LADISLAU GYEMANT, Istoria Europei - curs

Ideea de Europa, care desemneaza un spatiu geografic, politic si spiritual specific, dateaza de cteva milenii. Constructia europeana
procesul constient de formare a unitatii economice, politice si institutionale a acestui spatiu au o vechime de doar cteva decenii,
declansndu-se efectiv n contextul bipolaritatii mondiale, instaurate dupa al doilea razboi mondial, n care Europa si putea salva locul,
rolul, identitatea si puterea doar prin transpunerea n practica a premizelor unitatii sale. Acest proces a fost ntemeiat, desigur, pe
antecedentele unei evolutii de circa un mileniu, n care ideea de unitate europeana s-a cristalizat si afirmat n numeroase initiative si
proiecte, care se constituie, n ansamblul lor, ntr-o adevarata preistorie a constructiei europene, aflate azi n plina desfasurare.
odalitatile preconizate n cursul timpului pentru unificarea spatiului european s-au concentrat, n esenta, n !urul a doua solutii posibile"
cea imperiala, o unificare prin forta a continentului n !urul unei puteri hegemonice, si cea a asocierii statelor europene, pe baza propriei
vointe, ntr-o forma federativa sau confederativa. #olutia federativa implica realizarea unei structuri institutionale suprastatale, careia
statele participante i cedeaza, ntr-o masura mai mare sau mai mica, atributele suveranitatii lor. $ormula confederativa mentine intacte
prerogativele suverane ale statelor participante, care se asociaza n vederea realizarii unor obiective precis circumscrise, de natura
politica sau economica.
%econstituirea drumului parcurs de ideea europeana de la abstractie la concret, de la aspiratie la proiectele multiple de aplicare n
practica, interactiunea, concurenta si confruntarea cailor de realizare preconizate iata obiectul acestei carti, care-si propune trasarea unei
veritabile preistorii, n care si gasesc sorgintea si modelul, premizele si antecedentele, solutiile constructiei europene ce se contureaza
cu tot mai multa claritate n zilele noastre.
&ermenul de Europa are o etimologie controversata, unii atribuindu-i o origine semitica, altii una celtica sau greceasca. Cert este faptul ca
numele apare pentru prima data n mitologia greaca, 'esiod, n secolul (III .e.n., vorbind de Europa ca de una din cele trei mii de
)ceanide care hranesc tineretea oamenilor, iar ntr-o alta legenda ea fiind fiica regelui &*rului, rapita de +eus, care da nastere dinastiei
inos din Creta. &ermenul geografic se contureaza treptat la autorii greci, pentru a-si gasi o descriere din ce n ce mai completa la
#trabo, ,liniu cel -atrn si ,tolemeu n primele doua veacuri ale erei noastre. .imitele sale se precizeaza cu multa acuratete n sud si
vest, n timp ce ntinderea continentului spre est si nord-est ramne obiect de controversa, practic, pna astazi.
/efinitiei geografice i se asociaza, curnd, si tendinta unor delimitari n planul spiritualitatii specifice, Aristotel, nca n secolul I( .e.n.,
vorbind despre popoarele Europei ca fiind pline de cura!, dar mai putin inteligente si harnice, capabile sa-si apere libertatea, dar nefiind n
stare de a se guverna. 0n schimb, asiaticii sunt caracterizati ca inteligenti si harnici, dar lipsiti de vocatii razboinice. -inenteles, cei ce
acumuleaza calitatile ambelor entitati sunt grecii, care spune filozoful daca s-ar uni, ar stapni toate celelalte popoare.
,entru Imperiul %oman, care a reunit n granitele sale Europa, Africa de 1ord si Asia cunoscuta atunci, linia de demarcatie se afla nu ntre
continente, ci ntre lumea romana, unita prin limba, institutii, comert, spiritualitate comuna, si lumea exterioara, desemnata ca barbara.
)data cu prabusirea Imperiului %oman de Apus si victoria crestinismului n statele constituite pe ruinele sale, delimitarea unui spatiu
european specific devine tot mai mult o realitate, n conditiile n care fosta !umatate rasariteana a lumii romane se constituie ntr-un
Imperiu -izantin dominat de o versiune ortodoxa a crestinismului ce se ndeparteaza tot mai mult de modelul catolic occidental, iar
Islamul n ascensiune rupe unitatea de pna atunci a lumii mediteraneene, punnd stapanire pe )rientul Apropiat si i!lociu, Africa de
1ord si ,eninsula Iberica.
2nitatea spatiului european catolic, aflat sub autoritatea spirituala a papalitatii, se realizeaza pentru prima oara n !urul anului 344 n
formula imperiala a lui Carol cel are, care, prin includerea n imperiul sau a teritoriilor situate ntre ,irinei, )der, &isa si area Adriatica,
si cstiga din partea contemporanilor titlul de 5parinte al Europei5. Creatia sa, realizata prin cucerire, dar nnobilata prin virtutile a ceea ce
s-a numit renastere spirituala carolingiana si printr-o politica de toleranta a alteritatii 6iudaice sau islamice7, nu a rezistat nsa n timp,
destramndu-se n regate concurente, pentru care refacerea unitatii sub egida proprie ramne un ideal irealizabil.
Conflictul dintre Imperiu si ,apalitate n primele veacuri ale celui de-al doilea mileniu sta marturie persistentei aspiratiei spre unitatea lumii
europene ntr-o formula hegemonica, n care preeminenta puterii spirituale sau a celei laice sa se valideze printr-o dominatie de tip
universalist. +adarnicirea reciproca a unor atari tendinte lasa locul, ncepnd din secolul al 8I(-lea, unor abordari ale ideii de unificare
europeana eliberate, mai mult sau mai putin, de tarele viziunii hegemonice, n conditiile n care aparitia la orizont a prime!diei expansiunii
otomane pune cu acuitate problema unirii resurselor si eforturilor lumii crestine. ,roiectele concrete, care se contureaza acum pentru
prima oara, pornesc de la obiectivele esentiale ale restabilirii unitatii si pacii n cadrul crestinatatii, n vederea confruntarii cu succes a
inamicului extern si a realizarii misiunii propuse de cruciade. Cristalizarea statelor nationale, si n primul rnd ascensiunea $rantei, pun n
mod accentuat si necesitatea stavilirii tendintelor hegemonice prin structuri institutionale care sa garanteze existenta, securitatea si
integritatea tuturor tarilor continentului.
2n prim proiect bine articulat si coerent n acest sens i apartine !uristului ,ierre /u -ois 69:;4-9<:47, aflat, dupa studii la universitatea
din ,aris, n serviciul succesiv al regilor $rantei si Angliei. 0n lucrarile sale, elaborate n perioada 9<44-9<4=, asupra scurtarii duratei
razboaielor si proceselor si a recuperarii &arii #finte, el desemneaza drept ideal realizarea pacii ntre natiunile crestine si cruciada
mpotriva necredinciosilor. Acest scop nu poate fi atins nsa doar prin ndemnuri pioase sau prin forta unei monarhii universale. #olutia pe
care o propune este cea a unei confederatii europene, sub egida spirituala a ,apalitatii. 1atiunile membre, pastrndu-si atributiile
suverane, urmeaza a-si supune conflictele arbitra!ului unor !udecatori laici si clerici, desemnati de un Consiliu al statelor participante,
apelul mpotriva sentintelor rostite, care urmeaza a include boicotarea economica a tarilor gasite vinovate sau deportarea n )rient pentru
a lupta contra necredinciosilor a celor ce ncalca pacea, facndu-se n fata instantei papale. Acest proiect pune, deci, pentru prima oara,
problema raportului ntre suveranitatea statala si institutiile supranationale problema-cheie a dezbaterilor ulterioare n aceasta materie.
(estitul contemporan al !uristului francez, marele poet /ante Alighieri, se pronunra si el, n 9<43, n lucrarea De Monarchia, pentru
necesitatea pacii universale si a unitatii crestine, optnd nsa pentru distinctia ntre autoritatea spirituala suprema a ,apalitatii si ntietatea
imperiala asupra lumii pamntesti. El sustine necesitatea unei conduceri unice, exercitate de mparat, care sa !udece pricinile dintre ceilalti
principi pe temeiul unor legi generale, care sa reglementeze tot ceea ce este comun tuturor oamenilor.
0n veacul urmator, regele -oemiei, >eorge ,odiebrad 69?:4-9?@97, la inspiratia sfetnicului sau Antonio arini din >renoble, supune n
9?=< atentiei regelui $rantei si signoriei venetiene un proiect de confederatie europeana antiotomana mult mai elaborat si concret.
,roiectul porneste de la contrastul ntre situatia nfloritoare a crestinitatii de alta data si cea amenintatoare creata de cucerirea turceasca
a Constantinopolului. #olutia preconizata este alianta, pacea, concordia si fraternitatea statelor crestine, care urmeaza a se obliga, printr-
un tratat solemn, sa nu recurga la arme unii contra celorlalti, sa nu spri!ine conspiratii interne mpotriva suveranilor legitimi, sa se a!ute
reciproc pentru pedepsirea delictelor comise pe teritoriul vreunuia dintre ele. ,entru realizarea acestor obiective, sa se nfiinteze o
adunare, n care cte un vot sa revina regelui si principilor din $ranta, principilor din >ermania, dogelui (enetiei, principilor italieni, regilor
#paniei, ,oloniei, 2ngariei, ducilor -urgundiei si -avariei, hotarrile lundu-se prin ma!oritate de voturi. Adunarea se va ntruni la -asel pe
cinci ani, urmnd apoi sa rezideze alti cinci ani n diferite orase din $ranta, Italia etc. 0n fruntea ei se va afla un consiliu cu un presedinte
ales si va dispune de un aparat administrativ, arhiva, resedinta si blazon propriu. ) Curte de Austitie sau Consistoriu general, cu
componenta stabilita de Adunare, va decide n procesele !uridice. 0n caz de conflicte ntre statele membre, Adunarea va trimite delegati
pentru restabilirea pacii prin ntelegeri reciproce si arbitra!. #tatele care nu se supun arbitra!ului vor fi aduse la ascultare prin actiunea
comuna a semnatarilor. &ot Adunarea va decide momentul actiunii comune antiotomane, fortele participante, conducatorii militari, locul de
ntrunire, furnizarea echipamentului militar. #tatele participante vor acorda n acest scop venitul lor pe trei zile, iar ,apalitatii i se solicita
cedarea resurselor provenite din di!mele ecleziastice.
Acest proiect care contura deci idei ce va face cariera n perioadele urmatoare, revenind frecvent n propunerile de realizare a unitatii
europene 6organisme politice si !uridice suprastatale, arbitra! international, armata comuna, buget federal7, nu a ntmpinat, nsa n epoca
ntelegerea si adeziunea celor carora li se adresa, regele .udovic al I8-lea al $rantei respingndu-l, iar ,apalitatea mergnd pna la
excomunicarea regelui ceh.
Ideea de cruciada comuna antiotomana ramne nsa n actualitate si prin eforturile vestitului umanist Aeneas #ilvius ,iccolomini, devenit
n 9?;3 papa sub numele de ,ius al II-lea, care, pe lnga apelurile la unitate adresate Europei crestine, este si autorul unei Cosmografii
generale, n care Europa este descrisa pentru prima oara nu numai ca un ansamblu geografic, ci si ca o entitate umana si istorica n plan
economic, social, politic si spiritual.
&recerea Europei n faza moderna a evolutiei sale istorice prin mutatiile produse de marile descoperiri geografice, de 2manism,
%enastere si %eforma religioasa, si pune amprenta si asupra perspectivelor si opiniilor privind modalitatile si obiectivele de realizare ale
unificarii ei. area tentativa imperiala a lui Carol al (-lea, care reuseste sa reuneasca pentru o scurta perioada o mare parte a Europei
vremii, se spulbera la mi!locul secolului 8(I, n conditiile ascensiunii marilor state nationale centralizate n vestul continentului, a farmitarii
si anarhiei din >ermania si Italia, a disparitiei regatelor 2ngariei si -oemiei n rasarit, a scindarii unitatii spirituale a crestinismului
occidental prin %eforma. Cstiga teren puncte de vedere ca cele exprimate de Aean -odin 69;:B-9;B=7, care sustine suveranitatea
absoluta a statelor, care nu pot fi reunite ntr-o singura republica, sau 1iccolo achiavelli 69?=B-9;:@7, pentru care existenta a
numeroase state suverane, n conflict unele cu altele, constituie sursa virtutilor militare si a aparitiei marilor personalitati, pe cnd unirea
lor ar duce la decadere, invocnd exemplul Imperiului %oman. 0n opozitie cu asemenea asertiuni, Erasmus din %otterdam 69?==-9;<=7,
5principele umanismului5, un adevarat cetatean al Europei, care a locuit succesiv n &arile de Aos, $ranta, Anglia, Elvetia, Italia, >ermania,
condamna ura si razboaiele izvorte din dorinta de putere sau de cucerire, propovaduind, n locul unei monarhii universale, ideea
echilibrului ntre state de marime rezonabila, care sa-si uneasca fortele mpotriva inamicului comun din afara crestinitatii. $rancezul
>uillaume ,ostel 69;94-9;397, autorul termenului de 5cosmopolit5, opteaza, n schimb, pentru o monarhie universala, care sa-i includa si
pe mahomedanii convertiti la crestinism, evident sub egida regelui $rantei.
0n conditiile experientelor traumatizante pricinuite continentului de razboaiele religioase si rivalitatile interstatale din a doua !umatate a
secolului 8(I si din veacul urmator, dezbaterea asupra viitorului european se cristalizeaza n cteva proiecte semnificative prin solutiile
propuse, care, n pofida lipsei efectelor n plan practic, ramn, n multe privinte, termene de referinta pentru initiativele ulterioare. Ele pun
problema deopotriva a eliminarii pretentiilor de hegemonie prin solutii de tip federal, ca si a nlaturarii cliva!elor religioase intercrestine
printr-un spirit ecumenic.
2n astfel de proiect este formulat n 9=:< de catre matematicianul francez Emeric CrucC, care se adreseaza monarhilor si principilor cu
propuneri privind realizarea pacii si a libertatii totale a comertului. El porneste de la caracterul inutil si evitabil al razboaielor, carora le
contrapune ideea tolerantei reciproce, bazate pe comunitatea trasaturilor general-umane, care i unesc pe oameni dincolo de deosebirile
nationale sau religioase. %itul diferit nu trebuie sa constituie un motiv de discordie, el reprezentnd doar o cale specifica fiecaruia pentru
realizarea scopului obstesc al apropierii de divinitate. i!locul concret preconizat pentru eliminarea razboaielor este arbitra!ul, prin
intermediul unei Adunari sau a unui #enat permanent al statelor, cu resedinta la (enetia, prezidata de ,apa, cu participarea, alaturi de
statele europene, si a sultanului turc, a regilor ,ersiei, Chinei, Aaponiei, arocului, a ducelui oscovei si a hanului tatarilor. Adunarea sa
stabileasca granita tuturor tarilor, iar cei ce nu se supun sa fie adusi la ascultare prin actiunea comuna a statelor participante. #a se
instituie libertatea totala a circulatiei si comertului, unitatea monetara si a sistemului de masuri si greutati, !udecarea fara partinire a
pricinilor strainilor. %esursele folosite pna atunci pentru razboaie sa fie utilizate pentru dezvoltarea industriei, constructii de canale,
desecari si defrisari, navigabilitatea fluviilor, dezvoltarea educatiei, stiintei si medicinei.
&ot n prima !umatate a secolului al 8(II-lea este formulat asa-numitul 5are proiect5, adresat cardinalului %ichelieu si atribuit regelui
'enric al I(-lea al $rantei, cuprins n memoriile ducelui de #ull* n mai multe versiuni. Acest proiect reflectnd o cunoastere aprofundata a
realitatilor politice contemporane ale Europei de catre un veritabil om de stat, cauta sa solutioneze problemele continentului prin formule
de tip federal. #e considera, astfel, ca forma de organizare optima existenta a cinci monarhii elective 6Imperiul %omano->erman, #tatul
,apal, ,olonia, 2ngaria, -oemia7, a sase monarhii ereditare 6$ranta, #pania, Anglia, /anemarca, #uedia, .ombardia7 si a patru republici
suverane 6(enetia, Italia, Elvetia si -elgia7, cu suprafata si forta economica relativ egala si cu un echilibru ntre confesiunile catolica,
luterana, calvina. %ezolvarea tuturor problemelor litigioase urmeaza a reveni unui Consiliu al Europei, format din sase Consilii provinciale,
cu resedintele la /anzig pentru nord-estul Europei, 1Drnberg pentru >ermania, (iena pentru Europa %asariteana, -ologna pentru Italia,
Eonstanz pentru Elvetia si .ombardia si un oras nedesemnat pentru Europa )ccidentala, precum si unui Consiliu >eneral. Acesta din
urma si va stabili anual resedinta ntr-un oras situat n centrul continentului, de-a lungul %inului, si va fi format din ?4 de reprezentanti ai
statelor 6cte patru delegati pentru statele mari si cte doi pentru cele mici7, desemnati pe trei ani. Consiliul va reglementa toate
diferendele dintre state, inclusiv cele teritoriale, ca si conflictele dintre suverani si poporul din cadrul diferitelor state. Ele vor rezolva toate
problemele de interes comun si vor elabora proiectul general al %epublicii crestine. 'otarrile lor vor fi definitive si executorii, prevalnd
asupra atributiilor suverane ale statelor.
,roiectul prevedea, de asemenea, libertatea comertului, cu suprimarea barierelor vamale. Apararea mpotriva turcilor urma sa revina unui
regat al 2ngariei, care sa includa si Austria, Croatia, -osnia, #lovacia si &ransilvania, iar apararea contra rusilor si tatarilor era misiunea
preconizata pentru regatele ,oloniei si -oemiei. #uveranii acestor regate vor fi alesi de un colegiu format din ,apa, mparatul romano-
german, regii $rantei, Angliei, #paniei, /anemarcei, #uediei si .ombardiei, care se anga!au sa acorde tot spri!inul celor trei avanposturi
ale crestinatatii occidentale. Aceeasi protectie se promitea (enetiei, precum si regatului #iciliei, iar diferendele dintre (enetia si vecinii sai
vor fi arbitrate de #pania si cantoanele elvetiene.
Erau incluse n aceasta propunere de reglementare generala si o serie de a!ustari teritoriale" #pania era limitata la ,eninsula IbericaF
$ranta, Anglia, /anemarca si #uedia si pastrau teritoriile detinuteF .ombardia includea #avoia si ,iemontulF Elvetia anexa &irolul, Alsacia
si $ranche ComtCF Italia cuprindea toate statele italiene, cu exceptia (enetiei, .ombardiei si a #tatului ,apal.
Acest proiect, care excludea %usia din comunitatea preconizata, urmarea deci realizarea unei organizatii suprastatale, care sa garanteze
evitarea conflictelor militare, rezolvarea problemelor economice si teritoriale, punerea n valoare a resurselor comune pentru apararea
mpotriva amenintarilor externe, pe baza unei relativizari a suveranitatii statale./aca acest proiect miza deci, cu deosebire, pe solutiile de
ordin politic, !uridic si economic, Amos Comenius 69;B:-9=@47, ntemeietorul stiintei moderne a educatiei, n lucrarea sa Panegersia sau
visul universal, scrisa n 9=?; si publicata n 9===, pune accentul pe mi!loacele spirituale, atunci cnd propune o reforma generala a
societatii omenesti. #copul sau este crearea unei federatii mondiale, care sa elimine puterea unipersonala, ignoranta si erorile spiritului
uman, impietatea, lipsa de credinta si imoralitatea. ,entru aceasta, el preconizeaza cte un Consiliu pentru fiecare domeniu esential al
activitatii omenesti, care sa detina autoritatea incontestabila n sfera respectiva. Astfel, un 5Consiliu al luminii5 sa coordoneze activitatea
nvatatilor pentru instruirea si luminarea tuturor oamenilor printr-un sistem scolar perfectionatF o academie internationala sa asigure rolul
unificator al stiinteiF un Consistoriu mondial sa militeze pentru concilierea bisericilor si reunirea tuturor confesiunilor crestine. Curtea de
Austitie, careia sa i se supuna toate statele, sa mpiedice ridicarea unei natiuni contra celeilalte, fabricarea armelor si nvatarea artei
razboiului.
0n timp ce toate proiectele amintite pna acum au ramas n stadiul unor simple exercitii intelectuale, Gilliam ,enn, fiul unui amiral englez,
care obtine n 9=39, n America de 1ord, teritoriul numit ,enns*lvania, are posibilitatea practica de a experimenta aici functionarea unei
organizari constitutionale de tip federal, pacifist si tolerant. El si valorifica experientele sale ntr-o lucrare elaborata n 9=B:-9=B?, ntr-o
perioada cnd Europa era confruntata cu razboaiele declansate de tendintele de hegemonie ale lui .udovic al 8I(-lea, lucrare consacrata
modalitatilor asigurarii pacii prezente si viitoare pe continent. Considernd ca obiectiv eliminarea razboaielor si asigurarea pacii printr-o
!ustitie bazata pe guvernare rationala si pasnica, ,enn propune instituirea unei diete generale, n care statele sa fie reprezentate n
functie de marimea, veniturile si puterea lor economica. Astfel, Imperiul %omano->erman sa aiba 9: reprezentanti, $ranta si #pania cte
94, Italia 3, Anglia, &urcia si %usia cte =, Elvetia si ,olonia cte ?, ,ortugalia, /anemarca, (enetia cte <, 'olstein si Eurland cte 9.
%esedinta dietei sa se afle n centrul Europei, presedintia sa se asigure prin rotatie, limba dezbaterilor sa fie latina si franceza, iar
hotarrile sa se ia prin vot secret cu ma!oritate de l sau !umatate plus sapte voturi. 0ntrunindu-se anual sau la :-< ani odata, /ieta sa
stabileasca normele generale de !ustitie si sa reglementeze toate problemele litigioase. #tatul care nu accepta deciziile luate sa fie obligat
la aceasta de catre celelalte state membre si sa plateasca despagubiri. ,reocuparile si cheltuielile militare ale statelor sa fie nlocuite cu
cele privitoare la agricultura, industrie, comert, educarea tineretului, cunoasterea artei guvernarii, dezvoltarea stiintelor si artelor. #a se
garanteze siguranta comertului si circulatiei prin pasapoarte valabile pentru ntregul teritoriu al Europei.
Cel mai cunoscut proiect de instaurare a pacii generale, care a devenit un important punct de referinta pentru generatiile epocii luminilor,
este cel elaborat n 9@9: de catre abatele de #aint-,ierre, membru al Academiei franceze din anul 9=B;, exclus n 9@94 datorita criticilor
aduse regelui .udovic al 8I(-lea, participant la Congresul de pace de la 2trecht din 9@9: menit a pune capat ndelungatelor razboaie
europene declansate de $ranta. ,roiectul sau, intitulat Proiect pentru o pace perpetua, care a mai cunoscut trei editii n 9@9<, 9@9@ si
9@:B, si propune eliminarea razboiului ca mi!loc de rezolvare a diferendelor cu a!utorul unor tratate de pace, de garantare a granitelor
terirtoriale si comerciale, care sa asigure echilibrul de forte. El preconizeaza ca principalele puteri europene sa nfiinteze un Congres sau
un #enat permanent, format din reprezentantii $rantei, Angliei, )landei, #avoiei, ,ortugaliei, -avariei, (enetiei, >enovei, Elvetiei, .orenei,
#uediei, /anemarcei, ,oloniei, #tatului ,apal, oscovei, Austriei, Eurlandei, ,rusiei, #axoniei, ,alatinatului, 'anovrei, arhiepiscopilor
electori. Congresul sa garanteze status-Huoul teritorial existent, care sa nu poata fi schimbat dect cu <I? din voturile Congresului.
,lngerile mpotriva unui membru al Congresului vor fi naintate acestuie n scris si decise prin ma!oritate de voturi. 1u se va declara
razboi dect mpotriva unui stat proclamat dusman de catre acest organism european. #e vor ncheia ntelegeri similare si cu suveranii
islamici, pentru respectarea reciproca a pacii. #e va acorda a!utor monarhiilor si republicilor membre mpotriva rebeliunilor interne
6relundu-se aici una din ideile specifice ale proiectului ducelui de #ull*7. #tatele care nu vor respecta hotarrile Congresului vor fi
dezarmate, obligate la plata unor despagubiri, iar conducaorii lor vor fi nlaturati de la putere. (or fi emise reglementari generale ale
comertului, bazate pe egalitate si echilibru ntre toate statele membre. (or fi nfiintate Camere comerciale pentru rezolvarea diferendelor
n valoare mai mare de 94 444 de livre, ale caror rezolutii vor fi aplicate n mod obligatoriu de catre suverani. Contributia statelor membre
la cheltuielile comune va fi n proportia veniturilor si bogatiei lor. #chimbarea statutelor comune va fi posibila doar prin votul unanim al
membrilor, iar celelalte decizii se vor lua cu ma!oritate de <I?. Introducerea acestor masuri va avea loc treptat, primul pas preconizat fiind
un Congres la 'aga.
,roiectul abatelui de #aint-,ierre s-a bucurat si de aprecierea lui >ottfried Gilhelm von .eibniz 69=?=-9@9=7, filosof, promotor al
enciclopedismului, ecumenismului, federalismului si universalismului, care adauga la aspectele politico-!uridice, preponderente la abatele
de #aint-,ierre, si cele privitoare la o Academie Europeana, care sa grupeze savantii continentului si sa coordoneze cautarile privind o
limba universala. El propune, de asemenea, ideea unui tribunal catolic european, cu centrul la .ucerna, prezidat de ,apa, care sa
medieze ntre principii Europei, sa asigure contributia lor comuna la lupta antiotomana si sa atraga %usia, n numele ideei crestine, ca un
posibil liant ntre Europa si China.
J
#ecolul al 8(III-lea, odata cu proliferarea luminilor, aduce si o diversificare a punctelor de vedere privind posibilitatile, modalitatile si caile
realizarii unitatii europene. ,e calea deschisa de marile descoperiri geografice ale veacurilor anterioare, calatoriile permit relevarea
diversitatii Europei, descoperirea continentului n ansamblul sau si n specificitatea n raport cu teritoriile si popoarele de peste mari. Apar
lucrari ca Le Grand Dictionnaire Historique din 9=@?, care prezinta caracterizari ale popoarelor europene si ale europenilor n ansamblu.
Calatoriile ngaduie relativizarea punctelor de vedere, relevarea aspectelor particulare, dar si o viziune a continentului n unicitatea si
unitatea sa.
Calatorii imaginare ca ale lui >ulliver ori lucrari ca Scrisorile persane ale lui ontesHuieu implica si o abordare critica a tarilor societatii
europene, iar mituri compensatorii contrapun relelor relevate si satirizate imaginea 5bunului salbatic5, a 5indusului tolerant5 sau a
5chinezului filosof5.
,entru marile personalitati ale luminilor franceze, Europa constituie o preocupare si obiect de meditatie, chiar daca rezultatele nu se
concretizeaza n proiecte comparabile cu cele ale veacului precedent. ontesHuieu 69=3B-9@;;7 cerceteaza societatea europeana sub
multiple aspecte, ntr-o viziune ce anticipeaza metodologia sociologica. El releva interdependenta statelor continentului, ceea ce face din
Europa, de fapt, un singur stat, cu numeroase provincii, fiecare cu specificul ei, importanta, ponderea, forta lor depinznd de gradul de
cultura atins. Comparativ cu alte continente, Europa apare n viziunea lui ontesHuien avanta!ata de caracterul luminat al cetatenilor sai,
ceea ce i confera putere si prosperitate n raport cu ele. 1umeroasele state europene de marime mi!locie favorizeaza guvernarea potrivit
legilor, n raport cu Asia, unde predomina marile imperii despotice. (oltaire 69=B?-9@@37 priveste Europa n mod critic, subliniind si
ironiznd, n stilul sau specific, inimitabil, tarele societatii europene. El are nsa o atitudine tot att de critica si fata de ideea superioritatii
altor lumi, fata de miturile compensatorii de tipul 5bunului salbatic5, contrapunndu-le imaginea unei societati a spiritelor libere, n care
garantia pacii generale o reprezinta toleranta si respectarea uzantelor civilizatiei crestine n relatiile dintre state.
) viziune mai elaborata privind perspectivele unitatii continentului ne ntmpina la Aean-AacHues %ousseau 69@9:-9@337, care porneste,
ntre altele, de la proiectul abatelui de #aint-,ierre, din care publica un extract n 9@=9 care va servi ca sursa de inspiratie si pentru alti
gnditori preocupati de destinul continentului. Ceea ce reproseaza el proiectului mentionat este dependenta sa de vointa suveranilor, care
nu vor accepta niciodata sa renunte la prerogativele si interesele lor particulare n favoarea binelui general. 5CKest une sorte de folie d
Kctre sage au milieu des fous5 6E un fel de nebunie sa fii ntelept n mi!locul nebunilor7 - remarca el cu scepticism. /rept urmare,solutia
confederativa, pe care o considera cea adecvata, va trebui aplicata pe alta cale, nu printr-un Congres european al suveranilor, ci prin
crearea de catre popoarele nsasi a confederatiei lor. #a nu se lase aceasta misiune pe seama ministrilor - spune el - pentru ca acestia
au nevoie de razboaie pentru a se face indispensabili. #olutia preconzata este transformarea societatii europene ntr-o confederatie
reala, bazata pe elementele care i unesc pe europeni" dreptul popoarelor, religie, moravuri, comert, literatura, obiceiuri. Eliminarea
conflictelor, a razboaielor permanente, prin ratiune va asigura punerea n valoare a acestui patrimoniu comun, cu pastrarea n acelasi
timp a institutiilor nationale, care reprezinta geniul, caracterul specific, al fiecarui popor. 0n acelasi timp, sa se limiteze ntinderea statelor,
care sa adopte o organizare interna de tip federativ, din mici entitati autonome, opuse modelului statului centralizat.
) noua viziune asupra istoriei europene se asociaza, cu argumentele sale specifice, la aceasta constructie spirituala a unei noi Europe.
Gilliam %obertson 69@:9-9@B<7, capelan al regelui #cotiei si rector al 2niversitatii din Edinburgh, este primul istoric al Europei privite n
ansamblul sau, care renunta la practica traditionala de simpla !uxtapunere a unor istorii regionale, provinciale sau nationale. El considera
ca, dupa epoca lui Carol al (-lea, institutiile europene se ntrepatrund ntr-un sistem politic, care impune abordarea istoriei continentale ca
un tot unitar. Asemenea lui %ousseau, si pentru istoricul scotian formele particulare de guvernare izvorasc din caracterul si geniul specific
al fiecarei natiuni, dar cunoasterea istoriei europene e posibila doar mbinnd descrierea acestor institutii nationale cu permanenta referire
la unitatea ntregului din care ele fac parte integranta. ,entru EdLard >ibbon 69@<@-9@B?7, istoria decadentei si prabusirii Imperiului
%oman este un prile! de permanenta referire si comparatie cu situatia continentului european n perioada contemporana lui, subliniind
avanta!ele diversitatii formelor de conducere si guvernare n raport cu formula de unitate imperiala.
/incolo de marile linii de forta ale meditatiei filosofice si istorice asupra destinului european, nu lipsesc nici n secolul 8(III numeroasele
propuneri si proiecte menite a materializa concret, n plan institutional, acest sentiment al unitatii continentale, care devine din ce n ce
mai marcat n spiritualitatea elitei sale intelectuale. Autorii lor sunt de conditiile sociale si intelectuale cele mai diferite, ceea ce marcheaza
proliferarea n planul opiniei publice a preocuparilor de aceasta natura. Comerciantul elvetian >oudet publica n 9=B9 un proiect pentru
asigurarea pacii universale printr-o armata europeana comuna, n care sa prevaleze - firesc - contingentul elvetian. 2nitatea europenilor
va permite nlaturarea si mpartirea Imperiului )toman. Acelasi obiectiv al supunerii puterii turcesti fata de Europa crestina l determina pe
cardinalul Alberoni ca, pe urmele proiectului abatelui de #aint-,ierre, sa propuna convocarea unui Congres european la %atisbona, care
sa instituie arbitra!ul permanent ca mi!loc de rezolvare a conflictelor dintre principii crestini. Aohn -ellers propune, n 9@94, mpartirea
Europei n 944 de provincii egale ca ntindere, cu o armata comuna si o dieta, care sa impuna arbitra!ul obligatoriu al conflictelor. Idealul
unei republici crestine generale n Europa i nsufleteste pe Eobald &oze si A.'. von .ilienfeld, care difera doar n caile de realizare
preconizate. ,rimul este adeptul educatiei treptate a popoarelor si principilor n spiritul !ustitiei, al dragostei de aproapele si a moderatiei,
ntlnindu-se pe aceleasi coordonate spirituale cu omul de stat si poetul spaniol elchior >aspar de Aovellanos 69@??-93997, pentru care
progresul educatiei si instructiei este calea care va conduce popoarele europene la o confederatie generala, menita sa asigure pacea
perpetua si inviolabila. A.'. von .ilienfeld revine la ideea unui Congres al puterilor crestine, care sa-si transfere suveranitatea acestui
organism n vederea organizarii luptei comune mpotriva necredinciosilor. 2n &ribunal suveran sa fie menit a aplica preceptele codului de
legi internationale, sentintele sale urmnd a fi impuse statelor recalcitrante prin forta armelor. %egele ,oloniei, #tanislas .escz*nsM*
militeaza n 9@?3 pentru o 2niune a republicilor europene sub egida $rantei, n timp ce francezul Ange >oudar propune n 9@;@ un
armistitiu continental de :4 de ani, care sa pregateasca instaurarea pacii generale, n care mi!loacele de actiune economice sa ia locul
armelor.
0n sfrsit, pentru Antoine %ivarol, premiat in 9@3? de Academia din -erlin pentru discursul sau asupra universalitatii limbii franceze,
garantia transformarii Europei ntr-o republica federala o constituie generalizarea utilizarii acestei limbi.
Epoca %evolutiei franceze punnd sub semnul ntrebarii dominatia vechilor structuri att n sfera relatiilor sociale intrastatale, ct si la
nivelul sistemului international, sentimentul si speranta ca a sosit vremea punerii vietii ntregului continent pe alte baze genereaza
formularea unor noi proiecte de asigurare a pacii si unitatii Europei prin reorganizarea ei radicala. Cel mai cunoscut dintre acestea este
proiectul de pace perpetua 6Zum ewigen Friede) formulat n 9@B; de catre marele filosof Immanuel Eant 69@:?-934?7. Cunoscnd
proiectul abatelui de #aint-,ierre, ca si ideile lui %ousseau, Eant elaboreaza propunerea unui pact international, menit a elimina razboiul
pentru totdeauna din viata poporelor. i!locul preconizat n acest scop este iesirea statelor din starea de ilegalitate, care reprezinta
principala sursa a razboaielor, si instituirea unui nou tip de societate internationala, a unui 5stat al natiunilor5 de tip federativ, care sa
garanteze securitatea si protectia pentru toate tarile, indiferent de marimea lor. Aceasta societate sa se realizeze n mod treptat, pornind
de la un nucleu puternic, asigurat de un popor cu sistem de stat republican, extinzndu-se apoi la nivel continental si, n final, la ntreaga
lume. ,na la materializarea acestui ideal federal, sa se ncheie o alianta de tip confederativ ntre state, care sa garanteze excluderea
razboaielor si a abuzurilor de orice tip. Chiar daca proiectul nu include o detaliere concreta, institutionala, a functionarii sistemului
federativ preconizat, el marcheaza totusi un moment de referinta esential n nchegarea unei conceptii unitare, care sa includa deopotriva
idealurile pacifismului, liberalismului si federalismului, prin formula unei federatii libere a unor state cu regim republican constitutional,
bazata pe ratiune si drept international, cu garantarea reciproca a drepturilor.
0n aceeasi epoca si formuleaza planul pentru o pace universala si perpetua Aerem* -entham 69@B@-93<:7, plan publicat nsa doar
postum, n 93?<. #copul proiectului este reducerea si stabilizarea fortei diferitelor natiuni componente ale sistemului european, prin
eliminarea tratatelor de alianta, ofensive sau defensive, a acordurilor comerciale cu avanta!e unilaterale, a fortelor navale n exces, prin
desfiintarea sistemului colonial. El propune ncheierea unui tratat general si permanent, care sa fie acceptat n primul rnd de Anglia si
$ranta, ca o garantie si conditie a pacificarii Europei. ,entru punerea sa n aplicare, sa se convoace un Congres european, cu
participarea a cte doi delegati din fiecare tara, si o Curte de !ustitie comuna pentru reglementarea diferendelor ntre natiuni. #a se
limiteze reciproc efectivele militare, sa se elimine diplomatia secreta, sa se reduca prin legi prealabile ncheierii tratatului cheltuielile
militare ale fiecarei tari, pentru ca popoarele sa simta n mod concret avanta!ele noului sistem. Ceea ce confera specificul absolut si
noutatea acestui proiect, n raport cu cele anterioare, este renuntarea la ideea utilizarii fortei n aplicarea rezolutiilor comune. #e mizeaza,
n schimb, pe forta opiniei publice, preconizndu-se publicitatea tuturor dezbaterilor, instituirea libertatii presei n toate tarile, astfel nct
statele refractare sa fie supuse oprobriului si condamnarii ntregii Europe.
&ot n manuscris a ramas si apelul din 9@B= al iacobinului italian Enrico ichele .KAurora pentru unirea europenilor ntr-o singura natiune,
prin convocarea n #icilia sau pe Insula a!orca a unui Congres universal al nteleptilor si eruditilor, care sa elaboreze o Constitutie
generala a ntregii Europe si trei coduri pentru reglementarea relatiilor morale, sociale si militare ntre natiuni.
#ub acelasi impuls al vremurilor revolutionare, reorganizarea federativa a societatii la nivel national sau continental devine un subiect la
ordinea zilei. 0n Conventia 1ationala franceza, desi termenul este utilizat prima oara de catre conducatorul iacobinilor, aximilien
%obbespierre, adversarii lor, girondinii, sunt cei mai nfocati adepti ai federalismului, atragndu-si acuzatia punerii sub semnul ntrebarii a
unitatii nationale. 0n >ermania, $riedrich #chiller 69@;B-934;7 considera ideea federala izvorta din %eforma ca un mi!loc pentru
apropierea ntre state dincolo de deosebirile nationale si pentru transformarea Europei ntr-o comunitate coerenta. 0nsusi filosoful Aohann
>ottlieb $ichte 69@=:-93=?7, teoreticianul de mai trziu al statului national autarhic, militeaza n 9@B= pentru o societate a natiunilor bazata
pe ideea cetateniei mondiale.
%azboaiele %evolutiei franceze, declansate pentru transformarea 5Europei tiranilor5 n 5Europa natiunilor5, degenernd treptat, mai cu
seama n epoca /irectoratului si a Consulatului, n razboaie de cucerire, care au n vedere n primul rnd interesele specifice ale $rantei,
marcheaza lipsa de temei a sperantelor puse n aceasta cale de realizare a unei unitati federale pasnice si democratice a continentului.
Epoca napoleoniana accentueaza o atare stare de spirit de dezamagire, n conditiile n care din proiectele schimbatoare ale prim-
consulului si apoi mparatului 1apoleon se contureaza cu tot mai mare claritate atasarea sa neconditionata la o varianta imperiala
unificarii europene pe calea fortei si sub egida puterii hegemonice a $rantei. %escrierea hartii continentului, noile confederatii, republici si
regate atribuite membrilor familiei sale, sistemele de aliante impuse altor state, si, n sfrsit, blocada continentala, nu constituie dect etape
si mi!loace pe calea cristalizarii unui ideal al imperiului continental si chiar mondial. Chiar daca impunerea codului napoleonian n tarile
cucerite, intentiile de unificare monetara, de uniformizare a sistemului de masuri si greutati, de libertate a circulatiei si navigatiei,
marcheaza semne si efecte ale impactului ideii de unitate continentala, mi!loacele utilizate n punerea lor n practica, inconsecventa,
contradictiile intrinsece ale sistemului 6ntre ideea natiunilor unite si cea a hegemoniei unei singure natiuni, ntre federalizarea
internationala si centralizarea interna cu suprimarea specificitatilor locale sau regionale7, fac n cele din urma din epoca napoleoneana un
stimulent al ascensiunii particularismelor nationale, a nationalismului, ca reactie la aceasta tentativa imperiala de unificare hegemonica,
prin forta, a continentului.
%eactia este cea mai vehementa n >ermania, unde experimentele constitutionale ale epocii napoleoniene strnesc un val de nationalism
teoretizat ntr-o forma radicala de catre $ichte. #ocietatea natiunilor, postulata n 9@B=, cedeaza primatul absolut, n viziunea sa, statului
national ideal, conceput n granitele sale naturale, autarhic si fara nevoie de marire teritoriala sau relatii internationale. In extremis, $ichte
pledeaza pentru oprirea schimburilor internationale, renuntarea la importuri, restrngerea relatiilor de orice fel, a calatoriilor, acceptnd
stiinta si cultura ca singura legatura ntre popoare.
2n alt gen de reactie l reprezinta viziunea conservatoare a lui Edmund -urMe 69@:B-9@B@7, care contrapune revolutiei violente ideea
dezvoltarii graduale, firesti a institutiilor, cu ameliorarea lor treptata si pastrarea n permanenta a ceea ce reprezinta elementul bun si
valoros din sfera traditiei. Idealul sau este echilibrul ntre realitatile nationale si ideile general-crestine, ntre comunitatea europeana si
interesele marilor puteri. .a baza civilizatiei comune a Europei aseaza spiritul religios crestin, principiile cavaleresti, dreptul roman,
sistemul unitar al moravurilor si educatiei. 0n relatiile internationale pledeaza pentru refacerea sistemului echilibrului de forta, ca unic
mi!loc de mentinere a pacii.
Aceste idei sunt preluate si dezvoltate de diplomatul prusac $riedrich von >entz, secretar al Congresului de la (iena care reorganizeaza
sistemul european dupa zguduirile suferite n perioada napoleoneana, apoi consilier al cancelarului austriac etternich, principalul
aparator al noii organizari continentale. 0ntr-o lucrare consacrata nca n 9344 problemei pacii perpetue, >entz supune unei critici
sistematice proiectele privind instituirea sistemului federativ de state, cu organisme supranationale si arbitra! obligatoriu al conflictelor. 0n
viziunea sa, problema nu e att realizarea, ct mentinerea n viata a unui astfel de sistem, n conditiile n care statele puternice nu vor
accepta niciodata de buna voie hotarri contrare intereselor lor. &endinta de a le impune cu forta asemenea decizii nu are alt rezultat dect
razboiul, a carui evitare era tocmai obiectivul instituirii noii organizari. %espingnd, n acelasi timp, formula statului nationalist autarhic al
lui $ichte, ca si utopia unui stat mondial de tip republican, >entz teoretizeaza avanta!ele sistemului echilibrului de forte, prin care
tendintele hegemonice sunt contracarate prin actiunea comuna a celorlalte state, iar evitarea razboiului se bazeaza nu pe forta coercitiva
a unor institutii supranationale, ci pe recunoasterea rationala a faptului ca razboaiele nu aduc foloase nici macar nvingatorilor. Ele nu
reusesc sa compenseze prin cstigurile obtinute raul pe care l produc prin distrugerile pricinuite industriei, comertului, bogatiilor
pamntului n general, care, chiar daca sunt repartizate inegal ntre state, reprezinta un tezaur comun al tuturor popoarelor.
Concretizarea acestei conceptii n sistemul #fintei Aliante din prima !umatate a secolului 8I8-lea si apoi n asa-numitul Concert european
al marilor puteri, chiar daca nu a reusit n intentia sa de stavilire a ascensiunii nationalismului, liberalismului si democratiei, n apararea
monarhiilor legitimiste n fata constituirii statelor nationale, cu un sistem politic constitutional, a ferit totusi continentul european, timp de
un secol, de ravagiile unui razboi general, localiznd si anihilnd focarele potentiale, rezolvnd crizele ivite, mai cu seama n domeniul
spinoasei 5probleme orientale5 a mostenirii Imperiului )toman, prin actiunea concertata a marilor puteri, pe baza unor laborioase procese
de negocieri.
) alta perspectiva asupra problematicii europene aduce ascensiunea romantismului, cu deosebire n varianta sa germana, elementele
dominante fiind ideea crestina ca baza spirituala a unitatii si nostalgia unei Europe medievale unite. ,oetul 1ovalis 6$riedrich von
'ardenberg7, n eseul sau din 9@BB intitulat restinismul sau !uropa, evoca imaginea unei unitati europene anterioare %eformei, n care
Europa crestina se afla sub egida spirituala a ,apalitatii. %eforma a adus eliminarea multor institutii si forme inutile, lipsite de continut
real, dar a spart totodata aceasta unitate crestina, inaugurnd epoca unei rupturi ntre savanti si cler, filosofie si religie. #istemul statelor
moderne s-a dovedit a fi iluzoriu ca garant al pacii, conflictele de interese fiind inconciliabile. #ingura cale de restabilire a concordiei si
unitatii este renasterea religioasa, printr-un mare Conciliu european ecumenic cu participarea tuturor confesiunilor, a libercugetatorilor,
reformatorilor si misticilor deopotriva. /upa reconcilierea pe aceasta cale a Europei, i se vor alatura acesteia si celelalte continente, sub
egida unei biserici fara frontiere, care sa introduca pacea, adevarata libertate si reformele binefacatoare.
Aceasta conceptie este reluata si dezvoltata n diferite variante concrete de catre reprezentantii curentului romantic. Aosef >Nrres 69@@=-
93?37, adept initial al %evolutiei franceze, apoi, ca si $ichte, abordnd, sub influenta epocii napoleoniene, calea unui nationalism care
propovaduieste suprematia germana pe continent, considera si el %eforma religioasa ca izvor al relelor, alaturi de schisma bizantina,
Islam, dezmembrarea Imperiului %omano->erman, aparitia bisericilor nationale, %evolutie si ascensiunea lui 1apoleon. #olutia sa este
constituirea unei republici europene, avnd la baza #fnta Alianta. $ilosoful mistic bavarez $ranz von -aader 69@=;-93?97 militeaza, n
spiritul lui 1ovalis, pentru renasterea religioasa a societatii europene, n spirit ecumenic, sustinnd o federatie crestina bazata pe uniunea
celor trei confesiuni 6catolicism, luteranism, ortodoxie7, cu atragerea %usiei n cadrele Europei unite.
$riedrich von #chlegel 69@@:-93:B7, autorul unei Filoso"ii a istoriei universale si redactor, ntre anii 934<-934;, la $ranMfurt, a primei
reviste din veacul 8I8 care poarta titlul de 5Europa5, contrapune idealul Europei crestine universale, realizate sub Carol cel are si
refacute de Carol al (-lea sub egida spirituala a ,apalitatii, care a continut n germeni toate institutiile europene ulterioare, imaginii de
anarhie, confuzie si conflict care a urmat distrugerii moravurilor consacrate prin evolutia n timp si prin cutuma. &oate contradictiile ivite
ntre nord si sud, ntre moderni si antici, ntre romantism si clasicism, pot fi rezolvate prin refacerea unitatii dintre forma si spirit, a armoniei
ntre puterea temporala, laica, si cea spirituala, singura garantie a pacii si prosperitatii. -iserica protectoare va asigura dezvoltarea
netulburata a nvatamntului, stiintei, a tuturor domeniilor spirituale. /iversitatea nascuta dupa dezmembrarea Imperiului %oman
reprezinta principalul element distinctiv al spiritualitatii europene, garantia libertatii sale si unitatea nu poate fi faurita dect prin
respectarea si salvgardarea acestei diversitati.
,entru Gilhelm Aosef von #chelling 69@@;-93;?7, prieten cu 1ovalis, magistru al unor gnditori ca #chopenhauer, EierMegaard sau
-ergson, reconcilierea totala a popoarelor europene este obiectivul esential, prin cooperarea libera ntre stat si biserica, baza unitatii
durabile a continentului n fata pericolelor care l ameninta dinspre %asarit. El condamna deopotriva tendinta bisericii de a adopta forme
de organizare caracteristice statului, ca si tirania statala dornica de a impune uniformizarea spirituala. Considera ca adevarata unitate e
posibila doar prin religie, menirea statelor fiind sa prote!eze principiile religioase care permit uniunea popoarelor pe temeiul comunitatii
convingerilor spirituale. #chelling propune instituirea unei federatii europene, a unei Curti de !ustitie internationale, care sa asigure
supunerea statelor membre unor legi comune si durabilitatea constitutiilor politice garantate reciproc.
/esi elaborarile cele mai semnificative ale acestei orientari provin din mediul spiritual german, idei similare sunt exprimate si de Aoseph
de aistre 69@;?-93:97, ambasador al #ardiniei la #anMt ,etersburg, sustinator al unitatii europene sub egida papala, cu reunirea
ecumenica a catolicilor, protestantilor si ortodocsilor si cu restrngerea suveranitatii statale, fara distrugerea ei totala. /oamna de #taOl-
'olstein, fiica ministrului reformator 1ecMer al lui .udovic al 8(I-lea, militeaza pentru universalismul crestin, bazat pe caracterul
complementar al catolicismului si protestantismului, ca sorginte a unitatii europene, mpreuna cu o cunoastere reciproca si apropiere
reala a tuturor popoarelor continentului.
Ascensiunea liberalismului, n conditiile genezei si afirmarii noii societati industriale, genereaza, concomitent cu aceste reactii romantic-
paseiste conservatoare sau nationaliste la o formula imperiala a unitatii europene, alte abordari, menite a pune n concordanta idealul
Europei unite cu realitatile social-economice ale unei interdependente crescnde ntre partile sale componente. Cel mai elaborat proiect n
acest sens i apartine lui 'enri de #aint-#imon-#andricourt 69@=4-93:;7, autor, n 939?, mpreuna cu istoricul Augustin &hierr*, al unui
plan de reorganizare a societatii europene, prin reunirea popoarelor sale ntr-un singur corp politic, cu pastrarea totodata a independentei
lor nationale. Este un adevarat proiect-pilot al #tatelor 2nite ale Europei, n care se ncorporeaza deopotriva elemente ale liberalismului,
pacifismului si ale socialismului utopic, ntr-o formula de organizare de natura federativa. %elund ideea lui %ousseau, el concepe noua
Europa nu ca o alianta a monarhilor, ci ca o nfaptuire a popoarelor acesteia, pe baza intereselor si anga!amentelor comune. ,ropune,
deci, alegerea unui parlament general, situat deasupra guvernelor nationale, ntemeiat pe interesele comune ale Europei si nu pe cele
particulare ale natiunilor componente. Aceasta institutie, investita cu puterea de a !udeca toate diferendele dintre statele europene, se va
constitui prin reprezentarea proportionala a diferitelor corporatii profesionale 6stiinte, arte, industrie, comert, administratie, !ustitie7, fiecare
milion de locuitori ai continentului alegnd cte un delegat din aceste categorii, pe termen de 94 ani, constituindu-se astfel o Camera de
:?4 de deputati. ,arlamentul european, creat pe aceasta baza, va rezolva toate problemele de interes general, va ncasa impozitele pe
care le va considera necesare, va initia si coordona mari lucrari publice, de anvergura continentala 6canale ca /unare-%in, %in-area
-altica7, va elabora un cod moral general, national si individual, pe care sa se ntemeieze federatia europeana, va diri!a instructiunea
publica pentru ntreaga Europa, va garanta si supraveghea libertatea constiintei si exercitarea libera a tuturor religiilor, se va ocupa de
colonizarea lumii de catre europeni. 0ntr-un cuvnt, acest proiect institutional supranational va asigura comunitatea institutiilor, intereselor,
moralei si instructiunii publice a continentului.
/esi nu a intrat niciodata n amanuntele de ordin institutional ale unui proiect de uniune europeana, Aohann Golfgang von >oethe 69@?B-
93<:7, un mare european prin ntreaga sa opera, a mpartasit spiritul si multe din orientarile concrete ale planului saint-simonian. Astfel, si
n conceptia sa, industria, comertul, tehnica, stiinta sunt cai de realizare a veritabilei unitati a Europei. $acilitarea circulatiei libere, a
navigatiei, libertatea comertului, marile lucrari publice 6face referire la canalul /unare-%in, canalul de #uez, canalul ,anama7 se mbina
armonios, n viziunea sa, cu schimbul de idei, legile morale si principiile ferme n relatiile dintre popoare, cu integrarea literaturilor
nationale, a stiintei si artei, n cadrele unei spiritualitati universale, tot ceea ce e valoros apartinnd ntregii lumi. Elita intelectuala are
menirea de a cultiva spiritul pacific si conciliator ntre popoare, cu eliminarea urii nationale, care e o expresie a unui nivel inferior de
cultura. El depaseste nivelul unui 5nationalism continental5, militnd pentru unitatea spirituala a lumii, n slu!ba unor idealuri universale.
-en!amin Constant 69@=@-93<47, adversar consecvent al formulei imperiale, al oricarei unitati realizate prin forta, cucerire si centralizare,
accentueaza ideea federalizarii ca mi!loc de asigurare a unitatii continentului n diversitatea pasnica a popoarelor sale. ,entru el,
adversalul esential se numeste uniformizare - echivalent al mecanizarii societatii, al mortii acesteia, n opozitie cu varietatea, care
nseamna viata si organizare, sorginte a veritabilului patriotism, nascut din salvgardarea si cultivarea specificului local.
Aceeasi tendinta de mbinare si conciliere a exigentelor de unitate inspirate din ascensiunea liberalismului economic si politic din prima
!umatate a secolului 8I8-lea, generatoare de interdependente crescnde ale societatii industriale moderne n formare, dincolo de limitele
statale, cu aspiratiile nationale spre afirmarea culturala, politica si institutionala a identitatii proprii ne ntmpina n gndirea si actiunea
politica a reprezentantilor &inerei Europe, care pregatesc valul revolutionar al anului 93?3. Acest alia! ideatic si gaseste cea mai
caracteristica forma de exprimare n viziunea asupra Europei a lui >iuseppe azzini 6934@-93@:7, creatorul si inspiratorul miscarii &inerei
Europe. ,entru azzini, valoarea suprema este omul 5dintotdeauna si de pretutindeni P...Q centru al universului P...Q nu englez, francez sau
italian, ci cetatean al ntinsului ,amnt5. Idealul suprem este libertatea si fratia universala, care nsa nu pot fi realizate nici prin
individualism, nici prin cosmopolitism.
i!locul esential n acest sens este, n conceptia sa, natiunea, care va permite trecerea de la egoismul fazei individualiste a
comportamentului uman la faza organica a fratiei generale. 1atiunile, constiente de misiunea lor esentiala de asigurare a libertatii si fratiei
pentru ntreaga umanitate, vor da nastere statelor nationale ca si comunitati ale acestei fratii si libertati, iar umanitatea va deveni o familie
a natiunilor. ,rincipiile directoare vor fi prevalenta solidaritatii asupra intereselor particulare, primatul ndatoririlor asupra drepturilor, fratia
ntre popoare, prioritatea obiectivelor supranationale, armonia factorilor politici, morali si religiosi. Acestea vor fi criteriile absolute de
evaluare a faptelor, astfel nct efectul lor asupra umanitatii sa aiba un rol determinant. /aca un fapt e favorabil intereselor particulare ale
familiei sau patriei nationale, dar daunator intereselor generale ale umanitatii, acestea din urma vor prevala n mod inapelabil. /aca
trecutul Europei a reprezentat o epoca a diviziunii, bazat pe interesele divergente, dictate de ratiunile de stat ale monarhiilor dinastice,
viitorul apartine unitarii natiunilor, pe baza virtutilor si principiilor morale ale umanitatii si fratiei.
Conceptia lui azzini a reprezentat o viziune ideala asupra unei umanitati perfecte, capabile sa renunte la obiectivele unei situatii
privilegiate a natiunii proprii n favoarea valorilor generale supranationale. &raind n lumea ideilor sale, el a refuzat confruntarea lor cu
realitatea politica ncon!uratoare, ceea ce explica si lipsa din opera sa a unor proiecte concrete de realizare a unitatii europene si
universale preconizate, manifestul de la -erna, din 93<?, al &inerei Europe rezumndu-se la aceeasi enuntare a unor principii morale
universale, a unor aspriatii reciproce de solidaritate si ntr-a!utorare a natiunilor tinere n afirmare, lasndu-se, n schimb, tot ceea ce
depasea sfera acestui interes general n seama deplinei libertati de actiune a natiunilor.
Acelasi idealism contradictoriu se ntmpina si n viziunea poetului 'einrich 'eine, inspirator si organizator al &inerei >ermanii, pentru
care Europa nationalitatilor, ntr-un spirit federalist al armoniei n diversitate, reprezinta o etapa obligatorie in calea spre fratia universala.
0n acelasi spirit, istoricul francez Aules ichelet 69@B3-93@B7, vorbeste despre armonia intima ce va uni toate patriotismele particulare ca
si componente ale Europei unite.
ai multa nclinatie spre luarea n considerare a datelor realitatii economice, sociale, politice europene contemporane vadesc
reprezentantii orientarilor mai moderate din cadrul miscarilor nationale si liberale prepasoptiste europene, mai cu seama n cadrul a ceea
ce istoriografia desemneaza ca %isorgimento italian. Aflati n general n apropiere de sferele puterii politice, ei sunt adeptii unei evolutii
graduale spre o solutie confederativa, n care modernizarea n sens liberal a economiei si n directie constitutionala a regimului politic sa
se mbine cu pastrarea elementelor valoroase ale traditiei, ale specificitatilor traditionale, regionale si locale. 0n acest spirit, (incenzo
>ioberti 69349-93;:7, prim-ministru al ,iemontului, opineaza pentru unificarea Italiei si apoi a ntregii Europe sub forma unei confederatii
de state regionale suverane, sub egida ,apalitatii, avnd la baza unitatea etnografica, morala, religioasa, civila a locuitorilor continentului,
dar pastrndu-se, n acelasi timp, diversitatea nationalitatilor politice si spirituale ntr-o unitate dialectica a contrariilor conciliate. #a se
nlature astfel starea de criza care-si are sorgintea nca din epoca %eformei religioase si care a fost agravata de lipsa garantiiilor de drept
international. #ubordonarea tuturor statelor puterii spirituale unificatoare si pasnice a ,apalitatii, care sa exercite un drept de arbitra!, va
avea ca rezultat, n conceptia lui >ioberti, uniunea statelor europene n conditiile salvgardarii invidualitatii lor specifice.
2n alt curent din cadrul acestei orientari moderate, marcat de numele lui Cesare -albo si Camillo Cavour, mergea mai departe,
considernd Europa unita nu numai pe temeiuri istorice, religioase, cutumiare sau civile, ci si prin sistemul politic unitar al principiului
echilibrului de forte, care nu permite hegemonia nici unei puteri datorita contraponderii reprezentate de interesele comune ale celorlalte
state de a-si mentine independenta. Acest sistem politic se ntemeiaza pe preceptele !uridice ale dreptului international si pe formula
institutionala concreta a Concertului european, instituit de marile puteri dupa nfrngerea $rantei napoleoniene. 0n viziunea lor, deci, nu era
nevoie dect de perfectionarea si mentinerea acestui sistem printr-o evolutie graduala n spirit liberal-constitutional, care va garanta fratia
ntre popoare si va reduce treptat piedicile existente privind cooperarea internationala. Crearea statelor nationale unitare va facilita
integrarea lor mai activa si eficienta n aceasta Europa a echilibrului dreptului international si liberalismului n ascensiune.
Idealismul mazzinian si ncrederea moderatilor ntr-un progres liniar, continuu si pasnic au fost dezmintite deopotriva de revolutia
europeana a anului 93?3. 0n locul 5#fintei Aliante a popoarelor5, preconizata de azzini, a fratiei acestora n lupta comuna mpotriva
absolutismului, fiecare popor a ncercat sa-si realizeze obiectivele nationale specifice, proprii, uniti dovedindu-se, n cele din urma, doar
suveranii imperiilor absolutiste, coalizati mpotriva revolutiei. %ezultatul a fost victoria nationalismului asupra ideii 5asociatiei libere5 a
natiunilor, iar cauzele acestei evolutii sunt sintetizate de azzini, n dezamagitoarea atmosfera reactionara a anului 93;4, ca fiind lipsa de
organizare, intoleranta si fractionismul, preponderenta intereselor materiale, particulare, n fata principiilor generale. Efectele se vadesc n
concesii doctrinare esentiale, care deschid, dupa 93?3, calea nationalismului n ascensiune victorioasa spre constituirea statelor
nationale, bazate pe suveranitatea absoluta. Astfel, fostii adepti ai ideilor mazziniene renunta la republica, acceptnd formula monarhica
si, implicit, dispare idealul final al fratiei popoarelor ntr-o umanitate unita prin solidaritate. oderatii trec si ei dincolo de fetisul evolutiei
graduale, pasnice, n limitele stricte ale dreptului international si al liberalismului economic si politic, recurgnd la forta, la razboaie, pentru
realizarea pe cale armata a statului national propriu. Aparitia acestor state aduce dupa sine afirmarea atotputernica a principiului 5sacrului
egoism national5, concretizat n centralizarea interna progresiva si n crearea si dezvoltarea unei forte armate proprii, n vederea dobndirii
unui loc si rol ct mai avanta!os n constelatia puterilor europene si n mpartirea resurselor coloniale ale lumii.
0n pofida acestor evolutii nefavorabile ideii de unitate europeana, n conditiile constituirii statelor nationale unificate, italian si german, si a
crearii statelor nationale n sud-estul continentului, odata cu destramarea progresiva a Imperiului )toman, proiectele de realizare a unei
atare unitati nu nceteaza a fi formulate si n a doua !umatate a secolului al 8I8-lea, ceea ce si pune amprenta distinctiva asupra acestora
fiind efortul de definire si circumscriere a unor posibile solutii federaliste, opuse nchistarii nationale ntr-o politica a centralizarii si
birocratizarii interne si a confruntarii de pe pozitii de forta n relatiile internationale.
,ierre-Aoseph ,roudhon 6934B-93=;7, reprezentant al unui socialism reformist si pacifist, porneste n definirea principiului federalist de la
un punct de vedere comun cu liberalismul - respectiv eliminarea totala a interventiei statului n economie. /aca liberalismul nsa ramne la
ideea mentinerii structurilor politice nationale, obiectivul esential al extinderii progresive a ariei liberului schimb international realizndu-se
prin colaborare interguvernamentala ntre statele care-si pastreaza atributele esentiale ale suveranitatii nationale, iar in interior si
perfectioneaza continuu modelul democratic-constitutional, parlamentar, n schimb ,roudhon preconizeaza eliminarea totala a statului si
instaurarea a ceea ce el defineste ca 5anarhie pozitiva5, bazata pe stiinta si inteligenta, opusa deopotriva modelului propus de liberalism
sau comunism. ,rincipiul fundamental al unei atari conceptii este egalitatea mi!loacelor puse la dispozitia fiecarui individ, independenta
sferei sale de actiune, proportional cu inteligenta si capacitatile pe care le detine. Aceasta se va realiza prin nlocuirea statului centralizat
si organizat ierarhic, care anuleaza, pe masura expansiunii sale teritoriale si demografice, libertatile individuale, comunale, provinciale si
nationale, cu comunitati restrnse, concepute ca asociatii productive, care schimba ntre ele produsele muncii lor, pe baza principiilor
reciprocitatii. Ele se vor uni ntr-o structura federala, pe baza unui pact contractual, ntemeiat pe principiul egalitatii, imposibil de aplicat
ntr-un stat centralizat ierarhic.
,e masura ce federatia se va extinde prin cresterea numarului asociatiilor membre, atributiile centrale se vor restrnge pna la totala lor
disparitie. 0n plan international, n timp ce statele centralizate unitare, fie ele monarhii constitutionale sau republici, nu pot dect sa se
coalizeze, sa ncheie tratate, pe baza raporturilor de forte, fara a accepta lezarea atributelor suveranitatii lor absolute, aceste federatii se
vor putea uni treptat n confederatii regionale de tipul unei Confederatii italiene, grecesti, batave, scandinave, dunarene, care, prin
descentralizarea marilor state si imperii, vor crea premizele transformarii Europei ntr-o Confederatie a confederatiilor. Astfel, se va a!unge
la posibilitatea dezarmarii generale, la garantarea libertatii tuturor popoarelor si la adevaratul echilibru european.
Auristul elvetian Aohann Caspar -luntschli 69343-93397, profesor de drept international al 2niversitatii din 'eidelberg si autor al codului
civil al cantonului +Drich, publica n 93@3 proiectul organizarii unei #ocietati a statelor europene, n care ncearca extinderea la nivel
continental a experientei federale elvetiene. El contrapune ideii irealizabile a unei Internationale a nationalistilor cea a unei natiuni
europene institutionalizate sub forma 2niunii #tatelor #uverane, cu un Consiliu $ederal incluznd reprezentantii celor 93 state participante
si un #enat cuprinznd delegatii alesi de popoarele europene. Consiliul $ederal ar avea menirea mentinerii pacii si a solutionarii marilor
probleme europene, toate hotarrile sale fiind supuse obligatoriu aprobarii #enatului. /eciziile ar urma a se adopta pe baza principiului
ma!oritatii si ar fi aduse la ndeplinire prin colaborarea ntre guverne, toate statele fiind obligate sa le respecte. #tatele asociate si-ar
pastra atributele independentei si suveranitatii, prin mentinerea guvernelor si armatelor proprii.
0n acelasi spirit moderat, opus radicalismului proiectelor proudhoniene, si formuleaza propunerile de realizare a unificarii >ermaniei si de
federalizare treptata a continentului filosoful, diplomatul si functionarul de stat prusac Constantin $rantz 6939@-93B97. El porneste de la
critica sistemului statelor centralizate, nchise, care presupun, n planul relatiilor internationale, aliante temporare, bazate pe raporturile de
forta schimbatoare. Concertul european, ca un sistem de aliante ntre marile puteri, impune n prim-plan aspectele militare si economice,
cu negli!area celor istorice si morale, si impulsioneaza tendinta de sporire a fortelor armate. El favorizeaza net marile puteri n raport cu
statele mici, desi contributia acestora n decursul istoriei la progresul civilizatiei, al libertatilor cetatenesti, a fost de loc negli!abil.
Categoria marilor puteri este o notiune istorica, aparuta la un anumit moment al evolutiei societatii si care va dispare n momentul ncetarii
conditiilor care i-au favorizat geneza. /rept urmare, n cazul specific al natiunii germane, caracterizate ca 5un popor al popoarelor5, solutia
optima, n conceptia lui Constantin $rantz, nu poate fi dect unitatea de tip federalist, cu excluderea formulei statului centralizat. >ermania
federala urmeaza a se integra ntr-o federatie mai larga a tarilor central- si nord-europene, care sa contracareze tendintele de hegemonie
ale $rantei sau %usiei, sa asigure protectia eficienta a popoarelor din zona, fara a deveni, la rndul ei, agresiva si care sa constituie o
larga si importanta piata economica. Aceasta federatie sa se extinda treptat la nivel continental si apoi mondial, crend o organizare
durabila, pe baza principiilor crestine, cu respectarea individualitatii si a drepturilor tuturor popoarelor si cu excluderea oricaror tendinte de
hegemonie.
) solutie federalista preconizeaza n cazul unificarii Italiei filosoful, istoricul, economistul, geograful si lingvistul Carlo Cattaneo 69349-
93=B7, conducator al revolutiei milaneze din martie 93?3, pentru care logica evolutiei economice, efortul civilizator, duce inevitabil la
integrarea federala progresiva a continentului. Adversar al nationalismului economic, el sustine realizarea libertatii comertului printr-o
larga uniune vamala europeana, iar ca model politic, pornind de la exemplul elvetian si american, preconizeaza crearea #tatelor 2nite ale
Europei. 0n conceptia sa, sistemul federal este singurul n masura a garanta libertatea cetatenilor n fata centralizarii si birocratiei, iar n
plan international o pace durabila.
0n aceeasi arie central-europeana, framntata de ascensiunea si confruntarea tendintelor nationale divergente si concurente, nu
ntmplator se formuleaza numeroase proiecte de federalizare n cadrele onarhiei 'absburgice, concepute ca o arie posibila a
Confederatiei dunarene. ulte dintre aceste propuneri si au sorgintea n perioada furtunoasa a anului 93?3, cnd zguduirile revolutionare
ale structurilor vechiului regim n aceasta parte a continentului pareau a deschide calea unor transformari radicale n directia nnoirii.
%eprezentantii emigratiei revolutionare poloneze, maghiare si cehe de la ,aris 6Adam Czartor*sMi, .adislau &eleMi, %ieger7 dezbat o
recompunere posibila a spatiului danubian, dupa asteptata dezmembrare a onarhiei Austriece, prin forrmarea unei Confederatii
incluznd ,olonia, 2ngaria, %omnia, teritoriile slavilor de sud, cu spri!inul &urciei, care sa contracareze opozitia previzibila a %usiei si
Austriei. ,arlamentul de la $ranMfurt, desi a optat, n cele din urma, pentru formula >ermaniei ici, cea a unificarii >ermaniei n !urul
,rusiei, cu excluderea Austriei, a avut n vedere si proiecte de reunire a tuturor teritoriilor locuite de germani ntr-un sistem federal. 0n
cadrul dietei imperiale de la Eremsier, liderul ceh $rantiseM ,alacM* formuleaza, n 93?B, asa-numita formula austro-slavista, de
reorganizare a Imperiului ntr-o formula federativa, compusa din opt mari unitati, reprezentnd entitati culturale si lingvistice autonome"
provinciile germano-austriece, ceho-slovace, polono-ucrainiene, ilirice, italiene, sud-slave, maghiare si romne, care sa se bucure de o
deplina egalitate. Ion -ratianu propunea n 93?3 ideea unei federatii romno-ungare, idee care va reapare n perioada lui Cuza. 0n 93;9,
aflat n emigratie, conducatorul revolutiei ungare, .udovic Eossuth, propune federalizarea dunareana a ungurilor, romnilor si slavilor de
sud contra Austriei si a pericolului panslav. /esi rezerva pe mai departe rolul hegemon 2ngariei, ca nucleu central al federatiei dunarene,
Eossuth se arata mult mai maleabil dect n zilele revolutiei spre a accepta ideea unor comunitati nationale componente ale federatiei,
care sa-si administreze autonom problemele organizarii interne.
(ictoria contrarevolutiei si instaurarea n onarhia Austriaca a regimului neoabsolutist, bazat pe centralizare si germanizare, a nchis
pentru un deceniu dezbaterea asupra subiectului reorganizarii federale, pentru ca prabusirea acestui sistem, n conditiile crizei financiare
si a nfrngerilor militare externe, sa readuca n actualitate proiectele de aceasta natura. $ormula la care s-a a!uns n cele din urma, cea a
dualismului austro-ungar, a strnit numeroase opozitii si proteste n rndul celorlalte nationalitati, excluse din sfera exercitarii puterii, ceea
ce a favorizat revenirea n actualitate a proiectelor de federalizare care preconizeaza fie transformarea dualismului n trialism prin
asocierea slavilor la conducerea Imperiului, fie reorganizarea onarhiei ntr-o federatie de nationalitati cu un anumit grad de autonomie,
pastrndu-se rolul central al dinastiei ca factor integrator al spatiului dunarean. Cel mai cuprinzator si coerent proiect n acest sens i
apartine romnului Aurel C. ,opovici, care, n lucrarea sa privind Statele #nite ale $ustriei Mari, publicata n 9B4=, elaboreaza un model
de solutie federala n cele mai mici detalii, avnd n vedere experienta elvetiana si americana, iar ca obiectiv esential considernd
contracararea pericolului hegemoniei germane sau rusesti n aria central-europeana. onarhia urma a fi reorganizata n 9; state federale
componente 6Austria germana, -oemia germana, oravia, -oemia ceha, >alitia )ccidentala, >alitia )rientala, &ransilvania, Croatia,
#lovenia, #lovacia,(oivodina, 2ngaria, #ecuimea, &rento si &riest7, fiecare cu constitutia, guvernul, parlamentul, !ustitia proprie si cu
mentinerea unor institutii federale la (iena, incluznd un guvern central, un parlament ales prin vot direct si organe federale de !ustitie.
.imba germana urma a se pastra ca limba oficiala. Acest proiect s-a bucurat de interesul si spri!inul arhiducelui $ranz-$erdinand, cel care,
ca o ironie a istoriei, urma a cadea victima la #araievo tocmai fortelor nationaliste pe care federalizarea ar fi avut menirea de a le mblnzi
si neutraliza.
0n 9B9;, ideea >ermaniei ari reapare n proiectul lui $riedrich 1aumann privind o Europa Centrala 6itteleuropa7 realizata prin
unificarea >ermaniei si a onarhiei Austro-2ngare ntr-o singura structura federala, menita a asigura hegemonia germana asupra acestei
zone a continentului. /eznodamntul primului razboi mondial, nefavorabil ,uterilor Centrale, a deschis nsa calea unei alte formule de
reorganizare a spatiului dunarean, prin constituirea sau consolidarea statelor nationale pe baza sistemului instituit prin tratatele de pace.
) intensa dezbatere se desfasoara si n opinia publica intelectuala din %usia, ncepnd cu anii K<4 ai secolului al 8I8-lea, privind
raporturile acesteia cu Europa, locul si rolul ei n plan continental si global, n care se confrunta doua conceptii care, la prima vedere, par
a se exclude reciproc. )ccidentalistii, avnd ca principal exponent programatic pe filosoful ,iotr Ceaadaiev 69@B4-93;=7, militeaza pentru
europenizarea %usiei si pentru adoptarea elementelor comune unei psihologii europene bazate pe ideile de datorie, !ustitie, lege si
ordine, care, n opinia lor, au fost absente din traditia istorica proprie, fata de care adopta o atitudine critica extrema, mergnd pna la a
nega orice contributie notabila a ei la progresul spiritului uman. )rientarea opusa, a slavofililor, grupata n !urul revistei intitulate n mod
paradoxal 5Europa5 Ri avnd ca principal reprezentant pe Ivan EiriievsMi, absolutizeaza, n schimb, valorile proprii ale nationalismului
ortodoxiei, traditiilor rusesti, contrapunnd unei Europe materialiste, corupte moral, ireligioase si decadente, imaginea unei %usii n
ascensiune, capabila sa creeze o civilizatie proprie, expresie a vietii sale spirituale pure si destinata a dobndi un rol hegemon pe
continent.
/esi divergente n aprecierea trecutului si a traditiei proprii, ambele orientari sunt concordante n a postula un rol proeminent al %usiei n
viitoarea Europa, printr-un mesianism cultural, social si religios care va constitui centrul organic al unei noi unitati. Chiar un socialist
occidentalist si revolutionar ca Alexander 'erzen 6939:-93@47 crede n valentele superioare ale unui socialism rusesc, specific prin
puritatea ideilor sale si menit a realiza o noua ordine economica si sociala europeana. .a cealalta extrema, filosoful si teologul slavofil
(ladimir #oloviev este convins de superioritatea spiritului rusesc n sfera religioasa. arele scriitor .ev &olstoi 693:3-9B947, ironizndu-i si
pe unii si pe altii, care fie ca dezvolta principii europene pe baza filosofiei rusesti, fie principii rusesti pe baza filosofiei europene,
recomanda %usiei sa caute cai proprii spre o viata rationala, libera si fericita, renuntnd la imitarea )ccidentului si la preluarea modelului
capitalist cu toate tarele sale, denuntate ca 5violenta si sclavie5. $eodor /ostoievsMi 693:9-93397 are viziunea unei %usii care va asimila
creator valorile europene si, n conditiile slabirii )ccidentului datorita democratiei si proletarizarii, va avea misiunea de a salva Europa si
de a reuni umanitatea, devenind natiunea cea mai puternica din lume.
Evolutia %usiei spre modernizare, accelerata n ultimele decenii ale secolului 8I8 prin reforme si industrializare, cresterea considerabila a
puterii sale militare si a ponderii n relatiile internationale, transforma aceste profetii ntr-o amenintare din ce n ce mai palpabila pentru cei
capabili sa distinga, dincolo de linistea, prosperitatea si siguranta deceniilor de pace premergatoare primului razboi mondial, semnele
alarmante ale viitorului dezastru. /esi progresul economic, industrial, comercial, stiintific este debordant, iar n planul relatiilor
internationale sistemul echilibrului, asigurat prin functionarea Concertului european al arilor ,uteri, reuseste sa dezamorseze crizele
succesive legate ndeosebi de problema orientala si de rivalitatile coloniale, factorii de contestare a acestor stari linistitoare se
acumuleaza n proportii din ce n ce mai amenintatoare. %ealizarea unitatii >ermaniei si Italiei prin mi!loacele fortei, renuntndu-se la
proiectele de tip federativ, gradual, pasnic sau la idealurile utopice ale unei umanitati nfratite, deschide calea rivalitatilor nationale, a
luptei pentru dobndirea unui rol si loc ct mai avanta!os n contextul politic continental si n mpartirea coloniala a lumii extraeuropene.
Aceste aspiratii si interese contradictorii genereaza n plan intern centralizare, narmare si nationalism, iar n plan international
constituirea unor blocuri militare opuse, care transforma deceniile pacii armate, premergatoare anului 9B9?, ntr-o pregatire a distrugerii
sistemului echilibrului mentinut timp de un secol.
#piritele cele mai sensibile la aceste schimbari reactioneaza prin semnale de alarma, exprimnd teama si pesimism privind viitorul
continentului. Istoricii sunt primii care contrapun imaginea unui trecut comun, luminos n multe privinte, unor sumbre previziuni si
avertismente asupra destinului Europei. .eopold von %anMe 69@B;-933=7, magistrul incontestabil al istoriografiei concepute ca o descriere
obiectiva a faptelor 5asa cum s-au ntmplat5 ele, vede n geniul crestin 5irezistibil, multiform, inegalabil si invincibil5 al Europei punctul
culminant al evolutiei civilizatiei umane, pus nsa n pericol prin dogma absolutizarii suveranitatii nationale, desi natiunile, n conceptia sa,
!oaca un rol n istorie doar prin cultura lor. Istoricul elvetian Aacob -urcMhardt 69393-93B@7, vestit prin preocuparile sale de istorie
universala si de istorie a %enasterii, considera Europa terenul celor mai bogate creatii spirituale, patria tuturor contrastelor care se
revarsa ntr-o singura unitate, tarmul luptei permanente mpotriva tendintelor de nivelare si uniformizare prin forta. Aceasta traditie
inestimabila este nsa amenintata de lupta pentru putere, lipsita de principii si scrupule morale, care va duce la alternativa nefericita a
democratiei totale sau a dictaturii militare, ambele iesite de sub incidenta si stapnirea legii. Istoricul suedez 'arald '!Srne deplnge
transformarea sentimentului national n ura instinctiva contra celorlalti, scapata de sub controlul ratiunii. 1atiunea se transforma astfel din
factor al dezvoltarii culturale ntr-o superstitie, care poate genera catastrofe.
$ilosoful $riedrich 1ietzsche 693??-9B447 considera nationalismul o boala a spiritului european, izvorta din romantism, care ntrzie
unificarea europeana dorita de toate spiritele luminate si impusa de dezvoltarea comertului si comunicatiilor mondiale dincolo de barierele
nationale. El recomanda depasirea patriotismului nvechit si avntarea Europei n lupta pentru suprematia mondiala, nfruntnd principala
amenintare reprezentata de ascensiunea %usiei. 5)mul national5 trebuie sa cedeze locul 5omului european5, iar Europa are de ales ntre
mediocritate iremediabila sau acceptarea luptei.
0n sfrsit, pentru >eorge #orel 693;@-9B::7, n conditiile opozitiei ireductibile ntre interesele, ambitiile, moravurile natiunilor europene, ale
pericolului reprezentat de ascensiunea panslavismului, viitorul nu rezerva continentului dect perspectiva sumbra a razboaielor si anarhiei.
/incolo de aceste avertismente si previziuni mai mult sau mai putin pesimiste, nu lipsesc nici cautarile pentru cristalizarea unor solutii de
iesire dintr-o criza ce se contura cu tot mai mare acuitate. #e remarca n acest sens, prin luciditatea si profunzimea analizelor sale, ca si
prin pragmatismul solutiilor preconizate, o nsemnata scoala de gndire federalista engleza ale carei idei esentiale se coaguleaza n
lucrarile lordului Acton, ale lui 'enr* #idgLicM, Aames -r*ce, A. (. /ice*, E. A. $reeman, G. &. #tead, A. %. #eele*. Ei pleaca de la idealul
Mantian al pacii perpetue, realizate prin eliminarea razboiului ca instrument al rezolvarii conflictelor ntre state. Cauza principala a acestora
nu este nici deosebirea ntre regimurile politice interne ale statelor, mai mult sau mai putin democratice sau autoritare, nici agresivitatea
individuala inerenta firii umane si care poate fi tinuta sub control prin educatie, ci starea de anarhie care domneste n relatiile
internationale n conditiile suveranitatii absolute a statelor nationale, care nu accepta alt criteriu pentru politica lor n afara interesului
propriu. ,olitica externa are, deci, primatul asupra celei interne, iar liberatea interioara a unui stat este invers proportionala cu presiunile
externe exercitate asupra lui. Aici intervine si un factor geografic, statelor de tip insular fiindu-le mai la ndemna liberalizarea sistemului
politic intern dect statelor continentale, supuse unor multiple amenintari externe din partea vecinilor.
#pre deosebire de teoreticienii germani contemporani ai statului-putere, dupa care razboiul reprezinta un factor de progres, scoala
engleza subliniaza caracterul tot mai distrugator al razboaielor moderne, n conditiile modernizarii tehnicii militare si a acutizarii
conflictelor internationale, datorita dominatiei atotputernice a principiului national si a accentuarii tendintelor hegemonice. Eliminarea
razboiului devine astfel o conditie indispensabila a progresului si supravietuirii omenirii.
i!locul principal preconizat pentru realizarea acestui obiectiv este federalizarea continentului, un instrument constitutional capabil sa
mbine garantarea supranationala a pacii cu o ampla autonomie interna, menita a stavili pericolele centralizarii excesive. ,rocesul prin
care starea de anarhie a fost nlocuita n interiorul fiecarui stat national cu domnia legii trebuie extins la sfera relatiilor interstatale prin
adoptarea modelului federal american, cu mbinarea organica a statalitatii continentale cu autonomia interna a statelor nationale
componente. $ederatia europeana, realizata n acest fel, ar reprezenta nsa doar o etapa intermediara spre extinderea modelului la nivel
mondial. Impune acest deziderat industrializarea moderna si productia de masa, care cere piete tot mai ample ce pot fi organizate si
controlate doar la nivel continental si, n final, mondial. /oar un stat de dimensiunile acestea poate asigura piete adecvate nivelului atins
de productie, statele nationale fiind depasite istoric de amploarea unei atari provocari.
,e de alta parte, ascensiunea %usiei si #tatelor 2nite pune problema unirii fortelor europene printr-o structura federala capabila a face
fata acestei concurente. &ranspunerea rivalitatilor ntre nationalismele concurente de la nivel interstatal la cel intercontinental nu ar
nsemna nsa dect transferarea la scara mondiala a luptei pentru hegemonie si putere, generatoare de conflicte. Eliminarea razboiului si
interdependentele economice, care vor progresa depasind si limitele continentale, impun deci cu necesitate, ca obiectiv final, unificarea
mondiala pe baze federative, singurul mi!loc de asigurare a pacii universale si a conditiilor progresului economic.
odalitatea concreta de punere n aplicare a acestor obiective ample nu se poate rezuma la actiunea guvernelor si la diplomatie, ci
presupune o larga mobilizare a opiniei publice din fiecare tara europeana, o adevarata miscare populara generala, n masura sa nfrnga
rezistenta intereselor particulare, a conceptiilor si pre!udecatilor adnc nradacinate si hranite de propaganda nationalista. %ealizarea
constiintei uriasei risipe de resurse materiale si umane pe care le comporta razboiul si a interesului general uman al eradicarii acestuia va
sta la baza solidaritatii europene, n masura a impune, n cele din urma, solutiile adecvate interesului general.
/esi amplu dezbatute la sfrsitul veacului n opinia publica engleza, aceste idei nu au reusit sa se afirme si n planul politicii
guvernamentale, iar n conditiile ascensiunii nationalismelor, a accentuarii divizarii continentale, interesul scolii federaliste engleze s-a
ndreptat, dupa 9B44, cu deosebire spre transformarea Imperiului -ritanic ntr-o federatie a dominioanelor, n spiritul teoretizat de .ionel
Curtis. Aceste idei vor reveni nsa puternic n actualitate n lumina nvatamintelor primului razboi mondial, inspirnd conceptiile
federalismului italian menite a oferi o alternativa la experimentul nefericit reprezentat de .iga 1atiunilor.
Cautarea unor solutii pentru salvgardarea viitorului pasnic al Europei nu lipsesc nici n mediul spiritual francez. ,erioada celui de-al doilea
Imperiu aduce din acest punct de vedere o politica ambivalenta si contradictorie, promovata de 1apoleon al III-lea, adept al unor initiative
promitatoare privind liberul schimb la nivel continental, reducerea barierelor vamale, crearea unor retele continentale de cai ferate,
unificarea monetara, dar atras si de mira!ul hegemoniei continentale si al obiectivului granitelor naturale. /ezastrul provocat $rantei de
acest derapa! nationalist si hegemonist, prin nfrngerea suferita n razboiul franco-prusac din 93@4-93@9, determina afirmarea n opinia
publica franceza a unor voci lucide, care cauta solutii prin reconciliere si reorganizarea sistemului continental, astfel nct sa fie exclusa
posibilitatea unor noi confruntari armate dezastruoase.
Ernest %enan 693:<-93B:7 teoretizeaza o noua conceptie despre natiune, respingnd ntemeierea acesteia pe comunitatea de origine,
rasa sau limba. arile natiuni europene reprezinta rezultatele unor procese de amalgamare ntre diferite elemente componente. Exista
natiuni diferite care vorbesc aceeasi limba si natiuni vorbitoare de mai multe limbi 6de pilda elvetienii7. 1atiunea constituie, n viziunea sa,
un principiu spiritual izvort dintr-un trecut comun 5de glorii si regrete5 si, mai cu seama, din vointa comuna a unui viitor bazat pe un
program de nfaptuit. %elatiile dintre natiunile concepute astfel ca niste asociatii voluntare ndreptate spre un scop comun, cu un caracter
istoric, aparute la un moment dat al evolutiei si care vor dispare n decursul istoriei, nu pot fi dect de colaborare pasnica, pentru ca, altfel,
izolate si nvra!bite, ele vor fi slabe si vulnerabile. >ranitele naturale nu separa, ci unesc natiunile si tarile, ele nu pot !ustifica razboaie si
cuceriri. &recutul istoric trebuie depasit, iar dreptul istoric nu poate fi temei al unor reglementari contemporane. &endintele de hegemonie
sunt sortite esecului, pentru ca orice ncercare de dominatie universala va fi contracarata de rezistenta comuna a celorlalte popoare.
/rept urmare, viitorul Europei si salvarea ei de decadere si descompunere consta n reconciliere si n cori!area principiului nationalitatii
prin cel al federatiei, continentul fiind transformat ntr-o confederatie de state, unite prin idealurile comune ale civilizatiei, constituita printr-
un congres al #tatelor 2nite ale Europei.
0n spiritul unor atari idealuri si desfasoara activitatea politica pacifista ,aul dKEtournelles de Constant 693;9-9B:?7, analist politic,
diplomat, om de stat francez, laureat al ,remiului 1obel pentru ,ace pe anul 9B4B. 0n publicistica sa politica, el accentueaza pericolele cu
care se confrunta Europa, n continua pierdere de teren att pe plan economic, ct si n cel politic, n fata ascensiunii noilor forte pe
esichierul mondial. 0n plan economic, pietele sale sunt invadate de produsele tarilor noi de peste mari, cu potential productiv ridicat si
forta de munca ieftina, pentru care, n conditiile globalizarii mi!loacelor de transport si comunicatii, marile si oceanele nu mai reprezinta un
obstacol. Apatia si conservatorismul tarilor europene le face deosebit de vulnerabile n fata concurentei, iar n caz de razboi industria lor
va fi rupta de sursele de materii prime si de pietele sale. Efectele vor fi dezastruoase si perioada postbelica - arata el n mod profetic - va
fi poate mai dificila dect nsusi razboiul.
#olutiile pe care le preconizeaza sunt, pe de o parte, depasirea diviziunii absurde si periculoase a Europei, reconcilierea, organizarea
concertata a pacii, rezolvarea diferendelor coloniale printr-un acord general durabil si onorabil, iar pe de alta parte, educarea tineretului n
spirit creator si inovator, pentru punerea n valoare a resurselor continentului. 1u exista un viitor pentru statele europene dect n cadrele
unitatii continentului, care nu e doar un ideal, ci o consecinta pragmatica a progresului material si moral. /oar o Europa unita va putea
apara pacea si exclude razboiul ca mi!loc al rezolvarii problemelor internationale. %azboiul ar fi dezastruos deopotriva pentru nvingatori si
nvinsi, ar crea un teren favorabil miscarilor revolutionare. #ingura cale posibila este renuntarea la sovinism, revansa si realizarea unui
sistem de organizare bazat pe concesii mutuale si solutionare pasnica a diferendelor prin arbitra! si mediere. 0n urma unei vizite n #tatele
2nite, n 9B4:, el adauga ideea cunoasterii reciproce internationale pentru nlaturarea pre!udecatilor si ignorantei, punndu-se bazele
spirituale ale ntelegerii la nivel mondial. Idealul sau nu era o renuntare la identitatea proprie a fiecarei natiuni, ci o conciliere a
patriotismului cu internationalismul, ntr-o veritabila asociere a patriilor sub deviza 5pro patria per orbis concordiam5.
#pre deosebire de multi din predecesorii si contemporanii sai, ,aul dKEtournelles de Constant nu s-a limitat la enuntarea si
fundamentarea teoretica a unor principii, ci a desfasurat timp de doua decenii o intensa activitate pentru transpunerea lor treptata n
practica. 0n cadrul primei Conferinte a pacii de la >eneva din 93BB, n calitate de secretar al comitetului pentru reglementarea pasnica a
diferendelor internationale, elaboreaza proiectul unei Curti permanente de arbitra! careia partile implicate ntr-un conflict sa aiba obligatia
de a-si supune motivele diferendului spre decizie. edierea este astfel conceputa ca un act de pacificare si nu de ingerinta si se
introduce, pentru prima oara, ideea obligatiei morale n relatiile internationale, rezultate promitatoare chiar daca opozitia acerba a
reprezentantilor >ermaniei a mpiedicat includerea n conventia finala a principiului obligativitatii arbitra!ului, statelor rezervndu-li-se doar
posibilitatea de a recurge la aceasta cale de rezolvare a conflictelor.
1edescura!at de piedicile ntmpinate, ,aul dKEtournelles de Constant si-a continuat demersurile si n anii urmatori, sustinnd n 9B4:, n
Camera deputatilor de la ,aris, ideea unui acord economic ntre $ranta si celelalte state europene pentru nfruntarea n comun a
concurentei externe. El militeaza pentru concilierea intereselor nationale cu cele general-europene, n condiriile n care acestea din urma
vor deveni prevalente n domenii ca industria, agricultura, comertul, comunicatiile, nvatamntul, sanatatea, protectia brevetelor si
inventiilor, politica vamala. Conflictele ivite urmeaza a fi rezolvate pe calea !ustitiei si a arbitra!ului, iar europenii trebuie sa fie educati n
spiritul unitatii. 0n anul urmator, el nfiinteaza >rupul parlamentar francez de arbitra! international la care adera 9B= deputati si ;; de
senatori, iar n 9B4? Comitetul pentru apararea intereselor nationale se transforma n Comitet de conciliere internationala. Anglia si $ranta
ncheie un tratat de arbitra! al conflictelor dintre ele, tratate similare cu tarile scandinave si conventii europene multilaterale se afla n
pregatire.
Este editat un 5-uletin al concilierii internationale5.
Atacat violent n presa de cercurile nationaliste, ,aul dKEtournelles de Constant raspunde plednd pentru unitatea europeana, care nu e
ndreptata mpotriva nimanui si este n interesul ntregii lumi. El considera ca prin acorduri punctuale, de detaliu, n domeniul economic,
social, !uridic, postal, al muncii, sanatatii, politiei se leaga treptat o retea a acestei colaborari internationale esentiale pentru salvgardarea
pacii.
%ezultatele acestor eforturi constante si staruitoare se vadesc la cea de-a doua Conferinta a pacii de la 'aga, din 9B4@, cu participarea
reprezentantilor a ?? de state, unde se accepta principiul arbitra!ului obligatoriu, se adopta si conventii privitoare la 5umanizarea5
razboaielor, se instituie un &ribunal international si se introduce principiul periodicitatii unor astfel de ntruniri. Cu putin timp nainte de
izbucnirea primului razboi mondial, n 9B9?, se ntrunea la -asel o conferinta franco-germana menita a pregati cea de-a treia Conferinta a
pacii, care nu a mai avut nsa loc.
Activitatea lui ,aul dKEtournelles de Constant n spiritul idealurilor de pacifism, unitate europeana si ntelegere internationala nu a fost
singulara n a doua !umatate a secolului al 8I8-lea si n primii ani ai secolului nostru. Congrese ale pacii, initiate si organizate de (ictor
'ugo la -ruxelles n 93?3, la ,aris n 93?B, la $ranMfurt n 93;4, lanseaza cu entuziasm ideea unei natiuni unice europene cu centrul la
,aris, ca punct de plecare pentru nfratirea ntregii umanitati. Societatea internationala a pacii si "raternitatii, nfiintata la ilano n 93@3,
aduce initiatorilor ei, Ernesto &eodoro oneta si Carlo %omussi, ,remiul 1obel pentru ,ace.
,rogresele rapide ale revolutiei industriale, extinderea comertului international, globalizarea comunicatiilor si transporturilor, extinderea
relatiilor interumane la nivel continental si mondial, pun n evidenta interdependentele tot mai accentuate, care reclama forme
institutionale adecvate n diverse domenii speciale, menite a favoriza si pregati integrarea europeana si universala. Apar organizatii
supranationale n domeniul transporturilor si comunicatiilor, pentru rezolvarea problemelor care depasesc competentele si dimensiunile
nationale. Ia nastere 2niunea ,ostala 2niversala 693@37, care uniformizeaza conventiile postale. #e constituie Comisii internationale
pentru reglementarea comertului cu unele produse de importanta deosebita cum ar fi zaharul. #e internationalizeaza masurile sanitare,
de prevenire si control al epidemiilor. 0n 9B4@, ia fiinta )ficiul international pentru igiena publica. #e instituie standarde general acceptate
pentru inventii, vami, rate de schimb, protectia muncii, a femeilor si copiilor etc. Ia nastere si amploare miscarea interparlamentara,
cooperarea stiintifica si culturala, relatiile si schimburile n domeniul artei.
Cuprinznd, deci, numeroase domenii si n continua expansiune, aceasta miscare de orientare pacifista, internationalista si federalista se
dovedeste totusi, n cele din urma, superficiala, slaba si ineficienta n fata pericolelor cu care se confrunta pacea si securitatea
continentului european si a lumii. iscarea, lipsita de o conceptualizare limpede a obiectivelor, cu o frazeologie generala care atrage doar
grupuri de idealisti, oameni de cultura, ori cantonata dimpotriva n domenii foarte speciale, nu reuseste sa influenteze decisiv nici politica
guvernamentala a tarilor europene, nici starea de spirit a unor paturi largi ale societatii. 1ationalismul dobndeste ponderea hotartoare n
toate domeniile vietii europene. 1ationalismul economic, mai ales dupa criza din 93@<, ia forma tendintei spre autarhie, a
protectionismului, a barierelor vamale, a razboaielor economice. 0n plan politic, tendinta noilor state nationale de a dobndi un loc si un rol
pe masura potentialului si aspiratiilor lor, duce la o febrila politica de narmare, de cautare a unor aliante militare, care se repercuteaza n
organizarea lor interna prin ntarirea tendintelor de autoritarism si centralizare statala n dauna democratiei reprezentative si a
autonomiilor locale. arile democratii occidentale traditionale, confruntate cu ascensiunea si amenintarea 5lupilor tineri5, dar si cu
concurenta ntre ele pe tarmul mpartirii coloniale a lumii, intra n acest !oc politic prime!dios al blocurilor militare, care scindeaza n loc sa
uneasca Europa, si renunta la consolidarea firavelor nceputuri ale unei ordini internationale guvernate de precepte de drept general
acceptate. ,acifismul se dovedeste ineficient si n fata demagogiei nationaliste, care pregateste spiritele pentru confruntare n locul
concilierii si unitatii.
%ezultatul acestor nefaste evolutii este bine cunoscut. Izbucnirea primului razboi mondial infirma drastic iluziile si sperantele pacifismului
internationalist, iar efectele conflagratiei depasesc cele mai pesimiste previziuni ale celor ce-au avertizat asupra consecintelor confruntarii
dezlantuite a pasiunilor si intereselor nationaliste scapate de sub control. /incolo de uriasele pierderi materiale si umane, cea mai grava
consecinta a razboiului a fost prabusirea ordinii internationale, intrarea continentului ntr-o stare de anarhie, sfrsitul dramatic al iluziilor
ntr-o evolutie pasnica, liniara, continua si graduala spre o lume a pacii si securitatii pentru toate statele si popoarele. &rauma spirituala va
genera nsa si noi cautari menite a gasi cai institutionale si !uridice n masura a oferi o noua organizare internationala, capabila a face
imposibila repetarea cataclismului de-abia ncheiat. ,erioada de circa doua decenii cunoscuta ca epoca interbelica, va consemna astfel
un sir de proiecte, concepte, iluzii si dezamagiri, care deschid o noua etapa n dificila preistorie a constructiei europene.
%asturnarile radicale produse de trauma primului razboi mondial n planul realitatilor europene si a mentalitatilor deopotriva deschid n
perioada interbelica o noua etapa n evolutia tendintelor spre constructia unitatii continentului. ,entru prima oara, problema unificarii
Europei se transforma dintr-o idee abstracta, fara legatura directa cu practica politica curenta, ntr-un comandament al viitorului apropiat,
corelat strns cu situatia istorica existenta.
Criza sistemului statelor nationale suverane, care a dus, n cele din urma, la catastrofa razboiului mondial prin incapacitatea de a garanta
o ordine internationala pasnica la nivelul unei conflictualitati compatibile cu dezvoltarea societatii si civilizatiei europene, ca si declinul
economic al continentului n raport cu marile forte extraeuropene n ascensiune, pun cu acuitate necesitatea gasirii unei solutii alternative
la un mod de organizare care se dovedeste din ce n ce mai nefunctional. Cautarile teoretice si propun sa cristalizeze o formula noua a
unitatii europene, n masura a oferi o solutie reala a crizei incontestabile. 0nca de pe acum se contureaza si bazele teoretice ale unei
viziuni globale, legate de pozitia Europei si a componentelor sale ntr-o lume din ce n ce mai marcata de interdependentele economice si
politice, problematica ce va deveni dominanta dupa al doilea razboi mondial, cnd accentul se va deplasa pe salvgardarea autonomiei,
libertatii, progresului si civilizatiei specifice continentului european ntr-un sistem organizat bipolar, cu preponderenta neta a #tatelor 2nite
si a 2niunii #ovietice. 0ntrebarile care se formuleaza si solutiile care se preconizeaza n plan teoretic n perioada interbelica vor cunoaste
materialiarea lor practica printr-o demarare reala si accelerare a procesului constructiei europene n deceniile urmatoare celui de-al doilea
razboi mondial.
,entru moment, analizele urmatoare experientei primei conflagratii mondiale evidentiaza, n primul rnd, accentuarea contradictiei ntre
dimensiunile statelor nationale europene si nivelul crescnd al interdependentelor n plan economic, ceea ce impune depasirea limitelor
nationale n directia unui stat de anvergura continentala. ,e de alta parte, sistemul echilibrului european, care a garantat stabilitatea
continentului timp de un secol, nu mai e n masura sa elimine pericolul unor razboaie periodice, cu tendinta de generalizare datorita
intereselor divergente ireconciliabile ale statelor beneficiare ale suveranitatii absolute si bazate pe doctrina interesului de stat atotputernic
#olutiile de iesire din aceasta criza de ordin economic si politic nu pot fi dect doua" fie pe calea instaurarii unor regimuri autoritare de
dreapta sau de stnga care sa urmareasca unificarea 5spatiului vital5 economic pe calea fortei si a cuceririi, fie reorganizarea sistemului
european ntr-o forma federativa, prin asocierea libera si voluntara a statelor continentului, care accepta sa transfere o parte a
suveranitatii lor asupra unor organisme supranationale. Adeptii acestei ultime formule fac, spre deosebire de antecesorii lor din veacul
precedent, distinctia neta ntre federatie si confederatie, ntre unificarea suprastatala, cu cedarea unor atributii esentiale ale suveranitatii,
si simpla colaborare ntre entitati statale care-si pastreaza neatinsa suveranitatea nationala. 0n conceptia lor, esentiala pentru realizarea
obiectivului eliminarii razboiului si a garantarii dezvoltarii pasnice a tuturor statelor nu este structura politica interna a acestora, ci
caracterul raporturilor internationale. .inia de demarcatie se traseaza acum tot mai clar nu ntre adeptii unor solutii de dreapta sau de
stnga n cadrul statal intern, ci ntre cei ce pun accentul pe salvgardarea independentei si suveranitatii nationale si cei ce vad rezolvarea
tuturor problemelor europene, inclusiv a reformelor economice, sociale, politice interne, prin instituirea cu prioritate a unui sistem
international continental de tip federativ, cu atributii supranationale, capabil deopotriva sa ofere cadrul adecvat pentru o lume a dezvoltarii
economice interdependente, ct si garantia nlocuirii anarhiei din relatiile interstatale cu autoritatea unor foruri supranationale, nzestrate
cu atributii si forta necesara sa rezolve toate conflictele n mod pasnic, pe baza preceptelor si procedurilor dreptului international.
/aca pentru extrema dreapta fascista sau nazista solutia problemelor europene sau mondiale este unificarea de tip imperialist, prin forta,
a continentului si a lumii, iar pentru extrema stnga comunista prioritara este nlaturarea sistemului capitalist, unitatea urmnd a se realiza
ulterior, n conditiile victoriei totale a noii ornduiri n Europa si pe plan global, adeptii federalismului pun n prim-plan crearea unor structuri
institutionale si !uridice supranationale, care sa garanteze pacea, stabilitatea, progresul economic si social pentru toate elementele sale
componente.
Confruntarea politica axata de-a lungul acestor linii de forta se ntemeiaza pe o larga dezbatere intelectuala n cadrul opiniei publice
europene interbelice privind esenta si caracteristicile distinctive ale ideii de Europa. ,unctul de plecare este sentimentul tot mai general al
unei decadente a civilizatiei occidentale n formele sale traditionale, clasice, al unui sfrsit inexorabil a ceea ce a fost optimismul veacului
precedent n virtutile unui progres continuu si liniar. Declinul %ccidentului a lui )svald #pengler 69334-9B<=7, care a facut epoca, lansa
ideea unui destin implacabil, care va duce la esuarea societatii occidentale, dominate de forta banului, ntr-o dictatura n care forta va
prevala asupra !ustitiei, adevarului si culturii. /ezvoltarea organica a societatii prin faze succesive de crestere, maturitate, decadenta si
moarte face inapelabila aceasta sentinta, indiferent de vointa individuala a oamenilor.
%eactia marilor spirite europene n fata unei astfel de perspective sumbre este cautarea cailor si resurselor menite a salva si duce mai
departe aceasta civilizatie esentiala pentru existenta si viitorul umanitatii. &homas ann 693@;-9B;;7 vede calea de salvare ntr-un nou
umanism european militant, bazat pe libertate, toleranta si ratiune, opus fanatismelor de orice fel, care sa asigure dainuirea Europei
dincolo de ceea ce reprezinta un simplu nume geografic sau istoric. ,entru filosoful catolic AacHues aritain esential este caracterul
crestin si integral al acestui nou umanism, care sa realizeze ntelegerea ntre oameni nu prin forta si intimidare, ci pe calea libertatii
spirituale, a !ustitiei si dragostei de sursa divina. 0n locul fatalismului si al resemnarii, el propovaduieste rentoarcerea la credinta, refuzul
demobilizarii n fata legilor inexorabile ale decadentei.
0n acelasi spirit al refuzului ideii de decadenta a normelor civilizatiei umane, Aose )rtega * >asset 6933<-933;7, n lucrarea sa de mare
rasunet &evolta maselor, considera impasul prezentului un efect al nationalismelor concurente, care nu ofera nici o perspectiva si sunt
contrare creatiei istorice. Aparenta decadenta ascunde, de fapt, criza fecunda, din care se va naste adevarata Europa, cea constituita
ntr-o natiune continentala, constienta de misiunea ei mondiala civilizatoare, unita prin vointa comuna a unor mari obiective si n care
fiecare popor si pastreaza individualitatea specifica, pusa n slu!ba idealurilor generale. ,entru Aulien -enda, lipsa de unitate politica a
Europei sta n calea ndeplinirii misiunii sale universaliste, nationalismul crend nchidere n sine, glorificare a ceea ce separa popoarele
continentului. 0nsasi lipsa unei istorii a continentului, care sa depaseasca simpla !uxtapunere a istoriilor nationale sau provinciale si sa
redea evolutia Europei ca o realitate politica unitara, reflecta inconstienta europenilor n privinta unitatii lor spirituale, ceea ce explica
rezistenta de care se lovesc cei ce sustin ncheierea carierei ideii nationale. ,entru poetul austriac 'ugo von 'ofmannsthal 693@?-9B:B7,
esentiala este ridicarea spirituala spre ideea de Europa si restaurarea creatoare a acesteia, orice creatie superioara realizata chiar n
cadru national fiind o contributie de semnificatie universala spre lichidarea aparentei de haos si decadere.
,asul urmator l reprezinta tentativa redefinirii surselor si a trasaturilor caracteristice, distinctive, ale spiritualitatii europene, care pot oferi
temeiul constructiei sale n plan politic, !uridic, insitutional, economic sau cultural. ,entru ,aul (alCr* 693@9-9B?;7, sursele esentiale ale
civilizatiei europene sunt traditia greaca, romana si crestina. ,rima aduce disciplina spiritului, cautarea perfectiunii, o metoda de gndire
care raporteaza totul la om, devenit principal sistem de referinta Credinta n existenta legii, a frumusetii si a dreptului este mostenirea
principala a sursei grecesti pentru cultura europeana. .a aceasta romanii adauga modelul etern al puterii organizate si stabile, stapnirea
atotputernica a legilor si institutiilor, n timp ce crestinismul atinge profunzimile constiintei, oferind popoarelor europene o credinta si o
morala comuna. &oate rasele si teritoriile romanizate, crestinate si supuse disciplinei spiritului grecesc - conchide (alCr* - sunt europene.
/ucnd mai departe aceasta analiza pe tarmul a ceea ce el defineste ca traditie socratica si traditie crestina, #alvador de adariaga
defineste spiritul socratic ca unul deschis faptelor, loial fata de adevar, supus logicii, liber si rezistent fata de doctrinele preconcepute,
istoria spiritului european fiind de fapt cea a efortului atingerii unui atare ideal prin eliberarea de minciuna a spiritului uman. &raditia
crestina aduce respectul pentru valoarea individului si a vietii sale, tendinta eliminarii inumanitatii, punnd limite cunoasterii umane n spirit
socratic, astfel nct rezultatele sa fie n folosul omenirii si nu cai pentru transformarea ei ntr-un mi!loc fara vointa proprie. Chiar daca n
cursul evolutiei istorice aceste doua tendinte au avut momente de confruntare, uneori dramatice, marcate de tendinte reciproce de
hegemonie prin Inchizitie, cenzura, absolutizarea progresului stiintific etc., pna la urma adevaratul spirit european nseamna o sinteza, n
care traditia socratica nu se implica n sfera credintei si revelatiei, iar traditia crestina accepta metodele, libertatea si claritatea de spirit
socratica.
.a aceste surse fundamentale se asociaza cea vetero-testamentara, ebraica, mai veche dect cea greco-romana si care aduce spiritului
european - cum subliniaza, de pilda, Earl Aaspers - dorinta nencetata si infinita de cunoastere, punerea n permanenta sub semnul
ntrebarii a tot ceea ce se cunoaste - conditie esentiala a avansarii spre noi tarmuri . #ursa germanica, n conceptia istoricului elvetian
>onzague de %e*nold, adauga spiritul liber al comunitatilor populare de oameni liberi, opus centralizarii ierarhice si birocratice, care
prote!eaza individul n fata puterii statale.
0n ceea ce priveste trasaturile distinctive ale spiritului european, Edmund 'usserl 693;B-9B<37 vede n Europa spirituala o epoca a
umanitatii n care aceasta si configureaza n mod liber existenta si viata istorica pe baze rationale. $enomenul primordial al Europei
spiritului este filosofia sa specifica, marcata de cautarea permanenta a adevarurilor universale. %enasterea Europei - conclude 'usserl -
e posibila doar prin spiritul filosofic. ,entru -enedetto Croce 693==-9B;:7 istoria europeana se confunda cu conceptele de libertate si
umanitate, iar Earl Aaspers considera ca Europa nseamna libertate, istorie si stiinta. .ibertatea presupune confruntarea permanenta a
doua elemente contrarii si cunoasterea permanenta a limitelor proprii, istoria este produsul nevoii de libertate si succesiunea faptelor
luptei pentru dobndirea ei, iar stiinta izvoraste din spiritul critic si respectul pentru adevar.
#alvador de adariaga vede si el n libertate esenta vietii, iar aspectele determinante ale spiritului european, n viziunea sa, sunt
diversitatea, calitatea si distinctia, care explica varietatea si bogatia tipurilor umane europene, opuse cantitatii si uniformitatii, apoi
echilibrul ntre vointa si spirit, idealismul, refuzul conformismului importanta acordata formei, caracterul nonutilitar si activ. ,entru Carlo
#chmid, specific pentru europeni este refuzul fatalitatii, neacceptarea tiraniei circumstantelor si trecutului, cautarea adevarurilor situate
deasupra celor subiective, individuale, tendinta creatoare de a schimba lumea.
Ideea unitatii n diversitate este caracteristica esentiala a acestui spirit. /ezvoltnd o atare idee, )rtega * >asset subliniaza ca n Europa
niciodata un principiu, o clasa, un grup nu a triumfat n mod absolut, libertatea si pluralismul fiind esente permanente ale spiritualitatii
sale. /ecupa!ul national al continentului nu exprima nsa, ci, mai degraba, paralizeaza valentele creatoare ale acestei diversitati. -arierele
nationale puse puterii de creatie limiteaza dezvoltarea, iar autarhia nationala e lipsita de sens n conditiile n care ?I; din spiritualitatea
fiecarei natiuni europene e un bun comun. 2nitatea Europei nu reprezinta, deci, un simplu ideal, ci constituie, n plan spiritual, un fapt
mplinit. ,entru ,aul (alCr*, Europa este un sistem de diversitati climatice, geografice, culturale, temperamentale, este un spatiu de
sisteme formate dintr-o anume diversitate umana, ntr-o localizare geografica favorabila, cu o istorie deosebit de vie. Istoria acestui
spatiu, asa cum subliniaza Christopher /aLson sau 'enr* -rugmans, este anterioara constituirii natiunilor si nu se limiteaza la o
nsumare a istoriilor nationale. Civilizatia europeana are un fond istoric comun, iar fundamentele reale ale culturii sunt europene si nu
nationale, astfel nct chiar si nationalismul este internationalizat. ,entru Ernest %obert Curtius, exegetul comparatist al literaturii
europene, literaturile nationale nu pot fi interpretate izolat unele de altele, ci doar n bogatia inepuizabila a interrelatiilor reciproce.
editatia asupra Europei, a destinului ei, efortul de conceptualizare a surselor si trasaturilor distinctive ale spiritualitatii sale, ofera
temeiurile pentru cautarile practice, n plan politic si institutional, menite a da o forma concreta ideii de unitate n conditiile diversitatii
incontestabile si palpabile a formelor de organizare si a intereselor divergente ale natiunilor componente. /ezastrul primului razboi
mondial impulsioneaza acest effort n tendinta asumata de toate spiritele responsabile ale vremii de a se exclude posibilitatea repetarii
unui asemenea acataclism. ,rabusirea sistemului echilibrului european, a Concertului marilor puteri, care a asigurat stabilitatea
continentului timp de circa un secol, noile provocari marcate de revolutia rusa si pericolul propagarii extremismului de stnga, tendinta
fauririi unui nou sistem de securitate internationala, determina abordarea ca o posibila solutie a nlocuirii anarhiei n domeniul relatiilor
interstatale cu o organizare institutionala menita a oferi garantia unei noi stabilitati n urma ncheierii razboiului.
&ermenul de .iga sau #ocietatea 1atiunilor apare nca n 9B43, cnd .Con -ourgeois propune un nou sustem de organizare a relatiilor
internationale. Ideea este preluata si sustinuta de grupuri si asociatii din $ranta, din area -ritanie, din #tatele 2nite, unde presedintii
%ooseLelt si &aft sustin formula unui sistem de securitate n care agresorii sa primeasca automat sanctiuni economice si militare din
partea comunitatii internationale. 0nca n iunie 9B9; o Liga pentru 'ntarirea pacii, sustinuta de &aft, militeaza pentru o #ocietate a
1atiunilor bazata pe securitatea colectiva si ntarirea dreptului international. ,resedintele GoodroL Gilson este nsa cel care, n :@ mai
9B9=, traseaza, pentru prima oara, n termeni concreti, institutionali, proiectul unei atari organizatii. /aca secretarul de stat -r*an opina
pentru tratate bilaterale ntre state, care sa le oblige, n caz de conflict, la un moratoriu de un an pentru ancheta si arbitra!, concomitent cu
un pact general de garantare mutuala a integritatii teritoriale si independentei politice a tuturor statelor europene, presedintele Gilson
propune o asociatie universala a natiunilor, care, pe lnga garantiile de securitate, sa asigure properitatea economica generala, accesul la
materiile prime, libertatea nengradita a circulatiei, siguranta navigatiei maritime, administrarea coloniilor printr-un sistem de mandate.
,revenirea razboaielor urma a se realiza prin garantii reciproce, utilizarea diplomatiei deschise si transparente, apelul la opinia publica,
cei refractari la aceste principii urmnd a fi supusi sanctiunilor economice, dar nu si celor militare, excluse de presedintele Gilson din
considerentul opozitiei previzibile a izolationistilor din #enatul american. .iga urma sa se constituie ca un organism viu, pornind de la un
acord general, care sa includa toate statele mari si mici, si concretizndu-se institutional pas cu pas, pe masura punerii n aplicare a
prevederilor acestui pact.
Ideea lui Gilson a fost concretizata, n cursul anului 9B93, prin mai multe proiecte propuse de americani, britanici, francezi si italieni.
,rincipiile fundamentale ale acestora aveau n vedere, n primul rnd, asigurarea securitatii colective ptin opunerea fata de agresor a
frontului comun al tuturor statelor participante. i!loacele propuse pentru realizarea unui atare obiectiv erau diferite" americanii acceptau
doar sanctiuni economice, britanicii vroiau mbinarea mi!loacelor economice si militare de coercitie, n timp ce francezii militau pentru
constituirea unei armate internationale permanente. ,entru rezolvarea conflictelor se preconizeaza mi!loace !uridice" arbitra!ul obligatoriu,
ntrunirea unor conferinte ale marilor puteri n caz de criza, crearea unei Curti internationale permanente. Crizele urmau a fi tratate prin
punerea lor sub control, mpiedicarea escaladarii, moratoriu obligatoriu pentru aplicarea mi!loacelor pasnice de rezolvare, dezbaterea
publica a motivelor de conflict. >arantia pacii durabile era considerata dezarmarea si instituirea unui sistem de control al armamentelor. #i
n acest domeniu opiniile diferitelor proiecte erau divergente" americanii sustineau limitarea generala a armamentelor si interzicerea
productiei particulare de arme, britanicii abolirea serviciului militar obligatoriu, n timp ce francezii acceptau dezarmarea doar n cazul
>ermaniei. .iga urma sa devina nu numai un mi!loc de prevenire a razboiului, ci si un instrument al dezvoltarii pasnice, al cooperarii, al
reglementarilor internationale n diverse domenii, concepute ca pasi spre integrarea politica.
/in punct de vedere al organizarii institutionale, n fruntea .igii urma a se institui un Consiliu, conceput de britanici ca alcatuit exclusiv din
reprezentantii marilor puteri, care sa asigure si controlul asupra reconstructiei economice postbelice. Americanii si italienii au sustinut, n
schimb, formula unor membri permanenti, reprezentnd marile puteri, si a unor membri nepermanenti din rndul celorlalte state. Adunarea
generala era, n formula britanica, doar un forum deliberativ, convocat fara o anume periodicitate, cu participarea reprezentantilor
parlamentelor nationale, dar si ai opiniei publice. ,roiectul italian milita, n schimb, pentru atributii mai bine conturate, inclusiv formularea
si adoptarea unor decizii, cu putere !uridica obligatorie, printr-o ma!oritate de doua treimi. 0n ceea ce priveste #ecretariatul, acesta urma a
avea un rol de administrare si coordonare a activitatilor .igii, de acumulare a informatiilor, fara a detine atributii cu caracter politic.
/ezbaterile asupra acestor proiecte, desfasurate n februarie-martie 9B9B n cadrul Comisiei pentru .iga 1atiunilor din cadrul Conferintei
de pace de la ,aris, au fost influentate, pe de o parte, de opozitia din #enatul american, care reclama nerecunoasterea explicita n
proiectul de #tatut a principiului onroe, neclarificarea conditiilor de retragere din .iga si se opunea att garantiilor referitoare la
integritatea teritoriala si independenta statelor participante, ct si fata de preconizatul sistem al mandatelor, iar pe de alta parte, de
rezistenta britanicilor fata de prevederile cu privire la garantarea libertatii comertului si navigatiei, n care vedeau instrumente ale
promovarii expansiunii economice americane. Evolutia evenimentelor din %usia si pericolul expansiunii valului revolutiei spre centrul si
apusul Europei au accelerat negocierile si au asigurat spiritul de compromis necesar adoptarii #tatutului .igii 1atiunilor. ,na la urma,
garantarea independentei si integritatii teritoriale a statelor participante a fost nlocuita cu anga!amentul membrilor de a respecta si
prezerva acestea si de a nu recurge la forta n disputele reciproce nainte de a le supune unui arbitra! sau Curtii internationale de !ustitie.
0n caz de ncalcare se prevedea posibilitatea aplicarii unor sanctiuni economice si financiare, iar Consiliul .igii 1atiunilor putea examina si
posibilitatea unor masuri militare, dar hotarrile urmau a fi adoptate doar cu respectarea principiului unanimitatii. Curtea internationala
permanenta de !ustitie va avea competenta n toate cauzele care nu puteau fi rezolvate prin diplomatia obisnuita si erau supuse
arbitra!ului, dar sfera sa de activitate nu se limita la disputele interstatale. ,reverile #tatutului privind dezarmarea au fost si ele
considerabil diluate, Consiliul fiind nsarcinat cu formularea unor proiecte de reducere a armamentelor si control al comertului cu arme. #e
elimina prevederile privind desfiintarea serviciului militar obligatoriu, iar productia particulara de arme este declarata doar 5nedorita5. #e
nfiinteaza un Comitet permanent consultativ n probleme militare si se introduce principiul revizuirii periodice a obligatiilor internationale.
In privinta administrarii coloniilor, se reglementeaza prin sistemul mandatelor doar situatia coloniilor fostelor state inamice, prevazndu-se
interdictia exploatarii excesive a resurselor economice si umane, asigurarea unor conditii de munca civilizate, libertatea circulatiei,
tratamentul corect al domeniului comertului. 0n pofida insistentelor Aaponiei, opozitia dominioanelor britanice, din considerente legate de
politica de imigrare, zadarniceste introducerea unei garantii a libertatii religioase si a egalitatii ntre rase n colonii. .a cererea #enatului
american, se stipuleaza explicit recunoasterea doctrinei onroe pentru continentul american, !urisdictia exclusiva a statelor n afacerile lor
interne, posibilitatea retragerii statelor membre din .iga 1atiunilor si dreptul lor de a refuza mandatul ncredintat asupra coloniilor.
Consiliul a fost organizat, n cele din urma, ca un organ executiv si decizional, format din cele cinci mari puteri 6#tatele 2nite, area
-ritanie, $ranta, Italia si Aaponia7 ca membri permanenti si patru reprezentanti ai celorlalte state, desemnati ca membri nepermanenti,
prin rotatie, dupa criteriul geografic. #tatele 2nite s-au retras din .iga 1atiunilor nca din 9B:4, datorita neratificarii, n cele din urma, a
#tatutului de catre #enatF Aaponia s-a retras n 9B<<, datorita problemei manciuriene, iar Italia n 9B<@, dupa sanctiunile, altfel ineficiente,
adoptate de .iga 1atiunilor mpotriva ei din cauza atacarii Abisiniei. A fost admisa, n schimb, ca membra permanenta >ermania, n 9B:=,
care s-a retras n 9B<<, dupa venirea laputere a nazistilor. 2niunea #ovietica a fost acceptata n .iga 1atiunilor n anul9B<?. 1umarul
membrilor nepermanenti ai Consiliului a crescut ulterior la sase si apoi la noua. Adunarea generala s-a constituit din cte trei delegati din
fiecare tara, care puteau fi oficiali sau reprezentanti ai opiniei publice. 0n ntrunirile sale anuale, Adunarea avea menirea de a dezbate
toate problemele importante legate de activitatea .igii si de mentinerea pacii n lume, membrii avnd dreptul de a aduce n fata ei orice
fapt considerat a ameninta comunitatea internationala. Consiliul avea obligatia prezentarii unor rapoarte anuale n fata Adunarii, care
controla gestiunea financiara a .igii, modul de exercitare a mandatelor, initia si dezbatea conventii si proiecte privind cele mai diverse
domenii ale relatiilor internationale. 0n sfrsit, #ecretariatul, ca organ administrativ al .igii, avea personalul recrutat pe baza reprezentarii
statelor conform criteriului geografic si membrii sai erau responsabili numai n fata .igii, nu si a statelor nationale de provenienta.
#tatutul .igii 1atiunilor, ca rezultat al unui dificil compromis ntre diferitele interese ale initiatorilor, reflecta un consens limitat privind
anumite obiective si interese comune ale statelor n domeniul asigurarii securitatii si a cooperarii internationale, extinderea rolului
dreptului international, acceptarea unor standarde si norme de comportament ale guvernelor bazate pe preceptele acestuia. #tatutul a
cuprins nsa si multe ambiguitati, lacune, contradictii, care au devenit si mai evidente n cursul punerii n aplicare a prevederilor sale.
Esecul tentativei reprezentate de .iga 1atiunilor n durectia asigurarii securitatii internationale si a eliminarii pericolului de razboi s-a
prefigurat nca de la nceputurile constituirii sale, ca urmare a directiei pe care au luat-o reglementarile noului sistem de organizare a
continentului prin tratatele de la (ersailles. Ideile fundamentale ale conceptiei Lilsoniene aveau n vedere reglementarea universalista a
problemelor pacii si razboiului, cu includerea tuturor statelor, nvingatoare sau nvinse, pe baza principiului autodeterminarii nationale a
popoarelor, a egalitatii tuturor statelor indiferent de marimea lor, principii garantate printr-o .iga a 1atiunilor, care sa apere pacea
mondiala, mpiedicnd agresiunea celor puternici mpotriva celor mai slabi. arile puteri europene nvingatoare n razboi au pus, n
schimb, pe prim plan asigurarea securitatii proprii prin pedepsirea si slabirea statelor nvinse, n primul rnd a >ermaniei, prin reglementari
teritoariale care sa aiba n vedere interesele lor specifice si ale statelor aflate n sfera lor de influenta. Al doilea obiectiv esential l-a
constituit izolarea %usiei #ovietice si mpiedicarea expansiunii spre vest a revolutiei bolsevice. ,acea izvorta din aceste considerente nu
a fost rezultatul unui consens european, ceea ce a pus de la nceput sub semnul ntrebarii durabilitatea sistemului creat.
,rincipalul rezultat al noii organizari europene a fost prabusirea marilor imperii multinationale si crearea de state nationale mici, n limitele
carora au ramas nsemnate minoritati. 0mpartirea continentului n state nvingatoare si nvinse, n state puternice si slabe, tendintele de
hegemonie, au creat intense divergente, care au facut deosebit de dificila mentinerea pacii si stabilitatii. ,ractic, Europa s-a divizat n trei
tabere opuse" anglo-franceza interesata n mentinerea >ermaniei n stare de inferioritate si a %usiei #ovietice n stare de izolareF
germana interesata n revizuirea prevederilor tratatelor de pace considerate nedrepteF sovietica interesata n spargerea 5cordonului
sanitar5 impus de anglo-francezi si expansiunea ideilor bolsevice spre centrul si apusul continentului. .a aceste contradictii politice
fundamentale s-au adaugat cele de natura economica, n conditiile n care tratatele de pace nu au inclus cai pentru renasterea
economica a continentului, iar dependenta economica fata de #tatele 2nite a devenit tot mai accentuata si pentru statele nvingatoare.
Contradictia ntre tendintele de internationalizare a vietii economice si politica protectionista, autarhica, a statelor europene, a mpiedicat
punerea n valoare a avanta!elor uriase ale cuceririlor tehnice si ale globalizarii pietelor. Criza institutiilor si valorilor democratice, care a
deschis calea regimurilor autoritare, ascensiunea nationalismului, au transformat obiectivele de pace si stabilitate postulate de tratatele
de pace ntr-o aspiratie irealizabila. %etragerea #tatelor 2nite, care au refuzat sa gireze acest sistem, a lipsit .iga 1atiunilor de una din
garantiile esentiale ale reusitei sale, astfel nct nici macar obiectivul minimal al refacerii sistemului echilibrului european prin Concertul
marilor puteri nu a putut fi realizat, lipsind din acest ansamblu, alaturi de #tatele 2nite, >ermania si %usia #ovietica.
/upa retragerea #tatelor 2nite, deciziile ulterioare ale .igii 1atiunilor, controlate de Anglia si $ranta, au diluat si mai mult garantiile privind
securitatea colectiva. #-a stipulat astfel ca statele au dreptul de a lua sau nu n considerare recomandarile Consiliului privind masurile de
sanctionare a unui agresor, n functie de pozitia lor geografica si alte conditii specifice. #anctiunile nu vor intra n vigoare automat, ci
statele snt doar chemate sa colaboreze la astfel de actiuni colective. 1u se realizeaza nici obiectivul unui tratat de aisitenta mutuala pe
baza regionala si de arbitra! obligatoriu.
In cursul deceniului trei, politica de conciliere promovata de $ranta, mai ales prin eforturile lui Aristide -riand, premier si ministru de
externe, au dus la realizarea &ratatului de la .ocarno 69B:;7 si a ,actului -riand-Eellog, care au creat iluzia unei consolidari a rolului .igii
1atiunilor. 0n realitate nsa, tratatul de la .ocarno nu a garantat dect granitele apusene ale >ermaniei, lasnd deschisa problema revizuirii
lor n rasarit, iar ,actul -riand-Eellog de eliminare a razboiului ca mi!loc de rezolvare a conflictelor internationale nu a devenit o parte a
#tatutului .igii 1atiunilor si nu a dobndit putere obligatorie. ,rincipalul efect pozitiv al acestei perioade a reconcilierii a fost acceptarea, n
9B:=, a intrarii >ermaniei n .iga 1atiunilor.
0n conditiile n care obiectivele sale ma!ore n materie de asigurare a securitatii si pacii durabile au ramas neatinse, .iga 1atiunilor s-a
limitat la rezolvarea unor probleme de importanta locala, nesemnificative din punctul de vedere al intereselor marilor puteri, de tipul unor
delimitari de granita n Europa centrala, rasariteana si nordica 6 ntre #uedia si $inlanda, Iugoslavia si Albania, n #ilezia #uperioara etc.7,
de tratament al minoritatilor, de rezolvare a unor conflicte de natura economica. #uccesele .igii 1atiunilor se nregistreaza doar n crizele
care implica statele mici si n care interesele directe ale marilor puteri nefiind implicate, acestea au putut actiona n mod concertat.
0nsemnatatea acestor actiuni consta, n pofida anvergurii lor internationale reduse, pe de o parte n ndeplinirea menirii .igii 1atiunilor de
a mpiedica transformarea crizelor minore n confruntari ma!ore, iar pe de alta parte n experimentarea si aplicarea practica a unor tehnici
de solutionare pasnica a conflictelor, de tipul anchetei, concilierii, ncetarii focului, emntinerii pacii.
,rima criza ma!ora cu care s-a confruntat .iga 1atiunilor a fost ocuparea anciuriei de catre Aaponia n 9B<9. Caracterul europocentric al
.igii, ncetineala procedurilor mpotriva agresiunii si contradictiile ntre interesele marilor puteri au mpiedicat o actiune eficienta, iar
masurile luate, n cele din urma, nu au avut alt efect dect retragerea Aaponiei din .iga 1atiunilor. Ceea ce a dat nsa lovitura decisiva
credibilitatii garantiilor de securitate oferite de .iga 1atiunilor a fost criza etiopiana, declansata de atacul Italiei musoliniene. #anctiunile
economice adoptate tardiv si incomplet, refuzul aisitentei financiare solicitate de victima agresiunii, ezitarile Angliei si $rantei, care nu
voiau sa-si deterioreze decisiv relatiile cu o mare putere considerata importanta n echilibrul de forte din Europa, au determinat
sacrificarea unui stat mic, membru al .igii, care a fost ocupat nainte ca masurile preconizate sa-si faca efectul. /upa acest esec, .iga
1atiunilor si-a pierdut orice prestigiu, nemaischitnd nici macar un gest simbolic n fata agresiunilor repetate ale >ermaniei naziste, care a
parasit organizatia n 9B<<. #tatutul ambiguu si lacunar n probleme de securitate s-a dovedit totusi prea ambitios ntr-o lume a statelor
suverane absolute, refractare n fata ideii unui for international care sa le cenzureze actiunile politice. /e fapt, esecul .igii 1atiunilor n
acest domeniu esential marca insuccesul diplomatiei interbelice anglo-franceze, pentru care .iga 1atiunilor nu era dect un instrument
fara o impotanta centrala.
&ot att de infructuoase s-au dovedit tendintele de realizare a prevederilor #tatutului cu privire la dezarmare. /ezbaterile s-au mpotmolit
n detalii tehnice privind compararea diferitelor tipuri de armament, delimitarea armelor ofensive si defensive, masurile de control pentru
nivelul dezarnarii. 1u s-a putut a!unge la un consens nici n privinta limitelor acceptabile ale narmarii, statele nemultumite de situatia
stabilita prin tratatele de pace, si n primul rnd >ermania, respingnd mentinerea status-Huoului. .ipsa unei atmosfere de ncredere
reciproca duce, n cele din urma, la esecul Conferintei pentru dezarmare din anii 9B<:-9B<?, singurul rezultat concret fiind acordul pentru
interzicerea gazelor toxice.
ai semnificativa a fost activitatea .igii 1atiunilor pe tarmul dreptului international si al promovarii cooperarii ntre state n diferite domenii
ale vietii economice, sociele si culturale. Astfel, ntreaga existenta a organizatiei a fost dedicata instituirii unor norme de conduita n
relatiile interstatale, care sa limiteze si, n final, sa elimine anarhia generata de suveranitatea absoluta a statelor nationale, generatoare,
n ultima instanta, de nesfrsite conflicte cu tendinta de generalizare. Curtea internationala de !ustitie, creata n 9B::, formata din 99 si
apoi 9; !udecatori alesi de Consiliu si Adunare, a avut atributia de a !udeca disputele care i se naintau spre decizie si de a oferi opinii
consusltative n diferite probleme, la cererea .igii. #tatele care recurgeau la acest for trebuiau sa declare n prealabil ca vor accepta
!urisdictia sa. Audecnd == de cazuri n perioada 9B::-9B<B, desi nu a reusit sa devina un factor ma!or al stabilitatii si pacii datorita
nencrederii si lipsei sentimentului solidaritatii si comunitatii internationale, Curtea permanenta a avut totusi un rol ce nu se poate negli!a
n acceptarea treptata de catre state a ideii unor norme generale, care sa reglementeze relatiile internationale, ca si n adaptarea
dreptului international la circumstantele n schimbare. &ot n cadrul .igii 1atiunilor au fost adoptate, pna n 9B<B, un numar de 9:4 de
conventii internationale, n locul sistemului elaborarii legislative exclusiv n cadru statal impunndu-se treptat practica dezbaterii aspectelor
principiale si concrete ale dreptului international, cu realizarea unor elemente de consens interstatal. #e instituie comisii de experti pentru
codificarea dreptului international n domeniul protectiei minoritatilor, al statutului strainilor, al regimului apelor teritoriale, iar n 9B<4 se
desfasoara la 'aga un Congres international n acest scop, care se soldeaza nsa cu rezultate nesemnificative. Administratia
internationala a unor teritorii ca regiunea #aar sau orasul /anzig, sistemul mandatelor coloniale, duc la instituirea practicii unui control
international, cu elaborarea unor documente normative, a unor charte ale administratiei mandatare, cu rapoarte anuale prezentate
Comisiei .igii 1atiunilor pentru mandate.
/esi #tatutul .igii 1atiunilor facea referinta la problemele cooperarii economice doar n articolul :<, apelnd la statele membre sa trateze
echitabil problemele comerciale, totusi preocuparile n acest sens au luat amploare, circa =4T din bugetul total al organizatiei fiind utilizat
pentru activitati economice si umanitare. 0ntre 9B:4-9B<< au avut loc conferinte asupra unor probleme economice globale sub egida .igii
1atiunilor, cea din 9B:@ adoptnd principii, n spiritul interdependentei economice a statelor, pentru promovarea progresului economic,
reducerea barierelor comerciale, limitarea soma!ului. Au fost nfiintate comitete de experti pentru examinarea diferitelor probleme
economice si financiare, pentru combaterea agresiunii economice. #-au obtinut si succese concrete n stabilizarea financiara a unor tari
ca Austria, 2ngaria, -ulgaria, >recia. 1u s-a reusit, nsa, prentmpinarea si limitarea efectelor crizei economice din 9B:B-9B<<, ceea ce a
determinat prevalenta, n cele din urma, a nationalismului economic, a masurilor protectioniste, n fata deschiderii liberale spre
cooperarea economica internationala. In pofida esecului final si n acest plan, activitatea organismelor economice ale .igii 1atiunilor a
prile!uit acumularea unei mari cantitati de informatii si a unor experiente importante pemtru constientizarea necesitatii unei noi ordini
economice internationale, cu relevarea dificultatilor de ordin tehnic, politic sau mental aflate n calea realizarii unui atare obiectiv.
)rganismele specializate ale .igii 1atiunilor n domeniul sanatatii, al comunicatiilor, al protectiei femeilor si copiilor, al muncii, al
refugiatilor, au adus contributii importante la extinderea cooperarii internationale, ncheindu-se conventii, realizndu-se studii pentru
combaterea epidemiilor, educatia sanitara, standardizarea medicamentelor, instituindu-se norme minimale privind legislatia muncii pentru
mbunatatirea conditiilor de munca, nivelul corespunzator al salarizarii, prevenirea si limitarea soma!ului.
2n domeniu special l-a reprezentat cooperarea internationala n domeniul culturii, problematica omisa total din #tatutele .igii 1atiunilor.
,remize n acet sens existau nsa n conditiile n care nca n 9B94 luase fiinta la -ruxelles 2niunea Asociatiilor Internationale 62AI7, la
care au aderat, pna n 9B9?, circa !umatate din cele ;44 de asociatii internationale care functionau n Europa. 0n ; februarie 9B9B, 2AI se
adresa Conferintei de pace de la ,aris cu propunerea elaborarii unei Carte internationale a intereselor intelectuale, iar n luna urmatoare
se nregistra o propunere belgiana de creare n cadrul viitoarei .igi a 1atiunilor a unei Comisii internationale pentru relatiile intelectuale. 0n
9B:4, 2AI a solicitat Consiliului .igii 1atiunilor patrona!ul asupra unei universitati internationale, menite sa creeze o elita politica si
culturala, care sa colaboreze la ntelegerea ntre popoare. #e propunea, de asemenea, publicarea unei culegeri a rezolutiilor congreselor
internationale. %ectorul 2niversitatii din ,aris, ,aul Appell, prezenta .igii 1atiunilor, n iunie 9B:4, proiectul unei organizatii permanente
pentru cooperarea internationala n domeniul muncii intelectuale sub titulatura de -irou international de relatii intelectuale si educatie. 0n
acelasi an, congresul 2AI solicita .igii 1atiunilor organizarea unei conferinte internationale a intelectualilor pentru elaborarea statutelor
unei organizatii n acest scop. .iga 1atiunilor a acceptat sa spri!ine 2niversitatea europeana si Codul congreselor internationale, iar
Adunarea generala din decembrie 9B:4, la propunerea delegatilor belgieni, italieni si romni, a cerut Consiliului przentarea unui raport
privind utilitatea unui organism international de cooperare n domeniul muncii intelectuale pentru nlaturarea efectelor razboiului mondial
pe acest tarm si restabilirea retelelor de colaborare culturala.
1u au lipsit nsa nici rezistentele fata de aceste initiative, mai cuseama din partea arii -ritanii si a dominioanelor sale, care, din dorinta
de a limita preponderenta culturala a $rantei si a tarilor latine, militau pentru a nu se ncarca aparatul .igii 1atiunilor cu astfel de
probleme, lasndu-le n seama unor organizatii particulare sau a initiativelor individuale. /iferente de opinii existau si n cercurile
conducatoare franceze, unde n timp ce .Con -ourgeois, reprezentant al $rantei n Consiliul .igii 1atiunilor, se pronunta pentru
extinderea competentelor organizatiei, inisterul de externe era mai reticent fata de internationalizarea intelectualitatii si fata de
ingerintele posibile ale unui for suprastatal n problemele de nvatamnt national. Ca rezultat al acestor opozitii, n martie 9B:9 raportul
Consiliului .igii 1atiunilor opteaza pentru formula spri!inirii initiativelor particulare n planul cooperarii intelectuale internationale.
) schimbare radicala intervine nsa n aceasta privinta n septembrie 9B:9, cnd secretarul general al .igii 1atiunilor supune Consiliului
un proiect privind crearea unui organism care sa favorizeze colaborarea internationala n domeniul formarii intelectuale si morale a elitelor
si maselor n cadrele nationale interne. El propune nfiintarea unui Comitet consultativ provizoriu din 9: membri, care sa prezinte un
raport viitoarei Adunari generale asupra utilitatii unei astfel de organizatii si a mi!loacelor de facilitare a cooperarii internationale pe plan
intelectual. Consiliul aproba aceasta propunere cu conditia ca viitoarea structura sa nu se amestece n organizarea interna a
nvatamntului din fiecare tara si sa nu tinda la elaborarea si impunerea unui plan de nvatamnt general valabil.
Crearea n 94 ianuarie 9B:: a acestei Comisii marcheaza un moment important n extinderea ideii cooperarii internationale sub egida
.igii 1atiunilor dinspre problematica politica si economica spre cea culturala, intelectuala, n ideea ca viitorul omenirii depinde esential de
crearea unei constiinte comune universale, un rol determinant n acest sens revenind scriitorilor, gnditorilor, savantilor si artistilor.
/esigur, n viziunea factorilor de decizie nu lipseau nici considerentele politice. inistrul de externe francez -riand si cel al instructiunii
publice -Crard accepta si sustin nfiintarea acestui organism cu conditia ca acesta sa nu impuna statelor o anume politica culturala, sa nu
se ocupe de probleme de nvatamnt, sa nu se transforme ntr-un instrument birocratic suprastatal costisitor. #e avea n vedere, de
asemenea, contracararea tendintelor internationaliste, tot mai evidente n cadrele 2AI, considerate periculoase pentru interesul,
fundamenrtal pentru $ranta, al influentei sale culturale continentale, preponderenta conceputa ca o conditie importanta a prestigiului si
securitatii ei.
0n privinta componentei Comisiei, n timpce reprezentantii francezi au militat pentru ca membrii ei sa fie diplomati, delegati de tarile lor,
secretarul general Eric /rumond a sustinut desemnarea lor din rndul personalitatilor intelectuale de vrf, care sa actioneze n nume
propriu si nu n cel al tarii de provenienta, acceptndu-se si membri din tari care nu fac parte din .iga 1atiunilor. ,na la urma, a prevalat
aceasta ultima varianta, astfel nct n 9; mai 9B:: Consiliul a numit cei 9: membri, ntre care figurau nume ca Albert Einstein, 'enri
-ergson, arie Curie, simboliznd ideea comunitatii intelectuale din toate continentele si din toate domeniile vietii culturale. ,rima
reuniune a Comisiei internationale de cooperare intelectuala, ca organ al .igii 1atiunilor, s-a desfasurat la 9 august 9B::, iar
transformarea ei, n 9B:=, n organism permanent a marcat un important succes al extinderii cooperarii internationale si n sfera culturii.
.iga 1atiunilor a reprezentat, deci, fara ndoiala, un nceput n procesul de democratizare si evolutie a vietii internationale n directia
instituirii unui sistem n care toate statele sa-si gaseasca un loc si rol, o tribuna de exprimare a pozitiilor lor, sub egida unor precepte
general valabile ale dreptului international. Au fost obtinute realizari n diferitele domenii concrete, speciale, ale cooperarii interstatale, s-
au experimentat unele mecanisme de asigurare si mentinere a pacii, s-au facut eforturi pentru promovarea dezvoltarii economice n
spiritul interdependentelor tot mai evidente pe plan international.
Cu toate aceste elemente pozitive, .iga 1atiunilor a reprezentat, n final, un esec, nereusind n ndeplinirea obiectivelor sale esentiale"
prevenirea unui nou razboi prin instituirea unui sistem de securitate bazat pe garantii colective si obligativitatea rezolvarii conflictelor prin
mi!loace pasnice, respectiv eliminarea crizelor economice de proportii prin promovarea unei deschideri n relatiile de schimb
internationale corespunzator cerintelor procesului de globalizare. Criza generala din 9B:B-9B<<, cu efectele sale distrugatoare n plan
economic, politic si moral, ascemsiunea regimurilor totalitare si inaugurarea unei perioade a agresiunilor ramase fara replica din partea
comunitatii internationale, au deschis calea celui de-al doilea razboi mondial, care ncheie totodata destinul istoric al tentativei pe care a
reprezentat-o .iga 1atiunilor n cladirea unei lumi a pacii, securitatii si prosperitatii.
Caracterul neadecvat al .igii 1atiunilor ca sistem institutional menit a elimina pericolul unui nou razboi si a garanta pacea si securitatea s-
a vadit nca din faza sa de proiect, iar criticile aduse acestuia au prile!uit clarificarea pentru prima oara, cu rigoare teoretica, a unor cai
alternative pentru unificarea europeana printr-o formula federalista, elaborata mai precis ca oricnd nainte si a carei necesitate a fost
demonstrata cu argumente temeinice. ,unctul de plecare l-au reprezentat ideile dezvoltate de scoala federalista engleza, cu deosebire
prin #eele* si Curtis, la sfrsitul secolului trecut, iar modelul practic avut n vedere pentru reorganizarea continentului sub forma #tatelor
2nite ale Europei a fost cel american, teoretizat nca n 9@@3 de catre 'amilton.
Cel care pune pentru prima data cu acuitate si claritate ideea unei alternative la solutia Lilsoniana a .igii 1atiunilor a fost .uigi Einaudi
693@?-9B=97, profesor de economie la 2niversitatea din &orino, publicist, director al prestigioasei reviste U %iforma #ociale5, ncepnd cu
9B4@, eliminat din presa si nvatamnt n perioada fascista, nevoit sa plece n exil n 9B?<-9B??, apoi, n perioada postbelica, guvrnator al
-ancii Italiei, vicepresedinte si ministru de finante n 9B?@ si, n sfrsit, ca o ncununare a unei cariere exemplare, primul presedinte ales al
%epublicii italiene ntre 9B?3-9B;;. $idel n decursul ntregii sale activitati ideilor federaliste, Einaudi si-a exprimat de timpuriu aceste
optiuni, cnd, nca n 93B@, recenza favorabil proiectele formulate de englezul G.&. #tead privind #tatele 2nite ale Europei. /upa
publicarea proiectului Lilsonian n 9B9=, el s-a exprimat elogios la adresa personalitatii presedintelui american, mai cu seama datorita
renuntarii la izolationism si a constientizarii n opinia publica a tarii sale a ideii de interdependenta a lumii contemporane, dar nu a ezitat,
n articolele de presa publicate n 9B93 si republicate n 9B:4 n forma de volum, sa supuna proiectata .iga a 1atiunilor unei analize
critice severe si riguroase din punct de vedere federalist, critica devenita punct de plecare si referinta pentru o dezbatere ampla pe
aceasta tema.
,rincipala sa obiectie la proiectul .igii 1atiunilor era optiunea pentru o confederatie de state, cu mentinerea independentei si suveranitatii
absolute, desi istoria a demonstrat, n cazul .igii oraselor state grecesti antice, al #acrului Imperiu %omano->erman, al #fintei Aliante, al
Confederatiei >ermane, al ,rovinciilor 2nite, ca o confederatie nu poate asigura durabil cele trei obiective pe care le urmareste, respectiv
mentinerea pacii si ntelegerii ntre statele confederate, apararea mpotriva agresiunii externe si progresul civilizatiei. Adecvata realizarii
unor atari scopuri este doar formula federatuiva, n care statele cedeaza o parte a atributiilor lor suverane unor organisme suprastatale,
cu suveranitate directa asupra cetatenilor din fiecare stat component al federatiei, avnd n sfera de atributii ncasarea impozitelor, armata
comuna si administratia supranationala. Exemplul american dovedeste viabilitatea unui astfel de 5stat al statelor5, n care unitatea este
compatibila cu autonomia fiecareia dintre partile componente. CommonLealth-ul britanic reprezinta un alt model de functionare optima a
unui atare sistem.
.iga 1atiunilor, n schimb, mentine suveranitatea absoluta a statelor ca o dogma, ceea ce nseamna putere nelimitata n cadrele
teritoriului propiu, lipsa oricarei autoritati externe privind relatiile cu celelalte state, ceea ce genereaza anarhia internationala, conflictele
permanente de interese si, n final, razboiul inevitabil. .iga 1atiunilor nu elimina, ci, dimpotriva, prile!uieste aparitia unor noi motive de
discordie si conflict, legate de repartizarea cheltuielilor comune ale organizatiei, de sanctiunile mpotriva statelor reclacitrante sau
agresoare. #impla colaborare ntre statele membre, bazata pe bunele intentii, fara o autoritate care sa impuna o asemenea politica, este
sortita esecului si dominante vor deveni, n curnd, elementele de conflict. 0n aceeasi directie ndreapta evolutia relatiilor internationale si
interdependenta crescnda din domeniul economic, dincolo de barierele nationale, care impune extinderea coordonarii la nivel continental
si chiar mondial. 0n conditiile mentinerii statelor suverane absolute, aceste tendinte obiective vor mpinge statele-putere de tipul
>ermaniei la ncercarea impunerii hegemoniei proprii si a autarhiei economice, ca garantie a mentinerii suveranitatii, n timp ce pentru
celelalte state pastrarea independentei va fi posibila doar prin distrugerea pe cale militara a unei asemenea hegemonii. &endintele de
hegemonism vor putea fi nlaturate dupa razboi nu prin simpla restaurare a sistemului statelor nationale independente, ci doar printr-o
reorganizare a continentului ntr-o formula federativa, pasnica si voluntara, care sa corespunda interdependentelor crescnde pe plan
european si mondial. %ealizarea practica a acestui obiectiv sa aiba loc n mod treptat, prin formarea unor federatii regionale ale
popoarelor latine, germane, slave, .iga 1atiunilor constituindu-se ca o asociatie a acestora cu scopul final al unificarii federale a
continentului.
Ideile lui Einaudi au fost preluate si dezvoltate ntr-o carte publicata la &orino, n 9B93, de >iovanni Agnelli 693==-9B?;7, industrias,
ntemeietor si presedinte al firmei $IA&, si Attilio Cabiati 693@:-9B;47, profesor de drept si economie, publicist, simpatizant al miscarii
socialiste si muncitoresti. Ideea cartii a apartinut lui Agnelli, care a reusit sa-l atraga si convinga pe Cabiati asupra necesitatii cautarii unor
solutii pentru reorganizarea democratica a lumii postbelice, astfel nct sa fie eliminate efectele doctrinei statului-putere, nationalismul
agresiv, ura si fanatismul, suspiciunea generalizata, militarismul, spiritul de casta si, mai cu seama, tendintele de dominatie hegemonica.
El avertiza, n special, mpotriva pericolului, dovedit ulterior deosebit de real si acut, al nlocuirii, n urma razboiului, a unui tip de
hegemonie cu altul, al nvingatorilor, care nu va face altceva dect sa trezeasca si nutreasca spiritul de revansa, ca premiza a unui nou
razboi.
Cartea lui Agnelli si Cabiati dezvolta, n primul rnd, critica adusa proiectului .igii 1atiunilor de catre Einaudi din punct de vedere
federalist. 0 n conditiile mentinerii suveranitatii absolute a statelor membre, organizatia nu va fi dect o reeditare a formulei echilibrului,
care si-a dovedit ineficienta n prevenirea conflagratiei mondiale. 0n marile probleme vitale, un stat nu se va baza niciodata pe
impartialitatea altor state membre ale aceluiasi organism viu, reprezentat de sistemul international. 0n cadrele acestui organism, echilibrul
ntre partile componente, cu interese schimbatoare, nu poate fi durabil. /ezvoltarea economica si demografica rapida va determina
schimbarea continua a raporturilor de forta ntre state. Congresele internationale pot codifica !uridic rezultatele unui razboi, dar nu pot
preveni izbucnirea altora, pentru ca tratatele ncheiate ntre statele suverane ramn valabile doar atta timp ct se mentine raportul de forta
care le-a dat nastere. 1atiunile care se considera afectate n interesele lor se vor ridica pentru iesirea din acest pat al lui ,rocust, ceea ce
va crea nencredere, suspiciuni reciproce si, n final, o noua confruntare militara, caci pactele nerespectate constituie cel mai bun prile! de
razboi. .iga 1atiunilor, ca organism format din state suverane, nu va diminua acest pericol, ci, dimpotriva, va oferi noi motive de conflict,
ideea unui tribunal international, n masura a-si impune deciziile unor astfel de state, fiind iluzorie. 0ntr-adevar, arata autorii, nici un stat
independent nu va accepta hotarri care sa-I lezeze interesele considerate vitale, iar daca se recurge la forta militara din partea celorlalte
state membre se a!unge tocmai la starea de razboi care urma a fi evitata si la cursa narmarilor. #anctiunile economice nu vor fi nici ele
mai eficiente, caci statele vizate pot sa le eludeze fie prin acumularea din timp a resurselor necesare, fie cu complicitatea altor tari. 0n
general, statele industrializate si cu regimuri autoritare vor fi avanta!ate fata de cele cu un sistem democratic. entinerea anarhiei
internationale, n care fiecare stat suveran recunoaste doar argumentul fortei n apararea independentei sale, favorizeaza lipsa de
democratie, autoritarismul intern, militarismul si nationalismul. 0n aceste conditii, dezarmarea generala este o utopie, caci nu va putea
exista nici o garantie pentru respectarea deciziilor luate, n conditiile suveranitatii absolute a statelor asupra teritoriului propriu. .iga
1atiunilor, considera Agnelli si Cabiati, nu va favoriza nici cooperarea economica si diviziunea rationala a muncii, pentru ca interesele
particulare ale statelor nationale vor prevala prin promovarea unor practici protectioniste si bariere vamale, care vor zadarnici dezvoltarea
libera a schimburilor internationale. #tructura confederativa va transforma .iga 1atiunilor ntr-o reeditare a sistemului #fintei Aliante, n
care considerentele mentinerii linistei si pacii sociale vor prevala asupra tendintelor de progres, conform intereselor conservatoare ale
tarilor mai napoiate si ale cercurilor oligarhice detinatoare ale puterii.
#olutia alternativa propusa este o Europa federala, care sa constituie, mpreuna cu #tatele 2nite si CommonLealth-ul britanic, un sistem
al echilibrului mondial, asigurnd stabilitatea, cooperarea, diviziunea muncii si progresul reciproc. Europa sa se transforme ntr-o piata
unica, prin eliminarea protectionismului, a barierelor n calea liberului schimb si a circulatiei bunurilor, a piedicilor legislative si birocratice
care stau n calea liberalizarii vietii economice. ) diviziune rationala a muncii va asigura repartitia echitabila a materiilor prime si
resurselor, absorbtia produselor de catre o uriasa piata unica, punerea n valoare a avanta!elor progresului tehnic si integrarii economice.
Acest sistem va permite naintarea mai rapida a statelor ramase n urma si o egalizare a standardelor continentale privind sistemului
politicilor si asigurarilor sociale.
#istemul federativ va rezolva contradictia tot mai acuta dintre suveranitatea nationala absoluta si interdependenta crescnda dintre
natiuni, prin mbinarea organizarii suprastatale cu mentinerea autonomiilor nationale, compatibile cu sistemul. Astfel, un guvern european
central va prelua atributiile n sfera politicii externe si apararii comune, a finantelor si a politicii vamale, n timp ce domenii ca sistemul
administrativ intern, legislatia sociala, educatia etc. vor ramne n competenta statelor componente, n conformitate cu traditiile si
particularitatile lor istorice specifice. 2nificarea fortelor militare ntr-o armata unica, din toate natiunile componente, va permite reducerea
cheltuielilor militare si va elibera resurse umane pentru productia pasnica. Armata va nceta sa reprezinte o casta cu pretentii exclusiviste,
iar spiritul militarist nefast va dispare. %elatiile internationale se vor ntemeia pe solidaritate, coordonare, eliminarea concurentei si
conflictelor prin solutii pasnice, menite a asigura securitatea si interesele tuturor statelor membre.
%ealizarea concreta, institutionala, a acestor obiective va avea loc printr-un sistem coerent de drepturi si garantii !uridice, adoptndu-se o
Constitutie federala, care sa reglementeze, ntr-o prima faza, domeniile comune ale politicii externe, apararii, finantelor si politicii vamale.
#istemul de institutii comune sa se extinda ulterior, n mod firesc si gradual, prin hotarri aprobate de parlamentele tuturor statelor
participante, si asupra altor domenii, stabilite de comun acord. &oate institutiile federale sa fie supuse autoritatii unor legi comune, iar
eliminarea oricarei posibilitati de procedura arbitrara sa fie garantata prin curti de !ustitie mputernicite n acest sens. 0n reorganizarea
sistemului continental sa nu se faca distinctii ntre statele nvingatoare si nvinse n razboiul mondial, cauza izbucnirii acesteia nefiind
vinovatia uneia sau alteia dintre taberele care s-au confruntat, ci deficienta structurala a sistemului statelor nationale suverane,
generatoare de anarhie internationala.
,ropunerile lui Agnelli si Cvabiati snt rezultatul unei analize lucide si aprofundate, care duce mai departe gndirea federalista n traditie
engleza, ca si viziunea lui Einaudi asupra viitoarei organizari continentale, mai cu seama prin relevarea avanta!elor economice si sociale
ale unei astfel de solutii. Conceptia lor, opusa n mod firesc nationalismului politic si economic, este totodata o alternativa practica si la
utopismul conceptiilor pacifiste si internationaliste antebelice, care s-au dovedit ineficiente n ncercarea de prentmpinare a razboiului si
de afirmare a pacii.
Aceste idei au gasit un rasunet favorabil n cercurile socialiste reformiste, semnificative fiind n aceasta privinta pozitiile exprimate de
liderul socialist torinez Claudio &reves. ,ersonalitate de formatie si cultura europeana, colaborator al prestigioasei reviste milaneze
5Critica #ociale5, legat de pacifismul Internationalei a II-a si al Conferintei socialiste de la +immerLald din 9B9;, &reves era adept al
#tatelor 2nite ale Europei si al dezarmarii, obiective legate, n conceptia sa, de idealurile socialiste. El se pronunta pentru o integrare
europeana graduala pe plan vamal, economic, administrativ, ca un preludiu al procesului de federalizare politica. #ustinea, de asemenea,
democratizarea vietii internationale, abolirea protectionismului, combaterea sovinismului si a ideii pacii armate. El a salutat, initial, cu
entuziasm propunerile Lilsoniene, considernd .iga 1atiunilor drept un prim pas spre o noua ordine pacifista si democratica, un cadru
propice pentru coalizarea intereselor, dincolo de deosebirile de clasa, n vederea mbinarii reformelor sociale cu cele privind
reorganizarea vietii internationale.
0n cadrul dezbaterii de idei din 9B93 n !urul proiectului .igii 1atiunilor, pozitiile sale se nuanteaza, optimismul initial privind rolul si viitorul
acestei organizatii lasnd locul unor rezerve critice. Astfel, el considera ca o premiza indispensabila pentru constituirea .igii 1atiunilor este
nlaturarea politicii de blocuri si alainte militare opuse, pentru ca sa nu se esueze ntr-o simpla reeditare a principiului echilibrului din
epoca #fintei Aliante. 1oua organizatie sa nu fie, deci, un club exclusiv al nvingatorilor n razboi, cu eliminarea tarilor nvinse, pentru ca
aceasta va stimula constituirea n timp a unui bloc opus central-european, cu tendinte revansarde. ,acea celor victoriosi va reprezenta
premiza unui viitor razboi, iar .iga 1atiunilor, conceputa ca o alianta a nvingatorilor pentru tinerea n supunere a nvinsilor, nu poate
constitui un model viabil de organizare a pacii. 0n sensul ideilor lui Agnelli si Cabiati, el militeaza pentru o organizatie mai larga, bazata pe
spiritul federalist, care sa porneasca de la realitatile economice ale continentului si nu de la declaratiile !uridico-diplomatice ale guvernelor.
(ede o legatura indestructibila ntre conceptele de federalism si pace, militnd pentru o asociatie de state egale n demnitate, care sa
nlocuiasca razboiul ca mi!loc de rezolvare a conflictelor internationale printr-un arbitra! obligatoriu pentru statele implicate. &ratatele de
pace sa aduca deci spune el ntr-un articol aublicat n 5Critica #ociale5 n octombrie 9B93 federalizarea si nu balcanizarea Europei.
,entru realizarea acestui obiectiv, traditia pacifista si internationalista a miscarii socialiste poate fi un punct de spri!in important, n alianta
cu celelalte forte democratice si liberale interesate ntr-o astfel de reorganizare a sistemului continental.
/aca pentru adeptii acestor puncte de vedere, n pofida existentei unor premize si elemente comune pentru toti europenii, unitatea
continentului era un obiectiv ce urma a fi realizat n viitor, nu lipsesc n dezbaterea din anii imediat urmatori razboiului nici pozitiile dupa
care unitatea era un fapt mplinit si nu se considera necesara o ruptura radicala cu trecutul, ci doar o dezvoltare a sistemului de state
existent, cu remedierea unor disfunctionalitati, dar cu pastrarea principiilor de organizare bazate pe suveranitate nationala absoluta si
echilibrul de forta, ca garantii ale pacii. 0n opinia acestor sustinatori, n esenta, ai punctelor de vedere nationaliste, razboiul si toate relele
aduse de acesta nu se datorau viciilor sistemului n ansamblu, ci erau imputabile tendintelor imperialiste ale unor state, n speta cele
nvinse n razboi, care au pus interesele lor particulare naintea idealului comun al mentinerii echilibrului si pacii pe continent. Ei considera
vinovate de razboi si principala piedica n calea doritei unitati a continentului cele trei mari imperii multinationale din centrul si rasaritul
Europei, iar constituirea, n urma tratatelor de pace, a statelor nationale pe ruinele acestora este privita ca un mi!loc de depasire a
situatiei care a dus la razboi. .iga 1atiunilor, ca organizatie a statelor nationale suverane, devine, n viziunea lor, solutia optima pentru
asigurarea si mentinerea pacii.
In acest spirit, !uristul $rancesco %uffini saluta ideea Lilsoniana a .igii 1atiunilor ca uniune a statelor nationale europene, considernd-o
un instrument esential pentru democratizarea vietii internationale, cu conditia asigurarii caracterului democratic intern al statelor prin
institutiile constitutionalismului de tip liberal si a respectarii demnitatii nvinsilor. Cstigatorul concursului instituit n 9B93 de #cietatea
lombara pentru pace, $rancesco Cosentini, n lucrarea ntitulata (a)ele constitutionale ale unei Societati a *atiunilor e"icienta si dura+ila,
postuleaza drept premize esentiale suveranitatea nationala deplina a statelor participante, egalitatea ntre natiunile mari si mici,
omogenitatea politico-institutionala interna n spirit democratic, cu excluderea regimurilor autoritare, dictatoriale, respectarea principiului
autodeterminarii nationale, rezolvarea conflictelor internationale prin arbitra!, coordonarea activitatilor economice, sociale, culturale,
politienesti, prin organisme delegate de guvernele tarilor asociate, ntr-un cuvnt, un model confederativ, cu mentinerea nelimitata a
independentei si suveranitatii statelor componente.
0n acelasi spirit, liderul de opinie liberal italian ,ierro >obetti, acceptnd principial ideea Lilsoniana a .igii 1atiunilor, supune unei critici
severe, la nceputul anului 9B9B, modalitatile propuse pentru punerea ei n aplicare, respingnd formulele de tip federalist, propuse de
Agnelli si Cabiati, ca si pacifismul socialist sustinut de &reves. 0n viziunea sa, rezultatul federalismului este un stat artificial, o uniune de
grupuri etnice diverse, care ascunde o varietate confuza si contradictorie, asemanatoare imperiilor multinationale, care s-au nascut si au
disparut n anumite conditii istorice date. ) asemenea unitate este opusa istoriei si tendintelor umane, caci un popor nu va renunta
niciodata la specificitatea sa si fortele spirituale de coeziune vor fi ntotdeauna prevalente n fata intereselor economice. /e aceea, o
federatie europeana sau mondiala bazata pe unificarea lingvistica, leguislativa, guvernamentala i se pare fara perspective reale de
materializare, succesul federalismului american nefiind aplicabil n Europa datorita premizelor istorice diferite, n conditiile n care poporul
american este un popor tnar, fara istorie si fara marile cezuri lingvistice si etnice ale continentului european.
>obetti contrapune acestei viziuni imaginea unei .igi a 1atiunilor conceputa ca o asociatie economica si culturala de state suverane, care
sa urmareasca apropierea treptata ntre civilizatiile avansate, o activitate industriala si comerciala eliberata de orice forme de
protectionism, limitarea armamentelor, rezolvarea problemelor internationale prin arbitra!, nlaturarea oricarei tendinte de hegemonie prin
control reciproc. Aceste obiective sa se realizeze treptat, pentru ca toate problemele economice, financiare, teritoriale, politice care au
cauzat razboiuls sau au rezultat de pe urma acestuia nu vor putea fo nlaturate dintr-odata, ci printr-o activitate practica staruitoare si
sistematica. ,unctul de plecare, nucleul initial, va trebui sa-l constituie tarile nvingatoare n razboi, el considernd ca problemele snt prea
complexe pentru a permite imediat, fara o temeinica pregatire pralabila, conlucrarea fostilor inamici n cadrele aceleiasi organizatii. Altfel,
considera >obetti, .iga 1atiunilor va agrava n loc sa rezolve problemele si conflictele existente. &reptat, pe masura solutionarii practice a
surselor de discordie, asociatia se va putea extinde, lund forma unei uniuni mai consistente si mai durabile, care sa contribuie la
instituirea unui viitor echilibru interstatal european si mondial. ,na atunci, nsa, orice tendinta de dezarmare generala este utopica, iar
.iga 1atiunilor nu poate fi dect un pact confederativ, limitat la obiectivele liberalizarii economice, care sa nu impieteze asupra statelor
nationale, caracterizate esential prin omogenitatea lor etnica si culturala. /iferentele naturale ntre popoare nu vor permite amalgamarea
federativa a unor tari cu fundamente etnice si de civilizatie diferite, sub presiunea noilor structuri ale evolutiei economice si a tendintelor
de omogenizare si asimilare exercitate de institutiile comune de tip liberal-democratic.
/ezbaterea asupra formelor de organizare structurala a lumii postbelice nu se limiteaza la sfera politica, ea angrennd si o disputa a
specialistilor n drept international asupra relatiei ntre suveranitatea nationala si structurile suprastatale, ntre normele de drept interne si
internationale, ca temeiuri !uridice ale viitoarei constructii europene. In cursul acestor confruntari de idei se cristalizeaza trei orientari
fundamentale" scoala !uridica franceza europenista, scoala vieneza universalista si scoala germano-italiana nationalista.
#coala franceza, avnd ca reprezentanti emblematici pe .Con /uguit si >eorge #celle, porneste de la ideea ca normele de drept
reprezinta rezultate ale confruntarilor ntre diferitele forte sociale. /reptul international este ordinea !uridica a comunitatii popoarelor si nu
a statelor, iar suverane nu snt statele, ci comunitatea internationala, drepturile statelor fiindu-le delegate de comunitatea internationala,
care le si poate retrage. Conceptia !uridica federalista, dezvoltata de scoala franceza, urmareste corelarea exigentelor particulare ale
grupurilor nationale cu cele generale ale comunitatii internationale, asigurnd echilibrul ntre tendintele spre libertate si autonomie,
individuale si colective, generatoare de progres, cu obiectivele universale ale ordinei si legalitatii, care se fala la sorgintea pacii. ) atare
conceptie mbina ierarhia competentelor cu independenta grupurilor, exigentele politice cu cele economice, integrarea treptata a
grupurilor sociale mai restrnse n comunitatea internationala a popoarelor. 0n aceasta viziune, dispare relatia de subordonare ntre
ordinea !uridica interna si internationala, locul ierarhiei lundu-l fuziunea. )rdinea !uridica de o generalitate mai redusa este absorbita de
cele mai ample, pna l nivelul dreptului international de anvergura mondiala. #uveranitatea legislativa este transferata de pe plan national
pe cel international, normele intercomunitare absorbind cele comunitare particulare, iar colectivitatile nationale acceptnd limitarea propriei
autonomii de catre structurile supranationale. /ispare astfel ideea unui sistem pluralist al coexistentei unei ordini !uridice statale
suverane, concurente cu ordinea !uridica internationala, constituindu-se un sistem !uridic unic, n care normele internationale include cele
nationale interne.
#coala vieneza porneste de la orientarea filosofica neoMantiana, reprezentata de 'ans Eelsen si Alfred von (erdross, care abordeaza
fenomenele internationale pe plan exclusiv !uridic, excluznd factorul politic si social. -orma reflecta ceea ce tre+uie sa fie, n opozitie cu
fenomenele social-politice care reflecta ceea ce este de fapt. In spirit neoliberal, aceasta scoala tinde spre un sistem de norme
independente de realitatea politica, postulnd ca dreptul este obiectiv si nu reprezinta expresia valorilor unei ideologii dominante. 0n acest
sens, suveranitatea este expresia suprematiei unui sistem de reguli !uridice, n care ordinea !uridica internationala are primatul asupra
ordinei !uridice particulare a diferitelor state. Acestea din urma nu snt suverane absolute, ci suveranitatea le este conferita de sistemul de
drept international. Ca si n cazul scolii franceze, este vorba, deci, de un sistem !uridic unitar, constituit nsa nu prin fuziune si absorbtie, ci
prin subordonare ierarhica. Aceasta presupune o instanta superioara suprastatala, n masura a delimita sfera de validitate a diua categorii
de norme. Apare astfel necesitatea unei comunitati !uridice internationale mondiale, superioara ordinei !uridice statale particulare. (ointa
unui singur stat nu poate obliga sau autoriza celelalte state, astfel nct competentele interne ale statelor nu se extind si n sfera relatiilor
internationale. #e pun astfel bazele !uridice ale unei organizari noi a lumii, n spiritul federalismului si a suprematiei absolute a dreptului
international.
0n opozitie cu aceste orientari, scoala germano-italiana, pornind de la considerentele economico-politice ale protectionismului,
autoritarismului si suveranitatii nationale nelimitate, postuleaza prioritatea si autonomiei dreptului intern al statelor n raport cu normele
internationale. -aza filosofica a acestei conceptii este ideea hegeliana a suveranitatii nelimitate ca baza a relatiilor interstatale, care se
refera exclusiv la sfera relatiilor ntre state suverane si independente. #uveranitatea interna a statelor nseamna competenta exclusiva a
acestora de a armoniza interesele individuale din cadrul lor, n timp ce suveranitatea n plan international se bazeaza pe individualitatea
lor absoluta si nelimitata n raporturile cu celelalte state. /reptul international se ntemeiaza pe autolimitarea voluntara a statelor si nu are
caracter obiectiv 6dupa cum sustinea scoala vieneza7, ci depinde de vointa, de declaratiile unilaterale subiective ale statelor, lipsind o forta
coercitiva capabila sa-I impuna normele, comparabila sau similara cu cea de care se bucura statul n interiorul sau, n relatiile cu indivizii
care i snt subordonati.
0n conceptia reprezentantilor acestei scoli 6AellineM, &riepel7, la baza dreptului international se afla acordurile voluntare ntre state,
neexistnd nici o instanta superioara, cu autoritate competenta asupra statelor nationale. 1orme obligatorii pentru state pot fi adoptate
doar prin vointa comuna a acestora. 0n caz de conflict ntre norma de drept international si existenta, interesele vitale, ale statului, cea
care cedeaza este norma, ntruct, spun reprezentantii acestei orientari, dreptul international exista pentru state si nu invers. In conditiile
conceptiei fundamentale a statului suveran absolut, ideea de drept international exista doar conditionat de vointa acestor state, negndu-
se orice autoritate suprastatala, iar n consecinta, statul federal poate lua nastere doar prin vointa entitatilor statale implicate.
Aplicarea n practica a solutiilor alternative la .iga 1atiunilor, cristalizate n dezbaterea teoretica din anii imediat urmatori primului razboi
mondial, a fost obiectivul att al unor organizatii si miscari non-guvernamentale, ct si al unor initiative politice la nivel oficial. iscarile non-
guvernamentale au avut obiectivul mobilizarii opiniei publice europene, a elitei intelectuale si politice, pentru a crea o stare de spirit
favorabila unificarii europene n spirit federal si pentru a exercita presiuni asupra guvernelor n vederea efectuarii unor pasi practici n
directia integrarii continentului pe plan economic, politic si spiritual. /intre aceste initiative, cea mai influenta s-a dovedit, n aniiK:4 cu
deosebire, miscarea pan-europeana condusa de contele austriac %ichard Coudenhove-Ealerhi. 1ascut n 93B? ntr-o familie de o puternica
traditie cosmopolita, originara din -rabant, care s-a mutat n secolul 8(III n Austria, nrudindu-se prin alianta cu familia cretana Ealergi si cu
legaturi matrimoniale extinse n rndul nobilimii norvegiene, ruse, britanice, germane, poloneze, franceze, %ichard Coudenhove-Ealergi era
fiul ambasadorului austriac la &oMio, cu o mama !aponeza. 0n cursul copilariei petrecute n -oemia, a primit o educatie austriaca, crestina,
europeana si cosmopolita, inculcndu-I-se durabil spiritul de toleranta si de respingere a oricarui nationalism, ideea nrudirii, destinului
comun, a unitatii si identitatii tuturor popoarelor europene, dincolo de specificul fiecaruia, ca si o perspectiva globala asupra lumii. 0n urma
studiilor efectuate la Institutul &rezianum si la 2niversitatea din (iena, n 9B9@ obtine doctoratul n filosofie. Evenimentele razboiului si ale
revolutiei ruse din 9B9@ i ndreapta interesul spre politica, considernd conflagratia mondiala o crima si nebunie, condamnnd cu asprime
nationalismul fanatic, exprimndu-si temerile pentru amenintarea ruseasca si identificnd cauza Antantei cu cea a democratiei. El a primit cu
entuziasm programul Lilsonian de reorganizare postbelica a lumii, n conditiile haosului economic, al mizeriei sociale si instabilitatii politice
generate de prabusirea marilor imperii. Adera la formula unor reforme treptate n plan social si economic, ntr-un cadru politic liberal-
democratic, si respinge bolsevismul rusesc ca un atac la libertatea individuala, conceputa ca valoare suprema.
%ezultatul tratatelor de pace si esecul solutiilor Lilsoniene l determina sa adopte o pozitie deosebit de critica la adresa noilor realitati
politice ale continentului. Europa divizata, rezultata n urma lor, creeaza un haos periculos al nationalismelor vindicative. &ratamentul
umilitor aplicat >ermaniei, ca si nationalismul statelor succesoare marilor imperii, constituie germeni ale unor viitoare conflicte generatoare
de razboi. .iga 1atiunilor este incapabila sa controleze aceasta situatie anarhica, n care se confrunta adeptii tratatelor de pace si
revizionistii, nationalismele n concurenta, minoritatile si ma!oritatea, diversele orientari economice protectioniste. #e conturteaza astfel cu
claritate, n viziunea sa, pericolul colapsului economic, al razboiului european si al ascensiunii bolsevismului, iar unicul remediu poate fi
doar o unificare federala a continentului, n cadrele #tatelor 2nite ale Europei.
,e baza studiului efectuat, n anii 9B:4-9B::, asupra proiectelor, experimentelor si modelelor federaliste anterioare, el contureaza imaginea
unei ere a primatului valorilor internationale n fata celor nationale, a unei faze de tranzitie a istoriei mondiale de la federatii continentale la
cele intercontinentale, Europa aflndu-se ntre continente gigant, cu resurse unificate, si salvarea ei constnd ntr-o armonizare si unire a
intereselor celor <4 de state care o compun, integrndu-se ntr-un sistem mondial aflat sub egida .igii 1atiunilor. ,entru apropierea de acest
obiectiv, el postuleaza o campanie ma!ora de educatie si propaganda n spiritul identitatii si solidaritatii general-europene, printr-o
organizatie si miscare pan-europeana, menita a forma o opinie publica favorabila proiectului si a influenta n mod decisiv initiativele politice
guvernamentale care sa-l puna n practica.
,rogramul miscarii pan-europene este formulat n cartea Pan,!uropa, publicata la (iena n octombrie 9B:<. Acest manifest politic mbina
viziunea globala cu un diagnostic exact al situatiei concrete a Europei. Esenta, n conceptia sa, este decaderea Europei datorita sistemului
politic nvechit, al accentului pus pus pe conflictele ntre clase n locul relatiilor interstatale, a mbinarii slabiciunilor interne cu vulnerabilitatea
n plan extern, ca urmare a ascensiunii marilor puteri extraeuropene. area -ritanie, %usia #ovietica, Aaponia, #tatele 2nite, care snt fie
federatii, fie imperii, cu resursele unificate, creeaza un cmp de forte planetar, n timp ce Europa se marginalizeaza datorita atomizarii n
state independente, iar continentele rivale se integreaza tot mai mult. 0n conditiile dezvoltarii economice moderne, a globalizarii
transporturilor si comunicatiilor, statele nationale devin un cadru strmt si generator de conflicte, pe cnd unificarea continentului ar asigura
pacea si stabilitatea, rezolvarea problemelor litigioase interne si transformarea Europei ntr-o importanta putere mondiala, cu pastrarea
primatului sau cultural. Acest obiectiv poate fi realizat pe doua cai" prin forta, respectiv cucerirea ruseasca si generalizarea continentala a
modelului revolutiei bolsevice, fie prin unificarea federala voluntara a statelor europene.
>ranitele Europei unificate, ale ,an- Europei, trebuiesc trasate tinnd seama de factorii politici si culturali. Ea va cuprinde, ntr-o prima faza,
doar tarile continantale, cu exlcuderea Angliei, ale carei interese snt preponderent extraeuropene. Anglia nsa va trebui atrasa sa spri!ine
uniunea pan-europeana dinafara ei, ramnndu-i totodata deschisa posibilitatea aderarii viitoare. ,incipalul adversar al Europei unite va fi
%usia #ovietica, datorita sistemului sau politic nedemocratic si tendintelor de a-si exporta acest model. ,ericolul rusesc va puta fi oprit prin
forte unite, doar prin realizarea ,an- Europei naintea refacerii economice si militare a colosului rasaritean, n caz contrar o %usie refacuta
dobndind inevitabil hegemonia asupra Europei divizate. Este necesar, deci, n prima faza, un pact de garantare a securitatii statelor
nvecinate cu %usia, apoi un tratat de arbitra! obligatoriu ntre toate statele europene, care sa mpiedice o interventie posibila a %usiei n
conflictele intereuropene. #a se dezvolte relatii economice pasnice ntre uniunea pan-europeana si %usia, iar n viitor sa se urmareasca
atragerea acesteia ntr-un program de dezarmare generala, pe baza convingerii ei treptate asupra ineficientei si inutilitatii razboiului contra
Europei unite.
0n ceea ce priveste relatiile cu America, doar integrarea economica si unificarea federala, mbinate cu cooperarea cu %usia n plan
economic si cu dezarmarea generala, vor putea mpiedica 5cumpararea5 Europei de catre americani, invazia marfurilor americane pe
continent. /aca Europa va ramne divizata, va pierde pozitiile sale pe plan mondial n fata concurentei americane si a posibilei industrializari
sovietice si chineze.
.iga 1atiunilor se ntemeiaza pe principii de organizare eronate, sustine contele austriac. /repturile similare acordate tuturor statelor,
indiferent de marimea si ponderea lor, caracterul incomplet prin excluderea %usiei si >ermaniei, interferenta statelor extraeuropene n
problemele specifice continentului european, condamna organizatia la ineficienta si esec. 0 n conceptia sa, .iga 1atiunilor va trebui
restructurata ca o uniune de federatii regionale si continentale, care sa se ocupe doar de problemele globale, intercontinentale, ,an-Europa
devenind o federatie autonoma n cadrele unei astfel de organizari unitare a lumii, care sa garanteze pacea mondiala.
,entru rezolvarea problemelor interne ale continentului, sa se elimine, n primul rnd, pericolul unui razboi intereuropean, din care ar profita
doar %usia. i!loacele n acest sens ar fi federalizarea, arbitra!ul obligatoriu si garantiile generale de securitate acordate tuturor statelor. 0n
plan economic, sa se refaca cu forte unite regiunile distruse de razboi, sa se renunte la unele stribute ale suveranitatii nationale n domeniul
politicii economice, realizndu-se o uniune vamala continentala. 2nificarea economica a continentului sa preceada cea politica si sa se
nfaptuiasca treptat, prin integrarea unor entitati regionale. ) alta premiza importanta a unitatii continentului este combaterea si eliminarea
nationalismului, promovndu-se, prin educatie, ideea unitatii Europei n diversitatea culturilor sale nationale, care snt ntretesute n cadrele
culturii europene unice. 1atiunile nu pot fi despartite prin frontiere si acestea trebuiesc golite de nsemnatatea lor economica, strategica,
spirituala, ceea ce va duce la disparitia treptata a urii ntre natiuni si state. Cea mai grava problema politica a Europei -rivalitatea franco-
germana sa se rezolve prin conciliere, >ermania devenind principala bariera n calea expansiunii rusesti spre )ccident. Alternativa nu
poate fi dect alianta germano-rusa contra $rantei si un nou razboi european.
%ealizarea practica a obiectivelor ,an-Europei urmeaza a avaea loc n mai multe etape. 0ntr-o prima faza, sa se convoace o Conferinta
pan-europeana, n care sa se nffinteze comitete de organizare a Curtii de arbitra!, a Curtii de garantii, sa se dezbata problemele dezarmarii,
ale unificarii comunicatiilor, vamilor, monedelor, protectia minoritatilor, reglementarea datoriilor si reparatiilor de razboi. #a se decida
periodicitatea acestor ntruniri n viitor si sa se nfiinteze un birou pan-european, ca organ central al miscarii de unificare europeana. 0 n faza
urmatoare, sa se ncheie tratate de arbitra! obligatoriu si un pact de securitate ntre toate statele europene democratice, o uniune vamala
pan-europeana, abolindu-se barierele vamale existente, ncepnd cu statele succesoare ale onarhiei Austro-2ngare, creindu-se uniuni
monetare si vamale regionale. 0n sfrsit, sa se elaboreze si sa se adopte o Constitutie pan-europeana, cu un parlament bicameral al
continentului, o camera fiind cea a popoarelor, cu <oo de deputati, si cealalta a statelor, reprezentnd cele := de state continentale. #a se
generalizeze limba engleza, introdusa ca limba obligatorie n scolile primare si secundare.
,remiza ndeplinirii acestui program este extinderea spiritului solidaritatii europene printr-o miscare de masa, care sa angreneze
reprezentanti ai tuturor fortelor politice democratice, de la socialisti la catolici si liberali, generatia tnara, femei, intelectuali, toate clasele si
paturile sociele, pentru combaterea nationalismului si sovinismului, a militarismului, a protectionbismului economic, a bolsevismului, si
pentru a determina factorii guvernamentali ai tarilor continentului sa nlocuiasca viziunea politica a confruntarii cu cea a unificarii si
federalizarii europene, ca o garantie a pacii, stabilitatii si a salvgardarii rolului mondial al Europei.
,entru punerea n aplicare a acestui program, care, n pofida idealismului sau, a impreciziei n definirea unor detalii conceptuale sau
organizatorice, datorat si tendintei de a atrage forte politice ct mai largi, era, fara ndoiala, n sensul evolutiei istorice, contele Coudenhove-
Ealergi a lansat n 9B:? un Mani"est european, n care a cerut tuturor fortelor democratice din Europa sa militeze pentru unificarea
economica, politica si militara a continentului, prin uniune vamala si nlaturarea autarhiei economice, arbitra! obligatoriu si garantii reciproce
de securitate, reorganizarea .igii 1atiunilor n colaborare cu area -ritanie, %usia #ovietica, #tatele 2nite si tarile din Extremul )rient,
reconciliere cu >ermania, pentru a anula spiritul de revansa. Adresnd apelul catre alegatori ca an toate tarile sa voteze doar candidatii
favorabili unificarii europene, Mani"estul se ncheia contrapunnd o Europa divizata, sorginte a mizeriei, agresiunii si razboaielor, unificarii
continentale aducatoare de pace si prosperitate.
Activitatea organizatorica staruitoare si abila a contelui Coudenhove-Ealergi, n spiritul acestor idei programatice, a permis n ctiva ani
nasterea unei miscari pan-europene de anvergura, cu influenta importanta n cadrul opiniei publice si la nivelul forurilor oficiale
guvernamentale. ) editura a miscarii pan-europene la (iena, reviste ca 5/as neue Europa5, 5.es Vtats 2nis dKEurope5, 5.KEurope
nouvelle5, au contribuit esential la difuzarea programului pan-european. #-au nfiintat sectii nationale n numeroase tari europene, avnd n
frunte personalitati de prim-plan ale vietii politice si intelectuale. #ectia austriaca era condusa de cancelarul federal Ignaz #eipel si
vicecancelarul Earl %enner, una din personalitatile directoare ale miscarii socialiste internationale a vremii. #ectia germana includea pe
social-democratul ,aul .oebe, presedinte al %eichstagului, pe Erich Eoch-Gieser, presedinte al ,artidului /emocrat, pe ministrul economiei
Aoseph Eoeth. #ectia franceza avea n frunte pe ministrul economiei .ouis .oucheur si pe liderul socialist .Con -lum. ,rintre personalitatile
vietii cultuirale care si-au asumat obiectivele miscarii pan-europene se aflau ,aul Claudel, ,aul (alCr*, Aules %omains, &homas si 'einrich
ann, >erhardt 'auptmann, %EI1E% aria %ilMe, #tefan +Leig, $ranz Gerfel, #elma .agerlNf, #igmund $reud, Albert Einstein, Aose
)rtega * >asset, iguel de 2namuno, %ichard #trauss, -runo Galter, ax %einhardt etc.
0n ca n 9B:?, primul-ministru francez Edouard 'erriot se pronunta favorabil ideii #tatelor 2nite ale Europei, iar ministrul de externe german
>ustav #tresemann, primind n repetate rnduri n audienta pe contele Coudenhove-Ealergi, se declara interesat de obiectivele economice
ale uniunii preconizate, ramnnd, n schimb, rezervat fata de aspectele politice si critic fata de excluderea arii -ritanii din proiectul pan-
european, >ermania viznd, n esenta, o revizuire a tratatelor de pace n cadrele unei .igi a 1atiunilor reorganizata cu spri!in englez, miznd
pe tendintele britanice de contracarare a hegemoniei continentale franceze. inistrul de externe francez Aristide -riand accepta, n schimb,
presedintia de onoare a 2niunii ,an-europene, care cunoaste cel mai nsemnat succes organizatoric n octombrie 9B:= prin convocarea
primului Congres pan-european la (iena cu :444 de participanti, sub presedintia lui Eduard -enes, Ignaz #Leipel, Aoseph Caillaux, ,aul
.oebe, $rancesco #averio-1itti si 1icola ,olitis.
/esi miscarea pan-europeana a lui Coudenhove-Ealergi a avut initiativa n promovarea ideii unificarii europene, nu au lipsit nici alte
organizatii non-guvernamentale care si-au asumat un rol n aceasta privinta. Astfel, n 9B:? ia fiinta 2niunea vamala europeana, prezidata
de Edgar #tern-%ubath, Charles >ide si profesorul Emil 'antos. iscarea si propunea uniunea vamala treptata a tarilor europene n !urul
unui nucleu central reprezentat de $ranta, >ermania, -elgia si .uxemburg, prin ntelegeri regionale, acorduri de acrtel, cu atragerea 2niunii
#ovietice, a arii -ritanii si a #tatelor 2nite, ca o etapa spre liberalizarea comertului mondial sub egida .igii 1atiunilor. 2niunea a editat trei
reviste si a creat comitate nationale n diferite tari europene, bucurndu-se de spri!inul unor cercuri din cadrul inisterului de externe
francez, care suspectau miscarea pan-europeana a lui Coudenhove-Ealergi de simpatii filogermane, considernd totodata #tatele 2nite ale
Europei o himera, iar tendinta de excludere a 2niunii #ovietice si a #tatelor 2nite o greseala. ) alta organizatie, Asociatia pentru
cooperarea europeana, nfiintata n 9B:? de Gilhelm 'eile si avnd n fruntea comitetului national francez pe matematicianul Vmile -orel,
ncerca sa coaguleze unitatea elitei economice, politice si intelectuale din tarile europene n !urul unui program de extindere a cooperarii
economice, de atragere a arii -ritanii n Europa unita, de dezvoltare a colaborarii cu 2niunea #ovietica, &urcia, #tatele 2nite si
dominioanele britanice. 0n cercurile de afaceri britanice apar de asemenea tendinte de promovare a relatiilor economice cu continentul,
principalii exponenti ai acestei orientari, ca industriasul #ir Alfred ond, liderul industriei chimice engleze, politicianul conservator .eo
Amer*, care adera si la miscarea pan-europeana, liderul sindical laburist Ernest -evin, militnd pentru contracararea concurentei industriei
americane printr-un bloc economic european, care sa includa si Anglia, evitndu-se orientarea exclusiva a acesteia spre propriul Imperiu si
izolarea ei ntre #tatele 2nite si Europa unita.
&endintele de integrare economica a continentului nregistreaza n anii K:4 si cteva realizari concrete prin crearea n 9B:= a cartelului
international al otelului ntre $ranta, >ermania, -elgia si .uxemburg, cu reglementarea productiei pe baza de cote anuale, prin nfiintarea
comitetului de studiu germano-francez, sub conducerea industriasului luxemburghez Vmile a*risch, pentru promovarea unitatii economice
a continentului si contracararea concurentei americane. 0ntre ?-:< mai 9B:@, se ntruneste la >eneva o Conferinta economica mondiala, la
care se dezbate liberalizarea comertului, desfiintarea barierelor vamale, modalitatile de aplicare ale clauzei natiunii celei mai favorizate.
Aceste initiative nu ntrzie sa-si manifeste efectele si asupra politicii oficiale, guvernamentale, din principalele tari europene. /aca n primii
ani de dupa razboi, n politica franceza prevaleaza elementele de forta, menite a asigura securitatea proprie prin aplicarea prevederilor
tratatelor de pace cu slabirea si subordonarea >ermaniei, orientare ce culmineaza cu ocupatia militara a regiunii %uhr n 9B:< pentru a
garanta plata reparatiilor de razboi, >ermania, n schimb, este cea care cauta iesirea din situatia ei dificila postbelica prin promovarea
initiativelor de cooperare si integrare europeana, mai cu seama pe plan economic. 0nca n 9B9B, cu prile!ul dezbaterilor privind statutul
viitoarei .igi a 1atiunilor, reprezentantii germani considera reconstructia de dupa razboi o responsabilitate europeana comuna, iar refacerea
>ermaniei ca o conditie a restabilirii normalitatii vietii economice a Europei. Ei sustin, de asemenea, ideea unei piete mondiale libere si
accesul tuturor la sursele de materii prime si alimente. /upa ce statele nvingatoare refuza sa ia n considerare aceste puncte de vedere, n
9B:9 ministrul german al reconstructiei, Galter %athenau, propune $rantei organizarea unei societati internationale de refacere economica
a Europei si proiectul unei 2niuni vamale europene, realizate n etape, prin reducerea vamilor, nlaturarea interdictiilor de export-import,
crearea unor uniuni regionale si zone economice libere. Conferinta economica din 9B:: de la >enova pentru dezbaterea acestor probleme
nednd rezultate concrete, se a!unge la tratatul separat germano-sovietic de la %apallo, din acelasi an, care reflecta frustrarea si
dezamagirea celor doua state excluse in cadrele .igii 1atiunilor si a cooperarii continentale preconizate de nvingatori.
/upa momentul de criza de maxima intensitate adus de anul 9B:<, prin ocupatia militara franceza a regiunii %uhr si rezistenta pasiva a
>ermaniei, cu refuzul achitarii reparatiilor de razboi, ncepnd din anul 9B:? protagonistii scenei politice europene $ranta si >ermania
adopta o noua orientare, cea a reconcilierii, destinderii si cooperarii, considerate de catre promotorii acestei politici ministrii de externe
Aristide -riand si >ustav #tresemann drept caile menite a aduce dorita pace si stabilitate pe continent. /esigur, dincolo de acest obiectiv
general, fiecare dintre cele doua parti si urmarea propriile interese" $ranta garantarea si stabilizarea securitatii proprii si mentinerea
prevederilor tratatelor depaceF >ermania reintrarea n Concertul statelor europene cu drepturi egale, refacerea puterii sale economice si
revizuirea, n final, a reglementarilor postbelice, considerate dezavanta!oase si nedrepte. %ezultatul confruntarii, n cursul negocierilor, a
acestor puncte de vedere si interese contradictorii, a fost realizarea unor solutii de compromis, care au stimulat sperantele celor care
vedeau n unificarea continentala panaceul menit a aduce pacea durabila si stabilitatea dorita. 0ncheierea pactului de la .ocarno din 9B:;,
prin care frontierele occidentale ale >ermaniei erau garantate international, reprezenta un pas important spre obiectivele urmarite de
$ranta, n timp ce mentinerea negarantata a frontierelor rasaritene lasa deschisa pentru >ermania perspectiva unei viitoare revizuiri a
acestora. ,rimirea >ermaniei n .iga 1atiunilor n 9B:= si acordul economic franco-german din 9B:@ au fost considerati pasi importanti n
directia cooperarii la nivel continental. ,actul -riand-Eellog, ncheiat n 9B:3 de ministri de externe francez si american privind excluderea
razboiului ca mi!loc de rezolvare a conflictelor internationale, cu deschiderea posibilitatii de aderare pentru toate statele, marca tendinta de
globalizare a acestor orientari pozitive spre destindere. Acordurile realizate n problema spinoasa a reparatiilor de razboi germane prin
planurile /aLes si Woung, ca si retragerea franceza din %uhr n 9B<4, au contribuit la crearea unei atmosfere politice n care o initiativa
ma!ora pentru trecerea la realizarea concreta a unitatii europene se transforma dintr-un obiectiv utopic al viitorului nedefinit ntr-o posibilitate
imediata, palpabila.
Cel care si-a asumat o atare responsabilitate a fost ministrul de externe francez Aristide -riand, apropiat de miscarea pan-europeana, a
carei presedintie de onoare o acceptase. 0n iunie 9B:B, el semnaleaza pentru prima oara tendinta transformarii proiectului unificarii
europene ntr-un obiect al dezbaterii politice oficiale interguvernamentale, scopul sau fiind crearea unui cadru institutional menit a garanta
pacea si stabilitatea continentului si aplicarea n practica a prevederilor tratatelor de pace, n conditiile n care ntelegerile bilaterale cu
>ermania erau insuficiente pentru ndeplinirea acestui obiectiv, iar .iga 1atiunilor era ineficienta datorita refuzului statelor extraeuropene, si
n primul rnd al #tatelor 2nite, de a se implica n problemele pacii Europei. 0n cursul unei ntlniri la adrid cu >ustav #tresemann, n 99
iunie 9B:B, -riand I-a prezentat proiectul unei federatii europene, spri!inite din exterior de area -ritanie, care sa asigure pe de o parte
pacea continentului, iar pe de alta parte contracararea preponderentei economice americane, care a!unsese sa egaleze volumul total al
exporturilor si importurilor tuturor statelor europene. inistrul de externe german s-a declarat favorabil obiectivelor economice, exprimnd, n
schimb, rezerve fata de o eventuala slabire a .igii 1atiunilor, prin crearea unor structuri institutionale paralele, ca si fata de o posibila
confruntare cu area -ritanie si #tatele 2nite, de la care >ermania spera spri!in n tendintele sale de revizuire a tratatelor de pace, mai cu
seama n privinta granitelor sale rasaritene. 0n timp ce inisterul german al economiei se arata, n august 9B:B, interesat de avanta!ele
economice ale proiectului prin amplificarea schimburilor si marirea capacitatii de concurenta externa a continentului, iar reprezentantul
german la .iga 1atiunilor sublinia contributia favorabila a unui astfel de demers pentru solutionarea problemelor economice, financiare si
chiar politice ale Europei, consilierii politici ai lui #tresemann din inisterul de externe si exprimau nencrederea n propunerile lui -riand,
suspectate de urmarirea exclusiva a unor interese nationale franceze n detrimentul >ermaniei.
/upa aceste antecedente, n ; septembrie 9B:B, n cadrul Adunarii generale a .igii 1atiunilor, ministrul de externe francez Aristide -riand,
care ndeplinea la momentul respectiv si functia de prim-ministru al $rantei, pune oficial n dezbatere proiectul uniunii europene, sub forma
unei legaturi federale, care sa permita discutarea n comun a tuturor problemelor de interes general continental, adoptarea de decizii si
ncheierea unui acord de garantare a securitatii. Asociatia statelor europene sa dezbata primordial problemele economice, dar aceasta
legatura federala sa se extinda treptat si asupra planului social si politic. $ara a prezenta deocamdata detalii concrete privind structura si
obiectivele viitoarei organizatii, -raind propunea adoptarea principiala a ideii unificarii europene si initierea de dezbateri oficiale pentru
concretizarea ei. 0n discursul ministrului de externe german >ustav #tresemann, din B septembrie 9B:B, erau spri!inite ferm obiectivele
economice ale unei astfel de uniuni, prin crearea de noi piete pentru industria tarilor europene, rationalizarea economiei continentului si
integrarea acesteia n circuitul mondial. El exprima, n schimb, necesitatea precizarii obiectivelor politice, astfel nct unificarea preconizata
sa nu limiteze suveranitatea nationala a tarilor participante si sa nu fie ndreptata mpotriva nici unei puteri extraeuropene. 0n aceeasi zi, la
ntrunirea reprezentantilor celor :@ de state europene, initiata de -riand, la propunerea ministrilor de externe german si britanic Aristide
-riand a fost solicitat sa prezinte pentru viitoarea Adunare generala a .igii 1atiunilor un memorandum scris cu proiectul detaliat al uniunii
europene preconizate.
Amnarea astfel cu cteva luni a dezbaterii proiectului -riand a pecetluit practic soarta acesteia, datorita schimbarilor nefavorabile intervenite
n contextul economic si politic international. Izbucnirea crizei economice mondiale duce la un val de masuri protectioniste, adoptate de
statele afectate, tocmai atunci cnd o componenta esentiala a unificarii europene ar fi fost demontarea barierelor si liberalizarea schimburilor
internationale. #chimbari ma!ore au loc si n viata politica germana. oartea lui #tresemann n < octombrie 9B:B si guvernul minoritar
-rDning, venit la putere n urma alegerilor din 9B<4 care marcheaza o spectaculoasa ntarire a pozitiilor extremei drepte, aduce o cotitura n
orientarea politicii externe, n care ideea reconcilierii cu $ranta cedeaza locul unei intransigente sporite pentru revizuirea tratatelor de pace
si urmarirea prioritara a intereselor nationale ale >ermaniei. %eapar n prim-plan proiectele de unificare regionala a tarilor central-europene
sub egida >ermaniei, de apropiere de 2niunea #ovietica si de Italia lui ussolini, simptomatica fiind si atitudinea oficiala rece fata de cel
de-al doilea Congres pan-european organizat la -erlin, n mai 9B<4, de contele Coudenhove-Ealergi, ca si fata de un proiect al acestuia
naintat forurilor guvernamentale germane, n acelasi an, pentru integrarea Europei ca o unitate regionala n .iga 1atiunilor. #chimbari
importante au loc si n contextul politic francez, unde, n urma unei campanii sustinute a dreptei nationaliste mpotriva evacuarii regiunii
renane, guvernul -riand este nlocuit cu un guvern condus de &ardieu, n care -riand si pastreaza inisterul de externe, dar presiunea
elementelor nationaliste l obliga la corectii ale proiectelor sale, care sa tina seama ntr-un grad mai accentuat de interesele specifice ale
$rantei.
/upa aceste antecedente, n mai 9B<4 emorandumul asupra organizarii unei uniuni federale europene este prezentat tuturor guvernelor
din Europa, cu exceptia 2niunii #ovietice si a &urciei, de catre ambasadorii francezi din capitalele tarilor continentului. %edactia
emorandumului a apartinut lui -raind si principalilor sai colaboratori, assigli si Alexis .Cger, acesta din urma sef de cabinet al ministrului,
unul din inspiratorii politicii de destindere n raport cu >ermania si atasat profund proiectelor de unificare europeana. El a avut la ndemna
si un proiect de pact economic european, elaborat de AacHues %ueff, secretar al Comisiei financiare a .igii 1atiunilor, care a oferit baza
multora dintre propunerile emorandumului n acest domeniu. Influenta acestor colaboratori, sustinatori ai solutiei federale, a fost nsa
cenzurata n cadrul inisterului de externe francez de pozitia secretarului general al acestuia ,hilippe -erthelot, care prefera politica
traditionala a colaborarii prioritare franco-britanice pentru tinerea n fru a refacerii >ermaniei, n timp ce un alt influent demnitar al
inisterului de externe, AacHues #e*doux, era adept al restrngerii cooperarii la domeniul economic, prin reducerea barierelor vamale si
ntelegeri regionale tip cartel n domenii specifice, respingnd, n schimb, ca o himera, ideea #tatelor 2nite ale Europei. ,roiectul
emortandumului, influentat ntr-o prima instanta de dezbaterile din interiorul inisterului francez de externe, a fost supus, apoi, dezbaterii
Consiliului de ministri, unde a suferit noi corectii n spiritul fortelor nationaliste de dreapta, reprezentate n cabinetul &ardieu, rezultnd, n
cele din urma, un text final diferit n multe privinte de principiile generale enuntate n septembrie 9B:B de -riandemorandumul cuprinde o
parte de consideratii generale, propunerile concrete n patru puncte si o motivare conclusiva a acestora. 0n consideratiile generale, se
expliciteaza relatia ntre preconizata Europa unita federala si .iga 1atiunilor pe de o parte, statele nationale suverane pe de alta parte.
Astfel, se considera, n primul rnd, ca farmitarea Europei este o piedica n calea colaborarii si solidaritatii internationale si contravine astfel
obiectivelor sistemului universal al .igii 1atiunilor. 2nificarea federala a Europei nu se va realiza n afara acestei organizatii, ci, dimpotriva,
se va urmari aducerea n concordanta a intereselor europene sub egida si n spiritul .igii 1atiunilor, ca o contributie esentiala la ndeplinirea
obiectivelor sale specifice. .iga 1atiunilor si va pastra integral atributiile si competentele avute pna acum. ,roiectul nu este ndreptat nici
mpotriva vreunei puteri extraeuropene, ci are n vedere colaborarea cu toate statele sau gruparile de state, n interesul asigurarii pacii
generale. 0n sfrsit, relatiile federale ce se vor institui ntre guvernele europene nu vor afecta suveranitatea nationala a statelor participante,
care si vor pastra independenta politica, scopul fiind coordonarea reciproca a actiunilor ndreptate spre mentinerea pacii si stabilitatii, a
dezvoltarii cooperarii internationale.
/upa aceste enunturi menite a dezarma obiectiile de!a exprimate 6de pilda, de #tresemann7 si cele previzibile mpotriva proiectului, n
,artea I-a se propune un tratat care sa proclame principiile unitatii morale a Europei si ntarirea solemna a solidaritatii ntre statele
europene, orientarea lor generala spre o politica menita a asigura, prin eforturi comune, unitatea viitoare a continentului. #copul declarat al
tratatului va fi organizarea pasnica a Europei, n concordanta cu #tatului .igii 1atiunilor. Asceste primcipii generale urmeaza a fi
concretizate n cursul evolutiei ulterioare a procesului de unificare. 0n ,artea a II-a, se propune nfiintarea unui sistem institutional menit a
pune n practica masurile preconizate. Astfel, principalele decizii vor fi adoptate de o Conferinta europeana, care se va ntruni periodic si va
cuprinde reprezentantii tuturor guvernelor europene membre ale .igii 1atiunilor 6ceea ce nseamna excluderea 2niunii #ovietice si a
&urciei7. )rganul executiv va fi un Comitet politic permanent, cu o componenta mai restrnsa, cu presedintia rennoita aannual la care pot fi
invitate si alte state, membre sau nemembre ale .igii 1atiunilor, atunci cnd se dezbat probleme care le privesc n mod direct. Acest
organism va avea menirea de a examina toate procedurile necesare realizarii si aplicarii proiectului de unificare si va cauta caile si
mi!loacele cele mai potrivite punerii n aplicare a federatiei europene. (a realiza un inventar general al programelor de cooperare n
domeniul economic, social si politic si va actiona n directia traducerii n practica de catre guverne a deciziilor generale luate. /upa
adoptarea programului general de cooperare, va ncredinta unor comitete speciale examinarea problemelor specifice, nca neabordate n
cadrele institutionale existente ale .igii 1atiunilor, sub controlul Comitetului politic si sub responsabilitatea guvernelor participante. 2n
serviciu de #ecretariat va elabora lucrarile preliminare si va asigura din punct de vedere administrativ executarea instructiunilor Comitetului
politic permanent sau Conferintei europene.
,artea a III-a, esentiala din punctul de vedere al orientarii si continutului viitoarei uniuni, proclama, n primul rnd, prioritatea problemelor
politice n raport cu cele economice, astfel nct constructia europeana sa debuteze pe plan politic, orice progres pe calea unificarii
economice fiind dependent strict de rezolvarea problemelor securitatii europene. #acrificiile reclamate de integrarea economiilor nationale
ale tarilor participante vor fi acceptabile doar n schimbul instaurarii ncrederii si pacii reale pe continent. Acest obiectiv se va realiza prin
crearea unui sistem european de secutitate, generalizarea arbitra!ului, extinderea garantiilor internationale instituite prin tratatul de la
.ocarno asupra ntregii comunitati europene. /e-abia dupa aceste masuri se va trece la crearea unei piete comune a Europei printr-un pact
de solidaritate economica, stabilirea limitelor politicii vamale a fiecarui guvern, organizarea rationala a productiei si schimbului, eliberarea
progresiva de bariere si simplificarea metodologica a circulatiei marfurilor, capitalului si persoanelor. #e va utiliza n acest scop interventia
statului n economie si colaborarea interguvernamentala, iar procesul integrarii se va desfasura gradual, prin largirea treptata a structurilor
comune, n faze succesive de unificare politica si integrare economica, realizate cu includerea de la nceput a tuturor statelor europene.
0n sfrsit, n ,artea a I(-a, snt enumerate domeniile economice, financiare, sociale, care ar urma sa faca obiectul prioritar al analizei primei
Conferinte europene si a Comitetului politic permanent, pentru ca acestea sa se poata concentra pe deciziile principiale necesare crearii
uniunii statelor europene. 0n final, se cere raspunsul guvernelor europene pna la data de 9; iulie 9B<4, pentru ca Adunarea generala a .igii
1atiunilor din toamna aceluiasi an sa poata adopta bazele unui acord european, care sa elibereze continentul de urmarile materiale si
morale ale ultimului razboi.
emorandumul reprezinta, fara ndoiala, o remarcabila tentativa de solutionare realista, n spirit general-european, a gravelor probleme
postbelice, create de divizarea teritoriala a continentului, de lipsa de concordanta a intereselor si de ncredere ntre statele si popoarele
acestuia. El a dezamagit adeptii miscarii pan-europene, limitndu-se la propunerea unui acord general de principii morale si la crearea unor
institutii comune, fara a se trece imediat la adoptarea unei Constitutii europene elaborate n detalii. 0ntregul proiect sta nsa sub semnul
cautarii compromisului acceptabil ntre diversele interese nationale si caracterul inevitabil supranational, federal, al viitorului edificiu
european. Astfel, sub presiunea fortelor nationaliste n ascensiune n $ranta, n contrast cu conceptia initiala a lui -riand, care, n
septembrie 9B:B, avusese n vedere crearea prioritara a unei temeinice baze economice a uniunii, acum se instituie ca o preconditie
adoptarea masurilor politice de garantare a securitatii, ceea ce corepunde primordial intereselor nationale franceze de mentinere a situatiei
stabilite prin tratatele de pace. >eneralizarea garantiilor internationale de tipul celor acceptate la .ocarno indica n mod clar aceasta
tendinta. ,e de alta parte, accentul pus pe mentinerea suveranitatii nationale a statelor membre amenda drastic principiul federalist si
mpingea proiectul n directia unei confederatii de state independente. #istemul institutional preconizat reproducea cel existent, al .igii
1atiunilor, ceea ce reflecta de asemenea prudenta si retinere n instituirea unui cadru supranational, respins de fortele nationaliste din tarile
continentului. -riand si colaboratorii sai au preferat astfel calea utilizarii modelului institutiilor existente si a elementelor de consens de!a
cristalizate ca puncte de pronire n sensul unei largiri succesive a lor n directia unificarii viitoare preconizate. Europeana si federativa n
obiectivele si principiile sale, prudenta si concesiva n sens confederativ, n mena!area susceptibilitatilor nationaliste, mn planul masurilor
concrete avute n vedere pe termen scurt, initiativa -riand reprezinta deci o tentativa cura!oasa de a gasi calea realizarii idealului de unitate
a continentului pe calea compromisului acceptabil de catre toate partile interesate.
Ecoul de presa imediat urmator aparitiei acestui proiect a prefigurat nsa previzibilul esec al unei astfel de ncercari de armonizare a unor
interese iremediabil opuse. 0n $ranta, n timp ce presa de centru si de stnga necomunista saluta proiectul, avnd rezerve 6de pilda, prin
articolele lui .Con -lum7 privind principiul mentinerii suveranitatii nationale absolute, presa de dreapta vorbeste de 5iluzii incurabile5, de
5pacifism tradator5, vaznd singurul avanta! doar n obligarea tuturor statelor de a declara deschis acceptarea situatiei create prin tratatele
de pace. 0n presa germana, organele de centru si stnga, obiectnd mpotriva stabilizarii sistemului de la (ersailles prin punerea n prim-plan
a garantiilor de securitate, subliniau totusi sansa irepetabila oferita de proiect pentru unificarea europeana, pentru rezolvarea pe cale
pasnica a tuturor diferendelor, incluznd revizuirea granitelor existente, prin buna ntelegere. +iarele de dreapta, n schimb, absolutizau
critica proiectului ca expresie a intereselor nationale franceze, menite a impune noi 5servituti5 >ermaniei si contrapuneau ideea unei Europe
central-rasaritene sub egida germana. 0n presa engleza, desi nu lipsesc voci, ca cele ale lui .. #. Amer* sau G. Churchill, care exprima
simpatie pentru reorganizarea federativa a continentului, predomina totusi luarile de atitudine care recomanda abtinerea arii -ritanii de la
implicarea ntr-un astfel de proiect si orientarea politicii sale spre ntarirea colaborarii cu tarile CommonLealthului. #e exprima, uneori
deschis, speranta ca initiativa lui -riand va fi zadarnicita de opozitia >ermaniei, fara a mai fi necesara o interventie a Angliei. 0n Italia, presa
fascista, n 2ngaria si -ulgaria organele de orientare revizionista, s-au declarat evident ostile proiectului, n timp ce presa din ma!oritatea
tarilor mici si mi!locii ale continentului au primit favorabil ideea unificarii europene. ,resa sovietica a denuntat ferm pretinsul caracter
5antisovietic5 al proiectului si a facut apel tot la >ermania pentru a-l torpila ca o ncercare de consacrare si permenentizare a sistemului de
la (ersialles. 0n #tatele 2nite, desi vocile favorabile proiectului au prevalat, simpatia era amendata de un scepticism Huasi general privind
sansele de reusita, fiabilitatea masurilor concrete de aplicare.
/esigur, esential pentru soarta proiectului -riand era raspunsul oficial al guvernelor europene, o pozitie-cheie n acest sens revenindu-I
>ermaniei. 0n cadrul inisterului de externe german, Aulius Curtius, fost colaborator al lui #tresemann si fost ministru al economiei,
participant la elaborarea politicii de reconciliere cu $ranta si adept al avanta!elor economice ale integrarii europene, n noua sa calitate de
ministru de externe n cabinetul minoritar -rDning era expus unei presiuni puternice din partea dreptei nationaliste pentru punerea n prim-
plan a intereselor specifice ale >ermaniei de anulare a reparatiilor si de revizuire a tratatelor de pace, mai cu seama n privinta frontierelor
rasaritene negarantate la .ocarno. ,rincipalii sai colaboratori, secrertarul de stat -ernhard von -DloL, consilierii ENpMe si GeizsScMer, erau
adversari consecventi ai proiectelor de unificare europeana, contracarnd sistematic demersurile miscarii pan-europene a contelui
Coudenhove-Ealergi si avnd n vedere cu prioritate tendintele de revizuire a sistemului de la (ersailles cu spri!inul sperat al arii -ritanii si
al #tatelor 2nite, interesate n contracararea pretentiilor franceze de hegemonie continentala.
,e linia acestor premize, n :9 mai 9B<4 secretarul de stat von -DloL elaboreaza primul proiect de raspuns oficial german la propunerile lui
-riand. El considera acestea drept o expresie exclusiva a intereselor franceze de consolidare a status-Huoului ntr-un cadru mai restrns
dect cel al .igii 1atiunilor, ceea ce favorizeaza net $ranta si limiteaza spatiul de manevra al >ermaniei pentru a obtine o revizuire a
tratatelor de pace cu spri!in american si rusesc. 0n opinia sa, proiectul uniunii europene ar institui 5noi catuse5 asupra >ermaniei. 0n acelasi
timp, nsa, von -DloL avertizeaza si asupra tendintei Angliei si Italiei, reticente si ele fata de ideea unificarii federale a Europei, de a lasa
>ermania 5sa scoata castanele din foc5 pentru ele, lundu-si asupra ei oprobriul torpilarii proiectului. /e aceea, recomandarea sa este ca
>ermania sa-si exprime adeziunea, n general, la ideea unitatii europene, dar, n spiritul consolidarii .igii 1atiunilor, sa ceara extinderea
eforturilor pe plan universal si nu doar strict continental. /e asemenea, sa se limiteze lucrarile preliminare la domeniul economic si
administrativ, excluzndu-se, contrar opiniei franceze, problemele politice, care nu fac dect sa exacerbeze contradictiile. /rept urmare, n
plan institutional sa se accepte doar un #ecretariat cu rol tehnic, fara nfiintarea unui Comitet politic. $ormulnd si mai transant, ntr-o
informare ceruta de ambasadorii straini de la -erlin privind pozitia germana, consilierul ENpMe critica proiectul -riand pentru subordonarea
problemelor economice prioritare celor politice, pentru tendinta franceza de consolidare a starii de fapt continentale, inacceptabile pentru
>ermania, prin garantii internationale, pentru excluderea tarilor extraeuropene, mai ales a #tatelor 2nite, si pentru transferarea spatiului
institutional de rezolvare a problemelor politice din sfera .igii 1atiunilor ntr-un cadru mai restrns, n care influenta $rantei sa fie
preponderenta.
inistrul de externe Curtius adreseaza n <9 mai o circulara catre celelalte ministere ale guvernului german, cerndu-le examinarea
posibilitatilor de colaborare economica, sociala, culturala cu celelalte state europene. %aspunsurile au fost n general pozitive, cu exceptia
inisterului apararii si al transporturilor, dar ele, dupa cum a reiesit din pozitia finala a guvernului german, nu au avut o influenta
semnificativa asupra acesteia. 0ntr-o alta circulara, din 94 iunie 9B<4, de aceasta data catre toate ambasadele germane din Europa,
ministrul de externe Curtius sublinia ca ideea sanatoasa si importanta a colaborarii europene a fost legata organic n cadrul proiectului
-riand de telurile politice specifice $rantei, conditionndu-se solidaritatea europeana de mentinerea hegemoniei franceze si de stabilizarea
frontierelor existente. /e aceea, pozitia >ermaniei este accentuarea colaborarii economice n domenii unde snt posibile progrese mai
rapide si atragerea n aceasta cooperare a 2niunii #ovietice pentru contracararea influentei franceze, idee agreata si de Italia. 0ntr-un
proiect de raspuns la emorandumul lui -riand, n 9? iunie, consilierul GeizsScMer era nca pe pozitii mai concesive, pe lnga prioritatea
obiectivelor colaborarii economice neexcluznd nici posibile negocieri pe tema asigurarii securitatii continentului.
Contrar acestor tendinte rezervate si chiar ostile din inisterul de externe german, o serie de semnale pozitive veneau din partea altor tari
europene. #tatele scandinave si baltice erau gata sa sustina planul -riand, iar un proiect de raspuns austriac, notificat >ermaniei,
exprimnd gndirea proeuropeana a cancelarului #eipel, se proclama gata sa semneze tratatul general propus de -riand si sa procedeze la
crearea organelor institutionale preconizate, acceptnd ideea unei Europe pasnice si sigure, bazate pe garantiile colective ale tuturor
statelor sale, sub conditia unor posibile modificari prin buna ntelegere a status-Huoului, considerndu-se ca proiectul deschide calea ridicarii
deschise a problemei revizuirii tratatelor de pace. 0n schimb, -elgia sustinea prioritatea problemelor economice si mentinerea cadrului strict
al .igii 1atiunilor, precum si o schimbare pe cale pasnica a realitatilor consacrate de sistemul de la (ersailles. Italia insista asupra atragerii
2niunii #ovietice n discutia proiectelor de reorganizare a continentului.
#emnale favorabile proiectului -riand nu lipseau nici din mediul politic german. Astfel, n :4 iunie 9B<4, ambasadorul german la ,aris,
.eopold von 'oesch, ntr-un memoriu adresat ministrului de externe, se pronunta pentru un raspuns german pozitiv, considernd ca
problemele colaborarii economice pot fi rezolvate doar n conditiile asigurarii securitatii europene, altfel statele nu vor accepta rationalizarea
si liberalizarea economiei la scara continentala. 0n opinia sa, deci, proiectul -riand a pus problema prioritatii garantiilor de securitate cu
bunacredinta, tocmai din acest considerent si nu pentru asigurarea hegemoniei proprii. ,lanul ministrului de externe francez concentreaza
tot ceea ce este mai valoros n politica postbelica a $rantei, creind perspective favorabile unei ameliorari rapide a situatiei economice
europene. 0n conditiile n care ambiguitatea Angliei si Italiei n aceasta privinta face pozitia >ermaniei decisiva pentru soarta proiectului,
ambasadorul german de la ,aris propune ca raspunsul acesteia sa nu fie grevat de accente polemice, ci sa proclame vointa ei de a
colabora activ si loial la nlaturarea tuturor piedicilor n calea colaborarii economice, domeniul cel mai important si de o actualitate
stringenta.
,entru a netezi calea unui raspuns german n acest spirit, Aristide -riand declara ambasadorului german ca si pentru el problemele
economice snt cele mai urgente, iar prioritatea acordata n proiect aspectelor politico-institutionale nseamna doar necesitatea crearii n
prealabil a organismelor europene si a garantarii securitatii continentale, pentru a se trece apoi imediat la rezolvarea stringentelor obiective
ale liberalizarii comertului si reducerii soma!ului. /e asemenea, el punea n vedere ca, n cazul unui german negativ, si va retrage
propunerile, considernd ca nu snt nca coapte conditiile pentru realizarea lor.
Cu toate aceste semnale pozitive, n cadrul inisterului german de externe au prevalat punctele de vedere negative, sustinute de von
-DloL, care nainteaza spre dezbatere plenului cabinetului un proiect de raspuns din care lipsesc chiar si palidele indicatii de deschidere
schitate de GeizsScMer. /iscutia decisiva a guvernului german are loc n 3 iulie 9B<4. Cancelarul -rDning, al carui guvern minoritar era
dependent de voturile partidelor de dreapta nationaliste, renunta la politica de conciliere promovata de fostul ministru de externe
#tresemann, adoptnd o pozitie transanta fata de $ranta, acuzatza ca nu ar urmari dect mentinerea cu orice pret a sistemului de la
(ersailles si a hegemoniei proprii pe continent, facnd iluzorie speranta revizuirii pasnice a frontierelor rasaritene pe calea arbitra!ului, n
spiritul tratatului de la .ocarno. 2niunea europeana, n conceptia cancelarului, ar fi oferit doar un mi!loc n acest scop si pentru izolarea
>ermaniei de tarile extraeuropene, de Anglia si de Italia, posibile sustinatoare ale tendintelor de revizuire. ,unnd interesele specifice ale
>ermaniei naintea celor generale ale asigurarii pacii, securitatii si stabilitatii continentului, cancelarul -rDning respinge formula lui
#tresemann de realizare treptata a obiectivelor germane pe cale pasnica, prin ntelegere si reconciliere cu $ranta, contrapunnd
revendicarea radicala a revizuirii tratatelor de pace, a recunoasterii egalitatii depline n drepturi a >ermaniei cu celelalte state europene, a
anularii reparatiilor de razboi. ,e baza acestui punct de vedere principial nationalist, care face tranzitia de la politica de consiliere a lui
#tresemann la epoca nazista, cancelarul -rDning, opunndu-se categoric aspectelor politice ale proiectului -riand, se declara sceptic chiar
si n privinta colaborarii economice, considernd ca, n cazul unei liberalizari si uniuni vamale, agricultura si industria germana nu ar fi
capabile sa faca fata concurentei celorlalte state europene, iar punctul central al programului sau anularea reparatiilor pe considerentul
incapacitatii de plata a >ermaniei ar fi zadarnicit de perspectivele deschise prin unificarea economica a Europei. #econdat de ministrul de
externe Curtius, care s-a limitat la a cere ca sa nu se respinga total ideea unui tratat general-european ntr-un viitor nedefinit, cancelarul
obtine adeziunea cabinetului la un raspuns oficial german, dat n 9; iulie 9B<4, prin care se afirma ca actuala configuratie politica si
economica a continentului este o piedica n calea dezvoltarii naturale a vietii popoarelor sale. 1oua Europa nu se poate cladi, deci, pe
vechile temeiuri si de aceea >ermania doreste oschimbare a raporturilor existente, n sensul asigurarii egalitatii n drepturi si a securitatii
reale pentru toate popoarele. Aceasta sa se nfaptuiasca nsa fara eliminarea vreunei tari europene, inclusiv 2niunea #ovietica si &urcia, si
sa nu fie ndreptata contra puterilor extraeuropene. #a se ramna n cadrele .igii 1atiunilor si crearea n snul acesteia a unei grupari
europene separate ar avea efecte nefavorabile asupra ndeplinirii obiectivelor sale. Colaborarea economica sa se promoveze n cadrele
deschise de Conferinta economica mondiala din 9B:@, iar Adunarea generala a .igii 1atiunilor sa continue eforturile pentru apropierea
treptata de posibilitatea unor viitoare tratate n acest scop.
Asa cum era previzibil, refuzul german, care pune capat perspectivelor politicii de reconciliere, a oferit un bun prile! si celorlalte mari puteri
europene pentru a gasi calea eludarii unui raspuns pozitiv prin formule care sa evite totusi o respingere n sine a ideii unificarii europene.
Astfel, Anglia, exprimndu-si, n principiu, simpatia pentru colaborarea europeana si eliminarea pericolului de razboi printr-un sistem de
garantii, sublinia necesitatea evitarii n acelasi timp a unor rivalitati izvorte din contrapunerea continentelor n cadrul .I>II 1atiunilor.
)pozitia extraeuropene fata de o unificare a Europei n forme institutionale distincte, ndeosebi din partea statelor componente ale
CommonLealthului, prioritare pentru interesele engleze, determina area -ritanie sa se limiteze la contrapropunerea crearii n cadrul .igii
1atiunilor a unor comitete speciale pentru promovarea colaborarii europene. Italia fascista conditioneaza, n raspunsul ei, orice program de
colaborare europeana de dezarmarea prealabila a $rantei, de garantarea respectului suveranitatii absolute a statelor nationale si de
atragerea n aceste proiecte a 2niunii #ovietice si a &urciei.
Celelalte state europene, mici si mi!locii, cu exceptia 2ngariei si Irlandei, accepta principial ideea unui tratat general de unificare europeana,
dar cu rezerve si conditionari specifice, potrivit intereselor lor particulare. Astfel, o conditie Huasi generala era cea a prezervarii
independentei si suveranitatii statelor participante, doar )landa fiind dispusa sa accepte anumite limitari n acest sens. ,osibilitatea unui
conflict de interese ntre uniunea europeana si .iga 1atiunilor nelinistea nu numai Anglia, ci si tarile scandinave, -elgia, )landa. &arile
coloniale, cu puternice interese extraeuropene, obiectau mpotriva unor bariere ridicate la nivel continental si contra posibilei pre!udicieri a
raporturilor cu lumea dinafara Europei. ,rioritatea problemelor economice asupra celor politice, de securitate, era sustinuta de numeroase
state europene. Egalitatea n drepturi ntre tarile nvingatoare si nvinse n razboi era o alta conditie prealabila sustinuta de 2ngaria si
-ulgaria.
/upa aceste antecedente nefavorabile, n B septembrie 9B<4 se ntruneste la >eneva Conferinta reprezentantilor statelor europene, care
era chemata sa-si dea verdictul asupra proiectului -riand. Autorul planului a propus adoptarea unei declaratii de principii n favoarea uniunii
europene si a constituirii Adunarii federale. Contrapropunerea germana prevedea o simpla rezolutie, care sa declare vointa statelor de a
dezbate problemele europene, n integralitatea lor, n cadrul exclusiv al .igii 1atiunilor. ,na la urma, la propunerea Angliei, rezolutia finala a
prevazut doar constituirea n cadrul .igii 1atiunilor a unui comitet de studiu al problemei uniunii europene, cu un secretariat condus de
secretarul general al .igii, Eric /rummond. Comitetul s-a ntrunit n ianuarie 9B<9 si a avut mai multe sesiuni pna n septembrie 9B<: la
>eneva, fara a adopta rezolutii, ci doar rapoarte adresate Adunarii >enerale a .igii 1atiunilor. 0n dezbaterile sale, la care din mai 9B<9 a
fost invitata si 2niunea #ovietica, nu au fost abordate dect probleme de detaliu de natura economica, respingndu-se, n septembrie 9B<9,
si o ultima propunere a lui -riand privind crearea unei comisii permanente a .igii 1atiunilor pentru problema unitatii europene. /ezamagit si
descura!at, Aristide -riand, cu putin naintea mortii sale intervenite n martie 9B<:, a declarat retragerea proiectului sau si limitarea
disponibilitatii viitoare a $rantei pentru o politica de ntelegere cu >ermania.
#e ncheia astfel destinul unei initiative care a reprezentat momentul culminant al politicii de reconciliere din primul deceniu postbelic n
vederea organizarii colective a pacii si securitatii continentului prin efortul propriu al tarilor sale, n conditiile n care #tatele 2nite si-au
declinat vreun rol n acest sens, iar celelalte state extraeuropene reprezentate n .iga 1atiunilor au refuzat sa se implice n rezolvarea
problemelor Europei. ,roiectul -riand a constituit, n pofida limitelor interne legate ndeosebi de incompatibilitatea unificarii federale a
continentului cu prezervarea suveranitatii absolute a statelor sale, ultima sansa de corectare pe cale pasnica, prin buna ntelegere, a
greselilor comise de autorii sistemului de la (ersailles. Compromisurile impuse de presiunea nationalista n crestere, care au facut sa
planeze asupra proiectului ambiguitati si suspiciuni mai mult sau mai putin ntemeiate privind urmarirea prioritara a intereselor specifice
franceze de hegemonie continentala, ca si schimbarea radicala a orientarii politicii externe germane, care a dat preferinta intereselor
nationale n fata celor general-europene, au facut ca proiectul -riand sa se dovedeasca tardiv si sa esueze, deschiznd, astfel, cale libera
ascensiunii nationalismului economic si politic, regimurilor autoritare si tendintelor de narmare, care au pregatit direct noua conflagratie
mondiala.