Per aspera ad astra

Constela\ii
Constela\ii
diamantine
diamantine
Revist# de cultur# universal#
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni Anul XII, Nr. 2 (126)
[i a Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom@nia Februarie 2021

Semneaz :

Ioan Andreica
Marin I. Arcu
Mihai Batog-Bujeni
Nicolae B la a
Ionel Bota
Mihai Caba
Livia Ciuperc
Nicholas Dima
Doina Dr gu
George Filip
Aureliu Goci
Nicolae Grigorie-L cri a
Lidia Grosu
Nicolae Mare
Daniel Marian
Antonian Marinescu-Nour
Galina Martea
Marin Mihalache
Irina Lucia Mihalca
Constantin Miu
Vasile Moldovan
Delia Muntean
tefan Radu Mu at
Tudor Nedelcea
Janet Nic
Drago Niculescu
Nicolae Nistor
Ion P tra cu
Ionel Popa
Anastase Popescu
Ion Popescu-Br diceni
Silviu Doina Popescu
Vavila Popovici
Cristina Sava
Mircea tef nescu
Philip Tudora
Al. Florin ene
Corneliu Vasile

Octav B ncil - Mahalaua P curari

2 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul XII, nr. 2(126)/2021

Sumar
Janet Nic , O parodie i ... atât ......................p.3
Constela\ii diamantine
Tudor Nedelcea, Dou veacuri de la Revolu ia Revist de cultur universal
lui Tudor ........................................................pp.4-6
Mihai Caba, Un “corifeu” al colii Ardelene - Fondat la Craiova,
Petru Maior ..................................................pp.7,8
Nicolae Mare , Eminesci, Aron Cotru i Emil în septembrie 2010
Zegadlowicz ................................................pp.9-11
Ion P tra cu, Eminescu i Tagore .........pp.12,13 - apare lunar -
Al. Florin ene, Nae Ionescu i voca ia sa
pentru metafizic ......................................pp.14,15
Doina Dr gu , Jocul min ii ............................p.15
Constantin Miu, Voca ia tragicului - la Liviu Redactor- ef: DOINA DR GU
Rebreanu ...........................................................p.16
Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a,
Politica - Voltaire (XXI) .........................pp.17-20 Secretar general de redac ie: JANET NIC
Drago Niculescu, Nae Ionescu i coala sa Redactori literari:
(X) - Vasile Moisescu ..............................pp.21-23 IULIAN CHIVU
Janet Nic , O poveste despre haiku .............p.24 LIVIA CIUPERC
Nicholas Dima, Securitatea i exilul
intelectualilor români .............................pp.25,26 DANIEL MARIAN
Ioan Andreica, Poeme .....................................p.26 BEATRICE SILVIA SORESCU
Galina Martea, Moralitatea uman prezent în
Basarabia eminescian a lui Theodor Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK)
Codreanu ..................................................pp.27-29
Ionel Bota, Templul omului, templul dragostei..p.29 Redactori asocia i:
V. Moldovan, O carte veche în straie noi..pp.30,31
Daniel Marian, delegile umbrei ...........p.32
Livia Ciuperc , Zvârcolirile unui confesor - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor,
......................................................................pp.33,34 matematician, membru al Academiei Româno-Americane de
Aureliu Goci, Distinc ia simplit ii i armonia tiin e i Arte
dic iei clasicizante ...........................................p.35
Marin I. Arcu , Muzica poeziei & poezia - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor
muzicii .........................................................pp.36,37 membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte
Delia Muntean, Printre “hoardele de gânduri” - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor
ale lui Dumitru Drinceanu ............................p.38
Mihai Batog-Bujeni , Enigmele de sub t lpile membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte
noastre .......................................................pp.39,40 - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv,
Cristina Sava, Portal cu Îngeri .............pp.41,42 critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din
Ionel Popa, zboiul paralel - deratizarea i
igienizarea Europei ................................pp.43,44 România i al Royal Society of Literature UK
George Filip, Unirea Neamului ....................p.44 - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist,
Nicolae B la a, Despre crimele umane f cute în membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte
numele binelui pentru omenire ............pp.45,46
Nicolae Grigorie-L cri a, Inteligen a
- Prof. LIDIA GON A GROSU, R. Moldova, poet, prozator,
artificial produce schimb ri epocale rapide jurnalist, secretar tiin ific al Senatului USM
la nivelul întregii omeniri ......................pp.47,48
Irina Lucia Mihalca, Poeme ..........................p.48 Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate
Ion Popescu-Br diceni, Biblioraftul Cititorului în revista Constela ii diamantine apar ine strict autorului
Ideal ............................................................pp.49-51 care semneaz textul.
Nicolae Nistor, Poeme .....................................p.51
Corneliu Vasile, Poeme ..................................p.52 Materialele se pot trimite la adresele:
Lidia Grosu, Poeme .........................................p.53
Ion Popescu-Br diceni, Silviu Doina Popescu, constelatiidiamantine1@gmail.com
ase Arte Poetice .............................................p.54 const.diamantine@gmail.com
Marin Mihalache, Despre frumosul sacru revista.constelatiidiamantine@gmail.com
......................................................................pp.55,56
tefan Radu Mu at, Versuri ...........................p.56 ISSN 2069 – 0657
M. tef nescu, Proiectul Intermeridian ..pp.57,58
Antonian Marinescu-Nour, Anastase Popescu, Adresa redac iei:
Constela ii epigramatice ...............................p.59
Philip Tudora, Pic tur de pictur ..............p.60 Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,
România, cod: 200440
Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic ,
N.N. Negulescu, Al. Florin ene Ilustra ia revistei: Octav B ncil
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
O PARODIE }I ... AT~T
numesc Gabarit Chiftelu i vreau s v fac o
rturisire care îi va uimi pre mul i pro ti i chiar pe mine.
Am fost, gra ie proverbului „De tept s fii, noroc s ai”,
am fost, zic, dou zeci de ani, vice-pre edinte la U.C.G.,
adic Uniunea Ciupercilor Geniale, din arealul danubiano-
pontic-carpatin. Dar, matusalemicul Tutank Amon, Ryga
Cripto, de la în imea sa de ambasador al unei ri oare,
pe motiv c tie bine limba franciz , manevrat de
necunoscute lapone enigele i suferind un atac celebral,
teptat de toat suflarea democratic a p durii, m-a
obligat s -mi dau, de bun voie, demisia. Dar eu, chiar
for at de împrejur ri, îmi dau, de bun voie, demisia de
onoare, pentru c aici e vorba despre onoare, cea mai de
pre avere a unui aristocrat, în cazul nostru, un aristocrat al
literelor.
Cu adânc umilin v spun c , fiind foarte talentat,
toat via a n-am f cut decât pa i înainte, adic am avansat
înainte. Acum e vremea s avansez pu in înd t, pentru
potolirea spiritelor potrivnice i, în acest sens, v anun c ,
de la 1 ianuarie 2021, am decis s fac un pas înapoi,
contrazicându-l, într-un fel, pe marele Lenin care spunea,
filosofic i intelectual: „Un pas înainte, doi pa i înapoi” sau
„Doi pa i înainte, un pas înapoi”, uite c , din cauza
oboselii, le încurc.
retrag, deci, din func ia de vice-pre edinte al
Uniunii Ciupercilor Geniale i din cea de director executiv
al celebrei reviste de renume mondial „Melc, melc
codobelc”. Aceste dou func ii s nu crede i c au fost,
pe spinarea mea, ca dou aripi de înger, ci ca dou
cocoa e enorme. Drept care, v spun chiar eu, m-am
sim it, în toat aceast perioad , ca un adev rat dromader
în de ert. Doamne, ap i p ze te! Ceea ce nu i-a mai
dori nim nui! Poate, ca un act de sacrificiu, decât mie!
Aceste dou func ii mi-au sec tuit tot petrolul intelectual i
gazele, m-au stresat, mi-au sl bit arcurile inteligen ei i mi-au
desc rcat bateriile sensibilit ii. Toate acestea, din cauza
unui mediu literar ros de orgolii g unoase i nocive, c rora
trebuie s le faci fa cu tact pedagogic i demagogic, nu
cu mânie proletar , cum ar face mul i veni i neaveni i i
care nu au habar ce înseamn psihologia abisal .
Dup cum se vede, în numele datoriei, am fost nevoit
ies din mine însumi, s -mi las casa sinelui goal i s m
pun în slujba altora i casa sinelui meu s-a umplut cu vie i
str ine i slug eu le-am fost! Am vrut s organizez haosul
i l-am organizat. Din haos am f cut cosmos, dar se pare
nu a fost suficient! Sunt vinovat c nu am adus luna de
3
pe cer. Am organizat concursuri literare la care mul i alde
neica nimeni au fost încuraja i cu premii babane i tot nu a
fost bine. E adev rat c i eu, în cei dou zeci de ani de
buliba al literelor române ti, am luat câteva premii
consistente, dar asta numai la insisten ele subalternilor i
ale plebeimii ciuperce ti. Ba chiar am fost propus pentru
premiul Nobel, dar, ca urma al modestei seve mioritice,
nu am vrut s profit de avantajele puterii administrative.
Am p storit revistele Uniunii, din toate jude ele p durii
literare, ca nimeni altul. Amintesc, pe lâng revista central
„Melc, melc codobelc”, s pt mânal bilunar, revistele:
„Crengi uscate”, „Ciuperca de diminea ”, „Ariciul
din gar ”, „Urzica”, „P dia”, „Fusta rândunicii”,
stire-ntr-un picior”, „Ochiul boului”, „ ân arul”
i „Untul babii”, toate de notorietate danubiano-pontic-
carpatin i mondial . Nimeni nu recunoa te epoca de aur
pe care am instaurat-o în cadrul Uniunii, unde nicio
ciuperc literar , din cele r rite, ca dup ploaie, n-a
reu it s intre pe c i oculte. Asta, pentru c eu am stat, ca
un Argus, de veghe! Iar acum, ni te unii nu recunosc nimic.
Ni te unii se împ uneaz a fi cineva. Degeaba! În van!
Zadarnic! Inutil!
Am ocupat aceste dou posturi de prea mult vreme,
în condi ii de lupte stilistico-financiare, greu de descris,
câtu-mi-s eu de baci i de dibaci! În plus, voi fi ocupat, de
acum înainte, cu un proiect personal, hai s v spun sincer,
un studiu în vederea lucr rii de doctorat în tiin ele
umaniste, cu tema: „Erotismul ân arului anofel în perioada
autumnal-hibernal , în condi iile otr virii mediului cu
radia ii nucleare”, lucrare unic în spa iul danubiano-
pontic-carpatin i mondial.
Dar in s completez c nu m voi retrage complet din
flora i fauna junglei literare i a celor dou institu ii, de
care sunt priponit de atâta amar de vreme. Voi r mâne
acolo, în plan secund, în joc secund, i voi str luci din
umbr , spre disperarea unora. Deci, adio, dar nu detot!
Adio, dar r mân! Voi r mâne pre edinte al Funda iei
„Melc, melc codobelc” i voi dirija, de acolo, f
baghet , iar la „Uniunea Ciupercilor Geniale” voi fi
consilier onorific, onorat cu un salariu confiden ial. Iar
dac m voi vindeca de oboseala f frontiere, voi
rena te din propria-mi cenu i, asemenea lui
pu neanu, m voi scula i pre mul i am s -i ciupercesc,
fie de pomin , întru binele neamului, acum i pururea, în
vecii vecilor, amin!
Janet Nic
4 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Tudor NEDELCEA
Dou[ veacuri de la
Revolu\ia lui Tudor
În momentele grele pentru patrie, când ara era pus în situa ii-
limit , Biserica Ortodox Român a avut i are o pozi ie activ , sti-
mulatoare pentru n zuin ele na ionale ale poporului. „Unde-i turma,
acolo-i i p storul” se exprimase mitropolitul Unirii de la 1859,
Sofronie Miclescu, adaptând cerin ele neamului preceptului Dom-
nului nostru, Iisus Hristos: „Eu sunt P storul cel bun. P storul cel
bun î i pune via a pentru oile sale... Eu sunt P storul cel bun i
cunosc pe ale mele i ale Mele M cunosc pe Mine... P storul cel
bun... merge înaintea lor, i oile merg dup el, c ci cunosc glasul
lui” (Ioan 10,4).
Un astfel de moment social pentru sensul devenirii poporului
nostru a fost Revolu ia de la 1821, organizat i condus de „Dom-
nul” Tudor, a a cum era cunoscut în popor. Apelativul „domnul
(domnitorul) Tudor” apare nu numai în folclor, fiind consemnat i
de fra ii c lug ri ( i nu numai de ei) în numeroasele însemn ri de pe
ile vechi biserice ti.
Amintindu-ne de de Revolu ia din 1821, gândul nostru se în-
dreapt cu venera ie deosebit spre „Domnul Tudor”, ale c rui leg -
turi cu Oltenia sunt binecunoscute (mehedin ean de sorginte, în ca-
sa boierului Ion Glogoveanu î i însu te temeinic limba greac ,
apoi în fruntea pandurilor s i trece i prin jude ele Olteniei în istoricul
u drum spre capitale rii). Prin aceasta nu facem decât s omagiem
pe cel care „voise ca în ara lui s aib parte de fericire s racii
neamului românesc” (N. Iorga).
Pentru cel ce personific de teptarea noastr na ional , locuitorii
acestor meleaguri au purtat un pios respect, contribuind prin diver-
se mijloace la eternizarea fireasc a numelui s u. Dovad peremptorie
Chipul lui Tudor Vladimirescu pictat pe
a ctitoriei sale de la Prejna-Mehedin i,
în anul 1808
Anul XII, nr. 2(126)/2021
sunt cele dou documente din arhivele craiovene: primul este un
Apel al pre edintelui B ncii populare „Staicu Bengescu” din com.
Benge ti, din 24 ianuarie 1920, adresat Prefecturii jude ului Dolj în
care se men ioneaz : „Cu toat greutatea vremii de ast zi, urmeaz
ca evenimentelor mi rii na ionale din 1821 s le d m toat aten-
iunea meritat , c ci din sângele eroului na ional Tudor Vladimi-
rescu, curs acum o sut de ani în b trâna Târgovi te, s-a dospit alu-
atul din care a ie it România Mare de ast zi.
Pe acest temeiu, facem un c lduros apel la sim mintele d-voastr
patriotice i na ionale în acela i timp, s binevoi i a încuraja cl -
direa în comuna Vladimiri din Gorjiu, locul de na tere al eroului
na ional, eterna «Cas a Poporului», în care s se lumineze gene-
ra iile viitoare, pentru înt rirea neamului”. (Arh. St. Dolj, serv. ad-
tiv, dos. 18/1920, inv. 38, f. 1).
Cel de-al doilea document este, de fapt, o telegram a Ligii Cul-
turale din 25 ianuarie 1921, adresat acelea i prefecturi, prin care
solicit constituirea unui „Comitet de doamne care s trimea la
Bucure ti delega iuni de doamne i domni oare pentru centenarul
Tudor Vladimiresc” (Arh. St. Dolj, Pref. Dolj, serv. ad-tiv., dos. 21/
1921, inv. 43, f. 61).
îndoial c aceste dou apeluri au fost recep ionate a a
cum se cuvine unui erou na ional, constituind un simbolic arc peste
timp întru eternizarea memoriei acestui „martir al nevoilor poporului
de jos” (A. D. Xenopol).
Peste ani, la 23 martie 2001, din ini iativa Funda iei „Scrisul
Românesc”, în prezen a unui numeros public, a oficialit ilor locale
Episcopul Ilarion al Arge ului (imagine dup
o litografie de epoc într-o foaie volant unde
sînt înf i ierarhi români din sec. XIX -
strat la Biblioteca Sfîntului Sinod din
Bucure ti, M stirea Antim
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
i a I.P.S. dr. Teofan Savu, Arhiepiscop al Craiovei i Mitropolit al
Olteniei, pe Casa Glogoveanu din Craiova (azi Tribunalul jude ului
Dolj) a fost dezvelit o plac memorial , care s aminteasc despre
copil ria i adolescen a Eroului de la 1821, petrecut la Craiova, în
familia boiereasc Nicolae Glogoveanu.
a cum ve nicul întru pomenire, Înaltul Mitropolit Nestor Vor-
nicescu a consemnat în lucrarea Sfin iei Sale: Desc tu area. 1821
(Editura Mitropoliei Olteniei, 1981), Biserica noastr ortodox , apo-
stolic i na ional , a fost dintru început al turi de revolu ionarii lui
Tudor, v zând în aceast mi care na ional o revolu ie antifeudal
i antifanariot în consens cu n zuin ele „norodului”.
Tudor Vladimirescu a plecat, se tie din Oltenia. Preo ii i c lug rii
au fost al turi de el. M stirile Tismana, Gura Motrului, Lainici, de
pild , l-au sprijinit moral-cre tine te i financiar, i-au ad postit pan-
durii dup uciderea sa mi eleasc . El însu i, domnul Tudor, a ctitorit
biserica din satul Prejna-Mehedin i (din apropierea M stirii
Tismana), în acest sfânt l ca aflându-se i portretul s u votiv.
Mitropolitul c rturar Nestor Vornicescu a consultat, în stilul s u
caracteristic, documente i izvoare interne privind cauzele, desf u-
rarea, consecin ele, semnifica iile Revolu iei de la 1821, m rturii
externe (memorii, rapoarte consulare, presa vremii, coresponden
etc.). De pild , a apelat la ofi erul rus decembrist, I.P. Liprandi, bun
cunosc tor al realit ilor istorice i sociale din Principatele Române,
la rapoartele consulare ale vremii, în special cele trimise din Bucure ti
tre cur ile imperiale europene, la comentariile arhiepiscopului
armean Grigor Zaharian despre evenimentele din 1821 cuprinse în
coresponden a sa, din care reiese empatia pentru Revolu ia lui Tu-
dor i Revolu ia sa: „Despre el se vorbe te cu mult laud de c tre
martorii oculari, cât i despre inteligen a, curajul s u înfl rat i
vitejia sa”, zice armeanul.
Contribu ia mitropolitului c rturar basarabean pentru „domnul
Tudor, olteanul”, este esen ial . Descoperirea unei matrice sigilar
inedit , m rturie cert sigiligrafic privind anul 1821, „o important
relicv a Revolu iei din 1821, exprim acest moment istoric, dar
poate semnifica i întreaga istorie a asupririi i a revoltei poporului
pentru «dreptate i slobozenie», conchide Nestor Vornicescu. În
Episcopul Ilarion i Domnul Tudor (sculptur în lemn de
Gr. Dumitrescu, în Palatul Patriarhal din Bucure ti).
Const. C. Giur scu, Istoria Bucure tilor, Buc., 1968, p.108
5
aceast matrice este reprezentat un pandur, ea nefiind un sigiliu
personal iconografic, «personajul din emblem personificând însu i
poporul i caracterul mi rii revolu ionare»”, fiind deci o repre-
zentare alegoric a luptei românilor pentru dreptate i libertate, chiar
prima reprezentare, cum a demonstrat autorul c ii. Nestor Vorni-
cescu încadreaz aceast matrice sigilar inelar (de i toate docu-
mentele provenite de la Tudor - proclama ii, scrisori, arzuri c tre
Poart , memorii - aveau doar semn tura sa, cu parafa „cu glasul
norodului celui n stuit”) al turi de femeia cu bonet frigian din
emblema Revolu iei franceze, „Gânditorul” de la Hamangia sau
„Rug ciune” brâcu ian .
Dup cum se tie, la 23 martie 1821, Tudor î i semna leg mântul
sfânt cu Patria cu urm torul text: „M leg i eu din parte-mi, cu
glasul ob tii norodului”.
Partea a doua a c ii sale, Desc tu area. 1821, mitropolitul
Nestor o dedic episcopului Ilarion al Arge ului, sfe nicul lui Tudor
pentru slujirea Bisericii str bune i desc tu area patriei, capitol în
care reg sim cântecul Mugur, mugur, mugurel, cântat cu prilejul în-
troniz rii arhimandritului ca episcop (noiembrie 1820), poemul-epitaf
de la M stirea Antim din Bucure ti, descrierea steagului Revolu iei,
rolul altor c rturari în sprijinirea Revolu iei i a lui Tudor, Gh. Laz r,
Petrache Poenaru), ai unor c pitani din oastea lor etc.
Nestor Vornicescu aduce în discu ie i apari ia, în decursul istoriei,
a unor semne fatidice negative, existente i în tradi iile populare;
referitor la Revolu ia de acum dou veacuri, este consemnat i apa-
ri ia, la începutul anului, a unei comete vestitoare a ac iunilor nefaste
i tr toare a eterni tilor. Iat consemnarea cu pricin , preluat de
N. Iorga în Izvoarele contemporane asupra mi rii lui Tudor
Vladimirescu: „când feciorii lui Ipsilant s-au pornit din p ile
Basarabiei ca s i fac oaste din grecime i din arn ime i din
orice adunare rea, câ i voia a se unui voin ii lor”, atunci „s-au dat
semn de mânie cereasc . P mântul s-a cutremurat în vreme ne-
obi nuit , la ianuar 29 spre sâmb ta, la nou ceasuri din noapte.
Cerul au ar tat o stea cu coad prea sub ire i c utarea stelei ace-
leia era de la Olt c tr Bucure ti”. Tudor Vladimirescu a interpretat
cu optimism i speran apari ia acestei comete într-un moment de
scruce istoric , a a cum împ ratului cre tin Constantin cel Mare i
Steagul Revolu iei lui Tudor Vladimirescu, 1821
6 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
s-a ar tat pe cer crucea cre tin . Scrie Tudor c tre vornicul C. Sa-
murca , la 28 februarie 1821: „Slav Prea Bunului Dumnezeu Atoate-
iitorului, Celuia ce n-a voit piorzarea norodului s u cel nevinovat
de c tre mânile cele sângeroase ale tiranilor boieri”.
Dar, cea mai strâns leg tur dintre Biserica Ortodox Român i
Tudor Vladimirescu s-a f cut prin episcopul de Arge , Ilarion, pildu-
itoare m rturie de fapt cre tin i patriotic deopotriv . Episcopul
Ilarion Gherghiade a fost „ca prim sf tuitor i ajutor” al lui Tudor
Vladimirescu în timpul preg tirii i derul rii Revolu iei, o conlucrare
benefic pentru cauz comun . Bun patriot, adânc cunosc tor al
realit ilor rii, cu o temeinic înv tur teologic i istoric , Ilarion
a fost „p storul” aflat lâng „turma sa”.
Devenit episcop de Arge la 20 noiembrie 1820 i membru al
Divanului a fost sfetnicul i prietenul lui Tudor, ajutându-l pe acesta
cârmuiasc ara între 23 martie i 15 mai 1821. Ilarion i-a adus o
contribu ie esen ial la alc tuirea i redactarea unor documente ne-
cesare explic rii programului i necesit ii Revolu iei, la elaborarea
la cump na dintre anii 1820-1821 a „Proclama iei, de la Pade -
Tismana”, a „Arzului (tratatului) c tre Înalta Poart ” i a „Cereri-
lor norodului românesc”. Proclama ia, dup unii istorici, a fost alc -
tuit chiar în casa episcopului Ilarion din Bucure ti. Unele concepte
i expresii de moral social cre tin , preluate din Sfânta Scriptur ,
formularea unor revendic ri privind via a eclesiastic demonstreaz ,
t gad , implicarea lui Ilarion în mod voit i direct în desf urarea
Revolu iei, contribuind, totodat , nu la amplificarea sau crearea unei
zmeri e, ci la apropierea lui Tudor de partea boiereasc na ional ,
la aducerea pe calea social-cre tin a boierilor p mânteni prin m suri
de despov rare a soartei celor mul i, a ranilor. Sfetnic de suflet,
Ilarion l-a urmat îndeaproape pe Tudor. În tab ra de la Bolintin (16
martie 1821), episcopul Ilarion l-a sprijinit în redactarea proclama iilor
sale c tre bucure teni, iar atunci când Tudor intr în Capital , dup
21 martie 1821 i pân la uciderea conduc torului Revolu iei, 13-27
mai 1821, Ilarion este zilnic al turi de Tudor. În Proclama ia lui Tu-
dor, din 20 mai, c tre bucure teni, condeiul lui Ilarion este vizibil, el
vorbe te de împlinirea drept ii ca dorin secular i sfânt a nea-
mului românesc, de „na terea a doua a drept ilor noastre”, adic
de rena terea neamului prin „încredin area cea sufleteasc ”, aseme-
nea înnoirii Fiin ei fiec rui cre tin prin taina Sfântului Botez.
Duminic , 8 mai 1821, dat important nu numai în istoria rii,
dar i a Bisericii Ortodoxe Române, în tab ra de la Cotroceni a
Adun rii poporului, dup Sfânta Liturghie arhiereasc , pandurii olteni
i popula ia Bucure tiului l-a proclamat pe Tudor drept i legitim
conduc tor al rii. Dup m rturiile contemporanilor, episcopul
Ilarion l-a uns Domn pe domnul Tudor, dup rânduiala canoanelor
biserice ti, urmând voin a „norodului”.
Ca o pild a convie uirii în aceea i Persoan , în fiin a episcopului
Ilarion, a idealurilor neamului s u cu spiritul Sfintei Scripturi, epi-
scopul de Arge a compus „o cântare a române tilor p timiri i
dejdi: Mugur, mugur, mugurel”, cu prilejul festivit ilor instal rii
sale în scaunul episcopal de Arge . Tudor a fost prezent la aceste
festivit i. Sunt versuri elegiace i protestatare, o autentic „dozolo-
gie a suferin elor române ti” (Nestor Vornicescu). „Imnul lui Tu-
dor”, pe textul poemului poetului Ioan Alexandru ( i el trecut la cele
ve nice) a fost interpretat în premier na ional la M stirea Antim
din Bucure ti, la 4 martie 1981, de corul Seminarului Teologic din
Craiova, condus de prof. Alexie A. Buzera, iar emo ionanta „Cântare
a române tilor p timiri: Mugur, mugur, mugurel” a fost executat
de arh. Grigore Cârstea la catedrala Mitropolitan din Bucure ti.
Dup tr darea i apoi moartea martiric a lui Tudor, episcopul
Ilarion a mers la locul uciderii mi ele ti a lui Tudor, oficiind prohodul,
împreun cu preotul Ilie, la M stirea Butoiul de lâng Târgovi te,
Anul XII, nr. 2(126)/2021
pentru odihna celui care s-a ridicat întru fericirea „norodului” ro-
mânesc.
i cu durere de inim am auzit i am plâns, când l-au vândut pe
Tudor doi c pitani de-ai s i, de l-au t iat noaptea [...] i am mers cu
rintele Ilarion la m stire de am f cut slujb pentru odihna
sufletului. i plângea lumea, i p rintele Ilarion se b tea cu pumnii
în piept i da crucea la norod s se închine. i mult jale era pe noi
to i”.
Se repet tr darea lui Mihai Viteazul, deplâns într-un mod ase-
tor de Baltazar Walter, Palamed, Stavrinos. Ambele memente
au fost genial transpuse în poezie de Adrian P unescu în Capul de
la Torda:
Capul lui Mihai Viteazul de la Torda se ridic ,
i întreab de ce ara a r mas a a de mic
i Câmpia Tordei trist îi r spunde lui cu jale:
„Fiindc ast zi ducem lipsa capului M riei Tale!”
Nu mai acuza i str inii c ne taie domnitorii,
intimideaz ara cu guverne provizorii.
Eu atât a vrea s aflu, ar tându-ne obrazul:
Totu i, unde au fost românii, când a fost t iat Viteazul?
Nu voi consuma otrav pentru niciun fel de Basta,
Totu i, unde-au fost ai no tri, i atunci, i-n vremea asta?
Cum se-ajunge pân'la gâtul Voievodului de ar ,
Dac nu-s tr ri acas , lâng ura de afar ?
Capul lui Mihai Viteazul ne-a l sat numai cu trupul,
Nu conteaz c str inii n-aveau nici pic de scrupul,
Eu, de-o singur -ntrebare, m scârbesc i m mai mânii:
Totu i, unde-au fost românii? Totu i, unde sunt românii?
(Poezie cenzurat în 1979)
Colaborarea Tudor Vladimirescu-episcopul Ilarion pild de fapt
cre tin i patriotic este o dovad peremptorie de implicare benefic
a Bisericii Ortodoxe Române în istoria na ional .
Fugit din Basarabia (n scut la Lozova-Vorniceni), Nestor Vorni-
cescu a g sit în ar mediul prielnic pentru împlinirea poten ialului
u religios, tiin ific i patriotic, în elegând i slujind, ca i celebrii
i înainta i, dou entit i sfinte: Biserica i Patria, ce nu puteau i
nu vor putea fi desp ite vreodat .
Octav B ncil - 1907
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Mihai CABA
Un “corifeu” al }colii
Ardelene - Petru Maior
coala Ardelean , reprezentând o str lucit expresie a ilumi-
nismului românesc din Transilvania, ocup un loc i un rol de seam
în istoria literaturii române. Începuturile ei se manifest în secolul al
XVIII-lea, denumit i Secolul Luminilor, avându- i obâr ia în Blajul
ardelean, important centru de cultur româneasc , acolo unde min ile
luminate ale unor preo i, istorici i lingvi ti au ini iat o larg mi care
de emancipare socio-cultural menit s scoat la iveal originea
roman a poporului român, latinitatea limbii române i continuitatea
româneasc de-a lungul malului stâng al Dun rii.
Dup cum noteaz recent, cu minu ia cercet rii, profesorul dr.
Sorin Nicu Blaga fixeaz momentul de început al colii Ardelene: „O
bun parte a activit ii acestor c lug ri-dasc li bl jeni se va derula
în timpul episcopatului lui Petru Pavel Aron (1752-1764), cînd la
Blaj se vor deschide primele coli sistematice cu limba de predare
român , la data de 11 octombrie 1754: coala de ob te, coala lati-
neasc i coala de preo ie. Acesta reprezint un moment cheie în
parcursul colii Ardelene” (s.n.).
Inspira i de ideile iluminismului european, care punea un accent
deosebit pe cunoa tere i emancipare prin cultur , reprezentan ii
colii Ardelene n-au precupe it eforturi comune pentru a milita cu
consecven , prin cele dou direc ii fundamentale de ac iune, socio-
cultural i erudit , pentru egalitate i libertate, pentru recunoa te-
rea suveranit ii poporului în baza sus inerii ideii de drept na ional
i contract social.
În acela i context istoric, iluminismul colii Ardelene poate fi
privit i ca un puternic i curajos demers politic, a c rui ilustrare este
veridic înf at de memoriul „Supplex libellus valachorum Trans-
silvaniae”, înaintat la 1791, împ ratului Leopold II, prin care i se
cerea recunoa terea românilor din Transilvania ca na iune de sine
st toare, egal în drepturi cu celelalte na iuni care formau Imperiul
Habsburgic, „lucrare de importan crucial pentru românii din
Petru Maior Istoria lui Petru Maior, ed. 1834
7
Transilvania, gândit pe coordonatele stabilite de episcopul Ino-
cen iu Micu-Klein”, înainte de a- i autoimpune exilul s u la Roma.
Referindu-se la coala Ardelean , „la momentul ei de glorie de
la sfâr itul sec. XVIII i începutul sec. XIX”, reputatul istoric, Nicolae
Iorga, va remarca la loc de cinstire str daniile profesorilor acesteia:
„blîndul c lug r Samuil Micu, asprul muncitor fanatic Ghorghe
incai, cumintele alc tuitor de teorii Petru Maior”; la ace tia ad u-
gându-se i „adev ratul poet al latini tilor, Ioan Budai-Deleanu”,
dup cum îl aprecia în monumentala sa „Istorie” George C linescu.
Fiecare dintre cei „4 corifei” ai colii Ardelene men iona i, care
i-au f cut studiile la Roma i Viena, au l sat drept mo tenire lucr ri
de importan deosebit prin care au contribuit semnificativ la for-
marea limbii române i crearea unui mediu prielnic pentru începutul
unei literaturi autohtone, între care putem exemplifica: „Istoria i
lucrurile i întâmpl rile românilor” (Samuil Micu), „Hronica româ-
nilor i a mai multor neamuri” (Gh. incai), „Istoria pentru începutul
românilor în Dachia” (Petru Maior), „Lexiconul de la Buda” - primul
dic ionar etimologic al limbii române (Samuil Micu i Petru Maior),
iganiada” - prima epopee din literatura român - (Ioan Budai-
Deleanu). Chiar dac aceste lucr ri de început, istorice i filologice,
ale „bl jenilor” colii Ardelene „nu pot fi re inute azi de istoria
literar , meritul acestora este imens sub aspectul lor cultural pentru
contribu ia la formarea limbii române” (G. C linescu).
Poate de aceea, dar i în sensul împ mântenitei tradi ii române ti,
recunoa terea acestui merit este întotdeauna o expresie lucid a
pre uirii înainta ilor no tri, ori de câte ori trecerea vremelnic prin
via ne ofer un asemenea moment în tor în spirit.
Astfel, la 14 februarie, noul an 2021, însemneaz pe r bojul vremii
borna luminoas a celor dou veacuri scurse de la trecerea la cele
ve nice a „corifeului” colii Ardelene, Petru Maior, istoric i filolog
Statuia lui Petru Maior la Reghin
8 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
român, protopop greco-catolic de Reghin, îndemnându-ne cugetul
spre un exhaustiv i binemeritat moment - remember, care s -i subli-
nieze rolul i importan a operei sale în acea perioad avangardist
de formare i închegare a limbii române.
Dar, pentru ca acest demers s i împlineasc cu adev rat scopul
u bine precizat, înainte de toate, o incursiune în biografia lui Petru
Maior este cu atât mai necesar , cu cât aceasta „se împlete te or-
ganic cu spiritul vremii istorice în care a tr it”, dup cum rezid
conclusiv din numeroasele note exprimate de biografii i exege ii
i. Doar un singur „am nunt” clinte te „concordan a” acestora:
data na terii lui Petru Maior! Aici „marja de eroare” biografic a lui
Petru Maior este una semnificativ , avansându-se un interval de 4-
5 ani, ce oscileaz între 1756 (1 ianuarie), 1760 (Enciclopedia Ro-
mân , vol. III, pag. 172, 1904) i 1761 (1ianuarie). În accep iune, ne
putem lega de tr inicia observa iei lui George C linescu: „Petru Maior
(n. în C pu ul-de-câmpie pe la 1760, mort la Buda în vârst de 60 de
ani la 14 Februarie 1821” (Istoria literaturii, pag.68, 1941). În
accep iunea acestei „date” înc neelucidat pe deplin, s not m cu
luare aminte c Petru Maior s-a n scut în familia protopopului român
unit Gheorghe Maior, originar din Diciosânmartin (azi Târn veni),
stabilit în C pu u de Câmpie ca protopop de Iclod (Mure ), care s-
a îngrijit de cre terea i educa ia fiului ei, Petru, în spiritul cre tin al
epocii, dar i al românismului din Transilvania, subjugat de Imperiul
Habsburgic. Primele înv turi le face în localitatea natal , iar dup
absolvirea acestora continu s studieze timp de trei ani, între 1769-
72, la Colegiul Reformat din Târgu Mure i al i trei ani, între 1772-
74, la Colegiul din Blaj, perioad fertil în care „Blajul devenise un
important centru de cultur româneasc , în timpul episcopatului
lui Atanasie Rednic (1766-1772)”, dup cum nota cu în elegere
unul dintre zelo ii s i biografi, Ioan Chindri . Fiind remarcat în timpul
studiilor de la Blaj pentru în elepciunea i temeinicia însu irii cuno-
tin elor predate, Petru Maior avea s fie una dintre cele dou propu-
neri ale episcopului Grigorie Maior (succesorul episcopului Atanasie
Rednic), în vederea continu rii studiilor la Roma, pentru cele dou
locuri admise pentru români. Cealalt propunere l-a avut în vedere
pe Gheorghe incai, i el la fel de bine remarcat pe b ncile colii
bl jene. N-a fost de mirare c cei doi colegi de studii de la Roma, pri-
eteni i militan i activi pentru drepturile românilor din Transilvania,
aveau s devin mai târziu „ilumina ii” colii Ardelene. Trimiterea
celor doi ardeleni la Colegiul „De propaganda Fide” de la Roma,
pentru studii teologice i filozofice, a avut în vedere un scop bine
precizat, acela ca ace tia s devin viitorii teologi de elit ai Bisericii
Unite din Transilvania, fiindu-le menite elaborarea unor lucr ri teolo-
gice care s -i ghideze pe preo ii i enoria ii confesionari.
Dup cinci ani de studii intense la Roma, între anii 1774-79, Petru
Maior a optat i pentru studierea dreptului la Universitatea din Viena,
ca, apoi, în 1780, cu studiile terminate s revin la Blaj unde ocup
timp de cinci ani ( 1780-85) postul de profesor de logic , metafizic
i dreptul natural la Gimnaziul de aici. Con tient de rolul pentru care
fusese colit, începând din anul 1785 se dedic misiunii preo ti i,
lug rindu-se, î i ia numele de Paul, devenind preot paroh al bisericii
din Reghin, unde î i dovede te cu prisosin „iluminismul” cuno-
tin elor teologice acumulate i se ostene te pentru ca „limba s fie
o icoan a românit ii noastre (...), iar litera latin s fie adoptat
în chip sistematic, în locul slovei chirilice” (G. C linescu). Avanseaz ,
apoi, ca protopop al Gurghiului, slujind în acest rang ecleziastic
pân în anul 1809, când se mut la Buda. Era perioada efervescent
în care Petru Maior a elaborat primele sale lucr ri canonice, între
care: Procanon, Protopapadichia, fiind i unul dintre ini iatorii i
semnatarii Memorandului din 1791. În noile i însemnatele func ii
ocupate la Buda, de „cr iesc revizor” i de „corector al c ilor ro-
mâne ti” ce se tip reau aici, Petru Maior are posibilitatea de a se
dedica pân la sfâr itul vie ii elabor rii i tip ririi lucr rilor sale, de
Anul XII, nr. 2(126)/2021
ordin teologic, lingvistic i istoric, prin care î i f cea cunoscute ide-
ile sale îndr zne e despre latinitatea i continuitatea românilor pe
teritoriul vechii Dacii. Dup cum însu i m rturisea într-o scrisoare:
„am optat în acest serviciu mai mult pentru a-mi sluji neamul”.
Astfel, chiar din primii ani de la Buda tip re te: Propovedanii la
îngrop ciunea mor ilor i Didahii, adec înv turi pentru cre terea
fiilor, la îngrop ciunea pruncilor mor i (1809), Prediche sau
înv turi la toate duminicile i s rb torile anului 3 volume (1810-
11), Istoria pentru începuturile românilor în Dachia, cuprinzând i
Diserta ie pentru începutul limbei române ti, dar i Diserta ie pentru
literatura veche a românilor (1812), Istoria Bisericii românilor atât
a cestor dincoace, precum i a celor dincolo de Dun re (1813),
Animadversiones in Recesionem Historiae De origine Valachorum
in Dacia (1815).
Concomitent, traduce în limba român numeroase texte practice
destinate populariz rii „înv turilor” pentru: pr sirea pomilor; a
face sirup i zah r din mustul tuleilor de cucuruz i de jugastru;
agonisirea vi ei de vie i de a face vin, vinars i o et; ferirea i dofto-
ria boalelor celor ce se încing prin ear i a celor ce se leag i a
unor boale sporadice, adic pe ici pe colo îmbl toare ale vitelor
celor cu coarne precum i a cailor, a oilor i a porcilor. Traduce
pentru prima dat în limba român „Întâmpl rile lui Telemach, fiul
lui Ulise (Odissevs)”, întocmite de Fenelon, arhiepiscopul Cambriei.
Pân la sfâr itul vie ii sale, din 14 februarie 1821, Petru Maior
lucreaz intens la redactarea i revizuirea Lesiconului românesc -
latinesc - unguresc - nem esc, cunoscut i sub numele de Lexiconul
de la Buda, ini iat pe la 1795 de Samuil Micu i continuat, dup
moartea sa din 1806, de V. Colo i, I. Corneli, Petru Maior, I. Teodorovici
i A. Teodori, ce va fi editat în 1825, fiind considerat f t gad
primul dic ionar etimologic al limbii române (s.n.).
Ca un reprezentant de seam a colii Ardelene, posteritatea lui
Petru Maior, atât în rândul contemporanilor, cât i a urma ilor s i, s-
a dovedit a fi una mereu str lucitoare, a a cum este i ast zi perce-
put , la dou veacuri de la moartea sa. Aplecându-se cu mare interes
asupra operei „maiorene”, n-a fost deloc întâmpl tor c eruditul i
renumitul istoric Nicolae Iorga i-a intitulat semnificativ unul dintre
capitolele volumului „Istoria literaturii române în secolul al XVIII-
lea” - Epoca lui Petru Maior.
De altfel, întreaga oper a lui Petru Maior, f cându-se cunoscut
prin numeroasele ei reedit ri, a avut un rol major în rândul unor mari
rturari ai secolului al XIX-lea, între care, dup cum i m rturisesc,
Costache Negruzzi, Ion Eliade R dulescu, Petrache Poenaru. De-a
lungul timpului, opera lui Petru Maior, omiletic , istoric , lingvistic
a servit un bogat material de cercetare a istoricilor literari care, p -
trunzându-i „filonul aurifer”, aveau s -i scoat la iveal valoroasele
sale „carate”: model de „smerit slujire” a Bisericii, lupt tor activ
pentru a demonstra cu dovezi istorice i lingvistice originea, conti-
nuitatea i drepturile românilor în Transilvania, adept al scrierii cu
caractere latine, a îmbog it sensibil limba român cu neologisme
valabile i-n ziua de azi, a introdus în ortografie semnele diacritice
sub i i a adoptat modelul italian pentru che, chi, ghe, ghi.
Ca un corolar al meritelor operei lui Petru Maior în cultura român
consemn m la loc de cinste aprecierea exprimat de reputatul critic
literar Alexandru Piru: „Opera lui Petru Maior, pedagogic , istoric
i filologic , adoptat , tradus sau original , reprezint , sub rapor-
tul ideilor, apogeul colii latiniste în ce a avut pozitiv acest curent”.
La ceasul „remember” al celor dou veacuri de neuitare numele
lui Petru Maior str lumineaz întru cinstire pe frontispiciile Uni-
versit ii din Tg. Mure , Grupului colar din Reghin, Liceelor Teo-
retice din Ocna Mure i Gherla i al unui Colegiu Tehnic din Bucure ti,
pe soclurile statuilor ridicate la Tg. Mure i Reghin, pe t bli ele
indicatoare a str zilor astfel denumite din 14 ora e, între care Bucu-
re ti, Chi in u, Reghin, Bra ov, Blaj, Arad, Timi oara, Cluj-Napoca,
Br ila, Caracal .a.
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 9
Nicolae MARE}

Eminescu, Aron Cotru]

]i Emil Zegadlowicz
Poetul, romancierul i publicistul Emil Zegadlowicz a fost nu
numai primul, ci i unul dintre principalii traduc tori ai Eminescului
în polon ; el a fost, de asemenea, un exeget înfl rat al poetului
român, totul pornind de la colabor ri strânse i cordiale avute cu
diplomatul i poetul transilv nean Aron Cotru , cel care l-a inspirat
i l-a îndrumat, ca un veritabil „cicerone,” pe Zegadlowicz - cum per-
sonal a afirmat traduc torul -, determinându-l pe acesta s se con-
sacre nu numai transpunerii dar i r spândirii liricii române ti pe
meleaguri poloneze. De aceea el ar trebui mai bine cunoscut la noi.[1]
Eminescu un meteor, un fenomen al naturii
a a fost caracterizat de Emil Zegadlowicz, în 1939, la marcarea
celei de-a 50-a anivers ri de la trecerea în ve nicie a Luceaf rului
poeziei noastre. Aceasta, în prefa a la florilegiul eminescian tip rit în
Polonia cât i în paginile str lucitei reviste Convorbiri literare, în
eseul de mare sim ire, intitulat: Nemuritor i rece. A fost poate cea
mai cople itoare i percutant interven ie literar venit din afara
grani elor, ap rut în acel An jubiliar, cum a fost denumit evenimentul
în presa vremii, consacrat de autorit ile vremii lui Eminescu. tiut
este c la manifestarea de la Academia Român n-a lipsit regele
Carol al II-lea, care a avut o scurt interven ie. Scrierea ie it de sub
pana unui exeget str in, care îl caracteriza pe autorul Glossei i lirica
sa ca fiind o „Poezia mare - i a a este poezia lui Eminescu - este un
fenomen al naturii, este un element, o eflorescen a firii!”[2] /
sublinierea mea N.M/, nu circulase pân atunci. i, încheia poetul de
obâr ie din Wadowice, str lucita-i exegez , cu fraza: „O, cât de îndu-
rerat este întreaga oper a celui mai str lucit meteor, care a sclipit
deasupra Europei, în anii 1850 i 1889!”.
Nu pot ascunde c deseori m-am întrebat cu mare stupoare i
întristare. - De ce oare amploaia ii de azi de la misiunea diplomatic
din Var ovia i-au dorit ca în Polonia s nu se mai tie nimic despre
Eminescu în ara acestui poet atât de apropiat de România?
În prezent rile poetului polonez cât i în eseul amintit mai sus,
tip rit în paginile prestigioasei reviste române ti, care ne duce cu
mintea la momente importante din cultura româneasc , Zegadlowicz
a ad ugat, printre altele, i cele ce urmeaz : „Cunoa tem pu ini poe i
care cu atâta temeritate ucig toare de sine s-au coborât în profun-
zimile omene ti; /poe i/ care cu o limpezime de necuprins au v zut,
au sim it i au redat în crea iile lor patosul vie ii noastre trec toare.
Rar, în istoria poeziei mondiale, tragicul existen ei a fost exprimat
cu o atât de impresionant i zguduitoare putere a sentimentelor,
ideilor i cuvântului, ca la acest splendid, str lucitor i orbitor tâ-
r (a tr it abia 39 de ani !). [...] Când în primele zile ale lui august
1931, într-o dup amiaz înfierbântat i în bu itoare, m-am înclinat
în fa a mormântului marelui poet, am auzit a a de limpede, parc mi
le-ar fi optit vântul, urm toarele cuvinte:
...Va r mâne în urm -mi acea for fatal
care-mi împodobe te fruntea, iar nu dorin ele;
dar dup moarte ea va strivi invizibil ,
pân ce, pe voi, mestec tori de pit v va preface în îngeri!
(din Testamentul poetului romantic polonez, Juliusz S owacki)
[...] Trec epoci i milenii; vor trece i timpurile noastre de ne-
lini te, dispre uire, cruzime i nebunie, puterile acestei lumi se vor
schimba; vor dura numai - vigilent i etern - cuvintele acelora care
sunt expresia con tiin ei universale”[3]. Vai, cât dreptate a avut wa-
dowiceanul îndr gostit ca nici un alt polonez de Eminescul românilor,
de-al lui poem: Împ rat i proletar sau de Rug ciunea unui dac.

Mihai Eminescu Aron Cotru Emil Zegadlowicz

10 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Nu cunoa tem ca în alte ri s fi ap rut în acei ani peste fruntariile
române ti, analize mai pertinente, a spune chiar patetice, despre
crea ia marelui poet român, precum cele a ternute mai sus. Acestea
i alte aspecte se afl în cartea citat mai sus, ap rut în 2018 în limba
român , despre care în Polonia doar ini ia ii tiu despre apari ia ei,
dar care a lipsit din standurile de carte române ti etalate la book-
festul var ovian. tiu c ea lipse te de la lectoratele de limb i lite-
ratur român , din marile biblioteci poloneze, inclusiv de la cea
Jagiellon din Cracovia.
Pentru o colaborare cultural româno-polon mai bun
Subliniam în unele din exegezele publicate recent c , dup 1945,
cercet torii români i polonezi au scris prea pu in despre travaliul
poetului polonez, ca i despre cultura româneasc , mai ales cea cla-
sic , încât s-ar cuveni ca personalitatea poetului i traduc torului
Emil Zegadlowicz s intre de îndat în preocup rile universitarilor
din Ia i sau a celor din Cluj-Napoca pentru a colabora cu cei de la
Universitatea Jan Kochanowski din Kielce, institu ie care a intrat de
câ iva ani în posesia manuscriselor zegad owiczene, achizi ionate
de la familie, pentru ca ace tia s se implice în elucidarea unor aspecte
necunoscute din via a i crea ia t lm citorului, cât i a raporturilor
sale cu Aron Cotru , inclusiv cu privire la contactele poetului polonez
cu o seam de creatori români contemporani cu el, mai ales c
Zegadlowicz a fost primul scriitor polonez care, în 1928, a publicat în
„Gazeta polonez ” de Cern i[4], La steaua (Tak dlugie), iar peste
un an, în acela i ziar, a fost înserat Rug ciunea unui dac.[5]
îndoial c un rol important în r spândirea i cunoa terea
lucr rii respective a fost facilitat i de rela iile cultivate cu pricepere
de Aron Cotru în breasla scriitoriceasc i în lumea presei poloneze
de cele mai diverse orient ri în acei ani. Poetul român nu doar c
avea un cult pentru carte, considerând-o un bun cultural indispen-
sabil pentru un diplomat, având valoarea unui neîntrecut i trainic
liant în plan interna ional, nu precum culturnicii improviza i i înstela i
de azi, fiul preotului din Ha ag/Blaj avea tiin a de a lucra în cultivarea
rela iilor interumane, folosind cu pricepere, profesionist acest in-
strument indispensabil de r spândire peste fruntariile rii a valorilor
culturale române ti. „Diploma ia” de azi a uitat sau îngroap acest
înv mânt în valurile ignoran ei i necunoa terii. „Vestitele” Insti-
tute Culturale Române ti de azi, pentru c Ministerul de Externe a
transferat misiunea r spândirii culturii române ti unor f turi, deci
unor neaviza i i neaveni i, iar ele nu numai c au oameni nepricepu i,
mul i ajun i pe cumetrii în posturi pe care le gireaz incompetent,
a fi dotate la zi cu c i din ar , i doar pe sponci cu presa
literar i cultural , tiindu-se c ei n-au timp de lecturi, misiuni
necunoscute de c tre publicul larg fiind prioritare pentru ei.
Ce s mai spun c la o manifestare interna ional de carte, am în
vedere Book-festul polonez din acest an, care dureaz la Var ovia
de pe vremea studen iei mele, din anii 60, a adar dintr-o perioad în
care în alte ri din lag rul socialist, nu se agrea o asemenea idee
cosmopolit , i pe care îl vizitam de dou ori, la deschidere i la în-
chidere, când se putea cump ra unele din c ile str ine nesolicitate
de biblioteci, care aveau prioritate la achizi ii. Întâmplarea a f cut
îns ca în luna mai din 2018, aceasta coincizând cumva cu marcarea
Centenarului Unirii i al stabilirii în urm cu o sut de ani de rela ii
diplomatice româno-polone, nici una din c ile române ti consacrate
celor dou evenimente istorice, tip rite la Bucure ti, n-au fost pre-
zentate la Var ovia. Aceasta din ignoran a unui „diplomat”, care
este str in de carte, ca i institu iile care îl coordoneaz , i care se
derobeaz prea u or de obliga ia de a veghea ca participarea româ-
neasc la o asemenea ac iune s fie f de repro . „Diplomatul” în
Anul XII, nr. 2(126)/2021
cauz , s rmanul maior sau colonel sau ce hram o fi având el în no-
menclatura româneasc , s nu aib habar c sub auspiciile Academiei
Române s-a tip rit în ara pe care zice-se c o reprezint o monografie
monumental privind Politica extern i diploma ia României pe
parcursul unui secol de la înf ptuirea României Mari (dou volume
36 de autori, cca 1300 de pagini). Exact în aceast lucrare, impozant
i din punct de vedere grafic i editorial, tocmai bun i potrivit din
toate punctele de vedere pentru un Târg, i în care raporturilor ro-
mâno-polone le-au fost afectate paginile 367-418 din volumul al II-
lea. Cine trebuia s introduc cele dou voluminoase c i repre-
zentative printre lucr rile care s-au prezentat în acest an publicului
polonez? Am încercat de o lun s aflu. Un r spuns competent nu
am primit înc , îns cum pe meleagurile dâmbovi ene incompeten a
nu doare, ci se cultiv cu mare sârg, toat lumea arunc vina de la
unii la al ii sau pur i simplu nu î i r spund, cu alte cuvinte î i ignor
sau î i bagatelizeaz întrebarea. i nu numai cartea de sus a lipsit, au
lipsit multe altele, asupra c rora voi reveni cu un alt prilej.
Pentru c vorbim de Eminescu, la Târgul men ionat n-a fost pre-
zentat nici monografia consacrat recept rii crea iei eminesciene în
Polonia, cu text bilingv româno-polon, ap rut în anul 2018 (cca 400
pagini), la Editura eLiteratura din Bucure ti, nu la una din Dorohoi.
Cele de mai sus se datoreaz faptului c a a-zisa „comisar ” a expo-
zi iei are o alergie ie it din comun fa de poetul na ional, alergie
mo tenit , probabil, de la cei care au delegat-o, cu ani buni în urm ,
ca ef al icr Var ovia.
Nici monografia consacrat de profesorul i istoricul literar Ion
Dodu B lan, consacrat lui Aron Cotru , ap rut cu prilejul Marii
Uniri, într-o nou edi ie, i pe care am prefa at-o, n-a fost prezentat
în ora ul în care urma ul lui Blaga în postul de ata at i de pres a
trudit apte ani. Cu siguran autorul lui Horia i al Rapsodiei române
se întoarce la Cleavland în mormânt, când tie c abia sosit în capitala
Poloniei, în 1930, a reu it ca în decurs de câteva luni s determine pe
unul dintre cei mai de seam creatori contemporani s purcead la
spândirea liricii române ti, în principal a lui Eminescu în limba
polon , ajutat fiind - pentru c nu cuno tea limba român -, de trei /
i/ dintre cele mai bune traduceri f cute pân atunci din poezia
eminescian în german i englez . i cum s nu fim mâhni i c azi la
Var ovia, a a cum am subliniat i cu doi trei ani în urm , Eminescu,
port-drapel de-a pururea al poeziei române ti, „meteorul, fenomenul
naturii” - cum fericit l-a numit traduc torul lui în limba polon , este
ast zi numai i s t o r i e pentru polonezi. Azi, pe Odra i pe Vistula
Eminescu este boicotat, s nu spun bruscat, cum ar fi zis Gafencu,
bruscat în mod impardonabil de inculturnicii români, doborâ i de
povara stelelor pe care nu tim din i pentru ce merite le poart pe
umeri, având „meritul” c duce cultura român de râp .
Tot mai mult se vorbe te c asemenea amploaia i înstela i, care
„str lucesc” prin incultur , preocupa i fiind doar cum s î i sporeasc
num rul de stele i s î i lungeasc mandatul prea bine remunerat,
dac s-ar putea pân la ob inerea unei pensii „de serviciu” cât mai
mare, totalmente nemeritat . Contribuabilii s fie s to i s le in
remunera ia cât mai sus!
Pe vremurile lui Cotru i Zegadlowicz nu lipsit de importan a
fost i climatul politic propice pentru sus inerea unei asemenea pre-
zen e la nivelul atins; aceasta în ciuda faptului c rela ia Beck-Titu-
lescu începuse deja s se gripeze, dup semnarea unilateral de ali-
ata noastr de peste Ceremu a Pactului de neagresiune polono-rus
din iulie 1932, f ca partea polon s mai a tepte ca demersul s îl
fac simultan cu partenerul român, cu cel care la 3 martie 1921, prin
ministrul s u de externe, Take Ionescu, i omologul polonez, E. Sa-
pieha, semnase Conven ia militar româno-polon , prelungit din
patru în patru ani, inclusiv în 1931. Îns , în 1934, când tendin ele
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
revizioniste agresive au început s fie promovate de Italia, Ungaria
i Germania, iar Var ovia a intrat în tab ra acestora întorcând spatele
propunerii franceze cu privire la Pactul r ritean i a început s
curteze cu insisten rile care se pronun au pentru revizuirea Tra-
tatului de la Trianon, tratat pe care de-altfel, ca i Ungaria, Polonia nu
l-a semnat niciodat , Eminescu i cultura româneasc erau prezente.
Aceasta pentru c Polonia a r mas totu i - spre cinstea ei - fidel
într-o anumit m sur fa de alian a cu România, convenit pe vre-
mea lui Take Ionescu[6], respectând astfel orient rile lui Pi sudski
din 1922, dup vizita f cut la Sinaia i întâlnirile avute cu Suveranul
României Mari i cu Regina Maria, inclusiv pe meleaguri poloneze în
iunie 1923.
În memoriile sale, istoricul Nicolae Iorga (prezent la câteva luni
de la apari ia florilegiului eminescian, respectiv în august 1933, la
Congresul interna ional al istoricilor de la Var ovia), cu am ciune
a f cut urm toarea observa ie cu privire la rela iile bilaterale româno-
polone cât i în chestiunea raporturilor României cu Sovietele. Das-
lul neamului, dup recep ia oferit de pre edintele Poloniei, Ignacy
Mo cicki oaspe ilor la Congres, i dup convorbirea avut cu mi-
nistrul de externe Beck, a scris, cu mare triste e i durere, în amintirile
sale: „Impresia pe care o am este c acest om (Beck) nu ne iube te i
nu ne stimeaz . Îi trebuie minciuna p cii, chiar dac ar fi s rupem din
trupul nostru (Basarabia) pentru a i-o procura. Vorbe te fran uze te
cu oarecare greutate i nu pare a fi deosebit de inteligent”. [7] La
numai un an Polonia va semna Tratatul i cu Germania lui Hitler,
Beck crezând c are i el lumea la picioare precum prietenul berlinez.
sând asperit ile politice deoparte, constat m cât de frumos
s-a încheiat o prietenie de apte ani pus în slujba poeziei române ti,
a Eminescului i crea iei sale, în primul rând, i care st m rturie în
epistola „de desp ire” pe care Cotru i-a adresat-o în limba polon
confratelui s u din Carpa ii polonezi, scrisoare pe care am primit-o,
recent, de la Universitatea Jan Kochanowski din Kielce i pentru
care îi mul umesc înc o dat Doamnei dr Jolanta Dr yk:
„W walce Twojej ci kiej przeciw wszelkim przeciwno ciom -
silne u ciskanie r ki ode mnie, w chwili kiedy opuszczam Warszaw
na zawsze... By mój pierwszy znajomy w Polsce - i zostaniesz w ród
moich przyjació najdro szych i najrzadszych mojego tymczasowego
bytowania na tym padole...”
ród moich peregrinacji na wiecie a pomi dzy Twoje karpackie
gniazdo samotnego or a istnie b dzie zawsze niewidzialna droga
która nikt i nic nie mo e przemieni w przepa . Twój oddany Aron
Cotru .”
„În lupta grea pe care o duci, împotriva tuturor împotrivirilor,
prime te din parte-mi o puternic strângere de mân , în clipa în care
Octav B ncil - iganca cu lulea
11
sesc Var ovia pentru totdeauna...
Ai fost prima mea cuno tin în Polonia i vei r mâne printre cei
mai scumpi i iubi i prieteni ai mei din vremea scurtului meu popas în
aceast vale a plângerii.
În timpul peregrin rilor mele prin lume, spre cuibul T u de vultur
singuratec din Carpa i va exista întotdeauna o cale invizibil pe care
nimeni i nimic nu va fi în stare s o transforme în pr pastie”. Al T u
devotat, Aron Cotru .”
Iat cum, în ciuda asperit ilor politice, putem vorbim de o strâns
prietenie dintre doi poe i adev ra i mijlocit str lucit de Eminescu i
crea ia sa.
Traducerea din Eminescu l-a a ezat pe Zegad owicz
pe treapta cea mai înalt a valorii poetice
Receptarea operei eminesciene i a traducerilor din opera sa de
tre critici, speciali ti i exege i de seam din diferite centre culturale
poloneze, practic din toat Polonia a fost peste a tept ri. Amintesc
doar câteva din textele transmise de Aron Cotru Ministerului Pro-
pagandei. În primul rând prezentarea elogioas i pertinent f cut
de cel mai important românist de la Universitatea Jagiellon , prof. dr.
Stanis aw ukasik, lingvist i istoric literar: Nowe przek ady wierszy
i poematów M. Eminescu (Noi traduceri de poezii i poeme din Mihai
Eminescu), ap rut în cea mai cunoscut publica ie - „Tygdnik
Ilustrowany”, 1933, nr. 7, p. 124; la fel cea publicat în „Polonista”,
de exegetul în vog J. Birkienmajer, M. Eminescu, Wybór poezji i
poematów, przek ad E. Zegad owicza (M. Eminescu, Culegere de
poezii i poeme, traducere Emil Zegad owicz), 1933, nr. 5, p. 90; de A.
Galis, ród zagadnie ycia umys owego. Polsko-rumu ska
wymiana kulturalna. Rozmowa z poet rumu skim A. Cotruszem
(Unele aspecte ale ale vie ii intelectuale. Schimbul cultural polono-
român. Convorbire cu poetul, A. Cotru ); Poezje Eminescu i bajki
Creangi po polsku (Poeziile lui Eminescu i pove tile lui Creang în
polon ), în „Tygodnik Ilustrowany”, 1933, nr. 19, p. 373-374; K.
Czachowski, Poezje Micha a Eminescu (Poeziile lui Mihai Eminescu)
în „Dzie Polski”, 1933, nr. 63, p. 3; St. Napierski, Wybór poezji
Eminescu (Culegere de poezii din Eminescu) în „Wiadomo ci lite-
rackie”, 1933, nr.50, p.4; Z. Rabska, Poezje Emila Zegad owicza
(Poeziile lui Emil Zegad owicz), în „Kurjer Warszawski”, 1933 din 13
martie, p. 4-5; St. Szpota ski, Literatura rumu ska w Polsce (Literatura
român în Polonia), în „Kurjer Warszawski”, 5 decembrie 1934 etc.,
etc. Acestea i multe altele ar trebui culese, traduse i alc tuit un
florilegiu, ca o cunun de lauri a ezat pe fruntea poetului neamului.
Îns înstelatele icr-uri i reziden ii lor nu se ocup cu asemenea ni-
micuri, ele dorm în cizme sau ac ioneaz pe fronturile de la care au
primit alte sarcini. În nici un caz ignoran a acestora nu trebuie r s-
pl tit i nici trecut ca pân în prezent cu vederea. B taia de joc ar
fi prea mare i este deja insuportabil .
[1] