 1976, p. 7.
- Ivan, Maria: Victor Deleu - vrednic luptător pentru Unire (1871-1940).
În: Silvania, mai 1977, p. 5.
- Goron, Doru E.: Victor Deleu la Iaşi: 8 iunie 1917. În: Acta Musei
Porolissensis, vol. II, Zalău, 1978, p. 235.
- Dărăban, Valentin; Goron Doru E.: Deleu. O familie de luptători naţionali
din Sălaj (I). În: Acta Musei Porolissensis, vol. IV, Zalău, 1980, p. 705.
- Dărăban, Valentin; Goron, Doru E.: Deleu. O familie de luptători
naţionali din Sălaj. (II) Victor Deleu. În: Acta Musei Porolissensis, vol. V,
Zalău, 1981, p. 707.
- Goron, Doru E.: Oameni de ieri şi de azi. Victor Deleu (I). În: Graiul
Sălajului, an 2, nr. 120, 26 iul. 1990, p. 1, 4.
- Goron, Doru, E.: Oameni de ieri şi de azi. Victor Deleu (II). În: Graiul
Sălajului, an 2, nr. 122, 28 iul. 1990, p. 3.
- Ciocian, Ioan; Goron, Doru E.: Victor Deleu candidat în alegerile
parlamentare din anii 1910-1911. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XXIV,
Zalău, 2002, p. 381.
* * * Decembrie 1918 - Semnături sălăjene. În: Sălajul Orizont, an 2, nr.
122, 1 dec. 1992, p. 1.
- Vetişanu-Mocanu, Vasile: Cu gândul la Victor Deleu. În: Gazeta de
Duminică, an 1, nr. 1, 28 dec. 1997, p. 2.
- Grad, Cornel: Victor Deleu (1876-1940). În: Limes, an 1, nr. 2-3, 1998, p.
153.
- Ciocian, Ioan: Activitatea publicistică a lui Victor Deleu între anii 1905-
1910. În: Alma Mater Porolissensis, an 3, nr. 9-10, dec. 2002, p. 136.
Mântuirea neamului nostru nu ne va veni de nicăieri dacă noi nu ne vom

ști-o afla… În noi zace generația viitorului și numai noi vom fi în stare să ne
eluptăm drepturile unei vieți corespunzătoare idealurilor noastre.
(Victor Deleu)
Vom birui, pentru că nu sunt așa de înalți Carpații cât ne sunt inimile
de înălțate!
(V. Deleu)
Din MANIFESTUL DE LA DARNIȚA – 26 aprilie 1917
Noi, corpul voluntarilor armatei române, foști prizonieri, cu jertfa vieții

noastre, suntem gata să intrăm în luptă pentru împlinirea idealului nostru de a
uni tot poporul, tot teritoriul românesc în una și nedespărțita Românie liberă
și independentă.
Noi, care în limbă, în cultură, în structura socială și în întreaga ființă a noastră
etnică și politică, formăm un trup unic și nedespărțit, cerem cu voință
nestrămutată incorporarea noastră la România liberă, pentru a forma împreună
un singur Stat Național Românesc, pe care îl vom zidi pe bazele celei mai
înaintate democrații.
Pentru acest ideal, ne punem în cumpănă, tot ce avem, viața și averea noastră,
femeile și copiii noștri. Și nu ne vom opri până nu vom învinge ori vom muri.
Sângele nostru nu se va vărsa în zadar.
Credem ferm, că, între viitoarele state fericite naționale și democratice va fi și
România tuturor Românilor.
Povestea lui Victor Deleu, personaj-cheie implicat în Marea Unire.

Vom birui, pentru că nu sunt aşa de înalţi Carpaţii cât ne sunt inimile de
înălţate!
Victor Deleu a fost unul dintre cei mai importanţi oameni politici ai Sălajului,
care a rămas în istorie şi prin contribuţia adusă la realizarea Marii Uniri.
Născut în 1876, în satul Pericei din judeţul Sălaj, Victor Deleu, una dintre
marile personalităţi care îşi au originea în Ţara Silvaniei, a urmat cursurile
liceale în patru unităţi de învăţământ: a început la Colegiul reformat
evanghelic din Zalău, a continuat la Liceul greco-catolic românesc din Blaj,
apoi la Şcoala medie română greco-ortodoxă din Braşov şi, într-un final, la
Gimnaziul superior greco-catolic din Beiuş.
S-a specializat în Drept la Universitatea din Budapesta, pentru ca în primăvara
lui 1902 să ajungă doctor în Drept al Universităţii din Cluj. În vara aceluiaşi
an a fost încorporat în armata austro-ungară, în cadrul unui regiment de
infanterie, alcătuit în cea mai mare parte din români şi care îşi avea garnizoana
în Viena. De aici a fost trimis la şcoala de ofiţeri în rezervă de infanterie. După
îndeplinirea serviciului militar, Victor Deleu şi-au continuat stagiul avocaţial
în oraşul Arad, care era un important centru cultural şi politic al românilor
transilvăneni. S-a reîntors, însă, la Şimleu, acolo unde fusese elev în perioada
gimnaziului, pentru a se dedica trup şi suflet cauzei româneşti.
Întors la Şimleu, rolul lui Victor Deleu în cadrul luptelor naţionale devine tot
mai important. Generaţia sa îl recunoaşte ca lider, iar fruntaşii politici cu
state vechi în cadrul Partidului Naţional Român îl pregătesc pentru a deveni
un lider de marcă al românilor din zona Şimleului, susţine Marin Pop,
cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău. Aşa
se face că proaspătul avocat devine redactor responsabil al prestigiosului ziar
românesc Gazeta de duminecă, pe care l-a transformat din ziar de informaţie
locală şi propagandă culturală, în organ politic românesc independent, "în fapt
o adevărată platformă politică a românilor sălăjeni, după cum spune Marin
Pop.
Capturat pe front
În cei cinci ani petrecuţi în fruntea publicaţiei, Deleu a imprimat ziarului o
direcţie politică fermă, de luptă pentru afirmarea naţională, economică şi
culturală a românilor sălăjeni. Într-o perioadă dificilă pentru românii sălăjeni,
el a devenit lider al mişcării naţionale româneşti din zona Şimleului, calitate
în care a participat la alegerile parlamentare din anii 1910 şi 1911, în
circumscripţia electorală a Şimleului. A fost, însă, învins, datorită violenţelor
autorităţilor austro-ungare şi a falsificării alegerilor în favoarea candidatului
guvernamental, la fel s-a întâmplat şi cu George Pop de Băseşti în
circumscripţia electorală Cehu Silvaniei, la alegerile parlamentare din 1905
şi 1906, punctează istoricul sălăjean.
În 1914 a fost mobilizat pe frontul din Bucovina, fiind capturat, la scurt timp,
de către ruşi şi trimis în lagărul de la Darniţa. Deleu a fost singurul ofiţer
român căruia îi era permis să intre în audienţă la conducătorul lagărului,
generalul rus Von Eiche, care i-a permis, de altfel, să înfiinţeze o organizaţie
civilă a soldaţilor, iar în fruntea căreia l-a şi desemnat. Liderul politic al
românilor din zona Şimleului s-a impus prin personalitatea sa, prin modestie
şi spriritul organizatoric, nu doar ca şi comandant, ci ca un adevărat frate mai
mare pentru toţi prizonierii români. Acest lucru este confirmat de declaraţia
unuia dintre voluntarii ardeleni, descoperită de către istoricul din Zalău în
Arhivele judeţului: Că domnul Deleu, prin atitudinea sa, prin faptele sale,
prin iniţiativele sale, prin înţelepciunea sa, s-a ridicat în ochii noştri cu mult
mai presus decât dacă ar fi avut un grad de mareşal, aceasta se datoreşte firei
sale niciodată grăbite, felului cum a privit la modul înfăptuirii idealului nostru
comun. Astfel fiind, domnul Victor Deleu a avut din partea noastră nu numai
respectul datorat şi pe care l-a avut de la început, ci a avut şi tot ce putea avea
un om de la alţi oameni, dragostea noastră.
Lider al grupării de la Darniţa

Până în primăvara anului 1917, Darniţa număra aproximativ 2.000 de
prizonieri. În 23 aprilie 1917, aici a avut loc prima adunare a voluntarilor
ardeleni şi bucovineni şi a fost elaborat un memoriu, printre semnatari
numărându-se şi Victor Deleu. Memoriul, tradus în limbile franceză şi rusă a
fost înaintat guvernelor Rusiei, Franţei şi ale celorlate state aliate, ziarelor şi
revistelor ruseşti, organizaţiilor naţionale cehe, sârbe, polone şi rutene din
Rusia şi presei româneşti din Iaşi. Declaraţia de la Darniţa a avut un larg
ecou în rândurile voluntarilor români aflaţi în Rusia şi a dus la intensificarea
acţiunii de organizare pentru reîntoarcerea în ţară şi participarea în luptă
alături de armata română, explică Marin Pop. Potrivit acestuia, în 3 iunie
1917, un tren special cu 116 ofiţeri şi 1.200 de soldaţi complet echipaţi a pornit
din Kiev spre Iaşi, unde a ajuns patru zile mai târziu.
În 8 iunie, Victor Deleu sosea la Iaşi în fruntea primului batalion de voluntari
români ardeleni, format la Kiev, fiind primiţi în Piaţa Unirii din Iaşi de către
autorităţile româneşti, în frunte cu regele Ferdinand şi regina Maria. Urcat pe
soclul statuii domnitorului Alexandru Ioan Cuza, sălăjeanul a rostit o
cuvântare magnifică, care a electrizat întreaga mulţime adunată în piaţă: Eram
datori să venim noi la voi, spune el, azi, când voi trăiţi zile atât de grele. Noi
am pornit din ţară străină, dar am pornit cu un singur gând: să mergem acasă.
De aceea drumul nostru nu era decât unul singur, înainte. Şi mergând înainte
vom birui! Vom birui, pentru că nu sunt aşa de înalţi Carpaţii cât ne sunt
inimile de înălţate! După alte câteva zile a fost chemat de către Marele Stat
Major al armatei şi însărcinat cu organizarea Biroului ardeleni-bucovineni. A
refuzat munca birocratică, insistând să meargă pe câmpul de bătălie. A fost
repartizat, într-un final, la Batalionul 10 Vânători, care a participat la luptele
grele de la Mărăşeşti.
Ales secretar al Marii Adunări Naţionale

În noiembrie 1918, a participat la Cernăuţi la Congresul General al Bucovinei,
unde s-a decis Unirea acestei provincii cu România. În fruntea delegaţiei de
voluntari ardeleni, Victor Deleu pornea spre Alba Iulia, unde se hotărâse deja
organizarea Marii Adunări Naţionale a românilor transilvăneni. Au ajuns în
30 noiembrie, iar a doua zi, la măreaţa Adunare, a fost ales printre cei opt
secretari. În Consiliul Dirigent a fost desemnat secretar general al resortului
de interne, adaugă cercetătorul ştiinţific.
În perioada interbelică a reprezentat Sălajul ca deputat în Parlamentul
României, fiind ales de către sălăjeni de opt ori, adică de fiecare dată când a
candidat. În această calitatea a contribuit la elaborarea unor legi importante
precum cea a organizării jandarmeriei şi poliţiei. Pentru merite deosebite în
activitatea parlamentară a fost decorat cu ordinul Vulturul României în grad
de comandor, iar pentru alcătuirea proiectului de lege a jandarmeriei şi a
poliţiei române a fost decorat cu ordinul Coroana României în grad de ofițer.
Între 1932 şi 1933 a fost primar al oraşului Cluj, în 1934, a fost ales preşedinte
al PNŢ Sălaj, funcţie pe care a îndeplinit-o până în 1938, când regele Carol al
II-lea a desfiinţat formaţiunile politice.
A trecut la cele veşnice în 30 decembrie 1939, în urma unei grele suferinţe.
Numele lui Deleu a fost nedespărţit legat de Sălaj şi Sălajul a fost şi va fi
mândru de acest nume, care a însemnat, în primul rând, tărie de caracter.
Încă din prima tinereţe, Victor Deleu s-a legat să servească o credinţă şi un
ideal. Anii au trecut peste el şi l-au lăsat tot lângă credinţa lui, robit aceluiaşi
ideal. De la drumul apucat, nimeni nu l-a putut abate. A trăit şi a murit
mărturisind, fără şovăire, acelaşi crez politic, crezul lui Iuliu Maniu. A trăit
şi a murit la datorie, pildă vie, de neuitat, pentru câţi vor veni pe urmă, scria
Corneliu Coposu, la scurt timp după moartea omului politic.
ANTONIU BĂLIBAN
(1867-1947)
- preot -
S-a născut în 31 mai 1867 la Cig (azi județul Satu Mare). A absolvit Facultatea
de Teologie Greco-Catolică din Gherla. La
absolvirea facultății a fost repartizat în parohia
Unimăt, unde va funcționa până în anul 1894. Încă
de la începutul carierei sale se implică în lupta
pentru emancipare națională, politică și culturală a
românilor sălăjeni. În anul 1892 a făcut parte din
delegația care s-a deplasat la Viena pentru
revendicarea acestor drepturi. S-a remarcat ca fiind
un constant susținător al tuturor demersurilor
înscrise pe linia emancipării prin actul de cultură. O
perioadă scurtă de timp va funcționa la Acîş. În
perioada 6 iunie 1902 - 26 noiembrie 1915 a fost
preot protopop în localitatea Băsești. În anul 1915 a
revenit la Unimăt ca protopop de Eriu. Evenimentele din toamna anului 1918
l-au găsit în fruntea Consiliului Național Român local. Din anul 1930 a fost
preot protopop la Marghita, iar o dată cu Dictatul de la Viena s-a stabilit la
Cluj. A decedat la 27 octombrie 1947.
Referinţe critice:
- Porumbăceanu, Claudiu; Dulgău, Bujor: Băliban Antoniu (1867-1947). În:
Oameni din Sătmar. Satu Mare, Editura Solstiţiu, 2000, p. 24.
FLORIAN MĂRCUȘ
-jurist-
(n. aprilie 1819, Mal - m. 4 aprilie 1900, Șimleu Silvaniei)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Florian_M%C4%83rcu%C8%99
http://www.caietesilvane.ro/articole/2649/Florian-Marcus-personalitate-
marcanta-a-Salajului.html
IUNIE
AUREL BILȚIU
(1865-1959)
-preot -
S-a născut pe data de 6 iunie 1865 la Gherla. A absolvit Seminarul

teologic din Gherla și a fost hirotonit în anul 1888. A funcționat ca preot în
localitatea Rus. A făcut parte din delegația memorandistă de la 1892, care a
dus Memorandumul la Viena.
A decedat în anul 1959 la Gherla, unde se afla cu domiciliu forțat.
http://www.caietesilvane.ro/articole/1810/UN-PREOT-MEMORANDIST-
SI-SENATOR-OM-AL-COMUNITATII-DE-ALTADATA.html
IULIU COROIANU
-jurist-
(1847-1927)
autorul Memorandumului de la 1892
Iuliu Coroianu s-a născut la 14 iunie

1847, în comuna Craidorolţ, judeţul Satu
Mare.
A efectuat studii de științe politice și drept la
Oradea, apoi la Universitatea de la Budapesta,
unde și-a luat licența în avocatură. Și-a început
cariera ca jurist la Șimleu Silvaniei. În anul
1872 a ajuns subprefect în cercul Crasna din
comitatul Crasna. Din 1874 a activat ca avocat
la Cluj.
Din 1881 a activat ca membru în
adunările (conferințe) alegătorilor români,
ulterior a fost ales în Comitetul central al
Conferinței alegătorilor români din 1888. A
redactat și prezentat la conferință un memorial
cu obiectivele Partidului Național Român din Transilvania și Ungaria.
La vârsta de 42 de ani, Iuliu Coroianu era un avocat celebru. La procesul
din anul 1889, intentat părintelui dr. Vasile Lucaciu de către Tribunalul regal
ungar Satu Mare, Iuliu Coroianu a avut o prestaţie de excepţie şi, în urma unei
pledoarii pe cât de curajoase pe atât de elaborate, a reuşit să obţină achitarea
inculpatului.
Iuliu Coroianu a fost un lider marcant al Partidului Naţional Român din
Transilvania, fiind al 9-lea din cei 25 de membri ai Comitetului Executiv,
condamnaţi la Procesul memorandiştilor.
Iuliu Coroianu a fost condamnat la 2 ani şi 8 luni temniţă grea, pentru
delictul de uneltire împotriva orânduirii Imperiului Austro-Ungar.
La 20 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central a lansat
convocarea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia pentru ziua de 1
decembrie 1918. Această adunare, ţinută într-un oraş încărcat de istorie, avea
să pecetluiască Unirea cea Mare, visul de aur al românilor.
Iuliu Coroianu s-a implicat cu toată energia în pregătirea şi desfăşurarea
Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia.
Între 1918-1920 a fost ministru al agriculturii în Consiliul Dirigent al
Transilvaniei. A decedat în anul 1927.
http://www.dacoromania-alba.ro/nr49/iuliu_coroianu.htm
ALEXANDRU VAIDA
(1894-1943)
S-a născut pe data de 18 iunie 1894 în Nadișul Român. În luna noiembrie

a anului 1918 a luat parte la constituirea C.N.R. din cercul Cehu Silvaniei,
luând parte și la constituirea C.N.R. și G.N.R. din plasa Cehu Silvaniei. A
fost desemnat să reprezinte populația română la la Marea Aduna re Națională
de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. A fost comisar de poliție în cadrul
Direcției de Poliție Cluj (1919-1923). După absolvirea Școlii de Notari din
Făgăraș, a fost notar la Cehu Silvaniei (1923-1923) și la Crasna (1926-1940).
A decedat pe Frontul de Răsărit în anul 1943, ofițer fiind într-o companie
românească de muncă.

-Cornel Grad, Doru E. Goron - 1918/1919. Contribuții sălăjene la Marea
Unire, Zalău, Editura Limes, 2000, p. 114
IOAN TALOȘ
(1874-1946)
Născut la 24 iunie 1874 în Giurtelecul Șimleului. Delegat ales la Alba

Iulia. Preot în Giurtelec.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Talo%C8%99
IULIE
ANDREI IOVIAN
(1868-1920)
-protopop-
S-a născut pe data de 1 iulie 1868 la Sînmihaiu Deșert și a decedat la 3

iulie 1920 la Gîrbou. A fost protopop de Gîrbou.
PETRU PETRIȘOR
Petru Petrișor s-a născut pe data de 21 iulie 1858 la Sașa. A fost

protopopul Ciocmaniului.
CASSIU MANIU
(1867-1943)
-avocat-
Cassiu Maniu s-a născut pe data de 27 iulie 1867 la Șimleu Silvaniei. A

decedat la Cluj, în anul 1943.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cassiu_Maniu
http://www.salajulpursisimplu.ro/cassiu-maniu-salajeanul-care-a-facut-
inchisoare-pentru-ca-a-scris-despre-nedreptatile-poporului-roman/
http://www.caietesilvane.ro/articole/1419/Cassiu-Maniu-1867-1943-
personalitate-s-259-l-259-jean-259-mai-pu-539-in-cunoscut-259.html
AUGUST
GEORGE POP DE BĂSEȘTI

(1835-1919)
-jurist, om politic-
S-a născut la 1 august 1835 la Băsești (azi județul Maramureș). A început

cursurile școlii primare în satul natal, apoi la
mănăstirea Strâmba. A urmat șase clase la
liceul din Baia Mare, iar ultimele două la
liceul cezaro- crăiesc al călugărilor
premontrei din Oradea pe care l-a absolvit în
1854. S-a înscris la Academia de Drepturi din
Oradea. În această perioadă a intrat în
Societatea literară a junimei studioase. În
anul 1859 a fost înrolat în armata austriacă și
a fost dus la Veneția. După întoarcerea în
Sălaj a ocupat diferite funcții administrative.
A fost primpretor, apoi judecător la Scaunul
orfanal și apoi la cel județean sau comitatens.
Ca primpretor al cercului administrativ al
Hododului, s-a îngrijit de administrația
românească a comunelor aparținătoare și de școlile respective. În acest timp a
în- ființat cea mai veche asociație culturală a Sălajului, Reuniunea
Învățătorilor Români Sălăjeni. La alegerile Dietei din 22 iunie 1872, George
Pop de Băsești a candidat în cercul electoral Cehu Silvaniei și a fost ales
deputat în Parlamentul de la Budapesta. În această calitate a fost reales în anul
1875 și 1878. S-a alăturat Partidului Independent al kossuthiștilor, al cărui
vicepreședinte a fost, crezând că va putea apăra interesele românilor, dar nu s-
a putut identifica cu programul și interesele partidului. George Pop de Băsești
a avut o bogată activitate culturală, națională, economică și politică în
congregațiunea comitatensă. Astfel s-a numărat printre membri fondatori ai
Reuniunii Femeilor Române Sălăjene, a fost activ în cadrul ASTREI și în
cadrul institutelor financiare Silvania din Șimleu, Sălăjana din Jibou,
Codreana din Băsești, institute care au avut un rol hotărâtor în viața
economică a județului. La 28 mai 1892 s-a aflat printre membrii delegației
ardelene care au dus la Viena Memorandumul, acțiune care nu a avut urmările
dorite. Guvernul maghiar a venit cu sancțiuni oficiale, este citat la Tribunalul
din Cluj întregul Comitet al Partidului Național Român, din care făcea parte
și George Pop de Băsești, care a fost închis la închisoarea de la Vacz (1894).
După un an de închisoare, la 1 august 1895, prezidează Congresul
naționalităților de la Pesta. În anul 1905 a devenit președintele Partidului
Național Român reluându-şi activitatea parlamentară şi candidând la Cehu
Silvaniei, fără însă a avea sorți de izbândă. A luat parte la Marea Adunare de
la 1 Decembrie 1918.
A murit în 23 februarie 1919.

În volume:
-Ardelean, Ioan, senior: Oameni din Sălaj. Momente din luptele naţionale
ale românilor sălăjeni. Zalău, 1938; Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2016.
-Georgescu, Ioan: George Pop de Băsești. 60 de ani de la luptele naționale
ale românilor transilvăneni. Ediția a II-a. Cluj-Napoca, Editura Societății
Culturale Pro Maramureș Dragoș Vodă Maramureș, 2013.
În periodice:
-Dărăban, Valentin: George Pop de Băseşti – un luptător pentru drepturile
naţionale ale românilor din Transilvania (1835-1919). În: Silvania, mai
1977, p. 5.
-Năprădean, Traian: Aspecte din activitatea lui Gheorghe Pop de Băseşti
în slujba culturii naţionale. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XI, Zalău,
1987, p. 605.
-Goron, Doru E.: Sălăjeni votând Marea Unire. Gheorghe Pop de Băseşti.
În : Graiul Sălajului, an 2, nr. 209, 29 nov. 1990, p. 1.
-Gheorghe, Oana: Gheorghe Pop de Băseşti – organizator al instituţiilor
financiare sălăjene. În: Graiul Sălajului, an 7, nr. 1066, 16 febr. 1995, p. 1,
2.
* * * Gheorghe Pop de Băseşti. În: Graiul Sălajului, an 7, nr. 1113,
12 mai 1995, p. 1.
-Perneşiu, Gheorghe: Gheorghe Pop de Băseşti şi presa românească. În:
Graiul Sălajului, an 8, nr. 1367, 13 aug. 1996, p. 5.
-Perneşiu, Gheorghe: Din legăturile lui Gheorghe Pop de Băseşti cu
oameni de seamă din vremea sa. În: Graiul Sălajului, an 8, nr. 1377, 29
aug. 1996, p. 2.
-Perneşiu, Gheorghe: Gheorghe Pop de Băseşti şi "Astra" (I). În: Graiul
Sălajului, an 8, nr. 1378, 30 aug. 1996, p. 2.
-Perneşiu, Gheorghe: Gheorghe Pop de Băseşti şi "Astra" (II). În: Graiul
Sălajului, an 8, nr. 1381, 5 sept. 1996, p. 2.
-Perneşiu, Gheorghe: Gheorghe Pop de Băseşti şi actele sale de binefacere
(I). În: Graiul Sălajului, an 8, nr. 1391, 24 sept 1996, p. 4.
-Perneşiu, Gheorghe: Gheorghe Pop de Băseşti şi actele sale de binefacere
(II). În: Graiul Sălajului, an 8, nr. 1392, 29 sept. 1996, p. 2.
-Perneşiu, Gheorghe: Însemnări inedite despre ultima călătorie istorică
făcută de Gheorghe Pop de Băseşti la Alba Iulia. În: Graiul Sălajului, an
9, nr. 1629, 27 nov. 1997, p. 3.
-Penea, Ionel: George Pop de Băseşti (I). În: Graiul Sălajului, an 10, nr.
1786, 9 sept. 1998, p. 1, 3.
-Penea, Ionel: George Pop de Băseşti (II). În: Graiul Sălajului, an 10, nr.
1787, 10 sept. 1998, p. 2.
-Pop-Bistriţeanu, Irineu: Un patriot pilduitor. În: Graiul Sălajului, an 10,
nr. 1788, 11 sept. 1998, p. 1, 2.
-Goron, Doru E.: Rolul lui Gheorghe Pop de Băseşti la înfiinţarea băncilor
româneşti în Sălaj. În: Graiul Sălajului, an 10, nr. 1796, 25 sept. 1998, p. 2.
-Goga, Octavian: Octavian Goga despre Gheorghe Pop de Băseşti. În:
Graiul Sălajului, an 11, nr. 1976, 18 febr. 1999, p. 1, 4.
-Ivănescu, Ion: O înmormântare sub focul mitralierelor. În: Graiul
Sălajului, an 11, nr. 1877, 19 febr. 1999, p. 1, 5.
-Perneşiu, Gheorghe: Gheorghe Pop de Băseşti – părinte al patriei
întregite. În: Graiul Sălajului, an 11, nr. 2038, 2 dec. 1999, p. 4.
* * * Artizani ai Marii Uniri. Gheorghe Pop de Băseşti. În: Graiul
Sălajului, an 15, nr. 2961, 28 nov. 2003, p. 9.
-Pop, Marin: George Pop de Băseşti – ctitor al Marii Uniri. Opera de
mecenat. În: Caiete Silvane, an 1, nr. 11-12, decembrie 2005-ianuarie 2006,
p. 16-17.
Iconografie:
* * * Silvania, mai 1977, p. 5.
* * * Sălajul, an 1, nr. 17, 28 nov. 1990, p. 1.
* * * Şcoala noastră, an 3, nr. 4, octombrie-decembrie 1993, p. 63.
* * * Graiul Sălajului, an 10, nr. 1833, 1 dec. 1998, p. 1.
* * * Graiul Sălajului, an 11, nr. 2038, 2 dec. 1999, p. 4.
* * * Caiete Silvane, an 1, nr. 11-12, decembrie 2005-ianuarie 2006,
p. 16-17.
Duşmanii seculari, care ne-au ţinut veacuri de-a rândul în lanţuri fizice…,
înăbuşind cu brutalitate toate manifestările sufletului românesc dornic de
libertate şi cultură naţională. Lanţurile acestei robiri suntem chemaţi, fraţilor,
să le dezrobim astăzi, în această Mare Adunare Naţională a tuturor
românilor. Lăsaţi-vă cuprinşi, fraţilor, de fiorii sfinţi ai acestui strălucit
praznic naţional şi, în cea mai deplină armonie, să clădim temeliile fericirii
noastre naţionale viitoare.
George Pop de Băseşti
Acum slobozește, Doamne, pe robul tău, căci ochii lui văzut-au mântuirea.
De acum pot muri fericit, căci am văzut marele ideal împlinit.
George Pop de Băsești
(La Adunarea Națională de la Alba Iulia, la 80 de ani, numit președinte al
Adunării)
Ca un stejar ce veacuri cu vifore-a luptat…

Pe-o culme sus… și-odată, de un vifor e culcat:
În țărnă zaci azi și tu, culcat de-a morții coasă,
Dup’o viață lungă și-atât de viforoasă!...
O scumpe, Bade George!... o muncă ne-ntreruptă
Ți-a fost pe lume viața și-o necurmată luptă!
(La mormântul lui George Pop de Băsești, mai, 1933, Petre Dulfu)
SIMION BĂRNUȚIU
(1808-1864)
- filosof, om politic -
S-a născut în 2 august 1808 la Bocșa.

A absolvit Școala Normală la Șimleu, apoi, până în anul 1825, a urmat
cursurile Liceului Piarist la Carei. În anul școlar 1825-1826 urmează cursul de
filosofie din Blaj, iar între 1826-1829, cursul de teologie din aceeași localitate.
Din 4 noiembrie 1829 a fost profesor de sintaxă la gimnaziul din Blaj, apoi
profesor de filosofie și de istorie, ocupând în același timp și postul de arhivar
consistorial și prefect seminarial. În perioada 1832-1833 predă filosofia şi
istoria universală la liceul din Blaj, apoi este
numit notar consistorial la Blaj, în această calitate
devenind mâna dreaptă a episcopului Ioan
Lemeni (16 mai 1834). Din 19 aprilie 1835
datează primul act scris de mâna lui Simion
Bărnuţiu în calitate de notar consistorial către
Izidor Alpini, vicarul foraneu al Silvaniei. În
1842, 13/25 februarie, S. Bărnuţiu termină de
redactat prima sa scrisoare cunoscută, O tocmeală
de ruşine şi o lege nedreaptă, răspuns la tentativa
de deznaţionalizare a Dietei de la Cluj, care s-a
tipărit în 1853 la Cluj. În anul 1845, 23 februarie,
din ordinul primarului catolic de la Esztergom, S.
Bărnuţiu este înlăturat de la catedră şi este trimis
ca preot paroh în satul Beiud, dar refuză să se supună acestui ordin. În perioada
1846-1848, studiază dreptul la Academia Săsească de Drept din Sibiu. În
noaptea de 24-25 septembrie 1848 îi dictează lui Ioan Puşcariu celebra
Provocaţiune cu care debutează revoluţia română din Transilvania. Tot atunci
dictează şi Manifestul românilor transilvani, care vor fi răspândite în
manuscris. În 2/14 mai rosteşte la Catedrala din Blaj vestitul discurs, cel mai
important document revoluţionar românesc din secolul al XIX-lea. În 3/15 mai
ia parte la Adunarea Naţională de la Blaj, fiind desemnat vicepreşedinte alături
de George Bariţ. În 6 iunie 1848 este la Constantinopol de unde ia drumul
Vienei, unde ia legătura cu membrii delegaţiei române ardelene. În perioada
1851-1854 îşi continuă studiile de drept la Viena şi Pavia (Italia), unde în 6
iunie 1854 îşi susţine doctoratul cu teza Argomenti di giuresprudenza e di
scienze politiche. În 1854, 29 septembrie, acceptă invitaţia de a ocupa catedra
de filosofie de la Academia Mihăileană din Iaşi, iar în mai 1855 devine
locţiitorul Inspectorului General al Şcolilor din Moldova. În 7 martie 1856,
rosteşte discursul inaugural la deschiderea Facultăţii de Filosofie şi Drept de
la Iaşi, unde va ocupa catedra de filosofie şi de drept natural public şi privat,
iar în anul 1860, 1 noiembrie, rosteşte discursul inaugural la deschiderea
cursurilor Universităţii din Iaşi, prima din istoria românilor. În acelaşi an,
refuză demnitatea de cel dintâi rector al universităţii ieşene. În septembrie
1863, face o călătorie în Transilvania, iar în decembrie acelaşi an, solicită
consiliului academic, să fie suplinit la catedră, din motive de boală. În 2
ianuarie 1864, nepotul său, Ioan Maniu, îi comunică în scris intenţia unor
fruntaşi ardeleni de a-l alege episcop greco-catolic la Gherla. În 3 mai acelaşi
an, cere consiliului academic un concediu de cinci luni pentru a-şi îngriji
sănătatea, chemându-l pe nepotul său, Ioan Maniu, din Şimleu Silvaniei, să-l
ia acasă în Ardeal. Căruţa pentru călătorie îi este pusă la dispoziţie de
domnitorul Alexandru Ioan Cuza. În 28 mai 1864, moare la marginea satului
Sînmihaiu Almaşului, pe când se apropia de Bocşa natală. A colaborat la:
Foaie pentru minte, inimă și literatură, Vasárnapi Újság, Amicul familiei.
Opera: Discursul ținut în Catedrala din Blaj la 2/14 Mai 1848 (București,
Ed. Librăriei Socec, 1909), Discurs ținut în Câmpia Libertății de la Blaj,
1848 (Viena, 1852), Prologus galeatus. Mitropolia de la Alba Iulia. O
vorbă la tempul său despre libertatea și unitatea biserecei românesci.
Închinată clerului și poporului acestei biserici (a fost scrisă la Viena în
1854, a rămas în manuscris), Dreptulu publicu alu Româniloru (Iași,
Tipariulu Tribunei Române, 1867), Dreptulu naturale private (Iași,
Tipariulu Tribunei Române, 1870), Pedagogia (Iași, Tipariulu Tribunei
Române, 1870), Tratat de drept (Iași, Tipariulu Tribunei Române, 1868,
1870), Pedagogia. Empirica și logica (Iași, Tipariulu Tribunei Române,
1871), Românii și ungurii. Discurs rostit în Catedrala Clujului la 2/14 mai
1848 (Cluj, 1924), Estetica (București, Ed. Științifică, 1972), Discursul de la
Blaj și Scrieri de la 1848 (Cluj-Napoca, Uniunea Mondială a Românilor
Liberi, 1990), Istoria filosofiei (București, Ed. România Press, 2000),
Filosofia după W.T. Krug (Cluj-Napoca, Ed. Napoca Star, 2004), Filosofia
educaţiunii: pedagogia (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2015).

În volume:
- Papiu-Ilarian, Al. Istoria românilor din Dacia Superioară. Viena, 1852.
- Pop, Nicolae G.: Conspect asupra literaturii române şi scriitorilor ei de
la începuturi şi până astăzi în ordine cronologică. Bucureşti, Tipografia
Naţională, 1876.
- Xenopol, A.D.: Istoria românilor din Dacia Traiană. Iaşi, Editura Goldner,
1888.
- Bariţ, G.: Părţi alese din istoria Transilvaniei. Tom 1-3. Sibiu, Editura
Knoff, 1889-1891.
* * * A Pallas Nagy Lexikona, vol. II. Budapest, 1893, p. 667.
- Maiorescu, Titu: Critice. Vol. I şi II, Bucureşti, Editura Socec, 1893.
- Hodoş, Enea: Manual de istoria literaturii române. Caransebeş, 1896.
- Maiorescu, Titu: Discursuri parlamentare. vol I, (1866-1876). Bucureşti,
Editura Socec, 1897.
- Rosetti, D.R.: Dicţionarul contemporanilor din România (1800-1898).
Bucureşti, Editura Populară, 1898.
- Adamescu, Gh.: Dragomirescu, M.: Literatura română modernă pentru
cls VIII-a conform programei din 1899. Bucureşti, Editura Gutenberg,
1902.
- Iorga, N.: Istoria literaturii române în veacul al XIX-lea de la 1821
înainte. vol. III, Bucureşti, Editura Minerva, 1907.
- Panu, G.: Amintiri de la Junimea din Iaşi. Bucureşti, Editura Adevărul
1908.
- Dragomirescu, M.; Adameşteanu, Gh.: Literatura română modernă.
Bucureşti, Editura Steinberg, 1910.
- Xenopol, A.D.: Istoria partidelor politice din România. Bucureşti, Editura
Albert Baer, 1910.
- Adamescu, Gh.: Indicaţiuni bibliografice pentru literatura română sec.
16- sec. 19. Bucureşti, Editura Minerva, 1912.
- Bănescu, N.; Mihăilescu, V. În: Ioan Maiorescu. Bucureşti, Tipografia
românească, 1912.
- Apostolescu, N.I.: Latinişti, scriitori de peste munţi. În: Istoria literaturii
române moderne. Partea I (1821-1860). Bucureşti, Editura C. Sfetea, 1913.
- Puşcariu, Ioan: Notiţe despre întâmplările contemporane. Sibiu,
Tipografia Arhidiecezană, 1913.
- Haneş, A.V.: Istoria literaturii româneşti. Bucureşti, Editura Ancora, 1914.
- Sion, Gh.: Suvenire comtemporane. Bucureşti, Editura Minerva, 1915.
- Adamescu, Gh.: Contribuţii la bibliografia românească. Bucureşti, Editura
Cartea Românească, 1921.
- Mureşianu, Aurel: Simion Bărnuţiu în preajma marei adunări naţionale
a românilor din Ardeal şi Ungaria din 3/15 maiu 1848. Cu o scrisoare
inedită a lui Simion Bărnuţiu din 7 aprilie 1848. Sibiu, Tipografia
Arhidiecezană, 1921.
- Ibrăileanu, G.: Spiritul critic în literatura românească. Iaşi, Editura Viaţa
românească, 1922.
- Ștefănescu, Marin: Filosofia românească. Bucureşti, Editura Răsăritul,
1922.
- Bogdan-Duică, C.: Viaţa şi ideile lui Simion Bărnuţiu. Bucureşti, Editura
Cultura Naţională, 1924.
- Buta, N.: Avram Iancu şi epoca sa. Cluj, 1924.
- Suciu, Coriolan: Corespondenţa lui Ion Maniu şi Simion Bărnuţiu (1851-
1864). Blaj, Tipografia Seminarului Teologic Greco-Catolic, 1925.
- Loghin, Constantin: Istoria literaturii române. Cernăuţi, Tipografia
Mitropolit Silvestru, 1926.
- Marcu, Alexandru: Simion Bărnuţiu şi Pietro Monti. Cu o scrisoare
inedită. Bucureşti, Tipografia Cultura Naţională, 1927.
- Moldovan, Silvestru: În Panteon. Mormintele marilor noştri bărbaţi de
la 1848-1849. Cluj, Tip. Arca, 1929.
* * * Minerva. Enciclopedie română. Cluj, Editura Comitetului de
Redacţie al Enciclopediei Române Minerva, 1929.
- Georgescu-Tistu, N.: Bibliografia literară română. Bucureşti, Monitorul
Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, 1932.
- Dragomirescu, Mihail: Semănătorism, poporanism, criticism. Bucureşti,
Editura Institutului de Literatură, 1934.
- Iorga, N.: Oameni care au fost. vol. I şi III, Bucureşti, Fundaţia pentru
Literatură şi Artă, 1934.
- Loghin, Constantin: Istoria literaturii române. Bucureşti, Cartea
Românească, 1935.
- Marcu, Alexandru: Simion Bărnuţiu, Al. Papiu Ilarian şi Iosif Hodoş, la
studii în Italia. Cu documente inedite. Bucureşti, Editura Monitorul Oficial,
1935.
- Pandre, Petre: Filozofia politico-juridică a lui Simion Bărnuţiu. Cu o
bibliografie. Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură, 1935.
- Bassarabescu, I.A.: Antologia scriitorilor români. Bucureşti, Editura
Ciornei, 1937.
- Tocaciuc-Albu, Nic.: Istoria literaturii române. Ed. a 2-a revăzută şi
adăugită. Cernăuţi, Editura autorului, 1937.
- Ardeleanu, Ioan, senior.: Oameni din Sălaj. Zalău, Tipografia Luceafărul,
1938.
- Hodoş, Enea: Scrisori cu mai multe figuri şi un adaos. Sibiu, Tipografia
Vesteman, 1940.
- Iorga, Nicolae: Simeon Bărnuţiu. În: Histoire des roumains de
Transylvanie et de Hongrie. vol. II, Bucarest, 1940, p. 243.
- Loghin, Constantin: Istoria literaturii române de la începuturi până-n
zilele noastre. Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1940.
- Călinescu, G.: Istoria literaturii române de la origini până în prezent.
Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1941.
- Loghin, Constantin: Istoria literaturii române. Bucureşti, Editura
Cugetarea, 1941.
- Brateş, Radu: Aspecte din viaţa Blajului. Blaj, Tipografia Seminarului,
1942.
- Papadima, Ovidiu: Creatorii şi lumea lor. Schiţe de critică literară.
Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1943.
- Lehrer, Milton G.: Ardealul pământ românesc. Bucureşti, Luceafărul,
1944, p. 84.
- Breazul, Ion: Literatura Transilvaniei. Bucureşti, Editura Casa Școalelor,
1944.
- Hodoş, Enea: Din corespondenţa lui Simion Bărnuţiu şi a
contemporanilor săi. Sibiu, Editura Vesteman, 1944.
- Roşca, D.D.: Europeanul Bărnuţiu. Sibiu, Tipografia Dacia Traiană, 1944.
- Lupaş-Vasiliu, Marina: Aspecte din istoria Transilvaniei. Sibiu, Institutul
de Artă Grafică Dacia Traiană, 1945.
- Mihăescu, Ion: Sinteze de istoria literaturii române. Craiova, Editura
Speranţa, 1947.
- Adamescu, Gh.: Istoria literaturii române. Bucureşti, f.a.
* * * Dicţionar enciclopedic român. vol. I, Bucureşti, Editura Politică,
1962.
* * * Din istoria Transilvaniei. vol. II, Bucureşti, Editura Academiei
R.S.R., 1963.
* * * Istoria gândirii sociale şi filosofice în România. Bucureşti, Editura
Academiei R.P.R., 1964.
* * * Istoria României. vol. IV, Formarea şi consolidarea orânduirii
capitaliste (1949-1979). Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1964.
- Pascu, Ștefan: Viaţa şi activitatea lui Simion Bărnuţiu. Cluj,
Întreprinderea Poligrafică, 1964.
- Grigoraş, N.: Activitatea lui Simion Bărnuţiu la Iaşi (1955-1964). Cluj,
1966.
- Pantazi, Radu: Simion Bărnuţiu. Bucureşti, Editura Știinţifică, 1967.
- Pascu, Ștefan: Simion Bărnuţiu. Al. Papiu Ilarian. În: Pietre de temelie
din trecut pentru vremurile de astăzi. Cluj, 1967.
* * * Mărturii - Evocări: trepte vechi şi noi de istorie. Cultura şi viaţa
bisericească în Eparhia Oradei. Oradea, Editura Episcopiei Ortodoxe
Române, 1980.
- Albu, Corneliu: Simion Bărnuţiu. Bucureşti, Editura Știinţifică şi
Enciclopedică, 1985.
- Chindriş, Ioan: Simion Bărnuţiu: suveranitate naţională şi integritate
europeană: o hermeneutică de text. Cluj-Napoca, 1999.
- Dobrescu, Emilian E.: Iluştri francmasoni. Bucureşti, Editura Nemira,
2003.
- Popa, Mircea: Momente culturale silvane. Cluj-Napoca, Editura Școala
Ardeleană; Zalău, Editura Caiete Silvane, 2015.
În periodice:
* * * Simion Bărnuţiu (1808 - 1864). În: Gazeta de Duminecă, an 5, nr.
23, 10 aug. 1908, p. 1.
- Străjanu, N.: Rolul lui Simion Bărnuţiu în 1848. În: Luceafărul, an 13, nr.
10, 16 mai 1914, p. 287.
- Străjanu, N.: Rolul lui Simion Bărnuţiu în 1848. În: Luceafărul, an 13, nr.
11, 1 iun. 1914, p. 326.
- Ardeleanu, Ioan, senior: Oameni mari ai Sălajului. Simion Bărnuţiu
(1808 - 1864). În: Școala noastră, an 10, nr. 7, septembrie 1933, p. 249.
- Mărgineanu, D.: La comemorarea naşterii lui Simion Bărnuţiu. În:
Școala noastră, an 10, nr. 7, septembrie 1933, p. 227.
- Manciulea, Ștefan: Contribuţii blăjene la redeşteptarea conştiinţei
naţionale în Moldova şi Bucovina. În: Cultura creştină, an 17, nr. 10-12,
oct.-dec. 1937, p. 676-685.
- Suciu, Coriolan: Preambul la procesul lemenian. Lupta ideologică între
Lemeni şi Bărnuţiu. În: Cultura creştină, an 18, nr. 10-11, oct.-nov. 1938,
p. 640.
- Trif, Emil: Bărnuţiu - fiu al Sălajului. În: Năzuinţa, an 1, nr. 5, 22 mart.
1968, p. 4.
- Beldeanu, Grigore: Sălăjeanul Simion Bărnuţiu - figură marcantă în
gândirea social - politică românească din epoca de mijloc a secolului
trecut (I). În: Năzuinţa, an 3, nr. 128, 13 iun. 1970, p. 8.
- Beldeanu, Grigore: Sălăjeanul Simion Bărnuţiu - figură marcantă în
gândirea social - politică românească din epoca de mijloc a secolului
trecut (II). În: Năzuinţa, an 3, nr. 130, 17 iun. 1970, p. 9.
- Ardeleanu, Ioan, senior: Un om al poporului - Simion Bărnuţiu. În:
Silvania, mai 1971, p. 9.
- Firoiu, Dumitru V.: Doi fii ai Sălajului, adepţi ai republicii şi ai
organizării democratice a statului român. În: Năzuinţa, an 5, nr. 407, 23
dec. 1972, p. 1, 2.
- Buzaşi, Ion: Simion Bărnuţiu, primul estetician român. În: Năzuinţa, an
6, nr. 510, 25 apr. 1973, p. 2.
- Ciubăncan, Vasile: Testamentul lui Bărnuţiu. În: Năzuinţa, an 7, nr. 544,
3 iun. 1973, p. 2.
- Firoiu, Dumitru: Simion Bărnuţiu - juristul înaintat al Revoluţiei
burghezo-democratice de la 1848 din Transilvania (I). În: Năzuinţa, an 7,
nr. 524, 11 mai 1973, p. 3.
- Firoiu, Dumitru: Simion Bărnuţiu - juristul înaintat al Revoluţiei
burghezo-democratice de la 1848 din Transilvania (II). În: Năzuinţa, an 7,
nr. 525, 12 mai 1973, p. 2.
- Ivan, Maria: Tribuni ai Sălajului, tribuni ai poporului. Recitind
Discursul lui Bărnuţiu (1808-1864). În: Silvania, mai 1977, p. 4.
- Dărăban, Valentin: “Proclamaţia lui Bărnuţiu din 25 martie 1848“. În:
Năzuinţa, an 11, nr. 1033, 27 mart. 1978, p. 7.
- Dărăban, Valentin: Libertate naţională - libertate ecleziastică în gândirea
lui Simion Bărnuţiu. În: Acta Musei Porolissensis, vol. II, Zalău, 1978, p.
339.
- Andea, Avram: Concepţia juridică a lui Simion Bărnuţiu în lumina
dreptului natural privat predat la Blaj. În: Acta Musei Porolissensis, vol.
IV, Zalău, 1980, p. 489.
- Popa, Mircea: Ultimii ani ai lui Simion Bărnuţiu la Iaşi. În: Acta Musei
Porolissensis, vol. IV, Zalău, 1980, p. 525.
- Mîrza, Iacob: Simion Bărnuţiu - profesor de filosofie la liceul din Blaj.
Trei documente inedite. În: Acta Musei Porolissensis, vol. V, Zalău, 1981,
p. 693.
- Andea, Avram: Concepţia pedagogică a lui Simion Bărnuţiu în perioada
activităţii de la Blaj. În: Acta Musei Porolissensis, vol. VI, Zalău, 1982, p.
425.
- Abrudan, Paul: Simion Bărnuţiu (I). În: Năzuinţa, an 16, nr. 1312, 30 iul.
1983, p. 2.
- Abrudan, Paul: Simion Bărnuţiu (II). În: Năzuinţa, an 16, nr. 1313, 6 aug.
1983, p. 2.
- Albu, Corneliu: Ce reprezintă o universitate în viaţa unui popor. Opiniile
lui Simion Bărnuţiu. În: Năzuinţa, an 17, nr. 1343, 3 mart. 1984, p. 2.
- Albu, Corneliu: Universitatea românească a Transilvaniei în concepţia
lui Simion Bărnuţiu. În: Acta Musei Porolissensis, vol. VIII, Zalău, 1984,
p. 435.
- Dărăban, Valentin; Goron, Doru E.: Simion Bărnuţiu şi Alesandru Papiu
Ilarian - colaboratori ai lui Alexandru Ioan Cuza. În: Năzuinţa, an 17, nr.
1337, 21 ian. 1984, p. 3.
- Dărăban, Valentin: Simion Bărnuţiu - viaţa, opera şi gândirea. În:
Năzuinţa, an 21, nr. 1574, 2 aug. 1988, p. 2.
- Buzaşi, Ioan: Simion Bărnuţiu - conducător al Revoluţiei române de la
1848. În: Năzuinţa, an 22, nr. 1064, 13 mai 1989, p. 2.
- Buzaşi, Ioan: Simion Bărnuţiu şi Andrei Mureşeanu. În: Graiul Sălajului,
an 2, nr. 94, 20 iun. 1990, p. 3.
- Ivănescu, Ion; Goron, Doru E.: Simion Bărnuţiu în conştiinţa sălăjenilor.
În: Graiul Sălajului, an 2, nr. 169, 2 oct. 1990, p. 1, 3.
- Goron, Doru E.; Dărăban, Valentin: Busturile lui Simion Bărnuţiu în
Sălaj. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XIV-XV, Zalău, 1991, p. 511.
- Neamţu, Gelu: Acţiunea sălăjenilor de ridicare a unui monument în
memoria lui Simion Bărnuţiu. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XIV-XV,
Zalău, 1991, p. 495.
- Ardeleanu, Eugenia: Un mare tribun: Simion Bărnuţiu. În: Graiul
Sălajului, an 4, nr. 511, 5-6 iun. 1992, p. 7.
- Buzaşi, Ioan: Simion Bărnuţiu - primul estetician român. În: Graiul
- Neamţu, Gelu: Simion Bărnuţiu şi evenimentele de la Mihalţ. În: Acta
Musei Porolissensis, vol. XVI, Zalău, 1992, p. 405.
- Perneşiu, Gheorghe; Oprea, Marin: Simion Bărnuţiu - poet. În: Graiul
- Perneşiu, Gheorghe: Simion Bărnuţiu - un om, o viaţă, un destin. În:
Școala noastră, an 4, nr. 1, ianuarie-martie 1994, p. 74.
- Perneşiu, Gheorghe: Simion Bărnuţiu - poet. În: |coala noastră, an 4, nr.
2, aprilie-iunie 1994, p. 87.
- Perneşiu, Gheorghe; Oprea, Marin: Simion Bărnuţiu - un om trăind în
viitor. În: Graiul Sălajului, an 6, nr. 912, 18 mai 1994, p. 2.
- Ivănescu, Ion: Simion Bărnuţiu în memoria lui Nicolae Iorga. În: Graiul
Sălajului, an 6, nr. 913, 19 mai 1994, p. 3.
- Ivănescu, Ion: Simion Bărnuţiu - ctitor de Țară Românească. În: Graiul
Sălajului, an 6, nr. 918, 27-28 mai 1994, p. 1, 2.
- Blaj, Viorica: Simion Bărnuţiu - Gorgana - mai 1994. În: Graiul
Sălajului, an 6, nr. 919, 31 mai 1994, p. 1, 3.
- Ionaşcu, Aurelian; Perneşiu, Gheorghe: Simion Bărnuţiu - un omagiu
adus memoriei sale de Universitatea “Regele Ferdinand I“ din Cluj -
Sibiu (I). În: Graiul Sălajului, an 6, nr. 838, 1-2 iul. 1994, p. 2.
- Ionaşcu, Aurelian: Simion Bărnuţiu - un omagiu adus memoriei sale la
Universitatea “Regele Ferdinand I“ din Cluj - Sibiu (II). În: Graiul
- Ivănescu, Ion: Simion Bărnuţiu - apostol şi martir al neamului. În: Gazeta
de Duminică, an 1, nr. 6, 19 aug. 1994, p. 4.
- Perneşiu, Gheorghe; Oprea, Marin: Simion Bărnuţiu decorat de
împăratul Austriei. În: Graiul Sălajului, an 6, nr. 941, 8-9 iul. 1994, p. 2.
- Perneşiu, Gheorghe; Oprea, Marin: Simion Bărnuţiu - poet. În: Gazeta de
Duminică, an 1, nr. 5, 12 aug. 1994, p. 5.
* * * Permanenţa lui Bărnuţiu. În: Graiul Sălajului, an 7, nr. 1115, 17
mai 1995, p. 1.
* * * Permanenţa lui Bărnuţiu. În: Sălajul Orizont, an 6, nr. 502, 18 mai
1995, p. 3.
- Buzaşi, Ion: Gheorghe Șincai şi Simion Bărnuţiu - Interferenţă dintre
legendă şi adevăr. În: Graiul Sălajului, an 7, nr. 1163, 9 aug. 1995, p. 3.
- Mândruţ, Stelian: Simion Bărnuţiu, student la universitatea din Viena
(1851-1852). În: Acta Musei Porolissensis, vol. XIX, Zalău, 1995, p. 203.
- Neamţu, Gelu: Din corespondenţa lui Simion Bărnuţiu (1848-1849). În:
Acta Musei Porolissensis, vol. XIX, Zalău, 1995, p. 183.
- Coposu, Corneliu: Actualitatea lui Simion Bărnuţiu. În: Gazeta de
Duminică, an 4, nr. 19 (144), 15 mai 1997, p. 4.
- Bilţiu, Pamfil: Simion Bărnuţiu şi preocupările sale umanistice. În: Acta
Musei Porolissensis, vol. XX, Zalău, 1998, p. 297.
- Biţu, Voichiţa: Memoria documentelor Bibliotecii ASTRA Simion
Bărnuţiu. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XX, Zalău, 1998, p. 357.
- Burlacu, Emil: Simion Bărnuţiu şi concepţia sa despre limba naţională.
În: Acta Musei Porolissensis, vol. XX, Zalău, 1998, p. 301.
- Burlacu, Ioana: Concepţia pedagogică a lui Simion Bărnuţiu. În: Acta
Musei Porolissensis, vol. XX, Zalău, 1998, p. 307.
- Ciocian, Ioan: Simion Bărnuţiu - contemporanul nostru. 150 de ani de la
revoluţia paşoptistă. 190 de ani de la naşterea lui Simion Bărnuţiu. În:
Graiul Sălajului, an 10, nr. 1704, 15 apr. 1998, p. 2.
- Coposu, Corneliu: 150 de ani de Revoluţia română de la 1848. În: Graiul
Sălajului, an 10, nr. 1680, 4 mart. 1998, p. 3.
- Dinu, Cristina: Un discurs al lui Simion Bărnuţiu prilejuit de
inaugurarea Universităţii din Iaşi (1860). În: Acta Musei Porolissensis,
vol. XXII, Zalău, 1998, p. 313.
- Grad, Cornel; Goron, Doru E.: Corneliu Coposu despre Simion Bărnuţiu.
În: Limes, an 1, nr. 2-3, 1998, p. 11.
- Marinescu-Nour, Arcadiu: Dramaturgie românească - Simion Băr-nuţiu.
În: Acta Musei Porolissensis, vol. XXII, Zalău, 1998, p. 413.
- Morar, Marcel: Principiul autodeterminării naţionale reflectat în
discursul bărnuţian. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XXII, Zalău, 1998,
p. 281.
- Musca, Ioan: Fonduri documentare ieşene despre activitatea lui Simion
Bărnuţiu. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XXII, Zalău, 1998, p. 317.
- Neamţu, Gelu: A fost sau nu Simion Bărnuţiu francmason la 1848? În:
Acta Musei Porolissensis, vol. XXII, Zalău, 1998, p. 297.
- Neamţu, Gelu: A fost sau nu Simion Bărnuţiu francmason la 1848? În:
Limes, an 1, nr. 2-3, 1998, p. 27.
- Oros, Ioan: Dr. Valentin Dărăban - un exeget al operei lui Simion
- Pop, Dănuţ: Societatea culturală Sălăgeana din Cluj şi bustul lui Simion
- Șora, Gheorghe; Pădureanu, Corneliu: Vasile Goldiş despre Simion
Bărnuţiu. În: Acta Musei Porolissen-sis, vol. XXII, Zalău, 1998, p. 419.
- Tătar, Octavian: Naţiune şi Naţionalitate în concepţia lui Simion
- Teodorescu, Virgiliu Z.: Simboluri de for politic dedicate cinstirii lui
Simion Bărnuţiu. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XXII, Zalău, 1998, p.
251.
- Popa, Mircea: Simion Bărnuţiu - epistolierul. Corespondenţa cu G.
Bariţiu. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XXII, Zalău, 1998, p. 377.
- Radu, Măriuca: Corespondenţă Simion Bărnuţiu - în arhiva Mureşenilor
din Braşov. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XXII, Zalău, 1998, p. 389.
- Vasiliu, Gabriel: Consideraţii pe marginea Notesului de însemnări al lui
Simion Bărnuţiu. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XXII, Zalău, 1998, p.
371.
* * * Nemurirea lui Simion Bărnuţiu. În: Graiul Sălajului, an 11, nr.
2014, 20 oct. 1999, p. 6.
- Buzaşi, Ion: O monografie de idei. În: Tomis, nr 9, an 4, 1999, p. 13.
- Neamţu, Gelu: Simion Bărnuţiu a fost francmason. În: Repere
Transilvane, nr. 4, an 1, 25-31 mai 1999, p. 14.
- Neamţu, Gelu: O faţă mai puţin cunoscută a lui Simion Bărnuţiu. În:
Limes, an 2, nr. 1-2 (5-6), p. 59.
- Mesaroş, Claudiu: Consideraţii asupra logicii lui Simion Bărnuţiu.
Cursul de Logică tipărit la Iaşi în 1871. În: Acta Musei Porolissensis, vol.
XXIII (II), Zalău, 2000, p. 473.
- Russu, Dan-Mircea: Sălajul în trecut. Simion Bărnuţiu - părintele
jurisprudenţei. În: Transilvania jurnal. Ediţia de Sălaj, 22 iul. 2000.
- Ivănescu, Ion: Carte frumoasă cinste cui te-a scris În: Magazin Sălăjean,
nr. 181 (1075), 18 sept. 2001, p. 4.
- Săbăduş, I. N: Simion Bărnuţiu - în uitare la Bocşa? În: Graiul Sălajului,
an 14, nr. 2664, 25 sept. 2002, p. 3.
- Mureşan, Camil: Lângă cripta de la Bocşa. În: Alma Mater Porolissensis,
an 3, nr. 9-10, dec. 2002, p. 36.
- Chindriş, Ioan: Simion Bărnuţiu şi idealul paşoptist. În: Alma Mater
Porolissensis, an 3, nr. 9-10, dec. 2002, p. 37.
- Pop, Marin: Simion Bărnuţiu (1808-1864). Comemorare - 140 de ani de
la moartea sa. În: Curierul administraţiei sălăjene, an 7, nr. 8, mai 2004, p.
2.
Iconografie:
- Iorga, Nicolae: Histoire des roumains de Transylvanie et de Hongrie.
Vol. II. Bucarest, 1940, p. 243.
- Lăptoiu, N.: S. Bărnuţiu în creaţia lui R. Ladea. În: Acta Musei
Porolissensis, Zalău, 1977, p. 647.
* * * Alma Mater Porolissensis, nr. 5, an 2, sept. 2001, p. 26.
* * * Alma Mater Porolissensis, nr. 9-10, an 3, dec. 2002, p. 37.
* * * Curierul administraţiei sălăjene, an 7, nr. 8, mai 2004, p. 2.
Discursul de la Blaj
Care naţiune de pe pământ nu s’ar ridica de la mic până la mare, când
îşi vede numărate zilele vieţii? Libertatea unui popor este bunul lui cel mai
înalt şi naţionalitatea e libertatea lui cea din urmă; ce preţ mai are viaţa lui
după ce şi-a pierdut tot ce îl face demn să mai fie pe pământ?… Ţineţi cu
poporul toţi, ca să nu rătăciţi, pentru că poporul nu se abate de la natură, nici
nu-l trag străinii aşa de uşor în partea lor, cum îi trag pe unii din celelalte
clase, cari urlă împreună cu lupii şi sfâşie pe popor împreună cu aceştia; nu
vă abateţi de la cauza naţională de frica luptei; cugetaţi că alte popoare s-au
luptat sute de ani pentru libertate. Însă vi se va părea lupta cu neputinţă, când
se vor ridica greutăţile asupra voastră ca valurile mării turbate asupra unei
năvi; când va dezlega principele întunericului pe toţi necuraţii şi-i va trimite
ca să rupă legăturile frăţiei voastre şi să vă abată de la cauza şi amoarea
(iubirea) ginţii noastre la idoli străini; aduceţi-vă aminte atunci cu câtă
însufleţire şi bărbăţie s’au luptat străbunii noştri din Dacia pentru existenţa
şi onoarea naţiunii noastre, precum ne-au lăsat scris Bonfiniu cu aceste
cuvinte: “Coloniile şi Legiunile romane, copleşite de Barbari ţin încă limba
romană şi, ca să nu o piardă, cu totul, atât de tare se luptă, încât se pare că
nu s’au bătut atât pentru ţinerea vieţii cât pentru neatingerea limbii.
Aşa Fraţilor! Aduceţi-vă aminte atunci că vor striga din mormânt
străbunii noştri: Fiilor! Noi încă am fost nu o dată în împrejurări grele, cum
sunteţi voi astăzi; noi încă am fost înconjuraţi de inamic în pământul nostru,
cum sunteţi voi astăzi, şi nu de multe ori am suferit doară şi mai mari rele
decât voi; fost-am cu Goţii, dar nu ne-am făcut Goţi; fost-am cu Hunii, dar nu
ne-am Hunit; fost-am cu Avarii şi nu ne-am Avarit; fost-am cu Bulgarii şi nu
ne-am Bulgărit; cu Ruşii şi nu ne-am Ruşit; cu Ungurii şi nu ne-am Ungurit;
cu Saşii şi nu ne-am Nemţit; ci ne-am luptat ca Români, pentru pământul şi
numele nostru ca să vi-l lăsăm vouă împreună cu limba noastră cea dulce ca
cerul sub care s’a născut; nu vă nemţiţi, nu vă ruşiţi, nu vă unguriţi nici voi,
rămâneţi credincioşi neamului şi limbii voastre; apăraţi-vă ca fraţii cu puteri
unite în pace şi în răzbel; vedeţi cum ne-am luptat noi pentru limba şi
Romanitatea noastră; luptaţi-vă şi voi şi le apăraţi ca lumina ochilor voştri,
ca să vă încoroneze cu laurul nemuririi pentru constanţa şi bărbăţia voastră!
Dixi et salvavi animam meam.”
(Am spus şi mi-am mântuit sufletul!)
Simion Bărnuţiu în conştiinţa neamului românesc
Marele istoric N. Iorga spunea că Poporul care nu îşi cunoaşte istoria

este sortit pieirii. Evocarea marilor personalităţi ale neamului nostru
românesc, şi cu atât mai mult a celor care s-au născut pe meleagurile noastre
sălăjene, se înscrie ca o datorie morală, de onoare, pentru noi, cei care prin
specificul profesiei noastre suntem în slujba culturii şi informării locale,
naţionale şi universale. Ceea ce se petrece aici şi acum se constituie într-un act
de cinstire la adresa ilustrului nostru înaintaş, Simion Bărnuţiu.
Recunoştinţa faţă de acest mare fiu al Sălajului, mentor al tuturor
generaţiilor de intelectuali post-paşoptiste, s-a manifestat de-a lungul timpului
într-o multitudine de forme: scrieri ştiinţifice şi literare, atribuirea numelui
ilustrului înaintaş unor instituţii cultural-naţionale locale, serbări aniversare,
ridicarea unor monumente întru slăvirea memoriei faptelor etc.
Prima încercare a românilor sălăjeni de a ridica un momument în
memoria lui Simion Bărnuţiu apare la numai 55 de zile de la moartea sa. Deşi
nereuşită, datorită opoziţiei autorităţilor şi lipsei de diligenţă din partea
forurilor ecleziastice, această încercare a rămas ca un imbold mereu viu în
inimile care se considerau urmaşii spirituali ai marelui bărbat.
Voi aminti în continuare actele de cinstire a memoriei lui Simion
Bărnuţiu pe care înaintaşii le-au realizat în decursul anilor prin aducerea în
forul public a unor simboluri evocatoare ale personalităţii sale.
1. 1866 în cadrul Universităţii din Iaşi a fost amplasat un bust modelat
de sculptorul Karl Stork. Bustul a fost dăltuit în marmură şi a avut marea
calitate de a fi realizat de un contemporan cu Simion Bărnuţiu, cunoscut
pentru atenţia deosebită pe care o dădea portretelor abordate.
Evenimentele din primăvara anului 1944 au contribuit din nefericire şi
la distrugerea acestei lucrări de artă plastică.
2. 7 aug. 1878 la Bocşa, prin contribuţia românilor de pretutindeni şi mai
ales a sălăjenilor şi năsăudenilor s-a ridicat un monument funerar din
marmură şi piatră în curtea bisericii, sub forma de obelisc, înalt de 3 m.,
ornamentat pe toate feţele cu inscripţii, monument care există şi astăzi.
În jurul acestui monument s-a adunat intelectualitatea sălăjeană în mai
multe rânduri pentru a-şi exprima recunoştinţa faţă de profetul
revoluţiei transilvane de la 1848. Aşa s-a întâmplat în 1889 (25 de ani
de la moartea sa), 1908, 1914.
1. 1928 sculptorul Romulus Ladea a modelat o lucrare, cap, care în 1932
a fost integrată în patrimoniul Muzeului de Artă din Cluj.
2. 7 sept. 1930 are loc dezvelirea bustului lui Simion Bărnuţiu, bust
amplasat la Şimleu Silvaniei, realizat de sculptorul Romulus Ladea,
prof. de sculptură la Şcoala de Arte frumoase din Cluj. Manifestare de
amploare naţională care, prin numărul mare de participanţi, (peste
30000) amintea de Câmpul Libertăţii de la Blaj (1848). După eforturi
de aproape 9 ani, prin iniţiativa unor oameni inimoşi (dascăli şi
studenţi), a Societăţii Culturale Sălăjeana, a presei din vremea
respectivă : Gazeta de Duminică, Meseşul şi Şcoala Noastră şi a altor
factori de decizie se reuşeste inaugurarea bustului lui Simion Bărnuţiu.
La festivitate a participat primul ministru, Iuliu Maniu, strănepot al lui
Simion Bărnuţiu împreună cu alţi membri ai guvernului, aghiotantul
regal, prefecţii din aproape toate judeţele Transilvaniei şi Banatului,
episcopul unit al Oradiei, primarii, notarii şi preoţii din toate localităţile
judeţului, în fruntea a peste 15000 de ţărani, reprezentanţi ai tuturor
asociaţiilor şi instituţiilor cu caracter cultural-naţional şi religios din
judeţ. Primul ministru, Iuliu Maniu, a evocat personalitatea şi faptele lui
Simion Bărnuţiu, creindu-i un portret de o mare forţă evocatoare ”Fără
aceste trei calităţi mari: geniul, munca şi spiritul de jertfă, nimeni nu se
poate ridica la rolul de a întemeia ori de a organiza o viaţă naţională şi
o viaţă de stat. Simion Bărnuţiu le-a avut pe toate trei în măsură
deplină… ” Ştefan Cicio-Pop, preşedintele Camerei Deputaţilor, în
discursul rostit cu ocazia acestui eveniment spunea : ”Acest bust să
vestească că poporul român condus de Simion Bărnuţiu este demn de a
stăpâni plaiurile acestea. Bărnuţiu a voit libertate şi egalitate pentru
toate popoarele convieţuitoare printre noi. Noi nu am fost şi nu vom fi
asupritorii altor popoare. Memoria lui Bărnuţiu o vom păstra cu cinste
şi demnitate”. Acest bust (în aug. 1940) a fost retras şi evacuat la Blaj
unde a fost amplasat în curtea din faţa palatului Mitropolitan.
3. La Salonul Oficial al anului 1931 sculptorul Romulus Ladea a
participat cu o altă lucrare dedicată lui Simion Bărnuţiu (piesă dăltuită
în lemn)
4. la 20 aug. 1940 la Bocşa are loc omagierea lui Simion Bărnuţiu.
Osemintele au fost transferate în incinta bisericii realizându-se în zona
nordică o criptă. În acest fel, cu o solemnitate deosebită au realizat un
act de cinstire a concetăţeanului lor, locaşul de cult devenind biserică-
mausoleu.
5. La centenarul Unirii Principatelor Române, 20-21 iul. 1959 se ridică
un al doilea bust al lui Simion Bărnuţiu din iniţiativa despărţământului
sălăjean al Astrei. Este amplasat la Zalău şi este o lucrare al aceluiaşi
sculptor, Romulus Ladea. Cu această ocazie Şcolii medii româneşti
(liceului) din Zalău i se atribuie numele lui Simion Bărnuţiu.
6. 1 oct. 1967 la Bocşa se dezveleşte un nou bust al lui Simion Bărnuţiu
realizat de sculptorul Horea Flămându. Lucrarea se află în parcul de la
intersecţia drumurilor din faţa Sfintei Biserici.
7. 1969 la 23 nov. Cu ocazia semicentenarului liceului şimleuan, căruia i
se atribuie din nou numele lui Simion Bărnuţiu, în faţa liceului se ridică
un nou bust al lui Bărnuţiu, operă a sculptorului Gavril Covalschi.
8. 17 iun 1973 pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, se dezveleşte bustul lui
Simion Bărnuţiu, lucrare a sculptorului Ion Vlasiu (statuie în bronz),
alături de a altor paşoptişti, în cadrul unei ample acţiuni de amenajare a
acestui câmp într-un parc al demnităţii naţionale.
9. La 31 mai 1981 la Sânmihaiu Almaşului, pe locul unde tradiţia
atribuie oprirea trăsurii care-l aducea acasă pe Simion Bărnuţiu, pentru
un scurt popas, a fost realizat un complex monumental având în
componenţă Fântâna Permanenţei, Podul Unirii şi Semnul
Comemorativ, creaţii ale sculptorului Aurel Terec, are loc dezvelirea
acestui ansamblu.
10.1983 la Şimleu Silvaniei are loc dezvelirea bustului lui Simion
Bărnuţiu, operă a sculptorului Aurel Ciupe. Bustul este amplasat în faţa
Grupului Şcolar Agricol Ioan Ossian şi este legat de împlinirea a 75 de
ani de la înfiinţarea liceului.
11.1985 la Bocşa, cu abnegaţia şi dăruirea localnicilor, a corpului didactic,
cu sprijinul factorilor judeţeni, în curtea Aşezământului Cultural Simion
Bărnuţiu are loc dezvelirea bustului monumental al marelui înaintaş,
lucrare turnată în bronz la Zalău şi realizată de Gabriela Manole Adoc.
12.11 octombrie 1992 cu ocazia Zilelor Şcolii Blăjene se dezveleşte un
nou bust al lui Simion Bărnuţiu. Bustul se află amplasat în faţa
Catedralei Greco Catolice din Blaj. Autorul nu se cunoaşte.
Voi prezenta pe scurt manifestarea care a avut loc cu ocazia comemorării
a 25 de ani de la moartea lui Simion Bărnuţiu. Deşi în perioada dualismului
austro-ungar comemorarea acestui mare fiu al Sălajului nu era permisă de
către autorităţile maghiare, la iniţiativa vicarului Şimleului, Demetriu
Coroianu, care a găsit sprijin şi înţelegere la conducerea Despărţământului XI
din Şimleu al Astrei, la reuniunea femeilor române sălăjene precum şi la
intelectualitatea vremii s-a putut realiza totuşi acest lucru. Această manifestare
a presupus două etape, prima reprezentând inaugurarea la 7 aug. 1878 a unui
monument funerar din marmură şi piatră în curtea bisericii, pe care a fost
sculptată cu litere de aur inscripţia : « Lui Simion Bărnuţiu n. 21 iulie 1808 m.
16 mai 1864- Fiii Sălajului » şi « Poporul român ţine minte de binefaceri şi de
nedreptăţi ».Textele dăltuite se constituie în mesaj, către cei ce vor veni, să
perpetueze faptele lui Simion Bărnuţiu. Cea de-a doua etapă a durat 11 ani
(1878-1889) şi se încheie cu sărbătorirea primului pătrar de veac al morţii sale.
La acest eveniment a participat şi Iosif Vulcan care a scris şi o poezie cu ocazia
acestui eveniment.
În dimineaţa zilei de 14 iulie 1889 au început a sosi la Bocşa popor mult
din toate părţile Sălajului, în frunte cu preoţi, învăţători şi alţi intelectuali. Toţi
veneau sub prapori bisericeşti cu capetele dezvelite, cântând şi rostind
rugăciuni. S-au alăturat acestora fraţi veniţi din Sătmar şi Bihor, din Ardeal
şi Banat, dintre care amintim pe V. Lucaciu, A. Berinde, I. Selegean, protopop
de Vezend, Fr. H. Longin cu soţia, născută Elena Pop din Deva, Al. H. Longin
avocat în Deva.ş.a. Serviciul divin a fost oficiat de Alimpiu Barbuloviciu,
vicar al Şimleului iar cântările le-a executat corul plugarilor din Supurul de
Jos, corul muzical al ţăranilor români din Dorolţ şi corul plugarilor din
Irlotouan.
Discursul a fost rostit de Gheorghe Pop de Băseşti, după care monumentul
şi mormântul au fost acoperite cu numeroase cununi de flori dăruite de
instituţii şi personalităţi ale vremii, rudenii care i-au păstrat o mare
recunoştinţă lui Simion Bărnuţiu.
Biblioteca Judeţeană Sălaj- Doina Maniura
Bibliografie:
1. Goron, Doru E.; Dărăban, Valentin: Busturile lui Simion Bărnuţiu
în Sălaj, în Acta Musei Porolissensis, nr. XIV-XV, 1990,1991,
p. 511-519.
2. Perneşiu, Gheorghe; Oprea Marin: Simion Bărnuţiu - un om, o
viaţă, un destin, în Şcoala Noastră, nr. 1, 1994, p. 74-77.
3. Pop, Marin: Simion Bărnuţiu comemorat de Sălăjeni în prima
jumătate a secolului XX, în Caiete Silvane, An . 2, nr. 6(18),
2006, p. 8-9.
4. Teodorescu, Virgiliu Z.: Simboluri de for public dedicate cinstirii
lui Simion Bărnuţiu, în Acta Musei Porolissensis, nr. XXII,
1998, p. 251-255.
5. Negoiţă, Lăptoiu: Simion Bărnuţiu în viziunea sculpturală a lui
Romul Ladea, în Acta Musei Porolissensis, nr. I, 1977, p. 467-
472.
Simion Bărnuţiu - poet

Şarpele odată mândru-n sine zicea de oameni că-s mişei
Că nici o armă ei n-au în lume înveninată, ca dinţii săi.
Dar un om însă, de cei de curte, d-acei ce-n intrigi preziduiesc,
Care pun pată, calomniază, clevetesc soarele, cerul cel mai senin,
Şi totdeauna negru la suflet pe a lor limbă poartă venin,
Îţi dovedeşte, că nu e şarpe în toată lumea otrăvitor
Ca limba neagră, defăimătoare, a oricărui clevetitor.
(Biblioteca Academiei Române-ms. 2879).
Poezii dedicate lui Simion Bărnuțiu
La mormântul lui Simion Bărnuțiu – Iosif Vulcan
Era 'n ajun de primăvară,

Toți așteptau să vină iară,
Cel timp senin de mult dorit;
Dar' iată 'n loc de vremea bună,
De-odată muge, vue, tună
Și-un vifor groasnic s-a pornit.
Se 'ntunecă tot firmamentul,

Se sguduie din fund pământul
Și-un răcnet urlă din apus;
Popoarele prind arma 'n mână
Și Europa cea bătrână
Stă 'n flăcări toată, jos și sus.
Și vijelia strobitoare
Dărâmă ușa de 'nchisoare,
Toți sclavii ies, tiranii pier;
Sosit-a ziua judecății
Și curcubeul Libertății
Se 'nalță mândru sus pe cer.
În lumea ce vioi tresaltă,

Românul singur mai stă baltă…
Dar' iac' un glas de prin Sălagiu,
Din văi, la munți și'n culmi răsună
Și patruzeci de mii s'adună
Pe câmpul libertății 'n Blaj.
Ce mândră zi de veselie!
Un neam strivit acum învie
Și-și cere dreptul, locul său!
Bărnuț se urcă la tribună,
Vorbește, fulgeră și tună,
Ca și-un profet și semizeu.
Cum Moise scoase prin minune

Sigiliul legilor, el spune
Credeul pentru neamul său,
Și-l face steag și ni-l împlântă
Să-ș știe toți că legea sfântă,
Să-l vadă lumea, Dumnezeu.
Pe steag a scris cuvinte sfinte:

Că nu mai vrem de-acum 'nainte
Să fim tot sclavi p'acest pământ:
Deci facă-se 'n sfârșit dreptate,
S'avem și noi din libertate,
Că ne-a creat tot Domnul sfânt.
Și vorbele-i izbesc și taie

Fac sângele prin vani văpaie,
Din minți gândiri înalte scot;
Pe toți un foc ceresc ridică,
Devin tirani ce nu știu frică
Și vreu să ia pământul tot.
De-atunci începe lupta mare,

Ce vrea lumină, deșteptare
Și-un loc mai nalt și mai cinstit;
Iar steagul cel cu vorbe sfinte
Ne fâlfâie pe drum ‘nainte
Și noi urcăm necontenit.
Stegarul cel de-odinioară

Un dor mai are, ca să moară
În satul de-unde s'a ivit;
Și pleacă frânt și 'n drum zărește
Sătuțul, casa și sosește
Sărută pragul și-a murit…
Ești mică Bocșă dar la tine
Românii vin să se 'nchine
Căci ai un farmec nalt și sfânt;
O stea conduse regii-odată,
Pe tine două ni te-arată:
Bărnuț în leagăn și 'n mormânt.
Mormânt! Tu Meccă românească,

Isvor cu darul să 'ntărească,
Altar cu farmecul ceresc;
Să fie binecuvântate:
Movilă, iarbă, flori uscate
Și toate cari din tine cresc!
Tu vânt duios, ce plângi pe cruce,

Să iai din glie când te-i duce
Și-o 'mprăștie nouă tuturor;
Fă foc tot firul de țărână,
S'aprindă minți și braț și vână,
Credințe tari în viitor!
Poezia lui Iosif Vulcan, publicată în revista Familia la a 25-a aniversare a

morții sale.
Bărnuț e-n noi – George Stanca
Ne trage timpul înapoi.

Cu tricolorul drag în tindă
noi ne privim ca-ntr-o oglindă
cătând spre vremuri la eroi
Bărnuțiu Simion e-n noi!
Cu lupta și cu jertfa lui

iubirea-i de norod ne-o spune
că-n Țară nu îs toate bune
și-acuma, azi la sărbătoare
tot ne apasă o-ntrebare:
feciorii noștri unde-s, oare?
Căci, cu amar sunt sălăjenii
li se duc fiii în bejenii
își lasă pruncii singurei
și parcă-i și Bărnuț cu ei…
O ține Domnul și cu noi

să ne adune iar la vatră?
Să batem clopote de piatră
și să strigăm cu glas vioi:
Bărnuțiu este iar cu noi!...
Bărnuț e-n noi, și noi într-însul

e neamul, sângele, e plânsul
din mică Bocșă ce se-aud
… trece Istoria plângând…
Trece Istoria de sânge
Bărnuț este cu ea… și plânge!
Citate apreciative
Un bărbat în adevăr superior: la cuvintele de patrie, națiune,

românism, el se entuziasma ca un poet; figura lui lua un aer de om inspirat,
de profet; vorba lui, un accent simpatic și dureros; căutătura sa zvârlea
scântei de curaj. (George Sion)
Sunt oameni pe care îi fac evenimentele bieți oameni sub vremuri, cum
ar spune cronicarul, dar sunt oameni care hotărăsc mersul vremii. (Nicolae
Iorga)
Bărnuțiu a fost un fanatic al latinității noastre de drept, după cum Petru

Maior și ceilalți au fost apostoli ai latinității noastre istorice și lingvistice.
(Ovidiu Papadima)
Direcția școlii latiniste în care se înglobează Simion Bărnuțiu reprezintă

fanatismul național, solemnitatea sacerdotală împodobită cu laurii erudiției
și ai retoricei academizante. E un gen ce trăiește până în zilele noastre, dând
culturii românești un aspect inedit. (Ovidiu Papadima)
Bărnuțiu reprezintă una din ultimele - și din cele mai disperate - zvâcniri
de viață ale instinctului de conservare al României patriarhale, al României
care se ducea față de cea nouă, capitalistă, care se năștea, haotică și adesea
absurdă, dintre ruine. (Ovidiu Papadima)
A fost un bloc de gândire românească... A fost un om în care au căpătat
glas de trâmbiță aproape toate dezideratele sfinte ale nației noastre. (Ovidiu
Papadima)
Chip statuar cu două fețe... Bărnuț reprezintă în adevăr, într-o

înmănunchiere care te miri cum a fost cu putință, tristețea sălbatică a trecutei
Românii care murea și voința dârză, înfruntătoare de oameni și veacuri, a
noii Românii de a se clădi ea însăși. (Ovidiu Papadima)
Omul acesta, îmbătrânit înainte de vreme, de trudă și necazuri - atât de

sfios în pelerina lui sură de cărturar singuratic și bolnav, dar atât de răspicat
și profetic în convingeri, putea în adevăr să cuprindă în sufletul și gândul lui
toată această frământare nelămurită a vremii și a noastră. (Al. Marcu)
Referitor la problema țărănească Simion Bărnuțiu arăta... când e

bărbatul la cărat de grâu, de fân, de vin domnesc sau cu aratul în alodiul
domnesc, atunci femeia e în curte la cernut, la dires, la scos de cânepă, la
tors. Casa colonului e rămasă numai în grija pruncului din leagăn. (Al.
Marcu)
Dacă în viaţa lui Bărnuțiu, ca de altfel în a oricărui om pământean, vei

afla pe lângă virtuți sublime și unele opinii eronate, însă de bună credinţă, în
schimb puritatea caracterului său va ieși curată ca diamantul, iubirea sa către
naţiune şi patrie va semăna cu a martirilor care au căzut victime credinţei lor.
(Radu Pantazi)
Simion Bărnuțiu este unul dintre numeroșii gânditori români de la

jumătatea veacului trecut care au militat consecvent pentru eliberarea
națională a poporului român și s-au pronunțat totodată împotriva asupririi
naționale, sub orice formă. (Radu Pantazi)
Istoria filosofiei” lui Simion Bărnuțiu e prima încercare românească de

sistematizare a istoriei filosofiei universale, Bărnuțiu realizând... cea mai
completă expunere de până atunci a filosofiei antice și medievale. (Ionuț
Isac)
În istoria filosofiei românești, Bărnuțiu reprezintă o etapă superioară

celei ilustrate, bunăoară, de Samuil Micu, Eufrosin Poteca sau Eftimie
Murgu; dă dovezi elocvente de erudiție deosebit de amplă, cunoaște toate
sursele bibliografice modeme majore ale istoriei filosofiei antice şi medievale
(Bayle, Schleiermacher, Ast, Kruj, Bekker, Didot ş.a.), chiar şi comentatorii
secundari.
Tot ceea ce Simion Bărnuțiu a propovăduit ca formă de manifestare

națională pentru fiii națiunii sale, virtuțile neamului românesc și
binecuvântarea atotputernicului ne-a dat să înfăptuim. Avem libertate
națională, avem împărăția noastră proprie, în ea avem votul universal și avem
dezrobirea iobagilor și exproprierea. Dar să nu uităm că toate acestea le-am
realizat pentru că poporul românesc de dincoace de Carpați și-a ținut
jurământul sfânt dat acum 82 de ani pe Câmpia Blajului în fața lui Dumnezeu,
de 40 000 de români adunați, de a nu-și părăsi credința și nădejdea în
Dumnezeu, de a nu-și părăsi limba și datinile și și-a dat viața pentru drepturile
națiunii care sunt mai scumpe decât oricare alte bunătăți.
Fără aceste trei calități mari: geniul, munca și spiritul de jertfă, nimeni
nu se poate ridica la rolul de a întemeia ori de a organiza o viață națională și
o viață de stat. Simion Bărnuțiu le-a avut pe toate trei în măsură deplină - a
muncit mult, a studiat la carte zi și noapte, a învățat pe alții, prin frig și
flămând a bătut drumurile, cu toate că era bolnav, agitând și făcând
propagandă pentru a lumina întreg neamul românesc și a-1 pune, în serviciul
ideii naționale... Învățătura lui a fost nouă, a stabilit principii noi, a
propovăduit idei noi și a descoperit mijloace noi... El a stabilit marele
principiu că libertatea nu poate fi numai națională, care singura poate fi
izvorul de fericire al națiunilor și al fiilor ei. (Iuliu Maniu)
A fost un scump fiu al neamului nostru... Luptător pentru drepturile

poporului său, apărător al legii şi pământului, Simion Bărnuţiu a fost
deschizător de drumuri noi și făuritor al viitorului acestei țări. (Traian Frențiu
- episcop unit de Oradea)
Mândria neamului nostru... apostolul libertății naționale... părintele

adevărat al neamului nostru care ne-a adus zorile învierii și ne-a trezit din
neștiință la cunoștință. (Vasile Goldiș)
Aveam un fel de respect religios noi, elevii cei mici, pentru dânsul, respect
pe care desigur îl căpătasem prin tot felul de istorisiri extraordinare ce
ajunseseră până la noi despre acest mare învățat, atât din Transilvania, cât și
de la noi din țară. (G. Panu)
Acum o sută de ani, inteligența și sufletul lui Bărnuțiu au fost ochii cei
mai departe și mai limpede-văzători pe care neamul nostru îi deschisese spre
Europa: prin oratorul doctrinar din Catedrala Blajului, Europa îmbia
poporului român de pretutindeni rațiuni universale omenești în sprijinul unor
drepturi și realități naționale. (D.D. Roșca)
Cuvinte și gânduri memorabile rostite de Simion Bărnuțiu
● Unicul scop care vă leagă pe toţi este mântuirea neamului.

● Maiestatea poporului român e însăşi puterea supremă ce i se cuvine
lui, şi numai lui, în toată întinderea teritoriului său, a indivizilor săi...
● NAŢIUNEA este o comunitate unită prin origine, limbă, drept, relaţii
sociale şi economice. Un rol important având cultivarea limbei şi
dezvoltarea unitară a culturii…
● Astăzi răsună cuvântul cel dulce a LIBERTĂŢII în toate cetățile și
mâine va răsuna în toate satele. Astăzi este ziua învierii popoarelor
moarte... Cine să nu se închine înaintea înălțimii omenești, când se uită
la această adunare măreață, care face să salte inima fiecărui român
bun.
● Limba și naționalitatea nu pot fi negociate la nivelul: Lasă-ți limba și
eu îți dau drepturi. Căci trăieşte încă poporul român și va trăi până va
trăi limba română în gura lui și iubirea ei în inima lui...
● Inima românilor a bătut întotdeauna pentru libertate, și cine să nu se
miște acum, care popor să nu se aprindă de acest spirit Dumnezeiesc,
ce anunță căderea tiraniei și servituții la toate popoarele, renașterea
Europei, prin libertate.
● Încă o dată fraților! Fără naționalitate - pentru noi și republica e numai
un despotism afurisit...
● Eu zic că Libertatea cea adevărată a vercărei națiuni nu poate fi decât
națională.
● Rămâneți credincioși numelui și limbei voastre, apărați-vă ca frați cu
puteri unite... vedeți cum ne-am luptat noi pentru limba și romanitatea
noastră; luptați-vă şi voi și le apărați ca lumina ochilor voștri.
● Țineți cu poporul toți, ca să nu rătăciți pentru că poporul nu se abate
de la natură, nici nu-l trag străini așa de ușor în partea lor...
● Care națiune de pe pământ nu s-ar ridica, de la mic până la mare, când
își vede numărate zilele vieții...
● Noi toți gloria noastră într-aceea o punem, că suntem nepoții
romanilor.
● Valoarea fără cultură, cultura fără libertate şi libertatea fără existenţă
naţională nu e posibilă.
● Omul nu e, nici nu i se cuvine să fie numai naționalist, patriot, dar și
cosmopolit. Misiunea voastră e, prin urmare, îndoit legitimă, și pentru
voi, și pentru Europa. Unicul scop care vă leagă pe toți este mântuirea
patriei.
● Limba națională e cel mai prețios monument istoric și pentru națiunea
română ca pentru fiecare altă națiune.
● Libertatea e condiția cea dintâi a oricărei națiuni.
Cultura fiecărui popor e măsura fericirii și a siguranței lui.
● Cultura e puterea cea mai tare de pe Pământ și e o cetate nouă a unității
naționale.
● Dintre spițele averii cele mai felurite numai limba... e o avere
dinlăuntrul... limba e averea cea mai scumpă a omului nestricat și a
poporului necorupt. Omenirea nu poate răspunde chemării sale fără
cultură și cultura e întemeiată pe limbă.
● Să dea fieștecare an și fieștecare veac viitoriului o omenire mai bună și
mai înțeleaptă de cum primise de la cel trecut.
● Deșteaptă-te din somn, națiunea mea, iacă, soarele e sus și-ți luminează
ca să vezi unde sunt petrile cele mai bune și pinii cei mai drepți în
munte. Iacă și petrile înseși te cheamă ca să le dai o formă frumoasă
decât aceasta care le-a dat-o oarba întâmplare.
● Natura nu vrea ca un om să fie supus altui om, ci vrea ca fiecare să fie
liber toată viața sa: ea vrea ca mai mulți oameni liberi să facă
comunități, sate și state libere. Cu această egalitate a națiunilor e
legată strâns și libertatea lor de a se dezvolta fiecare după firea sa în
toate părțile vieții statului. O natură le-a făcut pe toate națiunile și un
scop le-a prescris tuturor; acest scop nu se poate ajunge dacă ele vor
domni una peste alta, ci numai toate unul și același drept.
ALIMPIU BARBULOVICI
(1834-1914)
-vicar-
S-a născut în 6 august 1834 la Chilioara. Viața și activitatea: urmează

cursurile școlii normale și gimnaziale la Șimleu. La 1 septembrie 1850 este
înscris în clasa a VII-a la Gimnaziul Piarist din Cluj, iar la 14 septembrie 1852
este trimis, de Alex. Șterca Șuluțiu pentru completarea studiilor gimnaziale, la
Târnavia (în Cehoslovacia). După terminarea
gimnaziului este trimis de același Șterca Șuluțiu la
Seminarul Central de la Budapesta pentru a studia
teologia. În 1858 se întoarce de la Budapesta și este
numit oficiant în Cancelaria Diecezană de la Gherla, cu
perspective de a ajunge profesor de teologie. Nu acceptă
însă cariera didactică și în vara anului 1859 este numit
preot în comuna Borșa din județul Cluj. Barbulovici a
făcut parte din pătura preoțimii fără avere, făcându-se
exponentul aspirațiilor poporului din rândul căruia s-a
ridicat. Sprijină dezvoltarea învățământului în general,
militând pentru păstrarea caracterului confesional al
școlilor. În această perioadă este membru în senatul scolastic din comitatul
Dăbâca, având o atitudine demnă în ceea ce privește păstrarea limbii și a
tradițiilor românești. A fost receptiv față de problemele și frământările
național-politice ale vremii, manifestând un interes deosebit față de acestea,
dar și față de problemele culturale, de limbă etc. În anul 1861 a fost invitat la
Congresul Național al Astrei de la Sibiu la care, însă, nu se știe dacă a
participat. În 1871 a fost ales președintele Despărțământului Astrei din Sălaj.
În calitate de președinte a organizat două adunări generale la Șimleu: prima în
6 august 1878, iar a doua în 6 august 1908. La 6 septembrie 1873 episcopul
de Gherla îl numește pe A. Barbulovici vicar al Silvaniei, paroh al Șimleului,
protopop de Crasna și Valcău. La 15 mai 1874 a fost ales și președinte al
Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni. Din 1881 a fost membru fondator și
membru de încredere al Reuniunii Femeilor Române Sălăjene, din 1888 a fost
membru fondator și primul președinte al Institutului de Credit și Economii
Silvana, membru pe viață al Societății pentru crearea unui fond de teatru
românesc. Pe parcursul întregii activități culturale, A. Barbulovici a promovat
interesele naționale, ridicarea nivelului cultural și economic al maselor, a
sprijinit acțiunea de alfabetizare a românilor din Sălaj, a pus bazele unor școli
noi, a militat pentru păstrarea limbii române în școli și biserică. A fost în
fruntea memorandiștilor din 1892, iar la procesul acestora din 1894 a condus
preoțimea înaintea fruntașilor Partidului Național Român. În ianuarie 1914,
Alimpiu Barbulovici se retrage la Bocșa, unde se stinge din viață la 10
decembrie același an.

În volume:
- Ardeleanu, Ioan, senior: Alimpiu Barbuloviciu. În: Oameni din Sălaj.
Zalău, 1938, p. 54.
- Vetişanu-Mocanu, Vasile: Alimpiu Barbuloviciu. În: Cartea Șimleului.
Bucureşti, Editura Litera, 1985, p. 216.
În periodice:
* * * Vicarul Alimpiu Barbuloviciu. Jubileul de 50 de ani al Preasfinţiei
Sale. În: Gazeta de Duminecă, an 5, nr. 49, 30 nov. 1908, p. 1-3.
* * * Jubileul vicarului Alimpiu Barbuloviciu. În: Gazeta de Duminecă,
an 5, nr. 50, 7 dec. 1908, p. 2-3.
- Toşa, Viorel: Aspecte din viaţa şi activitatea patriotului sălăjean Alimpiu
Barbuloviciu. În: Acta Musei Porolissensis, vol. VII, Zalău, 1983, p. 589.
- Perneşiu, Gheorghe: Corespondenţa lui Alimpiu Barbuloviciu cu Vasile
Alecsandri. În: Graiul Sălajului, an 6, nr. 981, 15 sept. 1994, p. 2.
- Grad, Cornel: Oameni din Sălaj. Alimpiu Barbulovici (1834-1914). În:
Școala noastră, an 5, nr. 1, ianuarie-martie 1995.
- Grad, Cornel: Oameni, fapte şi locuri. Alimpiu Barbuloviciu (1834-
1914). În: Limes, an 1, nr. 2-3, 1998, p. 148.
Iconografie:
* * * Gazeta de Duminecă, an 5, nr. 49, 30 nov. 1908, p. 1.
IOAN DELEU
(1877-1946)
S-a născut în Pericei, la 21 august 1877.

Ioan Deleu face parte dintr-o familie cu vechi tradiții
în activități naționale și culturale, fiind o figură
marcantă a vieții social-culturale a județului. A fost
redactor și director al Gazetei de Duminecă din
perioada 1904-1911 și 1920-1924. A fost
corespondent al Tribunei de Arad și a luat parte la
toate acțiunile cultural-politice desfășurate la Șimleu
Silvaniei în această perioadă. A fost membru în
Societatea pentru Fond de Teatru Românesc - filiala
Șimleu Silvaniei. În anul 1918 a participat la Marea
Unire de la Alba Iulia. După Unirea de la 1918 a fost
ales primar al orașului Șimleu Silvaniei, funcție pe care a deținut-o până în
1927. În perioada 1928-1930 a lucrat la Prefectura Județului Sălaj ca șef
serviciu administrativ, iar până în anul 1937 a fost secretar general în cadrul
aceleiași instituții. Prin activitatea sa, Ioan Deleu a contribuit la consolidarea
Unirii și la dezvoltarea social-culturală a județului.
A murit în anul 1946, la Pericei.
În volume:
- Pop, Dănuţ: Cultură şi societate în judeţul Sălaj (1918-1940). Zalău,
Editura Caiete Silvane, 2000, p. 277.
În periodice:
naţionali din Sălaj (I). În: Acta Musei Porolissensis, vol. IV, Zalău, 1980,
p. 705.
naţionali din Sălaj (II). În: Acta Musei Porolissensis, vol. V, Zalău, 1981,
p. 707.
- Goron, Doru E.: Sălăjeni votând Marea Unire. Ioan Deleu. În: Graiul
- Pop, Marin: Ioan Deleu (1877-1946) – personalitate sălăjeană marcantă
a generaţiei Marii Uniri. În: Caiete Silvane, nr. 7 (150), an 13, 2017, p. 54.
Iconografie:
SEPTEMBRIE
IOAN MANIU
(1833-1895)
-jurist-
S-a născut în 10 septembrie 1833, la Bădăcin.

Ioan Maniu urmează cursurile şcolii minoriţilor
franciscani din Şimleu, apoi şcoala primară şi
primele 4 clase gimnaziale. La Şimleu l-a cunoscut
pe profesorul de limba română care a fost şi
mentorul său de mai târziu, Andrei Pop Liviu, şi pe
cel mai mare vicar al Şimleului, Alexandru Şterca
Şuluţiu. După absolvirea gimnaziului, Ioan Maniu
se înscrie în clasa a V-a liceală la Blaj. În iulie 1855
termină liceul, cu mici întreruperi. În toamna anului
1853 se înscrie la seminarul de la Blaj, urmând
dorinţa mamei lui de a se face preot. La îndemnul unchiului său, Simion
Bărnuţiu, Ioan Maniu întrerupe cursurile de teologie şi se înscrie, în toamna
anului 1855, la Universitatea din Pesta, pentru a urma politehnica şi dreptul.
În 1857 continuă studiile la Viena, iar între 1859-1861 trece cu succes
rigoroazele de la Pesta. Obţine doctoratul în drept la 10 martie 1861. Pentru
a-şi putea lua cât mai repede cezura de avocat, Ioan Maniu face practică la
cancelaria lui Kanocz din Buda. În această perioadă primeşte o scrisoare de la
vicarul Demetriu Coroianu din Şimleu, prin care Ioan Maniu este invitat să
ocupe un post de funcţionar la judeţ. La începutul lunii martie 1862 primeşte
decretul de asesor la tribunalul comitatului Crasna şi se întoarce la Şimleu.
Convins fiind că numai ca avocat îşi poate ajuta semenii, la 13 iunie 1863 ia
cezura de avocat şi la 15 iunie a depus jurământul de avocat înaintea Tablei
regeşti din Pesta. După depunerea jurământului, Ioan Maniu este numit
judecător la Tribunalul din Şimleu şi apoi la Tribunalul din Zalău, unde a
activat până în 1891, când s-a pensionat. Pe plan politic, Ioan Maniu a
desfăşurat o bogată activitate de emancipare naţională. Astfel, îi lansează lui
Simion Bărnuţiu ideea de a organiza un congres naţional românesc.
Conjunctura politică nefavorabilă nu a permis convocarea acestui congres. Se
adresează însă vicarului Silvaniei, D. Coroianu, şi, în ziua de 16 august 1861
convoacă în casa vicarială din Şimleu mai mulţi protopopi şi preoţi. Se ia
hotărârea de a se înainta un protest împăratului împotriva încorporării la
Ungaria a judeţelor Crasna şi Solnocul de Mijloc. Protestul este redactat în
limba latină de Ioan Galu şi Ioan Maniu, iar împreună cu George Filep, au fost
delegaţi să înainteze protestul împăratului Francisc Iosif. La începutul lunii
octombrie delegaţia se afla la Viena dar împăratul nu i-a putut primi, fixându-
le audienţa pe data de 28 octombrie. Rezultatul acestei audienţe a fost nul.
Ioan Maniu a avut o bogată corespondenţă cu S. Bărnuţiu, invitându-l de mai
multe ori în Ardeal. În final Bărnuţiu a cedat insistenţelor lui Maniu şi în vara
anului 1863 a făcut o călătorie în Ardeal. După pensionare Ioan Maniu s-a
retras la Bădăcin, unde a fost ales jurisconsult şi avocat al Băncii Silvania din
Şimleu. A decedat la 4 noiembrie 1895.

În volume:
ale românilor sălăjeni. Zalău, 1938, p. 122
-Stoica, D.; Lazăr, C.: Schiţă monografică a judeţului Sălaj. Zalău, 1908,
p. 148; reeditare: Schița monografică a Sălajului, Zalău, Ed. Caiete Silvane,
2016, p.157
În periodice:
-Ardeleanu, Eugenia: Bărbaţi distinşi ai Sălajului, înainte de 1900, Dr.
Ioan Maniu. În: Graiul Sălajului, an 4, nr. 460, 5 mart. 1992, p. 3.
Iconografie:
ale românilor sălăjeni. Zalău, 1938, p. 122, reeditare: Schița monografică a
Sălajului, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2016, p.157
CORIOLAN MESEȘIAN
(1873-1932)
-avocat-
S-a născut la 26 sept.1873 în localitatea Acîș (fostul jud. Sălaj). A decedat

la Șimleu Silvaniei în anul 1932.
Opera: Pe vedere la fraţii de dincolo (Şimleu Silvaniei, Tipografia
Victoria, 1907).

-Ivănescu, Ion; Mărcuş, C.: O carte sălăjeană despre Răscoala din 1907.
În: Năzuinţa, nr. 10, 9 mart. 1977, p. 7.
http://www.caietesilvane.ro/articole/3427/Coriolan-Mesesian-1873-1932-
personalitate-salajeana-marcanta-din-generatia-Marii-Uniri.html
ALEXANDRU ACIU
(1875-1954)
- avocat -
S-a născut în localitatea Hidig (azi Măeriște), pe data de 16 septembrie

1875.
A absolvit Facultatea de Drept de la Cluj și a practicat avocatura la Arad,
Bistrița, Zalău și Dumbrăveni. S-a stabilit la Șimleu Silvaniei, iar în anul 1918
a preluat conducerea Băncii Silvania. A fost mobilizat pe front încă de la
începutul primului război mondial, iar după demobilizare a luat parte activă la
constituirea C.N.R. și G.N.R. cercuale Șimleu
Silvaniei în calitate de secretar și comandant al noilor
organisme politico-militare. A fost ales delegat cu
drept de vot al cercului electoral Șimleu Silvaniei,
conducând delegația Sălajului la Marea Unire de la
Alba Iulia, unde a fost ales membru în Marele Sfat
Național. În luna martie 1919 a fost arestat de
autoritățile militare maghiare și transportat ca ostatec
la Nyíregyháza, de unde reușește să evadeze și să se
întoarcă acasă. La 7 mai 1919 a fost numit prim-
pretor al plasei Șimleu Silvaniei. În perioada
interbelică a militat pentru consolidarea statului
național unitar român, fiind ales deputat în primul
parlament al României, iar apoi senator. A fost președintele organizației
P.N.Ț. și a fost desemnat prefectul județului Sălaj în perioada 1928-1931. În
perioada 1925-1937 a condus Gazeta de Duminecă și Banca Silvania, fiind
în același timp și secretar al R.F.R.S. A plecat la Cluj de unde a fost expulzat
în 1940, lucrând o vreme ca notar la Ineu, județul Arad. A decedat la Cluj în
anul 1954.

În volume:
Român și Național Țărănesc din Sălaj, vol. I (1869-1948). Cluj-Napoca, Ed.
În periodice:
* * * Alexandru Aciu. În: Gazeta de Duminecă, an 4, nr. 47, 1 dec.
1907, p. 7.
- Goron, Doru E.: Sălăjeni votând Marea Unire. Alexandru Aciu. În:
Graiul Sălajului, an 2, nr. 207, 27 nov. 1990, p. 1.
Sufletul ardelenesc e al tuturor românilor și la Alba Iulia a tresărit în el

sufletul neamului întreg românesc. (Alexandru Aciu)
Dr. Alexandru Aciu – 1 Decembrie 1918, zi istorică, ziua sfântă când

străbătură fiorii măririi sufletul unui neam întreg, de la vlădică până la
opincă. Să vezi tu în zi de iarnă, de la depărtări de sute de kilometri, la o
simplă chemare, plecând peste 120000 de români, să-i auzi în toate colțurile
Ardealului și Banatului cu riscarea vieții, intonând Trăiască România Mare!
O adunare mai spontan răsărită, mai măreață, atât în dimensiuni cât și în
urmări, n-a avut neamul nostru nicăieri niciodată în decursul sutelor de ani…
Nesiliți decât de dorul veșnic al unirii, am deschis larg porțile celor 300 de
milioane de suflete ale Ardealului, să intre frații noștri, le-am dat motiv
înaintea lumii de intrare, le-am dat motiv de elan și însuflețire, le-am dat
sufletul Ardealului. Sălăjenilor, voi frați ce atâtea ați îndurat, voi aveți parte
aleasă din acest suflet ardelenesc – de aici a pornit Simion Bărnuțiu la 1848
să spună, pe Câmpul libertății la Blaj, dorul de libertate al tuturor românilor;
de aici a pornit la 1918 blândul, dar neînduplecatul luptător al democrației
române de la Alba Iulia, Iuliu Maniu. Sufletul ardelenesc e al tuturor
românilor și la Alba Iulia a tresărit în el sufletul neamului întreg românesc.
Să-l păstrăm pentru zile mari și grele, curat!
OCTOMBRIE
GRAȚIAN FLONTA
(1859-1946)
S-a născut pe data de 7 octombrie 1859, în localitatea Sîg. A decedat la

Crasna, în anul 1946 și a fost înmormântat la Meseșenii de Sus, unde a fost
preot 52 de ani.
http://www.caietesilvane.ro/articole/3452/Protopopul-Gratian-Flonta-
1859-1946-personalitate-salajeana-marcanta-din-generatia-Marii-Uniri.html
DEMETRIU COROIANU
(1814-1891)
-preot-
S-a născut în 26 octombrie 1814, la Așchileu Mare.

A urmat cursurile școlii primare și ale Liceului Preoților Piariști din Cluj.
A absolvit Seminarul Teologic de la Blaj în anul 1873. Consistoriul de la Blaj
l-a numit profesor la gimnaziu, unde a
funcționat timp de doi ani, fiind coleg cu T.
Cipariu, S. Bărnuțiu etc. După ce a fost
hirotonisit, a fost trimis preot la Bobota. După
moartea protopopului Grigorie Pop și instalarea
lui Alexandru Șterca Șuluțiu mitropolit, D.
Coroianu este numit vicar al Silvaniei. În
această calitate s-a preocupat să organizeze o
viață socială românească. El a fost
întemeietorul și primul director al
Despărțământului Sălăjean al Astrei, a fost unul
din ctitorii și primul președinte al Reuniunii
Învățătorilor Români Sălăjeni și a luat parte la
toate acțiunile naționale și culturale din timpul
său. În anul 1868 a fost candidat cu 20 de voturi
la scaunul mitropolitan de la Blaj. După moartea episcopului Iosif Pop
Sălăjanul de la Oradea, ministrul Cultelor ungar l-a invitat pe vicarul Coroianu
la Minister și i-a oferit scaunul episcopal, cerându-i în schimb servicii politice.
Vicarul a refuzat însă să facă aceste servicii, preferând să rămână în continuare
în funcția lui de vicar episcopal. În 1873 a fost avansat canonic la Gherla,
unde timp de 15 ani a fost rector al Seminarului Teologic. A decedat în 29
decembrie 1891.

- Ardelean, Ioan, senior. Oameni din Sălaj. Zalău, 1938, p. 97.
- Porumbăcean, Claudiu; Dulgău, Bujor. Oameni din Sătmar. Satu Mare,
Editura Solstiţiu, 2000, p. 66.
- Grad, Cornel: Demetriu Coroianu (1814-1891). În: Limes, an 1, nr. 2-3,
1998, p. 148.
Iconografie:
- Ardeleanu, Ioan, senior. Oameni din Sălaj. Zalău, 1928, p. 97.
- Porumbăcean, Claudiu; Dulgău, Bujor. Oameni din Sătmar. Satu Mare,
NOIEMBRIE
VALER COSMA
(1888-1970)
-preot-
Preot în Dăbîceni, protopop de Ileanda. S-a născut pe data de 2 noiembrie

1888 la Coruieni, Maramureș și a decedat la Ileanda la 18 ianuarie 1970.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_delega%C8%9Bilor_la_Marea_Adu
nare_Na%C8%9Bional%C4%83_de_la_Alba_Iulia
GALU, IOAN
- preot-
14 noiembrie 1829, Poceiu (azi în Ungaria) - m. 1894
A urmat cursurile școlii primare în satul

natal și Gimnaziul Premonstatens din Oradea.
Începutul Revoluției de la 1848 îl găsește în satul
natal. Nedorind să fie înrolat în tabăra lui
Kossuth, Ioan Galu se refugiază în părțile
Aradului, unde s-a angajat scriitor la un notar
comunal. În toamna anului 1849 s-a înscris la
Facultatea de Drept a Universității de la Viena
pe care o abandonează în 1850 din lipsa
mijloacelor financiare. Urmând sfatul
episcopului Ioan Lemeni, se înscrie la Facultatea
de Teologie a Seminarului Pazmaneu din Viena.
În primăvara anului 1855, Ioan Galu termină
studiile teologice, propunându-i-se să rămână
profesor la un institut vienez. Refuză însă propunerea și se întoarce la Blaj
punându-se la dispoziția mitropolitului de Blaj. Încă din acel an, Al. Șterca
Șuluțiu îl numește profesor la gimnaziul din Șimleu, unde se evidențiază prin
personalitatea sa multiculturală. În anul 1856 se căsătorește, iar după un an a
fost hirotonit de către episcopul Ioan Alexi. În 1857, Ioan Galu cere primirea
sa în dieceza Gherlei și o parohie în Sălaj. Abia în 8 iunie 1859 i se oferă
parohia din Chieșd. În această perioadă Galu se gândește la întocmirea și
înaintarea unui protest vehement către Curtea Imperială din Viena, îndreptat
împotriva nedreptei încorporări a Sălajului la Ungaria. Împreună cu Ioan
Maniu, Galu compune acest protest sub forma unui memorandum. La
adunarea de la 18 septembrie 1861 de la Băsești se formează un comitet, care
la începutul lunii octombrie, pleacă la Budapesta. În 28 octombrie 1861
delegația este primită de împăratul Francisc Iosif. Răspunsul împăratului la
acest memorandum a fost negativ. După trei ani de intensă activitate culturală,
Ioan Galu este numit paroh la Supuru de Sus. În 25 octombrie 1870 este numit
și protopop al tractului Șamșud. În toată această perioadă a desfășurat o bogată
activitate culturală. În 1892 Ioan Galu se află printre cei 300 de români
ardeleni care pleacă la Viena pentru a-i înmâna împăratului Memorandumul
Românilor din Transilvania și Ungaria. La 27 martie 1894, când capii
mișcării memorandiste erau în ajunul procesului de la Cluj, Ioan Galu
încetează din viață.

În volume:
- Ardeleanu, Ioan, senior: Ioan Galu. În: Oameni din Sălaj. Momente din
luptele naţionale ale românilor sălăjeni. Zalău, 1938, p. 47.
- Porumbăcean, Claudiu; Dulgău, Bujor: Galu Ioan (1829-1894). În:
Oameni din Sătmar. Satu Mare, Editura Solstiţiu, 2000, p. 101.
În periodice:
- Ciocian, Ioan: Oameni din Sălaj. Ioan Galu (1829-1894). În: Şcoala
noastră, an 7, nr 4, octombrie-decembrie 1997, p. 89.
- Aderca, Felix: Ioan Galu. În: Alma Mater Porolissensis, an 2, nr. 5,
septembrie 2001, p. 57.
- Ciocian, Ioan: Preotul greco-catolic Ioan Galu (1829-1894). În: Acta
Musei Porolissensis, vol. XXIV, Zalău, 2002, p. 573.
http://www.informatia-zilei.ro/sm/ioan-galu-un-luptator-pentru-libertatea-
nationala/
Iconografie:
* * * Alma Mater Porolissensis, an 2, nr. 5, septembrie 2001, p. 57.
ELENA POP
-militantă pentru emanciparea femeilor din Transilvania-
26 noiembrie 1862, Băsești - 15 mai 1940, Băseşti
A studiat la Colegiul Santa Maria din Budapesta. În paralel a luat lecţii

de lingvistică, muzică şi a urmat cursuri practice economice.
A fost membră fondatoare, alături de tatăl său,
George Pop de Băsești, a Reuniunii Femeilor
Române Sălăjene (RFRS).
Stabilindu-se la Deva, alături de fruntaşele
hunedorene, pune bazele Reuniunii Femeilor
Române Hunedorene (1886), pe care o va conduce
din 1895 până în 1919.
În preajma Marii Uniri din 1918, Elena Pop-
Hossu-Longin publică Salutul femeilor române: În
aceste clipe mari şi sfinte să uităm trecutul plin de
jale şi suferinţe, să uităm sbuciumul sufletelor
noastre, să uităm toată urgia de veacuri răbdată şi
să ne înălţăm inimile pline de sfânta bucurie către
Naţiunea Română, care astăzi prăznuieşte învierea sa la viaţa liberă şi
naţională. Din jalea voastră a răsărit minunea mântuirii noastre. Ne închinăm
ţie, măreaţă adunare, şi steagului tău sfânt, care e simbolul unirii tuturor
Românilor.
La patru ani de la moartea tatălui său, ridică un monument în cinstea lui,
la Băseşti (1923).
Continuă să lupte pentru obţinerea de drepturi pentru femeile românce,
pentru educarea lor.
A fost decorată cu ordinul Crucea Elisabeta (1879) pentru activitatea de
strângere a fondurilor pentru soldaţii români care au luptat în Războiul de
Independenţă.
A fost înmormântată în cimitirul din Băseşti, alături de tatăl său.
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Elena_Pop-Hossu-Longin
SIMION PETRICEA
(1843-1930)
-preot-
S-a născut în 27 noiembrie 1843 la Şimişna. A decedat la 6 mai 1930.

http://www.caietesilvane.ro/articole/3479/Protopopul-Simion-Petricea-1843-
1930-personalitate-salajeana-marcanta-din-generatia-Marii-Uniri.html
DECEMBRIE
AUGUSTIN PINTEA (1885-?)

-jurist-
S-a născut la 14 decembrie 1885 la Cozla.

A absolvit Facultatea de Drept din Cluj (1908). În
octombrie 1908 a militat activ în Zalău și Crasna
pentru Unire, participând la constituirea C.N.R. al
comitatului Sălaj. A fost delegat cu drept de vot al
cercului electoral Zalău la Marea Unire de la Alba
Iulia, fiind ales membru al Marelui Sfat Național.
În perioada 1919-1936 a fost jurisconsult al
Primăriei Zalău, apoi al Prefecturii Sălaj (1936-
1940). După eliberarea din 1944, a fost numit
prefect, deținând această funcție până în 10 martie
1945.
A decedat la Cluj.

VASILE PĂTCAȘIU
(1844-1932)
-preot-
S-a născut la 25 decembrie 1844, la Portița. La vârsta de 6 ani începe să

frecventeze școala din satul natal. Continuă cursurile
la Carei și Beiuș. În toamna anului 1867 s-a înscris la
cursurile de teologie de la Gherla. La absolvirea
cursurilor a fost numit secretar la pretura plasei
Tășnad. La 24 septembrie a fost ordinat diacon, iar la
26 septembrie a fost numit preot la Catedrala din
Blaj. În 12 octombrie 1872 a fost numit preot în
comuna Șeredei, iar după 5 luni a ajuns preot în
Hotoan. Aici a organizat școala confesională
românească. A înființat școala de duminică și
sărbători pentru tineretul de la sat, ținându-și
prelegerile în biserică, după vecernie. În cadrul
acestor cursuri, tinerii erau pregătiți pentru viață și învățau cântece bisericești.
Împreună cu tinerii și cu învățătorul din sat a înființat un cor care era cunoscut
în întregul județ. În anul 1875 preotul Vasile Pătcașiu înființează un grânar
bisericesc cu scopul de a ajuta familiile sărace și de a aduce venituri bisericii.
În această perioadă a renovat biserica, înzestrând-o cu bănci noi, iar cărțile
liturgice cu litere chirilice au fost înlocuite cu cărți noi tipărite cu litere latine.
Vasile Pătcașiu a fost membru al Astrei din 1875, membru fondator al
Reuniunii Femeilor Române Sălăjene, membru al Reuniunii Învățătorilor
Români Sălăjeni și membru în Congregațiunea Comitatensă a Sălajului. A
fost membru în comitetul de revizuire a băncii Silvania din Șimleu și a băncii
Vulturul din Tășnad. În anul 1892 se afla printre cei peste 300 de români ai
Partidului Național Român care au dus Memorandumul la Viena. În anul 1918,
la 22 noiembrie, Vasile Pătcașiu a prezidat adunarea pentru constituirea
Consiliului Național Român, secția Tășnad, fiind ales președinte. A participat
la Adunarea de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Pentru ideile sale
patriotice, Vasile Pătcașiu a fost silit să se refugieze la Carei, apoi la Oradea,
timp de 7 săptămâni, până în 8 aprilie 1919. La 25 mai 1919 era deja în fruntea
corului sătesc, primindu-l în gara din Carei pe regele Ferdinand I și regina
Maria. Pentru meritele sale deosebite, părintele Vasile Pătcașiu a ajuns
arhidiacon onorar și membru al ordinului Steaua României cu gradul de
cavaler. Vasile Pătcașiu a lăsat posterității o remarcabilă și minuțioasă
Cronică parohială, în care sunt consemnate toate evenimentele importante
petrecute atât pe plan local cât și național. A murit în 5 aprilie 1932.
Opera: Autobiografie (1915), Cronica de la Hotoan.

În volume:
-Ardeleanu, Ioan, senior: Oameni din Sălaj. Zalău, 1938, p. 67; reeditare:
Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2016, p. 71
-Porumbăcean, Claudiu; Dulgău, Bujor: Oameni din Sătmar. Satu Mare,
Iconografie:
-Ardelean, Ioan, senior: Oameni din Sălaj. Zalău, 1938, p. 67, reeditare:
Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2016, p. 71
-Porumbăcean, Claudiu; Dulgău, Bujor: Oameni din Sătmar. Satu Mare,
Laurențiu Avram s-a născut la Șomcuta Mare în 1872 și a fost preot în
Chieșd, președintele CNR Chieșd. Printre altele, pe data de 18 aprilie 1919 a
organizat primirea festivă a armatei române la Șimleu Silvaniei.
NICOLAE MUNTHIU
(1880-1937)
S-a născut la Rahău, județul Alba. A fost

absolvent al Școlii Comerciale Superioare din
Brașov (1900), apoi a ocupat funcția de secretar al
Băncii Silvania din Șimleu Silvaniei. S-a remarcat
prin bogata sa activitate pe tărâm național și
cultural, a fost casierul Casinei Române (1907-
1914) și al Societății pentru Fond de Teatru Român
din Șimleu până la mobilizare și trimiterea lui pe
front în Galiția. În toamna anului 1918, la
întoarcerea de pe front, a luat parte la constituirea
C.N.R. și a G.N.R. din Șimleu Silvaniei, fiind
delegat la Marea Unire din partea Despărțământului
Șimleu al Astrei. După Unire a fost numit șef de
serviciu în cadrul Consiliului Dirigent, trecând la reorganizarea instituțiilor
bancare, a activității economico-financiare din Ardeal. În anul 1920 a fost
directorul Băncii Agrare din Cluj, apoi director comercial și administrativ la
Întreprinderea I.R.I.S. din Cluj.

VASILE GHIURCO
(1869-1930)
-avocat-
Vasile Ghiurco a fost avocat, membru în consiliul de conducere și

administrație al Băncii Sălăjeana, membru al Astrei despărțământului Jibou.
A contribuit activ la constituirea C.N.R și G.N.R. în toate comunele românești
din plasa Jibou, fiind ales președintele cercual C.N.R. A fost ales
reprezentantul românilor din cercul electoral Dioșod la Marea Unire de la
Alba Iulia. După marele eveniment, va contribui la preluarea și organizarea
justiției, fiind numit prim-președintele Tribunalului Județean Sălaj (1919-
1927).

VASILE FĂLĂUȘ
(1886-1971)
S-a născut în satul Nadișul Român, fiind cel mai activ

militant pentru Unire în rândul sătenilor lui. A fost
delegat la Marea Unire de la Alba Iulia.

-Cornel Grad, Doru E. Goron - 1918/1919.
Contribuții sălăjene la Marea Unire. Zalău, Editura
Limes, 2000, p. 115.
ACIU, ALEXANDRU - Sălaj - Oameni și opere, 2017, p. 12

AVRAM, LAURENȚIU (1872, Șomcuta Mare -) A fost preot în Chieșd.
BARBULOVICI, ALIMPIU (ALIMPIU BARBOLOVICIU) - p. 33
BĂLIBAN, ANTONIU - p. 39
BĂRNUȚIU, SIMION - p. 39
BRAN, EMIL - p. 64
BILȚIU, AUREL (1865, Gherla - 1959, Gherla). A funcționat ca preot în localitatea Rus.
COROIANU, DEMETRIU - p. 92
COROIANU, IULIU
COSMA, VALER (1888, Coruieni, Maramureș - 1970, Ileanda)
CUPCEA, PETRE - p. 108
DELEU, IOAN - p. 119
DELEU, VICTOR - p. 119
DOMȘA, IULIAN ANDREI - p. 121
FĂLĂUȘ, VASILE (1886-1971) - țăran din Nadișul Român
FLONTA, GRAȚIAN (1859, Sîg - 1946, Crasna, înmormântat la Meseșenii de Sus, unde
a fost preot 52 de ani)
GALU, IOAN - p. 140
GHERGARIU, LEONTIN - p. 145
GHIURCO, VASILE (1869-1930) - reprezentantul românilor din cercul electoral Dioșod
(Jibou) la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918
GRAUR, DANIIL (1874, Căpîlna - 1950)
HETCO, AUREL (1884, Bozînța Mare, Maramureș - 1967, Cluj). A fost avocat în Jibou.
IOVIAN, ANDREI (1868, Sînmihaiu Deșert - 1920, Gîrbou). A fost protopop de Gîrbou.
MAIOR, LAZĂR (1871, Crasna - 1948, Pericei)
MANIU, CASSIU (1867, Șimleu Silvaniei - )
MANIU, CLARA (1842, Bobota - 1929, Bădăcin)
MANIU, CORNELIA (1876, Șimleu Silvaniei - 1956, Șimleu Silvaniei)
MANIU, IOAN (1833, Bădăcin - 1895, Bădăcin)
MANIU, IULIU - p. 217
MĂRCUȘ, FLORIAN (1819, Mal - 1900, Șimleu Silvaniei)
MESEȘIAN, CORIOLAN (1873, Acîș - 1932, Șimleu Silvaniei)
MUNTHIU, NICOLAE (1880, Rahău, Alba - 1937) - participă la Marea Unire în calitate
de delegat al Despărțământului Șimleu al Astrei
OSSIAN, IOAN - p. 266
OȚIEL, CORNEL (1887, Teiuș-1975, Turda). A fost preot și apoi protopop în Buciumi.
PĂTCAȘIU, VASILE - p. 279
PETRICEA, SIMION - preot în Șimișna
PETRIȘOR, PETRU (1858, Sașa-). A fost protopopul Ciocmaniului.
PETRUCA, GEORGE (1894, Crasna-1978, Cluj)
PINTEA, AUGUSTIN (1885, Cozla, județul Sălaj - a decedat la Cluj)
POP, VASILE (1854, Huzmezău (azi Cîmpia, comuna Bocșa) - 1923)
POP, VASILE L. (1860, Lupoaia (azi comuna Creaca) - 1930, Buciumi)
POP DE BĂSEȘTI, GEORGE - p. 306
POP DE OARȚA, GHEORGHE (1865, comuna Bicaz (sub Codru) - 1933, Zalău)
POP MOLDOVAN, DIONISIE (1878, Creaca –
POPP, AUREL (Papp Aurél, Pop Aurel) - p. 311
ȘTERCA ȘULUȚIU, ALEXANDRU - p. 369
TALOȘ, IOAN (1874, Giurtelecul Șimleului -1946). Preot în Giurtelec.
TRUFAȘIU, TRAIAN (1882, Giorocuta - 1931, Zalău)
VAIDA, ALEXANDRU (1894, Nadișul Român - 1943, pe Frontul de Răsărit)
BIBLIOGRAFIE
- Ardeleanu, Ioan, senior: Oameni din Sălaj. Momente din luptele naţionale ale
românilor sălăjeni. Zalău, 1938; reeditare: Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2016
- Baciu, Nicolae: Yalta şi crucificarea României. Roma, Fundaţia Europeană
Drăgan, 1990
- Biblioteca Judeţeană I.S. Bădescu Sălaj: Oameni de seamă ai Sălajului. Vol. I - II
(coord. Florica Pop). Zalău, 2004 - 2006
- Biblioteca Județeană I.S. Bădescu Sălaj: Sălaj - Ghidul localităților (coord.
Florica Pop), Zalău, 2013; Ediția a II-a, revizuită și adăugită. Zalău, 2017
- Biblioteca Județeană I.S. Bădescu Sălaj: Sălaj - Oameni și Opere : dicționar
biobibliografic (coord. Florica Pop), Cluj-Napoca, Ed. Dacia XXI, 2011; Ediția a II-
a, adăugită și revizuită, Zalău, 2017
- - Borz, Cristian: Monografia satului Bădăcin și a familiei Maniu. Zalău, Ed.
Caiete Silvane, 2012; ediția a II-a, revizuită și adăugită: Zalău, Ed. Caiete Silvane,
2016
- Ciocian, Ioan; Abrudan, Ioan: Ţara Silvaniei. Locuri şi oameni. Zalău, Casa
Corpului Didactic, 2002
- Georgescu, Ioan: George Pop de Băseşti. Oradea, Ed. Asociaţiei Culturale Astra,
1935
- Georgescu, Ioan: George Pop de Băsești. 60 de ani de la luptele naționale ale
românilor transilvăneni. Ediția a II-a. Cluj-Napoca, Editura Societății Culturale
Pro Maramureș Dragoș Vodă Maramureș, 2013
- Giurescu, C. Constantin; Giurescu, Dinu C.: Istoria românilor din cele mai vechi
timpuri până astăzi. Bucureşti, Editura Albatros, 1975
- Goron, Doru E.; Ciocian, Ioan; Dărăban, Valentin: Victor Deleu 1876-1939.
Zalău, 1999.
- Grad, Cornel; Goron, Doru E.: 1918/1919. Contribuţii sălăjene la Marea Unire.
Zalău, Ed. Limes, 2000
- Iancu, Gheorghe: Contribuţia Consiliului Dirigent la consolidarea statului
unitar român (1918-1920). Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1985.
- * * * Lupta românilor din Ţara Silvaniei pentru drepturile politice şi
făurirea statului naţional unitar român (1905-1918). Cluj-Napoca, Ed. Dacia,
1985
- Matichescu, Olimpiu: Istoria nu face paşi înapoi. Cluj-Napoca, Editura Dacia,
1985
- Pascu, Ştefan: Făurirea statului naţional unitar, vol. 1. Bucureşti, Editura
Academiei, 1983
- Pop, Dănuţ: Cultură şi societate în judeţul Sălaj (1918-1940). Zalău, Ed. Caiete
Silvane, 2000
- Pop, Dănuț; Goron, Doru E.: Prefecții județului Sălaj. Zalău, Ed. Caiete
Silvane, 2007
- Pop, Marin: Viața politică în nord-vestul României. Partidul Național Român
și Național Țărănesc din Sălaj vol. I (1869-1948). Cluj-Napoca, Ed. Argonaut și
Zalău, Ed. Porolissum, 2007
- Popa, Mircea: Momente culturale silvane. Cluj-Napoca, Ed. Școala Ardeleană și
Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2013.
- Porumbăcean, Claudiu; Dulgău, Bujor: Oameni din Sătmar. Satu Mare, Editura
Solstiţiu, 2000
- Stoica, Dionisie; Lazăr, Ioan P. Schiţa monografică a Sălagiului. Şimleu
Silvaniei, Institutul Tipografic şi de Editură Victoria, 1908; reeditare: Schița
monografică a Sălajului, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2016
- Vetişanu-Mocanu, Vasile: Cartea Şimleului. Bucureşti, Editura Litera, 1985
link-uri utile:
http://www.romania-actualitati.ro/portretele_marii_uniri-22388
http://crestemidei.ro/MareaUnire1918povestitpeleau?locale=ro&gclid=Cj0KCQjwvuDPB
RDnARIsAGhuAmZY2Os-
m3KsP3DoAdj8xt_BEym0_XP5RhltV3GiTjDKttVhPbX5OUYaAl1XEALw_wcB
http://icr.ro/new-york/mari-personalitati-ale-marii-uniri-portrete-si-documente-istorice/en
http://www.mediafax.ro/cultura-media/expozitia-mari-personalitati-ale-marii-uniri-la-
new-york-14902471
http://www.optimalmedia.ro/stire-dosare-istorice/1-decembrie-1918--integritate-
teritoriala-si-demnitate-nationala/3505
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Portal:Marea_Unire

Pqfih Personalitati-Centenar PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pqfih Personalitati-Centenar PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GENERAȚIA MARII UNIRI. PERSONALITĂȚI SĂLĂJENE.

IULIU MANIU (1873-1953)

S-a născut la 8 ianuarie 1873, la Șimleu

Referinţe critice (selectiv):

IULIU MANIU - FĂURITOR al MARII UNIRI din 1918

Anul 1918 a marcat sfârșitul Primului Război Mondial și victoria

Perseverența cu care Iuliu Maniu a urmărit și criticat greșelile puterii,

Un popor care nu-și respectă morții și nu cultivă memoria lor, este un

Nici moartea nu va îndrăzni să se apropie de el, decât înarmată cu toate

Iuliu Maniu a luptat o viață întreagă pentru democrația nedenaturată și

Cu siguranță, vremea e aproape ca Iuliu Maniu, destin eroic și tragic într-

Lider de marcă, de neconfundat, al vieții politice românești, Iuliu Maniu

Ca și în viață, Iuliu Maniu a fost și în închisoare același model de

Momentul 1918 a însemnat un punct culminant al carierei mereu

Iuliu Maniu a jertfit totul pe altarul legalității și pe altarul convingerilor

Imnul lui Iuliu Maniu

Îl simt cum mai vine

Ref: Să cântăm despre Iuliu

Dragii mei prin menire

Dincolo de orice controverse, care sunt pe măsura staturii omului politic,

Dl Maniu evolua în mijlocul atâtor stânci de ceremonial cu o

Jur pe Dumnezeu, pe conștiință și pe onoare, că îmi voi jertfi viața pentru

Nicio jertfă nu e prea mare când este pentru neam și adevăr.

Minte limpede, îndrumat de o serioasă cultură generală și om de drept

Unde găsim întreaga forță proprie care ne poate menține în viitor și ne

S-a născut la 10 ianuarie 1842 la Bobota.

Ca mărturie a hărniciei şi destoiniciei Clarei Maniu şi a celorlalte femei

S-a născut în 13 ianuarie 1897 la Nădlac, județul

Opera: O schiță monografică a orașului Zalău (1926), Arta populară

Referinţe critice (selectiv):

S-a născut la 19 ianuarie 1876 în localitatea

S-a născut în Huzmezău (azi Cîmpia, comuna Bocșa), la data de 19

S-a născut pe data de 25 ianuarie 1874 la Căpîlna, învățător la Giurtelecu

DIONISIE POP MOLDOVAN

Preot în Brusturi, născut pe data de 10 februarie 1878 la Creaca.

S-a născut la 11 februarie 1864, la Tohat (azi județul

Opera: a publicat în broșură Instrucțiuni privitoare la aplicarea legii

Referinţe critice (selectiv):

ALEXANDRU ȘTERCA ȘULUȚIU

S-a născut în 15 februarie 1794 la Abrud. A urmat cursurile școlii primare de

Referinţe critice (selectiv):

S-a născut la Bozînța Mare, jud. Maramureș în

Referinţe critice (selectiv):

S-a născut pe data de 2 martie 1860 în localitatea Lupoaia (azi comuna

S-a născut pe data de 17 martie 1882, în

Referinţe critice (selectiv):

S-a născut la 20 martie 1887 la Miluan, Sălaj.

Referinţe critice (selectiv):

Ioan Ossian s-a născut pe data de 27 martie 1885 în localitatea

Referinţe critice (selectiv):

S-a născut în 16 aprilie 1887. A fost învățător în satul

Referinţe critice (selectiv):

Născută pe data de 22 aprilie 1876, la Șimleu

GHEORGHE POP DE OARȚA

Gheorghe Pop s-a născut în comuna Bicaz (sub

Referinţe critice (selectiv):

S-a născut la 4 mai 1894 la Crasna. În perioada 1916-1918 a fost student

Referințe critice (selectiv):

S-a născut la 20 mai 1884, la Teiuș. A fost preot și apoi protopop în

S-a născut în 21 mai 1875 la Călinești, județul

Referinţe critice (selectiv):

S-a născut la 25 mai 1876 la Pericei.

Referinţe critice (selectiv):