NR Februarie2015 PDF

CETATEA CULTURALA
Revista de literatura, critica literara, istorie si arta
Seria a VI a, an XVI, NR. 29 (127), februarie 2015, Cluj-Napoca
COLEGIUL DE REDACTIE:

Dan BRUDA
SCU (redactor sef)
Miron SCOROBETE (redactor-sef adjunct)
Ion CRISTOFOR (secretar general de redactie)
Designer: Andrei ALECU
Redactie: Cluj-Napoca, Str. Vasile Parvan nr.2

Tel/fax.
0264-595309; 595322
e-mail: brudascudan@hotmail.com
http://cetateaculturala.wordpress.com
Editare:
SC Sedan Casa de Editur

a Cluj-Napoca
Sunt luate n considerare numai materialele
expediate n format electronic.cu diacritice
Corectura nu se face la redactie
IMPORTANT:
Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridic
a pentru
continutul articolului apartine autorului. De asemenea,
n cazul unor agentii de pres
a, pagini de internet si
personalit
ati citate, responsabilitatea juridic
a le apartine.
Editat n Rom
ania. Nici o parte din aceast
a lucrare nu poate
reprodus
a sub nici o form
a, prin nici un mijloc mecanic sau electronic,
sau stocat
a ntr-o baz
a de date, f
ar
a acordul prealabil, n scris, al autorului.
Cuprins
Acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel POP - EMINESCU S I TRANSILVANIA (sau ELOGIUL CULTURII

NATIONALE

ROMANE
STI) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Vasile MOIS, - AUTONOMIA TINUTULUI

SECUIESC RADIOGRAFIA UNEI INTOXICARI
. .

DOVEZI ALE CRIMELOR UNGURES, TI DIN 1940 la IP s, i TRAZNEA
. . . . . . . . . . . . . .
EGINALD SCHLATTNER - Preot s scriitor sas din ROSIA, Sibiu . . . . . . . . . . . . . . . .

MASS-MEDIA OFICIALA
E PLATIT

UN CELEBRU ZIARIST GERMAN SE DECONSPIRA:
A
DE SERVICIILE SECRETE (IN SPECIAL, CIA)! TOATE S TIRILE SUNT FABRICATE S I
MANIPULATE GROSOLAN! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
CINE CONDUCE RUSIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
colonel (r) Dumitru ROMAN - PROFESORUL IOAN SCURTU DESPRE ELUCUBRATIONI

STII
LUI LIICEANU LUCIAN BOIA S
I NEAGU DJUVARA S
I DESPRE ASALTUL MAGHIAR
DIN TRANSILVANIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
"ALEGERILE PREZIDENTIALE

AR PUTEA ADUCE O SCHIMBARE IN BINE DOAR PRINTRUN JOC AL HAZARDULUI" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ion MARGINEANU
- POEME . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Mihail TANASE
- POEME . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Gavril MOLDOVAN - POEME . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Christian W. SCHENK - POEME . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Emilia TUDOSE - POEME . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

- POEME . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Geta MANIL
A
Doina CHERECHES, - POEME . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Mircea MOT, - TOAMNA, CAND
CADE BRUMA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Madeleine DAVIDSOHN - CARNAVALUL HOLOGRAMELOR . . . . . . . . . . . . . . . . .
Paul LEIBOVICI - ILKA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
PETRE BUC
SA (1919-2006) POET AL APUSENILOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
VIE. Interviu cu poetul Dan DAMASCHIN . . . . . . . . . . . . .
O CONFESIUNE POETICA
Al. Florin TENE

- CRITICUL DE POEZIE - UN PARAZIT AL SENTIMENTULUI UMAN? . . .
Iulia DELEANU - TREI GENERATII

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Adrian Dinu RACHIERU - CUVANT
DE INSOTIRE

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ionut, CARAGEA - POEME . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.

Octavian CONSTANTINESCU - DESCANTEC
DE PLANS
CU INIMA
Drd. Maria Alexandra PANTEA - STUDENTUL VASILE GOLDI
S . . . . . .
S
Adalbert GYURIS - DESPRE ARTA
I ARTI
STI . . . . . . . . . . . . . . .

Emil DENES - ZAMBE
STE, ZAMBETUL NU A FOST IMPOZITAT. INCA.
.

Alin FUMURESCU - DOR DE ROMANIA?!? - UN TEXT CARE DOARE... . .
MERIDIANE LIRICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

LA GURA78
. . . . . . . .
. . . . . . . .
. . . . . . . .
. . . . . . . .
. . . . . . . .
4
10
13
18
.
.
21
23
25
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
31
38
40
41
43
45
47
49
51
53
58
60
63
73
74
75
76
.
.
.
.
.
80
81
82
84
86
Acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel POP toti romanii, sa e ziua nasterii lui Mihai EmiTRANSILVANIA1
EMINESCU S
I
(sau ELOGIUL CULTURII

NATIONALE

ROMANE
STI)2
Lui Mihai Eminescu i-au adus

laude toti romanii care l-au citit, de la cei mai mari carturari
pana la oamenii de rand, fascinati
de versul si de verbul sau. Nu
pot pomeni aici toate monograile si editiile Eminescu si nici elogiile nchinate din secolul al XIXlea ncoace marelui poet. Trebuie
doar s
a amintesc ca, ncepand cu anul 1932, George Calinescu i-a tot prezentat viata, pentru
generatii de romani, cu masura omului echilibrat si a specialistului desavarsit, plasandul pe Mihai Eminescu sub semnul eternit
atii.
Concluzia exegetului era tulburatoare: Astfel se stinse n al optulea lustru de viata cel
mai mare poet pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, p
amantul romanesc. Ape vor seca
n albie, si peste locul ngroparii sale va rasari
padure sau cetate, si cate o stea va vesteji pe
cer n departari, pana cand acest pamant sasi stranga toate sevele si sa le ridice n teava
subtire a altui crin de taria parfumurilor sale 3 .
De aceea, ni s-a parut tuturor drept cel mai resc lucru ca Ziua Culturii Nationale, pentru
S, i anul acesta, la Cluj-Napoca s-au organizat numeroase activitat, i cultural-artistice dedicate mplinirii
a 165 de ani de la nas, terea Poetului Nat, ional Mihai
Eminescu. Intre altele, Casa de cultur
a a municipiului
a vernisat, n data de 13 ianuarie 2015, n holul Bibliotecii judet, ene Octavian GOGA, expozit, ia fotodocumentar
a consacrata marelui poet. Prezentarea expozit, iei a
fost f
acut
a de dr. Dan BRUDAS, CU, care a sust, inut s, i
o evocare intitulat
a Eminescu s, i Transilvania . Evenimentul a fost urm
arit cu viu interes de numeros, i clujeni
dornici s
a ae mai multe lucruri despre Poet, despre istoria literaturii noastre nat, ionale.
2
Material preluat de pe internet.
3
George C
alinescu, Viat, a lui Mihai Eminescu ,
Bucures, ti, 1966, p. 317.
1
nescu.
In deceniile din urma, totusi, si statura de
scriitor national a lui Eminescu a fost pusa n
chip drastic n discutie, cu accente de condamnare care pareau far
a drept de apel. O singura
justicare poate sa explice asemenea reactie,
anume cultura ociala de tipul corului cu o singura voce din anii Cant
arii Romaniei, cand si
cele mai nalte idealuri romanesti intrasera n
ridicol si deriziune. In acest context ideologic
cum se stie nici Eminescu nu putea decat
luceafar, geniu, poet nepereche, patriot
etc., fapt care a condus, prin repetare abuziva,
la tocirea respectivilor termeni si, pentru cei
mai multi, la golirea lor de sens. Justicarea este nsa numai partiala, indc
a ea nu explica de ce, n peisajul cultural romanesc postdecembrist, multe judecati de valoare despre
Eminescu au cazut n extrema condamnarii, denigrarii si calomnierii, cand, de fapt, nu era nevoie decat de revenirea la calea de mijloc, realista. In acest cadru eterogen, abordarea echilibrata a creatiei scriitorului a ramas mult timp o
rara avis. Abia ultimii ani par sa mai potolit
din patimile exhibate de unii critici imberbi
atunci c
and venea vorba de Eminescu. Meritul
unei asemenea atitudini naturale l are, n cea
mai mare parte spre cinstea ei Academia
Romana, prin Sectia sa fondatoare de lologie
si literatur
a romana.
Un exemplu de denigrare erudit
a si matura,
ex cathedra (expresia nu este metaforica, indca autorul denigr
arii era pe atunci titular
la prima universitate a tarii, din capitala ), a
lui Eminescu a venit n 1997, printr-o lucrareeseu, aparuta apoi n mai multe editii, n tiraje
de masa, la Editura Humanitas 4 . Cu toate
precautiile luate de autor, Eminescu este portretizat, n chip necrutator, n paginile cartii
drept mit, cu urmatoarele conotatii: autoh4
Lucian Boia, Istorie s, i mit n cons, tiint, a rom
aneasc
a
, Bucures, ti, 1997.
www.cetateaculturala.wordpress.com
tonist si xenofob (p. 11), nationalist (p.

60), gazetar si profet nationalist (p. 91),
anti-occidental, prolog, prin Doina, al unor
invocatii nationale legionare, plasat, ntr-o
succe-siune nefasta, alaturi de Zalmoxis, S
tefan
5
cel Mare, Horea si C
apitan (p. 320) etc. Toate
aceste lucruri expuse ntr-o manier
a alerta si
ntr-un stil atractiv, convingator pot parea
si par multora reale, aievea, mai ales ca ntre
cititori putini sunt cunoscatori profunzi ei operei eminesciene si, mai putini nca, sunt la curent cu evolutia detaliata a istoriei moderne
si contemporane, n lume si la noi. Mesajul
lucrarii mentionate6 (si al altora, care exprim
a
opinii aproape identice ) pacatuieste, n cazul
lui Eminescu, din cel putin doua motive: 1)
face din Eminescu un om dedublat, cu o fata
de mare poet si cu o alta total diferita
de gazetar xenofob si nationalist; cu alte cuvinte, unul este Eminescu - poetul si cu totul
altul Eminescu-ideologul; 2) judeca ideile literare, dar mai ales politice ale lui Eminescu prin
prisma unor idealuri declarate cumva universale si atemporale, dar care au, toate, caracter
istoric si au ap
arut recent; altfel spus, Eminescu este r
au indca nu a anticipat Declaratia
universala a drepturilor omului, nici drepturile
minoritatilor denite de Comisia European
a si
nici nu a protestat cand numele sau a fost
alaturat de legionari numelui Capitanului! In
treacat e spus, plasati n acea situatie nefericita, nu s-au putut revolta nici S
tefan cel Mare
si nici Horea, adic
a alti nationalisti! Suprema acuza adusa poetului se leaga cumva de
poezia Doin
a, considerata un fel de esenta
n versuri a xenofobiei eminesciene: Cine-a
ndragit strainii/Manca-i-ar inima canii (p.
231)7 . Aici se procedeaza prin izolare, indi-
vidualizare si scoatere din context, ncat cititorii nteleg ca geniul national al romanilor
este un marunt autohtonist, un nationalist si
un xenofob, n contrast cu spiritele luminate
ale timpului sau. Autorul omite sa spuna ca
toti marii creatori romantici si post-romantici
ai secolului al XIX-lea mai ales cei armati
n randul popoarelor central si sud-est europene exprimau aceleasi idei cu Eminescu despre strainii cotro-pitori, n spiritul aspiratiilor
de libertate nationala si de formare a statelor nationale. Cele mai progresiste guri
ale secolului lui Eminescu erau lupt
atorii pentru propasirea idealurilor nationale, ndreptate
mpotriva ocupantilor, mpotriva natiunilor
imperiale, educate ca sa stapaneasca. Gloricarea trecutului nu este p
acatul lui Eminescu,
ci al tuturor creatorilor romantici, de oriunde,
iar ura (exprimata poetic ori gazetareste) fata
de strainii asupritori (sau considerati ca atare,
n bloc) este un atribut general al elitelor popoarelor supuse. A-l acuza pe Eminescu de xenofobie n acord cu idealurile demo-cratice de
azi si cu legislatia n vigoare este ca si cum
l-am respinge pe Aristotel pentru ca i-a denit pe sclavi drept unelte vorbitoare. De altminteri, asemenea tentatii sunt curente. Sa ne
amintim ca si Balcescu i-a reprosat lui Mihai
Viteazul faptul c
a nu i-a eliberat pe tarani, ca
si cum lumea de nal al Evului Mediu s-ar
putut ghida dup
a principiile democrat-liberale
ale secolului al XIX-lea. Dar nici Balcescu nu
scapa de pana vajnicului critic, ind acuzat nu
numai de nationalism incurabil, dar si pentru
vina de a permis sa i se puna de catre comunisti chipul pe bancnota de o suta de lei.
Ca urmare, si el apare drept un fel de criptocomunist. In acelasi fel, dup
a judecatile din
cartea mentionata, Eminescu preluat si de
Trimiterile se fac la editia a doua a mentionatului legionari dup
a aproape o jumatate de secol de
eseu, ap
arut
a n anul 2000.
la moartea sa ar fost un gardist avant la
Vezi critica acestei c
arti la Ioan-Aurel Pop, Istoria,
lettre !
adev
arul si miturile (note de lectur
a) , Bucuresti, 2002.
5
Paradoxal, dup
a deceniile de interdict, ie de sub dictatura comunista, respectiva poezie ajunge din nou
7
pus
a la index, de ast
a dat
a n plin
a epoca a democrat, iei.
A nationalist n epoca lui Eminescu

nsemna a-ti iubi n chip netarmurit tara si
poporul si a lupta pentru libertatea nationala.
Acesta era unul dintre cele mai nalte idealuri morale posibile, exprimate numai de spiritele cele mai alese. Termenul, ca toate ismele, a dobandit conotatii peiorative (cu sensul de exagerare a unui sentiment, a unei atitudini etc.) mult dup
a moartea lui Eminescu, n secolul al XX-lea. Toti marii contemporani ai lui Eminescu, din Romania si din
tarile vecine, au construit tarile lor, natiunile
lor moderne, s-au mandrit cu aceasta si s-au
declarat nationalisti. A nationalist atunci
nsemna a lupta contra puterilor multinationale
nglobante, care ngr
adeau folosirea limbii proprii, a religiilor si confesiunilor specice, a
traditiilor popoarelor mai mici, oprimand sute
de milioane de oameni. Prin prisma unor anumite curente contemporane, aceasta atitudine
poate parea demna de condamnat, dar abordarea aceasta este complet falsa si arata lipsa
unei gandiri istorice.
Acuza de nationalism adusa lui Eminescu
este nsa inclusiv din perspectiva contemporana foarte grava. Ea vizeaza si atitudinea
poetului fata de Transilvania. Sa ne amintim
ca n anul 1850, cand se nastea micul Eminovici la Ipotesti, tara noastra exista numai
n suetele unor vizionari, era o tar
a de tari
supuse puterilor vecine. Oltenia si Muntenia
formau ceea ce str
ainii numeau Valahia, iar
romanii Tara

Romaneasca, provincie privilegiata, situata n orbita Imperiului Otoman;
Dobrogea era, de mai bine de patru secole,
efectiv sub ocupatie turceasca; regiunea dintre Carpati si Prut forma ciuntitul principat al
Moldovei, dependent, aidoma Valahiei, de Imperiul Otoman; Tara

de Sus numit
a ulterior
Bucovina cu vechile capitale ale Moldovei si
cu gropnitele domnesti (inclusiv cu mormantul
lui S
tefan cel Mare) se gasea, de la 1775, sub
austrieci; Moldova de ras
arit (dintre Prut si
Nistru) era franta de rusi la 1812; Transilvania,
Banatul, Crisana, Maramuresul se aau sub

Habsburgi de la 1688 si sub stapani straini de
vreo sapte-opt secole. Orice intelectual roman
responsabil de atunci nu putea sa e decat revoltat de aceasta situatie si dornic de unicare
politic
a a natiunii, adica nationalist.
Pe cand b
aietul care cutreiera paduri si
se culca ades langa izvor avea vreo noua ani,
Muntenia, Oltenia si mica Moldova (fara Basarabia si Bucovina, dar cu cele trei judete din
sud, reprimite la 1856) se uneau sub Alexandru
Ioan Cuza, formand Principatele Unite, chemate ocial, la scurt
a vreme, Romania. Cand
pleca silit principele Alexandru Cuza si venea
incognito principele Carol I de Hohenzollern,
adolescentul precoce Mihai i cerea frumoasei
Bucovine sa se mbrace n doliu, indca se
stinse un luceafar. Asa gasise cu cale elevul
de la Cernauti sa-l cheme pe dascalul s
au ardelean, Aron Pumnul, care studiase n limba
straina la Cluj, n aceeasi nalta scoal
a craiasca
n care nvatase alt nationalist nversunat,
anume Avram Iancu. Apoi, crescand ntr-o
luna cat altii ntr-un an, Eminescu a scris despre Dragos Vod
a cel Batran, despre romanii
pierduti pe Cris si pe Mures, despre Muresan
care scutura lantul, despre Tarnava prins
a
n galbine maluri, l-a vazut aievea pe Horea stand c
alare pe-un munte falnic, straja
pamantului si poporului de la Nistru pan-la
Tisa. . . In tot acest timp, a vazut mai adanc
decat altii devenirea tarii, adica independenta
de la 1877 si nedreptatea marilor puteri fata
de sacriciile romanilor, pierderea Bugeacului
si obtinerea Dobrogei (n 1878, cand vecinii generosi ne-au luat ceea ce era al nostru si ne-au
dat ceea nu era al lor ), proclamarea tarii drept
regat, cu prestigiul crescut n Europa (1881)
si apoi, la scurta vreme, nu a mai vazut nimic din nimicnicia lumii acesteia, hotarand sa
ne vegheze din ceruri, ca un tan
ar voievod
ratacitor prin stele.
Nu se cuvine sa va spun Domniilor Voastre, sub aceste falnice bolti ncarcate de
7
ntelepciune, cum a cunoscut Eminescu tara
toata, pe care o avea ntiparit
a n suet, n
ciuda vietii sale scurte de numai 33 de ani deplin lucizi. Nu pot si nu se cade s
a insist asupra acelor familii Eminovici (Iminovici) de pe
langa Blaj si F
agaras, nici sa spun despre Iosif Vulcan si a lui Familie oradeana ori despre emotia poetului cand a vazut cu propriii
ochi Mica Roma, salutata din inima . . . Imi
nchipui numai cat se va iluminat, n cea
dintai calatorie sau n cealalta, cu trupa de teatru a lui Mihail Pascaly, sub turnul Bisericii
Sfantul Nicolae din S cheii Brasovului, la sfat
cu voievozii ctitori, apoi la Alba Iulia, la adunarea Asociatiunii, apoi n satul Bucerdea, pe
Tarnave, de unde pornise n lume familia Maiorescu, ori la Targu Mures sau la Sibiu, ajutat
de Nicolae Densusianu sa ajunga la Rasinari, la
popa Bratu, bunicul dinspre mama al lui Octavian Goga. . . Il vad aievea, mustrat p
arinteste
de Slavici la Viena, sfatuit de George Baritiu,
stimulat de Vulcan, ajutat de unii, nenteles de
altii. Poezia de dragoste de cea mai adanca
vibratie i-a fost inspirata apoi de un alt spirit transilvan (nas
audean) Veronica Micle,
datatoare de har pentru Eminul ei iubit.
Eminescu, purtand n suet tara ntreaga,
de la Nistru pan-la Tisa, nu avea cum sa ocoleasca, n viata real
a si n cea recreata prin
opera sa, Transilvania. A vazut n Transilvania originea statelor rom
anesti, prin voievozii
descalecatori, originea scolilor n limba romana,
prin dascalii desc
alecati la Bucuresti si Iasi,
dinspre Sibiu, Brasov, Blaj ori Cluj, a admirat n Transilvania leaganul eruditiei, acribiei
si dascaliei, dar, mai presus de toate, icoana
romanismului pastrat nealterat, cu r
adacinile
lui daco-romane, cu obsesia latinitatii, cultivate de S
coala Ardeleana si de epigonii ei. Eminescu a fost emotionat sincer n Transilvania,
de oameni, de port, de maniere, de nevoia
desteptarii acestei parti a natiunii, tinute nca
n ignoranta si supunere. A facut chiar proiectul unui ciclu de conferinte populare, des-
tinate maramuresenilor si menite sa cuprinda

urmatoarele teme: 1. Geniul national; 2. In
favoarea teatrului; 3. Studii asupra pronuntiei;
4. Patria romana; 5. Poezia populara8 . La
serbarile Putnei, Eminescu a strans simbolic tara la un loc, sub obl
aduirea spiritului
stefanian, iar n organizarea evenimentului s-a
sprijinit n chip serios pe transilvaneni si bucovineni. Prima poezie i s-a publicat n Transilvania (Crisana), iar prima rasplat
a literara pecuniara tot de acolo i-a venit. Iata ce-i scria
poetul, la un moment dat, lui Mecena al sau
(Iosif Vulcan): Mult stimate domnule si amice,
Multumesc pentru onorariul trimis cel dintai
pentru lucr
ari literare pe care l-am primit vo Romania domneste demagodata-n viata. In
gia, si n politica si n literatura; precum omul
onest ramane aici necunoscut n viata publica,
astfel talentul adevarat e necat de buruiana rea
a mediocritatilor, a acelei scoale care crede a
putea nlocui talentul prin impertinenta si prin
admiratie reciproca. Iarta-mi, stimate amice,
acest ton polemic, dar te asigur ca a fost pentru
mine o rara mangaiere de-a m
a vedea remunerat dintr-un colt atat de departat al Romaniei,
din Oradea-Mare cand n tara mea proprie nu
voi ajunge nicicand sa nsemnez ceva, exceptie
facand de cercul restrans al catorva amici. S
i9
apoi sa nu u pesimist?
S
i totusi, cu toata mizeria materiala si morala, cu toate noptile de necat amarul la
Bolta Rece sau aiurea, cu toata disperarea
si boala, Eminescu nu s-a sup
arat niciodata
pe Romania, nici pe tarile care formau tara
cea mare si nici pe poporul roman si nici
macar pe neamurile straine. Despre Romania,
atunci cand era mai obidit, mai revoltat si mai
amand, Eminescu a scris cele mai frumoase
versuri. S-a sup
arat, reste, pe conducatorii
rai, de toate etniile, pe prostie si rautate, pe
mediocritate si rapacitate. Insinuarea de xeno8
9
G. C
alinescu, op. cit. , p. 153.
Ibidem , p. 280-281.
8
fobie este, cel mai adesea, gratuit
a, cata vreme
Eminescu i vestejeste pe aceia care stapaneau
si asupreau poporul sau, mai ales poporul de
jos. Natural, are unele tonuri prea aspre, confunda partea cu ntregul sau pe inamicii reali cu
cei imaginari, profereaza critici nedrepte, mai
ales atunci cand, n mintea lui, realitatea interfera cu ctiunea. Putem constata chiar
printr-o form
a de gandire anistorica faptul ca
Mihai Eminescu, judecat dupa normele noastre actuale, a exprimat idei xenofobe si antisemite. Dar, dup
a nici un secol de unitate politica nationala, suntem oare noi vrednici sa-l
judecam pe Eminescu? Oare nu s-ar cuveni
sa-l lasam pe el sa ne judece? Sau ne temem
sa nu coboare asupra bicisniciei noastre fulgerul judecatii Poetului? Eminescu a fost geniu, nu sfant, cu generoase iesiri, cu egoisme
copilaresti, cu logice planuri de propasire a patriei si a universului si cu lamentabile neputinte
omenesti.
Dar calitatea de arhitect (n sens spiritual)
al Romaniei moderne nu i-o poate lua nimeni
lui Eminescu. Mort trupeste n 1889, poetul nu a apucat sa vada Razboiul cel Mare
de Intregire a Neamului, nici M
arasestii, nici
adunarile de la Chisin
au, Cernauti si Alba Iulia, nici dreptatea istorica pe care, n ne, neau facut-o cei mari la Paris, n 1919-1920, recunoscand deciziile democratice ale romanilor.
Cand a trait Eminescu, Romania de pe harta
politic
a europeana avea maxim 137 000 de km
patrati, iar la 1918-1920 Regatul Romaniei era
de circa 300 000 de km patrati, exact de la
Nistru pan-la Tisa, cum prevestise marele vizionar. Cu alte cuvinte, Eminescu nu apucase sa vada pe hart
a nici macar jumatate din
Romania reala si nici nu a avut stringenta nevoie! Cand a fost la Cernauti, la Blaj si la Sibiu
ori n atatea alte p
arti, a pipait tara aievea si
s-a convins c
a ceea ce avea n suet corespundea cu geograa si cu etnograa. Cand a scris
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!, s-a gandit
cu siguranta la Romania rotund
a, descrisa n
Doina, asa cum, n pomenita scrisoare catre

binefacatorul sau, plaseaza fara ezitare Oradea
Mare ntr-un colt ndepartat al Romaniei.
Pentru poet prin urmare Romania exista
demult, ca si pentru Kogalniceanu odinioara
(la 1843) sau ca si pentru Nichita Stanescu (cu
mult dupa, prin anii saptezeci ai secolului trecut), ca si pentru at
atea generatii de romani:
patria romana era peste tot unde se vorbea
romaneste; patria era chiar limba romana!
Nicolae Iorga, n spirit eminescian, a scris
cele mai frumoase cuvinte n proza despre
timpurile
Romania si tarile ei de demult: In
cele vechi, romanii nu faceau nicio deosebire
n ceea ce priveste tinuturile pe care le locuiau;
pentru dansii, tot pamantul locuit de romani se
chema Tara

Romaneasc
a. Tara

Romaneasca
erau si Muntenia, si Moldova, si Ardealul, si
toate partile care se ntindeau pana la Tisa
chiar, toate locurile unde se gaseau romani. Naveau cate un nume deosebit pentru deosebitele
tinuturi pe care le locuiau si toate se pierdeau
pentru dansii n acest cuvant mare, covarsitor
si foarte frumos, de Tar
a Romaneasca. S i
adauga, lamuritor: Tara

Romaneasca a avut
odinioara un sens pe care foarte multi l-au uitat si unii nu l-au nteles niciodata; ea nsemna
tot pamantul locuit etnograceste de romani 10 .
Numai ignorantii sau/si rauvoitorii se pot mira
de aceste armatii. La fel scrisese pe la 1700
Dimitrie Cantemir, cand vorbea despre toat
a
Tara

Romaneasca, care apoi s-au mp
artit n
Moldova, Munteneasca si Ardealul sau, cu
cateva decenii mai nainte, Miron Costin, convins ca numele [nostru] cel drept din mosistramosi este roman, cum si cheam
a si acum
locuitorii din tarile unguresti, si muntenii tara
lor si cum scriu si raspund cu graiul: Tara

10
Nicolae Iorga, Rom
ani s, i Slavi. Rom
ani s, i Unguri , Bucures, ti, 1922, p. 9. Vezi s, i I.-A. Pop,
Istoria s, i semnicat, ia numelor de roman/valah s, i
Rom
ania/Valahia , discurs de recept, ie la Academia
Rom
an
a, rostit la 29 mai 2013, cu r
aspunsul acad. Dan
Berindei, Bucures, ti, 2013, passim.
Rumaneasca . Dar ceea ce nu spun detractorii la fel scrisesera si gandisera si Dante,

Shakespeare, Cervantes, Goethe, Puskin sau
Peto, ca si Gibbon, Mommsen sau Michelet
despre tarile si popoarele (natiunile) lor. Nici
ei nu mai sunt cititi integral azi n culturile
lor si n cultura universala, dar cat de mediatizate sunt n continuare mesajele lor! S i cat de
nesemnicativi si de marunti sunt aceia care-i
hulesc! Marile spirite universale chiar daca
exprima idei generale nu pot reecta dec
at
epocile si tarile lor. Toti marii scriitori ai lumii sunt mai ntai scriitori nationali, indca
chiar si atunci c
and nu recunosc asta exprima
chintesenta popoarelor lor, specicul local, cel
mai adesea specicul national.
Cum sa fost Eminescu universalist,
internationalist si cosmopolit cand tara
aceasta, de-a lungul vietii lui pamantesti, nu
a existat n realitatea ei recunoscuta decat n
suetele si n mintile romanilor? Cum sa predicat Eminescu unirea cu alte neamuri, cand
nu era facuta si acceptata nca unirea neamului s
au? Cum sa ne permitem c
a condamnam
o linie reasc
a de gandire care, din Evul Mediu
pana la Ureche si Costin si de la Dimitrie Cantemir si S coala Ardeleana la Eminescu, Iorga,
Constantin Giurescu, Ioan Lupas sau Gheorghe Br
atianu, a condus treptat, n chip resc,
la crearea prin cultura a adapostului politic necesar acestui popor, adapost numit Romania.
In acest ediciu vazut de Eminescu aievea si
gloricat prin creatia sa Transilvania era coloana vertebrala, axa de sustinere si rezervor
etnic romanesc.
Academia Romana are menirea prin testamentul lasat de atatia naintasi si, n primul
rand de Eminescu sa vegheze la conservarea, dezvoltarea si perpetuarea acestei realitati
si sa nu permita punerea sub semnul ntreb
arii
a legatului unitatii nationale, prin voci izolate,
care vor sa impresioneze ori sa stranga capital politic si pecuniar. De aceea, se cuvine
ca insinuarile evocate si altele (care sustin ca
Eminescu este perimat si bun de pus n debaraua istoriei ori ca limba romana nu mai
poate sa serveasca pentru comunicare, ci doar
pentru njuraturi etc.) sa e auzite (traim,
slava Domnului, ntr-o tara care respecta libertatea de opinie!), dar nu si ascultate. Sa nu
ne lasam amagiti de visele autonomiste, care
amintesc triste experiente de discriminare medievala! Poporul acesta, deplin format prin
secolele IX-X dup
a Hristos, atunci cand apar
primele stiri scrise despre blaci, vlahi, valahi,
volohi etc., a trait circa un mileniu (si mai
traieste nca, n parte) despartit si umilit, obligat sa se plece sub sabie si sa se ticaloseasca,
a cunoscut peste patru decenii de dictatur
a
comunista si alte multe rele. Generatii de
naintasi vrednici s-au chinuit, s-au luptat si,
multi, au murit ca sa faureasc
a Romania, so apere, s-o primeneasca si s-o preamareasca.
Romania visata si cantata de Eminescu n
versuri exista, sub aspectul dreptului international si cu multe avataruri, de circa un secol
sau un secol si jumatate. N-a fost aceasta o
vreme edenica, dar a fost una de armare a
natiunii, n vreme ce alte t
ari si neamuri
cum spune cantecul au pierit. Ca si Eminescu simbolul national Romania nu a fost
si nu este perfecta, dar exista. Putem sa m
dezamagiti de multe realitati, tarie, energie,
personalitate, onoare si demnitate. Eminescu
nu a fost si nu este infailibil si poate , natural, criticat. Dar daca Eminescu a gresit
n chestiunea nationala, atunci toate spiritele
noaste tutelare au gresit, ceea ce este absurd,
revoltator si rusinos. Mai ales cand o spun unii
dintre noi, romanii! Blamandu-i pentru sentimentul lor national pe Eminescu si B
alcescu,
pe Kogalni-ceanu si Alecsandri, pe Baritiu si
Barnutiu, pe Iorga si Bratianu chiar daca ne
vindem usor panseurile publicate n tiraje generoase si castigam usor banul ne dam singuri,
pana la urma, certicate de paupertate intelectuala. Chiar si strainii lucizi si onesti, pe aceia
dintre noi care facem asta, ne dispretuiesc n
10
adancul lor, ne desconsidera, ne blameaza.
Nu traim ntr-o
societate ideala si
nici macar dreapta
si cuminte. Suntem
tentati mereu sa
criticam si sa ne
suparam, pe bun
a
dreptate. Dar cand
ne supar
am tare pe
unele si pe altele, pe
unii si pe altii, este
bine sa avem n fata
lectia
pesimistului
Eminescu si sa rezistam. O mie de ani de
dezbinare si despartire ne-au condus pe noi,
romanii, la un secol de unitate national
a! Cum
sa punem semnul egalitatii la scara timpului
pamantesc ntre o mie de ani de singur
atate
si o suta de ani de unitate? Deocamdata
trebuie sa e clar pentru multe generatii
viitoare ca unirea face puterea cum spusese
alt moldovean, dar, mai mult decat atat,
unirea sub semnul culturii nationale si al lui
Eminescu ne d
a ratiunea de a ca popor pe
aceasta lume.
Eminescu nu are nevoie de laude sau de elogii. In aceast
a magnica aula doi confrati
transilvani au facut elogiul satului romanesc
si au adus laud
a taranului roman, spre cinstea
lor si a institutiei noastre.
Vasile MOIS
,
AUTONOMIA TINUTULUI

SECUIESC RADIOGRAFIA UNEI INTO
XICARI
Traim vremuri foarte tulburi si istoria trece

pe langa noi, fara sa ne dam seama, jucandu-ne
feste. In conditiile n care industria si agricultura au fost distruse, cand populatia consuma
fructe si legume aduse din Turcia, Ungaria,
Australia, Asia de Sud-Est si America Latina,
cand guvernantii dreneaza fondurile publice si
mprumuturile externe spre propriile lor buzunare,cand p
adurile tarii sunt jefuite f
ara mila,
cand tinerii si forta de munc
a emigreaza masiv, cand fenomenul coruptiei s-a generalizat
la toate nivelurile,cand clanurile maote prosper
a, iar taxele si impozitele cresc n ecare an,
viitorul Romaniei se pregureaza sumbru .
Politicienii marunti, care se pretind, vezi
Doamne, barbati de stat, si risipesc timpul
si fortele n dezbateri sterile, urmarind doar
perpetuarea la putere si umplerea buzunarelor
proprii, f
ara sa se preocupe de problemele vitale ale tarii si ale populatiei, ngrosand, n cele
din urma, randul celor care asteapta la usile
procurorilor anticoruptie.
Ca si cum problemele noastre economice si
sociale nu ne-ar de ajuns, au aparut numeroase voci, pretinse a autorizate de maEminescu este, n sine, elogiul si lauda rile cancelarii occidentale, care azi pun sub
semnul ntrebarii actualitatea statelor-natiuni
poporului roman!
sau chiar pentru redesenarea frontierelor, stabilite n urma celor doua razboaie mondiale. Acestea sunt motivele pentru care neam gandit s
a adun
am ntr-o carte manoperele subversive ntreprinse mpotriva Statului
Roman unitar, orchestrate ntr-o ampla actiune
de dezinformare a publicului din tara si din
strainatate si de intoxicare a liderilor mondiali, pe fondul turpitudinii, complicit
atii sau
indiferentei guvernantilor romani. Finalitatea
acestor actiuni ndreptate mpotriva unitatii si
,
11
suveranitatii Romaniei vizeaz
a, ntr-o prima
faza, autonomia teritoriala a unor regiuni, pe
criterii etnice, urmata de federalizare, confederalizare sau chiar secesiune, ntr-o ultim
a faza.
Mircea Eliade, n studiul Teroarea istoriei spunea: Printre neamurile fara noroc,
ne numaram n frunte noi, Romanii. Ca sa
supraviet, uim n Istorie, ne-am istovit mai mult
decat s-au cheltuit alte neamuri ca sa cucereasca pamantul. (...) Neamul Romanesc se va
forma pe o ntindere imens
a din Balcani s, i
pana n munt, ii Tatrei dar destinul lor politic
va limitat la Dacia. Politices, te, romanitatea
sud-dunareana va condamnata; ca s, i Thracia,
dupa Alexandru Machedon, Romania orientala
va servi destinele altora (...)
Toata lumea e de acord ca dacii se aau
as, ezat, i pe pamantul nostru cu cel put, in o mie
de ani nainte de Christos, s, i cu toate acestea
am fost singurul popor european caruia i s-a
contestat dreptul de a st
apani t, ara pe care au
locuit-o mos, ii s, i stramos, ii lui. Istoria Neamului Romanesc n-a fost decat o lunga, necontenita, halucinanta hemoragie. Ne-am alcatuit
ntr-un uragan s, i am crescut n vifor (...)
Trebuie sa recunoastem ca poporul roman, a
carui etnogeneza n spatiul carpato-danubianopontic s-a cristalizat dupa razboaiele dacoromane, a trait, pana la 1848, pe o alta banda
de timp, n comparatie cu popoarele Europei
Occidentale, ind tributar, religios, cultural,
politic si militar, puterilor politice de la fruntarii. In timp ce pamantul romanesc era pustiit
de valurile succesive de migratori si locuitorii
lui ncercau sa se salveze ca popor si sa nchege
primele formatiuni statale, n vestul Europei se
cladea o cultura materiala si spiritual
a clasica.
Asa se explic
a faptul ca atunci cand, la 1521,
Neacsu din Campulung redacta primul document ntr-o limba romana arhaica, adresat
a judelui Johannes Benkner din Bras, ov, Boccaccio
scrisese, cu aproape 200 de ani mai devreme,
Decameronul, la 1359.
Absenta scrierilor romanesti, timp de
,
aproape 1000 de ani, este o simpla scorneala.

Limba romana a fost scrisa, n istoria sa,
pe rabojuri cu vechi rune europene, pe documente cu alfabete latine, grecesti, glagolitice, paleo-slave, alfabete de tranzitie si n
nal din nou latine. Limba slavon
a fusese
introdusa n tarile romane nainte de Sinodul de la Ferrara-Florenta, respectiv n secolele X-XII, dupa crestinarea bulgarilor. Prima
tiparitura n limba romana, scrisa cu alfabet latin, este Carte de rogacioni pentru evlavia homului chrestian, a lui Samuil Micu, tiparita la
Viena n 1779. In Muntenia, la 1850, se tip
area,
de catre Jos Copaining, piesa Macbeth, a lui
William Shakespeare, n limba roman
a, cu alfabetul chirilic de tranzitie. Scrierea latina avea
sa e introdusa, ocial, de catre domnitorul
Alexandru Ioan Cuza, abia n anul 1870.
In ceea ce-i priveste pe unguri, acestia,
calauziti de chazari, au ratacit cateva secole
pana sa ajung
a n Pannonia, unde s-au sedentarizat si s-au catolicizat. Adoptarea religiei catolice s-a dovedit colacul lor de salvare ca natie.
Dupa sedentarizare si catolicizare fortata, ungurii au strabatut istoria cand agatandu-se de
pulpana Papei de la Roma, cand sprijininduse pe sabia mparatului de la Viena, mai apoi
pe nazistii lui Hitler sau pe fascistii lui Mussolini, pentru a cotropi si subjuga populatiile
autohtone din jur.
De cand au ap
arut n Europa, ungurii au jinduit dupa Tara Ardealului, binecuvantata de
Domnul, cum spunea Balcescu, ncat tratatul
de la Trianon, prin care Ungaria a fost redusa la dimensiunile sale resti, a constituit o
adevarat
a tragedie si o psihoz
a nationala, un
adevarat sindrom specic poporului maghiar,
Sindromul Trianon. 1918 avea sa e anul astral pentru romani, anul n care s-a faurit Statul Roman Unitar, dar si anul n care vor ncepe
actiunile cercurilor iredentiste maghiare pentru
destramarea lui.
Argumentele invocate de catre promotorii doctrinei pan maghiare, pentru secesiu,
12
nea Transilvaniei si alipirea ei ulterioara Ungariei, vor identice cu cele formulate de
catre delegatia ungara la Trianon: Din punct
de vedere intelectual si economic Transilvania este cu o suta de ani mai avansata decat
Romania, de aceea alipirea ei la Romania va
avea o inuenta nefasta asupra dezvoltarii sale
si poate provoca tulburari cat se poate de serioase . Am dat acest citat pentru a demonstra
ca argumentele delegatiei maghiare de la Trianon sunt reluate, azi, sub diferite forme, pentru a justica autonomia comunitatii maghiare,
sub formula autonomia T, inutului Secuiesc , n
perspectiva secesiunii si alipirii lui la Ungaria.
La peste 90 de ani de la Trianon, ntro Romanie membra a Uniunii Europene, n
conditiile existentei unui tratat politic de baza
cu Ungaria, sub privirile indiferente ale autoritatilor romane, n ziua de 15 martie 2014, am
asistat la un eveniment stupeant, sarbatorirea
maghiarilor de pretutindeni la Sfantul Gheorghe, un oras situat n inima tarii, la care a
participat si vicepremierul ungar Zsolt Szem Uniunea Europeana
jen, care a spus textual In
autonomia si autodeterminarea sunt o realitate
naturala si obisnuita, iar daca pentru altii acest
lucru este posibil, atunci este posibil si pentru
maghiari, ntrucat nu sunt un popor mai prejos
decat altele.
In fata multimii isterizate, Antal Arp
ad, a
tinut un discurs presarat cu scandari Autonomie!, Aici suntem acasa, Sa piara Trianonul! din care citam : Pe 15 Martie, maghiarii trebuie sa -si puna ntrebarea daca sunt
destul de curajosi pentru a-si cere drepturile de
a ramane pe pamantul natal si de a le aminti
celor care n urma cu 95 de ani ne-au promis autonomie c
a promisiunile nu se prescriu.
Iar repre-zentantii comunitatii maghiare, indiferent ca sunt sau nu la guvernare, trebuie sa
lucreze ntotdeauna pentru realizarea autonomiei Tinutului

Secuiesc si pentru ca limba maghiara sa devina ociala n Tinutul

Secuiesc, ca
aceasta regiune sa devina una bogata si pros,
pera. . . Acestea sunt telurile noastre si pentru

realizarea lor trebuie sa muncim, e ca plou
a,
e ca bate vantul.
Astfel de manifestari sunt rezultatele politicii pas, ilor m
arunt, i, initiata de catre UDMR,
nca de la nintare, care, iat
a, a dat roade. Vinovatia ne apartine noua, romanilor, n exclusivitate si nu avem nici o scuz
a, daca ne uitam la
modul n care a rezolvat problema minoritatii
maghiare Slovacia, o tara a Uniunii Europene.
Care ar atitudinea autoritatilor maghiare
daca romanii din Ungaria ar sarbatori ziua de
1 Decembrie ntr-un oras unguresc, arborand
steaguri tricolore romanesti? Dar, se vede ca
Romania este tara tuturor posibilit
atilor, la
noi, ca la nimeni! Pentru ca actualul guvern
al Ungariei este lo rus si este sustinut, nanciar, de la Moscova, le-am recomanda capetelor hungariste nerbantate sa se ocupe si de
autonomia districtului Khamtys-Mansis, fostul
district Ostiak-Vogul din Siberia Occidentala,
situat pe uviul Obi, unde traiesc aproape un
milion de ostiaci si voguli, vorbitori de limba
maghiara primitiva. Daca tot se trudesc din
rasputeri sa obtina autonomie pentru Tinutul
Secuiesc, ni s-ar p
area crestineste ca liderii ungurilor s
a e preocupati si de soarta fratilor lor,
ramasi n tinuturile comune de bastina, n Siberia Occidentala. Pe de alta parte, ntr-o Europa unita, unde granitele dintre statele membre nu pot contestate, ungurii nu si-au mai
gasit sustinatori pentru realizarea visurilor de
stapanire a Transilvaniei si de aceea se concentreaza pe actiunea de manipulare a opiniei
publice internationale si de intoxicare continua
a liderilor si factorilor de decizie europeni si
cauta, cu obstinatie, sprijinul Moscovei.
Suntem convinsi ca autonomia Tinutului Secuiesc este o himer
a, iar cei care ncearca sa
o realizeze nu sunt decat niste tradatori ai
Romaniei.
Nu avem pretentia c
a am tratat n mod exhaustiv actiunile iredentistilor maghiari si ai complicilor, ndreptate mpotriva unitatii si suve,
13
ranitatii Romaniei. Aceasta carte se vrea un
semnal de alarma pentru toti cetatenii de bun
a
credinta ai tarii si mai ales pentru politicieni,
guvernanti, magistrati, lucratori ai serviciilor
de informatii, militari, pentru tineretul care are
sarcina sacra de a reuni pamanturile romanesti
n chenarul celor patru ape: Tisa, Dunare, Marea Neagra si Nistru.
Romanii ar trebui s
a nvete din greseli si s
a
aiba foarte mare grija pentru cine si dau votul. Pan
a acum am avut un sistem de guvernamant n care cei mai incapabili de a guverna au fost alesi de c
atre cei mai incapabili de
a produce, pentru care au fost recompensati cu
bunuri si servicii platite prin conscarea avutiei
si a muncii unui numar de producatori, aat n
scadere continua.
Atentie mare, George Orwell spunea ca: Un
popor care voteaza corupt, i, hot, i s, i tradatori, nu
este victima! Este complice!
(din lucrarea AUTONOMIA T, INUTULUI

SECUIESC:
INTRE
HIMERA
S, I

TRADAREA ROMANIEI, n curs de aparitie)
,
DOVEZI
ALE
UNGURESTI DIN
11

TRAZNEA
1940
CRIMELOR
la IP si
,
Pandantivul pe spatele caruia se aa lista celor ucisi n familia Cosma de s
albaticii criminali
hortysti, n noaptea de 13/14 septembrie 1940
In 1849 Kosuth Lajos
proclam
a
Ungaria
stat independent, dar
interventia
habsburgica si tarista nabusa
aceasta pretentie. Intre
timp sute de Rom
ani
neinarmati din Muntzii
Apuseni a lui Avram
Iancu sunt macelariti
de trupele maghiare
ale lui Bem, generalul
Placuta
(pandan- lui Kosuth. Istoria se
tiv), pe care au fost repeta din nou in 1940,
consemnati
mortii dupa Diktatul de la
din familia Cosma, Viena.
purtata la gat de Ungurii sunt alogeni
un
supravietuitor proveniti din Asia, n
(copil pe atunci) din urma cu un mileniu, cu
localitatea Ip.
pretentii asupra unui
teritoriu care nu le-a
apartinut niciodata, timp n care au procedat
precum hoardele mongole cand cucereau Europa si treceau prin foc si sabie copii, femei si
batrani. Asa au procedat hoardele hortyste n
satele romanesti Ip, Traznea, Sarmas, si altele,
n toamna lui 1940, dupa Diktatul de la Viena.
Hoardele hortyste au ucis, ntr-o singura
noapte, 157 de romani, spintecand cu baionetele copiii sau burtile femeilor ce stateau
sa nasca, mpuscand cu lasitatea si cruzimea
urmasilor salbaticului Attila, batrani, femei si
copii - declaratie ap
aruta in cotidian central,
dar si ntr-un lm realizat de Manuela Morar
(MDV Film 2006) si postat pe YouTube. Alti
,
Alexandru Ciucurencu - Fratiorii
11
Material preluat de pe internet
14
ca vede oameni care se plimba agitat, i. Pentru o clipa mi-am aruncat s, i eu ochii pe fereastr
a. Strada era plin
a de militari horthys, ti
s, i consateni maghiari, devenit, i partas, i la masacru. Mama i-a zis tatii sa mearga sa deschida us, a, ca s
a nu bata soldat, ii n poarta as, a
cum au facut la vecini. Pe cand tata a vrut
sa deschida us, a, soldat, ii erau deja n curtea
noastra. Unul dintre criminalii horthys, ti sa rastit la el, spunandu-i sa iasa afara din
casa. La cateva secunde am auzit cinci bubuituri de arma. Atunci am s, tiut ca l-au
mpus, cat pe tata. Imediat au navalit n casa
trei soldat, i, ndreptand pus, tile spre noi. Ne-au
spus rastit n ungures, te, sa ies, im afara. Mama
i-a ntrebat, aratand spre leaganul unde se aa
sora mea cea mica, ce va ntampla cu fetit, a,
la care i-au raspuns ca o creasca ei. Cand am
ies, it l-am vazut pe tata, care zacea cu fat, a n
jos langa peretele casei. M-am ndreptat nspre
el, moment n care asasinii horthys, ti au tras n
mine. Cuprins de groaza m-am prabus, it langa
Ungurii lui Hor- corpul nensuet, it al parintelui meu.
87 de romani au fost ucisi n satul Traznea.

Crimele nu pot uitate, mai ales de catre
supravietuitorii acelor masacre.
Purtatoarea pandantivului pe care scrie NU
UITA!, supravietuitoare a genocidului din Ip,
a fost martora cand trupul mamei ei a fost
spintecat n dou
a, cu baioneta, pentru ca un
salbatic hortyst, nainte sa-i arunce trupul n
groapa comun
a, a fost curios sa vada cum arata
grasimea de roman mputit. Cum sa uite
aceasta femeie atrocitatile comise de unguri
n Transilvania asupra romanilor si a evreilor
trimisi n lagarele de exterminare?! (imagine
din lmul NU UITA!)
In total, dupa Diktatul de la Viena,
au fost masacrati
aproximativ
1000
de romani!
Ucisi
doar pentru c
a erau
romani!
,
thy si-au facut

treaba n zona
ocupata
Iata declaratia lui Gavril Butcovan unuia

zorii zilei de
dintre supravietuitorii din Ip: In
14 septembrie 1940, am fost trezit de zgomotul asurzitor al focurilor de arma ce razbateau
dinspre casele vecinilor nos, tri. Era n jur de
ora 5, nca era ntuneric s, i m-a cuprins o frica
ce nu o pot descrie n cuvinte. Aveam doar 16
familie eram de tot, i 10 suete, printre
ani. In
care 8 copii. Locuint, a era compusa din doua
ncaperi. Eu, p
arint, ii s, i alt, i 5 frat, i dormeam
ntr-o camera, iar n camera mica, ceilalt, i doi
frat, iori. L-am trezit pe tata, Mihai Butcovan
s, i i-am spus ca sunt mpus, cat, i romanii. Tata
nu putea vorbi de emot, ie, pentru ca banuia ce
ne as, teapta, focurile de arm
a ntet, indu-se cu
ecare minut ce trecea. S-a uitat pe geam s
a
vada ce se ntampla pe ulit, a, spunandu-ne apoi
,
Mi-am dat seama ca sunt n viat, a, simt, ind
o arsura puternic
a. Inima mi batea tare pentru ca n momentele urmatoare am vazut cum
fat, a cacriminali i-au executat pe frat, ii mei. In
sei, la cat, iva metri de mine, au ucis-o pe soramea, Maria, de 18 ani, care a fost mpus, cata
n piept cu cartus, e dum-dum. Fratele Mihai,
de 8 ani, a fost mpus, cat n burta, iar surioara
Ana, de 5 ani, care, disperata, striga Unde
es, ti maica?!, a fost secerata de gloant, ele criminalilor. Fratele Viorel, de 11 ani, a vrut sa
15
fuga spre gr

adina, nsa soldatul care-l urmarea
l-a mpus, cat n cap. Pe surioara Paulina, de
doar 11 luni, au sfartecat-o cu baionetele n
leagan. Asupra mamei au tras, ranind-o, ns
a
a apucat sa se ascunda sub o carut, a. Cred s, i
astazi ca s, ansa mea a fost aceea ca nu m-am
ridicat de lang
a tata s, i am stat culcat cu fat, a
la pamant, n timp ce calaii erau preocupat, i cu
uciderea celorlalt, i membri ai familiei. Pe langa
mine s, i mama au mai scapat cei doi frat, i ai
mei, Ioan, de 12 ani, s, i Floarea, de 6 ani, care
au dormit n camera mica, unde criminalii nu
au mai cautat. Banuiesc ca n sinea lor credeau
ca au ucis ntreaga familie dup
a ce au tras n
7 persoane s, i au strapuns-o cu baioneta pe Paulina.
Bataile s, i schingiuirile au nceput nainte
de masacru cu 3-4 zile. Unii romani au fost
batut, i pana ce s, i-au dat duhul. Lui Dumitru
Sarca i-au taiat mainile, lui Dumitru Chis, iau scos ochii, iar lui Pavel Sarca i-au smuls
unghiile de la maini. Nu pot sa uit nici drama
prin care a trecut Gheorghe Leonte s, i sot, ia acestuia, care era n durerile facerii. Barbatul a
plecat dupa moas, a, dar pe drum a avut ghinionul sa se ntalneasca cu echipa criminala.
Aces, tia, sub amenint, area armelor, l-au ntors
din drum, iar odata ajuns, i n curtea casei l-au
mpus, cat. Sot, iei i-au scos copilul din burta cu
baioneta. O alta tragedie s-a petrecut la cimitir
cu Maria Sarca, de 40 de ani s, i Maria Olla,
de 15 ani. Cu toate ca nu erau nca moarte
au fost aruncate n groapa comuna s, i ngropate
de vii. n acea zi de 14 septembrie 1940, orice
roman ntalnit pe strada sau gasit acasa a fost
mpus, cat.
Au fost s, i maghiari care au sarit n apararea
familiilor de romani, punandu-s, i prin acest gest
viat, a n pericol. Astfel au fost salvat, i din mana
ucigas, a a horthys, tilor cel put, in 3 familii de
romani.
Declarat, ia unui supraviet, uitor al masacrului
din noaptea de 13/14 septembrie 1940 din localitatea Ip,
Gavril Butcovan
GARDIANUL din
data de 02.09.2008
68 de ani de
la Dictat. Marturii
despre masacrele de
la Ip s, i Traznea
Iata, pentru cei
care vor sa ae
mai multe despre
acele vremuri, si alte declaratii ale catorva
supravietuitori, din Ip, Traznea sau Sarmas,
n lmul cutremurator numit NU UITA! si
realizat de Manuela Morar (NDV Film, 2006)
Asadar, au recent c
a profesorul de istorie sarb
Miodrag Stanojevic, din Voivodina, aat n
trecere prin Satu Mare a transmis redactiei
unui cotidian local, Gazeta de Nord Vest, o
scrisoare ca reactie la un material publicat pe 4
decembrie 2012 n jurnalul satmarean, Afront
adus romanilor pe bani europeni, semnat de
Szasz Lorand.
Era vorba de un ghid turistic bilingv publicata de unguri, din fonduri europene, lucrare
n care romanii erau numiti olahi (n editia
maghiara) sau vlahi (n editia romana), sau
popor primitiv, de parca noi eram alogeni n
Europa, veniti pe cai, c
amile sau catari din Asia
cu mai bine de un mileniu n urm
a.
Ma numesc Miodrag Stanojevic, sunt sarb
din Vojvodina si profesor de istorie n Novi
Sad.
Aandu-ma ntr-o calatorie c
atre
Ucraina, am z
abovit trei zile n urbea dvs., bucurandu-ma de ospitalitatea unui vechi prieten
si a familiei sale. Mentionez ca vorbesc uent
limba romana deoarece am copilarit ntr-un sat
mixt vlaho-sarbesc.
S
tiind ca sunt profesor de istorie si bun
cunoscator al revizionismului unguresc, amtrionul meu mi-a aratat articolul Afront adus
romanilor pe bani europeni aparut n ziarul
Dvs. Totodata mi-a relatat cateva evenimente
recente de acest gen: fenomenul Csibi Barna ,
un degenerat care si permite s
a dea foc n
,
16
centrul Romaniei unei papusi reprezentand un

erou national al romanilor (Avram Iancu).
De ce si permit asta n Romania? De ce
nu si permit acelasi lucru n celelalte tari, Slovacia, Serbia, Ucraina unde au minoritati maghiare si revendicari revizioniste? Simplu, pentru ca ei stiu (asa cum au mentionat n Traseul Legendelor S
atm
arene) ca romanii sunt
un popor pasnic, binevoitor si primitiv, valahi puturosi si mamaligari Totodat
a ei stiu
ca slavii din Slovacia, Serbia, Ucraina nu sunt
asa. S
i nu si permit.
Arm cu tarie ca nu exista nic
aieri n lumea civilizata o tara care sa acorde atatea
drepturi unei minoritati alogene cum acorda
Romania minoritatii maghiare. S
i totusi nu
vor multumiti niciodata, sacaindu-va perpetuu cu aceeasi pretentie: autonomia.
Tupeul lor se manifesta si prin faptul ca
ei considera ca ind similara pretentia lor de
autonomie teritoriala n Romania cu cea a catalanilor din Spania, ignorand cu buna stiinta
marea diferenta: catalanii sunt bastinasi n
Spania, pe cand maghiarii sunt alogeni asiatici
n Romania.
acest proces ind de fapt esenta strategiei de

supravietuire a acestui mic popor migrator asiatic n Europa.
Personalitatile proeminente ale istoriei lor
NU au fost unguri: Matei Corvin, Iancu de
Hunedoara, Peto Sandor (Petrovici Alexandar sarb, parintii lui nu cunosteau limba maghiara), Kosuth Lajos slovac, precum si majoritatea regilor Ungariei.
In 1910 un istoric maghiar recunoaste ca doar
10% din unguri sunt urmasii celor sapte triburi
maghiare stabilite n Europa n 896, restul ind populatii maghiarizate de-a lungul timpului (valahi, germanici, slavi). De fapt cum ar
putea un ungur blond din zilele noastre sa e
urmasul cetelor mongoloide venite n Europa n
secolul IX?
Istoria Ungurilor
In anul 700 sunt mentionati n cronicile coreene ca ind niste nomazi primitivi care jefuiau
prin nordul Coreei si estul Chinei
In 896, sapte triburi maghiare si trei triburi
de turci khazari, fugarite din stepele Asiei de
catre pecenegi, se stabilesc n Panonia (locuit
a
atunci de slavi, valahi, avari, germanici), n total 225.000 de nomazi sub conducerea lui Arpad. Prima lor preocupare dupa stabilirea n
Panonia a fost jaful.
Incursiunile lor sangeroase s-au desf
asurat n
toata Europa ajungand pana n Spania, pana
cand Otto I cel Mare i-a umilit la Lechfeld n
955.
S
tefan cel Sfant (997 1038) unic
a triburile unguresti si i crestineaza. Totodat
a
ncepe si procesul de maghiarizare agresiva a
populatiilor din jur: germanici, valahi, slavi,
Hitler s, i pudelul lui unguresc, Miklos Horthy

criminal de razboi
Incepand de la S
tefan cel Sfant si pana la
disparitia regatului ungar n 1526, Transilvania nu a facut parte niciodat
a din regatul
ungar, ind ntotdeauna voievodat autonom.
Infrangerea de la Mohacs din 1526 n fata
turcilor si cucerirea capitalei Buda n 1541 are
ca urmare disparitia de pe harta Europei a regatului ungar. Partea occidentala a Ungariei
este anexata de Imperiul Habsburgic, iar restul,
inclusiv Buda, devine pasalac turcesc. Transilvania ramane principat independent sub suze-
17
ranitate otomana.
Dupa respingerea asediului otoman asupra
Vienei (1683), Imperiul Habsburgic ocupa teritoriul fostului regat ungar si Transilvania,
anexiuni recunoscute prin tratatul de la Karlowitz (1699). Ungaria si Transilavania devin
simple provincii ale Imperiullui Habsburgic.
In 1849 Kosuth Lajos proclama Ungaria stat
independent, dar interventia habsburgica si
tarist
a nabusa aceast
a pretentie. Intre timp
sute de Romani neinarmati din Muntzii Apuseni a lui Avram Iancu sunt macelariti de trupele maghiare ale lui Bem, generalul lui Kosuth. Istoria se repeta din nou in 1940, dupa
Diktatul de la Viena.
In urma pactului dualist din 1867, Ungaria devine regat n cadrul imperiului Habsburgic (numit din acel moment imperiul AustroUngar), avand constitutie proprie si o oarecare
autonomie.
In 1918, n urma nfrangerii din primul razboi
mondial, imperiul Austro-Ungar se destrama,
Ungaria devine stat independent iar Transilvania alege sa se uneasca cu Romania.
Cum pot sustine ca Transilvania a apartinut
Ungariei 1000 de ani, cand regatul Ungariei a
disparut din 1541 pana n 1867, perioada n
care a fost pasalac sau provincie habsburgica,
n timp ce Transilvania a fost voievodat autonom de la S
tefan cel Sfant (997 1038) pana
n 1699 cand devine provincie austriaca, ca si
Ungaria.
Deci Transilvania si-a
pierdut independenta n
1699 si a apartinut pana
n 1918 Imperiului Habsburgic, nicidecum Ungariei, care din 1526 pana
n 1867 nu a existat.
In 1940, pentru prima
data n istorie, n urma Dictatului de la Viena,
o parte a Transilvaniei este cedat
a Ungariei de
catre Hitler.
Asa arata Romania n 1941, dupa ce fusese

sfartecata de rusi, unguri si bulgari, nainte ca
generalul Ion Antonescu s
a preia fraiele armatei
romane si s
a dea ordinul rentregirii.
Pana n 1944, cand revine Romaniei, ce fac ungurii n Transilvania? Ce
stiu mai bine: ucid valahi si evrei, considerati
rase inferioare. Gena lor
asiatica i-a ajutat pe unPlacuta comemora- guri sa devina cei mai
zelosi executanti ai teotiva din Ip.
riilor rasiale naziste, golind practic Transilvania de evrei.
In perioada 1940 1944, timp n care Transilvania a apartinut Ungariei, populatia evreiasca
de aici a scazut cu 90%, marea majoritate ind trimisa de catre autoritatile maghiare catre
lagarele de exterminare naziste. La fel s-au
purtat si n Serbia odata cu invadarea alaturi
de germani a Iugoslaviei n 1941.
ncheiere, ca sa sintetizez relatia dintre
In
bastinasii valahi si alogenii unguri, mi ngadui
un scenariu:
Un ungur pribeag
bate la usa unui valah.
Acesta, ospitalier, l

primeste n casa.
Ii
ntinde masa, oferindui ce are mai bun n
camara.
Ungurul, n
timp
ce
se
ospateaza,
Placut, a comemorapune
ochii
pe
nevasta
tiva la Traznea
valahului
(frumoasa,
binenteles) considerand ca ar normal ca
dupa ospat valahul sa i ofere si un desert,
adica nevasta. Indignat de faptul c
a dupa
ce s-a saturat, valahul nu-i ofera si nevasta,
ungurul i trage o palma zdravana valahului

si nca una. Inainte
ca mam
aligarul sa se
dezmeticeasca, ungurul fuge pe ulita strigand
din toti rarunchii: sariti oameni buni, ca ma
omoara valahul, sunt o victima.Asa ca, valahi,
,
18
ti ntelegatori si dati-le si nevasta, dar va

avertizez ca nu le va ajunge. Urmatoarea lor
dorinta va casa voastra. profesor Miodrag
Stanojevic
EGINALD SCHLATTNER - Preot s

scriitor sas din ROSIA, Sibiu
Tin la aceasta tara si stiu ca Dumnezeu
ma vrea aici.
Aici ma cunoaste Dumnezeu dupa
nume.
,
Cand n padurile s, i

mlas, tinile unde astazi se
aa Berlinul cres, tea pir,
aici, n Transilvania,
se canta nemt, es, te s, i
se rosteau rugaciuni
latines, ti. Asta nseamna
vechimea saseasca! Iar
daca astazi va pot saluta in limba noastra
comuna, germana, acest
lucru il datorez Patriei
mele, Romania, care
niciodata nu ne-a interzis limba materna,
nici chiar n acele noua luni de zile, de la
23 august 1944 la 9 mai 1945, cand Regatul
roman s-a aat n razboi cu Reichul german.
In septembrie 1944, ecare copil de sas s-a dus
la s, coala lui germana, unde se predau doua ore
de limba romana ca limba straina, ncepand cu
clasa a III-a.
Cu aceste cuvinte si-a intampinat preotul si
scriitorul Eginald Norbert Schlattner, n biserica din comuna Rosia (Rothberg), de lang
a
Sibiu, un oaspete de seam
a sosit din Germania: ministrul federal de Interne, Otto Schily.
Publicat mai mult n str
ainatate decat acas
a,
adulat de milioane de cititori din Austria, Germania si Elvetia, dar si din Spania si Polonia,
Schlattner este considerat de critici drept cel
mai cunoscut romancier din Romania. Dupa
,
marea plecare a sasilor din anii 1990-1991, el

a continuat sa-si ndeplineasc
a ndatoririle de
preot, tr
aind cu stoicism tristetea de a sluji
zilnic n Biserica evanghelica din Rosia (Rothberg) doar pentru Dumnezeu si pentru mine,
de unul singur, si multi ingeri. Din cei cinci
sasi care mai vietuiesc n comuna, doar preotul
si cateodata preoteasa mai trec pragul sfantului
lacas. Biserica-cetate din secolul al XIII-lea are
n jurul ei livezi de meri si palcuri de stejari si
de brazi, naltandu-se catre cer n mijlocul satului. Strajuita de tei seculari, casa parohiala
este, la randul ei, un monument: ea mparte
veacurile n dou
a la sud, aripa tan
ara de
la 1762, iar la nord, zidaria de la 1550. Aici
si-a gasit familia Schlattner (al carei arbore genealogic coboara, cu documente, pana la 1467)
loc de vietuire si de slujire pe altarul credintei,
spatiu de tihna si de creatie literara. C
and se
retrage sa-si scrie cartile, sapte usi l despart
pe romancierul-preot de lume; sapte usi ca tot
atatea praguri de amintiri rascolitoare.
,
N-ai voie sa vorbesti asa de frumos despre Romania, ca nu te crede nimeni
- Se spune ca vorbele cu care l-at, i ntampinat

pe ministrul Otto Schily au facut o impresie extraordinara asupra delegat, iei germane. In fapt,
ce mesaj le-at, i transmis nalt, ilor oaspet, i?
Am dorit sa le demonstrez ca romanii sunt
europeni prin vocatie si tinut
a, ca aceasta tara
vine din istorie cu acquis-ul comunitar nsusit,
pe care-l si dep
aseste la capitolul toleranta fata
de minoritati. Zic: Herr Bundesminister, la
varsta de zece ani, eu nu vorbeam romanes, te.
Tata mi atarnase o tablit, a de gat pe care scria:
Acest baiat se numes, te Eginald Norbert Schlattner s, i nu s, tie romanes, te. Daca se pierde,
va rog sa-l predat, i pe strada Eminescu 5, contra recompensa . Si am spus: Herr Bundesminister, am fost foarte intrigat ca tata a
platit pentru mine, cand am fost adus acasa de
un roman cumsecade, numai de doua ori suma
platita pentru cainele nostru, Litvinov, cand s, i
el se ratacise. Ma as, teptam sa plateasca macar
,
19
de cinci ori mai mult . . . . In aceasta metafora anecdotica este ceva care deneste spiritul tolerant al Romaniei ultimilor 87 de ani,
caracterul umanitar al civilizatiei romanesti.
Ma doare inima cand observ ca, n strainatate,
Romania este perceput
a numai prin strad
a, si
anume: cainii de strada, copiii de strada, fetele de pe strad
a, hotii de strada. . . E mult
prea putin! S-a ajuns la aberatii de genul celor
ntamplate la Lisabonala Lisabona, unde am
tinut o conferinta de presa despre Romania,
organizata de Ambasada Austriei. S-a apropiat un atasat de pres
a oarecare si mi-a soptit:
N-ai voie sa vorbes, ti as, a de frumos despre
Romania, ca nu te crede nimeni. Dar eu
vorbesc! Odat
a, n Polonia, la o conferinta
internationala, am luat cuvantul n ncheiere
mod regretabil, de patru zile
si am spus: In
vorbit, i despre identitatea Europei, s, i doua lucruri nu le-am auzit cuvantul Dumnezeu s, i
cuvantul Romania!.
- La Academia Evanghelica din Sibiu se
vorbes, te ca, printre altele, i-at, i t, inut ministrului federal o adevarata disertat, ie despre
nvat, amantul multicultural din Romania. Este
adevarat?
- I-am prezentat, spre exemplu, situatia abecedarelor. Zic: Herr Bundesminister, mesajul
Romaniei catre Europa Unita este urmatorul
la noi n t, ara, abecedarul se tipares, te n peste
zece limbi!. Si indca stiu ca unui german trebuie sa-i traduci n sistemul lui de conceptie
ceea ce nseamna acest enunt, am fost si mai explicit: Asta nseamn
a ca la noi n t, ara exista
tot atatea sisteme s, colare n care limba de predare nu este cea romaneasca, ci limba materna
a copilului. In Parlament, domnule ministru,
sunt 19 etnii reprezentate, caz unic in Europa!.
Fiindca am presupus ca nici acuma nu si poate
imagina ce nseamna cele zece sisteme scolare,
cu limba de predare neromaneasc
a, i-am spus:
Daca dvs. Dorit, i ca pe cele doua fete ale dvs.
sa le trimitet, i n Germania la o s, coala cu limba
de predare turca, la 2-3 milioane de turci, nu
,
putet, i. Dar trimitet, i-le aici, la Constant, a sau

la Babadag, unde exista numai cateva mii de
turci, s, i acolo poate sa termine liceul s, i sa dea
s, i bacalaureatul n limba turca. Si, deoarece
nici acuma nca nu eram sigur daca putea s
asi imagineze, i-am spus urm
atorul lucru: Herr
Bundesminister, daca ntrebat, i aici, la Sibiu, o
copilit, a de etnie roman
a (ca romanii au descoperit acuma s, colile germane), daca o ntrebat, i,
zic, pe Rodica Popescu: dragut, a, n ce clasa
es, ti? In clasa a IV-a. Unde? La Liceul Brukenthal. S, i ce limba straina nvet, i? Raspunde:
limba romana. . . Asta este, domnule ministru,
Romania europeana. Nici macar austriecii,
care pana n 1918 au gestionat 13 nat, iuni, nici
ei nca nu reus, esc sa aprecieze corect mesajul
romanesc catre Europa multiculturala.
,
Ortodoxia apartine in mod constitutiv

spiritului european
- Prin succesul cart, ilor dvs. Suntet, i un

cetat, ean roman gata integrat n Comunitatea
Europeana. Din perspectiva mult mai larga pe
care o avet, i, ce calitat, i ale poporului nostru
credet, i ca vor inuent, a pozitiv familia european
a n care ne preg
atim s
a intram?
Dimensiunea bizantina. Sunt convins ca o
tara atat de ortodoxa cum e Romania va completa n mod fericit viata spirituala a Europei
Occidentale. Ortodoxia apartine n mod constitutiv spiritului european. Cand d-l Andrei
Plesu a spus ca n ecare roman exista un european care trebuie doar descoperit, ma ntreb
ce a dorit s
a spuna. Suspiciunea mea este ca
romanii, cand zic european, se gandesc la stilul de viata materiala si mental
a din Europa de
Vest, prelungit pana n country-regionAmerica.
Multi dintre ei cred ca trebuie sa adoptam si
sa imitam acest stil, aceasta forma de viata,
aceasta mentalitate care este n mod derivat
tributara crestinismului catolic si protestant.
De aceea, cand citesc ca Andrei Plesu a descoperit ca n ecare roman zace un european,
sper ca n-a avut in minte modelul antropologic
vestic; sper ca are si el aceasta viziune auten,
20
tica a omului ortodox. Eu, ca unul care 70 de
ani a convietuit cu romanii, stiu ca religiozitatea mistica a romanilor a creat o relatie speciala
cu Dumnezeu si care are toate sansele, sper din
inima, sa revigoreze crestinismul apusean.
- Grecia ortodoxa este membra a UE de peste
un deceniu. De ce n-a reus, it sa inuent, eze
Apusul catolic s, i protestant?
Pentru ca Grecia, asa cred, nu e prezenta
prin religia ortodoxa, ci prin antichitate. Cine
merge la Atena nu merge sa asiste la o slujba
ortodoxa, ci s
a-si rupa pingelele pe Acropolis.
De aceea, zic: Romania, alaturi de countryregionBulgaria mai mica, va duce n Vest si
acest element al dimensiunii ortodoxe, al conceptului mental, intelectual si spiritual bizantin. Episcopul nostru, doctorul Cristoph Klein,
a scris multe carti n care a incercat s
a deneasca aceasta punte ntre crestinismul occidental si cel rasaritean, gasind ca rugaciunea
este cea care transcende granitele dintre Est si
Vest.
,
Sunt ngrozit ca de la Bruxelles ni se

prescrie deja cat de lungi sa e
tijele orilor din piata
,
- In mars, ul fort, at al Romaniei catre Europa unita, s-ar p

area ca t, aranii vor avea cel
mai mult de ndurat. Locuit, i ntre t, arani, le
ascultat, i spovedania pe romaneste, le dati sfaturi cres, tines, ti. Ce le spunet, i despre UE?
- Despre tarani pot sa spun numai ceea ce
sper. Sunt si eu ngrozit de aceste cerceluse
din urechile vacilor; sunt ngrozit ca de la Bruxellesla Bruxelles ni se prescrie deja cat de
lungi sa e tijele orilor din piata, dupa soi
si dup
a culoare ceva de neconceput. Sper
ca romanul nostru se va sustrage unor reglementari si unor regularizari absurde. Sper ca,
totusi, va ramane atmosfera aceasta a satelor
noastre care, din tinut n tinut, oglindeste ceva
din prezenta lui Dumnezeu hic et nunc (aici si
acum n. red.) si si va pastra individualitatea
ei scoasa din timp. Am observat c
a, si dupa ce a
disparut partidul care tot timpul batea taranii
,
la cap ce si cum s
a faca, pamanturile tot se lucreaza. Desi tinerii i si ice de tarani care frecventeaza scolile din Sibiu vin acasa moderni,
cu bluginsi, cu muzica asta infernala din combine etc., n timpul verii nu merg nici la mare,
nici la munte, ci merg cu bunicutele la camp,
la sapat si recoltat. Sper c
a aceast
a atmosfera
va r
am
ane, iar prezenta lor n sat va dainui.
Sa nu uitam c
a la noi lumea mai face petreceri de mare sarbatoare, se mai casatoreste cu
alai pe ulita satului, se mai aduna la parastase,
iar familia mai este ad
apost si refugiu, nu este
atomizata ca n Apus.
- Credet, i c
a satul va putea ramane sat, iar
t, aranul, t, aran?
Satul va ramane matca spiritualitatii
romanesti ortodoxe care va o completare
salutara la spiritualitatea occidentala. Cei care
vin din Vest, si vin tot mai multi investitori
si turisti, descopera viata de la tara si raman
uluiti ca mai exista asa ceva pe lume. In Occident, visele lui Stalin si ale lui Ceausescu de
a reduce diferenta dintre oras si sat, sunt deja
o realitate. . . Si atunci, vin germanii, austriecii si altii, si ce zic ei: Ce vedem noi aici, n
Romania? Vedem un baiat calare pe un cal care
galopeaza prin mijlocul satului. . . Vedem doua
fete care merg pe drum, una cu mana trecuta
peste umarul celeilalte. . . Vedem doi baiet, i care
se joaca de-a calul s, i vizitiul, folosind drept
hat, uri o sfoara. . . Vedem ca te duci pe ulit, a
s, i es, ti deja n mijlocul viet, ii. . . Ceea ce eu
completez: nu ma poate trimite sotia n vecini dupa lapte, ca, pana cand viu napoi, s-a
acrit; trebuie sa stau de vorba, sa povestesc
cu ecare satean, chiar daca l-am vazut numai
ieri. Aici totul devine eveniment: disparitia
liliacului alb, trilul ciocarliei care urc
a la cer,
oracaitul broastelor, boala unei vaci, moartea
unui cal pentru care trebuie sa sapi o groapa
ca pentru mparatul. Dupa mine, viata reasca
este numai la tara, unde si ploaia mi este apropiata.
- Credet, i ca aceast
a viziune plina de mis,
21
ter cotidian asupra viet, ii i va preface, i va

schimba s, i pe frat, ii nos, tri europeni din Vest?
Nu stiu n ce masur
a toate acestea vor avea
o inrautatire asupra stilului lor de viata, a spiritului de a concepe lumea si cerul, dar stiu
altceva: ei s-au plictisit de individualismul atomizat n care vietuiesc, de perceperea vietii numai prin televizor. Sunt convins ca aceasta
inertie pozitiva a unor forme de viata rurala
din Romania, traditiile satelor romanesti, vor
impulsiona spiritualitatea Europei Occidentale
n asa fel, nc
at unul de acolo sa nu mai fuga
pana n India sau pana n Nepal n cautarea
sacralitatii, gasind-o la noi. Faptul ca sacralitatea patrunde zilnic n profan n satele din
Romania va , cred, perceput si de fratii nostri
din Vest. Este tragic ca sasii au par
asit aceast
a
tara si au ajuns acolo unde au ajuns. Ei ar
putut o punte ntre cele doua lumi adiacente.
Cred ca noi, sasii, puteam trai pe aceste plaiuri
nca 900 de ani: cu romani, unguri, sarbi, evrei
si ceilalti. Nimeni nu ne-a alungat din tara!
- Va rog sa-mi permitet, i o ultima ntrebare:
de ce n-at, i plecat, totus, i, n Germania, parinte
Schlattner?
De data aceasta un raspuns scurt si concis:
pentru ca tin la aceasta tara si stiu ca Dumnezeu ma vrea aici. Aici ma cunoaste Dumnezeu
dupa nume.
,
UN CELEBRU ZIARIST GERMAN SE

MASS-MEDIA OFIDECONSPIRA:
E PLATIT

DE SERVICICIALA
A
ILE SECRETE (IN SPECIAL, CIA)!
TOATE S TIRILE SUNT FABRICATE
S
I MANIPULATE GROSOLAN!12
Alexandru Tipoia

- Sibiul
Articolul de fata ar
trebui share-uit de cat
mai multa lume, pentru a aa adevarul despre cum se practica jurnalismul n mass-media
occidentala. Dr.Udo Ulfkotte, un Jurnalist german la prestigiosul cotidian Frankfurter Allgemeine Zeitung se deconspira si recunoaste public ca a fost platit ca sa minta si s
a manipuleze
oamenii. De catre cine? De catre serviciile secrete occidentale si americane (In special CIA).
In contextul celebrului caz Robert Turcescu de
la noi din Rom
ania, n care acesta s-a deconspirat ca ar fost agent sub acoperire, dezvaluirea
ziaristului german capata o alta nuanta. Oare
cati ziaristi romani celebri nu se gasesc pe listele de plata ale serviciilor secrete romane sau
chiar americane? De aceea, acest articol nu-l
veti g
asi niciodata n mass-media ocial
a! Sau
daca, prin absurd, ar ap
area, atunci cazul ar
bagatelizat si ironizat. Mai jos, puteti vedea traducerea libera pe care am efectuat-o
dupa un interviu acordat de Dr. Udo Ulfkotte.
Cititi-l si va veti cruci!
- Am fost jurnalist timp de 25 de ani si am
fost educat s
a mint, sa tradez si sa nu spun
adevarul publicului. Dar, v
azand acum, n ultima luna, cum mass-media germana si americana ncearca sa introduca spaima r
azboiului n
Europa cu Rusia, deja s-a ajuns prea departe,
iar eu m-am ridicat si mi-am dat seama ca n-am
facut bine n trecut, manipuland si creand propaganda mpotriva Rusiei, asa cum au facut si
12
22
fac colegii mei. S
i asta pentru c
a ei sunt mituiti
si tradeaza oamenii, nu doar n Germania, ci si
n ntreaga Europa.
- Motivul pentru care am scris aceasta carte
este teama de un nou razboi, pentru ca acesta
nu apare de la sine, ci oamenii sunt cei care l
propaga. S
i aici nu e vorba doar de politicieni,
ci si de jurnalisti. S
i eu am scris n cartea mea
cum ne-am nselat cititorii, doar pentru a promova razboiul. . . S
i nu mai suport acest lucru,
pur si simplu m-am saturat de aceasta propaganda. Noi traim ntr-o republic
a bananier
a si
nu ntr-o tara democratica, unde avem libertatea presei, unde avem drepturile omului.
- Eu am devenit cet
atean de onoare al Statului Oklahoma. De ce? Pentru c
a am scris
pentru country-regionAmerica. Am fost sprijinit de CIA. De ce? Pentru ca am fost proamerican. M-am saturat pur si simplu . . . nu
vreau s-o mai fac! Asa c
a am scris o carte
(Nu pentru bani, c
aci mi-a creat o multime de
probleme ), ci pentru oameni, pentru a le oferi
o buc
atica din ceea ce se ntampl
a n spatele
usilor nchise.
- Exista o multime de exemple. . . Daca, ne
ntoarcem n arhive, n Martie 1988, n countryregionIraq, ni se vorbeste ca kurzii ar fost
omorati cu gaze ucigase date de regimul Saddam Hussein. Acest lucru e stiut de toata
lumea. Dar n iulie 1988, eu am fost trimis
n Orasul Zubeidat, aat la granita iranianoiraqiana. . .nca era razboiul dintre countryregionIran si country-regionIraq. Am fost trimis acolo pentru a fotograa cum iranienii au
fost intoxicati cu gaze chmice germane (Cu
Gaz mustar ). Cand m-am ntors n Germania, s-a publicat doar o singura poza mic
a,
n Frankfurter Allgemeine si doar un articol
mic, fara a se scoate n evidenta cum e posibil,
la doar cateva decenii de la sfarsitul celui deal doilea razboi mondial, sa fost ucisi brutal
atatia oameni cu gaz toxic produs n Germania. Aceasta a fost o situatie n care am simtit
ca am fost folosit, fara a putea striga n gura
mare ceea ce Germania a facut n spatele usilor

nchise.
- Ma ntrebati ce am facut eu pentru serviciile secrete? Vedeti voi, o mare parte dintre jurnalisti pretind c
a sunt doar ziaristi, dar o mare
parte din ei sunt Acoperiti neociali (Nonocial covered n engleza ) . . . asta am fost si
eu. Ce nseamna asta? Ca lucrezi pentru o
agentie de informatii, ca i ajuti daca ei doresc
acest lucru, dar, daca esti descoperit, agentia
nu va recunoaste niciodata ca Tu ai fost agentul nostru. I-am ajutat n cateva situatii si mie rusine. Am lucrat pentru ziare prestigioase ca
Frankfurter Allgemeine si am fost mituit de
americani sa nu spun adevarul. Chiar mi imaginam ce s-ar ntamplat dac
a as scris un
articol pro-Rusia n Frankfurter Allgemeine?
Nu stiu ce s-ar ntamplat, dar am fost educat
sa scriu articole pro-Europa, pro-America. Imi
pare foarte rau pentru asta. . . nu asa nteleg eu
democratia si libertatea presei.
- Germania este, n mare parte, o colonie a
Statelor Unite. Desi marea majoritate a oamenilor nu doresc ca n Germania sa se ae rachete nucleare, totusi avem arme nucleare americane. S
i ind o colonie a SUA, e foarte usor a
abordati tinerii jurnalisti, prin intermediul
organizatiilor transatlantice. Toti jurnalistii
respectati din toata mass-media germana sunt
membri ai acestor organizatii trans-atlantice.
Nimeni nu vine sa-ti spuna Noi suntem de
la CIA. Nu vrei sa lucrezi pentru noi? Nu!
Nu asa se ntampla. Prin aceste organizatii
transatlantice, ei te invita sa vizitezi SUA, ei
ti platesc drumul, ti platesc toate cheltuielile. . . Ei te mituiesc. Ei stiu sa creeze contacte
umane, ti devin prieteni. Ei te ntreaba: Poti
sa faci aia? Poti sa scrii aia? Ti
se spal
a
astfel creierul prin acesti tipi.
- S
a nu credeti c
a acesti Acoperiti neociali
sunt doar jurnalistii germani; E cazul si al celor
britanici (Pentru c
a au o relatie mai stransa cu
cei americani ), ai jurnalistilor israelieni, a unei
parti din jurnalistii francezi, al celor din Aus-
23
tralia, Noua Zeelanda, din tarile arabe (Iordania sau Oman, de exemplu ). Atunci cand crezi
despre un jurnalist ca ar unul respectabil,
descoperi ca el nu este altceva decat o papusa
pe sfori, manipulata de CIA.
- S
a va dau un exemplu. BND (Serviciul Federal Secret al Germaniei ) este o creatie a CIA
dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial; BND
este sora mai mica a BND-ului. Intr-o zi au venit la biroul meu de la Frankfurter Allgemeine
cei de la BND ca sa ma roage s
a scriu un articol despre Libia si Colonelul Gadda. Ei miau dat toate informatiile despre Gadda si au
vrut doar sa semnez articolul cu numele meu.
Am facut asta, iar articolul a aparut n Frankfurter Allgemeine, dar era creatia Serviciului
Federal Secret al Germaniei. Vi se pare acest
lucru a jurnalist? Serviciile secrete sa scrie
articole? Articolul despre Gadda era despre
cum liderul libian ar ncercat sa construiasca
o fabrica secreta de gaze mortale, iar articolul
Meu a fost preluat de toata presa mondiala 2
zile mai tarziu. Eu nu aveam nicio informatie
despre acest caz, toate informatiile indu-mi

oferite de BND. Asta
nu e jurnalism: Serviciile
Secrete decid ceea ce se publica si ceea ce nu.
CINE CONDUCE RUSIA13

Ca la noi. Nici o diferenta. Desi au criticat n permanenta si nestingherit tarile europene, majoritatea liderilor rusi au proprietati
scumpe si conturi bancare n statele din Occident sau n SUA. Ba mai mult, tot acesti
critici ai UE si patrioti ai Rusiei si tin copiii si nepotii n Occident sau n countryregionAmerica. Asadar, parintii si trimit copiii sa tr
aiasca n Vest, si cumpara proprietati,
le trimit bani si chiar au dubla cetatenie.
Toate acestea se ntampla dintr-un motiv simplu - ei dispretuiesc Rusia, oamenii acestei tari
si au pus cruce tarii de mult timp, scrie Aizen
Tancio, autorul cercetarii de mai jos.
Desi lista copiilor si nepotilor liderilor din
Rusia care traiesc n Occident este destul de
mare, autorul prezinta, pe scurt, cateva dintre
ele. Pentru nceput. . .
1. Familia presedintelui Putin. Despre familia presedintelui se stie foarte putin, tinand
cont de stilul sau de viata, ascuns de ochii lumii. A fost cas
atorit si a divortat. La nceputul
anilor '90, Putin a revenit la Sankt-Petersburg,
nsa pe icele sale le-a trimis n Germania,
unde au studiat la prestigioasa scoala germana Peterschule . La mijlocul anilor '90,
s-au ntors n Rusia si n 1996 s-au mutat la
Moscova. Dar nici aici icele nu au p
arasit
calea germana. S, coala nemt, easc
a a Moscovei exista si n prezent, ind ngradita de
un gard si camere video, iar peste tot sunt
inscriptiile Achtung! (n.red.: - Atentie!). La
nceputul anilor 2000, ambele ice ale lui Putin
au fost nregistrate ca studente la Universitatea de Stat din Sankt-Petersburg, dar nimeni
nu le-a vazut niciodat
a. Este cunoscut faptul
ca cea mai tan
ara ica Ecaterina - locuieste
n Germania, la M
unchen.
In 2013, a avut loc nunta Ecaterinei Putin
si a lui Yong Joon Vaughn (coreean) si s-a
,
Gheorghe Petrascu - Interior la Targoviste
13
24
petrecut ntr-un hotel din Maroc, ind descrisa drept o petrecere grandioasa. Cea mai
mare ica a lui Putin Maria traieste n
Olanda, n orasul Voorschoten, aproape de la
Haga, si nu locuieste singura, dar cu un olandez
n varsta de 33 de ani. Maria Putin traieste
ntr-o cas
a de lux, avand un penthouse la ultimul etaj. Fiicele lui Putin merg, deseori, n
Italia, la invitatia lui Silvio Berlusconi, cu care
Putin este prieten de familie.
2. Familia prim-ministrului rus, Dmitri Medvedev. Medvedev este c
asatorit cu o evreica,
Svetlana Linnik. Sotii Medvedev au un u Ilya Medvedev. In prezent, el studiaza n Rusia, dar a declarat ntr-un interviu ca si va continua studiile la Universitatea Massachusetts
din SUA.
3. Familia ministrului de Externe, Serghei
Lavrov. Singura ica a ministrului Afacerilor
de Externe, Ecaterina, traieste si si face studiile n Statele Unite ale Americii. In prezent,
absolva Universitatea Columbia din New York
si intentioneaza sa se stabileasca cu traiul n
Statele Unite.
4. Familia vicepresedintelui Dumei de Stat,
Serghei Jelezneak: toate cele trei ice ale vicespeakerului Dumei de Stat Serghei Jelezneak
nvata peste hotare. Ecaterina la o scoala
elvetiana de elit
a (studiile anuale cost
a 2,4
mln. de ruble, din clasa a VI-a pana n a
XII-a), Anastasia la Londra, la universitate
(anual, costul studiilor este mii de ruble). Cea
mai mica ic
a, Liza, la momentul actual, de
asemenea, locuieste la Londra. Interesant e
ca marinarul patriot Jelezneak a declarat un
venit de 3,5 mln. de ruble. Cu toate acestea,
el achita anual 11 mln. pentru studiile copiilor
sai n universit
atile occidentale.
5. Familia vicespeakerului Dumei de Stat,
Alexander Jukov. Fiul s
au, Petru Jukov, a
studiat la Londra si chiar a stat n nchisoare
acolo. Jukov Jr. a participat ntr-o nc
aierare,
ind beat, si a fost condamnat la 14 luni de
nchisoare.
,
6. Familia vicespeakerului Dumei de stat,

Serghei Andenko Fiica acestuia traieste si studiaza n Germania.
7. Familia deputatului rus, Veaceslav Fetisov
Fiica Anastasia a crescut si si-a facut studiile
n SUA. Anastasia asa si n-a mai nvatat s
a
scrie si s
a citeasca n rusa.
8. Familia viceprim-ministrului, Dmitri Kozak. Fiul cel mare al vicepremierului Dmitri Kozak - Alexei - are cel putin sase ani
de cand locuieste n strainatate si are afaceri n domeniul constructiilor. Este coproprietar al mai multor rme straine, printre care
Red, McBride etc. Fratele mai mic, Alexander, lucreaza la Credit Suisse. In acest
an autoritatile germane si Statele Unite au
acuzat banca elvetiana ca-si ajut
a clientii sa
faca evaziune scala. Investigatia este n curs
de desf
asurare.
9. Familia deputatului Dumei de Stat A. Remezkova, din cadrul fractiunii Rusia Unit
a
Fiul cel mai mare, Stepan, a absolvit recent
Colegiul Militar Valley Forge din Pennsylvania (un an de studii costa peste un milion de ruble). Fiul deputatului a fost instruit n cadrul programului pentru oterii Armatei SUA(!). Apoi, Stepan s-a nscris ntro universitate privat
a din Hempstead, StateNew York. Cel de-al doilea u al deputatului,
Nicolae, studiaza n Marea Britanie din 2008,
la scoala privata Malvern College.
Fiica mezina locuieste n Viena, unde este
gimnasta. Maria Remezkova a reprezentat
echipa Austriei (!) la concursurile pentru copii din Ljubljana
10.
Familia presedintelui C
ailor Ferate Ruse, Vladimir Iakunin Copiii si nepotii
principalului patriot rus, Vladimir Iakunin,
locuiesc n afara tarii - n Anglia si Elvetia.
Fiul presedintelui C
ailor Ferate Ruse a studiat si a trait multi ani n Londra, iar n
prezent lucreaza n Rusia n calitate de investitor al unei rme britanice. Din anul
2009, Iakunin Jr. este coproprietar si direc,
25
tor al societ
atii de investitii din Marea Britanie Venture Investments & Randament Management, care se ocupa cu proiecte de dezvoltare n Sankt-Petersburg. Andrei Iakunin este,
de asemenea, proprietarul Hotelului din Moscova Marriott Courtyard. In prezent, el
locuieste n permanenta la Londra, ntrucat n
2007 a cumparat o cas
a n valoare de 4,5 milioane de lire sterline. Un alt u al lui Iakunin
- Victor - locuieste n Elvetia, unde detine, de
asemenea, bunuri imobiliare. Nepotii lui Iakunin au studiat la fel n institutii de nvatamant
de prestigiu din aceste tari.
11. Familia deputatului din Duma de Stat,
din partea fractiunii Edinaya Rossiya (Rusia Unita ), N. Valuev In casa sa din Spania, locuieste sotia, copiii si parintii. Periodic,
acestia tr
aiesc si n Germania.
12. Familia lui Boris Gryzlov, membru
al Consiliului de Securitate Fiica fostului speaker al Dumei de Stat al Rusiei, unul dintre fondatorii partidului Rusia Unit
a, actualul membru al Consiliului de Securitate, Boris Gryzlov,
Evghenia, locuieste la Tallinn. Recent, aceasta
a obtinut cetatenia Estoniei.
13. Familia A. Vorontov, membru al Dumei
de stat, Partidul Comunist din Rusia Fiica comunistului Vorontov, Ana, locuieste n Italia.
Ea s-a mutat aici din Germania. Acum studiaza la Universitatea din Milano. Vorontov
lanseaza atacuri vehemente mpotriva Occidentului, dar ntre timp plateste sute de mii
de euro pentru studiile icei.
14. Familia lui Andrei Fursenko. Fostul ministru al Educatiei, Andrei Fursenko, a ascuns de public mult timp faptul ca si copiii
lui sunt, de asemenea, scoliti n strainatate.
Astazi, ul sau, Alexandru, e stabilit cu traiul n Statele Unite ale Americii. Concluzii
Aceasta este doar o list
a scurta, des, i, de fapt,
numarul copiilor s, i nepot, ilor care locuiesc n
Occident este de mii, daca nu de zeci de mii,
scrie Aizen Tancio. Lista cont, ine cei mai
odios, i patriot, i s, i dus, mani ai Occidentului,
,
care ntre timp si tin familiile n leag

anul inamicului. Copiii lor nvata, traiesc si lucreaza
n Vest si nu mai au nicio leg
atura cu Rusia, iar aceasta cale a fost aleasa pentru ei de
catre p
arintii lor. Ei dispretuiesc Rusia si oamenii sai si vad viitorul copiilor, dar si al lor
doar n Vest. Cu o asemenea ipocrizie, puterea din Rusia nu are niciun viitor, sustine n
ncheiere autorul cercetarii.
,
colonel (r) Dumitru ROMAN
PROFESORUL IOAN SCURTU

DESPRE ELUCUBRATIONI

STII
LUI LIICEANU LUCIAN BOIA S
I
NEAGU DJUVARA S
I DESPRE
ASALTUL MAGHIAR DIN
TRANSILVANIA
- Domnule profesor, omenirea a marcat, n acest
an, mplinirea unui secol
de la declansarea Primului
Razboi Mondial. Cum ati
caracteriza, n cateva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17 milioane de oameni?
Sigur ca, n esenta, ne gandim la numarul
de morti si la uriasele distrugeri materiale.
Dar, n ce priveste unele state, ntre care si
Romania, Primul Razboi Mondial a nsemnat
un fnal fericit, ca sa ma exprim asa, n sensul
ca, prin prabusirea celor doua mari imperii
rus si austro-ungar s-au putut realiza unitatea nationala si statul national unitar roman
prin unirea Basarabiei, a Bucovinei si Transilvaniei cu patria-mama. De altfel, prin Tratatul
de la Versailles s-a retrasat harta Europei, au
aparut mai multe state nationale, fapt care a
permis popoarelor respective ma gandesc la
26
fnlandezi, polonezi, cehi, slovaci, unguri, austrieci, croati, sloveni, muntenegreni si, evident,
romani de a trai n state proprii, care erau un
ideal pana la acest razboi. Asa ncat, Primul
Razboi Mondial are partile lui negative, partile
lui pozitive si, ca orice eveniment, trebuie judecat n ansamblu, cu particularitatile lui, cu
specifcul lui.
Romania a intrat n razboi dupa doi ani de
neutralitate si a platit un tribut incomparabil
mai mare decat alte natiuni, daca ne raportam
la numarul populatiei. Care ar , n opinia
dumneavoastr
a, lectia pe care noi, romanii, nam nv
atat-o din aceasta confagratie mondiala?
Da, jertfa romanilor a fost foarte mare. Asta
si din cauza ca, pe de o parte, razboiul s-a
desfasurat pe teritoriul national n 1916 au
fost angrenate Muntenia, Oltenia, Dobrogea,
sudul Moldovei, iar n 1917, Moldova si, pe
de alta parte, pentru ca Armata roman
a nu a
fost pregatita, mai ales nu a fost dotat
a co
respunzator. In cei doi ani de neutralitate ar f
trebuit sa se procure armamentul necesar, ns
a,
din pacate, guvernantii, pentru a nu trezi suspiciuni ntr-o tabara sau alta, au preferat s
a nu
acorde atentia cuvenita narmarii. O a treia
cauza tine de conceptia romaneasca, potrivit
careia jertfa este suprema. In romanele lui Cezar Petrescu si Camil Petrescu, aparute dupa
razboi, se ntalneste aceasta replic
a: nemtii au
arme, au pusti, au tunuri, dar noi avem baioneta! S
i pieptul de arama! Adica, ideea sacrifciului! Daca ne raportam la conceptia americanilor sau a evreilor, care au n prim-plan
viata militarilor lor si chiar sacrifciul tehnicii
pentru a salva militarul, sigur ca acest fapt
arata ca la noi a fost si poate c
a mai este
o conceptie p
aguboasa. Vedeti, n legatura
cu participarea Armatei romane n teatrele
de operatii din Irak si Afganistan se evoca
ntotdeauna num
arul de morti. Sigur, este
fresc. Dar, normal ar sa se spuna si care
a fost contributia reala a armatei n teatrele
respective.
Apoi, se stie, romanii se nacareaza repede

si uita usor. Dumneavoastra, care va ocupati
de cultul eroilor, cunoasteti ca imediat dup
a
razboi s-au nntat tot felul de asociatii, de
publicatii, s-a dat o legislatie de sprijinire a
eroilor, a invalizilor, a vaduvelor si a orfanilor de r
azboi, dar cu timpul lucrurile s-au uitat, ceea ce a dus la nemultumiri. In aprilie
1930, n Bucuresti, a avut loc o manifestatie a
invalizilor si vaduvelor de razboi la sala Dacia. De aici, manifestantii au decis sa mearga
spre Palatul Regal, dar, au fost opriti n dreptul
Cercului Militar si mprastiati cu furtunurile cu
apa. Ziarul Adev
arul descrie aceasta secventa
si spune ca, n urma interventiei fortelor de ordine, caldaramul era plin de carje, de proteze
si alte asemenea elemente auxiliare folosite de
invalizii de razboi. Acestea erau armele cu
care fostii luptatori voiau s
a-l impresioneze pe
Rege! Asta arata ca preocuparea pentru eroi
era si atunci, ca si acum, destul de palida.
Am fost de mai multe ori n Rusia, n calitate de director general al Arhivelor Nationale,
si una din problemele pe care le-am discutat a
fost aceea a identifcarii locurilor unde au murit
ostasii romani, inclusiv prizonierii de razboi, si
a amenajarii unor cimitire. Trebuie sa va spun
ca rusii s-au ar
atat foarte cooperanti si chiar
ne-au dat exemplu pe nemti, pe italieni, pe
unguri, care s-au ocupat ndeaproape de crearea de cimitire si locuri de cinstire a militarilor lor. Bunaoara, la Stalingrad exista monumente sugestive ale nemtilor, ale ungurilor,
ale italienilor, dar nu exista cel putin pana
n prezent un monument semni-fcativ pentru
atatia morti romani. Practic, acolo, la Stalingrad, s-a distrus cea mai mare parte a Armatei
Romane, fapt care l-a determinat pe Antonescu sa spuna ca Germania a pierdut razboiul,
sa avem grija s
a nu-l pierdem si noi pe-al nostru. A fost declarat doliu national, s-au tinut
slujbe n biserici pentru cei cazuti. A fost o
drama nationala de mari proportii. S
i iata c
a,
desi autoritatile ruse sunt deschise la ideea cin-
27
stirii eroilor romani, autoritatile romane n-au
facut aproape nimic pana acum sau fac extrem
de putin si n prezent.
Cum apreciati anii care au urmat razboiului?
Credeti c
a este o perioada la care generatiile de
astazi ar trebui s
a se raporteze mai des si
politic, si cultural, si economic, si moral?
In genere, exist
a o tendinta de supralicitare pentru moment am spus ca romanii se
nerbanta repede si sunt foarte generosi n laude -, dupa care uita si devin extrem de critici. De exemplu, n 1928, cativa intelectuali
au publicat un document intitulat Manifestul
Crinul Alb , n care sustineau ca toti cei care
au peste 50 de ani sunt niste epave care trebuie nl
aturate rapid de pe scena publica pentru a se face loc tineretului. Dar, daca stam
sa ne gandim, peste varsta de 50 de ani erau
nsisi fauritorii Marii Uniri, cei atat de l
audati
n 1918-1919. De aici, dispute puternice. Mircea Eliade spunea, n 1927, ca dupa realizarea
Unirii, romanii nu mai au de luptat pentru un
anume ideal si ca ei pot s
a se manifeste n orice
domeniu de creatie culturala si stiintica. El
nsusi a dat un exemplu, ocupandu-se de istoria religiilor, de losoa indiana s.a.m.d. Cu
alte cuvinte, Marea Unire din 1918 a1918 a
descatusat energiile spirituale ale romanilor si,
dupa Primul Razboi Mondial ca si n perioada
de dupa Razboiul de Independenta avem dea face cu o norire culturala marii clasici ai
litera-turii, atunci, au fost Eminescu, Creanga,
Caragiale acum, Arghezi, Sadoveanu, Rebreanu, Goga s.a. S
i din punct de vedere economic este perioada n care, practic, s-au pus
bazele unei adev
arate industrii nationale. Asta
ca urmare a politicii liberale bazata pe doctrina
Prin noi nsine!, care nu nsemna excluderea
capitalului si a capitalistilor straini, ci nsemna,
cum zicea Vintila Bratianu, ca acestia trebuie
sa stie ca sunt la noi, acas
a, si ca trebuie sa respecte legile romanesti. Or, acum, procesul este
exact invers, adica o neglijare totala a capitalului romanesc, a romanilor, si totul trebuie sa
e cedat str
ainilor. S
i istoria ncepe sa demonstreze chiar n aceste zile ce a nsemnat acea
asa-zisa privatizare prin vinderea bogatiilor naturale catre straini. Iata, petrolul. Noi, care
eram tara producatoare de petrol foarte importanta n Europa, am devenit preocupati sa
gasim prin alte metode descoperirea de gaze de
sist cu participare americana si rusa str
aina,
n general -, cand n mod normal ar trebui s
a se
puna problema revenirii petrolului romanesc la
Statul roman, la Romania. Zilele acestea se discuta despre energie, despre acea companie italiana, ENEL, care, practic, si-a b
atut joc de poporul roman, a preluat baza materiala, dar n-a
facut investitiile la care s-a angajat. In schimb,
a pus preturi foarte mari, n complicitate cu
unii romani, care aveau obligatia sa supravegheze modul n care se aplica contractele si se
stabilesc preturile. Ca sa nu mai vorbesc de
contractul cu compania Bechtel care, culmea,
si acum este secret (!), desi banii, de ordinul miliardelor!, au fost pl
atiti de cetatenii rom
ani,
adica din bugetul Statului. Asa ncat, nca o
data spun, n perioada interbelica a existat o
politica prin care s-au creat mari ntreprinderi
de talie europeana, cum ar Malaxa. Locomotivele Malaxa erau ntre cele mai performante din Europa, erau cumparate inclusiv
de elvetieni. Sau IAR Brasov, fabrica de avioane cu performante absolut exceptionale. De
regula, avioanele produse acolo, de conceptie
roma-neasca, cu muncitori romani, cu ingineri
romani, atingeau standarde internationale, se
clasau pe locul 3-4 n lume. Or, acum, noi
traim numai si numai din import. A existat
o preocupare de a renvia industria nationala
aeronautica, dar ea a fost lichidata, pentru ca,
vezi bine, noi trebuia sa cumparam de la altii.
Intotdeauna, altii sunt mai performanti!?
Am fost zilele acestea la Brasov, am venit
bara la bara, asa cum se circula de ani buni
pe DN1. Romanii nu pot s
a fac
a autostrazi n
propria lor tara!? Trebuie neap
arat sa e concesionate unor rme str
aine, care, se dovedeste
28
de atata vreme, nu sunt animate de dorinta de
a face autostrazi n Romania, ci de a obtine tot
felul de castiguri, adesea pe c
ai ilicite, prin mituirea unor romani. Spre deosebire de perioada
interbelica, atunci cand capacitatile, energiile,
fortele intelectuale romanesti erau valoricate,
acum, din contra, se cauta ca acestea sa e cat
mai mult descurajate si, dac
a se poate, chiar
distruse!
Domnule profesor, ce rol mai joaca astazi
istoria n educarea tinerelor generatii? Mai
este istoria acel magister vitae de care vorbeau naintasii? Cum priviti ncercarile unora
de denigrare a trecutului romanilor, de asa-zisa
demitizare a istoriei?
Dupa 1989 s-a dezvoltat, n Romania, un
foarte puternic si agresiv curent anti-national,
promovat de o seama de intelectuali de o valoare cu totul relativa ei se lauda ntre ei,
se socotesc mari nv
atati, mari savanti care,
dupa opinia mea, sunt mituiti ca s
a aib
a o asemenea atitudine, sa sustina, spre exemplu, ca
istoria romanilor este o succesiune de mituri,
ca ea nu are nimic pozitiv si demn de valoricat, ca istoricii, chiar daca este vorba de Xenopol, de Iorga, de Giurescu, de Otetea, au
mitizat istoria, au creat personalitati si episoade pozitive, cand, n realitate, romanii au
fost un popor n bataia vantului, la periferia
istoriei s.a.m.d. Acest curent a reusit sa-si impuna punctul de vedere si n privinta manualelor scolare, astfel ncat s-a ajuns, n prezent,
ca istoria sa aiba doar o ora pe s
aptamana
n liceu. De cativa ani, istoria romanilor este
desintata ca obiect de studiu n liceu. Lumea reproseaza tineretului ca nu cunoaste istoria, dar daca acesti tineri din scoal
a nu sunt
nvatati, evident ca nu se poate pretinde sa cunoasca trecutul acestui neam.
Punctul meu de vedere este ca acesti intelectuali sunt platiti! Pentru ca altfel nu se
poate explica faptul ca o carte de duzina, care
nu se bazeaza pe niciun fel de documente,
cum este cartea lui Lucian Boia Istorie si
mit n constiinta romaneasca - a fost tradusa

n diverse limbi straine, laudata, circulata si
scoasa n nu stiu cate editii, n timp ce replica
pe care academicianul Ion Aurel Pop Istoria, adev
arurile si miturile -care este o replica
substantiala, mai masiva, din punct de vedere
al numarului de pagini, chiar decat cartea lui
Boia nu s-a bucurat de aceeasi popularizare,
desi Ion Aurel Pop analizeaza, pagina cu pagina, aberatiile promovate de Boia n cartea lui.
Dar, nca o data spun, acei cativa intelectuali care se declara exponenti ai societatii civile
cauta, prin mass-media, sa-si impuna punctul
de vedere, iar romanii, care sunt putin doritori
sa se documenteze, iau de bune spusele lor.
Alaturi de Lucian Boia se aa Neagu Djuvara
care, desi nu este istoric, se prezinta ca istoric,
permitandu-si tot felul de elucubratii, care mai
de care mai fantasmagorice, pe care Editura
Humanitas fosta Editur
a Politica le promoveaza cu dezinvoltura. Pentru cine nu stie, Editura Politic
a era la vremea respectiva cea mai
bine dotata din punct de vedere tehnic, avea
rezerve valutare pentru ca tiparea operele lui
Ceausescu n limbi de circulatie internationala.
Ea a fost d
aruita de ministrul Culturii, Plesu,
amicului sau Liiceanu. Fara niciun ban!? Sa si publicat textul prin care se ncredinteaza
editura domnului Liiceanu. Cei doi ind, nui asa, dizidenti, cum se sustine n Jurnalul de
la Paltinis . . . Dar, despre asta poate vom mai
avea prilejul sa discutam.
Recent, am fost la o emisiune n legatura cu o
carte despre Veturia Goga, supra-numita privighetoarea lui Hitler. Niste aberatii!!! Or,
aceasta carte a fost prezentat
a si la televiziune,
si la radio, si n numeroase ziare ca ind o
mare descoperire: iata, sotia primului ministru Octavian Goga, poetul national, era spioana, cand cu Hitler, c
and cu sovieticii, cand
cu Carol al II-lea, cand cu Gheorghiu-Dej. Ce
mai, o depravat
a!, o persoan
a de cea mai joasa
speta. . . Minciuni ordinare, promovate de societatea civila!. . .
29
2018 se va mplini un secol de la Ma In

rea Unire. Asociatia Nationala Cultul Eroilor
Regina Maria, mpreuna cu alte organizatii,
a luat initiativa de a se ridica un monument
la Alba Iulia dedicat acestui eveniment unic n
istoria noastra. Ce parere aveti despre aceasta
actiune?
Ideea n sine este foarte corecta. Sigur ca
este bine s
a e la Alba Iulia, sa e la Bucuresti un monument al Marii Uniri. Dar,
nu stiu daca asociatiile respective vor avea resursele nanciare necesare. Eu am fost zilele
trecute n judetele Harghita si Covasna, care
sunt pline de statui, de busturi, de nsemne
ale prezentei maghiarilor. In Covasna s-a ridicat bustul unui maghiar care a murit n 2002,
deci foarte recent. Toti sunt eroi! In timp
ce prezenta romaneasc
a este foarte palida, iar
mormintele eroilor romani sunt lasate n paragina sau chiar distruse. Pe hartie se pot
face planuri. Dar sunt convins ca ele vor
boicotate. Sa nu uitam ca n fruntea Ministerului Culturii, de o buna bucata de vreme,
sunt promovati etnici maghiari care nu iubesc Romania, s
a e clar! - care si promoveaza propriile lor monumente si valori culturale. De exemplu, la Oradea, unde am fost
recent, a disparut Muzeul T
arii Crisurilor, un
muzeu exceptional. A fost lichidat. Cladirea a
fost cedata Bisericii Romano-Catolice. Piesele
si obiectele care atesta prezenta romaneasca n
aceasta zona, care arata cultura si civilizatia
romaneasca, stau n lazi de vreo 10-12 ani. Nu
sunt bani! Dar s-au gasit bani pentru refacerea
Cetatii Oradea Biharea -socotita cetate ungureasca. Dupa cum vedeti, multe castele, palate
unguresti au fost renovate si redate circuitului
turistic. Cele romanesti, nu prea. De aceea,
spun ca nu sunt optimist n legatura cu planul
de care vorbiti. Eu as bucuros daca ati reusi
sa ridicati un asemenea monument, care sa e
un monument-simbol, nu unul meschin, care,
stiu eu, sa e si el unul printre altele. . . . Sa e
cel mai!. . . . Am fost la Arad si am constatat
ca acel Parc al Reconcilierii, n ce priveste

partea maghiara, cu statuia Ungariei Mari, este
mereu ngrijit, cu coroane de ori, vin turisti
cat am stat eu acolo, vreo jumatate de or
a,
au venit trei masini cu turisti din Ungaria, cu
ghizi care explicau cu pasiune ce reprezinta acel
monument -n timp ce partea romaneasc
a este
mai curand un kitsch decat ceva reprezentativ.
Este un Arc de Triumf, dar primele persoane
care trec pe sub acest arc de triumf sunt unguri,
cu pana de cocos la palarie!? Deci, nici macar
monumentul romanesc nu-i exprima pe romani.
Este acolo un fel de basorelief cu Balcescu, Kossuth si Avram Iancu, dar acesta nu este un
simbol semnifcativ pentru romani, un simbol
patriotic si national.
De aceea, Monumentul Marii Uniri trebuie
sa e un monument absolut reprezen-tativ, si
prin dimensiune, si prin simbolurile pe care
le lanseaza. Asta presupune organizarea unui
concurs la care sa participe artisti valorosi.
Pot s
a e si din strainatate. Pentru ca multe
din monumentele noastre de for public, inclusiv opere comemorative de r
azboi, au fost realizate de straini. E bine sa e un concurs
international, pentru ca viziunea internationala
este, de multe ori, foarte importanta si mai
putin comb
atuta de asa-zisii civisti, care, sunt
convins, ar face tot ce le sta n putinta pentru
a bloca realizarea acestui monument.
Care sunt, dupa parerea dumneavoastra,
personalitatile din istoria romanilor care nu
sunt cunoscute sau nu sunt apreciate la
adevarata lor dimensiune?
Acum, daca luam manualele scolare, vom
vedea c
a Romania aproape ca nu mai are personalitati. Asa ncat, nu-i vorba de una-doua-trei
personalitati, e vorba despre valorile nationale
n ansamblul lor. De aceea, eu ma feresc sa
spun ca, stiu eu, S
tefan cel Mare sau Mihai
Viteazul sau Alexandru Ioan Cuza nu sunt sucient reprezentati. Sigur, din motive politice,
se face propaganda n legatur
a cu personalitatea lui Carol I. E corect pana la un punct,
30
totusi, nici aici nu trebuie sa se sara peste
cal. Pentru c
a n timpul lui Carol I s-au petrecut si evenimente dramatice ca de exemplu, r
ascoala din 1907, cea mai mare r
ascoala
taraneasca din Europa secolului XX -, dar, sigur, astea sunt ocultate. De pild
a, rascoala este
pusa pe seama agentilor austrieci, care ar incitat pe tarani. Or, exist
a cartea lui Rosetti,
din 1907, intitulata Pentru ce s-au r
asculat
taranii, unde sunt prezentate date statistice,
cu situatia concreta a taranilor, asa ca a pune
pe seama unor agenturi str
aine o asemenea
miscare este cu totul deplasata.
Acum se tot elogiaza personalitatea regelui
Mihai. Sigur, este bine, are si o anumita varsta,
dar se trece cu totul sub tacere un alt rege
Carol al II-lea -, n timpul caruia Romania a cunoscut cele mai importante progrese. Vedeti?
Ce e pozitiv n istoria romanilor este sters cu
buretele! Am fost la Calarasi, unde exista un
parc si un rond al Regalitatii, cu busturile regilor Romaniei. Este Carol I, este Ferdinand I,
este Regina Maria, este Mihai I, dar Carol al IIlea lipseste!? Ca si cum el n-ar f
acut parte din
istorie! Sigur, Carol al II-lea a avut pacatele
lui care n-au fost putine dar, n timpul lui,
Romania a cunoscut o dezvoltare puternica si
economic, si cultural. 1938 a fost anul de varf
al dezvolt
arii economice a Romaniei. Macar
de s-ar putea realiza astazi performantele economice din timpul lui Carol al II-lea. Asa ca
ncercarea aceasta de elogiere a Regalitatii are
un caracter extrem de subiectiv. Ca sa elimini
pe unul dintre membrii de baza ai Familiei Regale mi se pare cu totul deplasat.
Nici n cazul lui Ion Antonescu nu se judeca sine ira et studio. Ion Antonescu a fost
un mare patriot. Daca ar fost nvingator
asa cum a spus el la proces ar avut statui n ecare oras al Romaniei. Dar a fost
nvins si a sfarsit n fata plutonului de executie.
Intotdeauna nvingatorii au dreptate! Dar asta
nu nseamn
a ca noi trebuie sa stergem cu buretele faptul ca a fost mana dreapta a generalului
Prezan n Primul R

azboi Mondial, a fost seful
Biroului Operatii, a fost decorat cu Ordinul
Mihai Viteazul de Regele Ferdinand, a fost
atasat militar la Londra si Paris, a fost seful
S
colii Superioare de Razboi, a publicat cateva
carti de tactica si instructie militara foarte utile
la vremea respectiva. Ion Antonescu nu trebuie judecat numai prin faptul ca a fost nfrant
n razboi. Sigur ca chestiunea aceasta cu atitudinea fata de evrei este o chestiune care nu
poate s
a e acceptata, chiar daca el a cautat
sa gaseasca o justifcare. Era, nsa, perioada n
care Hitler promova lichidarea evreilor. Trebuie evidentiat faptul ca n 1941 au avut loc
deport
ari ale evreilor din Basarabia si Bucovina n Transnistria, dar n 1942, n octombrie, cand conducerea german
a a hotarat organizarea, langa Berlin, a unei consfatuiri cu
directorii generali ai Cailor Ferate din statele
aate n raza de inuenta a Germaniei, unde
a fost convocat si directorul general al C
ailor
Ferate Romane, acesta l-a informat pe Antonescu. Antonescu i-a interzis sa participe si,
mai mult decat atat, n semn de replica, a decis ca deport
arile sa nceteze suntem n octombrie 1942 -si evreii sa e adusi n tara. La
conferinta respectiv
a s-a stabilit un program
foarte detaliat, care se referea si la Romania,
privind lichidarea prezentei evreilor n statele
aate sub inuenta germana si trimiterea lor
spre exterminare. In cazul Romaniei, de exemplu, se prevedea cati evrei sunt n cutare oras,
cum s
a fe preluati cu trenurile. Adica era un
plan de lichidare total
a a evreilor, asa cum s-a
produs, de altfel, n Ungaria. Ei, Antonescu s-a
opus trimiterii evreilor n lagare si exterminarii
lor, adoptand ideea emigrarii. S
i a facilitat
emi-grarea, permitand plecarea lor cu cateva
nave romanesti. Oricum, la sfarsitul celui de-al
Doilea Razboi Mondial, n Romania tr
aia cea
mai numeroasa comunitate evreiasca din Europa. Ceea ce arata ca nu trebuie judecat unilateral, doar ceea ce s-a ntamplat n `41-'42 si,
desigur, atitudinea antievreiasc
a cu excluderea
31
lor din nvatamant, avocatur
a, justitie s.a.m.d.,
ceea ce n-a fost corect din punct de vedere al
atitudinii fata de cet
atenii acestei tari. Dar,
pe de alta parte, trebuie s
a se aiba n vedere
si aceasta realitate. Nu trebuie judecat ntro maniera simplista si numai un segment din
activitatea sa.
O ultima ntrebare, domnule profesor: aveti
vreun personaj din trecutul mare pe care l-ati
ndragit n mod special, care va este aproape de
suet?
Eu nu am pe cineva anume. Eu m-am
straduit sa u corect, obiectiv. Am scris despre cei patru regi, am pentru ecare n parte
cate un volum si eu spun c
a sunt corecte!
-, am publicat micromonograi despre I. I. C.
Bratianu, Iuliu Maniu, am publicat o carte intitulata Portrete politice, n care am evocat mai
multe personalitati din istoria romanilor, asa
ncat eu am o apreciere despre toate personalitatile care au avut un rol n istoria romanilor.
Sigur, am o preferinta cu totul speciala pentru
Nicolae Iorga, dar cred ca nu este o preferinta
subiectiva, pentru ca, realmente, Iorga a fost
unul din marii istorici ai lumii, a fost ales vicepresedinte al Comitetului International al Istoricilor, ind recunoscut si pe plan international.
S
i este una dintre marile podoabe ale neamului
romanesc!
- Va multumesc, domnule profesor!
"ALEGERILE PREZIDENTIALE

AR
PUTEA ADUCE O SCHIMBARE IN
BINE DOAR PRINTR-UN JOC AL
HAZARDULUI"
(Interviu cu domnul C
alin Georgescu14 ,
presedintele Centrului European de Cercetare
al Clubului de la Roma )
- "FMI a pus umarul la ndatorarea Romaniei
ca s
a e o prada mai usoara pentru hienele care
stau la panda"
- "Asa numita "dreapt
a" s-a culcat mereu cu
asa-numita "stang
a" n imensul pat de bordel
care este politica romaneasca"
- "Statele aservite, precum Romania, nu pot
lupta cu adevarat mpotriva coruptiei interne"
- "Democratia directa nu este posibila ntr-un
stat servil, cu o economie neoliberala de tip extractiv"Alegerile prezidentiale abia ncheiate ar
putea aduce o schimbare n bine doar printr-un
joc al hazardului, este de parere Calin Georgescu, presedintele Centrului European de Cercetare al Clubului de la Roma, care adauga:
"Sistemul se apara foarte bine, se adapteaz
a
usor, si aduce actorii pe scena, si cedeaza doar
de frica, atunci cand este ncoltit".
Clubul de la Roma este o denumire simbolica
pentru o organizatie al carei scop este sa supuna atentiei ntregii lumi diverse aspecte referitoare la viitorul planetei.
Reporter: Ce asteptari aveti de la noul
presedinte ales al Romaniei?
Calin Georgescu: Obiectivul principal al
oricarui presedinte al Romaniei ar trebui sa e
C
alin Georgescu, care , ntre 1997-2013, a2013 ,
a fost Director executiv al Centrului National pentru
Dezvoltare Durabila din Rom
ania, ne-a vorbit, ntr-un
interviu, despre cum vede situatia tarii noastre si viitorul s
au. Numele lui C
alin Georgescu a fost vehiculat
de mai multe ori ca posibila propunere pentru preluarea functiei de premier al tarii noatre. Despre scenariul "Klaus Iohannis - presedinte, C
alin Georgescu premier", domnia sa ne-a spus: "Eu sunt gata s
a-mi
slujesc oricand tara, s
a colaborez cu oricine, dar nu n
orice conditii. Iar cu privire la interesul national, pentru mine nu exista negociere".
14
Ion Grigorescu - L
autul
32
apararea interesului national, care se traduce,
n principal, prin ntarirea pe plan intern si extern a pozitiei statului national unitar modern.
In acest moment, ns
a, cred ca este mai important sa discut
am despre asteptarile poporului roman si cum putem renvia ncrederea
lui n conducatori si n viitor. Cu o populatie
nemultumit
a nu se poate face reforma. Sa iei
puterea nu e greu, conteaz
a ce faci cu ea pentru
tar
a. Mesajul transmis prin vot a fost foarte
clar: schimbati-va sau veti schimbati. In
campania electoral
a am asistat doar la o lupta
pentru putere ntre doua clanuri, asa cum a fost
mereu timp de 25 de ani. Nici cel ales si nici
cel care a pierdut nu au prezentat un proiect
de tara solid, un program politic, o viziune despre viitor si despre marile provocari interne si
internationale. Am asistat doar la dezbinarea
tarii, nu la unitatea ei.
Reporter: Cum arata Romania, la 25 de
ani de la caderea comunismului? Ati declarant: "Romania este un sens giratoriu permanent, ne nvartim n cerc de 25 de ani". Ce
eveniment/masuri ar putea s
a ne scoata din
acest sens giratoriu? Considerati ca alegerile
prezidentiale din acest an pot aduce o schimbare? C
alin Georgescu: Romania, dupa 25
de ani de post-comunism, este o tara n care
cei care au condus si conduc au fost dispusi
sa cedeze ori sa distruga totul doar pentru a
avea puterea. Rezultatul este o tara n faliment, tr
aind pe datorie, pentru care colapsul a
devenit o chestiune de probabilitate matematica, pe fondul unei polarizari uriase a saraciei
si a bogatiei. Singura salvare poate veni dintrun proiect de tar
a ndraznet, gandit pe termen
lung si foarte lung, si ancorat n realitatile profunde ale Romaniei. Pentru acest mare proiect se va putea ridica un steag, sub care sa
se adune toti romanii din tara si de pretutindeni; un proiect n elaborarea si aplicarea
caruia sa ne regasim independenta de gandire
si de actiune, ca tara; un proiect care se poate
realiza n esenta prin resursele si capacitatile
proprii. Numai astfel, prin noi nsine, vom

face din Romania o tar
a respectat
a care sa
conteze n politica mare, la scara european
a
si mondiala. Azi, Romania este un stat complet aservit, prea slab pentru a avea un cuvant
de spus n lume. O tara deprofesionalizata, cu
mari probleme demograce, care si-a cedat suveranitatea si a dinamitat conceptul de scoala
a muncii, pe fondul cresterii alarmante a analfabetismului. Nu mai suntem o destinatie, n
sens politic, ci un teritoriu pe care-l survolezi cu
avionul, n drum spre alte z
ari. In sens economic, tara e o tinta predilecta doar pentru acele
transnationale care jefuiesc patrimoniul natural sau mbolnavesc populatia, zic si spiritual,
cu produsele lor otravite. Suntem un loc cunoscut pe harta crimei organizate, a tracului
de persoane, pentru jefuirea obiectelor de patrimoniu si a p
adurilor, ca depozit de deseuri si
cate alte asemenea activitati infractionale. Statele aservite, precum Romania, nu pot lupta cu
adevarat mpotriva coruptiei interne. In poda
retoricii ociale, ele nu pot benecia n mod
real de aliante sau de parteneriate cu natiunile
puternice. Intr-o situatie limita, un stat puternic nu va salva un stat complet subordonat aat la ananghie, oricate garantii formale
i-ar oferit, ci doar va dispune de el. T
arile
Romane au avut astfel de experiente, n trecutul nu foarte ndepartat, ganditi-v
a la nefericitul an 1812. Iar azi, exemplul Ucrainei este
mai mult decat graitor.
In 25 de ani, Romania a avut o retragere
masiva din istorie, din orice dezbatere cu privire la provocarile mari ale lumii, a absentat
de pe scena diplomatiei. Tara

trebuie adusa la
nivelul unei chem
ari. Iar asta se face printrun proiect mare, care sa descatuseze energiile ntregii natiuni. Un proiect care s
a identice nisa Romaniei n competitia mondiala a
secolului XXI, sa reconstruiasca tara pe baza
acestei premise fundamentale; sa creeze locuri
de munca sigure si bine platite, un sistem de
sanatate centrat pe grija fata de inta umana
33
si nu pe protul industriei de medicamente si al
asigurarilor de sanatate private; un proiect care
sa regandeasca strategic toate activitatile economice, sa reindustrializeze tara pe baza tehnologiilor nepoluante si a principiilor economiei
civice - modelul economic pe care eu l propun; sa reprofesionalizeze tara si sa readuca
placerea romanilor de a munci; mai presus de
orice, un proiect cu o strategie perfecta pentru nvatamant, cercetare, inovatie, cuplat
a cu
una demograca, spre a asigura dainuirea neamului, n vesnicie. Pentru asta avem nevoie
de nvatatori si profesori entuziasti, plini de
daruire pentru cauza nationala, modele de urmat pentru tineri. Sa renasc
a dragostea pentru
frumos, pentru art
a n toate orasele Romaniei.
Sa nu ezitam sa aducem specialisti straini acolo
unde este nevoie. Acest lucru este absolut resc
si se ntampla peste tot n lume unde dorinta de
performanta e mai presus de orice - vezi cazul
guvernatorului canadian al Bancii Angliei. Marile teme internationale, cum ar energia sau
resursele, s
a se discute la Bucuresti. Institutii
internationale serioase, si nu sediile unor rme
fantoma, s
a e localizate n Romania. Asta
nseamna s
a ai cota internationala, sa existi
si sa i respectat. Spiru Haret spunea: "Investesti n educatie, culegi n economie". Forte
malece au distrus cu bun
a stiinta dragostea
de tara, patriotismul, au t
aiat panglica istoriei, pentru a ne lipsi de dragostea de glie si
de vointa de a o natiune demna. Cel mai
mare ganditor politic al natiunii romane, Mihai Eminescu, spunea: "F
ara cultul trecutului
nu exista iubire de tara".
Revenind la alegerile abia ncheiate, ele ar
putea aduce o schimbare n bine doar printrun joc al hazardului. Sistemul se apar
a foarte
bine, se adapteaza usor, si aduce actorii pe
scena, si cedeaza doar de frica, atunci cand este
ncoltit.
Reporter: Considerati ca vom asista la o
reformare a clasei politice, n contextul n care
"generatia Facebook" a iesit masiv la vot si i-a
taxat pe cei care au ignorat-o? Considerati ca

intelectualii s-au trezit din amortire?
Calin Georgescu: Retelele de socializare
nu vor putea produce o reformare a clasei
politice. Pot doar un catalizator al reformarii, dar raman simple mijloace de comunicare n mas
a ale vremurilor actuale, pe care
le utilizeaza atat oamenii cinstiti, cat si escrocii. Generatia Facebook, obisnuita sa tot
"gugaleasca" pe telefoanele inteligente, este coplesita de cantitatea de informatii care o asalteaza. Preia totul pe fuga si nu mai are rabdare
sa aprofundeze lucrurile. In Romania nu se mai
studiaza profund si nu se mai citesc carti. De
altfel, se vand cu 85% mai putine carti decat
n urma cu 25 de ani. Iat
a de ce populatia
poate manipulata prin lozinci si devize propagandistice extravagante, golite de adev
ar si

continut. In Romania, unele clanuri au folosit
mai abil decat altele retelele de socializare si,
drept urmare, au nregistrat un avantaj politic
temporar. Cat despre puterea "democratiei directe" care i entuziasmeaza pe tinerii de pe
Facebook, n mare parte este o iluzie. Ea
exista n spatiul virtual, dar este foarte greu
de transpus n realitate, n cadrul actualului
sistem neoliberal. Sa nu uitam ca sistemul
nsusi foloseste Internetul pentru a-si cosmetiza imaginea si pentru a manipula populatia.
Eu sunt ntru totul pentru democratia direct
a,
participativa. Ea nu este nsa posibila ntr-un
stat servil, cu o economie neoliberala de tip
extractiv. Ea poate nori doar ntr-o economie civica, avand drept partener un stat puternic, un stat animat de o logica parteneriala,
n care toti actorii participanti la dialogul social lupta pentru un ideal comun. Este nevoie
n primul rand de o democratie economic
a. La
noi, n discursul public este absent
a notiunea
de lucrator-proprietar; aceasta "molecul
a" a
economiei civice este generata de raspandirea
larga a proprietatii productive gratie formelor cooperatiei moderne sau organi-zarii micilor produc
atori n sistem cluster, pe modelul
34
Mondragon sau Emilia Romagna. Vorbim de
"descentralizare" cand, de fapt, ar trebui sa
vorbim de sisteme "distri-buite". Vorbim de
"crestere innit
a" cand, de fapt, avem nevoie
de o revolutie a suste-nabilit
atii. Binomul centralizare/descentralizare apartine vechii paradigme, socialiste si neoliberale. Economia civica pe care o propun eu, si care este deja o
forta n multe parti din lume, gan-deste n termenii sistemelor "distribuite", dinamicilor parteneriale ("peer to peer"), productiei lo-cale de
serie mica. Agricultura taraneasca, ajutat
a de
know-how-ul agriculturii postindustriale, este
mai pro-ductiva decat agricultura industriala,
eminamente distructiva. In Romania, agricultura tara-neasca este nsa privita ca o frana
de cei aati n fruntea bucatelor. Dac
a sistemul economic romanesc sta sa faca implozie,
nici n sfera culturii si a spiritului nu stam mai
bine. Greu mai g
asesti un intelectual integru
astazi. Limba romana este, pur si simplu, masacrata, parca a devenit o limba straina, stricarea ei este promovata din plin de la cele mai
nalte tribune. Biserica ociala este pang
arita,
iar biserica ascunsa este prigonita. Mare parte
a populatiei este condusa prin impostura de
catre fariseii care, vietuind n pacat, sunt mereu tem
atori pentru scaunele lor si atunci cauta
sa se nconjoare de iobagi pl
atitori de impozite,
folosite pentru desfraul si vanitatile st
ap
anilor.
S-a vorbit mult de reforma clasei politice. Este
un fals, pentru ca se urm
areste doar redistribuirea puterii si dobandirea de avantaje pentru cei care o detin, prin rotatie. Singura
ocupatie constant
a a clasei politice n ultimii
25 de ani a fost si este de-turnarea banului public, mbog
atirea far
a scrupule. Clasa politica
actuala este nereformabil
a. Trebuie schimbat
a.
Reporter: Cum vedeti masurile Guvernului
roman din ultimul an? Ce decizii considerati ca
au fost pro-business si care au afectat mediul de
afaceri?
Calin Georgescu: Imi este greu sa ma
gandesc la masuri pro-business, avand n ve-
dere haosul generalizat din ultimul an. Chiar

daca au existat masuri punctuale benece, precum reducerea CAS cu 5 puncte procentuale,
ele nu pot scoase din contextul dezastruos. De altfel, chiar si masura reducerii CAS
a fost aspru criticata la nivel politic, din cauza nepre-zentarii de o maniera transparenta si
credibila a resurselor bugetare care s
a compenseze reducerea ncasarilor la bugetul de stat.
Din acest motiv, o masura considerat
a foarte
buna de mediul de afaceri a fost perceputa
ca o balbaiala sau pomana electorala. Mediul de afaceri a fost afectat prin impozitul
pe constructii speciale (cunoscut ca "taxa pe
stalp" ), a carui intro-ducere a nsemnat venituri sporite la buget, ncasari facute nsa din
conturile contri-buabililor seriosi, care si asa
suportau o povara scala coplesitoare. Pe de
alta parte, majo-ritatea actelor normative din
Romania sunt facute pentru un mediu economic infractional. Din cauza nivelului extrem
de ridicat al evaziunii scale, legile ncearca
mai de-grab
a sa ngradeasc
a infractionalitatea,
decat s
a ncurajeze mediul de afaceri. Ca o
consecinta direct, avem tratarea nediferentiat
a
a agentilor economici, de parca ar face parte
cu totii din categoria infractorilor. Absolut
toate societatile sunt tratate de actele normative si organele de cotrol din aceasta perspectiva; se blocheaza conturi, se trimit somatii si
se perturba acti-vitatea agentilor econo-mici,
ignorandu-se "interesul scal national". Astfel, statul gandeste ca un musuroi de furnici, n care toti cara bobul, dar nu exist
a
matca. Nu se are n vedere rezultatul nal,
care ar trebui sa e reprezentat de sprijinirea
mediului de afaceri si de crearea de locuri de
munca. Lipsa unor masuri concrete de combatere a evaziunii scale pe ntreg circuitul economic a dat posi-bilitatea oamenilor de afaceri de carton sa se mbogateasc
a. Astfel, n
domeniul comertului, de exemplu, statul nu
are control asupra achizitiilor intra-comunitare,
abundand asa-zisele r-me fantoma, evaziunea
35
continuand pe ntreg circuitul, pana la desfacerea catre consumatorul nal (persoane zice) fara bon scal. In Romania, nu exista
un control al numerarului. A existat o propunere de act normativ cu privire la restrictionarea tranzac-tiilor n numerar, dar proiectul este blocat n Parlament. Astfel, toti asazisii bani negri din economie circula liber, ntrun circuit nanciar ce da posibilitatea beneciarilor din tranzactii ilicite sa se mbog
ateasca,
achizitionandu-si proprietati si alte bunuri n
numerar, uneori cu sume astronomice. Plafonarea platilor si ncas
arilor n numerar ar forta
o mare parte din banii negri existenti n economie s
a se albeasca, statul urmand sa benecieze
nemijlocit de scalizarea acestor sume.
Reporter: Activitatea DNA a fost foarte
intensa, n perioada campaniei electorale. Ce
asteptari aveti n continuare de la aceasta
institutie?
Calin Georgescu: Justitia romana este selectiva, abuziv
a si demonstrativa, i executa n
pas de delare pe diversi oponenti sau pe cei
care mediatic sustin alte interese, iar apropiatii
sunt protejati. Undeva, mai la vale, oricum
toti ajung la o ntelegere; daca justi-tia ar
fost corecta, ar fost la datorie pentru toti,
iar coruptilor din puscarie le-ar fost conscate averile. Sumele uriase furate de la statul
roman ar putut constitui o baza buna pentru
proiecte nationale de investitii - ceea ce nu se
ntampla.
Reporter: Care este sansa de dezvoltare a
Romaniei? Care ar pasii proiectului dumneavoastra pentru dezvoltarea tarii noastre?
Calin Georgescu: Plecand de la ceea ce stim
cu siguranta ca se va ntampla n lume, adica o
criza a hranei si a apei, se poate identica nisa
Romaniei n economia globala. Eu am propus o
revolutie a sustenabilitatii si un proiect de tara,
"Hrana, Apa si Energie", prin care Romania
poate cuceri lumea, nu doar s
a se refaca pe ea
nsasi. Este solutia prosperitatii prin revenirea
la simplitate. Cu alte cuvinte, un model eco-
nomic al proxi-mitatii, n care se ntareste proprietatea privata productiva, i se ofera omului sansa de a-si securiza familia, iar surplusul muncii lui intra n circuitul economic local
si national. "Micro" este distribuit n masa,
iar micile rme si asigura autonomia economica prin cooperare n retea. Pe acest model
s-au dezvoltat vertiginos tari ca Taiwanul sau
regiunea Toscana si, partial, NameSillicon TypeValley, ca sa dau doar cateva exemple. Investind n infras-tructura viitorului, vom putea
face din Romania un model pentru multe alte
tari. Mai ales pe fondul disfunctionalitatilor
grave ale modelului neoliberal, degrad
arii vietii
n toata Europa si lipsei de viziune a UE, care
continua sa se afunde n criz
a.
Reporter: Numele dumneavoastra a fost vehiculat n repetate randuri ca propunere pentru functia de premier. Ce sanse are scenariul
Klaus Iohannis - presedinte, Calin Georgescu
- premier? Ati accepta o astfel de functie, n
conditiile actuale?
Calin Georgescu: Eu sunt gata sa-mi slujesc oricand tara, sa colaborez cu oricine, dar
nu n orice conditii. Iar cu privire la interesul national, pentru mine nu exist
a negociere.
Reporter: Ati declarat ca necesitatile politicii
externe a Romaniei sunt, mai ales, p
astrarea
identitatii statului n fata atacului entitatilor
non-statale, adica al corporatiilor si "investitorilor strategici" de genul fondurilor speculative.
Ce parghii are statul ca sa-si pastreze identitatea, n conditiile globalizarii? C
alin Georgescu: Cea mai pretioasa institutie creata de
om n istorie este statul. O societate fara stat
e ca un trup fara cap; pe o astfel de societate
o asteapta anarhia, fragmentarea si disolutia
nala. Cand statul devine captiv, cum este
acum n Romania, nu mai este stat. Este doar
haos bine dirijat de cei care au capusat statul. Statul practic s-a privatizat si nu mai
poate raspunde socialului. Binele comun nu
mai exist
a ca tel suprem al statului.
Nu exist
a baza mai solida decat binomul
36
stat-cetatean. Cand statul este lovit, subminat, incapacitat, cetatenii s
ai devin populatie,
o masa amorfa, se transforma n creaturi supuse manipularii si dezr
adacinarii. Uitati-v
a la
romanii din ziua de azi, au ajuns pribegi n tara
lor!
Statul este un zid de aparare a ceea ce
nseamna viata si cultura romaneasc
a. In
absenta lui, identitatea, d
ainuirea noastr
a sunt
n pericol. Eu sunt pentru un stat puternic.
Romania este azi o tara sub asediul marilor
corporatii f
ara patrie, al caror unic scop este
protul imediat, prin exploatarea resurselor naturale si a oamenilor transformati n resurs
a.
Cand nu va mai interes politic strain, pentru
ca nu vor mai resurse, sau cand nota de plat
a
va prea mare n comparatie cu costurile de exploatare, tara va abandonata ca o mina epuizata. S
i atunci se va trece la mpartirea ei ntre
hienele din jur, pentru c
a singura miza ramasa
va doar geopolitica. Adica statutul de colonie al unei tari "ntre ape", recunos-cuta exclusiv prin "vocatia" de a vanduta strainilor
pe 30 de arginti de catre vasalii cocotati n
functii publice. Toti politicienii romani au
sustinut neconditionat, n acesti 25 de ani,
mo-delul neoliberal extractiv. Acesta nu s-a
opus comunismului, l-a continuat cu alte mijloace, ambele sisteme av
and nevoie de sclavi
ca sa functioneze. Transpus n viata, proiectul "Hran
a, Apa, Energie" ar nsemna, pentru
Romania, iesirea din captivitatea babilo-nica
la care au condamnat-o tradarea, impostura si
hotia. Economia civic
a are nevoie, pentru a
prospera, de oameni liberi, integri, cu mentalitate si demnitate de proprietari. Nici un partid politic nu a urmarit sa emancipeze poporul, n sensul de a oferi ecarui roman oportunitatea de a sta-pan pe propriul sau destin, ntr-o tar
a puternica si respectata. Interesul national? "O vorb
a de dansii inventat
a".
Asa numita "dreapt
a" s-a culcat mereu cu asanumita "stang
a" n imensul pat de bordel care
este politica romaneasca. De 25 de ani, neo-
liberalii din Romania, de la stanga sau de la

dreapta esicherului politic, tot ncearca sa ne
convinga ca statul nu are ce c
auta n economie. Haosul economic controlat de clanurile
infractionale, n care ntreprinderile de stat au
fost privatizate pentru a jefuite, este numit
eufemistic "stat minimal". Eu sunt un critic al conceptului de "stat minimal" si sustin
renasterea ntreprinderii de stat acolo unde
exista monopoluri resti, impuse de cerintele
de securitate national
a (resurse naturale, baraje hidroelectrice, linii de nalta tensiune ),
si trebuie asigurate serviciile publice esentiale
(post
a, transport n comun, sanatate, educatie,
distributia apei etc.). Cu o mentiune, nsa,
foarte importanta: gestiunea ntreprinderilor
de stat trebuie sa e supusa disciplinei pietei,
iar administrarea lor trebuie sa e impecabila.
Vom putea limita si chiar elimina inuenta nefasta a entitatilor non-statale, daca vom transforma Romania ntr-o fort
areata economica.
Zidurile ei de aparare, n domeniul economic,
ar ntreprinderile de stat, sectorul extins
al economiei de proximitate, un sector nanciar caracterizat prin revigorarea si dominatia
bancilor populare si a uniunilor de credit, o
agricultura taraneasca dezvoltata pe bazele celor mai performante metode ale agriculturii
postindustriale. Iar aparatorul cel mai motivat
sa apere economia Romaniei este, ca unitate sociala, familia, iar ca unitate economica, micul
produc
ator, lucr
atorul-proprietar din asociatii
(inclusiv asociatiile profesionale de tipul breslelor ), gospodaria taraneasca, designerul si inovatorul, meseriasii secolului XXI. Eu sunt ferm
convins c
a Romania are nevoie de o stare de
spirit, nu de doctrine, iar aceasta poate data
de asumarea de catre toata natia rom
an
a a unui
mare proiect de tara. Nimic nu trebuie sa e
ascuns, ocult, ambiguu. Totul sa e transparent, clar explicat, pe ntelesul tuturor, pentru
ca romanii sa stie pentru ce lupta. Atunci se
va vedea ce forta avem si de ce suntem n stare.
Reporter: Va mentineti opinia ca Romania
37
nu trebuie sa adere la moneda Euro? Cum

argumentati? C
alin Georgescu: Binenteles
ca mi-o mentin! S
i mai mult, spun ca moneda national
a este singurul atu important care
ne-a mai ramas n mana pentru a ne p
astra
independenta ca stat. Pentru informarea corecta a cet
atenilor este nevoie de o dezbatere foarte serioasa nainte de a decide daca
Romania ar trebui sau nu sa adere la zona
Euro. Exista efecte secundare care trebuie analizate - spre exemplu, cresterea articial
a a
preturilor. Far
a a intra n prea multe detalii
tehnice (exist
a un studiu al lui Giovanni Mastrobuoni, de la Princeton University, care explica foarte bine partea tehnica ), putem spune
ca - n ciuda rapoartelor ociale care au concluzionat ca trecerea la Euro a avut un impact limitat asupra cresterii preturilor - fenomenul nu a fost niciodata investigat pe deplin. Pana acum analiza s-a limitat la dinamica
inatiei, nsa inatia este un indicator sintetic
al cresterii preturilor care nu ia n considerare
elemente esentiale, precum nevoia de timp a oamenilor de a se obisnui cu ceva nou sau faptul
ca inevitabil anumite preturi vor "rotunjite".
Perceptia majoritatii cetatenilor Uniunii Europene este c
a trecerea la Euro a cauzat cresteri
semnicative de preturi. Pana si nemtii, l numesc Teuro (Teur nseamna "scump" n germana).
Un alt efect secundar este cedarea unei
parghii foarte importante - politica monetara.
Intr-un moment n care nu mai exista un consens ntre tarile mari din Vest asupra politicii monetare (vezi situatia de anul trecut,
cand Germania, Olanda si Austria au votat mpotriva sc
aderii ratei dobanzii de catre
BCE), cum va putea o tara ca Romania sa-si
apere interesele?
Luati, v
a rog, exemplul Marii Britanii. Este
n UE si si mentine moneda nationala, lira
sterlina. Oare de ce? S
i ne amintim imediat ca
Londra este adevaratul centru nanciar-bancar
al Europei si al lumii.
Numai niste netrebnici pot accepta atat de

usor ceva atat de dubios, pentru simplul fapt
ca este "european" sau pentru ca asa li se spune
sa faca. Inaintea interesului national nu sta
nimic, nici macar viata! Dar, din pacate, n
Romania, la nivel decizional, se gandeste mic si
se actioneaz
a si mai mic. Noi trebuie s
a gandim
"out of the box", sa gandim liber daca vrem sa
nlocuim actualul model economic falimentar.
Nu mai putem l
asa sfera nanciara sa domine
economia reala. Sursa raului n lume este banul
camataresc (debt-money ), proprietate exclusiva a sistemului bancar. De ce n-ar putea poporul suveran s
a emita moneda? Sute de orase
din lume emit "moned
a locala" - de ce n-ar
face-o si un stat suveran? Ma gandesc la o moneda care s
a apartina cu adev
arat cetatenilor,
bazata pe o rezerva fractionara de 100%. Un
sistem nanciar restructurat, n care functia de
creditare s
a e separata de cea de emitere a
monedei. O astfel de masura ar pune banul
sa lucreze n serviciul economiei reale si nu al
bancilor, ar elimina datoriile publice si private,
ciclurile inatie/deatie si ar permite un sistem
de impozitare nu mai mare de 5%. Am realiza o
redistributie a bog
atiei si a proprietatii private
n baza meritelor si a capacitatilor productive,
eliminand denitiv speculatiile nanciare. Nu-i
o utopie, ti trebuie nsa curaj, spirit de sacriciu si dragoste de neam.
Reporter: Cum vedeti relatia Romaniei cu
partenerii internationali, n contextul conictelor din regiune? C
alin Georgescu: Am
sa-l citez pe generalul De Gaulle: "T
arile nu
au prieteni, au aliati, iar aliantele sunt utile
atata timp cat servesc interesul statului t
au".
Atata timp cat nu esti puternic economic, nu
desfasori competitia mintilor mari n tara ta,
nu esti solid social si cultural, nu existi. Aranjamentele de culise, facute doar pentru protejarea anumitor persoane si a sistemului securist
au distrus tara. Dupa cum am spus: un stat cu
conducatori care se ntrec n a-si manifesta servilismul nu are parteneri, indca nu poate sta
38
la masa tratativelor, ci sub masa, pentru a lustrui pantoi celor puternici, adica ai mesenilor.
Scriitorul si analistul politic Lev Vershinin relateaza un incident relevant n acest sens: n data
de 20.02.2014, liderul ucrainean Ianukovici a
semnat o ntelegere cu opozitia, ntelegere ai
carei garanti au fost ministrii de externe ai Poloniei, Germaniei si Frantei. A doua zi, Ianukovici a fugit, iar puterile garante s-au spalat pe
maini, pentru c
a orice este permis n relatiile
cu un stat slab si complet aservit. Exist
a numeroase alte exemple de acest fel, pe diverse
meridiane ale lumii. Romania, astazi, este un
stat slab, sarac si napoiat, iar ceea ce i s-a
ntamplat Ucrainei i se poate nt
ampla maine
si Romaniei, ntr-o forma sau alta, indiferent
de apartenenta la diverse organizatii, parteneriate s.a.m.d. Nu ne apara nimeni, trebuie sa
m puternici si sa ne putem apara singuri.
Reporter: Cum vedeti relatia Romaniei cu
Fondul Monetar International?
Calin Georgescu: Nu este potrivit teremenul de "relatie". Un stat puternic si un conducator de glie ar pune cap
at contractului si
oricarui fel de "colaborare" cu FMI. Va rog s
ami spuneti unde n lumea asta, n care tara
unde a fost prezent, a adus FMI-ul prosperitate? Niciunde, va rog sa vericati. FMI-ul
a pus umarul la ndatorarea Romaniei, ca s
a
e o prada mai usoar
a pentru hienele care stau
la panda. S
i asta la initiativa si prin uneltirile celor pusi s
a o apere si al c
aror fals renume
ascunde marea frauda din aceasta tara.
Reporter: Cum se poate pregati tara noastra
sa faca fata crizei apei si hranei, preconizata
pentru 2020? C
alin Georgescu: Pamantul
este cea mai mare avere pe care o avem. Solul este adev
arata mina de aur a Romaniei.
Iar pamantul nu este o marfa, ci proprietatea
noastra, a tuturor, el nu poate de vanzare,
nstrainat, pentru ca e piatra unghiulara a devenirii si dainuirii noastre ca popor. Dac
a
ntelegem asta si traim constant acest sentiment, zi de zi, facem din agricultura varful
de lance al dezvolt
arii economice nationale, cu
toata industria, si nvatamantul, si cercetarea
subordonate acestui obiectiv. Din gospodaria
taraneasca facem modelul european de viata
sanatoas
a, iar din taranul roman, simbolul
crestin autentic al vesniciei neamului romanesc
si gena autentica de civilizatie, n Europa si n
lume. Gandim bursa graului la Braila si cea
a energiei la Bucuresti, facem din Constanta
poarta economica numarul unu a tarii, naintea
aeroportului Henri Coand
a, si prin export de
hrana sanatoasa si apa curat
a cucerim Europa
si lumea! Aceasta este mostenirea noastra, dar
si vocatia si destinul nostru, ea nu este o alternativa posibil
a printre multe altele, este unica!
Nu exista un plan B, pentru ca nu avem o tar
a
B, noi nu avem decat Romania. Iar, nainte de
toate, eu doresc ca poporul roman sa stie ce
vrea si sa-si dea seama ce poate!
Reporter: Va multumesc.

Ion MARGINEANU

PASAREA
SUFLET
Cara-n desaga p
amant pentru cer
Fiica str
avechimii, maiastr
a
Samanta mbracat
a-n mister,
Dulce-alunecand pe-o fereastra,
Insotita de ramul si raul,
Fara aripi pe dor se prelinge Aur dat n parg str
aluce braul,
Mistuind-o,-n jertfa o prelinge
Iat-o plantand un c
antec, un altul,
S
i-i toata zbatere astrala Calendar croieste din naltul,
S
i-o rugaciune-n strai de gala.
Se-ntroarce-n pumn cu cer pentru p
amant Buchet de curcubeu sub glie,
De Dumnezeu hranita. Zboru-i sfant
39
La radacina-i torta vie,
Cioplind varsta, cuib de-ntelepciune,
Cerul din noi sa treaca n duh Pasare-suet ce nu apune,
Ceasornic sublimului vazduh!
Pe malul furios al Somesului

Singuratatea misun
a carnal,
Pana si apa e vulgara
Dejectii politice pe canal
Devora solzii clipei Povar
a-i
Singuratatea troienind carnal
Prin apa raioasa, vulgar
a
Candva Clujul dospea aluatul

Esentelor tari transilvane
Pe ncinsul jar pe care veacul
Isi usca umbrele tirane
Dospind de-a lungul si de-a latul
Esentele tari transilvane
Tin
Cet
atuia n palme, repar
Reux si uxuri obosite, Imping adev
arul spart pe cantar
S
i varste pe fete trudite,
S
i beau suras de icoane-n zadar
Razuind la razele cernite, Clujul roind de trufandale
S
i ncreng
aturi de noi must
atiAcoperis de osanale
Revansard cu ifos de nameti,
Chiuituri imperiale,
S
i angoase de pustiet
ati.
Alt Deal al Furcilor patrunde Rasfatul rotii. Cad martirii

Carnea mproscat
a le r
aspunde
Cu scrasnetul din dinti, si toat
a
Cetatea-i huruit de unde
Limba-si musca tragerea pe roata!
Pasi de manuscris, Somesul trece-n
Iz de zimbru palid prin Ardeal In sange naclait se petrece Pomana n amonte si aval Stralucind ca bisturiul rece
In Imn National primordial
M-afund cadelnitare prin Altar,
Stranut cu lumanari la cap de morti,
S
i-un cronc
anit de vulturel barbar
Mi-ar mai trage libertatea la sorti Iar Clujul mar
aie cu cap de var
S
i ochiul lui de cremene l porti,
S
i nfulec smogul din clacsoane,
Cer iertare zidurilor vechi,
Libertatea geme de piroane
S
i tristetile se plimba perechi Clujul mov m
a ia de gat, frisoane
Cresc n pagina perechi, perechi.
Minciuna misuna abject, carnal,
Pana si speranta-i vulgara Dejectii partinice pe canal
Devora solzii milei. Povara
Singuratatea misun
a carnal
Prin apa raioasa vulgar
a!
Storc Dealul Feleacului n palme,

S
i carele Iancului din bici,
Simt cum ploua, ninge cu sudalme
S
i rani rostogolindu-se din brici
Muntii trec prin pocnetul de arme
S
i calca-n picioare ura pe-aici Lancea lui Horia, streasina rii -
Alexandru Ciucurencu - Rochie Albastra
40

Mihail TANASE

SPERANTA
FANTEZIE
Incerc s
a-ti explic
ploaia
din toamna alterata
ce-ti curge pe umar.
Tu alergi,
amintiri trezite
pornesc napoi
cu pasi mici
ncerc sa u
buricul pamantului
n ochii t
ai
dar sangele tace;
astept o alta zi.
,

DILEMA
Te apropii,
din ce n ce mai mult
de suetul meu,
eu sunt departe,
nnot
n lava ce se scurge
pe retina,
tu
esti aproape,
din ce n ce mai aproape,
mi-ar pl
acea sa stiu c
a
esti iubirea.
,
DESTIN
Eram n scaunul cu rotile
cand te iubeam,
cand te visam,
cand
te priveam n toamna.
Traiam
fara sa stiu
otrava inimii tale:
fericirea...
,
Esti tu. . .
Mereu ai fost
linistea noptilor
fara sa stiu,
asteptarea
mea tarzie,
eu copilul cuminte
ndr
agostit
de tine ca de o promisiune
de viata.
,
SINCERITATE
Nu s-a ntamplat nimic,
astazi am privit cum ninge,maine, voi calca
imaculatul.Singuratatea suna continuu, mi ascund urechile
n camera bleu
au de lacomia altora.Tampla mi cadepeste
ura ce creste
haotic de la o zi la alta,n inima am un pietroicrud,ma doare cerul ce-mi curge
prin vene,
ziua joc sah,
timpul
miroase a uitare.
Sunt tot eu,
poetul
din scaunul cu rotile
dar, mult mai pustiu.
,
TIMP
Ne vedem rar,
doar stii si tu
clipele ne sunt permise
n
fuga vietii triste.
Dar va veni
ziua n care
poezia
,
41

HIPNOZA
va si suetul tau,
atunci,
vom lumin
a.
,

CRONOMETRUL ASTEPTARII
,
Am numarat zilele:
luni, marti, miercuri, joi, vineri
au c
a fericirea mea
nu vine.
In nestiinta mea
nu nteleg,
ma doare toamna fara ea,nu
mic,destinul rade
eu sunt lacrim
a.
spun
ni-
Gavril MOLDOVAN
REFUGIU
Mi-e team
a,
ma ascund,
n ploaia timpului
adorm tristetile
una cate una,
ascult cum devin
toamna n amurgul uitarii,
tu esti
lumina ce creste
pana spre vise.
,
DOR
Te purtam, Inger
n lacrima,
un r
asarit ce-mi
apasa pieptul fara
sa stii
cata nevoie aveam
de resuscitare.
Ceata
cuprindea trandarii
ntr-o
plecare tarzie.
,
Tu ma cuprinzi n mreje,

poate din ce n ce mai des
rememorez adesea timpul
cand am redevenit fericit
desi, am nv
atat ca fericirea
nu tine decat o secunda, atat,
cat esti n preajma mea, dar
am uitat ca sagetaatorii si
ranesc prada apoi o privesc
cum sufer
a n agonie. . .
La Rachitele
Lui Teol Rachiteanu

Aici,
la Rachitele,
unde
pamantul
nu lasa omului prea mult loc de
umblat
unde mereu te izbesti de un
munte
cu capul n nori
am pus la uscat pilitura si cuprul
monezile de aur ce circula noaptea pe lun
a
aici, la cascada Valul Miresei
vezi nunta cosmica a brazilor si molizilor
apa pulverizata si dangatul stancilor
un clopot la gatul pamantului
ce poet ar putea locui aici decat Teolus
el care a refuzat vreo sapte proiecte la oras
numai sa e aproape de dangatul cascadei
pamantului
clopot n univers
Cativa oameni a pres
arat
Dumnezeu pe aici
ca la nevoie
Avram Iancu sa-i poat
a aduna
42
la ostire
unu-i Todirel care ziua-ntreaga la pastravi
umbla prin patrie cu acul si sfoara
altul e Teolus, poetul stejarilor si al norilor
ca o lebada alba atarn
a de cer
pentru a-i prinde de vii
la doi pasi de cabana ce mi-a-nchiriat-o pe gratis
poetii prietenii mei n-au banii mi-a zis
sezi colea si mananca din cerul acesta-nstelat
bucati de univers se-nghesuie pe coala mea alba
arsa la luna albita la rau
unde Dumnezeu a dat pamantului o cascada
langa a lui Teolus avere-nstelata
nori si ploi aducatoare de rime
de aici orasul se vede stramb
cum l duc tramvaiele-n spate
Teolus m-a luat de man
a si mi-a spus
aceasta e patria ta
cu Cern
auti cu tot
nu mai visa mereu la Europa
e o patrie aici, o ninsoare de zei
vezi noaptea cum luna
si pudreaza fata ce-o tine mereu spre noi
cateva surcele cu care aprinzi focul

deznadejdii noastre
bolta bate ora exacta
sunt urmas al Big-Bangului
ivit n urma salt
arii peste masa cinci
ce-a vrut Dumnezeu cu mine sa ma aduc
a aici
pe versantul acesta pe care urc cu desagii n
spate
poate eu nu le voi mai
acestor coline decat un nfometat urmas
Cu Octaviut pornesc pe o panta

la pietrele albe, cu noi
lumina ne ncrucisa privirea
ore ce mor n circuit diurn
urcam spre cer unde pamantul
i lasa omului prea putin loc de umblat
deasupra brazilor albe cearsafuri
sa mergi ntelept, sa cugeti
la cascada Valul Miresei
poate ca lui Dumnezeu indu-i sete
a varsat o picatura din paharul ceresc
si curge si curge prin hartoape
apoi se-avanta de la-naltime
drept n crestetul poetului
n locul unde apa cazu
. . . si nemaiavand la Bistrita cuvinte
manastirea se facu
ia mijlocul de transport si fugi mai la deal
sa vezi cum fericirea se transforma-n realitate n Muntii Apusului spre pomenire
xxx
abia ajuns aici mi-am dat seama
Cascada mai functioneaza
de ce Pasadia se cerea mereu la munte
e-nscris pe ea cuv
antul divin
nimic nu esueaz
a ntre piscuri
nici macar mana mea stanga nvatata cu moar- val dupa val se-absorb cu greu
parca ar trece o locomotiva aburinda
tea
prin dreptul meu
au trecut pe-aici multi critici literari
o coloana sonora de apa sfaramata
ascutindu-si condeiul de stele
si scriitori cum sunt ntre c
arti Geo Bogza, deasupra ei plutesc ngeri mereu
ochi de apa unul langa altul
Badescu,
fraternizand cu naltul
Borcila si apoi Moldovan
si greu legamant mi adun
cel ce matura cabana o data pe an
si-aduce lemne de foc cu duiumul din miezul cum toata materia amanda nu-i
decat atomul gr
abit si prezent
padurii
n mai multe locuri deodata
cearta de elemente fugare,
aici s
arbatoresc epoca bronzului
de Dumnezeu scoase la plimbare
de pe care cade istoria noastra saraca
43
aproape de ograda lui Teolus
chiar la marginea ei
locul de unde ies scantei
apa, metalul si cerul
amnarul
ce-l tine n pumni Dumnezeu
si scap
ara
si scap
ara.
visate-n zori de zi de somnul

bobocului gr
adinii somnambule.
Lacrimi despicate
. . . si respiratia ma doare
cand mainile spre rugaciune
nstraineaza norirea
petalelor mpreunate.
E prima ncercare a genezei
Christian
W. spre a vedea
SCHENK (Germania) cum se desparte totul
POTCOAVE
INSANGERATE
mpreunat de ea spre vesnicie.
. . . si ngerii cu lacrimi nsetate

de plansul Lui
Moto
cad picuri peste ori
Nu trebuie sa ntelegi vi- nstrainate.
sarea
ca-s date toate din pruncie
Geneza se sfarseste n genez
a
nu te opune sensului caci vrerea
pe cand descultii
e savurarea lor spre vesnicie.
si-au uitat menirea
Iluzii
Tacerea se destrama-n mii de treceri

plecate peste tample adormite
n somnul primului nascut
din fulgere si ploi nead
apate.
Plecarea e-o parere nesfarsit
a
din alte mii de vise potcovite
cu aripile ngerilor muti.
Ei pribegesc prin ori
prin frunze
prin petale,
miresmele-i ndeamna
spre apus.
Doar norii cad pe varfuri de tacere
strivind
mireasma trandarilor plecati
n pribegia ultimei iluzii
calcand c
arari
de cai nepotcoviti!
Cadere
Aici s-a pravalit un vis
strivind sub el
caderea unei frunze
ce-n falfairea ei nastea alt vis
n somnul cel adanc
al primei clipe
uitate
si de noi
si de prezent.
Potecile se duc spre Nu-Stiu-Unde
iar noi pasim
nestiutori pe ele
uitand ca suntem umbra
unei frunze
uitate-n vis,
44
lasand n urma
pline nopti de bezne.
strivite sub calcaie.

E timpul sa uitam visarea!
Imagini line
Implinire
Imagini line oglindesc plutirea

nepotcovitelor
naripate herghelii
ce galopeaza cu potcoave-nsangerate
spre m
anastirea
ce se naste-n mine.
O asteptare mangaie apusul

plin de cuvinte
luminand tacerea.
Copiii stiu vocalele ce nasc
un r
asarit
de fraze inocente.
Ma simt un cal

cu aripi de Icar
dar m
a afund
tot mai adanc
n glodul
imaginilor line
oglindind sperante. . .
Poetii stiu consoanele ce dor

si-ng n carne
suliti otr
avite.
Doar mortii-si leaga
primele cuvinte
de ultimele
stranse-ntr-un buchet.
Oglinzile unt sparte

n cioburi de iluzii.
S
i asteptarea mangaie tacerea
umpland cuvintele-n apus.
Pravaliri
Priveste cum se-ntuneca adancul
celei mai negre nopti
peste gradini,
cum caii pasc
din secet
a murirea
bobocilor striviti sub
tropot de copite.
Zorii-si asteapta razele r
anite
de bezna unui fulger necat
n negrul vesnicelor rune
ce pr
avalesc peste gradini
parfumul
nchis n grota suetelor rare.
Totul s-a pravalit peste gr
adini
Treziri
Cum se rusineaza frumusetea
cand frunzele copacilor plutesc
cu aripi vestejite spre tulpina
cu seva nghetata-n plin
a var
a.
Noi adormim pe muschi de primavara,
visam trecutul verii nspre toamn
a
dar ne trezim
n prima noastr
a iarna
sperand un anotimp nenteles.
Astfel plecam si revenim din nou
spre a trai odata nemurirea. . .
Punte
Prieteni ne sunt toti,
toti cei plecati
si ne-au lasat
45
povara neputintei.
Le suntem oaspeti cand i amintim,
straini le suntem cand le ducem drumul,
frati nsa cand le trecem puntea!
Privirea ta bat clopotele zilei

parfumului n care te sufoci.
Castelele nu-ti iarta prigonirea.
Lapte otravit
Emilia TUDOSE
Padurile care m-au al

aptat
n toiul vietii mele
au secat
lasandu-mi
doar frunzisul moale
pe care sa ma-ntind
s-apoi s-adorm
visand visarea unui anotimp
din care cresc trecutele iluzii.
Intregul se apleac
a-n sine,
parfumul orilor
danseaza rasaritul,
ca maini mpreunate
se desprind petale,
doar o lalea tasneste dintr-o piatr
a
caci fruntea-mi
nu mai simte nici parfumul
nici bezna ce mai fulgera lumina.
Spre templu merg
cu fruntea ridicata
dar m
a ntorc
cu tample-ngreuiate.
Ma mir
Ma mir si eu de mine, de
gandul meu zabava,
Inoculat de astre c-un
cald or divin,
Ce pare ca emana miresme de otava
Ce-aprind n mine doruri
ca aburii de vin.
Dar cine sa-nteleaga acel or miric,
Ce pune stapanire pe orice gand al meu?
Ma las de el purtata ca de un ux prolic
Ce parc
a ma devor
a, rabd
and ca Prometeu.
Chiar dac
a-n disperare triumfa suferinta
Simtirea mea exalta de-acel or divin
Ce sterge, ca si zorii, tacerile si ceata,
Troneze dar, iubirea, ferita de venin!
Regrete
Ma clatin n sperante, n timp ce n tacere
Te joci cu-a mele visuri, c-un zambet le provoci
S
i iar trezesti n mine nesiguranta clipei
Ce reapare-n suet, distinct, pe doua voci:
Padurile ce-n toiul vietii

m-au al
aptat preling otrava.
Prigoana
Cum noaptea-ti construia castele
zorii de ziua ti lasau ruine
iar roua-ti aducea culoarea
miresmelor simtite-n cerul gurii,
miresme otr
avite de un zambet
necugetat si prea mieros.
Prezentul Viitorul cu silnicii si-oprelisti

Ne spulbera pamantul, iar spuma lor de nori
Pluteste enigmatic n inimile noastre,
Desartele sperante provoac
a reci ori.
Ce triste-mi par azi toate, regretele mancearca,
46
O, am crezut n tine ca-n proprii mei parinti.
Simteam o mangaiere cand mi intrai n casa,
Cand ti sc
aldai privirea n ochii mei cuminti.
Ramas-au azi n minte orii asteptarii
S
i-acele seri de aur cand ne-nfruptam din noi,
Cand cerul si pamantul pareau doar ale noastre,
Nemarginirea clipei f
acea din noi eroi.
Simfonie
Doi ponei sub bolti de-amurguri
Imi tin seara de plictis,
Pasc sub calmul nserarii
Iarba crud
a dintr-un vis.
Auzi cum da n clocot viata?

Suspinele ti le culeg pe rand,
Uita-vom de sclavia vietii,
Imbratisati ne vom trezi visand.
Sub sarut
ari cum erbem amandoi,
Cand soaptele se-aud n ceruri
Extaze de placeri s-aprind n noi.
Sacerdotale imnuri te slavesc;
E harul care-n mine canta,
Ca pasii tai oricand sa-i proslavesc.
Hazard
Sangeriu gandul se-aprinde,

Parc-ar chemat de vraci,
Strigatu-i ranit de moarte
S-a-ntrupat n trei copaci.
A hazardului sclavie,
Cutremuratoarea veste
S-a rotit deasupra noastra
Ca mania lui Oreste.
Sub umbrela nserarii

Frunzele un foc bengal,
Intr-o zbatere cumplit
a
Par penaj de papagal.
Tot mai multe usi nchise

Spre sublima mea dorinta,
Abia mai razbeam spre tine
Sa-mi exprim a mea cainta.
Inspre varfuri seva urc

a,
Murmura de dor n pori,
Simfonii dulci de culoare
Nasc ecouri de ori.
Dar, iubirea sfarma lanturi,

Fie si prin amintire,
Prin neprihaniri aduce
Cea mai dulce gl
asuire.
Ne cheama iubirea
Pasii mei timizi spre tine,

Cu parfumul lor de roze,
Te atrag si te intriga
Sub frenetice osmoze.

Din pasiuni uitate ne-am trezit,
Ne cheama azi din nou iubirea,
Al nostru dor n ceruri s-a urzit.
Ne cheama sa ne bucuram de ea,
Caci vietii nu te poti opune,
Sa triumfam sub libertati as vrea.
Nu-s otr
avuri sa opreasca
O iubire-atat de sfanta,
Nici puteri sa o dezlege
Inspre mine cand se-avanta.
Alt hazard, alte criterii,
In Campiile Elizee
47
Ne vom regasi-mpreuna
Ca n marile muzee.
Asteptare
In casa mea nimic nu misca,
E casa semetiei mele,
E un priveghi al asteptarii
Sa urce gandu-n cer spre stele.
Sub pasii mei parca ma n
arui,
Dar sub stindardul izbavirii
In a iubirii forta starui.
Doar visele-s talaz de mare,
Iubirea mea cu forta-i vie
Ma tine treaza-n nemiscare.

Geta MANIL
A
IERNII
PRADA
Ziua
Ar putea sa nteleaga
Pretul pietei
Si frigul neresc,
Dar suetul
Umbl
a
In largul cuvintelor
Zvapaiate,
Ca ntr-un vis
Tumultuos,
Prin limpezimea
Ce desparte
Frunza
De povara culorii.
Pe sub fruntea
Inserata,
Adulmecandu-ma
Ca pe o prada,
,
Iarna si face loc

Prin parul meu,
Imi aduce
Alaiuri de ninsori
Ca o dovada
De zestre.

CUTREIERARI
Somnul
In picioare goale,
Iarba ars
a
Troieneste,
Pe un trup
De s
arbatoare.
Pleoapele
Ii stau n cale.
S-a oprit
Langa un greier,
Speriat
Ca ochiul minte,
Verdele necopt
Il simte.
Cu trei boabe
Inainte,
A cantat,
Dar dupa cantec?
I s-au cuibarit
In pantec.
Urma verii ocolita
O cutreieri iar aiurea!
E tarziu,
Ea-i d
aruit
a,
Buzele
Le-a stins padurea.
Vezi?
Frumoasa-i adormita!
,
CAUT OCHII PLOII

Zbaterea ierbii
Imi scap
a
Ulciorul
Pe apa.
48
Si duc
,
Inspre gur
a,
Nempacata
Arsura.
Ecoul ncearca
Sa cheme muntii,
Sa- adoarma cuta
Din dreptul
Fruntii.
Calea ntoarsa
Nu i raspunde,
Tace,
Se-nsira-n delir.
Sub bolta
Stoarsa,
Vara-i pe duca,
Trece nauc
a
Fara coviltir.
Eu caut
Ochii ploii
Sa-i duc
In ispit
a,
Sa nu-nteleg
Nimic
Si s
a ma mir.
,
ROSTUIRE
Adaposteste-ma
In bratele tale!
O s
a ti umplu casa
De lumin
a,
Voi suetul ei.
Timpul
Ne va apropia
Ca ntr-un dans ales,
In care ne sprijinim
La bine si la greu.
Cand muzica tace,
Nascocim ntinderi
De argint,
De aur
Si facem nunti,
,
Rostuim leg
aminte.
O tain
a a noastra
Mereu s
a ne cheme,
Pana vor albi
Inelele varstei
Sterse de vreme.
,
CA O ADIERE
Cand merg
Cu capul n nori,
Sunt copac.
Pasesc pe verde,
Gandul mi-e pasare
Urcand n triluri neauzite.
Cat vezi cu ochii
Doar cer.
Fara drumuri ce se afunda,
Fara alegerea de pe urma.
Nordul sau sudul,
Sunt pasii t
ai
Ce pleac
a sau vin,
Ca o adiere
Ce-mi r
avaseste frunzele
Putin.
,
COMPLICITATE
Sunt gesturi, priviri,
Mai presus de cuvinte.
Ca o vraja
Aruncata peste suet,
Un falfait de aripi
Al unei pasari de neatins,
O clipire de gene lungi
Intr-o reverenta gratioasa,
Dupa care buzele amutesc
Tainuind magia mp
artasita
Intr-o var
a, acum mai frumoasa,
Mai mplinita,
Mai aproape de casa.
,
49
ZI
ZI DUPA
Doina CHERECHES
E ca si cum
M-as ntoarce
De undeva,
Din ceva,
Vesmant ramuros
Cuvantul l las
Neslujit,
Nisipos.
Dansul de aripa
Mai degrab
a-l
Dezleg.
Inteleg,
Pana cand trupul
Imi va cadea
Sunt pasare
Si nu pot scapa.
TESTAMENT 1
Cand nu vor mai ramane din mine

decat silaba
si cenusa cea alba,
mi veti aa zilele
sihastrind cu sibilele,
sa va las din viata pe canturi
vorba-n hiaturi
si sub albastre peceti
lumi de poeti. . .
TESTAMENT 2 (Innitezimala)
Lasam inma noastr

a parte
n artele de peste moarte,
robim canoanele-n candori
sa e vesnic sarb
atori...
PIETENILOR MEI
Speranta ntr-un maine, nu trebuie pierduta.
Chiar dac
a azi, e prea greu, e prea mult
Si doar nori negri par sa se adune.
Ganditi-va ca timpul ne ajuta,
Totul ramane n urma, iesim din valtoare,
Din stransoarea de zid.
Pana la urma tace cornul de van
atoare.
Alegeti partea pamantului cu soare,
Cu usi si ferestre ce se deschid!
Lasati lumina sa intre n goluri adanci.
Cantecul vietii si sprijina fruntea de stanci.
Intindeti mana ploii cu refren de alint!
Inima stie drumul spre casa, demult.
Lacrima limpezita, povestea de vrea s
a si-o
spuna,
Opriti-ma! Am timp sa va ascult.
Nu judec, nu tulbur, nu mint
Si port mereu cu mine
Un gand si-o vorba buna.
,
ne r
amuresc miresme-ambre,
ne insotesc rimele clare,
si dorurile toate ne-or renaste,
sa luminam faclii de Paste. . .
iar noi, doar pulberi la-ntamplare,

povestea lumii vis
atoare. . .
amurguri pierind n clepsidre,
in colti de vreme si de hidre. . .
AMENDAMENT
iar averea fetei mele,

ochi de albastrele,
aripa de albatros
peste cerul meu noros,
n gand, raurile line,
izvor
ate dinspre sine,
si-n cuvinte, perle scumpe,
ce n viata-i vor irumpe. . .
IDENTITATE (Dintre toate. . . )

Dintre toate,
cat m
a mir,
bantuit
a-s
de zer,
50

CAND
SE INTOARCE IUBIREA. . .
dintre toate,
cat nu stiu,
numai dorul
mi-i pustiu,
dintre toate,
ploi rave,
ma adun in
note grave,
dintre toate,
departare,
numai tu,
o l
acrimare. . .
Revin si primaverile
cu verdele lor crud,
naruindu-mi p
arerile,
si muzica naltului
ma opresc s-o ascult. . .
apoi plec incognito
spre alte tarmuri si z
ari,
sa-ti au pe-acolo, iubito,
neumblate carari. . .
LA ESTLA EST S
I VEST DE EDEN
Se trec cu toate,
negresit. . .
iar eu, cand am venit,
cand n-am venit,
ca nu am ndraznit,
iar ast
azi
cand m-as prinde-n joc
e numai ritm de rap si rock
si parca iar Te-as ntreba
`nainte glasul de-a `nalta
de nu ai vrea si altceva
spre a-Ti
canta. . .
doar stii ca doina
mi-este noima. . .
Ar si cativa guldeni
ce mi-au mai r
amas...
Sa-mi spui unde sa-i las,
la est? la vest?
risipa-n rest. . .
Cei cativa guldeni
ce mi-au mai r
amas,
Sa mi-i transformi
n deni
cu al Tau glas
si-apoi sa vin, iar Tu sa treci
sa ma petreci
pe mult visatele poteci. . .
merg obosit, far' de vlag

a,
dar cu gandul statornic,
nu sunt aproximatie vag
a,
ci b
ataie de ornic,
recuperand anotimpuri
din nimicuri...
(din volumul Sfars, it de var
a n curs de
aparit, ie )
Peter Pusztai - Zbor de noapte
51
Mircea MOT
,

TOAMNA, CAND
CADE BRUMA
S, i eu imi amintesc gara din fotograe, mi-l

amintesc bine s, i pe domnul Pavel Pugna, mic s, i
gras, mereu infofolit, de teama sa nu raceasca.
Copil ind, mi placea sa-l privesc pe s, eful garii
cum se ducea tacticos la ac, sa lase trenul sa
intre in gara pe linia care trebuia. Apoi, dupa
desint, area raioanelor, cineva a avut ideea s
a
scoata trenul, nu mai era rentabil indca venise vremea autobuzelor s, i a camioanelor. Gara
s-a prapadit, iar s, inele au fost duse la topit.
O vreme oamenii au ocolit drumul de er de
altadata, ca s, i cum ar fost bantuit de stai.
Poetul Ilie Ris, cuta a scris o poezie pe care eu
am recitat-o la o serbare s, colara, ceea ce mia adus repros, uri din partea directorului s, colii,
care, avand ncredere in mine, nu m-a intrebat
ce am de gand sa spun la serbare:
Gara mica s-a stins
S, inele s-au topit n pamant,
Azi camioane albastre s, i ros, ii
Trec insultate de vant.
Cand Marioara a nceput s
a umble la scoala,
in toamna aceea i-a venit si lui Teodor Costea
carte sa se duca pe front. Mai nainte i-or dus
n Dalmat, ia, v
arus, ana Catit, a, va povesti mult
mai tarziu Rozalia Costea, s, i acolo o s, i murit
Todoru meu Dar aceste vorbe ea le va spune
foarte tarziu, spre batrnetea ei ultima, dupa
ce se va maritat a doua oar
a, fara sa bage
cartile ca nu cumva sa ramana fara de pensia
de vaduv
a de razboi din care si putea creste
fata si i putea aduna o bruma de zestre pe
langa p
amantul cat il mai avea.
Dupa ce a citit ordinul de plecare, Teodor
Costea s-a lasat obosit pe pragul casei, el care
nu se aseza niciodata acolo, numai pe scaun
ori pe iarba proasp
ata de pe marginea santului,
cum se asezau toti zendanii, n dupa-amiezile
lungi si ngaduitoare de duminica, povesteau
mereu aceleasi ntmplari, toate din sat, ca si
,
cum ar vrut ca acestea s

a nu e uitate niciodat
a, indca ele sunt momentele cele mai importante din viata satului pe lnga care valea
Zendei se scurgea nepasatoare de atata amar
de vreme.
El nu se mai ducea la lucru, dar nici nu
mai povestea cu ceilalti, ci in ecare dimineata
o ducea pe fat
a la scoala si o astepta acolo
pana cnd dacalul Balint i slobozea pe copii la
amiaza. Atunci o lua iar pe Marioara de mana
si o aducea acasa: -Am adus-o, Rozalie, s
a ai
grija de ea!
In noaptea racoroas
a de dinaintea plecarii,
Rozalia s-a lipit de omul ei, lasndu-i-se n voie
pana la cantatul cocosilor. Atunci el s-a ridicat
din pat si a nceput sa se mbrace pe ntuneric.
Teodor era un barbat harnic si se mbr
aca
iute, dar de data aceasta Rozalia vedea bine ca
barbatul ei nu se gr
abeste, lungind ecare gest,
ca si cum acesta ar c
apatat pe neasteptate
un nteles nou. Pe ea a mangaiat-o pe obraz,
dar pe Marioara, care dormea mbujorata n
patutul ei de sub freastra prin care se vedeau
casa lui Teodor Plisca si dambul lui Muzaricu (unde iarna se adunau la sanie copiii din
Zenda, dar si tinerii ori batranii ncurajati de
neobositul popa Tol), pe M
arioara a sarutat-o
pe frunte. A v
azut abia pe urm
a ca si ea se
mbracase : Nu bolund
a, Rozalie! Cu mine
nu vii tu la gara!
Dar ea a iesit in urma lui, si, n loc sa mearga
la gara pe calea cunoscut
a de lng
a casa nului Leontin Lupsa si sa treaca parleazul peste
gardul de nuiele, a scurtat calea prin gradina
cumnatului Pavel Horga, care o tinea Marioara,
sora ei dupa tat
a.
A r
amas n spatele g
arii si de acolo, in lumina
afumata a zorilor, i vedea bine pe toti, dar mai
ales pe omul ei. Teodor statea lnga fratele lui,
Rentu. Taceau amandoi, poate gandindu-se
la ce nu si vor spus si trebuie s
a-si spuna
n clipele de pana la venirea trenului. Taceau
amandoi, asta va tine minte bine Rozalia si va
povesti mai t
arziu, taceau amandoi si se uitau
52
undeva departe spre varful Osoiului, ca si cum
niciunul dintre ei nu ar mai vazut dealul acela
care, bland sau zburlit, le spunea dimineata
zendanilor dac
a ziua va bun
a sau rea.
In fata garii mici cu acoperisul de tabla ruginita se adunasera aproape toti zendanii, indca
ecare trebuie sa petreaca pe cineva. Ca joia,
cnd e targ la la Borosebes, s-a gandit Rozalia
Costea, de acolo, din spatele garii, cnd zendanii pleaca de dimineata devreme, ntorc
anduse la amiaz
a cu cosarile de nuiele pline de
cumparaturi ori cu sacii de bucate asezati pe
platformele trenutului ce nu se grabea niciodata, facand n ciuda vaii Zendei, gr
abita s
a
se piarda n Cris. Gandindu-se, acum, la acele
dimineti racoroase de vara, Rozaliei i-a venit sa
planga, stiind ca acum nu e joi, nu e nici duminica, stie Dumnezeu ce zi o , oricum in gara
era liniste ca intr-o fotograe, si linistea aceasta
sporea racoarea diminetii de toamna. Rozaliei
Costea i s-a f
acut frig cu toate ca-si pusese pe
umeri carpa groasa de ln
a, adusa de Teodor
tocmai de la un targ din Pancota. A inceput
sa tremure si si-a pus mna pe gura ca nu cumva
cei din fata garii sa-i aud
a clantanitul dintilor.
Dar ei toti erau ncremeniti, nu vorbeau unul
cu ceilalti, parca erau morti, s-a gndit ea, apoi
si-a facut cruce, Doamne fereste la ce se poate
gandi ea acum, cand oamenii astia se duc unde
i-or duce si cine stie cand s-or mai ntoarce.
Lazar Cosa si strangea la piept muierea si
pruncii, leganandu-i usor si privind undeva departe, dar nu spre Ramna, de unde trebuia sa
vina trenul, ci spre Borosebes, ca si cum trenul
acela ar trecut de multa vreme, si de data
aceasta lor nu le-ar p
arut rau c
a au pierdut trenul si ca se ntorc la casele lor. Rozalia nu auzea, dar mai tarziu domnul sef de
gara Pali Pugna avea sa povesteasca impresionat ca Lazar Cosa murmura un cantec pentru
el si pentru ai sai, sperand c
a i-l aude si Dumnezeu:
Pruncii mei, muierea mea,
Ai, Doamne, grija de ea,
,
Ca i las n voia ta!

Alexandru Iota st
atea mai retras, pe cufarul
lui de lemn ramas de la b
atranul Stefan Iota,
n care, cu sar
acia lor de acasa, nu pusese mare
lucru, poate cufarul acela de lemn era gol si
el l luase numai indc
a asa se cade. Alexandru Iota tremura ntruna, ca si cum nu ar
fost nceput de toamna, cu miresme de poame
coapte, venite dinspre livezile de pe damb, ci
pustietatea lui Rapciune, cand bura coboara
dinspre Izoi, sufocand Zenda. Alexandru Iota
se mbracase dinadins cu ceea ce avea pe acasa
mai vechi si mai ponosit, ca sa le lase hainele
mai bune fratilor mai mici: oricum, acolo unde
l-or duce, i-or da ei haine bune si calduroase,
mai bune decat camasa de canep
a cu care se
ducea la lucru n padurile de la Zug ale grofului Torok Gyula.
Rozalia si-a adus aminte ce-i povestise
barbatul ei despre Alexandru Iota, n urma cu
cateva zile. De ochii lumii sau poate chiar sincer, popa Tol le-a spus feciorilor adunati pe
campul de dinaintea bisericii ca se cuvine sa
e mandri ca l vor sluji pe mparatul.
- Razboiul asta ne mai trebuia noua, parinte,
a izbucnit Alexandru Iota.
Alexandru Iota era cel mai cuminte dintre feciorii din sat, asa ca preotul s-a multumit doar
sa-l priveasca dojenitor.
- Sandore!
- Imparatul o ducnd-o bine acolo in Viena
lui, c
a noi aici...
Cuvintele lui Alexandru Iota au speriat-o pe
Rozalia. Cand s-a dus la socri si s-a uitat la
portretul mparatului din nc
aperea de la drum
i-a parut ca acesta o priveste si pe ea cu dojana.
Rozalia Costea mai tinea minte ca Alexandru
Iota era singurul care nu se uita spre Borosebes,
ci spre Ramna, el se uita acolo ca si cand ar
dorit s
a vina odata trenul acela caruia ceilalti
i ntorseser
a spatele.
Apoi Roalia a auzit tivletul trenului. Gatuit
de dealurile dintre Ramna si Zenda, tivletul a
scapat spre Izoi, de unde s-a napustit nemi,
, ,
53
los asupra celor din gar
a.Abia atunci linistea
aceea de fotograe s-a spart. Trenul ce intra in
gara acoperea tipetele muierilor si ale pruncilor, iar ea le vedea fetele schimonosite si lacrimile si minile intinse spre vagoanele trenului
ce se punea in miscare. Atunci a nceput si ea
sa plnga acolo din spatele garii, singura, dar
plansul ei nu-l auzea nimeni, caci nimeni nu
mai auzea plansul celuilalt. Trenul, care i ducea n ecare dimineata pe barbati la lucru si
tot el i aducea seara la casele lor, aducand cate
o pita neagr
a de la padure, trenul acela care le
aducea de sarbatori neamuri de la Borosebes
ori de la Arad, pe care duminica la amiaz
a se
strangeau sa-l astepte cu drag in gara domnului Pali Pugna, tocmai trenul acela se dovedea
acum nep
asator la durerea lor.
(fragment din romanul Cimitirul p
as
arilor )
,
Madeleine DAVIDSOHN (Israel)

CARNAVALUL HOLOGRAMELOR
Plicul a ajuns noaptea tarziu cand posta era
de mult nchis
a, cand nu mai era nimeni sa predea corespondenta, imposibil sa ghicesc cine l-a
aruncat n cutie de scrisori
Daca l-am gasit la ora aceea, a fost numai
din nt
amplare.
Pisica mea, vagaboanda, a fugit cum i era
obiceiul, iar eu dupa ea, s-o aduc napoi n casa
Imediat ce am coborat scarile si am ajuns
n curte, am zarit plicul alb , stralucind n lumina becului de la intrare. Eram absolut sigur
a
ca n timpul zilei nu fusese acolo. Cine sa-l
adus? Am apucat plicul cu b
agare de seama,
de parca ar fost un obiect fragil, dar si cu
oarecare teama. Imi aminteam ca citisem despre rauvoitori care introduc n corespondenta
obisnuit
a substante nocive, sau chiar explozibile si le trimit prin posta la destinatie. Faptul
ca plicul ajunsese la mine pe o calea atat de
neobisnuita mi trezea suspiciuni. L-am luat
totusi n casa, gandind ca eu nu am asemenea

dusmani, care sa-mi doreasc
a moartea.
Eram de felul meu o persoana pasnica ce
traia singura,numai cu pisica mea Doty.
Nu aveam familie si nici prea multi prieteni. Ca sa spunem lucrurilor pe nume eram o
domnisoara batrana, secretara la o rma particulara de aparate electronice. Odata pe an
eram invitata la petrecerea patronului, de Ziua
Independentei, mpreuna cu restul personalului, un inginer si doi tehnicieni de ntretinere.
Mai erau doua vanzatoare, contabilul si subsemnata, secretara bosului, buna sa le faca pe
toate, daca cineva lipsea de la lucru. S
tiam sa
repar aparatele , stiam sa vand exponatele din
magazinul de desfacere. La nevoie ma pricepeam si la contabilitate. Asa se face c
a eram
mereu ocupata. Factum totum s-ar putea
zice. Dar asta mi producea si destule neajunsuri
Tu nu ai familie, nu sti ce nseamna s
a-ti e
copii bolnavi, sau cate altele, auzeam de cate
ori se ivea vre-un neajuns la rma noastra. Te
rog amabila. . . te rog ntelegatoare. . . S
i eu
i serveam cu placere indca aveau dreptate.
Pe mine nimeni nu m
a astepta acas
a, nici chiar
Doty, care iubea mai mult libertatea, decat
rasfatul meu. Asa se face ca aveam destul de
putin timp liber.
Exista o verisoara a mamei, dar nu prea ne
ntalnim indca locuieste n alt oras. Mai este
si o coleg
a de camera de pe vremea cand locuiam la c
amin si cu care ma vad uneori vineri
la o cafea, atunci cand ea si completeaza lista
de targuieli la sfarsit de s
aptamana, iar eu mi
fac plimbarea spre acelasi complex comercial.
Aranjam lucrurile special ca sa ne ntalnim.
Colegii de lucru n-au facut niciodat
a parte
din cercul meu. Nu Beni, inginerul cu aerele lui de barbat cuceritor. Pomadat si mirosind a colonie, cu parul rarit, prost vopsit
n culoarea castanelor, cu ochii vesnic se aa
n cautare de fuste, funduri planturoase, dar
mai ales plamani sanatosi, cum denumeste el
54
bustul femeilor bine facute. Nu-mi placea nici
Sandu tehnicianul, gras, transpirat vara, dar si
iarna, cu pielea vesnic umeda pe care stralucesc
picaturi de naduseala. In zadar se uit
a dupa
mine, aruncandu-mi priviri galese, care se doresc irezistibile. Nu-si pierdea speranta ca ntro buna zi va reusi s
a ma lecuiasca de spaima
mea de barbati, o tara genetica de care si
nchipuia c
a sufar.
Vanzatoarele erau doua fete tinere , aproape
adolescente si, desigur, nu-mi puteau prietene. Mariana era singura care venea n
discutie, amabila si s
aritoare la nevoie. Imi era
cea mai apropiata, dar din pacate avea si ea
probleme acasa. Dou
a fetite gemene nca la
gradinita, mereu bolnave, ba una ba cealalt
a,
un sot plecat n strainatate cu serviciul si o
mama batrana si suferinda.
L-as putea adauga n lista de mai sus pe contabil, b
arbat bine, destept si citit, care stiu ca
nu s-ar dat n laturi de la o aventura, dar
omul este c
asatorit. Imi promisese cu tonul plin
de patos ca va divorta de dragul meu, dar eram
convinsa c
a nu sunt singura careia i promisese
acelasi lucru.
Tocmai, de aceea plicul reprezenta o
adevarat surpriza. Pe nimeni din anturajul
meu nu-l vedeam n stare sa mi-l expedieze.
Tot gandindu-ma, compunand fel de fel de
scenarii, cautand supozitii cat de cat plauzibile, am uitat de pisic
a si m-am ntors n cas
a,
grabita sa deschid plicul. Dar surpriza venea
de-abia acum.
Inauntru se aa o invitatie. Pe hartie satinata, cu litere aurii, o invitatie cum nu mai
primisem niciodata pana atunci, ma solicitata
sa particip la Carnavalul hologramelor.
Parea o glum
a de prost gust, cu atat mai
mult cu cat nu auzisem n viata mea de un asemenea festival, dar invitatia era nominalizata
si eu mi suceam si rasuceam mintea sa nteleg
ce se ascunde aici. Cine mi dorea prezenta la
acel bal. Simteam ca mi se nvarte capul de
emotie. Incercam totusi sa m
a stapanesc, sa
nu cad n plasa cine stie carei glume de prost

gust.
Data petrecerii era xata peste trei
saptamani, deci aveam sucient timp sa
dezleg misterul.
In agitatia care m-a cuprins m-am pomenit
deodat
a naintea oglinzii. Am privit cu ochi
critic, imaginea care se rasfrangea din apele
ei. Nu eram o cocheta, n-aveam motive sami irosesc vremea, gatindu-ma. Pentru cine
s-o facut? Dar acum era cu totul altceva.
. . . Acum, fusesem invitata personal la o petrecere cu totul si cu totul iesit
a din comun.
Din oglind
a ma privea o gura blonda, palida, cu ochii albastrii cenusii, nu foarte frumosi
sau expresivi, dar cu un ten far
a pat
a si fara
nici-o ncretitura la ochi sau n jurul gurii.
Nu eram chiar urata dar nici prea
atrag
atoare. A fost o vreme cand tineretea
reusea s
a compenseze neajunsurile unei staturi
mai mult scunde, decat nalte, mai mult pline
decat subtiri, bondoaca asa cum s-ar numi
n limbajul de strada. Dar timpul trecuse.
Numai cu parul meu blond ma puteam mandri,
pe drept cuvant. Era un fel de compensatie
pe care mi-o oferise natura. Des si matasos,
stralucea n culori de miere, ori de cate ori
l periam dimineata. Uneori m
a minunam
singura de unde m
a alesesem cu o asemenea
podoaba. De la cine sa-l mostenit? Pe
mama am pierdut-o pe cand eram copil. A
murit tanara, rapusa de o boala nemiloasa.
Tata, dupa o ncercare nereusita de a-si reface
familia, a plecat n lumea mare. Pe mine
m-a dat la un camin de copii orfani. A platit
probabil destui bani, indca locul era placut,
cu educatori si profesori buni, datorita carora
m-am ales si cu bacalaureatul si cu o meserie.
S
tiam sa dactilograez , cunosteam putina
engleza, ba chiar si franceza si astfel mi-am
facut un rost. De taica-meu n-am mai auzit
niciodat
a.
Datorita acestor conditii, poate si datorit
a
rii mele, eram un copil timid si, nu stiam, cum
55
sa ma apropii de oameni. Eram multumita de
serviciu, de existenta mea bine pusa la punct.
Nu-mi faceam visuri i ca sa nu am deziluzii.
Astfel s-au scurs anii ntre casa si servici, cate
un concediu n tara sau n strainatate, excursii n mijlocul naturii. Adoram plimbarile n
aer liber, hotelurile mici, pensiunile raspandite
pe munte, ori pe malul apelor,branzeturile de
la stana de oi din vecinatatea orasului. Naveam a ma plange si nici nu g
andeam ca
mi lipseste ceva. Primirea acestui plic mi
tulburase linistea si buna oranduiala a vietii.
Gandul la petrecere ma intriga, dar, totodata,
mi starnea doruri necunoscute, sau de mult uitate.
Carnavalul hologramelor mi repetam n
gand, tot jucandu-ma cu invitatia. O suceam
si o r
asuceam n m
an
a, ncercand sa ghicesc ce
sarada ascunde S
i deodata, mi-am dat seama
ca holograma este de fapt echivalentul unei iluzii. Eram invitata la un carnaval al iluziilor.
Cunosteam bine semnicatia cuv
antului,
totusi am alergat la dictionar. Am cautat la litera H si am g
asit fara nici-o greutate denitia
urmatoare. Holograma este o fotograe n relief obtinuta printr-o tehnica speciala cu ajutorul unei raze laser proiectata pe o pelicula fotosensibila. Imaginea tridimensionata creeaza
iluzia ca obiectul, sau persoana este reala si se
misca n spatiu. Holograma sau mai bine spus
tehnica ei a fost descoperit
a de inventatorul ungur Dennis Gabor, care a primit pentru aceasta
inventie premiul Nobel
Deci avusesem departe.
Ori cat am ncercat a doua zi la lucru, sa
ma comport normal, povestea invitatiei atat de
neasteptate continua sa ma obsedeze. Mariana,
colega mea de birou a observat cea dintai ca
ceva neobisnuit se petrecea cu mine. A ncercat
sa se stapaneasca, dar pana la urma tot m-a
ntrebat ce ma framanta.
Am inventat un motiv oarecare, indca
mai ntai trebuia sa limpezesc eu problema
invitatiei, dar mai ales, indca ma temeam sa
nu e la mijloc o farsa. S
i, mai la urma urmei,
ar fost destul de hazliu sa le povestesc ca sunt
invitata la un bal al iluziilor. Ar ras de mine
pana si Gina, femeia care ne facea curat
Hotarat nu venise momentul sa vorbesc despre asta. Deocamdata cel mai bun lucru era
sa ignorez invitatia si sa ma comport cat mai
resc.. Timpul va decide.
Cu aceasta idee n minte speram sa m
a
linistesc, dar n-a fost asa. Dintr-odata a
nceput sa ma preocupe felul cum aratam. No sa m
a credeti, dar am hotarat sa fac dieta.
In trei sapt
amani puteam slabi, indiferent daca
voi merge sau nu la Carnaval. In fond dieta nu putea sa-mi strice, ba, dimpotriva, era
chiar benica sanatatii. Trei s
apt
amani am pus
lacat pe gur
a. Mancam numai salate, beam
multa apa, faceam plimbari kilometrice pe jos.
N-am vrut sa m
a cantaresc, nu m
a interesa
decat rezultatul nal. Colegii se uitau mirati
cand mi scoteam din geanta gradina de zarzavat, cum o numeau ei, n locul sendviciului cu
branza sau sunca, de pana atunci , dar nimeni
nu ndraznea sa comenteze. Numai Mariana
m-a ntrebat daca sufar de vre-o boala sau ce
alta problema s-a ivit care s
a necesite schimbarea. P
area chiar ngrijorat
a si asta mi-a facut
placere. Chiar si ceilalti colegi mi p
areau mai
ntelegatori ca de obicei. Eu le-am explicat ca
ma saturasem de kilogramele mele n plus si c
a
doctorul m-a sf
atuit sa ma debarasez de ele.
Raspunsul meu a multumit pe toat
a lumea si
nimeni altcineva nu m-a mai sac
ait cu ntrebari.
Ziua Carnavalului se apropia si eu nc
a nu
luasem nici-o decizie. Sa merg, sa nu merg?
Daca e ntr-adevar o farsa si cineva ncerca
sa-si bata joc de mine!?
Ma perpeleam degeaba, indc
a pana la
urmam-am hotarat, da sa merg
Ei re-ar sa e de treaba, mi-am spus n preziua petrecerii. In fond ce am de pierdut? Pe
invitatie scria ca se poate veni mascat, era chiar
o recomandare. Aveam sa-mi pun o masca mica
pe ochi si astfel deveneam de nerecunoscut.
56
Zis si facut. Am plecat spre Complexul comercial din centrul orasului si m-am oprit la
magazinul de confectii. Am trecut rapid n revista articolele de mbracaminte, dar nimic nu
mi-a fost pe plac
O creatoare de moda de la raionul alaturat
mi-a ghicit nemultumirea. M-a invitat n magazinul ei si am c
autat mpreuna ceva potrivit
In cele din urm
a am ales amandoua o rochie
de culoare lila, dreapta, dar care se termina
cu un volan bogat, astfel ncat corpul parea
mai subtire. Doua ghirlande cu ori marunte
margineau decolteul si poalele rochiei, iar un
leu brodat cu perle tot atat de mici , dupa
parerea mea foarte reusit, completa costumul
de Julieta. Era de efect si scotea n evidenta
luciul parului. Nici n vis nu m-as putut gandi
la acel costum. Tot uitandu-ma n oglind
a am
ajuns sa ma plac. De necrezut, acum aveam
si siluet
a. Regimul, oricat a fost de drastic sia meritat pe deplin efortul. Vanzatoarea mi
zambea satisf
acuta si ea de felul cum aratam.
- Nu exista femei urate, a spus cu siguranta
n glas, ci numai lipsite de gust. Nu stiu sa
aleaga ntre cea ce le avantajeaz
a si ce nu. Sa
mai vi pe la mine, m-a invitat cu amabilitate.
In ne a sosit si seara carnavalului. Cu rochia liliachie si cu un mantou tesut n r de argint, pantoi cu tocuri nalte si o masca mic
a
pe gur
a, eram de nerecunoscut. Nici eu singura nu mai stiam cine se ascunde sub masca.
Eram alta. Invitatia ma schimbase. In toata
perioada de preg
atire n vederea petrecerii am
fost vesela,o buna dispozitie cum nu-mi aminteam sa avut de multa vreme. Cap
atasem
siguranta si ncredere n mine. Dintr-odata
nu ma mai simteam searb
ada, incolora, sau
neatragatoare. Neasteptata si tot atat de surprinzatoare invitatia la carnaval determinase o
turnur
a n viata mea. Eram fericit
a si nimic
altceva nu conta n acel moment.
Am comandat un taxi si am iesit pe countryregionusa.
Holul de intrare al Primariei era arhiplina.
Candelabrele str
aluceau, bufetul te mbia cu
cele mai variate si alese bucate, sticlele de vin se
nsirau ca soldatii la o parada n uniforme rosii
sau aurii. Privam n jurul meu ca la un spectacol, costumatia musarilor, ornamentatia salonului adevarat
a risip
a de fast si bun gust. Nimic nu era strident, nimic prea mult, dar, nici
prea putin. Totul ca sa te simti minunat
M-am asezat pe un scaun langa un arlechin
si o colombina. Atunci am aat ca petrecerea era organizata de rma lor, o mare rma
de computere, care dorea sa verice efectul hologramelor, ntr-un cadru special. In ntreaga
sala, era o animatie si o voiosie de nedescris.
Oamenii radeau vorbeau si beau, ciocnind paharele cu vin.
Imediat ce invitatii s-au ridicat de la mese si
a nceput dansul, au aparut hologramele. Efectul a fost ametitor. Au venit de peste tot, au
invadat podiumul de dans, costumate si mascate ca si noi. Era absolut nemaipomenit, si
foarte greu sa faci diferenta ntre realitate si
imaginea proiectata n spatiu.
O holograma n m
arime naturala, un Romeo
mbracat n costum clasic cu jiletca si pantalon
bufant, m-a invitat la dans. Am ntins mainile
n aer si m-am avantat dup
a el fara sa ezit nicio clipa. In fond nu era decat un vis, utopie,
iluzie,. . . pentru mine era un basm.
Volanul rochiei mele se rotea n vartejul muzicii, parul desprins din leu ma tragea nainte
cu greutatea lui, ca un suvoi sc
apat din matc
a,
picioarele se nvarteau singure. Eram ametit
a,
nu stiam ce se petrece cu mine.
Cand ceasul a batut ora douasprezece lumea
si-a scos m
astile si, atunci, n fata mea s-a
nclinat adevaratul Romeo, care nu era altul
decat vecinul meu de la blocul de peste drum.
- Vino sa dans
am m-a invitat.
- Dar eu nu stiu s
a dansez, am r
aspuns rosie
de emotie.
- Oh! Asta e scuza cea mai putin inspirata.
Daca nu te-as v
azut dansand mai nainte,
poate ti-as da crezare, dar asa. . . Te rog vino
57
sa dansam
Cum s
a-i raspund ca pana atunci dansasem
cu o iluzie, dansasem n vis, acolo unde corpul
meu si pierduse ponderabilitatea si putea chiar
zboare, nesupus legilor zicii?.
M-am ridicat de pe scaun si am dansat, am
dansat f
ara oprire, chiar si dupa ce muzica a
tacut.
Intr-un tarziu sala de bal a nceput sa se goleasca. Petrecerea se apropia de sfarsit.
- Cred ca ai sa-mi permiti sa te conduc
acasa? m-a ntrebat Romeo al meu, zambind
sagalnic, atunci cand lumea s-a preg
atit de plecare. Doar avem acelasi drum.
M-am urcat n masina lui confortabila, o
masina de lux si m-am ghemuit n scaunul de
langa sofer.
- Asadar tu mi-ai trimis invitatia, am spus,
nca nainte de a porni motorul.
- Eu, a ncuviintat dand din cap
- Dar noi doi nici macar nu ne cunoastem.
- Asa crezi dumneata. Eu te cunosc foarte
bine. Iti cunosc orarul de lucru, zilele cand
mergi sa te ntalnesti cu colega. Fata aceea
cu sacosa ntotdeauna doldora de cumparaturi.
In paranteza e spus, atunci ti schimbi jacheta
severa de lucru cu o bluza mai lejera si chiar o
fusta n loc de pantalon ul obisnuit. S
tiu zilele
cand faci mancare n bucat
arie si te certi cu
pisoiul Doty care se obr
azniceste si se suie pe
masa. Dupa cum vezi nu zadarnic fereastra
bucatariei mele priveste spre salonul dumitale.
- Acum nteleg de ce nu te-am recunoscut,
am spus razand. Privelistea pe care mi-o ofera
fereastra mea, e ntotdeauna, un ziar deschis,
care acopera o fata invizibila, l
asand la lumina
doar o claie de par care habar n-are de pieptene,
si o mana, care din cand n cand se straduieste
n zadar s-o aranjeze.
- Of! Asta-i indca niciodata nu am vreme
sa citesc ziarul, decat n timpul mesei. Atunci
invitatia si-a atins scopul. Ai avut ocazia sa
ma cunosti n carne si oase.
- A fost o idee nemaipomenita acest carnaval,
,
am raspuns, simtind cum inima ncepe sa bata

mai tare.
- Adevarat. Nici noi nu ne-am asteptat la
asemenea succes.
Eram deja n fata blocului si urmam sa ne
luam ramas bun.
Asteptam pe trotuar n timp ce el si parca
masina si ncercam sa ghicesc ce va mai departe.
Ce-i voi spune eu . . . ce-mi va spune el?
Ma sileam sa-mi bag n minte ca balul iluziilor luase sfarsit. Dar ce n-as dat sa continue?
Am ncercat sa-mi stapanesc glasul, care tremura si am spus cu o voce cat se poate de reasca, ntinzandu-i mana
- Iti multumesc pentru invitatie. O sera de
vis.
- Ba eu cred ca a fost o seara cat se poate de
reala, mi-a raspuns si mi-a nconjurat umerii
cu bratele pe care le v
azusem de multe ori de
la fereastra mea, dar pe care nu mi-as putut
nchipui nu le voi simtit vreodat
a n jurul taliei
mele.
Am ridicat privirea si mainile mele, manate
parca de o vointa proprie, au urcat spre pieptul
lui, ncet, ca nu cumva sa dispara holograma.
Dar nu mai aveam de ce m
a teme. Romeo era
acum lang
a mine, cat se poate de real.
Ana Iliut - La scoala
58
Paul LEIBOVICI (Israel)

ILKA
Cei de pe meleagurile unde au fost lagarele de
concentrare, au trecut printr-o iarna grea, plina
de zbucium si nenumarate victime. Bolile s-au
raspandit printre copii si batrani, iar nu putini
au fost gasiti nghetati. Cat despre regimul militar care domnea, cu toate mbunatatirile, n
ceea ce privesc unele pedepse pentru iesirea din
lagar f
ara permis sau executarea unor munci, a
celor pe care puterile i-au lasat cu toate ca dupa
varsta erau nca tineri.
Legile, asa cum erau formulate cu toata asprimea lor, sub inuenta unor cercuri mai
omenesti, nu si-au gasit o exprimare severa.
Presiunile si nu mai putin relatiile castigate
cu vremea, dintre unii membrii din Conducerea evreilor din capitala, cu unii dintre
ministrii sau ajutorii acestora, au dus la primirea aprob
arii mai mult sau mai putin ociale,
prin trimiterea unui delegat cu medicamente
spre lag
arele din Transnistria.
Dar, prea erau multe si raspandite lag
arele,
ca cele cateva zeci de medicamente sa ajunga
la cei n nevoie.
In acele zile de nceput de prim
avara, cerul
era mai senin, frunzele copacilor mai verzi si ici,
colo orile de pe campii, cu culorile lor vesele,
parca zambeau privitorilor .
Nu de mult tan
arul oter Gigi mai primise
un grad pe epoleti.
Nu se poate spune c
a noua bentita pusa pe
umerii lui i-au adus prea multa fericire, dar
,dupa obiceiul din armata cel care primea un
grad pleca pentru un timp n concediu la familie.
Gigi parea framantat acum mai mult decat
altadata. Colegii i-au observat reactiile sale
neobisnuit de nervoase, dar puneau toata comportarea neobisnuita, pe seama emotiilor.
Catre seara, dupa ce-si luase ramas bun
de la ceilalti oteri, lumina l
ampii nu a fost
stinsa.Gigi mai trebaluia, mai revedea actele si

permisul de plecare. Dupa trecerea garzi, unde
ramanea pana la schimbul de la miezul noptii,
a tras usa si s-a urcat ntr-un Jeep, pe care la
condus n viteza.
Cei din garda aproape c
a n-au apucat sa observe lipsa Jeepului si nici directia spre care s-a
ndreptat. Gigi era deja departe, peste podetul
de lemn.
A urcat cele cateva trepte unde locuia cea pe
care pusese ochii, apoi a ciocanit n countryregionusa pronuntand discret: Ilka.. Ilka..
Ilka care de cateva zile nu s-a deslipit de bunicul ei pe care-l ngrijea ca pe un copil, se cutremura dar evita sa deschida. Era n ntelegere
cu parintii care au plecat din zori la munca, sa
nu deschid
a pana la rentoarcerea acestora.
Bataile s-au intensicat mpreuna cu
insistentele vorbelor deschide Ilka, sunt eu
Gigi...am o veste buna!
Deodat
a, Ilka a auzit o voce care venea dinspre peretele care o despartea de vecini: la
country-regionusa e un oter ...l stii tu...
Batranul cat era de bolnav si slab si privii nepoata care-i citea pasagii din Biblie si-i
schimba compresele cu apa de pe fruntea erbinte si n jurul gatului. Acesta i soptii nepoatei ...o--te-rul....!
Ilka, numai ce primise de la doctorul Hart un
mesaj n privinta unei ntalniri ntre cativa sionisti care mai erau n viata, prin lag
arele din
apropiere. Despre loc si ora spunea mesajul,
le vom stabilii pe curand, n functie de evenimente.
Desigur, si spunea ea, revederea cu prietenii din organizatii, va duce la o renviere a activitatii noastre.
S
oaptele pe care se auzeau de dincolo de
country-regionusa, nici ele nu o puteau lasa indiferent
a.
Ilka nu mai astepta prea mult si cu discretie
crapa country-regionusa. Gigi era vesel ca de
obicei, iar parfumul proasp
at de pe uniforma
i-au descretit fruntea fetei si chiar a batranului
59
care o tinea ntr-o tusa continuu.
- Pofeste-l pe domnu oter sa ia loc, sopti cu
glasul r
agusit bunicul din coltul sau.
Gigi i arunca o privire blanda.
- Ti-am

adus ...mananca...
Batranul ncerc
a sa-si ridice corpul sl
abanog.
Chipaua neagra pe care o purta peste cele
cateva re de p
ar alb, i-a alunecat peste
frunte. Gigi observ
a si cartulia cu coperte negre de lang
a batran. Arunca privirea spre Ilka,
ntreband-o nedumerit bunicul mai citeste?
- E Biblia.
- Ce are batranul?
Privirea lui Ilka spunea totul. Gigi ntreba de
parintii ei si n acelas timp a scos din buzunarul
tunicii o hartie care avea mai multe iscalituri
si stampile decat randurile scrise. -Citeste!
Privirea ei era ca a unei halucinate.
- N-ai nteles ?
- Ce era de nteles?
- E permisul pentru tine...
- Per...mis? cum adic
a?
- Scrie clar numele tau si mai jos, motivul
prin care ti se aproba iesirea la spital...
- La care spital?
- Ilka, nu ntelegi ca vreau sa te salvez din
lagarul n care te ai?!
Am obtinut un certicat de boal
a si comandantul care mi-a pus pe umar noul grad, a aprobat plecarea ta. Binenteles nsotita de locotenentul major Gheorghe Trandar.
- Incotro?
Gigi lua autorizatia de plecare si ridica deasupra ei lampa cu gaz ca sa lumineze mai bine
cele scrise.
In timp ce privirile lor s-au ncrucisat, s-au
facut auzite batai n country-regionusa. Ilka recunoscuse semnul si a deschis parintilor. Mama
ei, cu toate c
a mai era destul de tanar
a, p
area o
batrana istovit
a. Lui Pinhas i crescu barba n
care se zareau rele albe. Au pus deoparte boccelele, sacultetul cu faina de porumb si Roza se
ndrept
a spre batranul parinte a carui privire
blajina, parea n acele momente mai vesela.
Pe plita de tuci nerbantata se aa un ceaun

cu ap
a, pregatit din vreme. Ilka se grabi
sa toarne faina si s
a pregateasca m
amaliga.
Pinhas rupt de oboseala unei zile n care batu
alaturi de nevasta lui nenum
arati kilometri,
dupa care atunci cand gaseau de lucru, ori
coseau cate o mbr
acaminte ori lucrau pentru
una din familiile gospodarilor din sat. Acum
astepta s
a manance si sa-si odihneasca trupul.
- Ia loc domnule oter, l ndemna Roza.
Gigi ramase cu hartia n man
a. Privea ba
spre Ilka, ba spre cei din jurul sau.
- Nu plec far
a ei !
Privirile tuturor s-au ndreptat spre oter.
Nimeni nu ntreba despre ce plecare e vorba.
- Am obtinut aprobarea pentru Ilka. Ea
poate ajunge, nsotita de mine, n countryregionMoldova.... la noi acas
a... va primit
a
cu c
aldura de ai mei....
- Dac
a voiam sa raman la Pietricica sau n
alta parte, o faceam atunci ...dar am vrut sa
mpart cu soarta familiei mele.
- Daca, dincolo ...ti vezi salvata viata ...dute..., i spuse cu o voce blajina, Pinhas.
- Nici nu ma g
andesc. Ce va cu voi, va si
cu mine.
Gigi, si ntoarse privirea spre Ilka. Parea
ndr
agostit. Ochii lui s-au atintit asupra Ilkai,
nconjurnd-o cu o dragoste nespusa.
-Vino cu mine! Te.... iubesc cu adevarat.
Nici eu nu ma mai ntorc n iadul acesta. Mi
s-a ordonat si de aceea sunt aici. Destul!
Gigi si ntoarse privirea catre cei din jur.
Roza a pus mamaliga pe o bucat
a de lemn,
a turnat pe deasupra ulei negru si nfometati
mancau f
ara a ridica privirile.
- Am sa fac totul sa va scot si pe voi ...tata
e oter superior ...are relatii...
Nimeni nu a scos o vorba. Bunicul, si ridica
privirea spre cei din camera si cu glasul r
agusit
ncerca s
a le vorbeasca:nteleg ca iadul nostru
nu s-a terminat ...ca nimeni nu stie ce ni se
poate ntampla aici n lagar...
60
Ilka se apleca peste corpul bunicului si
ncerca sa-l culce. Dumneata esti obosit... e
mai bine s
a stai sub patura. Medicamentul care
l-ai luat... ai sa te faci bine . . . ai sa te pui pe
picioare.
- Ai loc si dumneata pe banca asta scurta si
ngust
a.
... stii dumneata, la noi evreii obiceiurile
sunt mai diferite ...e greu sa ne despartim unii
de altii... si mai ales n conditiile acestea, n
lagar...
- Nu va las pe voi,cu nici un pret.
- Ilka, e spre binele tau... si voi face tot posibilul sa-i scot si pe ...
- Daca ti-e soarta legata de domnul oter...
du-te cu dumnealui...!!!
- P
arintii tai au ncredere n mine!
- S i eu te cred, dar nu-i pot parasii. Daca
voiam sa m
a salvez pe mine, Rodel... ma putea
lua la Bucuresti.
Gigi auzind numele pronuntat de Ilka
- Parca mi-e cunoscut acest nume?!
- Cate nume nu sunt asem
anatoare pe lumea
asta!
- Ilka Jeepul e la poarta... Ia-ti lucrurile si
sa plec
am acum, n noapte.E mai bine s
a ajungem la ora cand se schimba garzile, se pun mai
putine ntrebari... si apoi eu i cunosc pe oterii
de acolo, suntem din acelas regiment.
Haide, gr
abeste te!
Privirile celor din jur s-au ndreptat cand
spre Ilka, cand spre Gigi.
Bunicul vl
aguit, bolnav se cutremura sub
patura lui. Pleoapele i-au cazut dintr-o data.
De afara se auzii zgomotul motorului care a
pus n functie Jeepul. Doar country-regionusa,
cu toate ca frigul r
azbatea, ramase deschis
a
pentru scurt timp. Ilka sedea ca un copil supus
ntre Roza si Pinhas.
PETRE BUCSA (19192006) POET AL APUSENILOR
Prins n vartelnita

acestui secol
fost-ai,
poete,
orice
si de toate
numai legenda
nu...
Dar
n mileniul ce vine
biograful
va scrie,
fara sa-i tremure pan
a:
Nici nu a fost!...
E doar
o legend
a...
(P. Bucsa, Destin)
Am re-re-recitit un autograf al Unchiului
pentru familia mea pe cartea Cand cocosii uitara sa mai cante (1998) si m-am patruns
si mai mult de sentimentul unei datorii
nemplinite. Modest, cu scrisul lui frumos, pe
la de titlu ne destina cartea: Pentru Puiu
si Maia Buzdugan aceste povestioare despre o
lume si oameni care, sangerand, au trebuit sa
treac
a prin aceasta noua si cumplita istorie! Cu
dragoste! Cluj-Napoca, iunie 1998.
P.S. Va astept impresiile!... P Bucsa.
Ce dezamagire o trait autorul excelentelor
proze! N-am pregatit atunci nimic special, nam scris impresii, chiar de i-am spus vorbe de
apreciere, meritate din plin, si l-am felicitat. S
i
ce r
au mi pare! Au trecut douazeci si cinci de
61
ani...si Doamna n Negru i-a rapit pe dragi deai nostri. Abia acum ma str
aduiesc sa patrund
mai adanc aceste texte si sa formulez pareri
asteptate zadarnic de Unchiu'. S
tia ca avem
aplecare spre literatura si gustam poezia. De
aceea aveam si o bun
a compatibilitate, n ciuda
diferentelor de multe feluri...
De peste un an, am procese de constiinta tot
mai grave din pricina ca nu am scris nici despre
cartile Unchiului, atat cat m-as priceput, nici
despre biograa lui. M-am multumit sa-i citesc
si sa-i admir creatiile cand au fost publicate,
unele destinate cu autografe. Impreuna cu
sotul, m-am bucurat de (prea! ) rarele ntalniri
si de placutele discutii cu Unchiu' si cu Tusa.
Singurul lucru pe care l-am scris, dar pe care
Unchiu' Petre nu l-a mai putut cunoaste, a
fost un necrolog (reprodus la Anexe ), Unchiul
meu cu carte si cu carti, n mai 2006.
Dupa 2000, scrisesem cateva eseuri despre
mari personalit
ati din cultura noastra si despre unele spatii v
azute n c
alatorii, dar despre
opera Unchiului Petre, nu, desi lui i port atata
recunostinta! (Subscriu la opinia exprimata
de William Arthur Ward ntr-un aforism: A
avea sentimente de recunostinta si a nu le exprima este ca si cum ai mpacheta cu grija un
cadou si nu l-ai da.) Am devenit ceea ce sunt,
om cu scoala (cu sala o spun!), ntr-o buna
masura si datorita sfatului si orientarii Unchiului Petre, unul dintre veghetorii drumului meu
n viata n momente cruciale.
Puterile mele s-au mputinat si, vertiginos,
se diminueaza. Timpul, si el, se scurge parca
tot mai repede. Nu stiu daca nu ma nham la
ceva peste resursele mele si nu stiu nici cui i-ar
starni interes ceea ce voi scrie, dar sentimentul
unei datorii nemplinite nu-mi mai dadea pace.
Sunt hotarata s
a ncerc s
a scriu doar pentru
mine, ca un soi de terapie pentru un ... timp
trecut!
Ma ntreb daca voi n stare sa denitivez acest material la un astfel de nivel ncat
sa poata ar
atat si altcuiva si sa se apropie
(cat de cat!) valoric de textele supuse studiului. Deocamdata sunt mult sceptica. Nu se
contureaza. Se poate face asa ceva nu doar cu
un efort deosebit, ci si ntr-o stare de spirit,
care nu e una de toata ziua. Voi ncerca!
Peste nou
a zile, de acum, cand scriu primele cuvinte aici, pe 18 februarie 2013, Tusa
Chivuta, cum i spunem noi nepotii sotiei Unchiului Petre, va mplini nouazeci de ani...
In afar
a de faptul c
a Tusa a fost si ramane
un Om-model pentru mine, biograa mea sa ntrep
atruns foarte devreme cu a Dumneaei.
Intr-una din primele si putinele mele poze, de
la ... doi ani, sunt tinuta n brate de Tusa.
(n cealalt
a, de Matusa Ileana, singura matusa
din familia tatalui meu.) In aceste fotograi ne aam Pe trepte, n fata intrarii n casa
mea parinteasca. Pe atunci (1944) Tusa era
proaspat c
asatorita cu Unchiu' Petre. Uimitor! Dac
a, ns
a, ma gandesc la varsta pe care
am mplinit-o eu, anume saptezeci de ani, uimirea... scade. (E adevarat ca Unchiu' Petre, care ar mplini pe 11 martie 2013 varsta
de nouazeci si patru de ani, a publicat cel mai
valoros volum de versuri, Mereu iubirea , la
varsta mea de acum! Nu se poate face nicio
comparatie, cartea aceasta a Unchiului ind
precedata de alte patru volume de poezie, primul publicat la douazeci si patru de ani, urmat
de cine-stie-cate articole, reportaje, nsemnari
n reviste de cultura si de o permanenta activitate creatoare nceputa din
adolescenta.
S
i n vara trecuta (2013) mi-am propus s
a
ajung la Cluj, la Tusa si la toate cartile Unchiului Petre, fara s-o putut face. Tusa, o
cititoare nentrecut
a, nu mai vede s
a citeasca
nici cu lupa. Este marea durere a unei femei deosebite care marturiseste c
a, de altfel, s-a mpacat cu destinul. Are n memorie un tezaur de cunostinte, texte, impresii si
ntamplari traite de familia noastra si de societatea romaneasca. Atat de multe stie Tusa
Chivuta si din viata Unchiului Petre (dupa
62
saizeci si doi de ani de casnicie!) si din viata
familiei noastre, si din carti! Tot ce-mi propun este sa o nregistram vorbind despre biograa Unchiului, dar si despre Bucsesti. Ar
fost binevenita orice nregistrare a oricarei
conversatii, chiar si telefonice, dar niciodata nu
suntem pregatiti...
Am propus n ultima conversatie telefonica,
pe 18 febuarie 2014, la aniversarea de 91, sa
vorbim n vara ce vine cand m
a voi duce acasa,
la Deleni, si la Cluj. A zis atunci Tusa ca, daca
ne-am aa fata n fata, si-ar aminti de toate
cele care, la telefon, nu-i vin n memorie. Mai
zicea Dumneaei ca trebuie s
a ne grabim pentru
ca timpul nu mai are r
abdare..., citandu-l pe
Marin Preda.
Articolul omagial publicat n martie 1994
de Vasile Rebreanu ntr-un cotidian clujean
urma aniversarii a 75 de ani mpliniti de poetul si prozatorul Petre Bucsa. Sarbatorirea
avusese loc n Biblioteca judeteana Octavian
Goga din Cluj. Textul poart
a un inspirat titlu, Toamna patriarhului . Petre Bucsa a
fost numit atunci: rege ncoronat cu frunze
de porumb, cumatrul lup, muntele pornit la
drum. Metaforele impresionante izvorau, probabil, din masivitatea zica a sarb
atoritului,
din aspectul bolov
anos al versului sau ori din
dimensiunea masiva a liricii sale. Preluand
comparatia subnteleas
a cu un munte, Vasile
Rebreanu tine sa pun
a, nsa, n lumin
a dimensiunea umana a lui Petre Bucsa, statornicia
muntelui sugerand deplin statornicia atat de
rara prin vremuirea vremurilor a Omului si
scriitorului aniversat.
Impresionante sunt si cuvintele care lauda
statornicia exemplara a sotiei sarbatoritului:
Vreau sa omagiez aici nsa, nu numai statornicia atat de rara si atat de necesara, a lui
Petre Bucsa, dar vreau, iata, sa omagiez cu
sala, statornicia exemplara (si atat de necesara unui creator) a acelei trestii cugetatoare si
fragile, a celei care l-a nsotit prin ani, Doamna
Sa, pe cea care i-a fost Tandretea. Deci, ca
sa rezisti vremurilor, nu numai anilor, se vede

ca, pe langa zestrea lasata tie de Dumnezeu, ti
trebuie, omule, raza zilnic
a a surasului. Priti trebuie, premenirea diurna a femeii tale. I
cum lui Tudor Arghezi, o Paraschiva. C
aci,
fara ea vine spre tine Lady Singuratatea. S
i,
Omule, te topeste cu perversele ei mangaieri.
Te ngenunche. Te pune la podea. S
i nu ajungi,
o, omule, la varsta Patriarhilor. Scriitorul
clujean o omagiaza, deci, si pe discreta si
exemplara lui Doamna. Pe aceasta Paraschiva
a literelor transilvane... Datorita ei, sotiei,
arma Vasile Rebreanu, Petre Bucsa este nu
numai un remarcabil scriitor, ci si un Om. Un
Om de omenie, pe care te poti bizui. S
i sunt,
vai, tot mai rari oamenii statornici, e tot mai
rara omenia. La 75 de ani, Patriarhul este
ur
nca tanar. Abia intrat n toamna. Ii
am,
deci, toamna frumoasa statornicului Patriarh!
Pe tine ne-am putut bizui prin ani! ...Sa ne
traiesti, Omule!...
Despre tineretea lui Petre Bucsa la 75 de ani,
are cuvinte inspirate si Valentin Tascu. Cuvintele lui pot citite pe coperta interioara a volumului de versuri Melancolii policrome, care
marca n 1994 mplinirea nobilei varste de catre
scriitor: Ce zeu, poate duhul poeziei, l tine pe
Petre Bucsa n oarea tineretii, nu stiu. Ca-ti
vine sa-l iei de brat cu cate o glaja de vinars si
sa te duci, pe nserat, sau poate chiar n harul
etate e cel mult
diminetii, la fete. (...) In
poetul, care sta drept si demn n fata Cheilor
Turzii si tuna cu glasul sau de poet-haiduc de
telept este doar
zangane ferestrele cerului. In
prozatorul (...) Fiindca junele de azi pare ca
abia se-apuca de viata si sta cu gandul ncotro
s-o apuce (Valentin Tascu, Ecouri critice, Melancolii policrome )
Priviti-l cu atentie pe poetul Petre Bucsa si
va veti convinge c
a s-a n
ascut pentru a stapani.
Daca as pictor i-as face potretul ncoronat cu
frunze de porumb.(...) Cand si cu cine a facut
el pact pentru a ramane tanar pentru totdeauna, nu se stie (...) El s-a dedulcit la vorba n
63
dunga a poemului si n acest innit razboi n-a

tradat si n-a cerut armistitiu.Semnul sau de pe
steag e un nesfarsit lan de porumb. S
i fosnetul
lanului este muzica regal
a ce-l nsoteste pretutindeni. arma Tudor Dumitru Savu.
Parea ca Petre Bucsa a descoperit elixirul
tineretii. Pentru cei care nu l-au vazut n
chinuitii lui ultimi ani de viata, stingerea Unchiului Petre a fost o surpriza. Asa i s-a
parut si lui Dumitru Cerna care informa la nele lunii ndoliate a lui mai 2006 pe cititorii poeziei si prozei despre disparitia autorului clujean ndragit: Cu f
aptura lui semeata
asemenea muntelui pe care nu l-a p
arasit
cu adev
arat niciodata, parea ca va strabate
vesnicii. Cand, deodata, absenta... (Dumitru Cerna, Un poet, un poem, Cotidianul
Transilvan, 31 05 2006)
Precizez: am lucrat nu numai f
ara experienta
de critic, dar si fara exegez
a... Precizare, nu
scuza!
Efortul si ncercarea mea se doresc a umile
marturii ale profundei gratitudini fata de Unchiu' Petre si Tusa Chivuta, fata de neamul
meu de clujeni si indoleni. Atat a fost posibil
acum! Intr-o viitoare viata, voi reusi, poate,
mai mult. Va poftesc sa va convingeti atunci!...
Acum si atunci, va ndemn sa cititi cartile lui
PETRE BUCSA. O sa va bucure.
O CONFESIUNE
VIE
TICA
Interviu cu
DAMASCHIN
Dan
Friedrich MICHAEL: Ce reprezint

a poezia
pentru dumneavoastra?
Dan DAMASCHIN: In ceea ce ma
priveste, poezia reprezint
a n primul rand, modalitatea de exprimare prin excelenta. Premisa
de la care pornesc arma ca totul este exprimare. Universul, Creatia n sine reprezinta exprimarea Divinitatii. Prin actul Genezei, Dumnezeu Insusi s-a exprimat. Plasmuiti ind dupa
chipul si asemanarea Lui, menirea noastra, a
muritorilor, este de asemenea exprimarea. Exprimarea a ce? A ceea ce a amprentat nsasi
esenta umanului, atunci, la z
amislire, a chipului Creatorului, pe care Demiurgul Insusi
l-a ntiparit n creatura Sa predilect
a (omul ).
Imago Dei reddatur Deo (Chipul lui Dumnezeu ntoarca-I-se lui Dumnezeu ). In aceasta rezida menirea omului, sa napoieze, sa restituie
chipul lui Dumnezeu, imprimat n sine, precum
pe o moneda. Sa-l napoieze nu oricum, ci nealterat, imaculat, str
alucitor aidoma unei oglinzi,
n care Creatorul sa se poata recunoaste pe de-a
ntregul. Acest imperativ si comandament ni-l
reaminteste Iisus Insusi (LUCA 20;25), tocmai
spre a-i sublinia importanta.
Actul prin care poetul ncearca sa se exprime este poematizarea, nteleasa ca aducere
la intare, scoatere n vadit, manifestare a acelui sambure ontic din care purcede ceea ce
este esential, propriu pentru creatorul n cauza.
Prin caracteristicile sale, prin materialul la care
recurge (limbajul: cel mai inocent dar totodata cel mai primejdios dintre toate bunurile
harazite omului ), poematizarea ca aspiratie
ntre exprimarea totala este o ocupatie dicila, reprezinta o ntre-prindere temerara, un
salt n necunoscut. Meditand asupra ei, un
,
Nicolae Grigorescu - In fata portii
poetul
POE-
64
poet precum autorul Elegi-ilor duineze era silit
sa constate ce ndeletnicire ap
asa-toare s, i lipsita de sorti de izbanda este (. . . ) poezia lirica,
tocmai indca lucreaz
a cu mijloacele vorbirii s, i
nu ofer
a destul mes, tes, ug pentru ca ntr-nsul sa
se faureasca ceva independent nu n nteles
stilistic, ci n nteles pur vital. Lupta cu inexprimabilul duce, n viziunea lui Rilke (la care
subscriu), la instalarea unei tensiuni l
auntrice
insuportabile, ce s, i prelunges, te reverberatiile
dincolo de textul poemului, n psihicul autorului, expunandu-l pe acesta din urma unui grav
dezechilibru ce poate culmina cu sinuciderea
(Nerval, Trakl etc.) Riscurile tentativei de a
permanentiza starea de har, de a mentine ntro perpetua convorbire cu Ceres, tii sunt v
adite
n destinul lui Holderlin.
Lupta cu inexprimabilul este o disputa inegala. Din care nimeni nu se socoteste pe deplin victorios. Nici Mallarme (care voia, la nal, sa distruga tot ce a scris ), nici Rimbaud
dezertorul, nici Holderlin, exilat n noaptea
sacra a nebuniei. Nimeni dintre cei care au
ncercat sa exploreze fruntariile Numinosului si
sa transpuna n verbul omenesc str
aful-gerarile
abisului Dumnezeirii nu a fost scutit de sentimentul amar ca mereu ceva ramane neexprimat, de negr
ait. . . Nici macar sntii, precum
Atanasie cel Mare, nu au fost crutati de asemenea constat
ari (ce nu se cuvine, totus, i, a le
echivala cu o abdicare ori capitulare ): . . . cu
ct ma straduiesc sa scriu s, i sa nteleg dumnezeirea Cuvantului, cu atat simt ca ntelegerea
ma par
ases, te, mai mult, pe masura ce cred ca
nteleg, pe atat simt ca nu pot ntelege s, i ca
scrisul meu nu e decat umbra adevarului ce
se aa n mine. Aceasta nsa nu nseamna sa
deznadajduiesc.
Pe deplin ncredintata ca nd
ar
atul tuturor gra-iurilor sta negraitul (Rilke), dar si
constientizand ca niciodat
a nu va putea lua n
stapanire aceasta zona interzisa, rostirea mea
nazuieste abia si se ncumeta doar sa (se ) faca
semn spre acel taram numai ngerilor accesibil.
,
Dupa cum, nsusindu-si/aprofundand o

denitie datorata lui N. Steinhardt, conform
careia Omul nsus, i e mister (adic
a o Taina )
pentru ca l locuies, te divinitatea, poemul meu
se vrea o des-t
ainuire, o devoalare a acestui
mister, n care rezida esenta umanului. Insa
esenta umanului nu poate aprehendata decat
n stransa legatura cu esenta Dumnezeirii
(essentia Deitatis ).
De aceea imperativul
socratic Cunoas, te-te pe tine nsuti se impune
a completat cu aspiratia ntre cunoasterea
lui Dumnezeu, precum n faimoasa formulare
augustiniana: Deum et animam scire cupis
(N
azuiesc sa cunosc pe Dumnezeu s, i suetul ),
parafrazata n chip de rugaciune de Meister
Eckhart: Doamne, d
a-mi sa Te cunosc s, i sa
ma cunosc.
Astfel, calea spre cunoasterea lui Dumnezeu si calea spre autocunoastere a suetului omenesc se dovedesc a convergente, iar
identicarea lor, unic
a, se s
avarseste n cel
care este deopotriva Fiul lui Dumnezeu si
Fiul Omului, a carui persoana reuneste n sine
atat esenta Dumnezeirii cat si esenta umanului. In consecinta, conditia umana nu poate
cuprin-sa excluzand Divinitatea, iar cheia
acestei cunoasteri o detine Iisus Hristos, lucru
pe care l-a nteles cel mai bine Blaise Pascal,
atunci cand arma: Non seulement nous ne
connaissons Dieu que par Jesus-Christ, mais
nous ne nous connaissons nous-meme ques par
Jesus-Christ. Hors de Jesus-Christ, nous ne
savons ce que c'est ni que notre vie, ni que notre mort, ni que Dieu, ni que nous-memes.
Dar poezia nu nseamn
a doar o modalitate de
exprimare, de autocunoastere si apropiere de
Dumnezeu, ea reprezinta un demers de autoexorcizare, si ndepartare a felu-rimii demonilor
si puterilor tenebrelor ce se insinueaza ori asalteaza interioritatea cea mai profund
a. Convertind actul poematizarii ntr-un act de autoexorcizare, autorul si asuma, experiaz
a, concomitent, un rol dublu: al exorcistului si al celui exorcizat. Inainte de a actiona asupra unui
,
65
presupus cititor, textul si exercita potentialul
exorcizant asupra celui care l concepe si acest
fapt se s
avarseste/se ntampla chiar pe parcursul conceperii sale. O mai veche zicere a mea
s-a ncumetat sa rezume aceasta dialectica a
devenirii textului si autorului, deopotriva, n
doua randuri: Cel care a scris ntaiul vers/nu
este acelas, i cu cel care ncheie poemul.
(O parantez
a. Recunosc c
a aceasta ipostaziere a autorului, n exorcist si exorcizat, mia fost sugerata, n urma cu trei decenii, de
lectura integrala Dostoievski. Mi s-a parut
ca autorul Demonilor si al Fratilor Karamazov ntruchipeaza, la modul superlativ, pe detinatorul si manuitorul virtutilor exorcizante, capabile s
a-si r
asfr
anga nraurirea salutar
a, deopotriv
a, asupra celui care le profeseaz
a si lectorilor s
ai. Inainte de a deveni si a receptate
ca ctiuni literare, nfricosa-toarele spovedanii
apartinand unor personaje precum Stavroghin
si Ivan Karamazov au reprezentat eruptii teribile ale zonelor si abisurilor infernale, proprii
reliefului psihic dostoievskian, ncat se poate
arma, parafrazand versurile mai sus citate, ca
prozatorul care a realizat incipitul romanelor
amintite nu este acelas, i cu scriitorul care a
asternut frazele din nalul acelorasi c
arti.
In fond, aceste prerogative exorcizante, pe
care viziunea mea le confer
a discursului poematic (poesis-ului, n general) nu sunt de
loc straine de functia puricatoare, pe care
Poe-tica aristotelica o atribuia tragediei. Mai
aproape de noi, Henri Bremond repune n
discutie faimosul concept lansat de Stagirit,
ntr-o tentativ
a de extrapolare a aplicabilitatii
acestuia, la care nu pot sa nu ader: Toute
experience poetique est catharsis. Tout ce qu'il
y a de poesie dans un pocme quelquonque est
egalement catharsis .
Asa cum sugereaza chiar titlul ales pentru
antologia de autor Cartea Expierilor (1996),
poezia mea se lasa talm
acita ca un cantec
de expiere, rostirea poematica se confunda/
poate identicata cu act de ispasire. Obiec,
tul acestei ispasiri l constituie nsusi exilul

pamantesc, al carui incipit coincide cu izgonirea din Eden a protoparintilor. Conditia de
eterni exilati a pamantenilor a fost resimtita n
mai mare masur
a si cu sporit
a acuitate de catre
profeti si poeti, ei si-au facut o datorie/misiune
din a marturisi despre aceasta, dar si din a
ntretine amintirea (nostalgia ) obarsiei ceresti
n suetele semenilor. Pentru acei inspirati
si iluminati, raul Babilonului si poarta meandrele peste tot pamantul, se identica cu ecare
uviu sau curs de apa, astfel ca orice tarmure
sau mal a putut deveni locul unde s, ezum s, i
plansem.
Dar nainte de a se propune drept cantec de
ispasire, poezia mea se vrea o mplinire a acelui
deziderat ce ntruchipeaz
a nsasi noima, rostul Poetului, menirea lui dintotdeauna: de a
preamari pe Creator si Creatia Sa. A redescoperi Lauda, preamarirea orca sau veterotesta-mentara, nseamna a ntoarce Poezia la
conditia ei originara, de rostire a Numinosului.
Doar ntr-un veac acefal s, i apter, precum secolul 20 si cel n care ne aam,
un astfel de demers poate sa para demodat/anacronic ori incompatibil cu hegemonia
discursului ironic/parodic si cu dictatura relativismului. Absenta Laudei (ca virtute orc
a
s, i dimensiune revelatorie a Sacrului ) l-a determinat pe Wolf von Aichelburg sa constate si
sa incrimineze latura demonica a liricii actuale: Marea majoritate a poeziei de azi este f
ara
lauda (s.n.), e diabolica s, i de aceea va pieri, nu
din insucienta poetica. Primatul esteticului
de azi e tot o aberatie.
Inca de la nceputurile sale, poezia mea sa confundat si continua sa se confunde cu
aspiratia de a pune n acord existenta si rostirea, Fiinta si Logosul, de a reactualiza dialogul gandire-poezie, inaugurat n urma cu
aproape trei milenii de catre presocratici (Anaximandru, Heraclit, Empedocle etc.), ale caror
fragmente cuprind cea dintai interogatie asupra
Fiintei, formulata ntr-o exprimare ce reuneste,
,
66
de o maniera unic
a, poeticul si reectia.
O alta nazuinta (utopie poetic
a ) a verbului
meu este de a-(si) reaminti/de a redobandi idiomul protoparintilor nostri, cel pierdut deodata
cu edenul (Va ind reg
asit graiul n care
Dumnezeu s, i Adam s, i vorbeau, s, i nici o noima
a sa nu ne va rasarind cu lucoare straina.)
In ne, rostirea poematica mai reprezinta
pentru mine modalitatea ideala (si unic
a) de a
apropia, de a le tine ntr-o strans
a mbratisare
lucrurile cele mai (aparent) departate. Exprimand o astfel de n
azuinta, viziunea poetica
se converteste n viziune eshato-logic
a, precum
n versul/verset: Contemplatia mea unes, te golul lasat de ntaiul nger c
azut, cu haul iscat
n urma astrului ce se cheama Absint, a stelei numite Pelin. E o acolada ce ncearca
sa cuprinda, laolalta, fascinatia originarului si
fascinatia apocalipticului.
F.M.: Cum ntelegeti raporturile existente
ntre arta (poezie), religie (mistica) s, i losoe, avand n vedere ca va puteti recunoas, te n
toate aceste ipostaze?
D.D.: In nici un caz nu cred ca poate vorba
de raporturi de excludere sau de incompatibilitate. Dimpotriva. In opinia mea aspiratiile si
tendintele ce guverneaz
a aceste domenii sunt
convergente si nu divergente, au o nazuinta
comuna, o nalitate superioara, tintind spre
treapta cea mai de sus a scarii valorilor.
S-a armat, n legatura cu losoa, ca
ndeletnicirea cu aceasta presupune a disocia
esentialul de neesential. Consider ca, la randul
lor, religia si arta manifesta, mai mult sau mai
putin explicit, aceeasi preocupare. Cand religia si propune sa-l deprinda pe om a alege
ntre veacul de acum (eonul perisabil) si vea aratia cecul ce va sa vina (eonul ves, nic, Imp
rurilor ), adica tot ntre esential si neesential,
miza optiunii capata, nsa, valente soteriologice, persoana umana avand de ales, n fapt,
ntre propria mantuire ori ne-mantuire.
Dar a identica esentialul cu cele divine nu
reprezinta apanajul exclusiv al gandirii teolo,
gice, daca avem n vedere armatia unui savant

precum Albert Einstein, potrivit careia singurul lucru cu adevarat important n aceasta
lume este ceea ce gandes, te Dumnezeu. Toate
celelalte sunt am
anunte. Creditand cugetarea
marelui zician, rezulta ca Poezia/Arta, losoa si religia nsasi pot reprezenta ceva major/important doar n m
asura n care izbutesc
sa acceada la Esential, adica la gandirea lui
Dumnezeu, asa cum ni s-a relevat aceasta n
textele Scripturii, dar mai cu seama prin Iisus
Hristos, Logosul ntrupat.
Atat esenta umanului (pe care n chip
obsesiv-obstinat ncearca sa o determine
meditatia heideggeriana ), cat si esenta lucrurilor nu pot aprehendate decat n stransa si
imperios necesara legatur
a cu esenta Dumnezeirii, deoarece nu omul este masura tuturor
lucrurilor (cum s, i imaginase Protagoras ), ci
Dumnezeu.
Eliminarea lui Dumnezeu din ecuatia n care
inta umana reprezinta eterna necunoscut
a
a condus la esecul tuturor demersurilor de
cunoastere a esentei omenescului, indiferent de
tutela disciplinelor sau ideologiilor sub care au
fost ntreprinse. Marx, Nietzsche si Freud,
mpreun
a cu discipolii si continuatorii lor, au
esuat lamentabil n tentativa de a ntelege si
explica omul prin prisma ideologiei marxiste,
a metazicii nietzscheene sau a psihanalizei.
Nici antropologii, nici sociologii, nici ganditorii
existen-tialisti nu au nteles ca, f
ara o raportare
la Dumnezeu, cautarea lor nseamna b
ajbaire
si orbec
aiala perpetu
a. Abia n zorii celui deal treilea mileniu (n 2006 ) un ganditor cu
formatie teologica (Wolfhart Pannenberg ) a cutezat sa aduca antropologia actual
a n lumina
teologiei (asa se subintituleaza lucrarea sa Ce
este omul? ), rememorand contemporanilor sai
mprejurarea ca nsasi geneza antropologiei moderne a fost strajuita de un teolog, Johann
Gotfried Herder, autorul Ideilor pentru losoa
omenirii (1784).
Reformularea interogatiei asupra esentei
,
67
umanului sub auspiciile teologiei (a disciplinei ce are ca obiect adevarurile revelate ), n
antropologie ori n reectia losoca profesata
de ganditori precum Hans Urs von Balthasar,
Romano Guardini, L. Sestov sau N. Berdiaev
are drept pandant, n destinul metazic al Artei/Poeziei, un demers de recuperare a Numinosului. Asistam, n fapt, prin Holderlin, Rilke,
Paul Claudel, la o ntoarcere a Artei/Poeziei
la izvoarele sale sacre, racordare nu doar imperios necesara (n conditiile crizei suetului
modern ), dar si pe deplin legitima, daca avem
n vedere ca, n lumina acelorasi revelatii biblice evocate, interogatia asupra noimei umanului s-a rostit, paradigmatic pentru mileniile ce au urmat, n versete/versuri de foc profetic, precum: Ce este omul, c
a-ti amintes, ti
de el?/ sau ul omului, ca-l cercetezi pe el?
ti l-ai
(Ps. 8;4) au Ce-i omul, c
a Tu Insu
ti sa
ridicat n sl
avi?/Ce-i omul, ca Tu Insu
nu-l scapi din vedere,/sa ai un ochi asupr
a-i
din seara pana-n ziua/s, i-n ceasu-i de odihna
sa-l iei la ntrebari? (Cartea lui Iov 7;1718), interogatii c
arora le raspund alte versete
menite a pream
ari conditia de creatur
a privilegiata a omului, corolar al ntregii Creatii
(Mics, oratu-l-ai pentru o clipa mai prejos de
ngeri,/cu slava s, i cu cinste l-ai ncununat/s, i
l-ai pus peste lucrurile mainilor Tale,/ pe toate
le-ai pus sub picioarele lui Ps. 8;5-6) ori, dimpotriv
a, a deplange si a devoala mizeria (fragilitatea, efemeritatea ) aceleiasi conditii: Omul:
ca iarba sunt zilele lui;/ca oarea campului, as, a
va nori;/ca adiere a trecut prin el, s, i el nu va
mai ,/s, i nici locul nu i se va mai cunoas, te
(Ps. 102; 15-16).
Cat de profund a intuit un cugetator crestin
precum Blaise Pascal, meditand pe marginea
textelor sacre, ca misterul omului nu poate
abordat decat proced
and aidoma psalmistului, adica contempland si luand n considerare, deopotriv
a, maretia si mizeria conditiei
umane. Decaderea creaturii umane nu poate
masurata corect decat prin comparatie cu ori,
ginea celesta (divin

a ) a aceleiasi creaturi, dupa
cum, maretia, nobletea sa originara (ca f
aptur
a
, i a socotit-o pisc
pe care pe care Creatorul Insus
s, i ncoronare a propriei Creatii ) nu poate
ntrezarit
a fara a o raporta la josnicia starii sale
ulterioare caderii: Car la miscre de l'homme
se conclut de sa grandeur, et sa grandeur se
conclut de sa miscre .
A persevera devoaland doar o dimensiune a
conditiei umane (e m
aretia, e mizeria ), fara
a le aseza ntr-o relatie dialectica si, mai ales,
fara a le raporta la Creator, la Dumnezeu, reprezint
a o grava eroare n care persistau nu
doar contemporanii ganditorului de la PortRoyal, ci si erezii lor din veacurile ce au urmat. De la supraomul profetizat de Zarathustra /Nietzsche pan
a la omul nou (proiectie
utopica a ideologiilor totalitare ), asistam la o
falsa ntele-gere si la o grosolana misticare
a m
aretiei omului emancipat de sub tutela
divina. La polul opus, dar tot sub semnul
absentei lui Dumnezeu, va clamat
a mizeria omenescului sugerand deteriorarea esentei
umanului, prin creatori si g
anditori apartinand
naturalismului si existentialismului, sau prin
voci izolate (nenregimentate n vreun curent ),
precum S. Beckett, L.F. Celine ori E.M. Cioran.
Nicicand nu a ncetat sa ni se adreseze Divinul. El a fost mereu prezent la ntalnirea
cu omul, dar acesta e ca a absentat (nemotivat, desigur, c
aci ce motiv poti sa invoci
pentru neprezentarea n fata lui Dumnezeu? ),
e c
a i-a lipsit organul spre a auzi si talm
aci
soaptele Numinosului, e c
a a ales s
a e mai
degraba pe placul semenilor decat pe placul
lui Dumnezeu, ignorand avertismentul profetic:
Domnul a risipit oasele celor ce plac oamenilor, rus, inati au fost, caci Dumnezeu i-a facut
de nimic./Quoniam Deus dissipavit ossa eorum
qui hominibus nt: confusi sunt, quoniam Deus
sprevit eos (Ps. 52;6).
La aceeasi categorie de pamanteni, care si-au
atras oprobiul si mania divina, face referire si
,
68
cel de-al patrulea evanghelist, subliniind apasat
motivatia vinovatei optiuni, c
and ne descopera:
caci ei au iubit slava oamenilor mai mult decat
slava lui Dumnezeu (Ioan, 12;43).
E o alegere nu doar aberanta, dar de-a dreptul primejdioasa, avand n vedere ca miza
acestei optiuni o poate reprezenta Mantuirea
nsasi, cum far
a echivoc autorul Jocului secund, transferand termenii problemei pe teritoriul Artei/Poeziei: S
a alegi ntre gratios
s, i Gratie (Har), ntre ncantare s, i Mantuire,
iata canonul ntrebarii. Ca protagonistul
unei atari dileme poate identicat cu Scriitorul/Literatul probeaz
a urmatorul fragment
postum apartin
and Fericitului Vladimir Ghika:
Ar putut sa se formeze ca om al Fiintei ( homme de l'Etre , n original), dar n-a voit sa
ramana decat un om de litere ( homme de lettres ). Spre deosebire de textul poetului matematician, formulat ca dilema nesolutionata,
fragmentul semnat de Fer. Vladimir Ghika
mprumuta aspectul unei sentinte denitive si e
patruns de gravitatea ce nnimbeaza continutul
unui epitaf. Epitaf al celui care, avand de ales
ntre a om al Fiintei (Supreme), adica a sluji
lui Dumnezeu, si (sau ) a om de litere, a optat
pentru ipostaza din urm
a, cea de literat.
Suet mai degraba religios decat artistic,
cum suna o autoras-frangere barbiana n care
ma reg
asesc pe deplin, am nteles si vericat,
pe cont propriu, ca a parcurge drumul de la
vers la verset nu tine de un simplu procedeu
tehnic, nu presupune un oarecare articiu prozodic, ci implica o mutatie profunda, n plan
spiritual si suetesc, o metanoia, adica o veritabila con-versiune, un salt cu adevarat calitativ,
ce m
asoara distanta de la Calolie la Filocalie
ori, ntorcandu-ne la aforismul Fericitului Vladimir Ghika, enorma diferenta dintre homme
de lettres si homme de l'Etre , chiar daca regulile de pronuntie galice nu i deosebesc.
F.M.: Ce autori sau curente literare, losoce ori de alta natura v-au marcat evolutia
spirituala?
,
D.D.: Daca as ncerca sa identic fenomenul

originar al acestei evolutii spirituale ar trebui
sa ma ntorc n timp la o faza preistoric
a, deoarece corespunde varstei de doi sau trei ani,
cand tat
al meu, cantor la biserica din satul natal, m
a lua cu dansul, spre a asista, n strana,
langa el, la toate liturghiile duminicale si din
celelalte sarb
atori de peste an. Fara exagerare, as putea sa spun ca aceia au fost cei sapte
ani ai mei de acasa, deoarece cu adevarat mam simtit acasa n casa Domnului, unde l-am
nsotit pe genitorele meu, pana n pragul primului deceniu de viata, cand el a fost chemat
si luat sa cante n stranele ceresti. Ii datorez
tatalui nu doar fericirea de a inspirat, la o
varsta asa de frageda, mireasma cantarilor si
cuvintelor divine, dar si deprinderea cititului
n alfabet latin si slavon. El mi-a pus n maini
textele Sntelor Scripturi, carti de rugaciuni
sau de cult, dintre care pastrez nca un Octoih
al sfantului Ioan Damaschin, pe ale carui le
vechi de peste un veac, am asternut ntaia mea
semnatura.
Un alt moment revelatoriu, circumscris de
asemenea fenomenului originar al devenirii
mele spirituale l-a constituit ntalnirea cu muzica lui Johann Sebastian Bach, eve-niment
survenit la nceputul studentiei, cand am
avut prilejul binecuvantat de a audia oratoriul Johannes Passion, interpretat de corul, solistii si instrumentistii Filarmonicii din
Dresda, invitati ai Festivalului Toamna muzicala clujeana din acel an. Impactul acelei
auditii, gazduita de Biserica evanghelic
a din
str. Kogalniceanu, a fost atat de coplesitor,
ncat nu l-am putut asemui cu nici o alta
experienta artistica/literar
a/losoca nici dintre cele ce au precedat-o, nici dintre cele ce i-au
succedat.
Lucrarile Cantorului de la Leipzig (mai cu
seama oratoriile, cantatele, cele doua magnicate ) m-au calauzit n miezul de foc al Evangheliilor, t
almacindu-le, aprofundandu-le si
apropi-indu-mi-le cum nu au izbutit nici chiar
,
69
stralucitele interpretari datorate unor teologi si
ganditori crestini precum Ioan Hristotomos, Sf.
Augustin, Meister Eckart, Blaise Pascal sau,
mai aproape de noi, Soloviev ori Karl Barth.
De atunci si pana n prezent, imaginea lui
J.S. Bach, pl
asmuita n mintea si suetul meu,
este aceea a Artistului predilect al lui Dumnezeu, Capelmaistru al Curtilor Imparatesti, pe
care Atotputernicul, din nemarginita iubire si
ndurare, a decis s
a-l mprumute pamantenilor, timp de 65 de ani (durata vietii compozitorului ), pentru a oferi oamenilor sansa nesperat
a de a pregusta armonia si sonurile de
care se nvrednicesc ngerii si sntii ca, astfel,
sa-i determine pe muritori, cu sporita ravna,
sa-si doreasca a dobandi Raiul, unde urmeaza
sa e r
asplatiti, pret de o vesnicie, cu ascultarea acestei Muzici si cu contemplarea chipului
Parintelui Ceresc.
De la J.S. Bach am nvatat ca cea mai nalta
exigenta pe care trebuie sa si-o impuna un creator e ca lucrarea sa sa e pe placul lui Dumnezeu. Concentrandu-se ntre atingerea acestui
deziderat, toate celelalte aspecte devin secundare, neconcludente. Paradigma absoluta, n
acest sens, o constituie chiar capodopera capodoperelor Missa n Si minor, n care Autorul
sacrica/ pune n paranteza nsasi apartenenta
sa la confesiunea lutherana, pentru a plasmui
din acorduri si armonii nemaiauzite o catedrala
catolica, cea mai m
areata edicata de spiritul uman. Preocupat exclusiv ca opera sa e
lauda si preamarire a lui Dumnezeu, adeptul
lui Martin Luther nu a crezut de cuviinta s
a
solicite vreo aprobare sau derogare nici de la
ierarhii catolici, nici de la pastorii protestanti
(reformati ), atunci cand a inclus n lucrare
(respectand ntocmai tipicul/ritualul ) Symbolum Nicenum (Crezul cres, tin n versiune catolica), n al carui nal se recita: Credo in
unam sanctam, catholicam et apostolicam Ecclesiam .
Ganditorii care s-au aplecat asupra destinului metazic al Artei au evidentiat ca, pe tot
,
parcursul acestui destin, idealul de perfectiune

a fost atins doar atunci c
and Arta s-a pus n
slujba si sub nr
aurirea Sacrului. Cele doua
momente de triumf absolut al Harului/Gratiei,
chiar daca separate de milenii, vin sa ateste ca
arta greaca a atins culmea ei sublima (prin Fidias), atunci cand s-a dezvoltat la umbra templului, la fel cum arta muzicala a realizat
forma ei cea mai nalta s, i sublima n muzica
lui J.S. Bach, care a compus la umbra catedralei.
Revenind la ntrebarea Dumneavoastra, consider ca evolutia mea spirituala datoreaz
a
enorm lecturilor din mari lirici ai lumii precum
psalmistul David, Pindar, Dante, San Juan
de la Cruzla Cruz, Holderlin, Novalis, Rilke,
Paul Claudel, dar si frecventarii unor ganditori
ca Anaximandru, Heraclit, Empedocle (dintre
presocratici ), Hegel si Heidegger ori contactului sta-ruitor si aprofundat cu textele biblice
si patristice, cu mari teologi si mistici (de la
Ioan Hrisostomos s, i Sf. Augustin la Sf. Ioan
Damaschin, de la Grigorie de Nissa s, i Maxim Marturisitorul la Pascal, trecand prin Sf.
Francisc d'Assisi s, i Tereza d'Avilla, Meister
Eckart s, i Thomas r Kempis).
Nu pot sa trec sub tacere aportul si
nraurirea benec
a exercitate asupra-mi de
nume apartinand spatiului cultural romanesc:
ale liricilor Mihai Eminescu si Mihail Sadoveanu (colosal Poet al Firii, n volumele Tara

de dincolo de negura, Nada Florilor, Poves, tile
de la Bradu Stramb, Valea Frumoasei etc.), Arghezi, Blaga, Barbu, Stefan Aug. Doinas si
Nichita Stanescu; ale unor ganditori cum ar
Constantin Noica, D.D. Rosca, D. Draghicescu,
Mihail Gradinaru; ale unor teologi sau spirite religioase ca Dumitru Staniloaie, N. Steinhardt. Trebuie sa recunosc si s
a precizez
ca, n cazul unora dintre poetii romani mai
sus citati, am fost inuentat nu atat de poetica profesata de dansii, cat de crezul lor spiritual/artistic, n care mi-a fost h
arazit s
a ma
regasesc.
,
70
Cum sa nu u de acord, bunaoara, cu Arghezi, cand arma categoric, si f
ara putinta de
a contrazis ca, n toate capitolele si versetele sale, Biblia e plin
a, musteste de poezie, de
la Moise pan
a la Apocalips? Oriunde deschid
aceasta carte a cartilor, discutat
a, ndreptata,
strambata, interpretata, la orice pagina dau de
poezie.
Sau cum as putea sa nu subscriu armatiei
lui Ion Barbu, menita sa calice Apocalipsa
Sfantului Ioan drept cea mai grandioasa dintre poemele umane, cand sunt si raman pe veci,
ntru totul convins c
a nici un alt poem omenesc
nu poate s
a stea alaturi Revelatiei din Patmos,
nici ca frumusete si bogatie a simbolurilor, nici
ca multitudine inepuizabila a semnicatiilor si,
mai cu seama, n ceea ce priveste altitudinea
inspiratiei, ce provine, aici, suta la suta de la
Duhul Sfant. Ma simt de asemenea solidar cu
poetul-matematician, atunci cand dezavueaz
a
lirismul facil alias poezia lenes,
a, echivalata de
dansul cu poezia sincer
a, inepta insistenta de
a scrie versuri cum vorbes, ti, banalul reabilitat,
corcit cu sensibilitatea; saracia poetilor provinciali de a prefera o predica protestanta unui text
august s, i revelat. Departe de a-si pierdut
valabilitatea, textul barbian se v
adeste mai actual chiar dec
at n momentul (1928 ) conceperii
sale.
Din aceeasi lista cuprinzand puncte de sprijin, repere spirituale ce au contribuit la zidirea
launtrica, as mai cita elogiul pe care un liric
important precum T.S. Eliot l aducea poetilor
care tintesc dincolo de esteticul cantonat n estetic, pledoarie ce se plaseaza n proximitatea
perspectivelor teoretice formulate de Cercul Literar de la Sibiu/Cluj, prin Radu Stanca (Exclusivitatea estetica nu duce la capodopera) si
I.Negoitescu, initiatorul si autorul proiectului
Euphorion (doctrina s, i platforma a ideologiei
cerchiste ), unde ideea transgresarii esteticului
ocup
a un loc central, devenind un punct denitoriu n programul gruparii.
Dupa cum cred ca a reiesit destul de lim,
pede, din cele de mai sus, devenirea mea spirituala a fost amprentata mai curand de individualitati creatoare (autori pe care i-am frecventat ), decat de curente literare, losoce etc.
Fara a m
a scocoti neaparat un traditionalist
sau conservator, admiratia si adeziunea mea
se ndreapta spre o seama de ganditori (loso s, i teologi ) care au formulat rezerve, critici sau chiar rechizitorii la adresa modernit
atii,
nteleasa ca varsta a civilizatiei. Nume precum M. Heidegger, Julien Benda, Romano Guardini, N. Berdiaev, Jacques Maritain sau Constantin Noica ilustreaz
a aceasta galerie de spirite.
Scriitura mea (poetic
a s, i teoretica ) nu este
tributara nici unui curent literar, mai vechi sau
mai recent. Nu am nimic n comun cu membrii
generatiei n care, doar pe baza considerentului
cronologic, ma vad nregimentat.
Viziunea theocentrica ce m-a adoptat nu
are nimic de mpartit cu perspectiva antropocentric
a, pe care au adoptat-o co-etanii mei.
Le sunt profund ndatorat comenta-torilor care
au tinut sa sublinieze acest important aspect,
ce tine de o incompatibilitate profunda, structurala.
F.M.: Cum receptati poezia romana actuala,
cea compusa n ultima jumatate de secol, tinand
cont (s, i) de declinul liric n Occident?
D.D.: Declinul liric pe care l semnalati
n Occidentul contemporan, si pe care ar trebui sa-l luam n considerare, pentru o evaluare corect
a a st
arii poeziei romane din ultima
jumatate de veac, nu reprezinta o noutate, el
neind decat o exacerbare a ceea ce s-a numit,
n urma cu aproape sapte decenii, criza suetului liric modern, considerata de nsusi diagnosticianul ei, poetul si eseistul Wolf von Aichelburg, o criz
a a substantei poeziei nsas, i,
o criz
a metazica, o criza a destinului Poeziei/Artei.
Criza denuntata de componentul german al
Cercului Literar este menita sa descrie, s
a
masoare interactiunea/confruntarea destinului
71
ideal al Poeziei cu orizontul temporal ce l circumscrie, ale carui caracteristici au fost devoalate chiar n exprimari apartinand poetilor
haraziti a experia Criza sus-numita. Astfel, sintagme precum timpul s
arac/ d
urftiger
Zeit (Holderlin ), timp al Secetei/temp de detresse (Saint John Perse ), timp lipsit de interiorizare (Archibald Mac Leish ) ncearca sa
sugereze timpul faustic, acea varsta a istoriei
careia i apartinem.
Pentru mblanzirea acestui timp considerat n esenta sa distructiv, cu totul neprielnic creatiei, poetul este chemat s
a transgureze (apud Heidegger) aceasta durata/ interval, adica s
a-i restituie acea dimensiune a Sacrului de care fusese deposedat nca din zorile
epocii moderne. Misiunea nu poate calicata drept imposibila, daca avem n vedere ca
n veacul cel mai libertin pe care l-a cunoscut
istoria (dar s, i al zeic
arii Ratiunii ), Numinosul/Sacrul si-a gasit refugiul n Arta (n Arta
Muzicii profesata de Bach ), un refugiu nu doar
sigur si durabil, dar, mai ales, unic salas demn
de atotputernicia si m
aretia lui Dumnezeu.
In m
asura n care lirica romaneasca din ultimele cinci decenii a izbutit sa iasa nvingatoare
n disputa cu acel morb al declinului (de sorginte occidentala ), care tradeaza, n fond, o
criza a substantei poetice, ea va supravietui.
Dintre cei care au reusit, ntru adevar, a-si
pune existenta n acord cu Logosul, doua nume
de creatori, ale caror opere se odihnesc deja,
pe rafturile destinate clasicilor: Stefan Aug.
Doinas si Nichita Stanescu.
F.M.: V-as, ruga sa v
a referiti la receptarea
critica a poeziei dumneavoastra s, i, dac
a doriti,
la critica literar
a, n general.
D.D.: Deoarece m-am ncumetat, la
nceputul acestui interviu, sa m
a raportez la
destinul ideal al Poeziei/Artei, voi ncerca, la
nalul chestionarului Dumneavoastra, sa ma
refer (si nu doar de dragul simetriei) la ceea
ce reprezinta pentru mine conditia ideala a
criticii literare. Cand am evocat (n cuprin,
sul unui raspuns la o ntrebare anterioara )

acea categorie de poeti care nazuiesc/tintesc
dincolo de esteticul cantonat n estetic, am
facut-o nu doar cu ncredintarea ca eu nsumi
as apartine sl
avitei secte, dar si calauzit
de ferma convingere ca lirica profesat
a de
acesti cantareti preocupati de destinul metazic al Poeziei/Artei are ca pandant ceea
ce un I. Negoitescu numea critica transestetica, referindu-se la modalitatea exegetica
practicata de Nicolae Balota.
Formularea
negoitesciana si vadeste justetea si aplicabilitatea si n cazul altor comilitoni din Cercul Literar de la Sibiu/Cluj: Ovidiu Cotrus,
Radu Enescu, Wolf von Aichelburg, Stefan
Aug. Doinas (n ipostaza de critic si eseist) ori
chiar I. Nego-itescu, n a sa Istorie a literaturii romane, opera a carei declarata teza (ce s, i
propune a interoga literatura romana asupra
intei noastre axiologie ) este asumata deschis,
n Prefata, de autorul nsusi.
Aceasta optiune pentru transcenderea esteticului si pentru adoptarea unei perspective axiologice, mpartasita de cerchisti (cu exceptia
lui C. Regman, a carui critica ramane cantonata n estetic ), nu ar trebui sa surprinda
(n poda mprejur
arii ca adeptii ei au fost
tendentios-ironic denumiti estetii de la Sibiu ), daca avem n vedere ca ea apartine celor
mai str
aluciti discipoli si continuatori ai lui Lucian Blaga, el nsusi declarat partizan al criticii
literare cu fundamente losoce (v. eseul Critica literara s, i losoa, aparut n Saeculum,
nr. 2/1943).
Transcenderea pozitiei Maiorescu-Lovinescu,
considerata de c
atre I. Negoitescu (ntr-o convorbire cu prof. Henri Jacquier ) trop purement balcano-esthetique , initierea unei dezbateri centrate pe structura axiologic
a a suetului
romanesc, pornind de la premisa ca suetul
nostru e astfel alcatuit ca s, tim trai numai pe
o singura coarda, cea estetica, dar occidentalul
(de altfel, ca s, i rusul) nu rezista decat la valoarea estetica conjugat
a cu altele, care de-abia
,
72
ele sa-i dea adancime s, i semnicatie durabila,

transgresarea acestei conditii prin ncorporarea
unor valori precum cele circum-scrise ethosului, losoei, misticului, sublimului ori tragicului sunt puncte esentiale din programul numit
Euphorion, schitat de liderul gruparii de la
Sibiu/ Cluj.
Abordarea operelor din perspectiva axiologica, demers ce permite considerarea valorii estetice n coabitare si interactiune cu valori precum cea etic
a, religioasa sau metazica a determinat realizarea catorva perfor-mante unice
n materie de exegeza si hermeneutica literar
a
autohtona. Ar de amintit: inegalabilul eseu
consacrat de I. Negoitescu lirismului eminescian, dar si contributiile majore ale aceluiasi
despre Bacovia si opera blagiana; impozantul
comentariu dedicat de Nicolae Balota universului poetic arghezian. La aceeasi altitudine a
capodoperelor critice se situeaza exceptionalul
op monograc despre Mateiu Caragiale datorat
lui Ovidiu Cotrus, dar si memorialistica, glossele si eseurile cerchistilor inspirate de viata si
opera autorului Poemelor luminii si al Trilogiilor, texte ce i recomanda pe discipolii marelui
poet si losof drept cei mai avizati inter-preti
si biogra ai lui Lucian Blaga.
Tin sa subliniez c
a aceasta perspectiva euphorionista asupra literaturii, marca inconfundabila a spiritului critic cerchist, face gura aparte n peisajul criticii autohtone, continuatoare a liniei Maiorescu-Lovinescu, pozitie
pe care euphorionistii s-au straduit sa o surmonteze, prin orientarea progra-matica spre ierarhia valorilor statuat
a de Max Scheler ori
prin familiarizarea membrilor [Cercului Literar ] cu teze ale esteticii fenomeno-logice, care
au ajutat la un fel de depas, ire dinauntru a maiorescianismului , dupa cum marturisea, ntrun interviu de la sfarsitul anilor 60, Ovidiu
Cotrus. Intr-un context mai larg, european,
critica transestetica se revendica de la critica profunzimilor (Marcel Raymond, Albert
Beguin, Friedrich Gundolf ) si manifesta certe
,
anitati cu exegeza ntreprinsa de Hans Urs

von Balthasar, Romano Guar-dini, Martin Heidegger sau N. Berdiaev ntru determinarea
esentelor poeticii lui Dante, H
olderlin, Rilke,
Trakl sau a problematicii losoce dostoievskiene.
Asa dupa cum am anticipat si cum, desigur, ati remarcat, stimate domnule Friedrich
Michael, interviul nostru, care a debutat cu o
profesiune de credinta legata de ceea ce am considerat idealul meu poetic, anume, o poezie a
esentelor (un lirism preocupat de esenta lucrurilor, de esenta umanului, de esenta Dumnezeirii ), acest interviu are ca punct terminus conturarea unui prol ideal al criticii literare, al unei
critici literare interesate n cel mai nalt grad
a decela esentialitatea operei. Punand ntr-o
corespondenta desavarsita si realizand un dialog autentic ntre actul poematizarii si gandirea
interpretului (demersul exegetic ), cercul hermeneutic se nchide aici.
Una e, nsa, critica ideala si cu totul alta
(si altfel) se prezinta critica noastra cea de
toate zilele dispusa prea adesea sa emita
indulgente, ori practicata de profesionis, ti
exersati sa puna n circulatie bancnote false,
comportandu-se ca niste faux monnayeurs ,
calpuzani, adica.
In ceea ce priveste receptarea critica a poeziei
mele, as dori sa subliniez, doar, c
a ecare dintre
comentatori, a scris dupa cum s-a priceput si,
mai ales, dupa cat a priceput.
Trebuie sa recunosc, totusi, ca nu de putine
ori m-am f
acut vinovat de nesocotirea poruncii evanghelice, atat de limpezi si categorice:
Nu dati cele snte cainilor, nici nu aruncati
margaritarele voastre porcilor, ca nu cumva sa
le calce n picioare s, i, ntorcandu-se, sa va
sfas, ie. (Matei 7; 6)
La capatul exprim
arii ajuns, atat i mai sta
n putinta poetului: sa-si aseze lucrarea (dac
a
poseda taria s, i credinta necesare ) sub strajuirea
si obladuirea unui epigraf/avertisment pre-cum
urmatorul: quoniam si est ex hominibus con,
73
silium hoc, aut opus, dissolvetur: Si vero ex

Deo est, non poteritis dissolvere illud, ne forte
et Deo repugnare inveniamini (Actus Apostolorum 5; 38-39).
Interviu realizat de Friedrich MICHAEL
Al. Florin TENE

CRITICUL DE POEZIE - UN PARAZIT AL SENTIMENTULUI UMAN?
Eseu
In general criticul de poezie a fost interesat de
modul n care poetul este inuentat de mediu si societate, dar si de imaginile a tot cuprinzatoare care inuenteaza printr-un rol mediator textul, societatea si iubitorul de poezie.
O noua critic
a a poeziei determina n poezie
structuri diacronice si de respingere din partea
poetilor, cu toate ca unii exegeti evidentiaz
a
acest fapt ca o determinare avantajoas
a ntre
cele doua domenii. Critica reprezinta n general judecatorul si cenzorul care alege ce este
bun de ce ce este rau, dar se pune ntrebarea
cine alege critica buna, obiectiva de cea rea si
subiectiva? Cine i da dreptul unui critic sa dea
verdicte, cand istoria literaturii ne dovedeste ca
s-au f
acut multe greseli n acest domeniu?
O critica a poeziei implic
a mai multe
directii:valorizarea eului, lucru cel poate face
doar, eventual, un psiholog; o interpretare a
efectului asupra cititorului de catre poezie; o
taxonomizare a tipologiei individului; o analiza a postulatului ca prin poezie se exprima
inta umana; o receptare a poeziei ca drept
capacitate de vibratie a societatii prin tr
airile
poetului, ci nu ai te nrobi, diferentiind sensurile dintre kairos si kronos. Primul element se
refera la anularea timpului liniar si uniform, si
evidentiaza ntelegerea timpului poetic, totodata efemer ,dar si trainic.
Poezia, inclusiv critica ei, si justica
existenta n demersul pentru organizarea,
structurarea psihicului omului si a lumii lui,
si n special exceleaza n caracteristica ei de a
detine un sistem de reguli semiotice pentru interpretarea, includerea experientei umane ntro constructie lexicala, ce exprima o realitate,
dar nu este realitate,nsa este mai reala dect
perceptia acesteia de catre om. Poetica si metapoetica are capacitatea de a include n ele
unitatea dintre structuri descoperite nu n interiorul lor ci n exteriorul lumii.
Dezbaterea imanenta a poeziei-constata Al.
Husar* - ne conduce spre ideea de angrenaj ca
sinteza concluzionara a modalitatilor concrete
ale poeziei. Critica de poezie este o stiinta, ea
vine s
a asigure corespondenta constructiei sistemului cu teoria sistemului. Faptul ca poezia
vine din domeniul creatiei literare nu este antagonica criticii de poezie, cu toate ca aceasta din
urma vine,asa cum sustin unii exegeti, din domeniul stiintei. Sau sunt antagonice? Aceast
a
constructie! deschide drumul radial al metapoeticii. (vezi: Al. Husar, Metapoetica, Prolegomene, Ed. Univers, Bucuresti,1983).
In eseu-studiul acesta ncerc sa arat, pe de-o
parte, inutilitatea criticii poeziei (mergand pe
principiul nu e frumos ce e frumos, ci ce-mi
mie ), dar, sa si apar functia cognitiva a criticii
poeziei.
In calitate de critic al poeziei pot sa abordez modele ale lumii oferite de poezie; dar nu
pot s
a u, n acelas moment, si ideolog si poet,
n acest context e necesar sa sond
am modelele
pentru a descoperi semnele de criza ale complexului structural, negativit
atile aduse complexului, orizontul unui viitor eliberat de prejudecati. In conditiile intei lucide ce aduce
si produce conjucturile mari ale istoriei prove-
74
nite din adancul istoriei le putem prevedea, alimenta cu mituri si aduce n terenul poeziei,a
fabulatiei.
Misiunea criticului de poezie este mai dicila decat aceea a simplului critic literar, deoarece acesta trebuie sa e si poet, c
aci venind
din interiorul acestui univers poate ntelege mai
bine elemen-tele pe care se ntemeiaza opera
poetica. Critica de poezie, ci nu teoria ei,
se misca si gliseaza n directia evolutiei poeziei f
ara ncetare, merge nainte culegand pentru stiinta poeziei noi probleme, caci ea este
constiinta realitatii poeziei.
Georges Poules subliniaza c
a n timp
constiinta critica este formata din constiinta
inerenta a operei care este efervescenta si puternica, ocupand, evident, primul plan, si
constiinta surprinsa a iubitorului de poezie.
Abordand, n acest context, problema
constiintei critice a poeziei, constituita din
constiinta inerenta a poeziei ce este traita
adanc, aceasta si gaseste locul primordial n
constiinta ndragostitului de poezie. Rolul criticii de a descifra semnele unei poezii este renagat de Serge Doubrovscki, deoarece critica nu
este descifrarea unei opere pentru a deveni contrariu acesteia. Critica de poezie este, dincolo
de ntelegerea profund
a, vibratoare a semnelor,
este o armare a valorii. Trebuie sa ntelegem
ca eul criticului, la fel ca si eul poetului este o
subiectivitate inversa. Dintr-o expresie data, si
poet, si critic-obtin lucrarea care este pro-glob,
pentru un aspect esential al proglobmodernului, noul curent indenticat de mine n actuala
evolutie a poeziei, si artei, n contextul globalizarii.
Criticul-parazit al poeziei, pot spune, ca este
veriga intermediara, a treia, ntre poet si cititor, el este parazitul poetului care de multe
ori, de-alungul istoriei literare, s-a nselat, dar
si a canalizat gustul cititorilor, privind valoarea
poeziei criticate. Daca poezie este fructul eului poetului, lucrarea criticului este parazitul
acestui produs.
In concluzie, o critica a poeziei mai

tangentiala de obiectul/subiectul s
au trebuie
- dupa parerea mea - sa nglobeze aceast
a
constructie ambivalenta n contextul ca tot
ce-i mondializat n capul poetului tine de ordinea naturii lui si se caracterizeaz
a prin trairi
intense si spontane, si c
a ce trebuie sa respecte
o norma, ea apartine poeziei si prezinta caracteristicile relativului, ale particularului.
*Alexandru Husar (n. la Ilva Mare, 26 aprilie 1920 m. 17 mai 2009), Important losof al culturii romanesti, cercetator al istoriei
civilizatiei, eseist losoc si moralist. (n.r.)
Iulia DELEANU, redactor la Realitatea evre-
iasca, Bucuresti
,
TREI GENERATII
15
O carte care se citeste singur
a. Senzatia
oralitatii, confesiunile dezinvolte te acapareaza.
Participi la un documentar: viata unei familii evreiesti din Romania postbelica care se
hotaraste s
a prinda ultimul tren pentru Alia.
O data decizia luata, si strang bagajele trei
generatii: bunici, copii - oameni n toat
a rea
-, nepoti de varsta bac-ului care, odata ajunsi
n country-regionIsrael, si fac stagiul militar,
sistemul cel mai ecace de integrare n viata
israeliana. Pentru bunici si p
arinti, pre schimbarea din evreu al Diasporei n israelian nu e
atat de simpla. Poate, nici total
a nu-i.
La 20 de ani distanta, parintii au r
amas n
retrairile Biancai Marcovici. Cartea-i facut
a
din aschii de trecut si mult prezent. Oricum, nu e memorialistica n sensul consacrat
al cuvantului. Copiii sunt, acum, tineri pensionari. Nepotii au, la randul lor, copii. Ciclurile vietii. Adev
arul existentei israeliene de
15
Bianca MARCOVICI, Rebela din Haifa , Editura
G.A., Israel, 2014
75
zi cu zi n-are nimic idilic: bombardamente,
adaposturi, masti de gaze. S
i totusi, exist
a
puterea de a rade. Asa face Delu, sotul Biancai, privind cum sotia lui se ascunde sub
masa, indc
a vrea sa doarma (mai) la adapost,
fara s
a realizeze pe moment c
a-i ramane afara
o parte din trup, scena dramatica-n esenta,
nvelita-n umor. S
i cate alte scene de razboi
fara zambet!, nc
at te ntrebi: cine se poate
adapta cu adevarat unei existente, mereu, n
pericol? Ei, n asta const
a puterea de adaptare a olim-ilor: sa nveti sa traiesti normal n
anormalitate.
Copiii israelieni se nasc cu asta. Manuiesc cu
aceeasi familiaritate masca de gaze si laptopul. P
arintii se duc la serviciu, la concerte, la
suk piata, fac concedii n lumea larga. Cei
din Aliaua romana se bucura, mai cu seama,
sa revina n Romania. Sotii Marcovici nu fac
exceptie. Proza si poezia Biancai Marcovici
sunt surori. Amandoua se nasc din reverii cenzurate de pragmatism, robustete, ironie si autoironie n momente de viata deloc vesele. Pe
fundal social: lipsurile, umilintele, frustrarile
epocii de aur n Romania. Suetesc: visul
sortit s
a ramana vis al muzicienei care este,
chiar daca nu si-a urmat pan
a la capat chemarea. Neurologic sincopa lovind-o neasteptat,
ntr-un concediu la Poiana Brasov. Oftalmologic o operatie cu laser gata-gata s-o coste
vederea.
Laitmotive: Iasii si Haifa, cu strazi, case, oameni; nceputuri literare; bucuriile si greul
casniciei - nasteri n anii facultatii si imediat
dupa -, duritatile unei profesiuni deloc usoare:
inginer constructor. Paradoxal, abia n afara
Romaniei, scriitoarea ajunge sa-si dea masura
puterii de exprimare n romana, stimulata de
animatori culturali n Israel, de procesul de recuperare la literatura-mama, de dupa '90, n
Romania: Centrul de literatura din Haifa, ICR
Tel Aviv, Uniunea Scriitorilor din Roma-nia,
organizatoare, la Neptun, a Zilelor literaturii
pentru scriitorii de limba romana de pretutin-
deni. A ambasador cultural al Romaniei n

Diaspora nu-i vorba-n vant. Este sensul sugerat al interviurilor, stranse-n volum, cu scriitori
de limba romana din Israel si Canada, evocarile
Izu Schechter, Alexandru Mirodan, sprijin moral, atunci cand inginera si facea intrarea n
lumea literatilor israelieni de limba romana.
Fragila si puternica, Bianca Marcovici ilustreaza adevarul unui vers dintr-un poem latin:
si alergatorii vietii si predau tortele. Recunoaste-ntr-una din nepoate, aplecarea pentru Frumos mostenit
a din mama-n ic
a, ascultandu-i autul fermecat. Fetita exersa n
fata unei partituri deschise - credea ca n-o simte
nimeni -, pastrand n biblioteca ei de copil de
noua ani o carte de poezii a bunicii Bianca,
cu dedicatie-n ivrit si romana. . . O viata plina,
si, mai presus de orice, sentimental perspectivei urmasilor n country-regionIsrael, cu toate
obstacolele pe care Israelul le-a nfruntat si le
nfrunta.
Adrian Dinu RACHIERU

16

CUVANT
DE INSO
TIRE

Rentors acasa, prolicul si provocatorul Ionut

Caragea, un literar atipic, dezl
antuit ntr-o abundent
a productie (versuri,
aforisme, eseistica, proza
SF) vrea s
a rescrie lumea.
Descoper
a, ngrijorat, ca
este atata poezie n jurul
meu / ncat niciodata nu voi avea timp sa o
scriu; n plus, mintea este tradatoare de suet si, cu ecare cuvant ncredintat cimitirului
alb, pierde cate o picatura de viata. In fond,
16
Ionut Caragea - Cer fara scari/Ciel sans escalier,
editura eLiteratura, Bucuresti, 2014
76
extremistul Ionut Caragea refuza cuvinteledecoratii, stie ca moartea este o prezent
a invizibila/care ne locuieste n ecare clipa; nu-i
ntelege pe cei care, tem
atori, nu sunt capabili
de a d
arui, oblojind suferinta din jur. N
ascut
pe Google, cum ne anunta ntr-un mai vechi
volum (editura Stef, Iasi, 2007), poetul caut
a,
cu o cucernicie sincera, locul spovedaniei. S i
n Cer f
ara scari/Ciel sans escalier (eLiteratura, 2014), mpatimitul navigator, trudind la
un piedestal de cuvinte, cauta miricul lumii,
nu fericirea-cobai. S
i nici mizerabilismul din
jur. Veritabil atlet al poeziei, cum l vedea
Jacques Bouchard, un bard cosmic liber, ghidat de orgoliu, cum l denea ranatul S
tefan
Borbely ntr-o densa prefata, Ionut Caragea se
(ne) ntreaba: si dac
a pica serverul mai sunt
poet? (v. Disconnect ). Evident, Ionut Caragea este un poet autentic, urmand a redescoperit. Chiar daca realitatea virtuala, aplatizand relieful axiologic, e locuita de cohorte
de nechemati, doritori s
a circule, lasand biete
urme scriptice destinate cosului. Or, pentru
Ionut Caragea poezia este o trecere de pietoni
/ ntre viata si moarte (splendid spus!). Iar
dedicatiile sale lirice, dobandind un nteles soteriologic (cf. S
tefan Borbely), nu lasa loc echivocului: Dumnezeu locuieste la ultimul etaj /
ntr-un cer fara scari.
Ionut CARAGEA
,

DINTR-UN SINGUR GAND
este atata poezie n jurul meu
ncat niciodata nu voi avea timp sa o scriu
tot ce vad, tot ce ating
sunt cuvinte pline de viata
iar foaia de hartie
este cimitirul alb
n care mi ngrop deseori
amintirile
este atata poezie n jurul meu
ncat pixul se mpotriveste sa scrie
trebuie s
a moara ceva n mine
trebuie s
a pierd ceva la care
am tinut foarte mult
voi ucide ntreaga lume
dintr-un singur gand
mi va curge o singura lacrima
este atata moarte n jurul meu
si atat de multa viata
n aceasta poezie!
DISCONNECT
si daca pica serverul mai sunt poet?
si daca pica brusc internetul n toat
a lumea
cine va mai auzi de mine?
mi-ar pl
acea sa se dea o lege
prin care sa se interzica poezia n locurile publice
sa te duci n locurile special amenajate
cu un creion si o foaie de hartie
sa scrii numai pentru tine
ca si cand poezia ta
ar un inel de logodn
a
sau o promisiune de iubire
Nicolae Tonitza - Baia Suzanei
mi-am ranit suetul pe hartie

ntr-o balta de cuvinte
tu i spui cliseu
deseu sau pur si simplu vorb
arie
77
n timp ce poezia este o trecere de pietoni

ntre viata si moarte
sau un mistret fugarit de alice
ntr-o padure virgina
ceea ce scriu nu-i o simpla ndeletnicire
ci o dedicatie pentru Dumnezeu
care uneori ti pune palma
pe frunte, femeie
chiar daca viata nseamna un spital
n care oamenii te trateaza
cu pastile de sictir
n timp ce moartea inventariaza suete
daca ar pica internetul
as merge cu picioarele goale prin tarana
sa simt trupul rece al naintasilor mei
sau m-as tunde zero
sa nu-si dea nimeni seama
cat de frumos ninge
as renunta la aceasta vorbarie
si ti-as trage un sut
acolo unde te doare cel mai tare
sa-ti arat cat de mult te iubesc
si mai poti sa privesti asa la Cer

ca la tavanul vecinului de deasupra
care se uita la tavanul vecinului de deasupra
Dumnezeu locuieste la ultimul etaj
ntr-un Cer fara scari
CU PERUCA

INIMA
cuvintele sunt decoratii obtinute
n razboaiele mintii
si ecare-si construieste-o legenda
n jurul propriului nume
si ecare-si da ntalnire cu moartea
cel putin o data n viata
rupand o legatura romantica de lunga durata
cu boala, tristetea, mizeria si alte amante perfecte
si ochii lui Dumnezeu care sunt peste tot
si ti-e imposibil s
a scapi de privirea lor insistenta
si cauti solutii inovatoare
sa te ascunzi mai bine n tine
pana si inima ta poarta peruca
pana si pentru cal
atoria din vise
ai nevoie de ghid
NU LUAM

NICIODATA
MOARTEA
IN SERIOS
m-am n
ascut pe Google
toata lumea stie
si tot caut, tot caut locul
n care sa ma spovedesc
niciodata nu luam moartea n serios

aceasta prezenta invizibila
care ne locuieste n ecare clip
a
A
SCARI

CER FAR
poti sa privesti asa la Cer
ca necatul la suprafata apei
nimeni, dar nimeni nu-ti ntinde o mana
poti sa privesti asa la Cer
ca la o tes
atura na de stele
cu care moartea-ti acopera ochii
nimeni, dar nimeni nu-ti ntinde o mana
oricat de pustii ar vietile

ca niste strazi pe care doar praful mai circula
ne d
am ntalnire cu umbrele
si mergem mpreuna n ntampinarea dezastrelor
ajungem sa credem c
a singura iubire
a fost sa ne doara ceva
78
un semn divin, o judecata cu portile sarutului muntelui ne-am asezat. . . ) - ci el reprezinta
nchise
un strigat de alarma, o prevestire a unor realitati cu adevarat de apocalipsa, trecute, nsa,
printr-un ltru special, cu parfum usor ludic,
niciodat
a nu luam moartea n serios
usor autoironic, dezbarat de imprecatie.
orul acela ce trece prin sira spin
arii
Volumul, alc
atuit, n mare parte, din poca o cadere n gol n propriul vis
ezii cu forma xa (sonete clasic-italiene :
n clipa aceea cand atingem pamantul
4+4+3+3), contine, nsa, si destule versi totul se cutremura
suri/poeme fara rim
a, dar pline de o muzicalichiar si p
amantul dinlauntru
tate de soi, cu care autorul ne-a obisnuit deja,
ba chiar balade , pe care ai tentat s
a le consimergem ncolonati, oameni si umbre
deri inspirate din versul popular, daca n-ar cu
ecare ne dorim s
a m altceva
totul si cu totul altceva, anume spirit ludic aucntr-un nal si unii si altii
torial, condensat n ziceri memorabile, sentinte
suntem ngeri si pasari negre
usor de nghitit si de acceptat, n aceast
a forma,
pe cerul din gura unui mort celebru
plina de inventii semantice, de metafore absoPoeme din volumul Cer f
ar
a sc
ari/Ciel lut proaspete (vezi Balada genurilor):
. . . lorderie lordereasa
sans escalier , editura eLiteratura, Bucuresti,
hematomul de mireasa
2014
amantlacuri de matasa
au cazut stele pe casa
am baut lumina grasa. . .
Octavian CONSTANTINESCU
Asa cum a fost structurata, n patru mari
capitole, respectiv: I. Psalmodieri n varful

DESCANTEC
DE PLANS
CU INIMA muntelui: Cavaler al soarelui privirii, II.
17
LA GURA
Spital: Cavalerul, Moartea si Diavolul, III.
Leac frumusetii: Cavaler Iubirii - si, n ne,
Volumul domnului Adrian Botez, Cavalerii IV Doar Herald Focului cartea nu este
Apocapliptici: Psalmodieri n varful muntelui , usor de citit, solicitand nu numai auzul munu este unul de poezie obisnuita. Spiritul ludic, zical, ci si inima si mintea lectorului, c
aci e
bine temperat (un fel de rasu'-plansu' mai par- adresata, simultan, tuturor acestor facultati
ticular ), pare sa-si ocupat un loc bine me- umane. In mare parte, concluziile din sonete
ritat, n creatia acestui autor original, aparte, spun adev
aruri dureros resimtite, tragic traite,
cu un parfum asa de particular, ncat critica din greu platite, de constiinta poetica, vesnic
ar putea numai cu greu sa-l circumscrie unui treaza:
curent , unei tendinte , sau scoli literare
un varf de munte este pisc de cantec
anume. Titlul volumului nu este peiorativ, asa
de-aceea m-am oprit oprindu-mi lume:
cum am fost tentat sa cred, la prima luare
jertfesc minunea pieptu-adanc mi-l
de contact cu cartea, contaminat ind eu de sfartec
lecturi mai vechi (vezi Toparceanu, cu al sau
(Psalmodieri n varful muntelui)
roman Minunile Sfantului Sisoe , unde putem
citi, negru pe alb, S
i iata, si iata, pe varful
Peste toata durerea lumii, resimtita, uneori,
17
Adrian Botez, Cavalerii Apocalipsei: Psalmodieri
n v
arful Muntelui, Ed. Rafet, Rm. S
arat, 2014.
patetic - apare, ns

a, un fel de cantec ghidus,
schitat numai, dar perfect detectabil, o luare n
79
raspar a propriei realit
ati si vieti, a propriului
destin de om lucid, ntr-o lume nebun
a si debusolata. Autorul nfraneaz
a, cat poate, aceasta
tendinta, o reprima, parc
a, far
a succes:
PRICINASI
Imi frec cotul meu de
cotul Mortii pana ies
acari
cu aceste
acari ntre noi
venim eu si Moartea
pricinasi sa ne mpace
Dumnezeu
Uneori, ns
a, aceast
a joac
a de-a lumea si dea deslusitul rostului Creatiei capata accente
mai serioase, ca n Ultimul ceai , unde, dupa
marturisirea autorului, am citit pana la
radacina cititului am scris/pan
a la radacina
scrisului: si ce s-a ntamplat si/oare ce s-a
schimbat n cerurile n zilele si/noptile si-n
nsiruirile acestei / lumi?.
Imblanzirea verbului poetic, domesticirea,
ndulcirea lui, pana la parabol
a, apare, nsa,
cu atat mai pregnant, ntr-o poezie absolut remarcabila, dup
a parerea mea, dedicat
a de autor. n mod explicit, lui Marin Sorescu (caruia,
nsa, nu-i plateste niciun fel de tribut!) - anume
poemul Era unul, un fel de poveste a cre
arii
lumii, spusa, ns
a, ca un basm, ca o relatare a
unei ntamplari banale, de la mine din sat .
Alteori, ghidusia se manifesta n inventarea unor idei-metafore: . . . gandu-n lamp
a se
termina. . . (Balada sanchie ) , ori a unor
sonoritati cu totul osebite , prin muzicalitatea desavarsita, n cantec-joc: . . . strai de
plai verde de nai/nsorite ploi de mai/strai de
munte strai de frunte/cu bucium de ganduri
multe/strai de ori cu trei miori. . . (Letopiset
de primavara).
Punctele cardinale ale acestor cantece si jocuri raman, ns
a, serioase, grave: Dumnezeu,
Creatia, Moartea, Suferinta, Nordul (ca o pregurare a Lui Hristos si a Mortii/Transgurare),

Logos-ul, Golgota, Hristos, Marele Intuneric
etcaetera etcaetera, caci penelurile cu care
acest veri-tabil pictor prin cuvinte descrie lumea sunt multiple, paleta sa de verbe si imagini, inepui-zabila. Neputinta mea de a descrie
ar trebuit sa ma opreasca de la a comenta - nu
m-a putut opri, nsa, bogatia de sunete, lumini
si culori, dar si de umbre si cotloane, ale acestei
adevarate lumi, descoperite noua, cu farmec si
patima, de catre autor.
Ar , nca, foarte multe de spus, despre
unele tendinte aproape eretice , din punct de
vedere social simtul enorm si v
azul monstruos , asupra unor nedreptati post-revolutionare , despre care e imposibil sa taci, caci,
nu-i asa, vorba poetului pus, aici, n judecata : o viata ntreag
a m-am antrenat pentru/acest neant somptuos si/savant/n toiul
luminii nentelegatoare omeniri/ntregi refuza
a se/arunca(O viata ntreaga). Ma opresc,
ns
a, aici, ndemnandu-v
a, fara sala, a citi,
caci veti descoperi, cu siguranta, ceva care sa
va placa, n mod deosebit, ecaruia (oricat ati
de diferiti de acest Poet, ca structura interioara!).
Theodor Pallady - Lectur

a
80
Drd. Maria Alexandra PANTEA

STUDENTUL VASILE GOLDIS
romanii transilvaneni si cei de peste Carpati.

In 1886 a fost ales n comitetul de conducere
al societ
atii si s-a implicat n realizarea unor
conferinte si spectacole.
La nceput a primit din partea Consistoriului din Arad o bursa a de 300 de orini pe an
mai t
arziu a mai crescut. Perioada studentiei
a fost pentru Vasile Goldis o perioad
a dicila
din punct de vedere material si nanciar. Bursa nu-i putea asigura decat un trai precar, fapt
ce a facut ca la terminarea studentiei sa aiba
numeroase datorii dar si probleme de sanatate.
In 9 mai 1886 nota n jurnalul s
au O doamne
da-mi sanatate caci ma tem sa nu ajung mai
degrab
a n mormant... din cauza lipsei mate18
riale . In ciuda problemelor cu care s-a confruntat, Vasile Goldis s-a remarcat ca un student exceptional, care a fost apreciat de colegii
si profesorii sai.
In perioada 1882-1884 a1884 a fost student
al Universit
atii din Viena, unde a avut ca profesori pe Teodor Vogt la losoe si pe Michael Gittbauer la istorie universal
a. Ajuns
n cel mai important centru al imperiului, Vasile Goldis a devenit membru al Societatii
Romania Juna a carui secretar a fost n timpul studentiei.
In toamna anului 1884 s-a rentors la Budapesta s-a aratat tot mai preocupat de cercetarea istoriei si s-a remarcat la colocvii unde
prin exprimarea unor pareri proprii, obtinand
de cele mai multe ori distinctia de eminent.
Dupa ce a ajuns n capitala Ungarie sa implicat tot mai mult n activitatiile organizate de
studentii romani iar n toamna anului 1885 a
fost ales n comitetul de conducere al Societ
atii
Petru Maior.
Potrivit nsemnarilor sale, n 1885, Vasile
Goldis a fost meditatorul Familiei Antal Gyula,
profesor universitar, deputat n dieta maghiar
a,
care avea patru copiii pe care i medita si
Dupa terminarea studiilor

gimnaziale n Arad, n urma
interventiei lui Iosif Goldis,
tanarul aradean a obtinut o
bursa, fapt ce a facut posibil
continuarea studiilor la Budapesta si Viena. In toamna
anului 1881, Vasile Goldis
ncepe studiile superioare la Budapesta unde
era student al Facult
atii de Litere. A fost
sustinut de unchiul sau Iosif Goldis dar si
de episcopul Aradului, Ioan Metianu, care
l-a ndemnat sa urmeze cursurile universitare
preg
atindu-se pentru cariere didactica, n
vederea ocup
arii unui post de profesor la
Institutul Pedagogic Teologic din Arad. In
scrisoarea prin care era anuntat de acordarea
bursei, episcopul marturisea c
a a fost acordata
bursa pentru a studia ntr-o facultate losoca alegandu-si studiul principal pedagogia cu
ramurile ei, ca sa se pregateasca de profesor
pentru Institutul Pedagogic Diecezan simtinduse aici nevoie mare de cadre didactice. In
scrisoare se mai mentiona si obligativitatea lui
Vasile Goldis de a urma un an studiile la o
universitate germana. La Budapesta a ajuns
ntr-o lume necunoscuta, dar a avut ocazia a
avea ca profesori importante personalitati, ca
Eotvos Lorand, Alexandru Bernat, Alexandru
Roman, Aladar Ballayi. Ajuns n capitala
Ungariei a devenit membru al Societatii Petru
Maior si s-a remarcat ca unul dintre cei mai
importanti colaboratori. In cadrul societatii a
cunoscut o serie de intelectuali romani ca Iuliu
Maniu, Alexandru Lapedatu, Virgil Onitiu,
Constantin Diaconovici, personalit
ati care
l-au marcat si au contribuit la formarea sa.
Ca membru al Societ
atii Petru Maior Vasile
Goldis a sprijinit ideile memorandistilor si a
Gheorghe S ora, Vasile Goldis o viata de om asa
activat pentru consolidarea legaturilor dintre cum a fost Ed. Helicon Timisoara, 1993, p. 22
18
81
plimba prin oras. Referindu-se la activitatea
desfasurata n casa familiei Antal Gyula Vasile
Goldis nota n jurnalul sau azi m-a v
atamat
grozav dar sufar toate numai sa-mi pot ajunge
odata scopul 19 .
In 1886, Vasile Goldis era preocupat si
de viata politica exprimandu-si sprijinul pentru deputatul maghiar Mocsary Lajos. In
legatura cu sustinerea deputatului maghiar Vasile Goldis i-a scris lui Ioan Suciu si a considerat ca intelectualii romani trebuie s
a l sustina
pentru ca a vorbit frumos n parlament despre
problema minorit
atilor 20 .
Dupa terminarea studiilor universitare, n
1886, a primit diploma de istorie si latina pentru scolile secundare. Referindu-se la formarea sa ca intelectual n timpul studentiei la
Budapesta si Viena, Vasile Goldis nota mi
aduc aminte cu drag zilele petrecute n societatea colegilor de atunci , doi ani la Petru Maior,
n Budapesta si doi ani la Romania Juna, n
suetele noastre tinere de atunci sViena. In
a plamadit intensicarea luptei pentru a grabi
realizarea sfantului ideal ce ne ndulcea viata si
ne ntarea suetele 21 .
In timpul studentiei petrecute la Budapesta
si Viena Vasile Goldis a fost un bun analist
al evenimentelor pe care le traia. A urmarit
evolutia unor importante personalit
ati politice despre care si-a format o parere proprie.
Referindu-se la activitatea desfasurata de cancelarul Germaniei Otto von Bismarck l considera un mare sef de stat pentru ca el a fost
primul politician care a observat ca prezentul
va crea o era nou
a de care se sperie lume care
se aa deasupra pamantului. Pentru ca mai
jos, sub pamant, exista si o alta lume care
traieste in locuinte mizerabile, n pivnite mucegaite, unde apa curat
a este un lux, unde mizeria, bolile si grijile sunt un musar obisnuit.
Gh S ora, Pagini inedite din jurnalul . . . p. 560
Ibidem ,
21
Petru Chis op cit ...p. 25
19
20
Aceasta lume este ignorata de lumea vizibil

a
care n-a vrut s-o recunoasc
a, ca realitate. Sa
m atenti! 22
Prin activitatea desfasurata la Budapesta si
Viena, Vasile Goldis si generatia sa s-au format
ca intelectuali, dar si ca oameni politici, nca
de la terminarea studiilor Vasile Goldis, ind
constient de rolul si rostul generatiei sale.
Document din timpul in care Vasile Goldis era

student la Budapesta
Adalbert GYURIS
S
DESPRE ARTA
I ARTISTI
A scrie despre arta si artisti nu este greu ns
a
nici usor. Multi se pricep sa comenteze si sa
vina cu sfaturi la fotbal sau la alte activitati
nsa putin dintre acestia stiu la randul lor s
a
practice despre ce vorbesc.
Dupa denitie arta este n esenta cea mai
profunda expresie a creativit
atii umane.
Fiecare artist trebuie sa-si aleaga propriul stil
pentru c
a doar asa poate sa-si creeze drumul
sau. Un drum care nu este usor ns
a cine are
talent, persevereaza si munceste enorm, sunt
sigur c
a reuseste.
Cred ca ecare n domeniul sau poate ridica profesia n care si desfasoara activitatea
la nivel de arta. Personal am cunoscut sudori,
22
Gh. S ora, Pagini inedite din jurnalul . . . p. 557
82
forjari, lacatusi, electricieni, tamplari care au
fost adevarati artisti n meseriile lor.
Unii denesc pe cei care se ridic
a deasupra
celorlalti ca ind ndemanatici, iscusiti si cu
imaginatie creatoare. Se prea poate ins
a pe
langa toate trebuie foarte multa munca si seriozitate n tot ce facem.
Mai de demult cei care pictau si sculptau,
aveau modele dupa care lucrau si arta lor era
realista, adica produsul nit sem
ana cu ceva
sau cineva. Apoi lucrurile au evoluat si n arta
s-au f
acut schimb
ari majore asa cum era de
asteptat. O lucrare unicat, f
acuta mai ales de
un artist devine arta pe cand o lucrare la fel
ca prima nsa realizata de un muncitor, facand
obiecte n serie devine un produs de masa.
Tot n aceast
a idee sunt multi de p
arere ca
arta reprezinta comunicarea de emotii si idei
interesante ntre oameni.
Arta plastica cu genurile clasice pictur
a, graca, sculptur
a, arhitectura si o multitudine de
alte genuri secundare fac ca legatura dintre oameni s
a se amplice.
De la nceputul modernismului ncoace formele de expresie, tehnicile si mijloacele artei
s-au l
argit semnicativ.
De multe ori arta nu reproduce vizibilul, face
ca lucrurile sa e vizibile.
Personal nu ma consider artist, am ncercat
doar sa fac experimente n diferite domenii si
sper ca am reusit sa duc munca mea la bun
sfasit. Pentru mine arta este comunicarea cu
Dumnezeu si desigur ntre oameni !
Tot ce am facut in domeniul artei am fost
eu, sigur sub alte forme, produsele mele sunt
existenta mea.
Cel ce reuseste sa faca ceva interesant ca
cel care priveste sa e multumit si chiar uimit
nseamna ca artistul si-a atins scopul si a realizat ceva maret care poate starni admiratie si
respect.Cei care barfesc, sunt rautaciosi si mai
ales invidiosi se pot numi ...gunoaie.
Arta se va modica continuu atata timp cat
va exista omenirea. Doar TREBUIE ca artistul
sa faca lucrari de bun simt si ntr-o oarecare

masura ca noi cei care privim s
a ne regasim n
ele si poate cel mai expresiv sa ne ajute sa-i
ntelegem pe cei din jurul nostru.
In domeniul artelor vizuale eu am reusit doar
sa urmez scoala de arta populara din Resita,
sectia Bocsa profesorul meu ind pictorul Peter Kneipp.Am nvatat multe de la acest artist si om minunat nsa ce am retinut si tin
sa transmit mai departe este cum trebuie sa ne
comport
am ntr-o sala de expozitie si anume sa
m respectuosi fata de exponate si de creatorii
acestora, sa nu atingem lucrarile si sa apreciem
munca artistilor !
La terminarea vizitei s
a putem spune ca am
mai nvatat ceva si ca timpul petrecut printre
exponate a fost cu folos !
Emil DENES

ZAMBE
STE, ZAMBETUL
NU A FOST

IMPOZITAT. INCA.
1. Cel, care crede ca le stie pe toate, este foarte
enervant, mai ales pentru noi, cei care, oricum,
le stim pe toate.
2. Toate generaliz
arile sunt false... inclusiv
aceasta.
3. Ateismul este o organizatie non-profet.
4. Poarta-te frumos cu copiii tai. Ei ti vor
alege azilul.
5. Imprumuta bani de la un pesimist. Nu se
asteapta sa i dai inapoi.
6. Moartea este ereditara.
7. Nu de nenlocuit. Daca nu poti nlocuit,
atunci nu o sa i niciodata promovat.
8. Ai observat vreodata cat de repede merge
Windows-ul? Nici noi...
9. Experienta este ceva ce obtii abia atunci
cand nu mai ai nevoie de ea.
10. Putine femei si dezvaluie varsta reala.
Putini barbati se comport
a adecvat varstei reale.
,
83
11. Vand parasuta. Folosita o singur
a data, nu
a fost deschis
a si are o mic
a pata.
12. Prietenii vin si pleac
a. Dusmanii se acumuleaza.
13. Da-i unui om peste si va manca o zi.
Invata-l sa pescuiasca si va sta toata ziua n
barca cu sticla de bere n mana.
14. Cel ce rade la urm
a, este mai ncet la minte.
15. Cum ti dai seama cand ramai f
ara cerneala
invizibil
a?
16. Cum se lipeste Teonul de tigaie?
17. Cine crede n telekinezie, sa mi ridice
mana.
18. Nu sunt vegetarian pentru ca iubesc animalele. Sunt vegetarian pentru ca urasc plantele.
19. Mi-am f
acut un test de inteligenta si rezultatele au fost negative.
20. Inainte eram mereu indecis. Acum nu mai
sunt asa sigur.
21. Daca p
apusa Barbie e asa popular
a, de ce
trebuie sa i cumpar
am prieteni?
22. Dac
a ai impresia ca nu i pasa nimanui daca
mai traiesti, ncearca sa nu platesti cateva rate
la banc
a.
23. Invata din greselile parintilor: foloseste
prezervativul!
24. Multitasking nseamna sa faci mai multe
lucruri prost, n acelasi timp!
25. Puritanism: teama ca cineva, undeva, s-ar
putea s
a e fericat.
26. Sexul este ca aerul. Nu e important decat
daca nu ai parte de el.
27. Zambeste! E al doilea cel mai frumos lucru
pe care l poti face cu buzele.
28. Unii beau din fantana cunoasterii. Altii fac
gargara.
29. Tringhiul Bermudelor s-a plictisit de vreme
calda si s-a dus n Finlanda. Cica nu vine Mos
Craciun anul asta.
30. Prima pasare va prande viermele, dar al
doilea soarece fur
a cascavalul.
31. Cel mai scurt drum dintre doua puncte este
mereu n constructie.
,
32. Exista trei tipuri de oameni: cei care pot

sa numere si cei care nu pot.
33. Daca furi idei de la o persoana, se numeste
plagiat. Daca furi idei de la mai multe persoane, se numeste cercetare.
34. Care este viteza ntunericului?
35. De ce abreviere este un cuvant atat de
lung?
36. Femeile care vor sa e egalele barbatilor nu
sunt ambitioase.
37. Esti gelos ca vocile vorbesc cu mine si nu
cu tine.
38. M-am rugat la Dumnezeu s
a mi dea o
bicicleta, dar am aat ca Dumnezeu nu ti pune
n traista. Asa ca am furat o bicicleta si m-am
rugat pentru iertare.
39. Barbatii au doar doua necesitati: sexul si
mancarea. Daca vezi c
a partenerul tau nu are
o erectie, d
a-i un sandvis.
40. Femeile nu vor niciodata egale barbatilor,
pana cand nu vor putea sa se simta sexy, n
ciuda cheliei si burtii de bere.
41. Dumnezeu sigur iubeste prostii. Altfel nu
ar creat atat de multi.
42. Niciodata sa nu iei un laxativ si un somnifer
n aceeasi sear
a.
43. Traim ntr-o societate n care pizza ajunge
mai repede decat politia.
44. Un barbat ndragostit nu este complet,
pana nu se nsoara. Dupa aia e terminat.
45. Stii ca lumea s-a intors pe dos, cand cel
mai bun rapper este alb, cel mai bun jucator
de golf este negru si cel mai nalt baschetbalist
din NBA este chinez.
46. Un nou studiu guvernamental, nantat
prin fonduri europene si desf
asurat pe o perioada de 10 ani, a ajuns la concluzia ca trei
sferturi din populatia Romaniei nseamna 75%
din populatie.
47. Intentionez sa traiesc vesnic. Pana acum
sunt n grac.
48. Psihiatrul mi-a zis ca sunt nebun. I-am zis
ca am nevoie si de o a doua opinie. Mi-a zis c
a
sunt si urat.
,
84
49. Ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa te
ranesc. Dar e pe lista.
50. Banca este locul de unde poti sa mprumuti
bani, dac
a demonstrezi c
a nu ai nevoie de ei.
,
faceti, ma bucur pentru dumneavoastra - par

sa iesit din uz. Traiesc numai n dictionare
si, din cate mi dau seama, dictionare nu prea
mai foloseste nimeni.
Lumea se mbulzeste n zona ta privata la
banca, la posta, la magazin. Lumea nu e senina si demna. Lumea care "se descurc
a" e
mereu grabit
a, repezita, agresiva. In realitate,
se fusereste la greu, si totul pare dus numai
pana la jumatate. Hai, maximum pana la treisferturi, dupa care "e bine s, i as, a", se schimba
brusc directia, viziunea, prioritatea. Fidelitatea fata de un principiu asumat e taxat
a drept
rigiditate, criteriile-s bune doar n teorie.
Flexibilitatea e cuvantul de ordine azi, mai
ales cea morala. Se practica, n plus, o exhibare degradanta, gretoasa a sexualitatii; senzualitatea femeii nu mai e cu perdea, epornograe; machiajul e greu, decolteurile - adanci,
barbatii atatati n animalicul lor. Lucrurile
snte snt subiect de banc, iar spatiul public
este nesp
alat.
De gura adolescentilor sa te feresti. Multi
dintre ei nu mai respecta nimic si pe nimeni,
nici chiar (de fapt, asta n primul rand) pe ei
nsisi.
Rusinea a murit, cuviinta si d
a ultima suare. Prin cartiere, cofetariile s-au transformat
n cazinouri.
Manelele au evadat din muzica si s-au instalat
n haine, n arhitectura, n maldarele de gunoaie din mijlocul parcurilor nationale, n drujbe si n termopane. Kitsch-ul acopera ultimele
bastioane ale solemnitatii si ale decentei. Piese
de o frumusete elegant trasata cad n mainile
unor demolatori nu doar fara cultura, ci lipsiti
chiar si de acea nnascuta delicatete n fata puritatii simple. Unii demoleaza chiar construind.
Demoleaza autenticul si frumosul, slutesc peisajul si handicapeaza suetele privitorilor.
Natura, creatie a lui Dumnezeu, e incendiata,
braconata, furat
a, retezata la pamant, lasat
a sa
se iroseasca sub scaieti. Asa trateaza mai-marii
darul. Tara-i un SRL. Al lor. Preotia se vinde
,
Alin FUMURESCU2324

DOR DE ROMANIA?!?
- UN TEXT
CARE DOARE...
Te arde. Stiu ca te arde. Dar daca vii n
Romania, asteapta-te sa gasesti aici o societate
profund polarizata, profund schizoida.
Din ce in ce mai polarizata si mai schizoid
a
de la an la an. Ma tem ca ai s
a gasesti ca si mine - o majoritate ponosit
a, subjugata
compromisului si lipsita de drepturi, despuiata pana si de propriile potentialitati, peste
care troneaza vulgar si arogant o minoritate,
ndr
aznesc sa spun ucigasa, cu "gipane" supradimensionate, gata sa te spulbere cu zile pentru
singura vina de a te aat n fata scumpilor
lor bolizi, gata sa te stalceasc
a n bataie pentru
simplul moft de a-i ncurcat n grandomania
lor fara limite. Snt indivizi care si-au pierdut
orice reper nu doar crestin, ci uman. Iar lege
nu exista. Decat, poate, pentru prosti, n fond,
asta e si ideea. Sarmanii i urasc pe bogati, i
dispretuiesc pentru comportamentul lor, dar n
adancul inimii i invidiaza, le admira viata si ar
vrea sa e ca ei. S
a poti ajunge din terorizat
terorist, iat
a visul ce merita visat!.
Oamenii au uitat s
a (-si) vorbeasca si latra.
Se comunica aproape monosilabic: bai, mai,
vino, du-te, hai, ma-ta; toate formulele de
politete, de bunavointa, cuvintele acelea galante, cu consistenta, noim
a si duh, care te
mbogatesc, care ti descretesc fruntea si ti fac
ziua agreabila multumesc, bun
a ziua, ce mai
,
Alin FUMURESCU fost ziarist clujean; n prezent preda losoe politic
a la Indiana University, Bloomington
24
Material preluat de pe internet.
23
85
si se cumpar
a, mosiile suetesti se transeaza
ca si imobiliarele. Spiritul trebuie ancorat cu
lanturi n trotuar, ca nu cumva s
a leviteze. Trebuie ndesat cu talismane din pleu. Crucile trebuie mpanate ca niste toape ale tranzitiei, cu
ori de plastic ndesate n jumatati de PET-uri
pline de praf. Evlavia se exprima n doze mari
de beton, n pseudo-icoane si n podele sclipicioase.
Lucrurile bune trebuie sa e mari. Bigotismul a devenit virtute si vorbeste n catate
aproximative. Ai senzatia c
a suetele r
atacesc
razleae undeva ntr-un gulag invizibil, iar trupurile derutate, tracas
ate de griji, se preumbla
singure, pustii si pline de riduri de colo pan
a
colo, punandu-si ca unic tel banul - fara de care
esti nimeni. Dac
a nu ai bani, nu ai drepturi, nu
primesti respect, nici ngrijire, demnitatea persoanei umane sta n dimensiunea portofelului,
n succes, n numarul de plecaciuni eectuate
periodic fata de pile sus puse. La cantitatea de
munca si de stres pe care o presupune, o minima prosperitate te costa san
atatea, casnicia
si viata personal
a. Toti vor sa ajunga bogati repede, doar o viata au, si ea se consuma integral
aici, ntre hoti si smecheri, n aceast
a perpetua
senzatie de nesiguranta. Da, asteapta-te ca n
Romania sa te simti n nesiguranta. Asteaptate de asemenea sa gasesti lucruri mai proaste
decat "dincolo" la preturi mai mari decat "dincolo", la salarii mai mici decat "dincolo".
Cine mai are oare instinctul de a produce realmente ceva, si nca lucruri decalitate? O mai
viu instinctul acela al taranului harnic si cu
scaun la cap de a diversica, de a pregatit, de
a umple hambarul cu lucrul mainilor lui? Ori
pasiunea mestesugarului de a lasa ceva solid n
urma, peste generatii? Mai tine cineva la idea
lucrului durabil si bine f
acut ca la o satisfactie
personal
a? Nu pot sa ti dau mari sperante.
Se practica intermedierea, comertul, mutatul
dintr-o parte ntr-alta a lucrurilor produse de
altii. Se practic
a mulsul.
Mulsul de bani de la stat, mulsul din fonduri
,
europene. Toata tara pare o teapa. Totul pare

gestionat, legiferat si administrat, de parca ar
avea n vedere un unic obiectiv: teapa. Cat
mai mare si cat mai repede.
Asteapta-te ca acela care a comis o ilegalitate
sa ti pretinda sa platestin locul lui, iar dac
a
refuzi sa o faci, sa se indigneze ca "nu e drept".
Smecheria e numai a lui, dar vinovatia e
la comun, ca la comunisti. Cand e de luat,
sa ia singur, dar cand e de dat, sa dea toti.
Pretutindeni manipulare, dezinformare, naivitate ntretinut
a, saracie. Democratia nu
functioneaza, indca daca ar functiona ar
nsemna ca poporul ar avea puterea, or eu
nu vad asta niciunde. Educatia e dinamitata, dup
a cum e si familia. Copiii raman
de izbeliste, devorati de oboseala, precaritatea
materiala, visele consumiste sau ambitiile de
cariera ale parintilor.
Sanatatea e un cadavru n putrefactie,
iar - daca-mi permiti metafora la morga
nu functioneaza nici frigiderele, nici aerul
conditionat.
Agricultura e n colaps; turismul e o gluma
sinistra (avem brand, dar n-avem produsul
propriu-zis); sportul e cvasi-inexistent.
Drumurile snt omor cu premeditare.
Ai senzatia ca tara nu e guvernata. Ai
senzatia ca singurul care mai duce la o coeziune
de vreun fel e fotbalul. Vei resimti cu o acuitate dureroasa dezagregarea, disolutia,absenta
oricarei strategii a poporului roman pentru poporul roman. Cine sntem? Cine vrem s
a m?
Daca ti pui asemenea ntrebari, dac
a te intereseaza ce cerem noi de la noi nsine ca neam
si ca stat, unde anume avem de gand sa ne
pozitionam n matricea natiunilor, din punct
de vedere cultural, politic, economic, unde ne
vedem peste zece ani si ce ntreprindem, concret, pentru asta, m
a ndoiesc ca vei aa n tara
un r
aspuns.
Oamenii nu mai cred, nu mai spera, nu i mai
motiveaza nimic decat interesul propriu, chinurile si frustrarea acumulat
a, dar zac inerti civic,
,
86
vociferand inutil n fata televizorului sau pur si
simplu epuizati, preferand sa se lase condusi.
Direct n st
alp sau n sant.
Pare ca nu-i mai socheaza nimic, nu-i mai oripileaza nimic, nimic nu li semai pare strigator
la cer. Patria e enclavizata. Caci da, singurele care mai traiesc, care mai respira cat de
cat normal, care mai tintesc catre ceva, care
nu au fost carbonizatenca n acest razboi civil mocnit, dar generalizat snt cateva discrete
enclave de dreapta judec
ata, de deschidere, de
initiativa, de profesionalism, de activitate creatoare, de revolta si constructie, de demnitate, de marturisire, de crestinism autentic, de
delicatete revigoranta, de daruire si bun
atate,
de gandire pe termen lung, de convingere n
niste valori perene, clare si nenegociabile. In
fata acestor oameni, care se ncap
atineaza sa
dea ce au mai bun din ei n aceste conditii (pe
care tu abia reusesti sa le suporti n trecere), ti
vei pleca fruntea si te vei simti inferior. Unii
zic ca enclavele snt majoritare si probabil ca
e adevarat. Dar nemaiputand comunica ntre
ele, neputandu-se uni si actiona n front comun,
snt, practic, anihilate.
Urletul ubicuu al imposturii i ascunde,
vrand sa i faca muti si invizibili. Cauta s
a
le discrediteze eforturile, i bruiaza si descurajeaza sistematic, ca ntr-un plan perdy menit
sa conving
a ca verticalitatea aici e imposibilitate si povara. Uneori reuseste. Enclavele binecrescute si accept
a marginalitatea, efectu
and
miscari retractile catre forul interior al propriei
inte, refugiindu-se n anonimat ca sa se salveze
macar pe sine. Intelepciunea lor proaspat
a,
rabdarea lor puricatoare se transmite ca alchimia numai pe liere de initiati, iar copiii lor vor
suferi precum ciudatii si inadaptatii societatii.
Vino, dac
a nsetezi tare, dar ai sa pleci mai
ndurerat si mai confuz, realizand ca, de fapt,
alternativa perpetua n care traiesti, dulcele intangibil, posibilitatea acelui acasa la care visezi
mereu si-n care, ca emigrant roman, esti suspendat o viata ntreag
a, de fapt nu exista. A
,
murit si, ncet-ncet, va muri si n tine.
MERIDIANE LIRICE
Ionel SIMOTA
LIMBAJUL COPACILOR
Uite, aripa sangerand
a
A poemului,
Cum plange si tace!...
As putut sa ma ngrop
In fericire,
Fara a mai eu.
Prin fereastra gandului,
Primesc nca ori
De la tine.
Nu cuvintele dor
Cel mai adanc,
Ci iarba, n care le-arunci,
Ca si cum ti-ai dori,
O alt
a iubita.
De ce ma ntrebi
Cum mi merge?...
Pe langa mine, trec
Cuvintele mute,
Catre limbajul copacilor.
Dincolo de noi,
E o poart
a alba,
E un cer albastru,
E doar o singura dimineata.
LANGUAGE OF THE TREES

Behold, how
The bleeding wing
Of that poem
Is weeping in silence!
I could bury myself
Into happiness
Until I'd be no longer me.
87
I still receive
Flowers from you
Through the window
Of my thought.
The words don't hurt me
Not deeper
Than the grass you throw them on,
As though you wish
Another love.
Why do you ask me
Hoa am I?
The silent words are passing by
To the language of the trees.
There is a white gate
Somewhere, beyond us,
And the deep blue of the sky.
There is one single morning. . .
SUFLETE
Peste cantecul meu,
Se va lasa nserarea,
Iar eu nu voi mai deosebi
Trupul cuvantului
De coapsele tale.
-Suete, ridica-te si pazeste cerul!
SOUL!
I will see the nightfall
Over my song
And I won't mark o
The word's body
From your hips.
I will hear
The blue stars dying
And I will fall asleep
Under the kiss of wind,
As a kid.
My hands
Soaked up in a spot
Of Sunrise
Will write without rest
About what did the Sunsets
Mean to me. . .
Someday,
God Himself will ash by
On the angel of a horse
And say:
Soul!
Stand up and guard My sky!
Voi auzi murind

Stele albastre
S
i voi adormi,
Sub sarutul vantului,
Ca un copil.
SIT DE SECUNDA

SFAR
Mainile mele,
nmuiate ntr-un petec de Rasarit,
Vor scrie neobosite
Despre ce-a nsemnat pentru mine
Apusul...
Intr-o zi,
Va trece pe lang
a mine
Dumnezeu,
Calare pe ngerul unui cal
S
i va zice:
Mi-au murit toti caii si cuvintele toate...

Pe pajistea suetului, din cand n cand,
Trece un tan
ar frumos si descult,
Prigonit de vise si de dor,
S
i si cauta amintirile.
In ochii lui, se vad zbatandu-se,
Lacrimile unui copil,
Pentru care timpul suspina.
De ce atat de cur
and?
88
De ce atat de usor?
De ce atat de dureros?
Apoi, peste mana lui dumnezeiasca,
Se aseaza lumina mare a nvierii.
Cu adev
arat, mi-au murit toate cuvintele,
Fara de care
Nici caii de pe pajistea suetului
Nu mai exista.
END OF A MOMENT
All my horses died and all my words. . .
A beautiful bare-footed young man
Passes on the meadow of my soul,
Haunted by the dreams and longing
Looking for his memories.
The trembling tears of a little boy
Are to be seen in his eyes
And the time moaned for it.
Why so soon?
Why so easy?
Why this pain?
Then, the lights of a new life
Will stay above his divine hand.
All my words died, for sure,
And the horses
On the grassland of my soul
Can't live anymore
Without them. . .

TACERE
Aud cum picura
Fericirea, din ochii tai,
Ca un izvor nevazut,
Ce poate t
amadui
Pana si gandul...
Ranile unor dureri trecute,
Acum, se vindec
a
S
i peste trup, se lasa lumina,
Ca o binecuvantare
A lui Dumnezeu.
Genunchii mei
Se-nfunda n rugaciune,
Ca si cum,
Dincolo de tine,
Nu ar mai exista nimic.
S
tiu, odata,
Te vei ridica
S
i n urma,
Va ramane
Miros dulceag
De ori salbatice,
Pe care nc
a n-am apucat
Sa le culeg.
Tacerea aceasta
Va dura
O singur
a clipa.
SILENCE
I hear that happiness dropping
Out of your eyes
As a stalking and unseen spring
That can cure
Even the thought. . .
The wounds of an old sorrow
Are on the mend now
And the light falls on the body
As a blessing of God.
My knees
Subside into a prayer
As if
There is just nothing left
Beyond you
Yes, I know
You will rise, once
And the bitter-sweet fragrance
Of those wild owers
Which I couldn't gather yet,
Will lag far behind.
That silence will last
Just a second.
89

STARE DE RAU
Eu nu voi spune nimic,
Altcineva va vorbi n locul meu
Cu fulger, cu tunet,
Cu greul cel greu,
De care, uneori, se teme
Nasterea cuvantului n sine,
Raul se va cufunda n starea de bine
S
i eu tot nu voi spune nimic.
Voi mpleti albastrul cerului
Cu lumina ta,
Apoi, ndelung, voi tacea.
Chiar si atunci cand
Insangerarea va nsangera,
Nu v
a voi spune nimic,
Ma voi certa cu parerea de rau,
Cu lacrimile ei, ma voi certa
S
i adanc si profund voi tacea.
Ceilalti, nu va faceti griji,
Va vorbi din mine, cu voi, cineva.
AFFLICTION
I've chosen to remain silent
Somebody else will speak for me
By thunder and lightning
By the swords of Tophet.
The birth of the word itself
Sometimes is scared of these.
But evil will sink
Into the spirit of good
And I'll remain silent
Yet again.
I'll weave the sky's blue
Using your light
And stay silent, a long time.
Even when
Bleeding will spill blood
I'll have nothing to say,
I'll ght
Against the remorses and tears

In a dead and deep silence.
You, the rest, don't have to worry.
That somebody inside me
Will speak. . .

PENITENTA
CUVANTULUI
Ma-nchid n ochii noptii
S
i trag dupa mine,
Cortina trist
a a zilei,
M-asez n linistea frunzei,
S
i fauresc cel mai frumos vis,
Din care am s
a te trezesc n zori,
Fata nebuna...
Asa cum tu mi atingi secundele
S
i mi le transformi,
In sferice trairi,
Aproape perfecte.
Ma-nchid n noaptea ochilor tai,
In noaptea ta,
In noaptea trupului tau,
Spre a fauri, de acolo,
Rasaritul cel mult visat,
Icoana cuvantului,
Pe care am putea-o privi,
Dezgoliti, dimineata, pe stanci.
Ma-nchid n toate acestea,
Fiindca, doar nchis,
Pot fauri uimirea.
PENITENCE OF THE WORD

I lock myself up
In the eyes of night
And I lug
The sad veil of the day,
I sit down
Inside the silence of a leaf
And spell the most beautiful
Of all the dreama,
90
Just to wake you up at dawn,
Right when you nd yourself alone
In it, my crazy girl...
You're doing the same,
Touching my seconds
You turn them into thrills.
Quite perfect...
I lock myself up
In the night of your eyes,
In your own darkness,
In the gloom of your body
To spell from there
The long expected sunrise,
I con of a word
Which we can see,
Naked on the rocks
In the morning.
FAIRYTALE
White horses
Gobbles by the winds
Under the hills' ridges
As the lost words
Whose rustle
You can hear browsing
Beneath the daylight
You also want to ride on
And feel yourself
Beyond the borders
Of a fairytale in which
Just their mighty race
Can save you from the evil snares
Anymore...
I lock myself up
In all these
Because it's the only way
To spell the marvel.
White horses bearing

Great wings of light
Will draw prayers
In their ight
Which will drive us
Out of the fairytale.
BASM
Cai albi,
Inghititi de vant,
Pe sub coame de deal,
Ca niste cuvinte pierdute,
Printre randuri,
Carora le auzi uneori,
Fosnetul pascand,
Pe sub lumina zilei.
DIMENSIUNE
Ai vrea sa-i ncaleci si tu

S
i sa simti cum aluneci,
Dincolo de pragul unui basm,
In care doar fuga lor,
Te mai poate salva,
De cele rele...
Cai albi, cu aripi de lumina,
Vor desena rugaciuni,
Cu zborul lor,
Ce ne va duce
Afara din basm.
Sunt un tarm
Mult prea departe lasat,
De trecerea ta,
Un alt taram, dintr-o alt
a lume,
Despre care cuvintele
Nu pot spune nimic.
Vino s
a vezi!,
Ii strig eu timpului,
Intoarce-te sa privesti
Palmele mele-norite !
Culege si tu
Urme de val,
De pe fruntea trecutului !
91
In cuibul dintre noapte si zi,
Sa mai poat
a trai,
Sunt un tarm,
Peste care urma pasilor,
N-a plans niciodata...
Pasare sau orice inta ai ...
DIMENSION
ASHWINGS
I'm a seashore
Left behind
By your passing.
Faraway...
Another realm
Of some other world
And the words about it
Remain still untold.
I shouted to the Time:
Come to see!
Turn around and look
To my blossoming hands,
Touch the trail of a wave
On the past's brow!
I'm that seashore
Where footprints never shed
A tear...
Born of the re sunrise,

You are,
And every day, in the eternal sundown
You die.
Just a couple of ights
And the moments kill.
You bleed light
And it hurts you.
The twilights smother you
And give the ashwings
To hold you there
Another day,
One life more.

ARIPI DE CENUSA
Din r
asaritul de foc al soarelui,
Te-ai nascut
S
i zilnic mori n eterna lui asntire,
Cateva zboruri doar
S
i secundele ti ucid sublimul,
S
i sangerezi a lumina,
S
i te doare.
Inserarile te sufoc
a
S
i aripi de cenusa ti dau,
Pentru a te tine n loc,
Inca o zi,
O viata nca,
You, bird that bear inside

A curse that keeps you
Far from the setting sun
To help the poets nd you easily
In the nest among night and day
And live on.
Bird or whatever you are...
Translated
BARBU
into
English
bz
Dragos
Amestec bland
Pasare, ce porti n tine

Blestemul nezborului catre apus,
Spre a-i poetului mai usor
Sa te gaseasc
a,
Amestec bland de toamna si lumina

Pe chipul tau angelic nca ploua
Cad brumele ce-au cobor
at din roua
S
i pasarile pleac
a si se-nchina. . .
Raman aici la margini de visare,
Am anotimpul meu , am propriu-mi cer,
Incremenesc copacii ca de er,
92
Incremenesc cu ei n asteptare. . .
Curand vor navali la mine-n trup fecioare
Melange doux
Melange doux d'automne et de lumicre
Il pleut encore sur ton visage angelique,
La brume est une rosee pathetique
Les oiseaux partent et laissent des pricres ,
Les yeux ronds des oiseaux

Se cachaient dans nos cheveux.
Nous n'etions pas seuls, avec nous
Se trouvait la belle chemise de l'automne,
Qui enveloppait nos reves
Et le cri de notre recherche etait, quelquefois,
Cache dans le vibrant baiser
De notre retrouvaille.
A bientot en moi euriront des vierges.
Nous n'etions jamais seuls

Les arbres respiraient plus dicilement
Comme un commencement de froid
Et l'oeil pleurant de ce temps
Etait presque engourdi.
Je t'embrassais toute etroit
Pour que les blessures de mes mots ne se gclent
pas.
Doar noi
Iubire
Nu eram singuri niciodat

a,
Cantecul tremurand al padurii
Mai erau cu noi,
Ochii rotunzi ai pasarilor
Se ascundeau n pletele noastre,
Nu eram singuri, mai era
Camasa curata a toamnei,
Cu care ne nveleam visele,
S
i tip
atul cautarii mai era, uneori,
Ascuns n s
arutul cald
Al reg
asirii.
Nu eram niciodata singuri,
Copacii respirau greoi
A nceput de frig,
Iar ochiul anotimpului nlacrimat
Aproape amortise.
Te tineam strans n bratele mele,
Ranile cuvantului sa nu-mi nghete.
Ai coborat din vis, cu pasi de sfant,

Alunecand n anotimpu-n care
Nu era frunza, nu era nici oare,
Doar liniste si pace n cuvant.
Je reste encore au bord d'un reve

Ici j'ai mes printemps et mon ciel,
Ici la scve des arbres devient miel,
En attendant, ma vie sera plus brcve. . .
Seulement Nous
Nous n'etions jamais seuls,
Le chant vibrant de la foret
Etait encore avec nous,
Nu mai credeam n oameni si-n iubire,

Trecuse vremea peste trupul meu,
In poezie, ma-mb
atam mereu
Cu vinul dulce, din potire.
Din mangaieri, abia-mi trecuse-o ran
a,
Murise zborul, mai demult, n gand,
Tu mi-ai ntins o mana surazand,
Fiinta cea mai pura, diafana. . .
Am tres
arit si am suras si eu
S
i teama mi era ca nu e bine,
O vreme-am stat adanc ascuns n mine,
Acum port primavar
a-n trupul meu.
Ai coborat din vis, cu pasi de sfant,
S
i ai ramas, iubire, pe pamant. . .
93
Tu es revenu sur la terre
Gandul nu ma mai asculta
Avec des pas d'ange, tu es venu d'un reve,

En penetrant un temps de deuil
O
u il n'y avait ni eurs, ni feuilles,
Mai seulement de paix, quand le soleil se lcve.
Il pleut
Il pleut, et c`est douce ta main,
Comme un chant, comme une rosee,
Je sens tout mon corps frappe,
Pour partir il lutte en vain.
Je ne croyais plus, en hommes et en amour,

Sur mon corps le temps avait laisse des traces,
J'etais fort, quand une muse me tenait dans ses Il pleut genereusement et tendre,
Vol parti de mes paupicres,
bras,
Mon ame accablee, enticre,
En buvant l'elixir retrouve jour par jour.
Dans tes bras je reve me rendre.
De chaudes caresses r peine je gueris une plaie,
Il pleut, ton ame se sublime,
Le vol mourut un jour, dans ma pensee,
Tu m'as tendu ta main, tes yeux m'avaient so- Dans l'amour, dans les baisers,
Parmi l'herbe un chant s'abime,
uri
Le ciel est pret r se briser.
Toi, si douce et tendre, avec ton ame euri.
Ma pensee commence errer...
J'ai sursaute, et j'ai, aussi, souris
Leaganul lui Dumnezeu
Mais j'avais peur que tout sera en vain,
Qu'il va venir une autre peine
Ingerii pluteau
Mais le printemps etait vraiment ici.
Asupra ochilor umezi,
Asupra palmelor rugatoare,
T'est venu du ciel, au pas de saint, legers
S
i ochii cerului
Et t'est restee, amour bent, sur terre.
Plangeau n ochii lor,
Ca o contopire
Ploua
A doua lumi,
Una buna
Ploua si te tin de mana,
S
i una rea,
Ca pe-un cantec, ca pe-o rou
a,

In care doar faptele
Trupul mi se frange-n doua,
Iau forma painii,
Vrea sa plece, sa ramana. . .
Ce ne va hrani pe toti.

Ingeri cantau mai apoi,
Ploua cald si-adanc n mine,
Cantec de naltare,
Pasari mi se-ascund sub pleoape,
Pentru ochi si palme,
Un potop, n mine, -ncape,
Pentru ntregirea lor
Tie,
vreau sa-ti e bine.
S
i pentru arderea
Celei de-a doua lumi.
Ploua, ti se surpa trupul,
In iubire, n sarut,
Tot ngerii i-au luat de m
aini,
Cu mainile lor de lumina,
Ploaia, -n iarba, o ascult,
Pe cei dragi noua
Cerul gata-i sa se rupa.
S
i i-au urcat n poala lui Dumnezeu,
94
Ca-ntr-un leagan imens.
De-atunci, suntem noi asa de saraci.
Uitatu-mi-am seara n nserare

S
i noaptea nnoptase mult prea tare.
Le berceau de Dieu(197)
Uitatu-mi-am ce n-am putut uita,

O alt
a zi, o alta viata a mea. . .
Les anges survolent aisement,

Les yeux humides de larmes,
Les mains en pieuse pricre,
Et les yeux du ciel,
Pleuraient dans leurs yeux,
Comme une unication,
Des deux mondes,
L'un positif,
L'autre negatif,
Dans lesquelles seulement les faits
Prennent la forme du pain,
Que nous nourrira, tous.
Les anges chantent, depuis,
Un chant magique,
Pour les yeux et pour les paumes,
Pour leur integration,
Et pour br
uler le deuxicme monde.
Les anges ont pris les mains,
Avec leurs mains de lumicre,
A ceux qui nous sont proches,
Et ils ont monte, dans les bras de Dieu,
Comme dans un berceau immense.
Depuis ce temps, nu sommes si pauvres.
OUBLI (225)
J'ai oublie mon sommeil dans l'herbe
Et l'herbe l'avait enveloppe en vert,
J'ai oublie mes pas sur un sentier ,
Et un autre sentier apparut dessus.
J'oublie mon regarde dans un' eau,
Et une autre eau r passe par dessus.
J'ai oublie mes mots dans le silence
Et un autre silence c'etait installe profondement.
J'avais oublie mon soir en crepuscule,
Et un autre soir etait venu bientot.
J'oublie ce que je ne pouvais oublier jamais
Un autre jour, une autre vie , pour moi donne.
Tiganii

Uitatu-mi-am privirea n apa

S
i alta apa trecu peste ea,
Dans de foc,
Rade pamantul sub pietre,
A ploaie rade,
S
i-a seceta, iara.
Aprig danseaz
a tiganii,
Ca niste acari urcand catre cer,
Danseaza ele,
Frumoasele tiganci,
In sunet de bani si acorduri nebune,
Rad tiganii si cant
a,
Beau si striga la luna
S
i tot cerul e al lor.
Uitatu-mi-am cuvantul n t

acere
S
i alta tacere se-asezase profund,
In zori, vor pleca spre alt taram,

Oricum, ei vin dintr-o alta lume,
UITARE
Uitatu-mi-am somnul n iarba
S
i iarb
a a crescut peste el,
Uitatu-mi-am mersul n carare
S
i alta carare se f
acu peste el,
95
O lume fara pretentii si ur
a.
Pacatuire
Danseaza si canta tiganii,

Din scripca si gura.
Caii lor leaga aceste taramuri, 206
Noaptea pasc, linistiti, printre stele,
Ziua, poarta n carca aceste inte rebele.
Sfasiat, suetul

S-a ntors cu fata la Dumnezeu,
A plans si a implorat,
Rastignire sa i se ntample,
Spre a putea sa e mai curat.
E tarziu, danseaza tiganii,

Frumoasele tiganci danseaza si ele.
Ce p
acat;
Dumnezeu nu era acasa.
S
i iertarea nu l-a iertat.
Les gitanes (223)

C'est une danse comme un feu,
La terre rit sous les pierres,
Rit pour la pluie,
Et aussi pour la secheresse.
Indomptes dansent les gitans,
Comme une amme bondie vers le ciel,
Aussi folles dansent
Les belles gitanes,
En cliquetis d'or et enragees melodies,
Rient les gitans et chantent,
Trinquant et criant vers la lune,
Et le ciel entier est r eux.
A l'aube, ils partiront vers d'autres pays,
Parce qu'ils viennent d'un autre monde,
Un monde sans souci et haine.
Sfasiatul suet a ramas

Sfasiat...
Peche
Dechire, l'ame retourna,
Son visage vers Dieu,
Pleurant et implorant,
D'etre crucie,
Pour redevenir pur.
Malheureusement,
Dieu n'etait pas r la maison,
Et ne s'est pas produite l'absolution.
Dechire, l'ame est restee
Dechire. . .
Ils dansent et chantent les gitans,

Avec le violon et la voix.
Leurs chevaux unissent les deux mondes,
Dans la nuit ils patissent, tranquilles, parmi les
etoiles,
Pendant le jour portent ces etres rebelles.
Insomnii
Il est tard et dansent les gitans,

Les belles gitanes dansent aussi.. .
Invadat m
a simt de fuga lor,
Cand n noapte, tainic, visul vine,
Coame de argint se zbat n mine
S
i le scriu poeme ochilor...
Port, n mine, herghelii de cai

Albi, precum e iarna ce-o sa vina,
Tropotesc copite de lumin
a,
Prin inta mea, prin al meu grai...
Port, n mine, snte herghelii,

Ce-mi aduc n noapte insomnii
96
Les insomnies
Seront devorees par la meute aamee.
Court en moi un haras conduit par un cheval,

Blanc, pareil au futur hiver,
Trepignant du sabot en petite lumicre
Passant en moi, sans le moindre mal.
Invitatie de toamna

Sa vii la mine ntr-o seara, s
a asculti
Cum plang mestecenii si cum se zbat n ei,
Atatea veri si ploi cu ochii grei,
Sa-i vezi nfrigurati, sa-i vezi desculti.
Je me sens comble par leur fuite,

Tard dans la nuit, quand les reves se ressemSa vii la mine si sa vezi cum moare,
blent,
Prin coaja lor, o pata de lumin
a,
Les crinicres argentees doucement tremblent
Cum frunza, -n crengi, aproape c
a-i straina
Jusqu'r l'aube un pocme sera ecrit.
S
i cat se zbate-n vant si cat o doare...
Je porte en moi des haras saints,
O seara doar sa vii si sa auzi,
Et du sommeil toujours absente.
Cat sunt de vii de tandri si de cruzi. . .
Natura nfometata
Urla lupii a carne amanda,

Copacii fug din padure afara,
Dupa umbra, sta moartea la panda
S
i zbiara mieii, a sange zbiar
a.
Urla foamea n lupii amanzi,
Caprioarele se pregatesc sa moara,
Trece roua parca peste ochii blanzi
S
i din trup le iese suetul afar
a.
De nu se grabeste suetul si zboara,
Dintii nfometarii ar putea sa-l doara.
Nature aamee
Hurlent les loups aames, r viande
La foret est quittee vite par les arbres,
La mort guette menacante dans l'ombre
Les biches crient la peur de sang.
Hurle la faim dans les loups aames
Les biches sont pretes r mourir,
Leurs yeux sont humides de rosee,
Leur ame commence s'envoler.
Meme les ames, prets a volee,
Invitation d'automne
Dans un soir viens r moi ecouter
Comme pleurent et se debattent les arbres,
En tant de pluies et des ardents etes
Pour les voir evreux, en larmes.
Viens a moi, pour voir comme s'eteinte,
Par leur couronnes une lumicre petite,
Pourquoi une feuille seule se sent maudite,
Pourquoi elle pleure et se debatte en vain.
Un seule soir , pour les voir, viens
Tantots cruels, tant
ots benins.
Dialog cu suetul meu

-Ce mai faci?
-Fac ploile si vantul...
-Ce mai spui?
-Spun soarele si luna...
-Ce mai esti?
-Sunt toamna si sunt tacut.
-Ce mai ai?
-Am p
asarile care pleaca si lumina...
-Ce mai stii?
-Stiu doar ca ast
azi e o zi frumoas
a
97
S
i stiu ca sunt.
Je ne suis pas qu'une muette pricre.
Dialogue avec mon ame
Tainic loc
-Qu'est-ce que tu fais encore ?

- Je fais les pluies et les vents.
-Qu'est-ce que tu dis encore ?
- Je dis le soleil et la lune.
-Qu'est-ce que tu es encore ?
- Je suis l'automne et je suis muet
- Qu'est-ce que tu as encore ?
- J'ai les oiseaux qui partiront et la lumicre. . .
-Qu'est-ce que tu sais encore ?
-Seulement qu'aujourd'hui est un jour merveilleux
Et que j'existe.
Satului Livezi
Sat asezat la poalele tacerii,
Biserica-i urcat
a catre cer,
E locul unde oamenii nu pier
Ei doar urmeaza Calea Invierii.
,
De-atata cant de greier si lumina,

De-atata plug, de-at
ata coasa-n iarba
Sta rasaritul spre apus sa arba,
Sat ce-a trecut prin sabie divina...
,
Padurea peste case se rastoarna,

Si nu adie nici un r de vant,
In iarb
a canta vesnic cate-un sfant,
Din cer, n taina, sun
a cate-o goarna.
,
Intru adevar
Frigul mi s-a cuibarit n sange,

Pasari negre zboara-n ochii mei,
Pentru noi, Iisus nca mai plange,
Ispasind p
acatul din atei.
Arde rugul rugaciunii-n mine,
Trupu-mi e o turla nvechita,
Unde stau pacatele ciorchine,
In curand, pamantul mersul mi nghite.
Si uneori, descut, pe drum de piatra,

De sus din munte vine Dumnezeu,
Satenilor, s
a nule e greu,
Le-aprinde focul nserarii-n vatra.
,
Eu scriu aici, pe-o margine de seara,

Despre mestecenii ce ard curat,
Ca lumanari ce-s f
ara de pacat
Si despre-un loc vazut ntaia oara.
,
Sunt o rug
aciune nerostita!...
Lieu magique
Dans la verite (722)

Le froid se trouve dans mon sang
Des oiseaux noirs vol dans mes yeux
Pour nous on voit encore Jesus pleurant
En expiant les peches de ceux sans Dieu.
Pour le village de Livezi

Village beni au pied du silence,
L'eglise se dresse, droite, vers le ciel
Ici les etres ne disparaissent jamais,
Ils sont partis sur la Voie de Miel.
En moi brule le b
ucher de nos pricres
Je ne suis pas qu'un clocher vieil
O
u attendent mes peches, comme des grappes
pareilles
Et mes pas disparaissent dans la terre.
Il est tant de chants de cigales et de lumicre,

Tant de charrues dans la terre, des faux dans
l'herbe bleu,
Un soleil bouillonnant envahi l'ouest austcre,
Le village a connues la supreme grace de Dieu.
98
Les maisons sont veillees par forets,
Le vent a cesse le murmure dans les pins
En l'herbe retentit toujours un chant de saint
Du ciel sonne, doucement, la Trompette Divine.
Quelquefois, pieds nus sur le route de pierres
Du haut de montagnes descende Dieu,
Pour aider les vielles villageoises solitaires
Avoir toujours un feu dans leur foyer.
J'ecris ici sur un coin de la nuit
Sur les bouleaux que brulent innocents
Comme de cierges blancs, scintillants
Sur un lieu que Dieu a benit.
Dialog II
Pamantul sta de vorba cu mine :
- Ce mai faci, Omule?...
- Sap adanc n trupul tau...
- M
a dor umerii, Omule!
-S
i pe mine ma dor palmele si talpile...
- M
a doare pieptul din cauza radacinilor!
-S
i pe mine ma dor ochii de atata privire...
- Omule, inima ma doare de atatia stramosi!
- Mie cuvintele acestea mi provoaca dureri...
- In curand, vei sapa peste buzele mele.
- De acolo, se vor nalta cuvintele stramosilor
mei...
- In curand, vei sapa peste ochii mei.
- Acolo, voi gasi adevarate comori...
- Dar n curand, vei s
apa peste fruntea mea.
- Doar asa, ti pot citi gandurile.
Tarziu, vine fulgerul, iar eu bat la poarta
Pamantului: Cioc! Cioc! Cioc!...
O voce, din strafunduri, mi raspunde:
- Intra si ia loc! S
tiu, te cunosc! Iti cunosc
durerile!
- J'ai mal r mes epaules, Homme!

- 'ai mal aussi r mes paumes et r mes plantes
de pieds...
- J'ai mal r poitrine r cause de racines!
- J'ai mal aux yeux , fatigues de tant des regardes...
- Homme, j'ai mal au coeur de tant d'ancetres!
- Ces mots me font du mal...
- Bientot tu saperais autour de mes lcvres.
- D'o
u viendront les mots de mes ancetres...
- Mais bientot tu saperas sur mes yeux.
- Lr bas je trouverai des vrais tresors.
- Mais bientot tu saperas sur mon front.
- Seulement comme ca, je pouvais lire tes
pensees.
Tard, dans la nuit, l'eclair eclate et moi je frqppe
A la porte de La Terre: Cioc! Cioc! Cioc!
Une voix de profondeur reponde moi:
-Entrez et prenez. Je vous connais! Je connais
vos douleurs!
Poezie
Foaie alba de hartie, lacrima imaculata,
Am s
a scriu o poezie ca o oare despicata
S
i-am s-o cant prin locuri triste,
Ratacind a dor de luna,
Chiar de-n viata-o s
a existe,
Vreme rea si vreme buna.
Foaie alba, lacrimi albe ca si laptele luminii,
Astazi, picur versuri calde, precum orile
gradinii,
S
i din viers n viers, se-adun
a r
atacitele-mi mirese,
Foaie alba, val de spum
a, cui mai poate s
a-i
mai pese.
Dialogue II (872)
Poesie (1114)
La Terre parle avec moi

- Quesque tu fais, Homme?
- Je sape profonde dans ton corps...
Feuille blanche de papier, larme chaude, immaculee,

J'ecrirai une poesie comme une eur boutonnee
Et je le chanterai, toujours, seulement dans des

lieux tristes
En errant chercher la lune,
Meme si dans la vie existe
Des temps joyeux, des temps tristes.
Feuille blanche, larme blanche, comme le lait
de la lumicre
Maintenant j'ecris vers chaudes, pareil au jardin en eur,
Et des vers en vers se montrent, les jeunes
mariees perdues,
Feuille blanche, blanche ecume, r quoi serve un
reve pendu?
Versiunea franceza de
Stefan DANCIU
,
Nicolae Bran
a - R
astignire

NR Februarie2015 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NR Februarie2015 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile



Redac tie: Cluj-Napoca, Str. Vasile Parvan nr.2

SC Sedan Casa de Editur

EGINALD SCHLATTNER - Preot s scriitor sas din RO SIA, Sibiu . . . . . . . . . . . . . . . .

Lui Mihai Eminescu i-au adus

tonist si xenofob (p. 11), na tionalist (p.

A  na tionalist n epoca lui Eminescu

Banatul, Cri sana, Maramure sul se aau sub

tinate maramure senilor si menite sa cuprinda

Doina, a sa cum, n pomenita scrisoare catre

Rumaneasca . Dar  ceea ce nu spun detractorii  la fel scrisesera si gandisera si Dante,

Traim vremuri foarte tulburi si istoria trece

aproape 1000 de ani, este o simpla scorneala.

pera. . . Acestea sunt telurile noastre si pentru

Alexandru Ciucurencu - Fra tiorii

Material preluat de pe internet

87 de romani au fost ucisi n satul Traznea.

thy si-au facut

Iata declaratia lui Gavril Butcovan unuia

fuga spre gr

centrul Romaniei unei papu si reprezentand un

acest proces ind de fapt esen ta strategiei de

Hitler s, i pudelul lui unguresc, Miklos Horthy 

Asa arata Romania n 1941, dupa ce fusese

 ti n telegatori si da ti-le si nevasta, dar va

EGINALD SCHLATTNER - Preot s

Cand n padurile s, i

marea plecare a sasilor din anii 1990-1991, el

N-ai voie sa vorbesti asa de frumos despre Romania, ca nu te crede nimeni

- Se spune ca vorbele cu care l-at, i ntampinat

putet, i. Dar trimitet, i-le aici, la Constant, a sau

Ortodoxia apartine in mod constitutiv

- Prin succesul cart, ilor dvs. Suntet, i un

Sunt ngrozit ca de la Bruxelles ni se

- In mars, ul fort, at al Romaniei catre Europa unita, s-ar p

ter cotidian asupra viet, ii i va preface, i va

UN CELEBRU ZIARIST GERMAN SE

Material preluat de pe internet

mare ceea ce Germania a facut n spatele u silor

CINE CONDUCE RUSIA13

Gheorghe Petrascu - Interior la Targovi ste

Material preluat de pe internet

6. Familia vicespeakerului Dumei de stat,

care ntre timp si tin familiile n leag

colonel (r) Dumitru ROMAN

PROFESORUL IOAN SCURTU

Apoi, se stie, romanii se nacareaza repede

mit n con stiin ta romaneasca - a fost tradusa

2018 se va mplini un secol de la Ma In

ca acel Parc al Reconcilierii, n ce prive ste

Prezan n Primul R

proprii. Numai astfel, prin noi n sine, vom

taxat pe cei care au ignorat-o? Considera ti ca

dere haosul generalizat din ultimul an. Chiar

liberalii din Romania, de la stanga sau de la

nu trebuie sa adere la moneda Euro? Cum

Numai ni ste netrebnici pot accepta atat de

Pe malul furios al Some sului

Candva Clujul dospea aluatul

Alt Deal  al Furcilor patrunde Rasfa tul ro tii. Cad martirii

Storc Dealul Feleacului n palme,

Alexandru Ciucurencu - Rochie Albastra

Tu ma cuprinzi n mreje,

Redactie: Cluj-Napoca, Str. Vasile Parvan nr.2

SC Sedan Casa de Editur

EGINALD SCHLATTNER - Preot s scriitor sas din ROSIA, Sibiu . . . . . . . . . . . . . . . .

tonist si xenofob (p. 11), nationalist (p.

A nationalist n epoca lui Eminescu

Banatul, Crisana, Maramuresul se aau sub

tinate maramuresenilor si menite sa cuprinda

Doina, asa cum, n pomenita scrisoare catre

Rumaneasca . Dar ceea ce nu spun detractorii la fel scrisesera si gandisera si Dante,

Traim vremuri foarte tulburi si istoria trece

aproape 1000 de ani, este o simpla scorneala.

pera. . . Acestea sunt telurile noastre si pentru

Alexandru Ciucurencu - Fratiorii

87 de romani au fost ucisi n satul Traznea.

thy si-au facut

Iata declaratia lui Gavril Butcovan unuia

fuga spre gr

centrul Romaniei unei papusi reprezentand un

acest proces ind de fapt esenta strategiei de

Hitler s, i pudelul lui unguresc, Miklos Horthy

Asa arata Romania n 1941, dupa ce fusese

ti ntelegatori si dati-le si nevasta, dar va

Cand n padurile s, i

N-ai voie sa vorbesti asa de frumos despre Romania, ca nu te crede nimeni

- Se spune ca vorbele cu care l-at, i ntampinat

- Prin succesul cart, ilor dvs. Suntet, i un

Sunt ngrozit ca de la Bruxelles ni se

- In mars, ul fort, at al Romaniei catre Europa unita, s-ar p

ter cotidian asupra viet, ii i va preface, i va

mare ceea ce Germania a facut n spatele usilor

Gheorghe Petrascu - Interior la Targoviste

care ntre timp si tin familiile n leag

Apoi, se stie, romanii se nacareaza repede

mit n constiinta romaneasca - a fost tradusa

2018 se va mplini un secol de la Ma In

ca acel Parc al Reconcilierii, n ce priveste

Prezan n Primul R

proprii. Numai astfel, prin noi nsine, vom

taxat pe cei care au ignorat-o? Considerati ca

nu trebuie sa adere la moneda Euro? Cum

Numai niste netrebnici pot accepta atat de

Pe malul furios al Somesului

Alt Deal al Furcilor patrunde Rasfatul rotii. Cad martirii

Storc Dealul Feleacului n palme,

Alexandru Ciucurencu - Rochie Albastra

Tu ma cuprinzi n mreje,

Lui Teol Rachiteanu

Cu Octaviut pornesc pe o panta

mpreunat de ea spre vesnicie.

. . . si ngerii cu lacrimi nsetate

Tacerea se destrama-n mii de treceri

strivite sub calcaie.

O asteptare mangaie apusul

Ma simt un cal

Poetii stiu consoanele ce dor

Padurile care m-au al

Padurile ce-n toiul vietii

Prezentul Viitorul cu silnicii si-oprelisti

Auzi cum da n clocot viata?

Sub umbrela nserarii

Tot mai multe usi nchise

Inspre varfuri seva urc

Dar, iubirea sfarma lanturi,

Pasii mei timizi spre tine,

Auzi cum da n clocot viata?

Iarna si face loc

Cand nu vor mai ramane din mine

Lasam inma noastr

merg obosit, far' de vlag

S, i eu imi amintesc gara din fotograe, mi-l

cum ar vrut ca acestea s

Ca i las n voia ta!

totusi n casa, gandind ca eu nu am asemenea

nu cad n plasa cine stie carei glume de prost

am raspuns, simtind cum inima ncepe sa bata

Ana Iliut - La scoala

stinsa.Gigi mai trebaluia, mai revedea actele si

Pe plita de tuci nerbantata se aa un ceaun

PETRE BUCSA (19192006) POET AL APUSENILOR

Prins n vartelnita