Formula AS / Anul 2006 / Numarul 717

http://www.formula-as.ro/2006/717/societate-37/calugarul-de-la-rohia-6995
Calugarul de la ohia

!icolae "tei#hardt$ e%ocat de u#ul di# uce#icii sai - preotul si poetul &oa# 'i#tea.
estituiri
Pentru majoritatea cititorilor revistei "Formula As", Nicolae Steinhardt este un
nume asternut pe o carte: "Jurnalul Fericirii". O carte frumoasa, luminoasa si
inteleapta, care i-a adus autorului ei faima si adoratie culturala. ar dincolo de !loria
intelectualului scriitor, se ascunde o pricina cu mult mai profunda de pretuire:
crestinarea, trecerea lui Nicolae Steinhardt la ortodo"ie, urmata de actul calu!aririi,
prin care marele intelectual de ori!ine evreiasca a devenit smeritul monah Nicolae de
la #anastirea $ohia. %n juramant si un le!amant personal cu &ristos, dar totodata o
optiune care onorea'a si o(li!a (iserica si reli!ia carora si-a incredintat constiinta si
sufletul. #arele intelectual si umilul calu!ar nu tre(uie sa fie in!hitit de uitare.
Nera(datorul timp poate sa fie oprit. )n ce-l priveste pe ucenic, )oan Pintea este un
preot cu vocatie de poet sau, poate, un poet insetat de credinta. S-a nascut la $uncu, in
Ardeal, pe varful unui deal din judetul *istrita Nasaud, mult mai aproape de in!eri
decat de lumea de'lantuita. &opil de tarani +parintii lui sunt modele pamantesti pentru
sfinti,, ar fi fost hara'it, si el, taraniei, daca *unul umne'eu nu i-ar fi pus in straita
cu care um(la dupa vaci, prea mult har, ca sa se multumeasca cu iar(a dealului. Asa
ca a plecat in lumea cea mare sa-nvete, s-a facut poet mai intai, apoi preot, sau poate
amandoua de-odata, pana in 'iua cand l-a intalnit pe parintele Nicolae de la $ohia si a
devenit ucenic. Fiu sufletesc si spiritual, iar dupa moartea sa, martor. )oan Pintea a
fost confidentul lui Steinhardt, prietenul sau de incredere. Steinhardt i-a schim(at
viata, a avut incredere in el. )oan Pintea facea drumul la $ohia si acolo scria, de mana,
ceea ce maestrul sau in ale vietii, ale literaturii si ale teolo!iei ii dicta. rumul acesta
a durat ani si ani. Pana cand, intr-o (una 'i, pe -. martie /.0., a primit o scrisoare.
%ltima scrisoare scrisa de N. Steinhardt. 1ra 'iua in care acesta murea.
2oate manuscrisele sale, dactilo!ramele, caietele sale cu insemnari, cartea de
predici la care lucra, au ramas in mainile ucenicului si prietenului sau, poetul )oan
Pintea, care avea in cele din urma sa-si urme'e... tripla sa vocatie de poet, de preot si
de pastrator al memoriei si al manuscriselor parintelui Nicolae. Putini stiu, pro(a(il,
atat de multe lucruri despre Nicolae Steinhardt, ca )oan Pintea.
