EMINESCU ªI DIPLOMAÞIA

DAN TOMA DULCIU

EMINESCU ªI DIPLOMAÞIA

 EU

EDITURA UNIVERSITARÃ
Bucureºti
Tehnoredactare computerizatã: Ameluþa Viºan
Coperta: Angelica Badea

Copyright © 2007
Editura Universitarã CUPRINS
Director: jur. Vasile Muscalu
B-dul Nicolae Bãlcescu 27–33 Bl. Unic,
sectorul 1, Bucureºti.
Tel./fax. 315.32.47 Contribuþii documentare .............................................................. 7
http: www. editurauniversitara.ro
Eminescu în arhiva MAE ............................................................. 17

EDITURÃ RECUNOSCUTÃ DE CONSILIUL NAÞIONAL AL 28 iunie 1883 - Eminescu la Capºa .............................................. 22

CERCETÃRII ªTIINÞIFICE DIN ÎNVÃÞÃMÂNTUL SUPERIOR Dr. Eugene Schuyler – personajul cheie al dramei din 28 iunie
(C.N.C.S.I.S.) 1883. ............................................................................................ 34
Eminescu apreciat de dr. Eugen Schuyler .................................... 41
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României
Scandal la Peleº ........................................................................... 48
MREJERU, THEODOR
„Incidentul Guillame” în corespondenþa privatã a lui Eminescu
Punerea în executare a hotãrârilor penale / Theodor
ºi Carol I ...................................................................................... 48
Mrejeru, Bogdan Mrejeru. - Bucureºti : Editura Universitarã,
2007 O fotografie senzaþionalã ............................................................. 58
ISBN 978-973-749-298-2
Misterul simbolurilor de tip Thanatos de la mormântul lui
I. Mrejeru, Bogdan Eminescu ...................................................................................... 76
Marginalii la un articol bizar: „Agentul Eminescu” .................... 84
343.1
Cazul Eminescu: „mal praxis”, ignoranþã sau crimã? .................. 89
Raport de expertizã criminalisticã ............................................... 109
© Toate drepturile asupra acestei ediþii sunt rezervate Editurii Universitare.
Documente din arhiva Ministerului Afacerilor Externe .............. 119

Distribuþie: tel/fax: 021 - 315.32.47 Manuscrise Eminescu .................................................................. 127

021 - 319.67.27
comenzi@editurauniversitara.ro

ISBN 978-973-749-298-2

4 5
 CONTRIBUÞII DOCUMENTARE

Acest studiu îºi propune sã lãmureascã unele aspecte

legate de activitatea desfãºuratã de Mihai Eminescu în cadrul
Agenþiei Diplomatice a României1 din capitala Germaniei.
Etapa studiilor vieneze luase sfârºit în mod nefericit în
primãvara anului 1872 când, datoritã dificultãþilor materiale,
tânãrul poet revine în þarã. Norocul îi surâde însã din nou
fiindcã, în cadrul ºedinþei societãþii Junimea din 22 septem-
brie acelaºi an, se hotãrãºte acordarea unei subvenþii lui Mihai
Eminescu pentru a-ºi continua studiile.
Sosit la Berlin în toamna anului 1872 pentru a urma
cursurile Facultãþii de Filozofie, Eminescu se va confrunta
încã de la început cu precaritatea mijloacelor de trai. Lipsurile
se vor accentua câteva luni mai târziu, odatã cu sosirea la
studii, în acelaºi oraº, a fratelui sãu, ªerban Eminovici. Pentru
a ieºi din acest impas, poetul se angajeazã ca secretar de

1 Prima reprezentanþã diplomaticã a României la Berlin a fost

înfiinþatã la data de 6 mai 1872 fiind, în ordinea înfiinþãrii, a cincea agenþie
dupã cele de la Constantinopol, Paris, Belgrad ºi Viena. Agenþia
diplomaticã de la Berlin, asemenea celei de la Viena, nu avea un caracter
oficial, ci oficios, întrucât România depindea încã de legãturile cu Turcia.
Dupã recunoaºterea independenþei de stat a României, la 20 februarie
1880, Germania a acceptat transformarea agenþiei diplomatice în legaþie.
Pânã la acea datã, agenþia a fost condusã de Theodor Rosetti ( 1872 -
1874), Nicolae Creþulescu (1874 - 1876), Titu Maiorescu (1876), Al.
Degre (1876 - 1878), Virnav Liteanu (1878 - 1880).

6 7
legaþie, un fel de „ fac totum”, pe lângã junimistul Theodor
Rosetti, trimis în calitate de agent diplomatic al României în
capitala Sfântului Imperiu Roman de naþie germanã.
La schimbarea titularului postului, începând cu luna
ianuarie 1874, Eminescu va duce aceleaºi poveri ºi sub noul
ºef de misiune, N. Kreþulescu.
Cu trecerea timpului, tot mai înglodat în datorii, tatãl nu
mai ºtie pe unde sã scoatã cãmaºa. Aceastã prelungitã lipsã
de bani pune însã în pericol continuarea studiilor lui
Eminescu. Dintr-o scrisoare adresatã greu încercatului sãu
tatã, aflãm motivele ºederii sale în acest oraº:
„N-am plecat din Berlin pentru cã Rosetti mi-a fãcut cu
putinþã sã rãmân. El mi-a ridicat leafa la agenþie la 10
napoleoni pe lunã, ºi fiindcã era singur aici, neavând pe
nimeni la cancelarie (s.n.), am crezut de datoria mea sã
rãmân, c-un om la a cãrui opinie bunã am þinut ºi þin. La
urmaºul lui, fostul ministru Kreþulescu, am intrat în aceleaºi
condiþii, într-o vreme în care eram de neapãratã trebuinþã
aici.(s.n.)”
Relaþiile amploaiatului Eminescu cu noul sãu ºef de
agenþie, N. Kreþulescu, nu erau dintre cele mai bune; acesta
este, probabil, unul dintre motivele pentru care poetul a
renunþat la munca ingratã din cadrul misiunii diplomatice
române. Cãlinescu crede cã geniul lui Eminescu se simþea
plictisit, vexat de pedanteria birocraticã a lui N. Kreþulescu.
Acesta îi scãzuse leafa la 30 de taleri pe lunã, fãcându-l sã
alerge la poºtã pentru a comunica în þar㠄fel de fel de
nimicuri”.
Într-o scrisoare expediatã lui Maiorescu, studentul se
plânge mentorului Junimii cã N. Kreþulescu, („Delã ºnuruitã”
zis ºi „bãtrânul pergament”) nu-i lasã, cu scriptele lui
confidenþiale (s.n.), destul timp de studiu, cã acum regretã
8 9
cã a venit la Berlin, cã a rãmas aici dar cã nu poate pleca, din
felurite motive, dintre care unele sunt „unaussprechliche”
(und deren gibt es viele — manche unaussprechliche.).2
Sintagma unaussprechliche ne obligã sã aducem unele
precizãri: oficial, plecat din þarã cu gândul, oarecum nesigur,
de a-ºi pregãti un doctorat, necesarmente cerut pentru a ocupa
o funcþie de slujbaº înalt al statului, Eminescu este investit
ºi cu oarecari misiuni discrete, de investigare a unor arhive
secrete, din care sã culeagã documente importante în legãturã
cu relaþiile românilor cu POLONIA ºi alte þãri vecine
Dezideratul dobândirii neatârnãrii de stat, ideal sfânt al
paºoptiºtilor ºi al celor ce au realizat Unirea de la 1859, era
la ordinea zilei. Dovezi ale drepturilor noastre seculare se
gãseau ºi în strãinãtate. În acest cadru, Eminescu se alãturã
cu entuziasm unui vast proiect cultural, cu tentã patrioticã,
prefigurat de Junimea cu ani înainte: adunarea cât mai multor
documente privind istoria ºi cultura poporului român.
Iniþiativa sãrbãtorilor de la Putna, la care se implicase
cu tot sufletul ºi Poetul, începând cu 1870, era doar un semnal
al planului de ordin politic ºi cultural, pe care patrioþii români
2 Eminescu - Scrisoare cãtre TITU MAIORESCU
Charlottenburg, 26/2, 1874
„……. Cum sã scap din Berlin? În legãturã cu acest scump oraº al
Sfântului Imperiu Roman de naþie germanã am fãcut numai paºi greºiþi:
în primul rând, faptul însuºi cã am venit aici, în al doilea, cã n-am plecat
deja de mult ºi, în al treilea rând, cã sunt prins în tot felul de et cetera –
ºi existã multe de acest soi – unele care nici nu se pot spune. ……. Despre
poziþia mea actualã nici nu mai pomenesc. Ea este pur ºi simplu nesuferitã
ºi nu poate fi schimbatã decât radical. Micul meu Dumnezeu actual nu e
un creator, ci o creatur㠖 anume una de piele. (Mein nunmehriger kleiner
Herrgott ist kein Schöpfer, sondern ein Geschöpf – nämlich ein ledernes);
n.n. creatura este, evident, N. Creþulescu; cf. MLR, Corespondenþã
Eminescu, 04/11/2, 1rv–3rv.
înþelegeau sã îl dezvolte ca un preludiu al Independenþei
naþionale.
Tinerii se angajeazã în acest vast proiect cu neþãrmuritã
abnegaþie. Printre ei ºi I. Slavici, coleg ºi prieten cu Poetul,
încã din vremea studenþiei la Viena, care este numit de
ministrul instrucþiunii publice, Titu Maiorescu, în funcþia de
secretar al Comisiei pentru documentele Hurmuzaki
(decembrie 1874).
Baronul Eudoxiu Hurmuzaki strânsese cu mari sacrificii
materiale circa 2.000 de documente ( aproximativ 20 000
pagini), privitoare la istoria românilor. Din comisia de editare
a acestui uriaº tezaur fãceau parte:
M. Kogãlniceanu, Th. Rosetti, D.A.Sturza, Al. Odobescu
ºi, vreme de douã decenii, I. Slavici.
În felul acesta, în preajma anului 1877 încep sã aparã
primele roade ale acþiunii de trimitere la studii în strãinãtate
a unor tineri merituoºi ( A.D. Xenopol, V. Burlã, Panu,
Lambrior, Cihac sau Gaster), din îndemnul sau cu sprijinul
unora din mentorii Junimii.
În acest context, în aprilie 1874, profitând încã o datã de
numirea lui Titu Maiorescu ca ministru al instrucþiunii ºi
cultelor, în cabinetul lui Lascãr Catargiu, Poetul îºi prezintã
demisia de angajat al misiunii diplomatice de la Berlin, sub
motiv cã se pregãteºte pentru un doctorat la Jena. Apoi, în
august acelaºi an, efectueazã o cãlãtorie de studii la
Königsberg, oraºul lui Kant, la Cracovia ºi la Lemberg, pentru
cercetarea documentelor de arhivã.
Însã, în cele din urmã, proiectul ambiþios în care fusese
implicat Eminescu eºueazã. Douã cauze majore sunt
subliniate de Poet: lipsa unei pregãtiri speciale pentru
cercetarea documentelor istorice dar mai ales procesul greoi
de obþinere a aprobãrilor din partea autoritãþilor competente.
10
Aceste motive sunt redate amplu într-o scrisoare adresatã de
Eminescu lui I.A. Samurcaº3.
3 Scrisoare adresatã de Eminescu lui IOAN AL. SAMURCA?
„Iaºi, în 19 septemvrie 874
Stimate Domnule Samurcaº,
Neºtiind încã dacã domnul ministru se aflã sau nu în Berlin, adresez
domniei tale cântul întâi al Odysseei mele, care reprezenteazã cãlãtoria
mea arheologicã ºi istoricã mai fãrã de rezultat.
În Konigsberg n-am stat decât 5 zile, unde, locuind la unul din
colegii mei de la Universitate, fiu de comerciant, ºi însoþit de el în
cercetãrile mele, am putut vorbi cu directorul arhivei despre esistenþa
documentelor regatului Poloniei ºi a þãrilor învecinate, am cules notiþe
asupra acelora cari sunt publicate deja în Corpora documentorum, darã
o cercetare cu ochi proprii a documentelor originale nu este permisã
decât dupã o învoire înscrisã a guvernului central. O asemenea învoire aº
fi trebuit s-o solicit sau prin Agenþia noastrã sau prin mijlocirea
Ministerului nostru de Esterne, o cale nu numai lungã, dar care-mi inspirã
ºi multã neîncredere în puterile mele proprii. E altceva a face cercetãri
pentru sine însuþi, cari, greºite chiar fiind, nu au nici un caracter oficial,
ºi altceva când, ca reprezentant (cel puþin à peu près) al unui guvern,
cercetezi cu toatã responsabilitatea moralã documente vechi – de-a cãror
autenticitate ºi analizã arhaicã atârnã; tranºarea unei cestiuni de politicã
militantã poate. În sfârºit, pentru a încerca deschiderea uºelor arhivei pe
calea mare a relaþiilor internaþionale îmi lipseºte încrederea în mine,
nefiind speþialist în descifrarea documentelor ºi având în aceastã privinþã
mai mult rutinã ºi bun-simþ decât înþelegerea tuturor greutãþilor ºi
criterielor de cari chiar scriitori însemnaþi sunt învinºi. Iatã dar
preocupaþiunile, rãzgândite în douã zile de-a rândul, cari m-au decis de-a
nu încerca – cel puþin nu acum ºi nu cu mijloacele mele actuale – cercetãri
asupra documentelor cari poate se mai aflã încã nepublicate în arhivul
din Königsberg.
…………….
În trecerea mea prin Cracovia am aflat cã documentele arhivului
de acolo au început a se publica ºi cã au apãrut pân-acum al 3-lea volum,
editat de însuºi directorul arhivului.
În Lemberg aº fi vrut sã scot fotografia bisericei Movileºtilor ºi a
portretelor dinãuntrul ei (familia lui Ieremia Movilã ºi portretul unui armaº
din Þara Româneascã care cu vremea a fost ajuns mare cancelar al
Poloniei), dar lipsa de mijloace m-a oprit de a angaja un fotograf pentr-o
asemenea lucrare.
11
 Prezenþa lui Eminescu în capitala Germaniei a lãsat, din
nefericire, puþine urme în ceea ce priveºte opera artisticã4.
Cu toate acestea, ici ºi acolo apar ecouri ale acelei peri-
oade. Cunoscãtor avizat al rosturilor unei agenþii diplomatice,
Biserica în cestiune se numeºte pânã azi „biserica româneascã”
,,woloska cerkiva”, deºi e-n mâna ruºilor uniþi.
…………………..
Pe la mijlocul lui noiemvrie mã întorc în Germania pentru examene
– se înþelege cã caelesta deorum gratia favente, nefiind caz împiedecãtor.
Cãlãtoria mea va avea de scop înainte de toate depunerea doctoratului.
Pânã atunci mã voi pune însã în corespondenþã cu d-nul Hîjdãu, pentru a
afla de la el numele dicþionarelor auxiliare (a limbei latine corupte din
acel timp ºi a prescurtãrilor uzitate pe atunci) ºi toate prezervativele critice
pe cari cineva trebuie sã le aplice la documente pentru a afla dacã sunt
autentice sau apocrife; cãci în critica documentelor nu e permis a visa.
Înainte de plecarea mea ºi înarmat cu toate mijloacele necesarii pentr-o
asemenea activitate, vã voi anunþa pentru ca sã binevoiþi a mijloci
eliberarea actului sus-menþionat, cu permisiunea de a vizita arhivele
secrete (s.n.) ale statului prusian.
Apud, Convorbiri Literare, LI (1919), nr. 6, iun., p. 394-395
4
Cu excepþia a douã-trei poezii de valoare artisticã recunoscutã ca
atare (Floare Albastrã, Împãrat ºi Proletar), celelalte creaþii sunt mai
degrabã un fel de jurnal sentimental berlinez. Ele înfãþiºeazã portretul
unui student neadaptat ( „Privesc oraºul – furnicar - / Cu oameni mulþi ºi
muri bizari./ Pe strade largi cu multe bolþi/Cu câte-un chip l-a stradei
colþ./), aflat în „ þara berei mândre ºi a cârnaþilor cu piele/….. „în patria
musteþei iubitoare de pomade”, pendulând între „Cãrþi vechi, roase de
molii, cu pãreþii afumaþi,/ le-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere
bãtrâne./ Strâmbe ca gândirea oarbã unor secole strãine,/Triste ca aerul
bolnav de sub murii afundaþi.” ºi cãlãtorii pe drum de fier, din Berlin la
Postdam, cu bilet de-a treia, „cu o foame de balaur, între dinþi o pipã
lungã,/Subsuori pe Schopenhauer”, dar având numai „un taler ºi doi
groºi…../ºi de gât cu blonda Milly/C-ochi albaºtri, buze roºi.” Tânãrul
poet, adesea „ cufundat în stele/ºi în nori ºi-n ceruri nalte” are cruda
revelaþie a descoperirii unor „Bismarqeri de falsã marc㔠ori a unor
specimene de genul „ Excelenþa, Beizadeaua, care cu mândrie poartã
steaua/ Ce cu stimã i-a fost datã/C-a putut a fi licheaua/Ce la rus ºi-a
plecat capul/ºi la turc a-aprins luleaua.”
12
a muncii slujitorilor acesteia, Eminescu noteazã cu
nedisimulatã maliþiozitate portretul „Diplomatului”:
„O diplomaþi cu graiul politicos ºi sec,
Lumea cea pingelitã duceþi de urechi.
Îmi place axiomul cel tacit, firi spurcate:
Popoarele existã, spre a fi înºelate”.
(O, adevãr sublime….1874)
În ciuda aversiunii faþã de servituþile muncii de zi cu zi
în cadrul unei misiuni, putem afirma cã Eminescu a fãcut
faþã cu brio multora dintre obligaþiile ce revin unui funcþionar
ce îndeplineºte funcþia de „referent relaþii”.
Deºi nu era convins de necesitatea trecerii unui doctorat,
Eminescu a pus pe plan secund, putem spune, studiile
universitare, respectiv o strãlucitã carierã academicã, prin
angajarea sa la agenþie. Lãsând timp atât de puþin studiului,
el a fost copleºit cu desãvârºire de activitãþile administrative
desfãºurate în cadrul acestei ambasade: secretar, translator,
curier, arhivar ºi nu, în ultimul rând, cifrator.
Totuºi, multe din deprinderile dobândite de Poet la
Agenþia diplomaticã de la Berlin îi vor fi folositoare acestuia
în anii ce vor urma. G. Cãlinescu, rememorând perioada când
Eminescu îndeplinea funcþia de revizor pentru judeþele Iaºi
ºi Vaslui (1 iulie 1875 – 4 iunie 1876), observã cu temei
urmãtoarele:
„Reminiscenþã a activitãþii de la Berlin, Eminescu va
reuni, într-o singurã persoanã, toate activitãþile unei
cancelarii, fiind curier, copist, registrator, administrator,
examinator etc.”
Am adãuga la acestea o îndeletnicire pe care el a
deprins-o cât a lucrat la agenþia diplomaticã: realizarea de
13
analize ale situaþiei politice, economice, sociale, interne sau
internaþionale. Ce sunt, în esenþã, articolele publicate de
Eminescu la „Timpul”, dacã nu adevãrate rapoarte - sintezã,
asemãnãtoare celor redactate de un diplomat de meserie, care
urmãreºte evoluþia evenimentelor semnificative din þara în
care este acreditat? Trecerea în revistã a subiectelor impor-
tante din presa autohtonã sau strãinã („press review”), citarea
unor pasaje relevante din presa obedientã puterii sau
purtãtoare de cuvânt a opoziþiei, folosirea ºtirilor transmise
de agenþiile de ºtiri, menþionarea surselor, stilul concis ºi
exact, precum ºi comentariile pe marginea unor subiecte
„fierbinþi”, la ordinea zilei, reprezintã o parte din mijloacele
de informare utilizate de diplomaþii de carierã.
La aceasta se mai adaugã ºi dorinþa de a întreþine raporturi
amiabile cu lumea diplomaticã din capitala României. Sunt
cunoscute legãturile cordiale pe care le-a avut Eminescu cu
emisarii strãini, acreditaþi la Bucureºti, prilejuite de seratele
oferite în saloanele lui Maiorescu sau Mite Kremnitz, printre
ei ºi ministrul american în România, dr. Eugen Schuyler sau
consulul Prusiei, Eduard Griesbach..
În acest context, nu trebuie sã surprindã faptul cã, în
perioada când se îndeletnicea cu „scriptele confidenþiale” la
Agenþia de la Berlin, Eminescu a cunoscut ºi tainele
Criptografiei, a codurilor ºi cifrurilor.
Într-o scrisoare adresatã Veronicãi Micle, în toamna
anului 1882, Eminescu deplânge modul în care mesajele
cifrate adresate Regelui Carol I ajung pe mâna unor persoane
neavizate.
„Scandalul de la curtea regalã de la Sinaia”, notoriu în
presa vremii, nu i-a scãpat Poetului. Însã reacþia lui Eminescu
este a unui om în deplinã cunoºtinþã de cauzã: numai cine a
trecut printr-o agenþie diplomaticã, cum a trecut ºi Eminescu,
14
într-o anumitã perioadã, putea înþelege cu adevãrat ce regim
trebuie sã aibã depeºele cifrate!
În aceastã ordine de idei, mai trebuie însã amintit un
aspect mai puþin cercetat: la Secþia de manuscrise a Aca-
demiei Române existã documente eminesciene cu un caracter
misterios. Pe multe pagini se înºirã numere ºi formule ciudate,
catalogate de unii exegeþi drept aberaþii matematice, manifes-
tare bolnãvicioasã a minþii obosite a Poetului. Aceste inexpli-
cabile alãturãri de numere, aparent fãrã logicã, amintesc însã
de alte înºiruiri de numere, care la prima vedere nu au nici o
noimã: scrierea cifratã. Simple jocuri ale minþii ori remi-
nescenþe ale perioadei în care Eminescu îndeplinea funcþia
de cifrator la Berlin?
Putem sã avansãm ipoteza cã aceste texte alambicate,
„cifrate” dupã o cheie pãstratã doar de Poet sunt, probabil, o
dovadã a reacþiei sale faþã de eventualii ochi indiscreþi, o
formã de apãrare împotriva intruºilor care îl urmãreau pas
cu pas, îi cotrobãiau printre manuscrise.
Cauza acestei aparent aberante atitudini nu este greu de
intuit: aflat în atenþia autoritãþilor române, agenþilor ºi
informatorilor serviciilor de informaþii strãine, Eminescu se
temea. Se temea pentru viaþa sa, motiv pentru care poartã un
pistol asuprã-ºi.
Dar fricã îi este lui Eminescu sã nu i se sustragã, fure
sau distrugã preþioasele manuscrise. Grija de a-ºi proteja fizic
comoara, într-o ladã asemãnãtoare unui seif cu documente
secrete - singura sa avere, apare ca un leit motiv în amintirile
contemporanilor sãi. De altfel, existã o mãrturie documentarã
conform cãreia, dupã arestarea ºi internarea Poetului într-un
ospiciu, doi necunoscuþi ar fi venit la domiciliul unde locuia
Eminescu, pentru a prelua un cufãr cu manuscrise ºi docu-
mente aparþinând acestuia. Conþinutul ca ºi destinul acestor
hârtii constituie ºi în prezent un mister.
15
 În panoplia mijloacelor de exprimare, Poetul recurge
adesea la metode ale limbajului codificat, mai ales în
momentele critice din existenþa sa.
Trebuie amintite obscurele cuvinte rostite de Eminescu,
în 1883, pe peronul Gãrii de Nord, în drum spre Sanatoriul
de la Ober Dobling, de lângã Viena, precum ºi straniul
conþinut al aºa numitului interogatoriu luat Poetului, la
Sanatoriul dr. ªuþu, în 1889.
Dacã cele de mai sus stau sub semnul supoziþiilor,
exemplele de mai jos sunt relevante: utilizarea frecventã în
opera poeticã a unor termeni cu aluzie la cifru, ( sau „cifrã”,
termen vechi, cu sensul de criptogramã, mesaj criptic).
Iatã câteva exemple de utilizare în opera poeticã
eminescianã a termenului „cifru”, „cifrã”:
- „Lumea îmi pãrea o cifrã, oamenii îmi pãreau morþi,”
(Lumea îmi pãrea o cifrã);
- „Sã citesc din cartea lumii semne, ce noi nu le-am scris.
La nimic reduce moartea cifra vieþii cea obscurã”;
(Memento Mori Panorama deºertãciunilor)
- „De-a vieþii grea enigmã þie-acuma nu-þi mai pasã,
Cãci problema ei cea mare la nimic o ai redus.
Pe când nouã-ncã viaþa e o cifrã nenþeleasã”
(La moartea lui Neamþu);
- „Când cartea lumii mare Dumnezeu o citeºte
Se-mpiedicã la cifra vieþii-þi fãr- sã vrea.
O cupã cu versuri, cu cifre de maur
Stau în jurul cupei cu cifre de maur”;
(Din vremi trecute ….)
16
- O, cer, tu astãzi cifre mã înveþi
(O, înþelepciune, ai aripi de cearã!);
- „ªi dacã tu de fricã sau poate de ruºine
În faptele ei rele nu vei încifra bine;
(Andrei Mureºanu Tablou dramatic într-un act)
- „Palid stinge-Alexandrescu sânta candel-a sperãrii,
Descifrând eternitatea din ruina unui an.
Ce e cugetarea sacrã? Combinare mãiestritã
Unor lucruri nexistente; carte tristã ºi-ncâlcitã
Ce mai mult o încifreazã cel ce vrea a descifra”
(Epigonii)
- „Din ºtearsa, nenþeleasa a istoriei runã
A descifrat al ginþii puternic viitor”
(Tãceþi, Cearta amuþeascã….)
„-Pe ce domnim?... pe cifre ºi pe semne..
( Îmbãtrânit e sufletul din mine…..)
Toate dovezile de mai sus pot conduce la o singurã
concluzie: Eminescu avea cunoºtinþe criptografice!
Eminescu în arhiva MAE
O sursã neexploatatã suficient de eminescologi pânã în
prezent este arhiva MAE. În volumul 241, intitulat
„Corespondenþa cu Agenþia României la Berlin” (1852 –
1879), am avut ºansa sã descopãr, în 1992, un numãr de
documente relevante, care atestã prezenþa lui Eminescu la
Agenþia noastrã din capitala Germaniei, în anii 1873 – 1874.
17
 Supuse atenþiei eminentului specialist, prof. dr. Lucian
Ionescu, ºeful Laboratorului Central de Expertize Crimina-
listice din cadrul Ministerului Justiþiei, pentru o analizã de
specialitate, acesta confirmã prin Raportul de Expertizã
Criminalisticã nr. 202 din 31 mai 1993, cã trei dintre
documentele aflate în acel dosar sunt scrise, fãrã nici un fel
de dubiu, de Mihai Eminescu.
Interpretarea documentelor amintite aruncã o nouã
luminã asupra unor aspecte ale activitãþii curente desfãºurate
la Agenþia României la Berlin, în perioada în care Poetul a
fost prezent acolo, implicit asupra naturii sarcinilor pe care
trebuia sã le îndeplineascã Eminescu.
În scrisoarea nr. 104 din 15 septembrie 1873, fila 84/
Dosar 241 Fond MAE, Th. Rosetti rãspunde Ministrului de
Externe al României cã este de acord cu propunerea lui Ulysse
de Marsillac de a trimite benevol la Berlin exemplare din
„Journal de Buckarest” 5, urmând ca agenþia sã stabileascã
care vor fi „cabinetele de lectur㔠academice sau universitare
la care sã se distribuie publicaþia amintitã.
În rãspunsul sãu, Agenþia indic㠄deocamdat㔠sala de
lecturã a Academiei, situatã în Georgenstrasse (Lesehalle).
Aceasta este fãrã îndoialã una dintre bibliotecile preferate
de Eminescu. Se face însã precizarea cã ulterior vor fi indicate
ºi alte biblioteci similare.
Douã alte documente interesante se referã la sosirea la
Berlin a noului agent, N. Kreþulescu, ºi luarea în primire a
5 Apãrutã în perioada 1870-1877, publicaþia giratã de Ulysse de
Marsilac se alãtura altora de limbã francezã: Le glaneur moldo-valaque
(1841), L’Etoile du Danube (1856-1858), La Voix de la Roumanie
(1861-1866) Le Pays Roumain (1867-1871) etc, fondate ºi conduse de
strãluciþi condeieri francezi stabiliþi în þara noastrã, ca Ange Pechmeja,
J.A. Vaillant, Frédéric Damé, A. Ubicini, Jules Brun etc.
18
Cancelariei Agenþiei de aici. Cel mai important este însã
procesul verbal încheiat între Theodor G. Rosetti ºi
înlocuitorul sãu, N. Kreþulescu, document întocmit de Mihai
Eminescu ºi datat 2 ianuarie 1874.
Acest act menþioneazã dosarele curente ale agenþiei,
dintre care cele mai importante sunt cele aparþinând fostului
Comisar de Stat pentru cãile ferate române Bucureºti –
Vârciorova, fãcându-se precizarea cã numai 4 dosare se mai
aflã efectiv în custodia agenþiei, respectiv dosarele cu
numerele 1,3,4 ºi 6, celelalte fiind trimise în þarã sau la
Parchetul german.
Tot în legãturã cu aceastã problematicã, au fost predate
ºi dosarele nr. 9, aparþinând fostului Comisar de Stat pentru
cãile ferate, Ludovic Steege, respectiv 10,11,12, aparþinând
fostului Comisar Rosetti, inclusiv trei volume dosare ale
procesului cu foºtii concesionari ai Cãilor Ferate (Afacerea
Strussberg).
Urmeazã un numãr de 12 dosare (de la nr. 13 la nr. 24),
având ca subiecte urmãtoarele chestiuni:
a) Douã dosare cu Corespondenþa agenþiei cu diverse
ministere ºi persoane pe anii 1872 ºi 1873;
b) Un dosar intitulat „Chestiunea evreilor”;
c) Douã dosare cu chestiune de contabilitate ºi personal,
pe anii 1872 ºi 1873;
d) Un dosar cu legalizãri acte;
e) Douã dosare cu corespondenþã diplomaticã (1872
ºi 1873);
f) Un dosar al paºapoartelor;
g) Un dosar al Depeºelor Wolf;
h) Un dosar al actelor de stare civilã;
i) Un dosar cu corespondenþã privind Creditul Funciar
Român.
19
 În continuarea Procesului Verbal sunt amintite un numãr
de 19 acte privind afacerea Strussberg (procese verbale,
protocoale, traducere legalizate, procuri, cheltuieli avocaþiale,
declaraþii etc).
Afarã de aceasta, Rosetti a mai predat noului titular:
- un registru intrare-ieºire pe anii 1872 ºi 1873;
- douã sigilii ale agenþiei;
- un timbru pentru legalizãri;
- douã timbre aparþinând fostei Comisii Legislative;
- un formular de paºapoarte;
- 32 coli hârtie timbru de câte un leu;
- 17 bucãþi timbre de câte 25 de bani;
- 25 bucãþi timbre de câte 10 bani:
- diferite formulare, cãrþi ºi altele aparþinând acestei
agenþii;
- prezentul Proces-Verbal de predare – primire, încheiat
în trei exemplare, din care unul va fi înaintat Ministerului de
Externe iar celelalte douã în pãstrarea semnatarilor 6.
Din parcurgerea acestui sumar Proces - Verbal, observãm
cã Eminescu, în calitatea sa de funcþionar al cancelariei
agenþiei române, trebuia sã se implice în rezolvarea unor
probleme diverse, de ordin consular ºi administrativ.
Dar cel mai important fapt este acela cã Eminescu, care
avea acces la corespondenþa diplomaticã cu caracter confi-
denþial, se bucura de încrederea deplinã a ºefilor de misiuni
Rosetti ºi Kreþulescu. Prin urmare, el putuse afla conþinutul
6
Aceste documente nu menþioneazã însã predarea sau primirea
vreunui dicþionar cifrat. Explicaþia este urmãtoarea: în uzanþa diplomaticã
a acelor vremi, fiecare agent primea propriul sãu dicþionar cifrat, pe care
urma sã îl predea în centralã la terminarea misiunii.
20
unei problematici importante: „Chestiunea evreiasc㔠ºi
„Afacerea Strussberg” 7.
De aceea, atunci când va intra în ziaristicã, Eminescu va
aborda, în cunoºtinþã de cauzã, chestiuni de mare importanþã
pentru naþia românã, legate de recunoaºterea Independenþei
de stat a României ºi acceptarea de cãtre puterile europene a
proclamãrii Regatului.
Lungul ºir de articole (analize ºi comentarii) din anii 1880
ºi 1881, publicate în „Timpul”, trebuie corelate cu calitatea
gazetarului de cunoscãtor din interior al unor chestiuni vitale,
cum ar fi cele douã menþionate mai sus. În plan poetic,
„Doina”, rezumã într-un mod concis, evident în limbaj
metaforic, atitudinea poetului faþã de problema concesiunii
cãilor ferate române: „ªi cum vin pe drum de fier/toate
pãsãrile pier”.
Manuscrise eminesciene din Arhiva MAE au fost editate
pentru prima datã împreunã cu Ion C. Rogojanu, în anul 1988,
în lucrarea „Biblioteca Eminescu, Arhive, Biblioteci –
Ambrozie ºi Aguridã”, apãrutã la Botoºani, sub egida
Memorialului Ipoteºti Centrul Naþional de Studii Mihai
Eminescu ºi a Inspectoratului pentru Culturã al Judeþului
Botoºani8.
7
În 1880, la douã sãptãmâni dupã legiferarea actului prin care statul
român dãdea satisfacþie acþionarilor strãini ai falimentarei afaceri
Strussberg, marile puteri europene, recunosc, ca prin farmec, Inde-
pendenþa de stat a României. Deloc întâmplãtor, desigur! Iar artizanii
acestei „panamale” care a fost rãscumpãrarea cãilor ferate erau repre-
zentanþii Partidului Liberal.
8
Ulterior, regretatul D. Vatamaniuc reia aceastã problematicã
printr-o suitã de articole: Vatamaniuc, Dimitrie. „Eminescu, secretar al
Agenþiei Române din Berlin ºi câteva documente „ ( Eminescu, secrétaire
de l’Agence Roumaine de Berlin et quelques documents). în: ANB, 2000,
7, nr. 1, p.253-257; VR, 2000, 95, nr. 1-2, p. 150-155.
21

28 IUNIE 1883 - EMINESCU LA CAPªA
Momentul 28 iunie 1883, zi de hotar în viaþa lui Mihai
Eminescu, a fost cercetat în ultimul timp cu sârg, pe toate
feþele, de mulþi biografi.
În acea zi toridã de varã, viaþa politicã româneascã era
marcatã de gesturi fãrã precedent: a fost expulzat din þarã
Emil Galli, directorul ziarului „L’Independance Roumaine”,
sub acuzaþia cã ar fi cauza scandalului diplomatic în care a
fost angrenatã România, un alt indezirabil - Zamfir C. Arbore
- a primit acelaºi tratament, au fost devastate sediile unor
organizaþii ale iredentei române, s-a declanºat prigoana
împotriva activiºtilor de peste munþi.
Nicicând o zi mai încãrcatã de evenimente: Austro-
Ungaria recurge la retorsiunea relaþiilor sale diplomatice cu
România (se pare cã timp de 48 de ore au fost suspendate),
Germania ameninþã cu rãzboiul (Bismark transmite o depeºã
ameninþãtoare lui Carol I), autoritãþile scoteau în afara legii
„Societatea Carpaþii”, dând satisfacþie baronului Von Mayer,
consulul Austro-Ungariei în Bucureºti iar vocea lui Mihai
Eminescu este redusã la tãcere.
P.P.Carp, prezent la Viena pentru a stabili ultimele detalii
ale tratatului secret cu Austro-Ungaria, îl implora pe Titu
Maiorescu, de fapt îi comunica un imperativ politic:
anihilarea incomodului ziarist de la Timpul („Mai potoliþi-l
pe Eminescu”).
22
În timpul negocierilor ce au precedat încheierea acestuia,
Junimiºtii (prin Petre Carp, în special), au înþeles cã
încheierea Tratatul Secret de alianþã între România ºi
Austro-Ungaria, Italia ºi Germania (acesta a fost semnat în
1883, la 18/30 octombrie, de cãtre miniºtrii de externe ai
României ºi Austro-Ungariei, D.A. Sturdza ºi Gustav von
Kalnoky, în aceeaºi zi aderând la el ºi Germania) era
condiþionatã de îndeplinirea anumitor condiþii prealabile,
printre care ºi înlãturarea cu orice preþ, prin orice
mijloace, a indezirabililor.
Eminescu nu putea fi expulzat, nici arestat, invocându-se
raþiuni politice. Împotriva sa, o acþiune de ordin violent era
exclusã. Trebuia „izolat” într-un spital de boli nervoase; era
plauzibil ºi mult mai eficient.
Ca urmare a aderãrii la acest tratat, autoritãþile de la
Bucureºti erau obligate sã se alinieze politicii promovate de
Austro-Ungaria în aceastã zonã a continentului. Totodatã,
România nu mai putea sã-ºi manifeste interesele legitime în
raport cu Ardealul. Prin semnarea Tratatului, România intra
în sfera de influenþã a Puterilor Centrale.
Astfel, ardelenii erau pãrãsiþi în mod laº, dupã ce, timp
de un deceniu, revigoraserã cultural viaþa bucureºteanã. În
plus, pe lângã acþiunea culturalã, ei erau cei mai motivaþi în
plan politic, militând pentru eliberarea Ardealului, pentru
drepturile naþiei române asuprite. Or, blestematul de tratat
anihila, dintr-un foc, toate acþiunile patrioþilor ardeleni,
interzicându-le sã lupte pentru interesele lor cele mai
arzãtoare.
Dupã cum bine s-a spus, Ziua de 28 iunie este ziua
înfrângerii luptei lor pentru Transilvania dar ºi începutul
campaniei duse de unii singuri, peste munþi.
23
 Astfel, convins de trãdarea politicienilor regãþeni, Ioan
Slavici pãrãseºte capitala þãrii, în 1883, ºi întemeiazã
„Tribuna” (1884), în jurul cãreia se coaguleazã forþele
militante pentru Ardeal. Dupã încã un deceniu, Miºcarea
Memorandistã îºi încheie lupta, în 1894, cu un rãsunãtor
proces, ale cãrui ecouri au fãcut senzaþie mai mult în Europa
decât la Bucureºti.
Atunci, în acea decisivã zi de 28 iunie 1883, se petrec o
seamã de evenimente minuþios regizate, având ca scop
acreditarea ideii cã demenþa de care suferea Eminescu este
motivul scoaterii din viaþa publicã a celui mai periculos
exponent al liniei politice ostile alianþei cu Puterile Centrale.
Aºadar, incomodul Eminescu trebuia înlãturat, dând
astfel satisfacþie numeroºilor sãi adversari, atât din interiorul
dar ºi din afara þãrii. Motive erau destule: Eminescu este cel
care a înfierat corupþia politicienilor români în afacerea
soldatã cu comisioane grase a concesiunii de cale feratã
Warshawsky, Kalinowsky, Horowitz, Hirschler, Rafalovitch,
Boboritz si Rubinstein, culmea - toþi asistaþi de avocatul Titu
Maiorescu!
Dar curajosul ziarist deranjase prin articolele sale ºi alte
entitãþi interne sau externe. Astfel, în 1879, acesta publicase
în ziarul „Timpul” studiul intitulat „Chestiunea evreiascã”
(numerele din 24 mai, precum ºi 12,13 ºi 21 iunie), subiect
extrem de sensibil, asupra cãruia România trebuia sã vegheze,
þinând cont de condiþionãrile impuse þãrii noastre de cãtre
puterile europene, ca monedã de schimb a recunoaºterii
Independenþei.
La 5 august 1880, redactorul ºef al ziarului „Timpul”
declanºeazã o incitantã campanie de presã în chestiunea
dunãreanã (cea mai lungã campanie de presã), fapt care nu
putea sã nu intereseze marile puteri ale Europei.
24
În sfârºit, chiar în preajma datei de 28 iunie 1883,
Eminescu abordase o altã problemã sensibilã: prezenþa
catolicismului în România, în contextul unui moment istoric
atât de complicat. Pentru a defini dimensiunea acþiunilor
deranjante ale lui Eminescu, în conjunctura deja existentã,
amintim ºi plecarea sa la Iaºi, la începutul lunii iunie, ca
trimis al ziarului „Timpul”, pentru a asista la inaugurarea
statuii lui ºtefan cel Mare, dar ºi pentru a citi poezia manifest
„Doina”. Sunt cunoscute detaliile privind imensul scandal
iscat de ceremoniile din capitala Moldovei ºi modul cum au
reacþionat autoritãþile.
Ultimul articol semnat de Eminescu în „Timpul”, apãrut
în ziua de 28 iunie (dar, dupã obiceiul vremii, datat 29 iunie
1883) era un violent protest la adresa încãlcãrii libertãþii
presei, a dreptului de liberã exprimare, lansând un semnal
de alarmã împotriva mãsurilor represive luate de cãtre
Brãtianu ºi guvernul pe care îl conducea.
De aceea, cu ziarul „Timpul” sub braþ, Eminescu se duce
la Titu Maiorescu, evident, nu pentru o vizitã protocolarã.
Nu vom insista asupra acþiunilor întreprinse de Titu
Maiorescu et comp. pentru internarea lui Eminescu la
stabilimentul Dr. ªutzu, pentru cã ele sunt cunoscute ºi
analizate îndeajuns de mult în studiile dedicate acestei zile.
Se ºtie cã, în dimineaþa acelei fatidice zile, prima soþie a
lui Slavici, Ecaterina Szöke Magyarosy, cu un trecut destul
de dubios (se cãsãtorise cu Slavici la 11 septembrie 1875,
folosind un ºantaj: ar fi rãmas însãrcinatã de el) ºi cu
comportãri reprobabile ( „Am luat ca soþie pe o femeie, cu
care trebuie sã mã credeþi nenorocit”, mãrturisire fãcutã la
30 octombrie 1875 de nefericitul soþ într-o confesiune scrisã,
adresatã lui Titu Maiorescu. Cf: D. Vatamaniuc, „Ioan Slavici
ºi lumea prin care a trecut”, p.200) îi trimite lui Maiorescu
25
o abjectã delaþiune, consemnatã în Jurnalul sãu ca o justificare
moralã: „ Astãzi, marþi, la ora 6 dimineaþã, o carte de vizitã
de la d-na Slavici, la care locuieºte Eminescu, cu aceste
rânduri scrise: „Domnu Eminescu a înnebunit. Vã rog faceþi
ceva sã mã scap de el, cã foarte reu.”
În jurul orelor 10 a.m., Eminescu soseºte în casa
Maioreºtilor, fãrã a da semne de manifestãri anormale, aºa
cum te poþi aºtepta din partea unui iresponsabil.
Are loc o discuþie importantã, pe care însã mentorul
Junimii nu o dezvãluie în totalitate în ale sale însemnãri
zilnice. Apoi, Maiorescu îi propune lui Eminescu sã meargã
la „Societatea Carpaþii”, pentru a se întâlni cu Simþion,
urmând sã analizeze cu acesta situaþia creatã.
Bãnuim cã, înainte de a pleca, Eminescu, expune un plan
de acþiune îndrãzneþ, ceea ce îl îngrozeºte pe Maiorescu.
Pentru a putea înþelege faptele precipitate sãvârºite de
Eminescu în cursul acelei zile, ar trebui sã rãspundem mai
întâi la urmãtoarele chestiuni preliminare: Era CAPªA unul
dintre localurile favorite ale jurnalistului? De ce a ales
Eminescu sã meargã la CAPªA ºi nu la sediul Societãþii
„Carpaþii”?
La prima întrebare, este util sã rememorãm câteva
consemnãri privind localurile, cafenelele ºi restaurantele
frecventate de Eminescu în timpul ºederii sale la Bucureºti.
Localuri frecventate de Eminescu
Se ºtie cã Eminescu s-a stabilit în Bucureºti în 1877.
Necãsãtorit, fãrã ajutor gospodãresc, obiºnuia sã intre în
birturi, berãrii, restaurante, cafenele ºi cofetãrii bucureºtene
pentru a mânca frugal sau pentru a se întâlni cu diverºi
prieteni – ziariºti sau literaþi - dar ºi datoritã faptului cã aceste
localuri se aflau în apropierea sediilor redacþiei la care lucra.
26
La începutul activitãþii sale de jurnalist, redacþia ziarului
„Timpul” era situatã la Etajul I, în Palatul „Dacia”, de la
intersecþia strãzii Lipscani cu Calea Victoriei.
În perioada octombrie 1877 – octombrie 1879, redacþia
ziarului „Timpul „ a funcþionat pe Str. Academiei la nr. 19,
în apropiere de Grãdina „Union”, dar ziarul era cules în
Tipografia Gregoire Louis, situatã în Calea Victoriei nr.21,
aflatã în Casa Hristodor, vis à vis de Cofetãria CAPºA.
Ulterior, redacþia funcþioneazã în str. Luteranã, din
primãvara anului 1880 pânã în octombrie acelaºi an, când se
mutã în Str. Covaci nr.14, iar din 3 martie 1881 se transferã
în Calea Victoriei nr.102 (Casa Mandi), în apropiere de
Cafeneaua Fialcowski ºi de Clubul Conservator (Casa
Vanicu).
În perioada 23 aprilie 1882 - 2 iulie 1883, redacþia se
gasea în Str. ºtirbei Vodã nr.2, lângã locuinþa lui Slavici, din
Piaþa Amzei, unde Eminescu era primit în gazdã.
O parte dintre contemporanii lui Eminescu îºi amintesc
de prezenþa Poetului, desigur, atunci când avea bani, la Birtul
ºtefãnescu, de la parterul Hanului „Kiriazi” (Strada Blãnari
nr.3, colþ cu Strada Bãcani), unde lua masa. Alteori, intra la
Berãria ºi Cafeneua „Iordache”, din Str. Covaci nr.3
În mod cu totul întâmplãtor, când se întâlnea cu vechi
amici din tinereþe, Eminescu intra la Bodeguþa lui Dedu, de
pe Bulevard, cinstindu-se cu botoºeneanul Leon Nicoleanu,
sau mânca cu Slavici la restaurantul situat pe Str. Doamnei
(Blanduziei), þinut de un machedon, pe nume Duro.
În general, Eminescu ocolea localurile frecventate de
politicieni, ziariºti sau literaþi cu care acesta polemiza. Deci,
la cafeneaua „Oteteliþanu” nu prea se ducea, deþi se afla vis
à vis de redacþia „Timpului”. Obligat însã de munca de
comentator politic, Eminescu venea aici, foarte rar, mai mult
27
pentru a citi sau copia, prin apãsarea cu unghia, articolele
din presa germanã. În schimb, îi plãcea sã se ducã în localurile
frecventate de „gaºca” ardelenilor: G. Ocãºeanu, C. Simþion,
Irimie Manole, N. Danielescu, N. Fãgãrãºanu, Tit. Dunca,
mai rar Anghel Saligny, adicã la „Iordache”, pe Covaci nr. 3,
la Fraþii Mircea, lângã Universitate, la „Enache”, pe Str.
Academiei.
În 1882, Eminescu discuta cu compozitorul Alexandru
Podoleanu ºi institutorul Elie Baican, la Restaurantul
Cosman, la o halbã de bere. Tot aici, criticul N. Petraºcu îl
întâlnea pe Eminescu, prin 1880-1881.
Un alt local frecventat de Poet în vremea gazetãriei sale
la „Timpul” este Coloseul Oppler, situat pe Calea Rahovei
nr. 151, anexã a fabricii de bere cu acelaºi nume. Acelaºi
local era vizitat de Eminescu ºi în ultima parte a vieþii sale.
Eminescu nu ocolea, mai ales in zilele toride, grãdinile
de varã, de pildã cea numit㠄Waldemar”, situatã pe Calea
Târgoviºtei, în apropierea uneia dintre locuinþele efemere,
unde se întâlneºte cu D. Teleor.
Dar cel mai mult îi plãcea lui Eminescu sã intre la cafe-
neaua „Labes”, din hotelul cu acelaºi nume, de pe strada
Germanã (Str. Stavropoleos nr. 5), colþ cu Lipscani nr. 22.
Alte localuri situate lângã redacþia „Timpului”, cum ar
fi cafeul-ºantant „Raºca”, de pe Academiei, sau „Union” nu
erau frecventate decât foarte rar.
Intra destul de des la „Imperial”, situat pe Calea Mogo-
ºoaiei, însoþit de Vlahuþã, iar în ultima parte a vieþii, în 1888,
de pildã, intra ºi în luxosul restaurant „Hugues”, situat tot pe
Calea Victoriei.
Din amintirile ºi evocãrile contemporanilor sãi rezultã
cã Eminescu intra extrem de rar în localul cofetãriei
CAPªA, cãci atmosfera rafistolatã ºi cosmopolitã de aici nu-i
28
plãcea. Nu vitupera el oare aerul cosmopolit promovat de
acei „stâlpi de cafenea”, ºcoliþi din tinereþe pe la Paris, mai
mult pentru a ºti cum trebuie legat nodul la cravatã? De fapt,
Restaurantul CAPªA a fost inaugurat abia în anul 1886, iar
Cafeneaua în 1891. Iatã încã un argument pentru a ne întreba
din nou: care a fost motivul real al prezenþei lui Eminescu la
Capºa, la 28 iunie 1883?
Eminescu protesteazã în sediul unei misiuni
diplomatice strãine!
Ne apropiem aºadar de un adevãr mai amplu, care aratã
cã Eminescu nu putea rãmâne pasibil în faþa mãsurilor fãrã
precedent luate de guvernul Brãtianu. Nici Titu Maiorescu,
nici Junimiºtii sãi („opoziþia miluitã”), nu-l puteau sprijini.
În schimb, Eminescu ºtia destul de bine mecanismele
Diplomaþiei, el însuºi fiind angajat timp de aproape doi ani
(1872-1874) la Agenþia diplomaticã a României de la Berlin,
unde a putut cunoaºte modul în care se desfãºoarã misiunile
de informare ale unui diplomat, precum ºi urmãrile posibile
ale unui raport diplomatic.
Deci, prezenþa sa la CAPªA era cu mult mai importantã
decât s-ar putea crede.
Din nefericire, date precise cu privire la evenimentele
de la Capºa nu se cunosc, prima relatare a episodului petrecut
la CAPªA apãrând destul de târziu în ziarul „Adevãrul”,
sub semnãtura lui Alexandru Ciurcu („Eminescu. Din
amintirile mele” în nr.7937, din 17 octombrie 1911). Aceast
articol reprezintã singura versiune cunoscutã asupra celor
petrecute atunci. Este destul de ambiguã ºi incompletã.
Accentul cade mai ales asupra aºa-zisei ameninþãri cu pistolul
în incinta localului, potrivit relatãrilor lui Grigore Ventura,
29
care cãuta o justificare cât de cât plauzibilã a incalificabilului
act al arestãrii lui Eminescu. În realitate, gestul belicos al lui
Eminescu dorea sã demonstreze ideea cã lui nu-i este teamã
de cei ce vor încerca sã-l ameninþe sau sã-l aresteze. Un
posibil martor ocular, Marie Obeline Vautier, soþia lui Grigore
Capºa, invocatã ca fiind persoana ameninþatã cu pistolul, nu
menþioneazã acest episod în cartea sa de memorii, publicatã
la Paris, în anul 1909.
Totuºi, abia în ultimii ani, unii autori, în special Theodor
Codreanu, sugereazã cã prezenþa lui Eminescu la CAPªA ar
avea cu totul alt scop:
„Bãnuind cã nu e în regulã, Eminescu nu s-a dus la
„Carpaþii” direct. A tras la CAPªA, unde spera sã întâl-
neascã alþi confraþi cãrora sã le aducã la cunoºtinþã cele
ce fãceau în acea zi guvernul ºi curtea regalã.”(Theodor
Codreanu, „Dubla sacrificare a lui Eminescu”, Ed.
Serafimus, Brasov, 1999, p.125). Autorul se apropie foarte
mult de adevãr, dar numeºte doar una dintre þintele
demersului lui Eminescu ºi anume - Curtea Regalã.
Aºadar, la CAPºA Eminescu îl întâlneºte pe Grigore
Ventura, împreunã cu care are o discuþie aprinsã. Se creeazã
o agitaþie de nedescris. Este ceea ce vrea, de fapt, însuºi
Eminescu.
Momentul culminant este atins prin exclamaþia, atribuitã
de Ventura protestatarului: „ºi la toate acestea nu este decât
un leac: sã împuºc pe rege”. Apoi, Gr. Ventura îi propune sã
meargã la Cotroceni, dar ajungând acolo, nu este primit de
Rege, astfel încât, acelaºi Grigore Ventura îi sugereazã lui
Eminescu sã facã o escalã la baia Mitrashewski. De ce aici?
Simplu! În planul arestãrii fãrã incidente a lui Eminescu,
baia publicã era singurul loc în care acesta era nevoit sã intre
fãrã a avea asupra sa arma de apãrare. Bãnuim cã Poetul a
30
fost încuiat, pentru a fi sigur cã nu va pleca mai devreme de
venirea celor ce urmau sã-l imobilizeze. Altfel, în oricare alt
loc, cine ºtie ce s-ar fi putut întâmpla, dacã Poetul ar fi opus
rezistenþã.
Apoi, Ventura îl pãrãseºte. Anunþã imediat Poliþia cã
trebuie sã ridice un „nebun”. Îi informeazã pe Secãºeanu si
Ocãºeanu, prietenii lui Eminescu, care sosesc imediat la locul
respectiv.
Aceºtia stau de vorbã cu Poetul, care, oribilã crimã, lãsase
apa fierbinte sã curgã ºiroaie.
În ce þarã din lume, pentru risipa de apã trebuie sã arestezi
un ziarist? Pentru ce motiv legal, dacã nu pentru unul secret,
Poliþia inventariazã bunurile personale ºi percheziþioneazã
domiciliul unui ziarist, rãsfoind cãrþi ºi manuscrise, care sunt
apoi sigilate?
Procesul Verbal întocmit cu aceastã ocazie este relevant,
demonstrând cã acþiunile Poetului sunt urmãrite pas cu pas,
cãutându-se dovezi incriminatoare privind un eventual
document scris, care sã-l acuze pe Eminescu de cine ºtie ce
complot. Nu era o noutate, mai ales cã el mai avusese de-a
face cu autoritãþile române (judiciare, în primul rând) dar ºi
cu serviciile de informaþii strãine.
Membru al câtorva organizaþii cu caracter subversiv ºi
antidinastic din Bucureºti (cum era „Românismul”,
organizaþie care repudia aducerea lui Carol I în þarã, unde
Eminescu figureazã ca membru cotizant încã din 1869, sau
„Orientul”) dar ºi din Viena („România” ºi „Societatea
Literarie ºi Sciinþificã”, unificate mai apoi sub numele de
„România Junã”, organizatoarea sãrbãtorilor studenþeºti de
la Putna, din 1871) Eminescu este considerat un dizident
periculos.
31
 De altfel, la data de 14 martie 1876, când Eminescu þine
la Iaºi o prelegere intitulat㠄Influenþa austriacã asupra
românilor din Principate”, acest fapt este semnalat prompt
în raportul lui Hans Wenzl, consulul austriac din Iaºi, care îl
informa pe contele Iulius von Andrassy, ministru de externe
la Viena, asupra conþinutului de idei al acestei comunicãri.
Mai mult, diplomatul traduce în limba germanã textul
studiului, publicat între timp în „Curierul de Iassi”, ºi-l trimite
în anexã pe lângã amintitul raport. Acest moment indicã
faptul cã Eminescu intra în atenþia agenþilor serviciilor secrete
austro-ungare.
Se afirmã cã urmãrirea lui Mihai Eminescu de cãtre
agenþii secreþi ai puterilor strãine a început încã din anul 1876,
printr-un agent evreu F. Lachman, aflat în solda Ambasadei
Austriei de la Bucureºti.
La 7 iunie 1882, deci cu un an înainte ca Eminescu sã fie
anihilat, ambasadorul austriac la Bucureºti, baronul Mayer,
transmitea un raport secret despre Eminescu, urmãrit pentru
activitatea sa de la „Societatea Carpaþii” ºi bãnuit de uneltire
împotriva Imperiului, în vederea unirii Transilvaniei cu þara
mamã:
„Societatea Carpaþii a þinut în 4 ale lunii în curs o întrunire
publicã cu un sens secret. Dintr-o sursã sigurã, am fost
informat despre aceastã întrunire... S-a stabilit cã lupta
împotriva Austro-Ungariei sã fie continuatã... S-a recomandat
membrilor cea mai mare prudenþã. Eminescu, redactor
principal la Timpul, a fãcut propunerea ca studenþii transil-
vãneni de naþionalitate românã, care frecventeazã instituþiile
de învãþãmânt din România pentru a se instrui, sã fie puºi sã
acþioneze în timpul vacanþei în locurile natale pentru a orienta
opinia publicã în direcþia unei Dacii Mari.”
32
Societatea „Carpaþii”, înfiinþatã la începutul anului 1882,
tot la 24 Ianuarie, ca ºi „Românismul” (a se înþelege prin
aceasta ºi conotaþiile republicane) avea totodatã caracter
iredentist împotriva Imperiului Austro-Ungar. Ea numãra
mulþi membri, în toatã þara: studenþi, gazetari, comercianþi,
îndeosebi transilvãneni. Atras de prietenii sãi ardeleni, câþiva
dintre ei colegi de gazetãrie - Slavici, Teodor Nica, G.
Ocãºanu, G. Sãcãºanu, N. Oncu, N. Droc-Barcianu,
A.Ciurcu, Corneanu ºi alþii -, Eminescu se înscrie de îndatã
în aceastã organizaþie conspirativã. Dintre toþi, cel mai
apropiat era Simþion, cu care se vizita zilnic la „Timpul” ºi
care îl împrumuta cu bani.
Rezumând cele de mai sus, credem cã rãspunsul logic,
care elucideazã motivul prezenþei lui Eminescu la Capºa este
acesta:
Eminescu nu a venit întâmplãtor la CAPºA, întrucât
ziaristul urmãrea un scop mult mai înalt: el dorea sã se
întâlneascã cu ministrul american la Bucureºti, dr. Eugene
Schuyler, pe care îl cunoºtea personal ºi cu care se vãzuse
ultima datã chiar la 23 iunie 1883, în casa lui Maiorescu.
Aici, Eminescu, având sub braþ ultimul numãr din ziarul
„Timpul”, cu articolul de fond dedicat libertãþii presei, subiect
extrem de sensibil pentru un diplomat ºi ziarist redutabil, în
egalã mãsurã, de talia lui Eugene Schuyler, voia sã protesteze
în mod vehement, în calitatea sa de membru al Consiliului
de Administraþie al „Societãþii Presei Române”, înfiinþatã în
februarie 1883, din care fãceau parte 33 de gazetari,
reprezentând periodicele importante ale vremii. Totodatã,
Schuyler trebuia sã fie informat în mod oficial asupra gravelor
mãsuri luate de autoritãþi, diplomaþii prezenþi la Capºa
urmând evident sã informeze prompt guvernele lor în legãturã
cu situaþia de la Bucureºti.
33
 Dr. Eugene Schuyler – personajul cheie al dramei din 28
iunie 1883.
Puþini ºtiu cã primul sediu al Legaþiei SUA în România
a fost CASA CAPºA, de
unde se trimiteau telegramele diplomatice spre
Departamentul de Stat. Aici locuiau ºi diplomaþi strãini, nu
numai cel american.
Începând cu anul 1876, Grigore Capºa dezafecteazã
Salonul Slãtineanu ºi amenajeazã, la etajul I, apartamente
luxoase, destinate oamenilor politici ºi diplomaþilor strãini,
printre ei ºi dr. Eugene Schuyler.
În Jurnalul lui Titu Maiorescu este menþionat numele
acestui diplomat ºi ziarist în acelaºi timp, cunoscãtor al limbii
române, ales membru de onoare al Academiei Române, o
personalitate care a influenþat decisiv evoluþia situaþiei unora
din þãrile balcanice. Intelectual de mare valoare, Schuyler
era desigur interesat de amplele analize de ordin politic
publicate de Eminescu, pe care îl cunoºtea personal, ºi ale
cãror articole erau de mare folos pentru diplomatul american.
În anul 1883, în luna mai ºi iunie, Dr. Eugene Schuyler
era la CAPªA, ºi avem dovada cã, în ziua de 23 iunie,
Eminescu a avut o lungã convorbire cu acesta, acasã la
Maiorescu: „Prea cald! Astãzi la 6 1/2 la cinã la mine
ministrul american E. Schuyler, Beldimano, Gane, Jacques
[Negruzzi] si doamna, al-de Kremnitz, Annette, Eminescu.
Rãmas cu toþii în cea mai plãcuta atmosferã pânã 11 1/2”.
(Titu Maiorescu, „Însemnãri Zilnice”). Abordând situaþia
complexã din Peninsula Balcanicã, Eminescu afirmã cã ar
dori sã înveþe limba albanezã. Informaþia aceasta, scoasã cu
abilitate din context, este menþionatã de Maiorescu în
însemnãrile sale amintite drept o dovadã a „nebuniei”
incipiente a ziaristului rebel!
34
Dacã Eminescu ar fi dat semne de nebunie, atmosfera
nu mai putea fi „cea mai plãcutã”! afirmã pe bun temei
adversarii teoriei alienaþiei mintale a lui Eminescu.
Pentru a înþelege rolul avut de acest mare diplomat ºi
ziarist de peste Ocean în drama cãreia i-a cãzut victimã
Eminescu, sã prezentãm câteva date biografice sumare: Fiul
lui George Washington Schuyler, Eugen Schuyler s-a nãscut
în Ithaca, New York, la 26 Februarie, 1840. A fost cãsãtorit
cu Gertrude Wallace. A absolvit în 1859 Universitatea Yale
ºi Columbia Law-School în 1863. Dupã terminarea facultãþii,
s-a stabilit în New Heaven, susþinând un doctorat în domeniul
filosofiei ºi psihologiei, dar ºi al filologiei moderne, în 1861.
A fost cel dintâi titlu de doctor în ºtiinþe, acordat de o
universitate din America.
Practicã dreptul dar se dedicã studiilor de literaturã, mai
mult ca hobby.
Încã din tinereþe, Schuyler a fost atras de Rusia datoritã
unei întâmplãri: în timpul Rãzboiului Civil, el a vizitat o
navã de rãzboi þaristã, ancoratã în portul New York.
Publicând articole despre Rusia ºi slavi în reviste ºi
publicaþii de interes general, a fost ales ca membru de onoare
al Societãþii Geografice Imperiale a Rusiei.
În anul 1866 intrã în diplomaþie, fiind numit consul al
SUA la Moscova, în perioada 1867-1869, la Reval în
1869-1870, secretar de legaþie la St. Petersburg în 1870-1876.
În anul 1873, a efectuat o cãlãtorie de 8 luni prin Rusia,
Turkestan, Khokan, ºi Bukhara.
În anul 1876 devine Secretar de legaþie ºi Consul General
la Constantinopol. În timpul verii acelui an, a fost desemnat
sã investigheze masacrele turceºti din Bulgaria, trimiþând
un raport extins guvernului sãu. Cele prezentate de Eugene
Schuyler au influenþat substanþial evoluþia situaþiei din
35
aceastã parte a Balcanilor precum ºi poziþia marilor puteri
faþã de situaþia din zonã.
Doi americani, diplomatul ºi ziaristul Eugene Schuyler
ºi jurnalistul Januarius MacGahan au fost primii care au
alertat Occidentul, la mijlocul anului 1876, asupra
atrocitãþilor comise cu ferocitate împotriva civililor bulgari.
Rãzboiul Ruso Turc din 1877-1878 a fost o consecinþã a
repulsiei resimþite de puterile vest europene faþã de brutalele
masacre sãvârºite în Aprilie 1876 de cãtre turcii baº-buzuci
la Koprivºiþa ºi Panagyuriºte, la nord vest de Plovdiv. Aceste
atrocitãþi au îndârjit atât de mult pe occidentali împotriva
turcilor încât, în Decembrie 1876, s-a organizat o Conferinþã
a reprezentanþilor þãrilor vestice la Constantinople, care a
condamnat acþiunile sultanului ºi a cerut independenþa
Bulgariei ºi Roumeliei.
În 1878 Schuyler a fost trimis la Birmingham în funcþia
de consul, iar în 1879 a fost transferat la Roma în calitate de
consul-general.
Bun cunoscãtor al situaþiei din Balcani, în preajma
declarãrii ca Regat a României, acesta primeºte însãrcinarea
de reprezentant diplomatic al Statelor Unite la Bucureºti, la
data de 11 Iunie 1880.
La 13 August 1880, ministrul român de externe ºi-a
exprimat formal dorinþa de a avea relaþii diplomatice cu SUA,
dar Schuyler ºi-a prezentat scrisorile de acreditare, abia la
14 decembrie 1880, într-o audienþã privatã.
Apoi, la data de 21 decembrie 1880 este numit „Chargé
d’Affaires” (Însãrcinat cu afaceri) ºi Consul-General la
Bucureºti, prezentându-ºi scrisorile de acreditare la 25
ianuarie 1881.
Deoarece România s-a proclamat Regat, dr. Eugene
Schuyler ºi-a prezentat din nou scrisorile de acreditare, la 16
36
mai 1881, de data aceasta în calitate de Ministru
Rezident-Consul General, fiind acreditat în aceastã funcþie
ºi în Grecia ºi Serbia. Ca urmare, îºi mutã temporar reºedinþa
la Atena.
În 1881 a fost autorizat de Secretariatul de Stat sã
perfecteze ºi sã semneze un acord comercial ºi consular cu
România ºi Serbia.
La data de 7 iulie 1882 este numit în calitate de Ministru
Rezident-Consul General, la Bucureºti, prezentându-ºi din
nou scrisorile de acreditare, la data de 8 septembrie, 1882.
La începutul lunii ianuarie 1883, Eugene Schuyler îºi
schimbã din nou reºedinþa la Atena, dar revine în România,
în cursul lunilor mai ºi iunie 1883, pentru a participa la
ceremoniile consacrate proclamãrii Regatului precum ºi
pentru parafarea Tratatului Comercial dintre România ºi
SUA.
Este rechemat de la post la data de 7 Septembrie 1884.
Temporar a îndeplinit ºi misiuni diplomatice la Cairo.
Dupã rechemarea în SUA, s-a dedicat studiilor literare.
A fost ales membru corespondent al Academiei Române
precum ºi membru al societãþilor geografice din Londra,
Rusia, Italia, ºi America, primind decoraþii din partea
guvernelor din Rusia, Grecia, România Serbia ºi Bulgaria.
A murit de malarie la Veneþia, Italia la 16 iulie 1890
Este înmormântat în Cimitirul Protestant San Michele, din
Veneþia.
A publicat în reviste de specialitate din America ºi
Anglia. A editat traducerea lui John A. Porter „Selections
from the Kalevala” (New York, 1867); a tradus din Ivan
Turgdnieff’ „Fathers and Sons” (1867) ºi L. Tolstoi: „The
Cossacks, a Tale of the Caucasus” (1878); Este autorul
lucrãrii „Turkestan: Notes of a Journey in Russian Turkestan,
37
Khokand, Bokhara, and Kuldja” (1876); „ Peter the Great,
Emperor of Russia” (2 vols., 1884); si „American Diplomacy
and the Furtherance of Commerce” (1886).
Revenind la evenimentele capitale din data de 28 iunie
1883, este destul de plauzibil ca Eminescu sã se fi dus la
Capºa în speranþa de a-l întâlni pe acest influent personaj
diplomatic, pentru a atrage atenþia ºi altor diplomaþi strãini,
cazaþi aici, într-un mod zgomotos, scandalos am spune, ºi a
arãta astfel cã nu întreaga opinie publicã româneascã aprobã
schimbarea radicalã a politicii autoritãþilor de la Bucureºti.
Un prieten al României pe care Eminescu nãdãjduia sã-l
avertizeze asupra pericolelor ce ameninþa aceastã þarã.
În concluzie, abordând subiectul „Eminescu la CAPªA”,
credem cã am luminat douã chestiuni extrem de importante:
a fost Eminescu prezent la Capºa, în fatidica zi de 28 Iunie
1883? ºi a doua: care a fost scopul prezenþei sale la Capºa?
Susþinem cã Eminescu a fost prezent la CAPªA, dar nu
dintr-un exces de Iresponsabilitate, ci animat de o adâncã
Luciditate, în încercarea de a contacta un diplomat strãin, pe
marginea unui act politic important, cu urmãri considerate
de Eminescu extrem de grave.
Dr. Eugene Schuyler, personalitate cunoscutã pentru
influenþa sa majorã în capitala SUA (la un moment dat se
punea problema numirii sale în funcþia de adjunct al
Secretarului de Stat american), dar ºi pe lângã autoritãþile
din Anglia, Franþa ºi, mai ales Rusia, avea posibilitatea, în
opinia lui Eminescu, sã alerteze din nou Europa cu privire la
fãrãdelegile criminale ale baº-buzucilor politici de la
Bucureºti, comise împotriva reprezentanþilor oprimatei naþii
române din Transilvania, aºa cum fãcuse cu evident succes,
cu câþiva ani înainte, în cazul Bulgariei. De aici ºi spaima
duºmanilor lui Eminescu faþã de urmãrile contactelor dintre
acest înverºunat opozant ºi diplomatul american.
38
Modul în care dr. Schuyler a reflectat situaþia creatã prin
tratativele de aderare la Tratatul secret rezultã, fãrã îndoialã,
din telegramele transmise Departamentului de Stat, în
perioada mai – iunie - iulie 1883. În mod logic, dupã
sechestrarea lui Eminescu într-un azil de nebuni, nimic nu
mai putea sta în calea Tratatului secret: motivând diverse
scopuri, I.C. Bratianu s-a întâlnit cu Bismarck, în iulie 1883,
apoi Carol I ºi Bratianu, în august, cu împãraþii Germaniei ºi
Austro-Ungariei la Potsdam ºi, respectiv, Viena. Pe bazele
acestor înþelegeri secrete, I.C. Brãtianu este liber sã
întâlneascã cu Bismarck la Gastein precum ºi cu ministrul
de externe Kalnoky la Viena.
Intuitiv, putem afirma cã diplomatul american era
conºtient, în calitatea sa de fin ºi avizat cunoscãtor al situaþiei
þãrilor din Balcani, cã Regatul Român intra în sfera de
influenþã a Puterilor Centrale, aºa cã eforturile sale de
promovare a intereselor americane aici nu ar fi putut avea
succes. Din acest motiv, rezultã, probabil, ºi absenþa pentru
mai mulþi ani a unor relaþii dinamice între cele douã þãri,
dupã plecarea lui Schuyler din postul deþinut la Bucureºti.
Eminescu ºi meandrele Diplomaþiei
Un studiu scris în urmã cu 15 ani, dedicat prezenþei lui
Eminescu în capitala germanã (1), pe care l-am înaintat
conducerii ministerului român de externe din acea vreme,
sublinia un adevãr istoric surprinzãtor, asumat prompt de
ministrul în funcþie al momentului: pe vremea cât a fost la
student la Berlin, Eminescu a fost angajat al Ministerului
Afacerilor Strãine al României, îndeplinind activitãþi
caracteristice unui veritabil diplomat, inclusiv pe aceea de
cifrator! Ca urmare, în toamna anului 1992, printr-o scurtã
ceremonie desfãºuratã într-o atmosferã plinã de recunoºtinþã,
39
dar de o discreþie nemeritatã faþã de memoria Poetului, statuia
lui Eminescu a fost aºezatã sub fereastra clãdirii Ataºaþilor
Culturali, în curtea MAE de la Bucureºti. Mai mult, o salã
din sediul ministerului a primit numele genialului
reprezentant al spiritualitãþii româneºti. EMINESCU APRECIAT DE DR. EUGEN
Pentru a înþelege legãturile lui Eminescu cu lumea SCHUYLER
diplomaþiei acelor vremi, evocãm numele a trei personalitãþi
care au influenþat în bunã mãsurã existenþa acestuia.
Se ºtie cã primul sediu al Legaþiei SUA în România a
fost CASA CAPªA. Aici locuiau ºi alþi diplomaþi strãini.
Începând cu anul 1876, Grigore Capºa schimbã destinaþia
iniþialã a Salonului Slãtineanu, amenajând, la etajul I,
apartamente luxoase, destinate oamenilor politici dar mai
ales pentru diplomaþii strãini. În Jurnalul lui Titu Maiorescu
este menþionat numele diplomatului Eugene Schuyler, ziarist
redutabil, ca ºi Eminescu, cunoscãtor al limbii române, ales
membru de onoare al Academiei Române, o personalitate
care a influenþat decisiv evoluþia unora din þãrile din aceastã
parte a continentului.
Observator avizat al situaþiei din Balcani, Schuyler era
desigur interesat de minuþioasele analize de ordin politic
publicate de Eminescu, pe care îl cunoºtea personal, ºi ale
cãrui articole erau de mare folos pentru diplomatul american.
Contactul dintre Eminescu ºi diplomaþii strãini acreditaþi
la Bucureºti a fost facilitat de cãtre Mite Kremnitz. În salonul
sãu, ale cãrui uºi erau larg deschise elitei bucureºtene,
cumnata lui Maiorescu primeºte literaþi, politicieni ºi
diplomaþi strãini: „ Mi-aduc aminte cã diplomaþii care erau
de faþã la un dineu, îl plãceau foarte mult (pe Eminescu, n.n.)
ºi finul american Mr. Schuyler observase numaidecât cu ce
cap spiritual avea a face” (2).

40 41
 În anul 1883, în luna Mai ºi Iunie, Dr. Eugene Schuyler
era în Bucureºti. Acelaºi Jurnal aminteºte cã, în ziua de 23
Iunie, Eminescu a avut o lungã convorbire cu acesta, acasã
la Maiorescu:
„Prea cald! Astãzi la 6 1/2 la cinã la mine ministrul
american E. Schuyler, Beldimano, Gane, Jacques [Negruzzi]
si doamna, al-de Kremnitz, Annette, Eminescu. Rãmas cu
toþii în cea mai plãcutã atmosferã pânã 11 1/2”. (Titu
Maiorescu, „Însemnãri Zilnice”).
Admirând abilitãþile lingvistice ale diplomatului
american, cunoscãtor al limbii române, dar nu numai,
Eminescu, la rândul sãu, afirmã cã ar dori sã înveþe limba
albanezã. Expresia aceasta, scoasã cu abilitate din context,
este menþionatã de Maiorescu în însemnãrile sale amintite
drept o dovadã a „nebuniei” incipiente a ziaristului rebel!
Dacã Eminescu ar fi dat semne de alienare, atmosfera nu
putea fi caracterizatã ca fiind „cea mai plãcutã”!
Cu toate acestea, în opinia noastrã, momentul 28 Iunie
1883, atât de amplu comentat în ultima perioadã, ar putea
avea o altã explicaþie decât cele cunoscute pânã în prezent.
Avem motive sa credem ca prezenþa lui Eminescu la
Capºa a fost motivatã de speranþa de a-l întâlni pe acest
influent personaj diplomatic, prieten apropiat, în acelaºi timp,
al Poetului. Apreciem cã, în disperare de cauzã, Eminescu
intenþiona sã atragã atenþia diplomaþilor strãini, cazaþi aici,
într-un mod zgomotos, scandalos am spune, arãtând astfel
cã nu întreaga opinie publicã româneascã aprobã schimbarea
radicalã a politicii autoritãþilor de la Bucureºti. Printre ei,
desigur, ºi Eugene Schuyler - un prieten al României - pe
care Eminescu nãdãjduia sã-l avertizeze asupra pericolelor
ce ameninþa aceastã þarã.
42
Eminescu ºi R. Kunisch sau despre rolul unui diplomat
mai puþin cunoscut
Dupã cum se ºtie, timp de decenii s-au purtat discuþii
aprinse, ce par a nu avea nici azi sfârºit, cu privire la sursa
de inspiraþie care a stat la baza capodoperei eminesciene,
„Luceafãrul”. Majoritatea exegeþilor au plecat de la
însemnarea aflatã pe una din filele de manuscris, care atribuie
unui misterios „K”, cãlãtor, memorialist dar ºi culegãtor de
folclor românesc („Fata în grãdina de aur” ºi „Frumoasa fãrã
corp”) cheia de înþelegere a „Luceafãrului”.
Mose Gaster este primul care abordeazã problema
modelului literar ce a stat la baza creaþiei inegalabilului poem.
În studiul sãu, intitulat „Literatura popularã românã”,
dezvãluie încã din 1883 numele lui R. Kunisch ºi cele douã
basme traduse de acesta în germanã.
N. Iorga precizeazã contextul apariþiei acestor traduceri
din folclorul românesc: Richard Kunisch face o cãlãtorie pe
Dunãre, ajungând ºi la Bucureºti, în urma cãreia publica la
Berlin, în 1861, memoriile sale privind Þãrile Române ºi
Orient, sub titlul: „Bûkarest und Stambul, Skizzen aus
Ungarn Rûmanien und der Türkei”. El observã un Bucureºti
cosmopolit, care pãstreazã însã mult din farmecul Orientului.
Deºi este un oraº select, având spectacole de operã italianã,
francezã ºi teatru în limba românã, Capitala nu i se pare un
oraº european, semãnând mai degrabã cu Algerul.
Kunish ne povesteºte cã, în timpul unei petreceri, o
doamnã a cântat arii italiene, iar la o altã reuniune, o
invitatã,,ceteºte uºor manuscrise greceºti”. În tot acest
timp,,autorul este uimit de farmecul femeilor”.
N. Iorga, care a abordat acest subiect, mai ales prin prisma
cãlãtorilor strãini în trecere prin Þãrile Române, aminteºte
43
cã Richard Kunisch a scris ºi o nuvelã, intitulat㠄La belle
Florica”.
Dar cine este acest Richard Kunisch ºi cum a ajuns
Eminescu sã se inspire din cele douã poveºti traduse în
germanã?
Cercetãri datând din deceniul 9 al secolului trecut (3)
dezvãluie identitatea misteriosului „K”: este vorba de
colonelul Richard Kunisch, care efectuase o cãlãtorie la
Bucureºti ºi Istanbul, cu sarcini diplomatice, primite din
partea Austro – Ungariei.
Aceastã lucrare memorialisticã a avut-o la îndemânã
Mihai Eminescu, pe când era angajat al Agenþiei Diplomatice
de la Berlin ºi, desigur, a fost impresionat de conþinutul ei.
Iatã, aºadar, încã un diplomat care influenþeazã biografia
marelui nostru poet. De altfel, în setul de documente
eminesciene, aflate în Arhiva MAE, pus în valoare prin
studiul nostru din 1988, existã unul, scris de Eminescu, dar
semnat, evident, de       Th. Rosetti, care demonstreazã cã la
sediul Agenþiei de la Berlin exista practica de a se distribui
celor interesaþi lucrãri traduse în germanã, evocând realitãþile
româneºti.
Iatã conþinutul acestuia:
„ Agenþia României
Domnule Ministru,
Fiindcã D. Ulysse de Marsillac, dupã cum anunþaþi prin
adresa D-Voastrã No 7646, se oferã a distribui la cabinete de
lectur㠄 Journal de Buckarest”,
Vã rog sã mijlociþi ca, deocamdatã, aceastã foaie sã se
trimitã la
„Akademische Leschalle”, Berlin, Georgenstrasse,
rãmânând a vã comunica mai în urmã ºi alte asemenea locale.
44
Primiþi Domnule Ministru, asigurarea deosebitei mele
consideraþiuni. Domniei Sale, Domnului Ministru de Esterne,
S.S. Th. Rosetti „
Eminescu ºi Eduard Griesbach sau legãtura dintre
un Poet ºi un exeget al lui Schopenhauer
Eduard Griesbach este numele unui alt diplomat strãin,
prieten apropiat al lui Mihai Eminescu, despre care s-a scris
foarte puþin în studiile ce au fost dedicate acestuia de-a lungul
celor peste o sutã de ani ce s-au scurs de la moartea sa. Printre
exegeþi, George Muntean („Viaþa lui Mihai Eminescu”,
Editura Minerva, Bucureºti, 1973) aminteºte în treacãt: „Iar
cu consulul prusian Griesbach, poet de o realã distincþie ºi
frecventator al Salonului Mitei, Eminescu se întreþinea
îndelung acum ca ºi mai târziu”.
Bãnuind cã în salonul Mitei Kremnitz se adunau numai
poeþi, George Muntean îi dezvãluie diplomatului Prusiei
calitãþi mai ales poetice.
Acest ignorat prieten al lui Eminescu, Eduard Griesbach
(1845 – 1906 ), a fost nu numai diplomat de carierã ci, mai
ales, unul dintre cei mai importanþi istorici literari dar ºi
editori ai operelor lui Schopenhauer.
Datoritã acestei calitãþi, discuþiile dintre Eminescu ºi
Griesbach nu puteau fi decât extrem de benefice. Mai mult
decât atât, Eduard Griesbach îl încurajeazã pe Eminescu sã
facã traduceri din marii poeþi germani iar dovada este numãrul
128 al Telegrafului Român, din 1881, în care apare traducerea
baladei Der Handschuh (Mãnuºa) de Fr. Schiller, semnatã
de Mihai Eminescu.
Redactorul ziarului amintit semnaleazã apariþia la Lipsca
(Leipzig) a unui  „fasciculu nou (V) din Schalk-Bibliothek,
cuprindend: Der Hanschuh. Von Friedrich von Schiller. Eine
45
polyglotte Zusammenstellung von Fr. Thiel. Mit 24 „ Eminescu ºi Chibici trebuiau sã se prezinte „ la locul
Original-Illustrationen von W. Wellner. indicat”, decent îmbrãcaþi, deoarece se pare cã Griesbach a
În cãrticica aceasta aflãm de traducerile în 12 limbi încã. înlesnit lui Eminescu obþinerea documentelor pentru ºederea
(...) Pe noi ne intereseazã cu deosebire atenþiunea progresivã acestuia în Italia.
a strãinetãþii faþã cu limba românã: din prefaþa editorului Dar Eminescu nu era pe deplin în stare sã se întâlneascã
vedem adecã, cum dl. Eminescu a fost anume recercat prin cu vechiul sãu prieten. Conºtient de starea în care se afla,
mijlocirea consulului german Griesbach din Bucuresci, a Poetul doreºte sã revinã cât mai iute în þarã. Este evident cã
traduce balada lui Schiller în limba românã pentru ediþia acest cãrturar german a avut un rol important în biografia lui
poliglotã de faþã. Apoi ne bucurãm cã dl. Eminescu ne-a dat Eminescu, rol pe care studiile ulterioare urmeazã a-l defini
o traducþie, care se poate presenta fãrã cea mai micã sfiealã cu mai multã claritate.
lungã ori ºi care din celelalte 11 traduceri, toate fiind de autori
eminenþi.” NOTE
Ca o recunoaºtere a calitãþii de slujitor al Diplomaþiei
române, Diplomatul Eduard Griesbach era cunoscut ºi de 1. Studiul a fost publicat de noi, împreunã cu Ion C. Rogojanu, sub
Titu Maiorescu, încã din 1880, (anul în care sunt stabilite egida Memorialului Ipoteºti, Centrul Naþional de Studii Mihai Eminescu,
sub titlul „Biblioteca Eminescu, Arhive, Biblioteci – Ambrozie ºi
relaþiile diplomatice româno-germane). Rolul acestuia devine
Aguridã”, Editura Geea, 1998.
important în momentul transferului lui Eminescu la o clinicã 2. Mite Kremnitz, „Amintiri fugare despre Eminescu”, Cartea
din Viena, în toamna anului 1883, precum ºi la începutul Româneascã, 2000, p. 25.
anului 1884. 3. Klaus Heitman, „ Südosteurope –Studie”, 47, München, 1988,
Rãmâne un mister cine, când ºi cum a dat vizã lui p. 97-112.
Eminescu pentru a pleca în Austria ºi, mai ales, cine a
intervenit pentru obþinerea vizelor necesare unor eventuale
deplasãri ale Poetului în Italia sau Germania.
Un rãspuns plauzibil îl aflãm în Jurnalul mentorului
Junimii, unde T. Maiorescu consemneazã cã, la 27 ianuarie
1884, a luat legãtura cu Griesbach, care se afla în acel moment
în misiune la Milano.
Mentorul Junimii ar fi dorit sã faciliteze lui Eminescu o
întâlnire, la Milano, cu bunul sãu prieten, Eduard Griesbach,
pe care Poetul însã o evitã.
Despre momentul reîntâlnirii celor doi prieteni la Milano
vorbeºte ºi Eugeniu Speranþia:

46 47

SCANDAL LA PELEª
„Incidentul Guillame” în corespondenþa privatã a
lui Eminescu ºi Carol I
Relaþiile lui Eminescu cu Palatul Regal au stat sub semnul
unei reciprocitãþi glaciale. Prezent de voie, de nevoie în
„salonul literar” patronat de Carmen Sylva, Poetul face o
proastã impresie doamnelor de companie ale Reginei: „Mai
mult scund decât înalt, mai mult voinic decât zvelt, cu un
cap ceva cam mare pentru statura lui, prea cãrnos la faþã,
nebãrbierit, cu dinþii mari galbeni, murdar pe haine ºi
îmbrãcat fãrã nici o îngrijire „iatã imaginea ºocantã, aºa cum
este redatã în Amintirile semnate de Mite Kremnitz; „la masã
mânca cu zgomot, râse cu gura plinã, un râs care-mi suna
brutal… Un om cu totul lipsit de maniere. O mânã micã de
copil, neîngrijitã, poate nespãlatã”.
Deziluzie neaºteptatã: „Eram atât de decepþionat㠖
spune în continuare Mite Kremnitz - încât mã durea
deosebirea dintre adevãratul Eminescu ºi cel care trãise în
închipuirea mea. Unde-i poezia?”
Prietenia dintre Eminescu ºi Mite Kremnitz dateazã, spun
biografii, de prin 1876, când Eminescu, fãcând un drum la
Bucureºti, o cunoaºte pe cumnata lui Maiorescu, soþia
medicului personal al Regelui Carol! Predându-i lecþii de
limba românã, Eminescu face o pasiune pentru doamna de
48
onoare a Reginei Elisabeta, cãreia îi oferã în manuscris poezia
„Atât de fragedã.” (consideratã de numeroºi exegeþi „un poem
veronian”, pe care Mite ºi-l „atribuia pe nedrept”), cf: N.
Iorga, Istoria literaturii romane contemporane, 1934,
295-296.
Dar idolul Poetului a fost, fãrã îndoialã, Veronica Micle,
aºa cum ni se dezvãluie adevãrul gol goluþ în epistolarul celor
doi îndrãgostiþi.
Nici Regina, la rândul ei, deºi i-a tradus în germanã câteva
din operele sale, nu-l impresioneazã pe Eminescu, ba
dimpotrivã.
În anul 1882, legãturile dintre Mihai Eminescu ºi
Veronica Micle au cunoscut trasee sinuoase. Creaþia poeticã
a fost sãracã. În scrisorile trimise Veronicãi, poetul se explicã,
se dezvinovãþeºte. El încearcã sã îi recâºtige încrederea,
insinuând cã nici Carmen Sylva, nici Mite Kremnitz sau vreo
altã damã din anturajul literar de la Palat nu îi poate fi egalã
în inima sa. Ca argument, el îi destãinuie un fapt oribil,
profund imoral, petrecut în interiorul chiliilor Mânãstirii
Sinaia. Dar, înainte de a reda acest fapt, sã rememorãm
contextul în care s-a produs incidentul amintit mai sus.
În 1882, viaþa politicã a tânãrului regat al României,
intratã în atenþia puternicilor Europei, datoritã complicatei
probleme a naturalizãrii strãinilor, dar mai ales prin delicata
chestiune a Dunãrii, cunoaºte convulsii dintre cele mai
neaºteptate.
În ceea ce priveºte conflictul cu Viena, politica Bucu-
reºtiului era limpede: România accepta orice fel de control
la Dunãrea de Jos, permitea libera circulaþie fluvialã a navelor
austro-ungare, dar fãrã limitarea sau îngrãdirea comerþului
românesc.
49
 Regele Carol I considera Dunãrea o chestiune de orgoliu
ºi de onoare, amintindu-i lui Karl Anton von Hohenzollern,
la data de 6 ianuarie 1882, urmãtoarele:
„ Dunãrea scaldã castelul care a adãpostit leagãnul meu,
pe cursul ei am întreprins periculoasa cãlãtorie pentru a lua
în stãpânire þara ce m-a ales ca principe. De atunci i-am
acordat cea mai vie atenþie, am studiat punctele pentru o
trecere favorabilã, m-am ocupat de Chilia pentru a o face
navigabilã ºi cu un pod ferm peste Dunãre… La Calafat,
Giurgiu, Olteniþa ºi Brãila am stat în bãtaia focului în repetate
rânduri ºi dupã toate acestea trebuie sã mã lupt cu extrem de
dificila chestiune a Dunãrii.” (Sorin Cristescu, „Carol I,
Corespondenþa privatã 1878-1912”, Tritonic, Bucureºti
2005, p.114-115)
În acest complex de împrejurãri, suveranul român miza
pe întãrirea capacitãþii de apãrare a þãrii, pe realizarea unui
plan amplu de fortificaþii strategice, apelând la un cunoscut
militar belgian: generalul Henry Alexis Brialmont (1821 –
1903). În ciuda greutãþilor întâmpinate la Bruxelles chiar din
partea ministrului belgian al apãrãrii, Brialmont viziteazã
România în câteva rânduri, având întâlniri cu Carol I.
Celebrul strateg a întocmit proiectul fortificaþiilor pentru linia
de centurã a Bucureºtiului. Construcþia efectivã a fost
demaratã în 1884, cu un buget iniþial de 15 milioane lei. În
final, reþeaua formatã din 18 forturi a costat 111,5 milioane
lei aur, adicã triplul bugetului anual alocat armatei române.
Prin sora sa, Maria de Flandra, inclusiv prin serviciile
generalului Brialmont, suveranul român dorea sã aibã în
Regatul Belgiei un aliat de nãdejde. Din nefericire, planurile
sale vor fi serios periclitate de un incident jenant, produs la
Palatul din Sinaia de cãtre ambasadorul belgian ºi consilierul
acestuia - baronul Guillaume.
50
Fiind gãzduiþi o perioadã de timp la reºedinþa regalã din
incinta Mânãstirii Sinaia, Castelul Peleº nefiind încã dat în
folosinþã, diplomaþii belgieni au generat, prin
comportamentul lor imoral, un imens scandal, copios reflectat
de presa de la Bucureºti dar ºi cu ecouri în strãinãtate.
Nefericitul incident, petrecut în toamna anului 1882, a
cãrui amploare este greu de imaginat în zilele noastre, a
tulburat serios apele la Bucureºti, fiind reflectatã în douã
surse epistolare intrate abia în ultimii ani în atenþia
cercetãtorilor: fondul de scrisori Eminescu - Veronica Micle
ºi corespondenþa privatã a Regelui Carol I.
Curtea princiarã, scenã ºi culise
Atmosfera de la curtea regelui Carol I este un amestec
de galanterie, artã, viaþã mondenã dar ºi de intrigi ºi scan-
daluri. Iubitoare a muzicii ºi poeziei, regina Elisabeta,
cochetând ea însãºi cu literele, sub numele de Carmen Sylva,
îºi alcãtuise un select ºi exclusivist salon al artelor, compus
din cunoscuþi ºi talentaþi scriitori ºi artiºti, printre care
Alecsandri ºi, mai târziu, George Enescu. Dintre damele de
onoare se remarcã domniºoara Eufrosina Grãdiºteanu,
îmbrãcatã într-o rochie din stofã româneascã, brodatã cu aur
ºi cu mãtase albastrã, principesa Bibescu purtând un elegant
compleu din satin argintiu, d-na Grigore Ghica în toaleta
vaporoasã de satin de „un alb rãpitor” precum ºi d-na Jacques
Lahovary, „frumoasa ca o nimfã”, în „þinutã de mare clasã”,
de satin alb ºi trenã regalã, brodatã cu arabescuri si motive
frunziforme (cum ar spune Claymour).
Personaj fermecãtor, regina pãrea o femeie între douã
vârste, cu þinutã maiestuoasã, îmbrãcatã într-o rochie
„princesse” din catifea albastrã. Nasul subþire, cu nãrile bine
51
decupate, discret arcuite. Pãrul castaniu se adunã deasupra
frunþii înalte. Ochii cãprui aveau aerul unei blândeþe triste.
Tenul era uºor colorat. Buze fine, zâmbet binevoitor, dinþii
strãlucitor de albi, mânã cu degete fine ºi lungi, cu un singur
inel de aur, ce avea încrustat un mare safir, de un albastru
mai intens decât culoarea ochilor augustului sau soþ., Regina
Elisabeta nu se ocupã decât de viaþa mondenã. Seara, citeºte
din creaþiile proprii, în prezenþa damelor de companie.
Alteori, cântã la pian piese alese din creaþia lui Beethoven,
Schumann, Bach si Mozart, acompaniatã de violoniºti aflaþi
printre invitaþi. Toatã lumea vorbeºte limba francezã, cu
excepþia regelui, care converseazã în germanã. Acesta, mic
de staturã, cu figura palidã ºi profil acvilin, avea toate
trãsãturile unui prinþ prusac, al cãrui sânge nobiliar se înrudea
cu Napoleon Bonaparte, dupã bunicã, ºi cu Împãratul
Wilhelm al II-lea ºi Þarul Rusiei, dupã tatã. Chipul îi era
alungit de o barbã castanie, ochii aveau o culoare intens
albastrã, iar privirile sale pãtrunzãtoare scrutau atent
interlocutorul. Subiectele favorite ale regelui Carol I sunt
pictura, artele frumoase, istoria sau geografia.
Privitã din afarã, viaþa la Palat nu putea fi decât idilicã:
adeseori, din budoarul regelui se aud glasul înecat de tuse al
Suveranului, sunetul bastonului vreunui majordom, atingând
cu blândeþe podeaua, râsul discret al Reginei, sursurul
paharelor de cristal sau al tacâmurilor de argint ºi sunetele
sprinþare ale pianului. La Sinaia, vara, viaþa era seraficã.
Curtenii luau masa alãturi de Majestãþile Lor ºi, aproape în
fiecare zi, erau primiþi oameni de culturã sau figuri princiare,
venite de departe, de pe la mai toate Curþile Regale ale
bãtrânului continent. La o analizã atentã, un observator
perspicace ar fi putut observa un amestec de „cabotinaj,
ipocrizie ºi bârfã”. Bârfa era la ea acasã, nãscutã mai ales
52
din neruºinatul spionaj al cameristelor, un veritabil cuib de
viespi.
Din acest viespar au rãsuflat în presã amãnunte jenante,
ce puteau sã degenereze într-un scandal de proporþii la Curtea
regalã din România. Personajele jenantului episod au fost:
ministrul legaþiei Belgiei la Bucureºti, Jooris, ºi baronul
Guillame (1856-1918), consilier al aceleaºi legaþii, devenit
ulterior membru de onoare al Academiei Române (16 aprilie
1907), precum ºi tinerele doamne Grãdiºteanu, Romalo ºi
Ghica.
În continuare, prezentãm o reflectare a celor petrecute la
curtea regalã, aºa cum apar ele în epistola adresatã Veronicãi
Micle, în toamna anului 1882.
„Sã-þi povestesc ceva neauzit - ca semn de demoralizaþie
adâncã, care a pãtruns în societatea noastrã greco-bulgarã.
Curtea regalã e un adevãrat... otel. Toatã lumea se-ntreabã
ce s-a-ntâmplat la Sinaia. Garda de acolo a prins pe secretarul
legaþiunii belgice ieºind noaptea pe fereastrã de la domni-
ºoarele de... onoare. În sfârºit... Regele ºi Regina... n-au aflat
nimic. Radu Mehail depeºeazã însã Regelui o telegramã
cifratã prin care-l anunþã de tot ce se petrece la Curte.
Adjutanþii M. Sale împreunã cu domniºoarele trãiau toþi în
concubinaj. Regele are însã obicei de-a pune tocmai pe aceste
domniºoare sã-i descifreze depeºele. Din nefericire pentru
ele - toate plecaserã în pãdure cu galanþii lor - nimeni nu era
decât regina acasã. Regina se pune de descifreazã însãºi
depeºa ºi-ºi pune mânile-n cap. În sfârºit rege ºi regina pleacã
în pãdure, la pavilionul de vânãtoare, ºi gãsesc...? Întreaga
companie de domniºoare de onoare lucratã ca dupã comandã
de întreaga companie de adjutanþi. Scandal! Se zice cã toþi
adjutanþii ºi toate domniºoarele vor fi daþi afarã... dar...
53
 Iatã un scandal fãrã pereche în analele curþilor
europene.”
(„Dulcea mea Doamnã / Eminul meu iubit”, Edit.
Polirom, Iaºi, 2000)
Ambasadorul belgian era un individ profund antipatic,
vulgar pânã la ridicol, dând dovadã de proaste maniere (a
înghiontit-o cu cotul pe Elisabeta ºi a scos limba la suveranul
României): un adevãrat coºmar pentru Carol I. Spre deosebire
de acesta, secretarul legaþiei belgiene, tânãrul Guillaume era
„fermecãtor, iar prin manierele elegante contrasta mult cu
Jooris”. Acesta din urmã, spune regele, a fost victima unui
scandal. Cei doi au avut o ºedere mai îndelungatã la Sinaia,
fiind invitaþi adesea la masã de cãtre rege. Depãºindu-ºi
limitele bunului simþ, încãlcând regulile etichetei, ei au
stabilit o intimitate cu doamnele de onoare de la curte,
manifestatã în „supeuri ºi rendez-vous nocturne”. Astfel,
într-o noapte, între orele 1 ºi 2, Guillaume a fost oprit de
garda mânãstirii, când pãrãsea camera doamnelor de onoare.
Aflând acest incalificabil gest, regele cere ofiþerului de gardã
sã facã un raport detaliat. Confirmându-se faptele infamante,
Carol solicitã poliþiei castelului Peleº o anchetã. In urma
anchetei, suveranul aflã cã au fost trei vizite nocturne. În
timpul acestora, Jooris intra în dormitoarele doamnelor,
având câte douã sticle de ºampanie sub braþ, retrãgându-se
dupã miezul nopþii, urmat apoi, la orele dimineþii, de mai
tânãrul Guillaume. Din acest motiv, toata Casa Regalã era
indignatã, dar nimeni nu a avut curajul sã îl informeze pe
Rege.
„Întors la Bucureºti, l-am convocat pe Jooris ºi i-am
declarat scurt ºi rãspicat cã secretarul sãu are de ales: ori sã
se cãsãtoreascã cu domniºoara pe care a compromis-o prin
vizitele sale, ori sã pãrãseascã Bucureºtiul, cãci la curte nu
54
va mai fi primit.” (Sorin Cristescu, op.cit.p.134). În urma
anchetei este concediat ºi un aghiotant iar regele face eforturi
sã muºamalizeze acest monstruos scandal, în urma cãruia
regina se îmbolnãveºte de supãrare. La data de 23 noiembrie
1882 regele îi scrie Mariei de Flandra:
„ Chestiunea fatalã în care cei doi domni au jucat un rol
atât de trist ne-a fãcut mari neplãceri. Cele trei tinere doamne
(Grãdiºteanu, Romalo, Ghica) sunt înrudite cu cele mai
distinse familii din Moldova ºi cu o mare parte a înaltei
societãþi bucureºtene, care este foarte indignatã de mãsurile
luate de noi. Ziarele ºi-au luat avânt ºi au scris câteva articole
obraznice, care sunt jignitoare la adresa Curþii noastre.” (op.
cit. 137). Aprofundându-se cazul, Regele mai aflã, într-un
târziu, cã domniºoarele au avut repetate aventuri nocturne ºi
îi primeau pe domni seara târziu, dupã ce familia augustã se
retrãgea în dormitoarele ei.
Regina este grav afectatã din cauza urâtei comportãri a
domniºoarelor de onoare. Despãrþirea de Lucia Ghica a
zdruncinat-o profund: „ Mã tem cã aceasta este însãrcinatã
cu unul dintre aghiotanþii mei pe care l-am concediat, un
ofiþer frumos ºi elegant, ginerele preºedintelui Senatului,
Dimitrie Ghica. Dar problema este strict secretã.” (op.cit.138)
Dupã luni bune de zbucium, scandalosul incident se
stinge: eroii sunt reabilitaþi, presa uitã acest eveniment. În
februarie 1883, baronul Guillaume se logodeºte cu Eufrosina
Grãdiºteanu, regele acceptã numirea junelui diplomat în
calitate de însãrcinat cu afaceri, dar ministerul belgian de
externe îl transferã la Madrid, unde soþia îi dãruie, la sfârºitul
aceluiaºi an, un fiu, Gustave. În 1928, baronul Gustave
Guillaume va deveni ambasador al Belgiei în România, þara
de origine a mamei sale.
Ca ºi când nimic nu s-ar fi întâmplat, în aprilie 1883,
55
regele pleacã la Sigmaringen, din suita regalã fãcând parte ori fug în crâng cu domniþele.
doamna Mavrogheni ºi domniºoara Romalo, cãreia i se iartã Dezamãgit de „cercul strâmt”, imoral ºi decadent,
astfel micile sale pãcate ! atitudinea lui Eminescu este rãspicatã: Poetul nu are ce cãuta
La rândul sãu, Jooris îºi reparã imaginea, scriind o în acest univers, unde totul i se pare strãin ºi fals. Geneza
broºur㠄 La Roumanie devant la Conference de Londres”, „Luceafãrului„ este cunoscutã, inclusiv explicaþiile autorului,
în care apãrã interesele Regatului dunãrean, motiv pentru scrise pe marginea manuscrisului eminescian „….iar înþelesul
care Carol I doreºte sã-i mulþumeascã, sperând cã guvernul alegoric ce i-am dat este cã, dacã geniul nu cunoaºte nici
belgian îi va gãsi un alt post diplomatic, astfel încât cele moarte, ºi numele lui scapã de noaptea uitãrii, pe de altã
întâmplate la Sinaia „sã nu-i afecteze cariera. Aº vrea sã pun parte aici pe pãmânt nu e capabil de a ferici pe cineva, nici
o vorbã bunã pentru el la Regele Leopold II”, mãrturiseºte capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.”
Carol I. Dar ele sunt ºi o mãsurã de precauþie - «Honni soit qui mal y
Aceste comportãri imorale nu puteau fi însã ignorate de pense» - în atmosfera iscatã de „ cazul Guillaume”.
Eminescu. Reacþia sa este nonechivocã, aºa cum se vede din
scrisoarea cãtre Veronica. Însã, pe plan artistic, acum gãseºte
momentul potrivit sã prezinte în faþa opiniei publice o operã
la care lucrase îndelung. Astfel, la 8 octombrie 1882, în plin
scandal de palat, Poetul citeºte „Luceafãrul”, dupã ce
Maiorescu insistã sã se modifice anumite pasaje din poezie.
Subtilitatea mesajului, conotaþiile ce se puteau naºte, nu
puteau sã scape avizaþilor membri ai Junimii, ºtiind cã multe
dintre doamnele prezente aici frecventau ºi Casa Regalã.
Pornind de la fapte reale, petrecute în toamna anului
1882, am putea sã conferim o altã semnificaþie poemului
capodoperã. Prin elementele de decor, prin atmosferã ºi
personaje, creaþia de apogeu a Poetului exprimã, în formã
metaforicã ºi într-o manierã artisticã ce atinge perfecþiunea,
atitudinea lui Eminescu („strãin la vorbã ºi la port”) vis à vis
de tentativa eþuatã lamentabil a asimilãrii sale de cãtre „cercul
literar” patronat de Carmen Sylva.
Universul lui Eminescu nu putea fi compatibil cu lumea
„negrului castel”, populatã de tinere atrãgãtoare, „din rude
mari, împãrãteºti”, unde pajii de curte împart „cupele de vin”,

56 57

O FOTOGRAFIE SENZAÞIONALÃ
Eminescu, Veronica Micle, I.L. Caragiale ºi Al.
Vlahuþã în mijlocul unui grup de actori.
- Note pe marginea unei legende -
Chipul lui Eminescu(1) atât de cunoscut românilor, mai
ales din fotografia fãcutã în vremea studenþiei, la Praga, în
toamna anului 1869, de maestrul fotograf Jan Tomas, din
Piaþa Sf. Venceslas, este modelul ideal al fiinþei geniale,
imaginea clasicã a poetului nepereche.
Dupã cliºeul original s-au realizat 6 fotografii, dintre care
o pozã era necesarã îndeplinirii formalitãþilor de înscriere la
Universitatea din Viena, iar altele au fost dãruite lui Slavici,
Miron Pompiliu ºi „unei femei dragi”.
Alte portrete ale lui Eminescu abia de pot fi recunoscute.
Din punct de vedere afectiv, asemenea fotografii sunt
percepute cu reticenþã, în mentalul colectiv prevalând chipul
angelic al Poetului la 19 ani.
Unele dintre documentele fotografice pãstreazã
fizionomia caracteristicã vârstei, redând fie un chip juvenil
(cum este, de exemplu, portretul numit de G. Cãlinescu
„Eminescu la 16 ani”) (2), altele sunt pline de vitalitate ºi
forþã, specifice perioadei de maturitate. De remarcat cea de-a
doua fotografie, fãcutã la Bucureºti de F. Duschek, în anul
1880 (3), precum ºi ce-a de a treia, lucratã în atelierul lui
58
Nestor Heck, la Iaºi, în anii 1884-1885. Ultima fotografie,
realizatã în atelierul fotografic al lui Jean Bieling (4) din
Botoºani, în perioada 1887 - 1888, redã chipul de
nerecunoscut al unui om îmbãtrânit prematur(5).
Sã fie, oare, acestea singurele fotografii ale lui Eminescu?
Categoric, nu! Mãrturii credibile, aparþinând unor contem-
porani ai poetului, atestã existenþa ºi a altor fotografii, ulterior
pierdute.
Iatã ce spune Augustin Z.N. Pop (6): „În albumul de
fotografii al Veronicãi Micle s-a pãstrat mult timp o fotografie
a lui Eminescu lângã medicul curant”; „ Slavici informeazã
cã a vãzut ºi reþinut din albumul Veronicãi Micle o fotografie
a lui Eminescu cu doctorul sãu curant la Odesa”.
Acelaºi Augustin Z. N. Pop continuã (7): „Într-un album
al Veronicãi – cum atestã Slavici – s-a aflat ºi o fotografie,
din aprilie 1888, fãcutã la Botoºani, înfãþiºându-o pe poetesã
alãturi de Eminescu. Autorul „Pãdurenilor” susþine cã
Virginia Gruber i-ar fi dãruit-o lui în 1894, fotografie extrem
de interesantã, ulterior pierdutã în avatarurile vieþii acestuia,
cu atâtea alte vestigii literare.”
Studii mai recente abordeazã, de asemenea, istoricul
„fotografiilor lui Mihai Eminescu” (8), precum ºi chestiunea
unui fals celebru, atribuit lui Octav Minar (9).
Cunoscând aceste relatãri, am sperat cã, într-o bunã zi,
se vor descoperi noi fotografii ale lui Eminescu, necunoscute
pânã în prezent.
ªansa a fãcut sã intrãm în posesia unei fotografii
surprinzãtoare, datând din anul 1888, înfãþiºându-l pe Mihai
Eminescu, alãturi de Veronica Micle ºi Al. Vlahuþã, împreunã
cu actori ai Teatrului Naþional, avându-l în prim plan pe I.L.
Caragiale.
Înainte de a prezenta identitatea personajelor din acest
tablou cu adevãrat excepþional, subliniem o serie de elemente
59
de decor, care pot contribui la localizarea ºi datarea
fotografiei: în fundal se observã o clãdire cu parter ºi etaj,
iar în partea dreaptã turla unei biserici. Tot in partea dreaptã
a fotografiei se poate distinge un personaj care þine în mânã
un pachet, învelit într-un ziar, ºi un steag având pe el o
emblemã.
Interesant este grupul de personaje, bãrbaþi, femei, tineri,
copii ºi maturi, majoritatea având la piept o cocardã. În prim
plan, se desfãºoarã un duel simbolic, arbitrat de un personaj
aflat în poziþie aºezat. Totul se desfãºoarã în spatele unui
parapet metalic.
Analizând detaliile fotografice, se observã pe peretele
clãdirii din fundal o firmã având urmãtorul text: „(I)...
Dumitru Ionescu”. Pe steag se poate descifra: „......Artã
Muncã”, probabil un stindard al sindicatului artiºtilor din
Teatrul Naþional. Titlul ziarului - „Universul” (10) - este un
indiciu important, care poate conduce la dezlegarea unor
necunoscute.
În sfârºit, judecând dupã detaliile vestimentare -
îmbrãcãmintea ºi pãlãriile celor fotografiaþi - se poate deduce
cã vremea este cãlduroasã, probabil miezul verii. Coroborând
detaliile de mai sus, se poate localiza ºi data scena acestei
fotografii: Bucureºti, în zona Pieþii Unirii, pe malul
Dâmboviþei, post 1884.
Clãdirea din fundal poate fi recunoscutã cu uºurinþã:
„Hanul lui Manuc” (11). Dupã cum aminteºte C. Bacalbaºa,
„Piaþa de flori ºi hala... din faþã nu existau”, în vremea lui
Eminescu (12).
Cei ce ºtiu cum arãta Dâmboviþa prin anii 70 ai secolului
XX, înainte de sistematizare, pot recunoaºte cu uºurinþã
parapetul metalic ce strãjuia malurile râului.
În dreapta se aflã Biserica Sf. Ion.
60
Urmeazã sã rãspundem la urmãtoarea întrebare: ce
semnificaþie are numele – …….Dumitru Ionescu – redat pe
peretele frontal al clãdirii din imagine?
Se ºtie cã vechiul „Hotel Dacia” („Hanul lui Manuc”,
de azi), gãzduia în vremea lui Eminescu o salã de spectacole,
în care se prezentau canþonetele cu iz politic ale lui I. D.
Ionescu. În spaþiul de la parter, artistul punea în scenã diverse
reprezentaþii. La 1 mai 1879, la „Hotel Dacia” s-a deschis
noul „Teatru de Varã”, directorul sãu fiind chiar I. D. Ionescu.
Grãdina avea douã rânduri de loji, cu intrãri separate, locuri
la stal numerotate, precum ºi scaune împrejurul meselor.
Pentru iluminaþie erau folosite peste 2000 de becuri cu gaz.
Astfel se explicã prezenþa firmei cu numele (I).Dumitru
Ionescu pe faþada clãdirii.
Dar cine sunt, oare, personajele din fotografie?
O legendã transmisã pe cale oralã, timp de trei generaþii,
ne oferã un posibil rãspuns. Se ºtie cã primul proprietar al
fotografiei a fost Nicolae Teodorescu (13), un ucenic tipograf
care, pe la sfârºitul veacului al XIX-lea, realiza afiºele pentru
Teatrul Naþional.
Acestea erau ridicate de la sediul tipografiei de tânãrul
actor, Nicolae Soreanu, care, din când în când, oferea tipo-
grafilor bilete de favoare ºi mici atenþii. Fotografia aceasta
(însoþitã de explicaþiile de rigoare), a fost dãruitã de Nicolae
Soreanu ucenicului tipograf Nicolae Teodorescu. Ea a rãmas
în familie, în posesia fiului sãu, profesorul Teodorescu N.
Pantelimon, fiind transmisã mai departe, nepotului acestuia,
ajungând astfel pânã în zilele noastre.
Teodorescu N. Pantelimon a fost cadru didactic la Liceul
Gh. ªincai din Bucureºti. O interesantã fotografie, fãcutã în
anul 1928, în vechiul sediu al Liceului ªincai, ni-l prezintã
pe profesorul Teodorescu N. Pantelimon aºezat în rândul al
61
II-lea, pe poziþia a doua, de la stânga la dreapta. În primul
rând pot fi vãzuþi, printre alþii, directorul liceului, Gh.
Nedioglu, ºi George Cãlinescu ( penultimul din rând), în
vârstã de 29 de ani, pe vremea când preda limba italianã la
acest liceu.
Conform explicaþiilor oferite de Nicolae Soreanu, la
începutul veacului XX, personajul cu mustãþi proeminente,
purtând pe cap o pãlãrie, în rândul din dreapta, sus, este Mihai
Eminescu. Documentele atestã cã, în vara anului 1888, poetul
se afla, într-adevãr, la Bucureºti. ªi tot în acelaºi an, în timpul
guvernãrii junimiste, I. L. Caragiale este numit director
general al teatrelor (pânã la 5 mai 1889), succedând lui C.I.
Stãncescu.
În primãvara acelui an, Eminescu venise în Capitalã, la
stãruinþa Veronicãi. Însãnãtoºit, poetul îºi reluase activitatea
de gazetar, mergea la teatru, era vãzut prin cafenele, unde
declama prietenilor pasaje întregi din Eneida lui Virgiliu.
Locuia într-o odãiþã de la etajul al treilea al clãdirii
Mercuº, din Piaþa Teatrului, unde se afla redacþia ºi tipografia
gazetei „Lupta”, a lui Panu.
În dreapta sa, spune legenda, se aflã Veronica Micle,
purtând o pãlãrie vienezã, cu panglicã, diferitã de a celorlalte
personaje feminine, iar în stânga poetului, se gãseºte Al.
Vlahuþã.
Veronica Micle se mutase încã din 1887 la Bucureºti ºi
frecventa cu plãcere Teatrul Naþional. Era o admiratoare
sincerã a talentului Aristizzei Romanescu, cãreia îi dedicã
poezii ºi chiar cronici teatrale laudative. Astfel se explicã
prezenþa ei, alãturi de Eminescu, Caragiale ºi Vlahuþã, în
mijlocul actorilor, în faþa clãdirii teatrului gãzduit de „Hotelul
Dacia”.
62
Existenþa cocardelor ºi a steagului dovedesc faptul cã
grupul din fotografie luase parte la o întrunire cu caracter
sindical, cum se desfãºurau multe în acea perioadã, în sala
de la „Hotelul Dacia”.
În prim plan, în rândul întâi, se aflã I. L. Caragiale, având
capul descoperit (14), duelându-se cu bastonul cu ªtefan
Iulian, actor al Teatrului Naþional din Bucureºti. Acest ªtefan
Iulian, care þine în mânã o sabie, jucase pe scena Teatrului
Naþional rolul lui Ipingescu, ipistatul, în piesa de debut a lui
Caragiale.: „O Noapte Furtunoasã.”
Între ei, în rol de arbitru, este studentul Iancu Brezeanu
(1869 – 1940), cãruia i se vede numai capul. Acesta a fost
un interpret memorabil al cetãþeanului turmentat din „O
Scrisoare Pierdut㔠ºi al lui Ion, din „Nãpasta”, de I.L.
Caragiale.
Potrivit celor spuse de Soreanu, în fotografie mai apare
ºi Aristizza Romanescu (1854 – 1918), interpreta în travesti
a rolului lui Spiridon, „bãiat de procopseal㔠în casa lui
Titircã Inimã Rea.
În sfârºit, în rândul doi apar ºi câþiva copii, probabil eroi
ai schiþelor lui Caragiale: Dl. Goe, Vizita etc.
Eminescu acceptã sã aparã în acest grup, la stãruinþa
Veronicãi Micle. Ideea de a-l avea pe Eminescu aproape,
mãcar în fotografie, o obsedase pe Veronica ani buni. În
aprilie 1888, la Botoºani, ea se fotografiazã cu Eminescu,
dupã cum spune Slavici. Pe una din fotografiile mai vechi
ale poetului, iubita sa îi aºternea o sublimã poezie, care
începea astfel:
„Mã pierd uitându-mã la tine; Cuprinsã ca de-un farmec
sfânt....” („La un portret”)
În acelaºi an, 1888, Harieta, sora poetului, cerea lui
Eminescu sã se pozeze la Bucureºti, mãrturisind cã,
63
neprimind portretul cerut, i-a dãruit Corneliei Emilian chiar
fotografia luciferianã a lui Eminescu, fãcutã la 19 ani.
În acest fel, poetul încerca sã suplineascã lipsa pozelor
atât de mult clamatã de sora rãmasã singurã la Botoºani.
Aceasta este, în câteva cuvinte, legenda þesutã pe
marginea fotografiei.
Ea este un document excepþional, din care se înþelege
cã, în vara-toamna anului 1888, Eminescu ºi Veronica se
aflau în compania artiºtilor Teatrului Naþional,
fotografiindu-se alãturi de ei, erau solidari cu necazurile ºi
suferinþele acestora.
În faþa unui destin ce avea sã ducã în neant existenþele
zbuciumate ale tragicilor îndrãgostiþi, aceastã fotografie este,
probabil, ultima mãrturie a unei iubiri fãrã egal.
Fotografie inedita
64
1. Ion Scurtu, „Portretele lui Eminescu”, Buc., Minerva 1903 (extras
din Calendarul Minervei); G. Cãlinescu, „Un portret inedit al lui
Eminescu” ºi „Adevãratul portret al lui Eminescu”, în Adevãrul literar
ºi artistic, nr. 904 din 3 aprilie 1938 ºi nr. 913 din 5 iunie 1938; „Masca
lui Eminescu” în „Viaþa literarã, Buc. III, nr.90 din 20 oct.1928.
2. G. Cãlinescu, „Viaþa lui Mihai Eminescu”, Editura pentru
Literaturã, Bucureºti, 1966, p. 351
3. Portretul acesta a fost executat pentru Albumul Junimii, fiind
reprodus în ediþia Princeps din 1883, precum ºi pe prima paginã, îndoliatã,
a revistei Familia (1889).
4. Jean Bieling avea atelierul pe Strada Teatrului din Botoºani. Un
frate a lui Jean, pe nume Otto, era de asemene fotograf la Galaþi, ambii
fraþi urmând pasiunea tatãlui lor, fotograf în Bucureºti.
5. Fotografia este reprodusã prima datã în volumul Henriette ºi M.
Eminescu. „Scrisori cãtre Cornelia Emilian”, Iaºi, ªaraga, 1893
6. Augustin Z. N. Pop, „ Pe urmele Veronicãi Micle”, Editura Sport
- Turism, Bucureºti, 1981, p. 155
7. idem, op. cit. p. 174.
8. Ancheta revistei „Manuscriptum”, din 1975, privind cea de-a 5
fotografie înfãþiºându-l pe Eminescu; vezi ºi analiza antropologicã a celor
cinci fotografii ale lui Eminescu, publicatã de un specialist al Institutului
Victor Babeº, în „Manuscriptum” în anul 1976;, Casandra Cristea,
”Eminescu în inconografie”, Observator de Constanþa, nr.14-15, 11
ianuarie 2000; idem „ Fotografiile lui Eminescu”, Observator de
Constanþa, nr.34-35, 20 iunie, 2000; Adrian Sãvoiu, „Fotografiile lui
Eminescu ºi naºterea unui mit”, Universul ªcolii, nr.4-5/2000; interesant
este ºi fotografia reprodusã în „România Literarã”, nr.12/2000; Ion
Cârnu, „Chipul Poetului”, în „Drumuri eminesciene”, Editura Nona,
Piatra Neamþ, 2003,De menþionat ºi eseurile lui P.P. Gogan, dedicate
unor pretinse fotografii aparþinând lui Eminescu.
9. ªtefan Pleºca, „Cu dragoste de Eminescu….Falsul lui Octav
Minar”, Filatelia, nr.1/2002. Autorul redã povestea fotografiilor lui
Eminescu, insistând asupra unui fals publicat de Octav Minar în anul
1909, sub titlul „ Ultima fotografie a lui Eminescu fãcutã la Mânãstirea
Neamþului”, fotografie pãstratã la Arhivele Statutului din Iaºi.
10. „Universul”, înfiinþat de Luigi Cazzavillan la 1884, este
considerat primul ziar românesc, alcãtuit dupã principiile gazetãriei
moderne. În cazul în care titlul ar fi descifrabil, datarea fotografiei ar fi
65
facilã: este vorba de „Universul Literar”, despre care se ºtie cu certitudine
cã a apãrut în Bucureºti, la 19 septembrie 1888, iar fotografia ar putea fi
datatã post septembrie 1888.
11. Un bogãtaº armean, pe nume Emanuel Mîrzaian (Manuc Bey),
construia în anul 1808 un han, pe lângã Curtea Domneascã, cunoscut în
prezent sub numele de „Hanul lui Manuc”. Prin 1870, noul proprietar al
hanului, Lambru Vasilescu, l-a modernizat, botezându-l „Hotel Dacia”.
Dupã 1880, în incinta hotelului s-a amenajat o salã de spectacole care,
ulterior, a gãzduit numeroase întruniri ale unor partide politice, miºcãri
sindicale, etc.
12. C. Bacalbaºa, „Bucureºtii de altãdatã”, vol.1, Editura Eminescu,
Bucureºti, 1987, p. 63.
13. Tipograful Nicolae Teodorescu a lucrat timp de peste 40 de ani
la tipografia Monitorului Oficial.
14. În „Restitutio”, Poezii, de Luchi Caragiale, fratele lui Matei
Caragiale, sunt 5 fotografii ale lui I.L. Caragiale, în atitudine teatralã, în
care acesta apare tuns.
Victor Eminescu, personaj al unui film de aventuri
realizat la Hollywood!
Un afiº de cinema din perioada celui de al Doilea Rãzboi
Mondial fãcea cunoscut publicului american un nou film,
intitulat „Agentul Secret al Japoniei”. Spectatorii aveau
posibilitatea sã urmãreascã jocul lui Frank Puglia în rolul lui
Victor Eminescu, pe Steven Geray în rolul lui Mulhauser,
alias Constantin Alecsandri, ºi Hermine Sterler în rolul
Doamnei Alecsandri! Personaje de film, purtând nume
româneºti ! De aceea, înainte de a vedea cine a fost Victor
Eminescu în realitate, sã spunem câteva cuvinte despre
aceastã creaþie cinematograficã.
Dupã cum bine a remarcat ºi critica de specialitate,
„Agentul Secret al Japoniei” pare a fi un fel replicã de mâna
a doua la celebra CASABLANCA, creaþie a studiourilor
66
Warner Bros. Roy Bonnell, personajul principal, interpretat
de Preston Foster, este un american cinic, patron al unui club
de noapte din Shanghai. Acuzat de încãlcarea legii în SUA,
el preferã sã stea deoparte de politicã, cât mai departe de
þara sa. Observând mulþimea de spioni japonezi, care cumpãrã
în neºtire proprietãþi în China, începe sã nutreascã sentimente
patriotice. Se întovãrãºeºte cu Kay Murdock, agent secret al
Marii Britanii ( rol jucat de Lynn Bari), astfel încât Bonnell
însuºi se trezeºte a fi spion, punându-þi viaþa în pericol pentru
a comunica reprezentanþilor Marii Britanii rapoarte secrete,
cu privire la activitãþile inamice.
Lansat în primãvara anului 1942, filmul amintit – o
realizare a studiourilor „Twentieth Century-Fox” – are un
merit cert: a surclasat alte case de film cu aceastã primã
versiune artisticã a evenimentelor de la Pearl Harbour. Totuºi,
„The Secret Agent of Japan” este o dramã de mâna a treia.
În ciuda strãdaniei de a crea o atmosferã lugubrã, cã se discutã
despre coduri, jocul actorilor lasã de dorit, cu excepþia lui
Preston Foster.
Din nefericire, cu toate eforturile sale, Foster pierde
partida iar Pearl Harbor este luat prin surprindere. Scenariul
este realizat de John Larkin, regizor fiind Irving Pichel iar
producãtor Sol M. Wurtzel.
Rolul lui Victor Eminescu este jucat de un cunoscut actor
sicilian Frank Puglia, cel care, tot în 1942, rãmânea în
conºtiinþa spectatorilor cu un memorabil rol secundar, din
capodopera „CASABLANCA”: simpaticul negustor
marocan, care scãdea preþul pentru cumpãrãtorii ce se
dovedeau a fi prietenii lui Rick Blaine (Humphrey Bogart).
Tot din distribuþie ne atrage atenþia un nume: Steven Geray,
actor nãscut la Uzhgorod, la 10 noiembrie 1899. A jucat ani
67
buni pe scena Teatrului Naþional Maghiar, debutând însã în
Marea Britanie în filme jucate în limba englezã, ajungând în
SUA în 1941.
Pentru început, o întrebare: Cine a fost acest Victor
Eminescu? Nimeni altul decât nepotul lui Mihai Eminescu!
Se ºtie cã Gheorghe ºi Raluca Eminovici au avut 11
copii: 7 bãieþi ºi 4 fete (ªerban, n. 1841; Nicu, n. 1843; Iorgu,
n. 1844; Ilie; Mihai, n. 1850; Aglaia, nr. 1851; Harieta, n.
1854; Ruxandra, Marghioala ºi Vasile). În sfârºit, Matei,
mezinul familiei, (n. 1856) va juca un rol important în
biografia postumã a lui Eminescu.
Matei Eminescu a urmat cariera armelor, ca ºi Iorgu. A
absolvit ªcoala de Ofiþeri din Iaºi în anul 1876.
În Rãzboiul pentru Independenþã a dat dovada de mare
spirit de sacrificiu ºi abnegaþie, drept pentru care i se spunea
„Eroul”. Matei Eminescu a început campania din Bulgaria
ca sublocotenent în Regimentul 4 linie. A luat parte la luptele
de la Smârdan ºi a fost decorat cu Steaua României clasa
5-a, cel mai vechi ordin naþional, creat sub Cuza Vodã.
A mai participat ºi la blocada Plevnei, fiind decorat cu
”Virtutea Militarã”. În total, 6 decoraþii ºi ordine româneºti
ºi ruseºti. A mai fãcut parte ºi din Regimentul 5 de linie.
Fire impulsivã, dar având un dezvoltat simþ al dreptãþii, Matei
Eminescu nu a suportat regimul cazon, drept pentru care a
avut conflicte chiar cu generalul Pencovici, pe care l-a fãcut
„civil în uniformã„;
La 5 februarie 1880, se cãsãtoreºte cu Matilda Ilian
Iosefescu, profesoarã de românã ºi istorie la Liceul de fete
din Brãila. În anul 1889, divorþând de prima sa soþie,
Cãpitanul Matei Eminescu este mutat de la Regimentul 9
Dorobanþi, cu garnizoana în Brãila, la Regimentul 32
Dorobanþi, cu garnizoana în Mizil, în calitate de Comandant
68
al Companiei a 2-a. Aici se cãsãtoreºte cu Ana Condeescu.
Din aceastã a doua cãsãtorie, Matei a avut 4 copii:
- Lelia, decedatã la vârsta de 2 ani din cauza unui crup
difteric;
- Ecaterina (m.1970), cãsãtoritã cu Alexandru Persu,
având trei copii cu acesta ºi anume:
Ioan-Spiru (inginer, n. 1912) - fãrã urmaºi. În ultima parte
a vieþii se stabilise la Braºov.
Anton-Eugen (1914-1934) - Bucureºti.
Sanda (n. 1930 - metalurgie) cãsãtoritã cu Florea Oprea,
are doi copii:
Florin-Viorel (n. 1967) - Facultatea de Mecanicã - Galaþi
ºi Marina-Ioana (n. 1954 - Inst. Politehnic - Bucureºti).
Fiii Ioanei Marina, cãsãtoritã NicoIae Olaru, sunt
Matei-Alexandru (n. 1983) ºi Mihnea-Ioan (n. 1987).
- Hanibal (decedat la vârsta de 16 ani din cauza unei
peritonite)
- Gheorghe Eminescu (1 iunie 1895 – 6 iunie 1988),
istoric ºi memorialist. Acesta din urmã a îmbrãcat, la rândul
sãu, uniforma armatei române, urcând în ierarhia militarã
pânã la gradul de colonel.
Cãsãtorit cu Elena Labunþeva, a avut o fiicã: Iolanda
Eminescu (1921 - 1998), eminent jurist, specialist în
domeniul Dreptului de Proprietate Intelectualã, prima femeie
judecãtor din România. Fiica Iolandei, pe nume Roxana
Eminescu (n. 1947 - Facultatea de Filologie din Bucureºti),
cadru didactic al Universitãþii din Brest, la catedra de limbã
portughezã, locuieºte în Franþa împreunã cu fiul sãu,
Rãzvan-Ionuþ Eminescu (n. 1983), jurist.
Din cei 12 descendenþi ai Poetului, prin fratele sãu Matei,
doar 7 (ºapte) mai poartã aºadar numele de Eminescu.
Dar, sã revenim la fratele Poetului. Din cauza unor
repetate conflicte cu superiorii sãi, Matei demisioneazã din
69
armatã în 1892. În 1897 se desparte de cea de a doua soþie,
cãreia i se încredinþeazã creºterea copiilor, pe motiv cã soþul
avea un temperament violent.
Ulterior, a urmat cursurile „Institutului Politehnic din
Praga„. În anul 1925 s-a stabilit în Bistriþa - Nãsãud, cea de
a treia soþie a sa, Silvia Maieru fiind din Bistriþa. Înceteazã
din viaþã la Bistriþa, la 12 Decembrie 1929, în vârstã de 73
de ani. În ultimii ani de viaþã, a locuit într-o clãdire construitã
în anul 1910, situatã actualmente pe Bulevardul INDE-
PENDENÞEI, la nr. 24.
Matei a rãmas în conºtiinþa posteritãþii drept editor
temporar al poeziilor lui Eminescu. Desigur, nu trebuie omis
ºi demersul fãcut cu asiduitate pentru a intra în posesia
dreptului exclusiv de a tipãri opera fratelui sãu. În acest sens,
el soma pe Socec, la 10 decembrie 1894, sã înceteze sã editeze
ºi sã vândã scrierile fratelui sãu. „În calitate de moºtenitor a
defunctului meu frate Mihai Eminescu”, cere în acþiunea
îndreptatã împotriva librarului bucureºtean ca acesta sã fie „
condamnat sã-mi plãteascã suma de ºase zeci mii lei (60.000)
drept daune ce mi-a fost cauzat prin faptul cã a editat ºi pus
în vânzare cãrþi ale defunctului meu frate, a cãror proprietate
literarã este a subsemnatului (…) cer dobândã, cheltuieli de
judecatã ºi timbre etc”.
Aceleaºi insistenþe juridice, venite din partea lui Matei
Eminescu, îl vor determina, mai târziu, pe Maiorescu sã
grãbeascã transferul manuscriselor ºi cãrþilor lui Eminescu
cãtre Academia Românã (1902, 1904), sub formã de donaþie.
Se poate spune cã, exceptând o parte din erorile fãcute,
Matei a încercat sã pãstreze vie în memoria contemporanilor
viaþa ºi opera fratelui sãu. De aceea, el publicã date biografice
despre Eminescu, imediat dupã trecerea sa la cele veºnice.
Din nefericire, o parte dintre informaþii nu erau riguros exacte.
70
Astfel, într-un articol apãrut la 16 iulie 1889 în revista
„Fântâna Blanduziei”, Matei afirma cã Eminescu s-ar fi
nãscut la Dumbrãveni, Judeþul Botoºani, în anul 1848, luna
noiembrie 8. (I.E. Torouþiu, „Studii si documente literare”,
IV, 1933, p.276
Însã, în ciuda acestor inexactitãþi, Matei Eminescu a mai
fãcut un lucru extraordinar: a salvat biblioteca fratelui sãu,
aflatã în locuinþa lui Slavici, din str. Amzei nr. 16.
Gândul lui era de a dona aceste cãrþi unei instituþii de
culturã. Astfel, în luna mai 1895, Matei se adreseazã în scris
Fundaþiei Universitare din Bucureºti, arãtând directorului de
atunci, C. Rãdulescu - Motru, intenþia sa de a dona tezaurul
de cãrþi al poetului, dar ºi altele din biblioteca sa personalã,
alãturând o primã listã. Donatarul nu acceptã decât o parte
din fondul Eminescu, sub motiv cã biblioteca deþinea deja o
parte din cãrþile amintite. Din nefericire, preþioase piese ale
acestei donaþii, prima de acest fel, în ordine cronologicã, au
dispãrut în timpul evenimentelor din Decembrie 1989. În
pârjolul cu accente teatrale, zeci de mii de cãrþi ºi manuscrise
de mare valoare au dispãrut în mod barbar ºi inutil.
Din prima sa cãsãtorie, cu Matilda Ilian, Matei a avut un
fiu, pe nume Victor Eminescu (1886 - 1948), publicist ºi
avocat. Al doilea copil, Maria-Lucreþia (n. 1887) a trãit doar
câteva luni.
Victor Eminescu, date biografice
Victor Eminescu a fost cãsãtorit de douã ori, având cinci
fiice. Cu prima soþie, Eugenia Petrescu, a avut douã fiice
gemene: Raluca (1912-1989) ºi Eugenia (1912-1982).
Acestea nu au avut urmaºi.
71
 Din cãsãtoria cu cea de a doua sa soþie, Alexandra
Basistâi din Soroca, s-au mai nãscut încã trei fete: Natalia
(asistenta medicalã - n. 1936), Aglaia Maria-Magdalena (arte
plastice - n. 1938) ºi Ileana-Didona Stanislav (profesoarã -
n. 1942).
Fiul Aglaei, pe nume Gheorghe-Mihai Eminescu, (n.
1970) trãieºte în prezent în statul Massachusetts - S.U.A.
Iulia-Adriana Eminescu-Stanislav (n. 1978), absolventã
a Facultãþii de Studii Economice - Secþia germanã (SELS),
fiica Ilenei Didona.
Victor Eminescu a studiat Dreptul la Bruxelles dar,
revenit la Bucureºti, vinde una din numeroasele case ale
mamei sale, din Brãila, stabilindu-se într-o camerã mobilatã
pe Str. Regalã (fost 13 Decembrie).
Frumos, elegant, un autentic boem, Victor Eminescu îºi
petrecea viaþa la Terasa Oteteleºeanu, în compania scriito-
rilor. Iatã cum îl descria fratele sãu vitreg, Gheorghe
Eminescu:
„Victor era un boem, pe lângã care eroii lui Henry de
Murger par simpli ucenici. Povestitor plãcut ºi interesant,
spiritual, la curent cu toatã literatura universalã, a crezut cã
dacã moºtenea firea de boem a poetului a moºtenit ºi geniul”
(Gh. Eminescu, „Amintiri”, Ediþie criticã de Gabriel
Gheorghe, Editura Floarea Albastrã, Bucureºti, 1995, p.31.)
Victor Eminescu a scris, la rândul sãu, poezii, câteva fiind
publicate de Mihail Dragomirescu în „Convorbiri Critice”,
dar a renunþat, fiind conºtient cã numele Victor Eminescu
nu putea fi alãturat unor producþii poetice minore.
Cu toate acestea, nepotul lui Eminescu fãcea o figurã de
Mecena la Terasa Oteteleºeanu, unde, în prima salã din
dreapta, era o masã lungã, rezervatã scriitorilor. Aici, în jurul
lui Victor Eminescu se adunau cu regularitate George
72
Gregorian, Al. George, Cazaban, Dragoslav, Victor Eftimiu
ºi mulþi alþii.
Care a fost, oare, soarta acestui nepot de frate a lui
Eminescu în perioada în care unul dintre scenariºtii de la
Hollywood îi împrumuta numele pentru unul dintre
personaje?
Documente editate recent de prof. univ. dr. Gheorghe
Buzatu scot în evidenþã o parte din existenþa necunoscutã a
lui Victor Eminescu.
În luna noiembrie 1943, ºeful statului, Mareºalul Ion
Antonescu, primea din partea scriitorului Dumitru Moraru
Slivna un memoriu succint, prin care solicita ajutorul pentru
locotenentul Victor Eminescu, în etate de 57 de ani, a cãrui
situaþie era criticã.
Rãspunsul lui Antonescu este lapidar: „sã i se dea
deocamdatã 50 000 lei”. Acest cuvânt, „deocamdatã”,
demonstreazã intenþia ºefului statului de a continua ajutorul
pentru nepotul de frate al marelui Eminescu.
„Aghiotantul 7 noiembrie 1943
Conducãtorului Statului
Preºedinþia Consiliului de Miniºtri Registratura Generalã
No. 309 889/R din 12.XI.943
NOTÃ
Domnul Dumitru Moraru Slivna, scriitor, Preºedintele
Cãminului Cultural din Vâlcov, înainteazã o petiþie Domnului
Mareºal, în care aratã neagra mizerie în care locuieºte Victor
Eminescu, feciorul lui Matei Eminescu, Cãpitan decedat, din
Armata Românã, nepotul celui mai mare poet al nostru Mihai
73
Eminescu. Victor Eminescu are 5 copii - trei fete mici ºi Preºedinþia Consiliului de Miniºtri
douã mari - sãrac din cale afarã ºi locuieºte într-o casã intratã CASSA
în patrimoniul Statului. 26 noiembrie 1943
Petiþionarul roagã pe Domnul Mareºal a aprecia, dacã PLÃTIT
nu este cazul ca de ziua de 8 noiembrie, când la mormântul Nr. 833    Gestionar,
lui Eminescu vor plânge românii, acestui ultim vlãstar al (ss) Ionescu
familiei eminesciene sã i se vinã în ajutor într-un mod Bucureºti -
oarecare, salvându-i în felul acesta cei 6 membri ai familiei Str. Cãlãraºi No. 6
sale.
ROMÂNIA Am primit suma de cincizeci mii lei, ajutor acordat de
PRESEDINÞIA    Bucureºti 11 noiembrie 1943 Domnul Mareºal Antonescu.
CONSILIULUI DE MINIªTRI Victor Eminescu
Livret militar Nr. 1/927 al Lt. Eminescu Victor emis de
Nr. 309 889/R/943
Depozit 2 Geniu Mogoºoaia - 26.XI.043     
Secþia Relaþiilor
(ss) Indescifrabil
Departamentale
13.XI.943
(Arhivele Naþionale, Bucureºti, fond Preºedinþia
Ionescu va plãti
Consiliului de Miniºtri – Cabinetul Militar, Dosar 404/1943,
la P.C.S. filele 1-2)
(ss) Indescifrabil
Rãmâne în continuare un semn de întrebare: cum de a
Cãtre ajuns acest mai puþin cunoscut în România nepot al Poetului
CASIERIA PREªEDINÞIEI CONSILIULUI DE sã devinã eroul unui film de aventuri, realizat la Hollywood?!
MINIªTRI

Avem onoare a va trimite, alãturat, Nota privind pe Dl.

Victor Eminescu, rugându-vã sã binevoiþi a lua cunoºtinþã
de urmãtoarea rezoluþie a Domnului Mareºal Antonescu:
”Sã i se dea deocamdatã 50 000 lei (cincizeci mii)”.

SUBDIRECTOR GENERAL,
LS/ (ss) Gr. A. Basarabeanu

74 75
 Teologul Dumitru Popa „este de pãrere chiar cã simbolizeazã
Antihristul”.

MISTERUL SIMBOLURILOR DE TIP

THANATOS DE LA MORMÂNTUL LUI
EMINESCU

Privitor la biografia lui Eminescu, în goanã dupã

senzaþional, unele publicaþii au acordat adesea credit
nemeritat unor speculaþii ieftine, lipsite de o elementarã
logicã. Astfel, ziarul „ Evenimentul Zilei” publica la începutul
anului 2006 un incitant articol, semnat de Bogdan Nicolai,
intitulat „Codul lui Eminescu” (Ev. Zilei, Duminicã, 08
Ianuarie 2006):
„Sub teiul pustiit de frunze din Cimitirul Bellu din
Bucureºti, groparii încearcã în zadar sã-ºi aminteascã când
au apãrut cele douã fãclii din bronz masiv montate cu
flãcãrile în jos pe mormântul lui Mihai Eminescu. Rãmâne
un mister cine este autorul implantãrii celor douã torþe pe
monumentul funerar al poetului naþional.”
De la un capãt la altul, articolul amintit este plin de
inepþii. Pornind de la afirmaþiile dr. Iosif Niculescu, potrivit
cãrora „ cele douã fãclii întoarse sunt semnul unui sigiliu
care închide pentru totdeauna secretul”, autorul menþioneazã
ºi pãrerile unor specialiºti, privind semnificaþia acestor torþe.
Astfel, Prof. Dr. Emilian Corniþescu „ crede cã este vorba de
un simbol paleocreºtin, a cãrui semnificaþie nu poate fi decât
maleficã”, preluându-se astfel opinia lui Edouard Schoure,
conform cãreia torþa este unul dintre simbolurile lui Lucifer.
Torþa cu fãclia, la Mormântul lui Eminescu
În urma acestui articol, au apãrut speculaþii conform
cãrora prezenþa tortelor cu flãcãrile în jos ar ascunde un secret
al Masoneriei. Cu alte cuvinte, ar fi o dovadã a condamnãrii
lui Eminescu de cãtre Masoni. Aceste explicaþii sunt, evident,
greºite.
Analizând fotografia de mai sus, datatã 19.08.2006,
pornim de la un fapt sigur: cele douã însemne existã pe placa
funerarã ºi nu par a fi de datã foarte recentã. Nu ne intereseazã
decât în micã mãsurã data apariþiei acestor însemne
misterioase pe mormântul lui Eminescu. Credem cã prima
întrebare pe care ar trebui sã ne-o punem se referã la
semnificaþia acestor fãclii. Care este originea acestora? Sunt

76 77
simboluri masonice autentice? Sunt simboluri unicat în
spaþiul Cimitirului Bellu?
În mod categoric, simbolul torþei are o mare vechime,
anterioarã Creºtinismului.
Multe personaje mitologice purtau torþe: Hecate, Comus,
Eros, Hymenaeus (Hypnos), Appolo, Ilitthya, Eos (sau
Aurora), Iackhaos ºi Phosphorus.
În vechime, torþa rãsturnatã era simbolul lui Thanatos,
personificarea Morþii. În unele situaþii, acestuia i se asociazã
un alt personaj, numit Hypnos, (zeitatea ce guverneazã
somnul).Semnificaþia acestei zeitãþi nu este însã de naturã
morbidã.
Cu aproape 8 secole înainte de Hristos, Homer introducea
în Iliada personajul Thanatos, simbolul morþii. El era fratele
geamãn al lui Hypnos, fiul lui Nyx (zeitatea nopþii) ºi a lui
Erebus (simbolul întunericului)
În reprezentãrile artistice din vechime, Thanatos era
pictat sub chipul unui tânãr, având o torþã inversatã în mânã.
Pe Columna lui Antonius Pius (86-161 A.D.), aflatã în
Muzeul Vaticanului, este gravatã o scenã memorabilã:
Thanatos, având înfãþiºarea unui înger, îl conduce pe
Împãratul Antonius Pius, precum ºi pe soþia sa Faustina, spre
Rai. Pe multe dintre monedele emise de cãtre oraºele greceºti
sau de cãtre coloniile romane din Imperiul Roman, Thanatos
este reprezentat sub chipul unui personaj cu aripi având în
mânã o torþã cu vârful în jos.
În Creºtinism, artiºtii folosesc o serie de simboluri
codificate, mai ales atunci când era necesar a se decora
anumite monumente funerare. Printre acestea: urna, torþa
aprinsã sau stinsã, etc.
Astfel, apariþia unei torþe pe monumentul funerar poate
avea urmãtoarele semnificaþii: o torþã aprinsã este simbolul
78
vieþii ori al vieþii eterne. O torþã stinsã simbolizeazã moartea.
O torþã situatã în registrul superior al monumentului
semnificã Reînvierea. Amplasatã pe unele sanctuare, torþa
mai poate cãpãta ºi simbolismul martiriului.
În limbajul heraldic, deºi torþa nu este un simbol comun,
reprezintã adevãrul, purificarea ºi dragostea. În planul
imagologiei politice, Torþa este simbolul Partidului Conser-
vator britanic. În sfârºit, Torþa olimpicã este un simbol
modern, care îºi are rãdãcinile în vechea Eladã, unde locuitorii
acesteia credeau cã focul le-a fost adus pe Pãmânt de
Promoteu. Focul avea proprietãþi sacre, de aceea în faþa
templelor greceºti ardeau flãcãri eterne.
În Evul Mediu, semnul torþei apare ºi în cuprinsul unor
documente scrise. Astfel, celebra Psaltire de la Paris
(Biblioteca Naþionalã, Ms.gr. 139) conþine 449 file, din care
14 sunt pagini cu miniaturi clasice greceºti. Printre acestea
din urmã sunt portretele Profetului Isaia, precum ºi ale unui
personaj feminin, pe nume „Nyx”, care are în mânã o torþã
îndreptatã cu flacãra în jos.
În unele ritualuri religioase creºtine torþa este de
asemenea prezentã. Anglicanii, precum ºi unii dintre luterani,
dar mai ales romano-catolicii, folosesc torþele în liturghii
solemne, mai ales în procesiuni eucharistice.
Concomitent, torþa a fost simbolul artelor ºi ºtiinþelor
oculte, a dogmelor prin „Lumina” cãrora „Adevãrul” devine
vizibil.
În Masonerie, torþa este un simbol având semnificaþii
profunde: „Lumina Adevãrului” sau „Flacãra Raþiunii”.
Cel mai bun exemplu îl reprezintã celebra Statuie a
Libertãþii. Aceasta a fost dãruitã masonilor americani de
Marele Orient al Franþei (la 1884), cu ocazia Centenarului
creãrii SUA, consideratã prima republicã masonicã din lume.
79
Operã a sculptorului Bartholdi, realizatã tehnic de G. Effel, este plasat ºi deasupra întregului monument funerar. Din acest
ambii masoni notorii, aceastã creaþie simbol poartã numele ansamblu de simboluri, este evidentã conotaþia morþii..
oficial „ Liberty Enlightening the World”, cu alte cuvinte
este un simbol al Luminii, reper al Iluminãrii.
Cu toate acestea, torþele cu vârful în jos, aflate pe
mormântul lui Eminescu nu sunt simboluri cu semnificaþii
masonice.
În opinia noastrã, cele douã fãclii sunt simboluri de tip
thanatic, aflate pe multe din monumentele funerare de datã
recentã sau mai vechi. Astfel, pe monumentul funerar al lui
Shakespeare existã o reprezentare a torþei cu vârful în jos.
Ca ºi pe piatra mormântului lui Eminescu, la monumentul
marelui Will existã câteva rânduri gravate într-un mod aparte,
despre care se spune cã ar ascunde o tainã importantã:

„GOOD FREND, FOR JESUS SAKE forbeare,

To DIGG T.E DUST ENCLOASED HERE, BLESE BE T-E
Man T/Y spares T-E-S STONES, AND CURST BE HE T/
Y MOVES MY BONES”

Folosind litere mari sau mici, autorul acestui text a lãsat,

formal, sã se înþeleagã cã aceste cuvinte reprezintã un blestem
dar ºi o binecuvântare.
„Good friend, for Jesus’ sake forbear
To dig the dust enclosed here,
Blest be the man that spares these stones,
And curst be he that moves my bones”. Simbolul de tip Thanatos la monumentul funerar al lui Shakespeare
(dreapta, sus, o torþã cu flacãrã)
În nici un caz nu se poate afirma cã simbolul fãcliei
inversate ar avea o semnificaþie iniþiaticã, ci doar una de Obiceiul de a plasa semne de tip simbolic (cum ar fi
imagisticã artisticã. De altfel, lângã personajul ce poartã în torþele) pe monumente funerare existã ºi în zilele noastre.
mânã torþa cu vârful în jos se aflã ºi un craniu. Un alt craniu Astfel, pe monumentul fostului preºedinte american, JFK,

80 81
existã simbolul torþei. Ca o curiozitate, chiar ºi deasupra Revenind la monumentul funerar al lui Eminescu, putem
tunelului unde a avut loc accidentul tragic al Lady Diana presupune cã sculptorul, versat în folosirea unor asemenea
existã un asemenea simbol. simboluri, cunoºtea semnificaþia prezenþei torþei, ca simbol
Revenind la mormântul Poetului, este ºtiut faptul cã thanatic, pe piatra ce strãjuieºte mormântul Poetului. Era oare
efigia acestuia, precum ºi gravarea strofelor eminesciene, acest gest un act singular, unic în felul sãu? Rãspunsul nostru
sunt opera sculptorului Ion Georgescu (1856-1898), placa este categoric Nu. Pentru exemplificare, vom prezenta în
în cauzã fiind turnatã la Paris, la foarte puþin timp dupã continuare o fotografie a monumentului funerar aparþind
moartea lui Eminescu. Elev al profesorului Karl Stork, cel familiei Polizu. Ea înfãþiºeazã prezenþa fãcliilor cu vârful în
care a realizat la cimitirul Bellu capelele familiei Mavrocordat jos !
ºi Al. Costescu, în stil neogotic, precum ºi monumentele Credem cã, în acest mod, am mai demontat încã un fals
funerare ale familiei Polizu Micºuneºti ºi Gh. Adam mit referitor la biografia lui Eminescu.
Ghermani, Ion Georgescu, al cãrui strãlucit învãþãcel a fost,
pentru o vreme, însuºi Brâncuºi, realiza, în anul 1889, chiar
anul morþii lui Eminescu, monumentul dedicat Iuliei Haºdeu,
o operã artisticã având multe simboluri oculte. Sã nu uitãm
cã, printre alte sculpturi memorabile, Ion Georgescu este ºi
autorul statuii lui Gh. Lazãr, din faþa Universitãþii
bucureºtene. O altã statuie dedicatã lui Mihai Eminescu este
opera aceluiaºi Ion Georgescu, ea fiind înãlþatã la Botoºani,
prin subscripþie publicã, la 11 septembrie 1890. Cu alte
cuvinte, acest sculptor avea deja experienþa necesarã pentru
a include în monumentele mortuare anumite simboluri pe
care numai cei iniþiaþi le pot înþelege.
Se ºtie cã pentru lucrãri laice, sculptorii au un veritabil
cod de simboluri. De exemplu, dacã veþi privi cu atenþie un
monument ecvestru, trebuie sã ºtiþi sã interpretaþi câteva
simboluri. Astfel, dacã cele douã picioare din faþã ale calului
sunt în aer, aceasta înseamnã cã eroul (cãlãreþul) a murit în
luptã. Dacã primul picior al calului este în aer, înseamnã cã Monumentul funerar al Familiei Polizu-Micºuneºti
eroul a murit datoritã rãnilor primite în rãzboi. În sfârºit, (Cimit. Bellu-Bucureºti)
dacã personajul aflat pe cal a murit de moarte naturalã, atunci
artistul este obligat sã sculpteze calul, având toate patru
picioare pe sol.

82 83

MARGINALII LA UN ARTICOL BIZAR: ”
AGENTUL EMINESCU”
Neobositul Liviu Papuc, legat sufleteºte de amintirea
regretatului George Muntean, înfãþiºeazã cititorilor ”Daciei
Literare”, în cadrul rubricii „Junimea de ieri, Junimea de
azi”, un document literar considerat de domnia sa drept un
”legat testamentar”, ce i-a fost încredinþat de marele sãu
prieten, în urmã cu aproape zece ani.
Cu excepþia facsimilului provenind din Arhiva MAE de
la Bucureºti, care este riguros exact, textul articolului amintit
conþine multe inexactitãþi.
Le vom evidenþia în continuare, în speranþa cã vom
contribui astfel la repunerea adevãrului în drepturile sale:
1. „Într-una din vizitele sale la Iaºi, (George Muntean,
n.n.) mi-a fãcut surpriza sã-mi încredinþeze câteva file,
purtând amprenta inconfundabilã a lui Mihai Eminescu,
împãrtãºindu-mi calitatea de inedit a textelor respective.”
(s.n.)
2. „Iatã cã acum, dupã alt deceniu scurs, dupã trecerea
marelui nostru prieten la cele veºnice, constat cã, dupã ºtiinþa
mea, documentele nu au fost publicate”
3. „Dupã cum stã scris chiar de mâna lui „Conu
Georgicã”, pe prima filã: „Texte scrise de Mihai Eminescu
în vremea în care a fost funcþionar la Agenþia diplomaticã a
României în Germania. Originalele în Arhiva Ministerului
84
de Externe al României. 26.VI.1987”, imediat însoþitã nota
de o precizare mai recentã: „Textele sunt inedite încã. Le
voi publica spre a se vedea cum concepea Eminescu
diverse acte oficiale ce-i cãdeau în sarcinã. 27.VI.1996.
G. M.”
Cu pãrere de rãu trebuie sã-i spunem domnului Liviu
Papuc o veste neplãcutã: a cãzut victimã unui fals pueril,
pus la cale de regretatul sãu prieten, George Muntean,
probabil în cursul anului 1998.
Atunci, cunoscutul eminescolog, dorind sã-l impre-
sioneze pe autorul articolului de azi, afirmã cã în urmã cu
destui ani a descoperit manuscrise eminesciene necunoscute,
în Arhiva MAE, precizându-i cã textele, „inedite încã”, le
va publica ulterior.
Pentru a întãri spusele sale, îi dãruie un facsimil al unui
document de arhivã, pe marginea cãruia consemneazã, pentru
posteritate, faptul cã însuºi George Muntean este adevãratul
descoperitor al amintitelor manuscrise, iar aceste notiþe
explicative sunt considerate de Liviu Papuc un adevãrat
„legat testamentar”.
Pentru a dovedi inexactitatea afirmaþiilor cu privire la
paternitatea descoperirii manuscriselor eminesciene evocate,
aducem douã argumente principale.
Primul argument þine de logica elementarã iar al doilea
este dovada irefutabilã cã documentele cu pricina au fost
identificate ºi publicate de cu totul altcineva, lui George
Munteanu rãmânându-i doar regretul de a nu fi fost el
norocosul descoperitor.
Astfel, este greu de acceptat ideea cã, la 26.VI.1987, G.M.
are în mânã valoroasele facsimile, dar nu le publicã, iar la
85
27.VI.1996 îºi propune, în sfârºit, sã le tipãreascã, ca fiind
inedite, dar nu o face, pânã la sfârºitul vieþii. Formal, este
cel puþin bizarã ciudata succesiune cronologicã: 26 iunie, 27
iunie! Sã fie rezultatul întâmplãrii?
Este, totodatã, stranie reþinerea manifestatã de G.M. faþã
de acest important set de trei originale, care nu apar nici mãcar
în volumul de noi documente eminesciene, din anul 2000,
apãrut sub semnãturã proprie? Sã fi fost cenzura de vinã, sã
fi fost George Muntean un necunoscut, evitat de revistele
literare, fãrã posibilitãþi de a tipãri un asemenea lot de
manuscrise eminesciene? Nicidecum. Cauza este alta: G. M.
nu avea cum sã probeze cã este autorul descoperirii acestor
documente!
Însã, în particular, printre cunoscuþi ºi prieteni, George
Muntean putea susþine o cu totul altã versiune a descoperirii
acestor manuscrise. Bãnuim cã harnicul istoric literar,
simþindu-se frustrat de faptul cã alþii au avut inspiraþia, înain-
tea sa, de a scormoni dupã posibile manuscrise eminesciene
în arhive încã necercetate temeinic de istoricii literari, cum
ar fi aceea a MAE de la Bucureºti, prezintã amicilor sãi un
facsimil xeroxat al amintitelor documente, pe care scrie cu
acelaºi stilou (!), aceeaºi cernealã (!), ºi cu un duct nealterat
de trecerea timpului (!), douã mãrturii proprii, tranºante, dar,
chipurile, scrise la distanþã de 9 ani (!), care sugereazã ideea
cã manuscrisele sunt „dèjâ vu, dèjâ connu”. Printre martori,
desigur, este ºi Liviu Papuc. Acesta, ”dupã trecerea marelui
nostru prieten la cele veºnice”, constatând „dupã ºtiinþa sa”
cã manuscrisele nu au fost publicate încã, „îºi face o datorie
din a le semnala” ºi (parþial) publica, ca un „legat
testamentar”.
Cu tot respectul pentru memoria lui George Muntean,
trebuie sã dezvãluim istoria realã a descoperirii ºi publicãrii
acestor documente în ultimul deceniu al secolului trecut.
86
Descrierea felului în care au apãrut la ivealã aceste
manuscrise este publicatã de I.C. Rogojanu, sub forma unui
interviu cu Dan Toma Dulciu, în revista „Colloquim” de la
Botoºani, anul II, nr. 3 (7), 15 martie 1998, p.1 ºi 16. În cursul
lunii iunie 1998, I.C. Rogojanu ºi Dan Toma Dulciu publicã
întregul dosar al descoperirii acestor manuscrise, în anul
1992, inclusiv concluziile grafologului profesor universitar
doctor Lucian Ionescu, ºeful Serviciului de Expertize
Criminalistice din cadrul Ministerului Justiþiei, care adeve-
reºte faptul cã documentele amintite aparþin lui Mihai
Eminescu (11.06.1993).
Primele ecouri ale acestei descoperiri, trecute în mod
inexplicabil sub tãcere de istoria literarã (dovadã cã nici
monumentala ediþie academicã a operelor lui Eminescu nu
o menþioneazã), apar abia recent, la câþiva ani dupã prima
editare a manuscriselor, din anul 1998.
D. Vatamaniuc evocã aceste documente într-un studiu
al sãu din anul 2000, fãrã a menþiona lucrarea semnatã de I.
C. Rogojanu ºi Dan Toma Dulciu, apãrutã în anul 1998, unde
ele sunt pentru prima datã publicate, cu explicaþiile de rigoare.
Aceleaºi documente sunt amintite însã în „Studii Emines-
cologice”, vol. 9, Clusium 2007, în articolul nostru, „Emi-
nescu ºi meandrele Diplomaþiei”, p.155-168, disponibil ºi
în format electronic la adresa: dulciu@myblog.ro, „Eminescu
si meandrele Diplomaþiei”, 14 Aprilie 2007.
Lucrarea editatã în anul 1998 este o adevãratã raritate
bibliofilã ºi, deºi se gãseºte la Biblioteca Academiei, respectiv
la Biblioteca Facultãþii de Drept din Bucureºti, ea nu poate
fi uºor accesibilã publicului larg. Însuºi profesorul Nicolae
Georgescu recunoaºte cã, deºi a vãzut documentele în colecþia
domnului I.C. Rogojanu, lucrarea nu a putut fi gãsitã în vreo
altã bibliotecã spre consultare. De aici ºi necesitatea ca
87
aceastã lucrare sã fie retipãritã într-o ediþie noua, cu tiraj
mai mare.
Presa ºi televiziunea au semnalat sporadic existenþa
acestor documente: „Adevãrul”, în anul 1998, „Jurnalul
Naþional”, „Din iubire pentru Eminescu – „Donaþie
fabuloasã a unui bibliofil îndrãgostit de opera marelui poet”,
interviu cu I. C. Rogojanu, 15 iunie 2006, articol semnat de
Mara Rãducanu, interviurile acordate de I.C. Rogojanu?i Dan
Toma Dulciu la emisiunile realizate de Mircea Micu, Daniel
Stavariu etc.
În concluzie: textele amintite nu sunt descoperite de
G.M., au mai fost publicate înainte de anul 2007 iar reeditarea
lor este o necesitate imperioasã.
88
 CAZUL EMINESCU: „MAL PRAXIS”,
IGNORANÞÃ SAU CRIMÃ?
Un numãr din ce în ce mai mare de lucrãri de istorie
literarã acrediteazã în ultima vreme ideea cã împotriva lui
Eminescu s-a urzit, încã din timpul vieþii, o adevãratã cabalã.
Un argument credibil, printre altele, este acela cã starea lui
de sãnãtate a fost periclitatã intenþionat prin „mal praxis”.
Totodatã, spun la unison aceºti autori, cauzele reale ale
declinului fizic ºi psihic al lui Eminescu au fost cu grijã
ascunse.
Pe de altã parte, câþiva dintre biografii poetului au
vehiculat cu ostentaþie ipoteza cã moartea acestuia este
rezultatul unei boli blestemate, moºtenite de la mamã.
La 6 noiembrie 1886, doi medici ieºeni, Iuliano ºi
Bogdan, în încercarea de a justifica internarea forþatã a lui
Eminescu în ospiciul Mânãstirii Neamþ, au mistificat
adevãrul, susþinând cã Eminescu suferea de demenþã acutã,
pe fondul unui lues congenital, asociat cu exces de alcool ºi
cafea, favorizatã de o stare de surmenaj psihic pronunþat,
având ca rezultat paralizia generalã
În 1887, un diagnostic similar (alienaþie mintalã, produsã
probabil de gnome luetice) a fost avansat de cãtre medicul
Francisc Iszac, din Botoºani, unul dintre numele de tristã
amintire în biografia poetului, dupã cum vom vedea în
continuare.
89
 În mod straniu, dr. Al. ªuþu, din Bucureºti, a acceptat
diagnosticul medicului botoºãnean, ba chiar a imitat metoda
de tratament a acestuia, administrându-i lui Eminescu injecþii
letale cu mercur. Printre susþinãtorii infamului diagnostic s-au
numãrat, din nefericire, nume notorii ale medicinii: G.
Marinescu, C. Bacaloglu, Panait Zosin iar, mai recent, Petre
Brânzei ºi E. Câmpeanu.
La o analizã mai atentã, s-ar fi putut observa unele semne
de întrebare privind maladia realã de care suferea Luceafãrul
poeziei româneºti, peste care au trecut, din pãcate cu multã
uºurinþã, unii dintre biografii de prim rang ai lui Eminescu,
cum ar fi George Cãlinescu.
Încã din anul 1934, medicul Petra Gheorghe concluziona
cã Eminescu nu a fost luetic ºi, cu atât mai puþin, alcoolic,
dar legenda maladiei lumeºti de care suferea acesta se
înrãdãcinase adânc în conºtiinþa românilor, încât cu greu mai
putea fi combãtutã.
ªi totuºi, Eminescu era suferind.
Primele semnalãri ale stãrii de sãnãtate a Poetului se
regãsesc în însemnãrile sale epistolare. La începutul lunii
iunie 1881, suferind de cord ºi reumatism, Eminescu se arãta
hotãrât sã vadã þãrmul românesc al mãrii ºi, totodatã, sã facã
bãi de mare, „care promit a-mi face mult bine”. Va sta la
„Hotel d¢Angleterre”, în vecinãtatea falezei. Gândea sã o
cheme ºi pe Veronica Micle: „La anul sã ºtii cã venim
amândoi aici, bãile de mare întãresc ºi grãbesc bãtãile inimii”.
Chiar credea cã acestea au menirea de a întineri.
Alte îngrijorãtoare semne de întrebare privind starea sa
de sãnãtate apar în 1883. În primele zile ale acelei veri toride,
la 7 iunie, Eminescu se afla la Bucureºti, acuzând acute dureri
90
de cap. Ele puteau fi cauza unui regim de muncã istovitor,
mai mult decât ºi-l poate închipui cineva. Totuºi, ulceraþiile
de pe picioare, care se deschideau dureros, nu puteau trece
neobservate. Putem admite cã erau efectul unei banale
dermatite, neluate în serios de cãtre pacient, ce nu avea nici
timp, nici condiþii de viaþã normale.
28 iunie 1883 - începutul calvarului
În acea zi fatidicã, care debutase aparent normal, psihicul
recalcitrant al poetului se revarsã într-un ºuvoi de vorbe fãrã
ºir, rostite în sala Cofetãriei „Capºa”. Se poate presupune
totuºi cã, în ziua amintitã, un anonim dintre cei prezenþi în
apropierea lui Eminescu a lansat o subtilã provocare, cãreia
Eminescu nu-i putea intui, pe moment, urmãrile. Motive de
revoltã avea nenumãrate, aºa cã nu vom insista asupra lor.
Era cald, era caniculã. Voia sã se rãcoreascã sau, mai bine
zis, voia sã fie singur. ªi unde putea gãsi un remediu nimerit
decât la Baia „Mitraºewski” din Str. Poliþiei nr. 4? Timp de
multe ore se izolã într-o cabinã, cântând ºi vai, ce risipã,
lãsând apa sã se scurgã pe culoar.
Între timp, cu repeziciune uimitoare, Maiorescu închiria
pentru Eminescu o rezervã în „Casa de sãnãtate” a dr. Al.
ªuþu - Sanatoriul „Caritas”- din Str. Plantelor.
Aici, tratamentul urmat este nãucitor: „cloral, morfinã,
fãrã îndoialã vezicãtoare, ºi bãi ale membrelor inferioare”.
Evident, aceste medicamente i-au cauzat mult rãu Poetului,
dar inamicii sãi puteau fi liniºtiþi; incomodul Eminescu era
dislocat din presã, sub un motiv plauzibil - Poetul era nebun!
Trimis la tratament sau…. în surghiun
Era prea evidentã, chiar cusutã cu aþã albã, înlãturarea
lui Eminescu din câmpul luptei politice, pentru a nu trezi
91
bãnuieli. Familia protestase, chiar sora lui Titu Maiorescu
avea serioase îndoieli asupra maladiei ºi tratamentului la care
era supus Poetul.
La 1 noiembrie 1883, Eminescu acceptã sã plece la Viena,
însoþit de Chibici-Râvneanul, fiind internat în clinica medi-
cilor neurologi Leidesdorf ºi H. Obersteiner, la Sanatoriul
Ober-Döbling, unde ºi Lenau fusese pacient. Va sta aici
aproape patru luni, pânã la 26 februarie 1884. Opinia lui
Eminescu despre tratament este explicitã: „tratamentul pare
a consta în mâncare puþinã ºi proastã ºi reclusiune; încolo
n-am observat nimic în maniera de-a mã trata”. Foamea ºi
demoralizarea, iatã cele douã rele de care suferea Poetul: „
Eu aº vrea sã scap cât se poate de curând ºi sã mã întorc în
þarã, sã mã satur de mãmãliga strãmoºeascã, cãci aici, de
când mã aflu, n-am avut niciodatã fericirea de-a mânca mãcar
pânã la saþiu.” Neºtiind nimic asupra viitorului ce-i fusese
sortit, Eminescu sperã cã nu va fi condamnat a petrece acolo
„ani întregi, fãrã necesitate”. (s.n.)
Avea desigur dreptate sã se îndoiascã de motivele
recluziunii sale în acest sanatoriu. In plus, starea sa generalã
devenise normalã, încât Profesorul Obersteiner, optimist, îi
scria lui Maiorescu urmãtoarele: „E un caz unic – cã amelio-
rarea s-a fãcut aºa de repede.”
Crezându-se cunoscãtor în ale psihiatriei, Titu Maiorescu
explicã într-o scrisoare cauzele bolii pentru care, chipurile,
se gãsea bietul om în spital:
„Vezi, domnule Eminescu, diagnoza stãrii D-tale trecute
este astãzi cu putinþã ºi este absolut favorabilã. Se vede cã
din cauza cãldurilor mari, ce erau pe la noi în iunie 1883,
D-ta ai început a suferi de o meningitã sau inflamare a
învãlitoarei creerilor, mai întâi acutã, apoi chronicã, din care
cauzã (precum se întâmplã totdeauna în asemenea cazuri, ca
92
adese ºi la Typhus) ai avut un deliriu continuu de peste 5
luni, pânã când s-a terminat procesul inflamaþiunii.”
Departe, mereu mai departe
Titu Maiorescu are însã alte planuri. Un Eminescu
sãnãtos devenea un pericol public ! Astfel cã, dr. Obersteiner,
îi recomandã lui Eminescu un voiaj în Italia, cu acelaºi tovarãº
de cãlãtorie, Chibici. Excursia trebuia sã dureze vreo
6 sãptãmâni, spre sudul Alpilor, eventual la Veneþia, Padova
sau Florenþa. Era preconizatã, în final o curã balnearã, la
Hall, lângã Insbruck, apoi întoarcerea în þarã, odihnã
(odihnã?) de câteva luni la moºia lui Theodor Rosetti de la
Soleºti.
Era clar cã neprietenii lui Eminescu nu-i putea ierta
însãnãtoºirea ºi doreau ca acesta sã stea cât mai departe de
þarã. Intuind parcã perfida stratagemã, sub motiv cã nu se
simte bine, poetul revine subit în þarã, la 27 martie 1884.
Starea sa generalã începuse a se îndrepta, dar sub imperiul
regimului îndurat în stabilimentul de sãnãtate al dr. Al. ªuþu,
sau la Ober Döbling, Eminescu refuzã recomandarea
medicilor de bunã credinþã de a face hidroterapie, la bãile
Repedea, din apropierea Iaºului.
Ca o fatalitate, Eminescu mai are încã o datã neºansa de
a se întâlni cu zidurile neospitaliere ale spitalului: în
noiembrie 1884 îºi fractureazã gamba piciorului drept, cãzând
de pe o scarã. El stã internat la spitalul Eforiei „Sf Spiridon”,
pânã la 1 ianuarie 1885. Iarãºi, vitalitatea lui Eminescu îºi
spune cuvântul ºi acesta iese vindecat. Un bolnav luetic nu
avea vre-o ºansã sã se vindece aºa de repede ! Cu toate
acestea, în timpul verii, rãnile de pe picioare recidiveazã,
apãrând un nou pretext pentru „expulzarea” Poetului, tot pe
motive medicale.
93
 În prima parte a lunii august 1885, un tren ducea spre
Odesa pe Mihai Eminescu. Acolo, doctorul F. Iahimowicz,
proprietarul bãilor de la Andrejewski –Liman, dispunea de
un complex format din vile, în total 9 clãdiri, cu 50 de camere
ºi un pavilion balnear, dotate cu instalaþii moderne pentru
acele vremi ( 7 cabine cu bãi sãrate ºi 6 cabine cu nãmol). Se
spera ca tratamentul doctorului polonez sã-i închidã dizgra-
þioasele „ulcere de pe picioare, neplãcute, dureroase ºi urâte”.
Însuºi Eminescu scria prietenilor sãi din Iaºi despre „biata
mea piele bortilitã de bube ºi boli”, dar ceea ce-l durea cel
mai tare era lipsa banilor trebuincioºi. Altfel, cu primul tren,
recalcitrantul Eminescu ar fi plecat spre patrie. Iar banii,
desigur, vor întârzia sã îi soseascã la timp.
Din nou în straie de „ deþinut politic”
Aceleaºi incorect tratate „buboaie” îl tortureazã groaznic
pe bietul Eminescu încât, în 1886, ajuns la capãtul puterilor,
acceptã, cu avizul doctorului Pastia, sã urmeze „bãi de putinã”
la Repedea, lângã Iaºi, plãtite de Vasile Burlã.
ªi dupã acest episod, istoria se repetã: aflat sub strictã
observaþie, Poetul, considerat un veritabil pericol public,
ajunge din nou în stare de reclusiune, din considerente aºa-zis
medicale.
Deºi conºtient de adevãratele motive ale surghiunului
sãu, Eminescu îndurã la Mânãstirea Nemþului, (9 noiembrie
1886 - 10 aprilie 1887) un adevãrat martiriu: gãleþi cu apã
rece din fântânã, aruncate pe chipul ºi pe spinarea bolnavului,
urmate de bãtãi cu funia. Medicul sãu curant, un anume dr.
Ursulescu, pune un diagnostic…. delirant: Eminescu suferã
desigur de „delirium tremens”. Dintr-o scrisoare adresatã în
ianuarie 1887 unui prieten, Gheorghe Panu, Poetul cere
94
acestuia insistent, la limita disperãrii: „ Te rog a spune tuturor
cã se aflã în deplinã eroare (afarã de suferinþa mea de picioare)
nu am absolut nimic.” (s.n.)
Conºtient de conspiraþia cãreia îi cãzuse pradã, el scrie
unui fost coleg de la Cernãuþi, Gheorghe Bojeicu,
plângându-i-se cã a fost internat cu forþa la M-rea Neamþ,
„ca alienat, deºi nu fusese”.
Un indezirabil devenit cobai
Scãpat din iadul concentraþionar de la Mânãstirea Neamþ,
revenit la Botoºani, în preajma Harietei, Eminescu petrece
aici câteva luni. Un medic dement, pornind de la premiza cã
acesta este un suferind luetic, ºi hotãrât sã experimenteze o
nouã metodã de tratament, l-a transformat pe Eminescu în
cobai. În baza prescripþiilor dr. Isac, bolnavul fu adãpat cu
iod, scãldat în bãi de romaniþã, ºi frecat cu mercur vreme de
o lunã de zile. Dornic de rezultate rapide, ori, nu ar fi exclus
sã admitem cã, poate, Eminescu trebuia eliminat cât mai
repede, dementul medic ridicã doza la 7 grame de mercur pe
fricþiune. Precaut, dr. Isac, recomandã, totodatã, o curã de
nãmol la Lacul Sãrat.
Soluþia exilului din motive medicale!
Într-o ultimã licãrire de conºtiinþã profesionalã, voind
a-l scãpa din mâinile criminale ale dr. Iszac, un grup de medici
din Botoºani (ªtefanovici, Hynek ºi Hajnal) recomandã, la
26 mai 1887, trimiterea lui Eminescu la Bãile de la Hall, de
lângã Insbruck.
„Pentru cã sângele cel rãu erupea pretutindeni pe trup”,
poetul se supuse, din nou, unui consult, la 13 iulie 1887,
95
fiind examinat de somitãþi medicale ieºene ale timpului: dr.
Otremba, Botez, Filipescu, Nagel, Riegler, care-i
recomandarã bãi în Tãtãraº sau la Hall. „A doua zi, el pleca
la Hall… Urma sã fie examinat la Viena de cãtre specialistul
Neuman, Nathanagel ºi Meinert, iar dupã avizul acestora sã
se îndrepte spre Hall, staþiune austriacã de bãi, bogatã în sãruri
de brom ºi iod, în provincia Steyr.
La Gara de Nord a Vienei, Eminescu a fost întâmpinat
de doctorii Ciurea ºi Boghean. Din pãcate, nu s-a obþinut,
nici dupã acest tratament, nici un rezultat, nici o ameliorare.”
Eminescu revine în þarã într-o stare gravã.
Spre sfârºitul anului, doi prieteni care îl vizitarã pe poet,
veghindu-l câteva zile, consemneazã aceste cutremurãtoare
constatãri: „Asearã m-am întors de la Botoºani, unde mã
dusesem cu Pompiliu ca sã-l vedem pe bietul Eminescu,
despre care se zvonise cã ar fi murit. L-am gãsit într-o stare
de plâns; de opt zile nu mâncase ºi nu vorbise un cuvânt, în
urma unui nou acces al bolii vechi ºi care a început de astã
datã cu ameþeli. Revenirea bolii e cu atât mai stranie cu cât
fusese cu totul bine, dovadã poeziile pe care le alãturez aici,
scrise în Botoºani ºi nici nu ºtii cum sã-þi tãlmãceºti lucrul,
afarã dacã nu atribui starea lui de-acum suirei sângelui la
cap, în urma încercãrii dobitoceºti, dupã mine, de a-i închide
cu topuzul rãnile de la picioare. Ceea ce este cu adevãrat e
cã în urma redeschiderii rãnilor, Eminescu s-a fãcut ceva
mai bine. Doctorii, cu toate acestea, susþin cã nu este nici o
legãturã între închiderea rãnilor ºi revenirea bolii, ºi se pare
cã aºa ar fi, deoarece a revenit de la Neamþ cu rãnile închise
ºi cu toate acestea bine; e drept însã cã dupã trei zile rãnile i
s-au deschis iarãºi ºi se poate foarte uºor cã o medicamentare
contrarã cursului natural (s.n.) al boalei sã fi produs acele
perturbaþiuni în organism.
96
Rãnile de la picioare sunt dupã mine un fel de fontenele
naturale care trebuie întreþinute, cel puþin mai multã vreme,
nu închise în mod brusc ºi violent. Dar vãd cã calc drepturile
Facultãþii de Medicinã ºi mã abþin…. E nevoie sã-l trimitem
la bãi ºi mijloace nu-s.”
„Mal praxis sau …crimã cu premeditare”
Dacã simptomele descrise mai sus ar fi fost corect tratate,
poate cã soarta Poetului ar fi fost cu totul alta. Eminescu a
fost fie victima ignoranþei, fie a unei criminale decizii de a-l
nenoroci, încetul cu încetul, prin otrãvire.
Iatã ce spune dr. Ovidiu Vuia: „ Am certitudinea cã dacã
Eminescu ar fi fost dat sub tutela unor oameni cuminþi…..
întru-n cadru ca cel de la M-rea Neamþului, legat de veºniciile
neamului sãu, departe de oraºele iritante pentru creierul lui
sensibil, marele nostru poet s-ar fi însãnãtoºit complet.”
Abia în aprilie 1888, Veronica se deplasã în douã rânduri
la Botoºani, cu gând sã-l aducã pe Eminescu la Bucureºti,
pentru tratament, ceea ce ºi fãcu. La 7 decembrie 1888, cerea
oficialitãþilor din Botoºani eliberarea unui paºaport „ pe 11
luni pentru voiaj în strãinãtate”, destinat a-i fi de folos
Poetului, în caz cã îl va conduce pe acesta la tratament peste
hotare.
Era prea târziu, cãci, la 3 februarie 1889, Eminescu
recidiva, fiind claustrat la Spitalul Mãrcuþa, iar de aici fu
transferat la Sanatoriul „Caritatea”.
În sfârºit, ultimul popas al tragicului poet naþional a fost
din nou la Sanatoriul dr. Alex. ªuþu, din Str. Plantelor nr.1,
unde Eminescu a fost internat în douã rânduri. Revenit pe
mâinile aceluiaºi dr. Al. ªuþu, ca într-un film de groazã, acesta
amplificã criminala metodã de tratament experimentatã de
97
dr. Iszac: de data aceasta dozele de mercur sunt direct injectate
în corpul bietului suferind. Da, Eminescu a fost otrãvit cu
mercur, de unde ºi „pseudo-paralizia membrelor”. Avea
dreptate I.N. Roman sã exclame: „Am avut totdeauna ºi am
ºi am ºi astãzi convingerea cã poetul care s-a luptat cu mizeria
ºi cu foamea a murit cu zile. Eminescu avea nevoie de un
tratament serios ºi de lungã duratã, care cerea oarecare
sacrificii, pe care nu s-a gãsit nimeni sã le facã.”
Era posibil un tratament medical în þarã?
Precum am arãtat, Eminescu a urmat tratamente felurite,
unele sub formã de proceduri hidroterapeutice, în strãinãtate:
Odessa, Hall, Ober – Döbling, dar ºi în þarã: Constanþa,
Bucureºti, Repedea, Mânãstirea Neamþ.
Dupã astfel de rudimentare tratamente doftoriceºti,
ulceraþiile apãrute pe trup pãreau a se vindeca, ceea ce
însemna cã, deºi maladia nu era eliminatã definitiv, aceste
terapii aveau, totuºi, un rezultat benefic vizibil.
Chestiunea care a preocupat ulterior lumea ºtiinþificã
româneascã a fost aceea dacã Eminescu ar fi avut ºanse de
vindecare în ipoteza unui tratament corect aplicat, chiar în
condiþiile în care ºtiinþa medicalã era la începuturi.
Presupunând cã diagnosticul maladiei a fost corect
stabilit, cã schema de tratament a fost cea optimã, deºi
realitatea era pe departe alta, ne permitem sã ne întrebãm:
nu era mai bine ca Eminescu sã fi fost tratat în þarã? ªi unde
anume?
Teoretic, poetul trebuia sã fie internat într-un stabiliment
de sãnãtate care sã îndeplineascã, cumulativ, douã condiþii:
un mediu natural fortifiant pentru psihicul acestuia, atât de
astenizat în cei 6 ani de muncã gazetãreascã distrugãtoare,
98
concomitent cu efectuarea unor cure de bãi, care sã-i
amelioreze, ori chiar sã-i vindece ulceraþiile apãrute pe trup.
Erau atât de evidente simptomele ce indicau starea de
astenie psihicã ºi fizicã a Poetului, precum ºi constatarea cã
plimbãrile ºi scurtele evadãri în mijlocul naturii, pe care ºi
le permitea din când în când acesta, erau atât de fortifiante,
încât nu trebuia sã fii o somitate medicalã pentru a indica
repaus ºi odihnã, ca remediu eficace.
Începând cu anul 1881 Eminescu resimte acut nevoia
unor tratamente hidrotermale: cura heliomarinã la Constanþa
-1881, un tratament sui generis la Baia Mitrashewski –1883,
sejur în staþiunea Odesa- 1885, încercarea de a face o curã
de bãi la Repedea, lângã Iaºi, trimiterea la bãile din Hall. Se
observã cã aceste tratamente de ordin hidrotermal au fãcut
parte din terapia utilizatã în acea perioadã de cãtre medicii
curanþi ai lui Eminescu. Chestiunea care ne preocupã acum
este însã urmãtoarea: de ce au fost ocolite staþiunile termale
din România?
Se ºtie cã tradiþia folosirii resurselor naturale (izvoare
termale sau ape minerale) în zona Moldovei are o istorie
îndelungatã. Documentele vremii atestã câteva staþiuni
balneoclimaterice de renume: Slãnic Moldova (1800), Vatra
Dornei (compoziþia apelor minerale din aceastã staþiune a
fost analizatã încã din 1806), Solca (1800), Strunga (1830),
Târgu Ocna (1800), Poiana Sãratã sau Vizantea si, mai ales,
Bãlþãþeºti (1839), ale cãrei ape naturale sunt recomandate în
afecþiuni cum ar fi: bolile ginecologice, respiratorii, digestive
sau locomotorii.
Dupã 1877, obiceiul de a petrece verile cãlduroase pe la
mânãstiri începuse a lua avânt. Un jurnal de vacanþã întocmit
de Iancu Cerkez înfãþiºeazã deliciile unui concediu prin
staþiunile balneare moldoveneºti, în anul 1886, în vremea
99
când lui Mihai Eminescu i se aplicau tot felul de tratamente
rudimentare ºi aberante, chiar criminale. Dupã ce viziteazã
Agapia, Iancu Cerkez ajunge la bãile de la Bãlþãþeºti, staþiune
aflatã la 20 de minute de mers cu trãsura. „Vizitãm parcul
compus dintr-o bordurã subþire ºi câþiva brãziºori dinaintea
unui chalet. Prinþul ªtirbei, proprietarul moºiei, are în adevãr
un parc bãtrân, dar din nenorocire nu este al stabilimentului.
Apele însã, se vede cã sunt folositoare, deoarece, la sunetul
clopotului de prânz, numeroasele mese se ocupa ca prin
minune ºi toþi, cu lingura în mânã, cu ºervetul la gât, ataca
borºul…..”.
În continuare, Iancu Cerkez viziteazã ºi Repedea: „ Ca
sã mergem sus în deal la Repedea, luãm o ºosea unde praful
este poate de o palmã ºi înaintãm printre vii înconjuraþi de
un nor, ca zeii. Întâlnim o vilã prea frumoasã ºi cu o vedere
admirabilã, poartã numele de Villa Grier. Sus la Repedea e
un stabiliment de hydroterapie. Priveliºtea este însã de toartã
frumuseþea: se vede Iaºul adunat pe colina lui, Miroslava
adunatã mai spre stânga, ondulaþiile spre Prut ºi, în fund de
tot, un punct alb, lucind în zare, care, ni se spune cã e Stânca,
moºia familiei Rosnovanu.”
Un set de documente originale, privind Bãile de la
Bãlþãþeºti aduce în faþa ochilor un fapt incredibil: Eminescu
ar fi putut beneficia la Bãlþãþeºti de un tratament eficace, în
loc sã fie internat la Spitalul Mânãstirii Neamþ, unde a fost
supus unui tratament bestial, dinadins parcã ucigãtor.
Bãile de la Bãlþãþeºti puteau constitui o ºansã pentru
ameliorarea stãrii de sãnãtate a lui Eminescu. De altfel, în
apropiere sunt multe locuri, evocatoare, care au jucat un rol
important în biografia lui Eminescu ºi a Veronicãi Micle.
La Târgu Neamþ se afla casa de zestre a Veronicãi Micle,
dãruitã de aceasta Mânãstirii Vãratic, la 1886, ca sã fie metoc
100
mãicuþelor bolnave, în preajma spitalului, sau loc de gãzduire
surorilor ce se aflau cu treburi în oraº.
Veronica Micle obiºnuia sã se odihneascã în timpul verii
laVãratec, sã se plimbe în pãdurea de mesteceni, imortalizatã
de poet în „Cãlin Nebunul” sau „Cãlin, file de poveste”. Aici,
în verile lui 1874 ºi 1875 Eminescu închiriase de la maica
Asinefta Ermoghin o cãmãruþã, de unde privea „codrul de
aram㔠sau „pãdurea de argint”. La Vãratic mai stãtuse
Eminescu ºi peste ani, în gazdã la maica Strãinescu.
Tragedia de la Vãratic
În 1889, Vãratecul era o staþiune de odihnã ºi tratament
cu renume, în care se aflau Veronica ºi fiicele sale, alãturi de
numeroase persoane venite din diverse oraºe ale Moldovei.
La 3 august 1889, Veronica obþinu, prin doctorul Andronescu
de la Spitalul din Bãlþãþeºti, o cantitate apreciabilã de arsenic.
Pe atunci, se credea cã înghiþind doze reduse de arsenic starea
de anemie se poate ameliora. De data aceasta, Veronica Micle
luã întregul conþinut al flaconului de arsenic, pentru a nu se
mai trezi niciodatã.
Dr. Cantemir ºi dr. Ursulescu, de la Bãlþãþeºti, informaþi
asupra tragicului eveniment, nu mai puturã face nimic. O zi
întreagã s-a chinuit muribunda nefericitã. Ba chiar ºi doctorul
Taussig, venit cu întârziere de la Iaºi, ridicã neputincios din
umeri. La 6 august, trupul Veronicãi fu înhumat lângã
bisericuþa Sf. Ioan de la Vãratic, sub arborele ei preferat: un
molid.
Agapia, Vãratic, Bãlþãþeºti
Într-o vreme în care Eminescu era trimis aiurea, cât mai
departe de þarã, pentru tratament, în Moldova exista o staþiune
101
cu ape miraculoase, ce ar fi putut fi de folos în tratarea
maladiei de care suferea poetul.
Bãlþãþeºi se aflã într-o regiune foarte pitoreascã (475 m
altitudine), unde pretutindeni poþi admira bogãþia naturii:
coline blânde, ape „ frumos curgãtoare ºi limpezi ca cristalul”,
livezi ºi izvoare. Venind dinspre Piatra spre Târgu – Neamþ,
îþi iese în cale aceastã aºezare, cu ape miraculoase
(predominant clorurosodice).
Odinioarã, aici erau domeniile familiei Cantacuzino. Pe
la 1810, ei deþineau, printre altele, moºiile Bãlþãþeºti ºi Hangu.
Tradiþia localã spune cã unul dintre membrii acestei familii,
vânând pe aceste meleaguri, a descoperit câteva izvoare cu
„slatinã”, apã foarte sãratã. Intuind valoarea terapeuticã a
acestor ape minerale, calitate certificatã de analizele de
specialitate. Numeroºi oaspeþi din þarã ºi strãinãtate, care
admirau Ceahlãul ºi Valea Bistriþei, se opreau la Bãlþãþeºti:
Wilhelm von Kotzebue, Dumas – Tatãl, Vasile Alecsandri,
I. L. Caragiale, Al. Vlahuþã, George Panu, Barbu ªtefãnescu
Delavrancea, Mihail Sadoveanu etc.
„Se zice cã, puþin timp dupã aºezarea principilor
Cantacuzino în Palatul zis pe atunci domnesc, fie din propria
lor iniþiativã, fie dupã îndemnul unui doctor, au început a
întrebuinþa aceste ape pentru bãi, clãdind în apropierea
izvoarelor douã barãci mari de lemn, în care aºezarã mai
multe cãzi pentru scãldarea familiei lor ºi a altor boieri din
þarã.
Cu timpul, vestea împrãºtiindu-se printre boieri ºi
neguþãtorii din Moldova cã aceste ape sunt folositoare pentru
mai multe boli, se spune cã mulþi veneau în timpul verii de
luau bãi, închiriind case prin sat, pe la mânãstirile vecine,
iar alþii luau apã cu butoaiele ºi o cãrau în toate pãrþile, pentru
a se scãlda acasã la ei.”
102
Prima consemnare a efectelor curative ale apelor de la
Bãlþãþeºti (cunoscute atunci sub numele de Izvoarele Olga,
Elena ºi Kneazul) a fost fãcutã pe la 1830 de dr. Giahac ºi
asistentul sãu Frantz Humpel, care au constatat cã acestea
conþin „acrime carbonicã, acrime hidrocloricã, sodã,
Magnezie, Calce, Potasã, Fer ºi Iod”.
Numãrul crescând al persoanelor care gãseau tãmãduire
la apele sãrate de la Bãlþãþeºti l-a îndemnat pe principele G.
Cantacuzino sã ridice un hotel în imediata apropiere a
izvoarelor, cu 24 de camere, 6 bucãtãrii ºi 6 cabine, în care
s-au aºezat câte 2 cãzi pentru proceduri hidroterapeutice.
În anul 1856, în urma unui ordin venit din partea
Comitetului Sanitar din Moldova, doctor în chimie Steiner a
efectuat o nouã analizã a apelor minerale de la Bãlþãþeºti,
punând în evidenþã eficacitatea lor terapeuticã: „Aceste ape
se întrebuinþeazã mai cu seamã în scãldãtori la toate boalele
de care am vorbit, la clasa apelor sãrate, în genere ºi îndeosebi
la „poala albã, la gutunarul încuibat (ozenã), la umflãtura
ghindurilor, la alte forme de boli scrophuloase, precum ºi
reumatismul cronic, la pete (pecingeni), la noduri, la bãºicuþi
ºi la alte bube, la limbrici, la trânji ºi la diferite afecþiuni
nervoase”(apud dr. Fãtu).
Ulterior, moºia Bãlþãþeºti a trecut în proprietatea Prin-
cipilor Calimachi. Pentru cã trãiau în strãinãtate, ei au arendat
bãile, astfel încât o parte din apa lor era vândutã pe la
mânãstirile din apropiere, tot în scopuri curative. Cu toate
acestea, în fiecare varã, bãile de la Bãlþãþeºti erau mult cãutate
de bolnavi.
Vizitând pe la 1870 aceste locuri, dr. Dimitrie Cantemir,
medic originar din Roznov, localitate de lângã Piatra – Neamþ,
constatã cã majoritatea bolnavilor ce se gãseau în stabiliment
ºi în sat, „erau atinºi de felurite forme de boli scrofuloase ºi
de matcã.”
103
 Stabilindu-se în oraºul Piatra – Neamþ ca medic al
Spitalului ºi al Oraºului, Dr. Dimitrie Cantemir „a avut
ocazia de a vedea mulþi bolnavi amelioraþi ºi tãmãduiþi
de boli ce se credeau aproape incurabile” (s.n.) Ca urmare,
medicul se hotãrãºte sã cumpere de la Principele Dimitrie
ªtirbei aceste izvoare minerale, ºi o suprafaþã de teren, pe
care a ridicat un hotel ºi stabilimentul balnear.
Într-o primã etapã, Dr. Cantemir utilizeazã sarea
albã-gãlbuie, compusã din cristale regulate ºi transparente,
având un gust amar, care provenea dintr-o dializã naturalã a
apelor minerale, la realizarea unui prim medicament, testat
cu succes la Spitalul Piatra, intitulat „ Salis athermarum
Bãlþãteºciani”, un fel de purgativ. În acest scop, dr. Cantemir
a înfiinþat un laborator de purificare ºi cristalizare a acestei
sãri. Apoi, cere efectuarea unor analize chimice precum ºi
începerea unor experienþe medicale de cãtre medicii din
Bucureºti, pentru a se stabili valoare terapeuticã a medica-
mentului.
Un document (datat 7 octombrie 1880) conþine rezultatul
analizelor de specialitate privind mostra intitulat㠄Salis
athermarum Bãlþãteºciani”, efectuatã de dr. Bernat din cadrul
„Laboratorului de chimie al Eforiei Spitalelor Civile ºi al
Facultãþii de Medicinã”. Raportul concluzioneazã cã acest
produs obþinut prin cristalizarea apelor minerale de la
Bãlþãteºti este la fel de bun ca ºi cele obþinute la Carlsbad,
Vichy sau Marienbad.
Consiliul Medical Superior confirmã la 7 octombrie 1880
valoarea curativã a sãrii de Bãlþãteºti, concluzionând: „
Aceastã sare indigenã poate înlocui cu succes sarea de
Carlsbad, de Epson ºi alte sãruri analoage de provenienþã
strãinã.”
104
Consecvent aceloraºi eforturi, în toamna anului 1883,
dr. Cantemir solicitã sprijinul dr. în chimie Konia, posesorul
unui foarte bun laborator de analize din Iaºi. Acesta vine la
Bãlþãþeºti pentru a cunoaºte ºi mai bine compoziþia mineralã
ºi a stabili „pe bazã ºtiinþificã calitãþile lor tãmãduitoare”.
Redãm câteva pasaje din raportul dr.Konia (1884): „ În
drumul care duce de la Piatra la Târgu – Neamþ, întâlnim
satul Bãlþãþeºti, cu vreo 300 de locuitori, locuind împrãºtiaþi
în cãsuþe pe un mic deal. În valea satului, paralel cu ºoseaua,
se ridicã niºte edificii noi, dupã care trecãtorul de departe
poate cunoaºte cã aici se aflã o staþiune balnearã. La o parte
a ºoselei sunt situate izvoarele ºi bãile, pe alta Hotelul cel
mare ºi diferite clãdiri, în formã de vile destinate pentru
locuinþa vizitatorilor într-un parc bine îngrijit.”
La 20 octombrie 1883, dr. Cantemir, împreunã cu dr.
Konia conferã izvoarelor 1,2,3 ºi 4 denumirile: „ Isvorul
Carol I”, „Independenþa”, „Elisabeta” ºi, respectiv, „Cuza
-Vodã”.
Dupã minuþioase analize de laborator, concluziile sunt
urmãtoarele:
1. Aproape a patra parte din apã consistã în Clorurã de
Natriu
2. Caracteristic pentru apa sãratã de Bãlþãþeºti este marea
lor bogãþie în sulfate, ceea ce contribuie mult la valoarea
terapeuticã a lor.
„ Se constatã cã izvoarele de la Bãlþãþeºti sunt cele mai
bogate în sãruri din toate apele minerale analoage de pe
continent (s.n.) ºi cã, nici unul din izvoarele cunoscute din
strãinãtate, nu conþine pe lângã cantitatea de Cloruri de
Natriu, atâtea sulfate ca la Bãlþãþeºti, având totodatã ºi
cantitãþi considerabile de bromurã de magneziu. Izvorul Carol
I cu drept cuvânt se poate pune în fruntea tuturor izvoarelor
de slatinã în Europa.”
105
 Concluzii:
a) Pentru afecþiunile de care suferea, Eminescu a fost
tratat cu o culpabilã neglijenþã. Nu se poate exclude ipoteza
unei condamnabile ºi intenþionate rea voinþe;
b) Deºi tratamentul fizioterapeutic în România se
dovedea a fi folositor, doctorii ce i-au acordat asistenþa
medicalã au ignorat acest domeniu. Din necunoaºtere sau
din interes?
c) Aºa cum am încercat sã dovedim, Eminescu ar fi
îndurat mult mai puþine suferinþe de ordin fizic dacã i-ar fi
fost recomandat în mod corect un tratament adecvat la una
dintre staþiunile balneoclimaterice din þarã, la Bãlþãþeºti, de
exemplu ºi nicidecum la Spitalul Dr. ªuþu, din Bucureºti, unde
aºa-zisul tratament consta în bãi ale membrelor inferioare
ori la Piatra Neamþ, unde pseudo tratamentul consta în
aruncarea unor cãldãri de apã asupra corpului suferindului
pacient.

106 107
 RAPORT
de
Expertizã Criminalisticã

108 109
 MINISTERUL JUSTIÞIEI în volumele IV, V, VII ºi XIV din seria „Opere” apãrutã la
LABORATORUL CENTRAL Editura Academiei R.S.R.
DE
EXPERTIZE CRIMINALISTICE CONSTATÃRI
BUCUREªTI
Documentele supuse expertizãrii au fost studiate în
RAPORT original la Direcþia Arhive ºi Documente Diplomatice a
DE M.A.E.
EXPERTIZÃ CRIMINALISTICÃ Toate sunt întocmite pe fila de format 23x34 cm, pe hârtie
nr. 202 groasã provenind din epocã. Filele îngãlbenite ale procesului
din 31 mai 1993 verbal de predare-primire sunt protejate cu foiþã transparentã
lipitã. Scrierea tuturor s-a realizat cu cernealã neagrã fero-
Expert: dr. Lucian Ionescu galicã.
Procedând la examinarea celor trei documente consta-
OBIECTUL EXPERTIZEI
tãm cã toate grafismele evidenþiazã aceleaºi caracteristici
generale ºi speciale, ceea ce demonstreazã cã aparþin unei
Prin cererea înregistratã la laborator sub numãrul 217
singure persoane. Precizãm cã este vorba de grafismul
din 17 mai 1993 dl. Dulciu Toma Dan solicitã un aviz de
specialitate prin care sã se stabileascã dacã trei documente textelor (data, titlu, conþinut, formulele de adresare), întrucât
aflate în arhiva Ministerului Afacerilor Externe au fost scrise semnãturile - pe numele „Nicolae Kretzulescu” ºi „Theodor
de poetul Mihail Eminescu: Rosetti” - sunt executate de cãtre titularii respectivi.
1) scrisoarea numãrul 104 din 15 septembrie 1873, fila Notãm cã restul actelor din dosarele pe anii 1873 - 1874
84 din volumul 241 intitulat „Corespondenþã cu Agenþia ca ºi pe alþi ani apropiaþi din acelaºi volum 241 nu sunt scrise
României din Berlin”, 1852 -1879; de autorul celor trei înscrisuri.
2) scrisoarea numãrul 2 din 3/16 ianuarie 1874, fila 97 Grafismul acestora poate fi definit ca fiind executat
din acelaºi volum; îngrijit, descifrabil, fãrã omiterea punctuaþiei, cu o vãditã
3) procesul verbal de predare-primire a Cancelariei din atenþie pentru punerea în paginã, aºa cum procedeazã un
2 ianuarie 1874, filele 97-99 din acelaºi volum. copist. Cu toate acestea nu se poate spune cã am avea de-a
face cu un scris artificial sau confecþionat. Dimpotrivã, atât
SCRIPTE DE COMPARAÞIE formele literale (marcate totuºi de anumite modele specifice
epocii, mai ales majusculele), cât ºi alte elemente (legãturile,
Pentru efectuarea examenului comparativ am utilizat finalele etc.) prezintã numeroase indicii de maximã sponta-
specimenele de scris ale poetului Mihail Eminescu reproduse neitate ºi naturaleþã, care imprimã grafismului originalitate.

110 111
 Trecând la examinarea scrisului poetului Mihail
Eminescu de pe reproducerile avute ia dispoziþie observãm
cã este extrem de variabil. Dimensiunea predominant redusã
devine mai mare în unele manuscrise sau chiar creºte în
diverse pasaje de pe aceeaºi filã (de exemplu foto 30, voi.XIV,
Kant, Critica raþiunii pure, BAR 2258, p.136 v). De asemenea
direcþia suitoare a rândurilor prezintã oscilaþii, putând ajunge
orizontalã sau descendentã. în sfârºit, gradul de lizibilitate
traverseazã toate stadiile posibile: de la scrisul aproape
indescifrabil datoritã diminuãrii dimensiunii (litere ca niºte
„purici”) ºi simplificãrii excesive (de exemplu, foto 52
Archaeus, BAR 2255, p. 7 r, voi. VII), pânã la scrisul clar,
de facturã caligraficã (scrisoarea din 5 decembrie 1887).
Indiferent de aceste fluctuaþii proprii poetului în toate cazurile
morfologia literalã se pãstreazã relativ constantã, ceea ce
permite un examen comparativ eficace.
Referitor la scrisurile de comparaþie trebuie fãcutã o
menþiune aparte pentru specimenul redat în foto 53,
Archaeus, BAR 2262, p.42 v, voi. VII). Aceastã filã conþine
mai multe note amestecate, mai ales în limba germanã dar ºi
în limba românã. în partea de mijloc poetul a exersat diverse
modele de scriere caligraficã, cu scopul evident de a-ºi forma
un scris „frumos” destinat întocmirii unor acte oficiale
(exerciþii de litere disparate, cuvinte sau formule de tipul
„Domnule Ministru” ºi „Domnule Director”). Aceastã piesã
demonstreazã nu numai preocupãrile de copist ale lui Mihail
Eminescu dar, din punct de vedere grafic, reprezintã cel mai
adecvat material de comparaþie întrucât conþine cuvinte care
se regãsesc în actele a cãror paternitate ni s-a cerut s-o
stabilim.
Procedând la examinarea comparativã propriu-zisã
constatãm categorice asemãnãri între documentele din arhiva
M.A.E. ºi scrisul poetului Mihail Eminescu.
112
Sub aspect general notãm factura caligraficã, înclinarea
moderatã spre dreapta, direcþia uºor ascendentã a rândurilor
alternatã cu direcþia orizontalã ºi chiar descendentã (mai ales
la cele douã scrisori), spaþierea cuvintelor, legarea literelor,
utilizarea aliniatelor, plasarea datei în colþul de sus dreapta
sub limita superioarã a filei. Marginea din stânga textului
este mare, dar nu în toate manuscrisele de comparaþie. Mai
importantã pentru individualizare, reprezentând o deprindere
personalã, este deprinderea de a nu duce rândurile pânã la
capãtul filei. Astfel se observã o inegalitate în ce priveºte
terminarea rândurilor (nu se practicã despãrþirea cuvintelor
în silabe), de unde forma inegalã a marginei din dreapta
textului, adicã spaþiul rãmas alb pânã la marginea filei.
Dintre celelalte elemente proprii poetului, ºi care se
întâlnesc în documentele încriminate, evidenþiem câteva
caracteristici deosebit de importante, ºi anume:
- fenomenul de gladiolare, respectiv diminuarea progre-
sivã a înãlþimii literelor dintr- un cuvânt;
- aºa-numitul scris „sãltãreþ” sau „în scarã”: cuvintele
urcã sau coboarã fãrã ca direcþia rândului sã fie influenþatã;
- subînãlþarea minusculelor depasantei superioare:
minusculele „t”, „d”, „I” etc. au o înãlþime redusã, aproape
egalã cu cea a literelor nedepasante.
Pentru o mai lesne observare, într-una dintre planºele
anexã am ilustrat comparativ cuvinte identice, mãrite
fotografic.
Similitudinea caracteristicilor de ansamblu se comple-
teazã cu similitudinea construcþiilor literale ºi cifrice, foarte
constante în scrisul poetului în pofida variabilitãþii aspectului
general la care ne-am referit.
Pentru exemplificare am extras mai multe semne grafice
corespondente morfologic, pe care le-am fotografiat la
113
microscopul stereoscopic, în afara literelor care fac parte din
cuvintele ilustrate în planºã separatã ºi care nu au mai fost
reproduse individual.
Dintre asemãnãrile de structurã a construcþiilor grafice
(inclusiv detaliile) am reþinut pentru descriere urmãtoarele
litere:
- majuscula „A”, caligraficã, se individualizeazã prin
adãugarea unui fanion în partea superioarã stângã; terminaþia
literei este înmelcuitã;
- majuscula „IM” prezintã exact aceleaºi caracteristici
ca ºi majuscula „A”; în plus notãm buclarea extremitãþii
inferioare a trãsãturilor mediane ºi a extremitãþii superioare
a laturei drepte;
- majuscula „D”, cu sau fãrã un mic fanion la
extremitatea superioarã, are bucla de la bazã alungitã spre
stânga ºi finalizarea volutei în spiralã;
- majuscula „C” apare aplatizatã pe verticalã; debut prin
croºet rotunjit;
- majuscula „O” începe frecvent printr-o trãsãturã
oblicã de atac;
- majuscula „B”, caligraficã, are începutul ºi sfârºitul
rotunjite; bucleta medianã este redusã;
- majuscula „P”, tot caligraficã, se particularizeazã prin
întoarcerea spre interior a extremitãþilor volutei; deasupra
acesteia apare uneori fanionul semnalat la majuscula „D”.
care poate fi câteodatã întâlnit ºi la majuscula „B”;
- majuscula „I”, cu fanionul uºor ondulat ºi bucletã
virtualã la extremitatea superioarã a bastonatei, se
individualizeazã ºi prin exagerarea amplorii trãsãturii de bazã
înmelcuite;
- majusculele „L” ºi „S” sunt trasate dupã modelul
caligrafic cu trãsãtura incipientã concavã;
114
- minuscula „f” prezintã douã variante: cu depasanta
interioarã simplã, redusã la o bastonatã amputatã, ºi cu
aceeaºi depasanta buclatã, caz în care trãsãtura urcãtoare
formeazã o fundã cu bara medianã;
- minuscula „g” are punctul de intersectare a buclei
depasantei inferioare mai jos decât ovalul;
- minuscula „d”, caligraficã, are depasanta subînãlþatã
(scurtã) ºi trasatã separat de oval; atât în scrisul încriminat
cât ºi în cel de comparaþie apare uneori o variantã executatã
dupã modelul gotic;
- minuscula „t”, de asemenea subînãlþatã, are bara
frecvent redusã (reþinutã) ceea ce nu exclude ºi bare mai lungi
(energice); de remarcat preferinþa pentru plasarea barei în
punctul cel mai de sus al corpului principal, precum ºi
tendinþa de descentrare spre dreapta;
- minuscula „t” în poziþie finalã (deci la sfârºitul
cuvântului) este uneori lipsitã de barã ceea ce imprimã un
:
aspect unghiular (ca un „L” tipografic);
- minusculele „a” ºi „e” în poziþie de litere finale sunt
terminate printr-un fel de parafã urcãtoare, rotunjitã ºi dirijatã
spre stânga (miºcare sinistrogirã);
- minuscula „b” este terminatã în douã feluri: prin
bucletã virtualã sau circular (varianta ilustratã în planºã);
- minuscula „p” evidenþiazã întotdeauna modelul
caligrafic;
- minuscula „z” are „talpa” net descendentã;
- minuscula „r” prezintã douã variante deopotrivã
utilizate: caligraficã (cu platou) ºi tipograficã (cu corpul
unghiular, terminat printr-un fanion uºor concav).
ªi celelalte litere din scrisurile comparate se aseamãnã,
descrierea tuturor nefiind necesarã pentru a demonstra
identitatea de autor. O menþiune separatã trebuie însã fãcutã
115
pentru minuscula „s”, extrem de caracteristicã: deºi corpul Faþã de cele constate mai sus formulãm urmãtoarea:
se terminã pe linia inferioarã a scrisului, printr-o miºcare
diferitã se reia scrierea de sus ºi se executã o trãsãturã scurtã CONCLUZIE
spre dreapta, constituind totodatã atacul literei urmãtoare. Cele trei documente din arhiva Ministerului Afacerilor
În ce priveºte cifrele, deºi par a fi influenþate de un Externe, volumul nr 241 intitulat „Corespondenþe cu Agenþia
oarecare manierism (modelul epocii) ele prezintã asemãnãri României din Berlin”, 1852-1879, ºi anume:
concludente în cele trei documente ºi scrisul poetului 1. scrisoarea numãrul 104 din 15 septembrie 1873, fila
Corespondenþele vizeazã nu numai forma ca atare - de altfel 84;
în general mai sãracã decât la litere - dar ºi particularitãþi 2. scrisoarea numãrul 2 din 3/16 ianuarie 1874, fila 97
pregnante de execuþie. Un exemplu îl oferã cifra „5” (în formã ºi
de secerã), la care se observã aceeaºi repartiþie a presiunii: 3. procesul verbal de predare-primire a Cancelariei din
începutul ovalului mai îngroºat ºi terminarea printr-un punct
2 ianuarie 1874. filele 97-99
masiv. Alte asemãnãri cifrice:
- cifra „2” are talpa arcadatã ºi descendentã, ca la
au fost scrise de poetul Mihail Eminescu.
minuscula „z” descrisã mai sus:
- cifra „3” prezintã extremitatea superioarã trasatã drept
(varianta ilustratã în planºã) sau rotunjit; Semnãturile aparþin titularilor respectivi, Nicolae
- cifra „4” este dreptunghiularã; ca detaliu notãm Kretzulescu ºi Theodor Rosetti.
bucleta virtualã prin care sunt unite prima trãsãturã verticalã
ºi trãsãtura medianã orizontalã;
- cifra „7” se caracterizeazã prin prelungirea excesivã
sub linia inferioarã a scrisului; aceastã veritabilã depasantã
este fie simplã (varianta ilustratã în planºã), fie buclatã ca
un T;
- cifra „9” are terminaþia frecvent supradimensionatã,
curbatã ºi orientatã spre stânga.
Totalitatea asemãnãrilor generale ºi speciale, deopotrivã
de caracteristice, atestã fãrã nici un dubiu cã cele trei
documente au fost întocmite de poetul Mihail Eminescu.
Execuþia îngrijitã ºi controlatã care imprimã scrisului o
oarecare rigiditate, nu au modificat deprinderile sale de
scriere, constituind un bun exemplu din ceea ce înseamnã
individualitatea ºi stabilitatea relativã a scrisului.

116 117
 Documente din arhiva
Ministerului Afacerilor Externe
(vol. 241)

118 119
120 121
122 123
124 125
 Manuscrise Eminescu

126 127
128 129
130 131
132 133
134