3echea (iserica de la $ohia
ohia$ lumea di# afara lumii
"rumul catre Nicolae Steinhart a fost mai intai drumul catre #anastirea
$ohia, pe care am cunoscut-o inainte de a-l cunoaste pe Parintele. %n drum serpuit
care urca printr-o padure, pe-un deal. #er!eam acolo in copilarie, cu mama. 1ra un
decor care mi se parea de (asm, ireal. O padure mereu transformata de anotimpuri,
adanca, (atrana, plina de soapte si de mister. e fapt, si acum, de cate ori mer! acolo,
am perceptia aceea, a copilului, e"traordinara. #er!eam cu mama de mana si ma
uitam in sus. &erul, copacii... $ohia era in alta lume. )u(eam drumul pana acolo, dar
si (isericuta cea veche de la capatul lui, calu!arii. &lopotele care se au'eau pana la
mar!inea lumii. Nu stiam pe atunci ca voi deveni poet, dar stiam ca voi deveni preot
si ca drumul meu este le!at intr-un fel de manastirea aceea ireala. Anii au trecut, am
crescut, dar ma!ia acelui spatiu de la $ohia m-a insotit pretutindeni. $eveneam
uneori, atunci cand simteam nevoia sa ma incarc. Apoi, intr-o (una 'i, pe cand eram
elev de liceu, la *eclean, pur si simplu, intr-un moment de revelatie, sau poate de
premonitie, am fu!it la $ohia, hotarat sa las totul in urma, sa raman pentru totdeauna
acolo, sa-mi caut drumul. Acolo era staret parintele Serafim, un mare duhovnic, de
care aveam sa ma le! sufleteste pentru totdeauna. Si mai erau ceilalti frati, unii de o
e"traordinara calitate sufleteasca, si mai ales, era (i(lioteca aceea care avea ulterior sa
devina faimoasa si care ma atra!ea ca un ma!net. &red ca aceasta (i(lioteca era cea
mai importanta din 2ransilvania la ora aceea. $ohia era o lume in afara lumii, o
enclava spirituala care avea in centrul ei o (i(lioteca. &ine ar fi putut re'ista tentatiei4
5a timpul acela, pu(licasem deja poe'ie, scriam, luasem cateva premii, incat deci'ia
mea de a fu!i la $ohia a fost o surpri'a pentru multi dintre cei care ma cunosteau. Am
stat acolo doar cateva luni. )ntr-o (una 'i, a venit dupa mine militia, dar si inspectorul
de romana, un om e"traordinar, care avea sa ma ajute mult dupa aceea. #-au convins
sa ma intorc in lume si am facut-o cu inima indoita, pentru ca ma desparteam !reu de
locul acela, de parintele Serafim, de (i(lioteca, de tot. )n realitate, o parte din mine a
ramas acolo, si am stiut intotdeauna ca o sa ma intorc cumva, intr-o 'i."
( i#tal#ire astrala
"1ra in anii 607, si la *eclean e"ista un cenaclu literar foarte (un, numit
"Saeculum", al tinerilor scriitori din Ardeal. 3eneau scriitori de la *rasov, de la &luj,
chiar si de la *ucuresti, era o efervescenta intelectuala si poetica e"traordinara, pe
care o savuram din plin. 1i (ine, printre toti aceia care veneau acolo, erau si doi fosti
puscariasi: 2eohar #ihadas, un poet e"traordinar, si Nicolae Steinhardt, care era deja
in manastire, calu!ar. Asa l-am cunoscut eu pe parintele Nicolae. A fost o le!atura
care s-a creat intre noi la prima vedere, ca si cum ne-am fi asteptat, ca si cum ne-am fi
cautat. Am simtit ca avea sa-mi schim(e cumva destinul. $ohia ne le!a deja intr-un
fel, era o punte intre noi, pentru ca el fusese calu!arit de parintele Serafim si pentru ca
acesta ii vor(ise deja despre mine, copilul-poet )oan, care fu!ise din liceu ca sa vina la
manastire. Acum Steinhardt era im(racat in straie calu!aresti, arata ca un calu!ar,
doar ca nu vor(ea ca un calu!ar. Si, mai ales, nu privea ca un calu!ar. Avea o
stralucire in ochi, o cautare, o viata, o curio'itate si o participare cum n-am mai
intalnit niciodata. %n ma!netism e"traordinar. )nterventiile sale la cenaclu erau
transante, fine, dar si spectaculoase. Nu te-ai fi asteptat de la un calu!ar la interventii
de o asemenea forta. &e sa mai spun4 Ne-am imprietenit din prima 'i si am ramas
prieteni pentru totdeauna. 1l scria mult. 1seuri, cronici literare, recen'ii. 1u stiam ce
scria, dar cu toate astea, cand l-am cunoscut mi-a facut o impresie e"traordinara. Avea
asa, o neliniste, un murmur interior, o efervescenta fantastica a vor(irii si a privirii, il
interesa totul, de la ultimele descoperiri din fi'ica cuantica, din matematica, (iolo!ie,
nu mai vor(esc despre literatura si teolo!ie. 1ra un spirit erudit, neastamparat, iute,
foarte viu, foarte curios, foarte dinamic. Spuneam in !luma: "Parinte, daca la $ohia s-
ar or!ani'a un concurs de aler!ari, atunci dvs. cu si!uranta ca ati fi aler!ator de
maraton", si el radea. e fapt, pentru mine, intalnirea cu Nicolae Steinhardt a fost una
astrala, care mi-a schim(at vi'iunea asupra lumii pentru totdeauna. 1l simtise cautarea
mea, nelinistea mea, cu instinctul... cautatorului. 1l insusi era un cautator nelinistit.
Pana la intalnirea cu el, eu ucenicisem pe ici, pe colo, dar eram haotic, rataceam intre
poe'ie si credinta, cu de'involtura celor -- de ani pe care-i aveam. 1l mi-a deslusit
cumva drumul. Avea aceasta vocatie, a maestrului, dar eu simteam intre noi le!atura,
in primul rand sufleteasca. Si pe viata8 #-a ve!heat intotdeauna, s-a interesat
intotdeauna de ceea ce faceam si ceea ce eram, a fost lan!a mine mereu, apoi lan!a
mine si familia mea, pe care indra'nesc sa cred ca a iu(it-o, caci a facut fata de noi
niste !esturi e"traordinare."
&alu!arul Nicolae de la $ohia
(mul care %or)ea cu *um#e+eu
"Parintele Nicolae avea o forta a credintei pe care o simteam aproape fi'ic
atunci cand eram lan!a el. 1ra un sentiment coplesitor. &onvertirea lui Nicolae
Steinhardt la ortodo"ie a fost un !est de o super(a sinceritate, un !est i'vorat dintr-o
credinta a(soluta, si aici isi avea i'vorul forta sa. Povestea mereu despre sunetul
clopotelor de la (iserica din cartierul copilariei sale din *ucuresti, Pantelimon, si
despre fascinatia lui pentru sunetul lor. A fost primul pas catre ortodo"ie. "Sunt
indra!ostit de ortodo"ie si de poporul roman", asa spunea si o spunea intr-un fel in
care nu puteai sa nu-l cre'i. #ostenise aceasta dra!oste fata de $omania si de la taica-
sau, Oscar Steinhardt, care era un mare industrias evreu, dar foarte (un roman.
5uptase la #arasesti, fusese decorat cu 3irtutea #ilitara, intele!ea si iu(ea $omania
si transmisese aceasta dra!oste pentru tara, si familiei sale. Parintele Nicolae
Steinhardt, la randul sau, iu(ea $omania si o intele!ea intr-un fel in care poate nu o
fac multi romani, avea o aplecare super(a asupra valorilor romanesti, de o profun'ime
si o intele!ere care isi aveau radacinile tocmai in ori!inea sa. A scris niste te"te
fundamentale despre #esterul #anole, despre #iorita, iar scrierile sale contin duhul
acela, inefa(il, romanesc cu atat mai impresionant cu cat el era evreu. &onvertirea lui
a fost una completa, totala, de o sinceritate de cristal, devotata, fara sa pastre'e nici o
re'erva, nici un loc ascuns. e aceea, atunci cand vor(ea despre )isus, despre
umne'eu in !eneral, sau atunci cand se ru!a, avea o forta fantastica, pe care o
simteai, aproape materiala. 5-am au'it uneori ru!andu-se - caci respecta cu mare
strictete randuiala manastirii - si era ceva coplesitor. e multe ori l-am insotit la
mie'onoptica si ru!aciunile lui erau '!uduitoare, pur si simplu vor(ea cu umne'eu.
Statea in!enuncheat in altar si stri!a, era ca un personaj din 3echiul 2estament, scotea
ru!aciunea din adancurile fiintei sale intr-un mod care te rascolea. umne'eu era o
persoana pe care el o vedea, cu care vor(ea. Avea un fel de disperare in felul de a se
ru!a, cum nu am mai va'ut niciodata la nimeni. 2oti cei care l-au au'it ru!andu-se, fie
ei monahi, prieteni sau oameni simpli veniti la manastire, au fost socati de puterea cu
care el se ru!a. )mpresionati si uimiti, fratii mai tineri din manastire spuneau: "aca
nici pe parintele Nicolae nu-l aude umne'eu, atunci pe cine sa auda4"."
)n puscarie...
,ote+ul
"#omentul hotarator s-a petrecut in cei patru ani de puscarie politica pe care i-
a facut. Fusese condamnat odata cu restul "!rupului Noica", pentru ca refu'ase sa
depuna marturie impotriva lor. )n afara de Noica, erau in puscarie cu el inu Pillat,
Alecu Paleolo!u, Al. O. 2eodoreanu, 2heodor 1nescu, 3ladimir Streinu, #arietta
Sadova... &u verticalitatea lui, el n-ar fi putut niciodata sa faca ceea ce-i cereau
or!anele de partid si de stat. A preferat sa se duca la puscarie, decat sa comita pacatul
moral al tradarii. )si jurase sa infrunte toate acestea cel putin cu demnitate, daca nu cu
curaj. A trecut prin penitenciarele din Aiud, din 9herla... estinul a facut ca in
puscarie, la Jilava, sa-l cunoasca pe parintele #ina o('eu, un duhovnic de elita,
condamnat si el de comunisti, pentru ca avusese curajul sa li se opuna. Alaturi de
parintele #ina o('eu, avea sa treaca prin 2aina *ote'ului. S-a petrecut in /: martie
/.;7. Nicolae Steinhardt a fost (ote'at acolo, in puscarie, intr-o celula a!lomerata, cu
paturi suprapuse. A fost pentru el intalnirea cu umne'eu, punctul culminant al vietii
lui, varful mistic al e"istentei sale, iar calu!aria, -7 de ani mai tar'iu, a fost
desavarsirea acestui (ote'. upa asta, credinta l-a tinut in picioare, n-a a(dicat
niciodata de la ceea ce credea. Puscaria n-a reusit sa-i modifice reperele si idealurile.
3edea monahul in'estrat cu calitati aproape ostasesti, curajos si drept. e altfel, cand
a devenit el insusi monah, avea sa fie un monah deose(it, care iesea din tiparele
traditionale, care uneori chiar soca prin ceea ce facea si ceea ce spunea. Avea asupra
crestinismului o vi'iune foarte vie, foarte proaspata, spunea mereu ca )isus a venit
printre oameni, nu ca sa intemeie'e o noua reli!ie, ci ca sa-i tre'easca, sa-i scoata din
prejudecati, din certitudinile facile, ca sa-i '!altaie, ca sa le aduca aminte cine sunt.
Nu-i placea fanatismul fundamentalist, ha(otnicia stramta, !olita de sens si de inima,
nu-i placeau lim(ajul standardi'at, conta(il, platitudinea ecle'iastica, stereotipia, iar
predicile sale de la $ohia erau total nonconformiste, ori!inale, stralucitoare prin
a(ordari si prin felul in care ieseau din tipare. Stralucirea lui venea din interior."
&# pustia i#%er+ita a ohiei
"Parintele Nicolae a vrut sa fie un simplu monah, a vrut pur si simplu sa plece
din lume la &ristos. Nu l-a interesat nimic altceva decat mantuirea, salvarea, s-a dus
li(er, neconstrans, "in pustia inver'ita a $ohiei", cum spunea el. A cautat mult pana sa
alea!a $ohia, tocmai pentru ca era un loc indepartat si linistit. e fapt, Noica a fost
cel care i-a spus despre $ohia, stiind ce cauta el. 3a'use multe manastiri, dar toate i
se parusera prea e"puse, prea vi'itate, el voia ceva in afara lumii. Pentru el, contopirea
cu &ristos era ceva foarte concret, foarte direct. Felul in care s-a petrecut totul era
pentru el o dovada ca acesta e drumul. &hiar si felul in care s-a petrecut calu!arirea
lui a fost un semn. 2recusera < ani de cand calcase pentru prima data la $ohia, si -7
de cand fusese (ote'at de parintele #ina o('eu. 1l tot venea pe la $ohia, iar pleca si
iar venea. )i spusese de mai multe ori parintelui Serafim ca ar vrea sa se calu!areasca,
dar... lumea era prudenta cu asa ceva. Stiu chiar de la parintele Serafim ca e"istau
niste reticente. )ntr-o (una 'i, parintele Serafim, care stia despre dorinta lui Steinhardt
de a se calu!ari, se im(olnaveste foarte !rav, este dia!nosticat cu cancer si internat in
spital la *aia #are. Parea ca nu mai are mult de trait, medicii nu-i mai dadeau nici o
sansa. 1i (ine, parintele Serafim ii promisese lui N. Steinhardt ca il va calu!ari si nu a
vrut sa moara, inainte de a-si tine promisiunea. Asa (olnav cum era, a plecat din spital
la $ohia, special pentru acest lucru. 5-a calu!arit. Apoi s-a intors in spital ca sa
moara, numai ca dupa aceasta intamplare, printr-o minune, (oala lui a disparut, si
pana asta'i, parintele Serafim este in viata, si unul dintre cei mai mari duhovnici ai
acestei tari. rumul lui Steinhardt pare jalonat, insemnat de la inceput pana la sfarsit.
&opilaria cu clopotele, fascinatia intelectuala pentru ortodo"ie, presimtirea drumului,
puscaria si (ote'ul, $ohia si calu!aria, parca totul a urmat o anume ordine, parca totul
a fost pre!atit anume de umne'eu, pentru ca el sa ajun!a acolo unde tre(uia."
,i)lioteca
"&hiar daca s-a calu!arit, el niciodata nu a a(dicat de la ceea ce era el ca
intelectual si niciodata nu a a(andonat literatura sau mai (ine 'is scrisul si cititul. Nu
vedea nici o contradictie intre literatura si credinta. &and a venit la $ohia si-a adus
acolo toate cartile, (a mai mult decat atat, a atras carti din multe alte surse, de la
prieteni. Noica, de pilda, a donat foarte multe carti (i(liotecii manastirii, si datorita
celui care devenise "parintele Nicolae", au ajuns la $ohia cartile lui 1liade, ale lui
&ioran, ale lui 1u!en )onescu, ale Sandei Stolojan. 1"ista la manastire un "colt
secret", despre care nu stiau prea multi, si de unde si eu i-am citit pe scriitorii e"ilului
si alte carti puse la 'id de re!imul comunist. Pe urma, parintele cumpara el insusi
carte in numele manastirii, in asa fel incat (i(lioteca aceea era un adevarat paradis si
un fel de inima a manastirii, in care se afla si el, parintele Nicolae. 3eneau sa-l vada si
sa vor(easca cu el prieteni, intelectuali din *ucuresti, din &luj, de pretutindeni, si el
era mereu fericit sa-i revada, desi s-a intamplat ca printre ei sa se afle si cate un
turnator la securitate. Asa se face ca pana la urma, manuscrisul prim al "Jurnalului
fericirii" i-a fost confiscat. &ineva l-a turnat. 1i, (i(lioteca $ohiei era deja faimoasa si
el era fericit in mijlocul cartilor si al manastirii. 5an!a (i(lioteca era chilia lui in care
am fost de atatea ori, in care am petrecut atatea nopti, vor(ind, scriind, citind
impreuna cu el, in care de fapt s-a petrecut totul. O chilie simpla, in care avea numai
cateva carti, coltul de ru!aciune si aparatul de radio. $adioul era foarte important,
pentru ca asculta mu'ica clasica, era un impatimit al mu'icii clasice, si apoi mai era
1uropa 5i(era, pe care o asculta fara sa faca din asta un secret, fara teama, dar si fara
ostentatie. Nu era o fronda, era o necesitate pentru un om ca el. Avea acolo reviste
literare, alaturi de cartile de ru!aciune, era la curent cu a(solut tot ce se petrecea in
tara si in lume, dar era in acelasi timp foarte ravnitor. 1ra foarte apropiat de parintele
Serafim, staretul manastirii, cel care il calu!arise, dar fara indoiala, Steinhardt starnea
o oarecare nedumerire printre ceilalti calu!ari, care stiau ca este un fost puscarias
politic, stiau ca este un evreu convertit, stiau ca vine dintr-un mediu foarte deose(it de
al lor. 1l era insa (un si prietenos cu toti, unii il iu(eau, mai ales cei tineri, care
invatau pe lan!a el lim(i straine, literatura sau filosofie. Altii poate ca il priveau ca pe
un ca', ca pe o ciudatenie. Am avut uneori sentimentul ca felul acesta al lui de a fi,
nonconformist, ori!inal, curajos, ii incurca putin pe unii, dar asta nu-i impiedica sa-l
admire. 1ra foarte neconventional pentru un calu!ar. e e"emplu, fratii lui de la
manastire, si mai ales vecinul lui de chilie, calu!arul Paisie, nu se puteau o(isnui cu
faptul ca el tre(uia sa faca dus de nu stiu cate ori pe 'i. *oilerul se tot strica si ei
considerau ca o(iceiurile de domn de la *ucuresti ale parintelui Nicolae nu se prea
potriveau cu manastirea. Odata, cand ne pre!ateam sa urcam in 5i!het, o poiana
apropiata, pentru un "taifas", cum 'icea el, vine din nou fratele Paisie, de fata cu mai
multi, si ii reprosea'a dusul. ar parintele Nicolae, calm, ii pune (astonul in piept si
foarte serios il intrea(a: "Paisie, ai citit Scriptura4". Paisie tacea nedumerit. "Acolo
scrie asa", continua el netul(urat, tot cu (astonul in pieptul calu!arului, "nu toti
sunteti curati8". O clipa de tacere, apoi toti cei de fata au i'(ucnit in hohote de ras. &at
despre o(iceiurile lui neo(isnuite pentru o manastire, imi spunea asa: "N-am venit la
$ohia sa ma sal(aticesc, ci ca sa im(lan'esc sal(aticia acestei lumi". ar credinciosii
care veneau la manastire pur si simplu il iu(eau pentru ceea ce era el. Simteau ca e
altfel. ) se spunea "parintele Nicolae", desi el nu era preot, era un simplu monah, si e
cu atat mai su!estiv faptul ca oamenii simteau nevoia sa-i spuna asa: "parinte". Ar fi
tre(uit sa vedeti cum s-a strans tara Ardealului si-a #aramuresului la inmormantarea
lui, cum au venit taranii de pe vai si de pe dealuri ca sa-l vada pentru ultima data, cum
s-au amestecat cu intelectualii veniti de aiurea. Parintele Nicolae era al lor, era cel
care ii asculta, ii povatuia intr-un fel al lui, cum nu mai facea nimeni, desi, repet, el nu
era consacrat duhovnic. 1u insumi am va'ut asta de nenumarate ori, cum veneau si
voiau sa vor(easca numai cu el, desi el avea doar ascultare de (i(liotecar si de
clopotar. oamne, cat ii placea sa tra!a clopotele8 1ra foarte special, felul in care
mer!ea, felul in care vor(ea, !esticula, 'am(ea, totul era deose(it. 1ra luminos. )i
placea sa se plim(e in natura. e cate ori n-am mers impreuna in Poiana 5i!hetului,
sus, pe cararea de deasupra $ohiei, printre ier(uri si printre copaci, vor(ind cate-n
luna si-n stele. Ni se ase'au !andurile acolo, iar deasupra, printre cren!i, se vedeau
cerul si norii. 3ocea lui imi suna si acum in urechi, era smerit si puternic in acelasi
timp, privirea lui era in permanenta miscare, tradand e"traordinara lui efervescenta
interioara. 9esticula amplu. 1l nu doar spunea, ci el era ceea ce spunea. )n cartea pe
care am scris-o impreuna, "Primejdia marturisirii", este un eseu politic care se cheama
"A!onia 1uropei" si pe care el l-a... vor(it. N-o sa uit niciodata cum a facut-o, atat de
inflacarat, incat parea ca nu mai incape in chilie, ca da pe-afara8 5a fel era atunci cand
vor(ea despre li(ertate si, mai ales, despre )isus. Ardea8 ")isus ne vrea li(eri, )oane,
li(eri." Si el era un om li(er."
-otograme
"3or(ea despre )isus ca despre un prieten, il simtea ca pe un prieten, iar prietenia ca
pe o mare virtute crestina. )isus pentru el era uman, apropiat, viu, la )isus ai acces
direct, nemijlocit. )l vedea pe )isus pretutindeni, mai ales in locurile de chin: intr-o
casa plina de copii, unde nu este destula mancare, intr-o puscarie in care nu este
li(ertate, oriunde este !reu, 'icea: "priveste cu atentie, )isus este acolo". )isus era
pentru el o persoana concreta, nu o a(stractie sau un principiu. 9asea ca ortodo"ia
tre(uie pur si simplu pusa in practica, traita, e"perimentata, nu doar vor(ita si !andita.
1l asta facea. O traia."
"%n lucru fundamental despre el4 Atunci cand cineva ii facea un (ine, chiar daca
acest (ine era unul marunt, stia multumi intr-un fel e"traordinar. )n cuvinte putine, dar
atat de insistente, puternice si de sincere, incat te faceau sa plan!i. )ti intorcea inmiit
(unatatea. %neori, atunci cand ii citeam scrisorile, eu plan!eam. 3iata lui a fost ca o
cometa. A ars. Si asta, in multe feluri, numai ca asta'i, memoria lui este oarecum
incompleta, din punctul de vedere al criticii literare, dar mai ales a ceea ce a fost el
pentru ortodo"ia romaneasca. *iserica nu l-a valorificat niciodata pe parintele Nicolae
Steinhardt asa cum ar fi meritat. Povestea fa(uloasa a acestei convertiri, (io!rafia sa,
statura sa culturala, predicile sale e"traordinare, care sunt unice in peisajul ortodo",
toate acestea au fost un dar de la umne'eu pentru *iserica Ortodo"a $omana, un dar
care a fost aproape i!norat, din motive pe care nu vreau sa le comente', si care poate
nici nu mai contea'a acum. e la Antim )vireanul, ortodo"ia romana nu a avut o
lucrare mai valoroasa decat cartea lui de predici, si nu am au'it pana acum sa se
studie'e aceasta carte in facultatile de teolo!ie. 1 pacat, pentru ca *iserica ar fi putut
casti!a enorm de pe urma acestui mare intelectual crestin care s-a convertit la
ortodo"ie."
.pilog
"#er!eam la $ohia des, era un drum care facea parte din mine. imineata lucram cu
el la carte sau la altceva, dupa-amia'a ne plim(am pe sus, vor(ind despre tot.
#anuscrisele cu corecturile lui le pastre' si imi amintesc fiecare 'i in care-au fost
facute. Acum mer! la $ohia intr-un fel pe care aproape nu-l stiu rosti. #er! mai mult
la $ohia amintirilor mele, la $ohia copilariei mele, la $ohia vor(irilor cu parintele
dra! al inimii mele, Nicolae, pe care aproape ca-l pot vedea pe carari. &hilia nu mai
seamana cu ceea ce a fost, (isericuta cea veche a manastirii nu mai e"ista. Acolo se
ridica acum o catedrala8, totul s-a schim(at. Nimic nu mai seamana cu $ohia "mea",
in afara de un sin!ur lucru: aerul, cerul, "taina", un "ceva" de nespus, ceva inefa(il,
care apartine locului. Pentru ca $ohia nu a fost pusa acolo de oameni, ci de
umne'eu. %neori, nu mai recunosc nimic acolo. Atunci mi se face un dor naprasnic
de Parintele."

/e0t: 1oria /urca#u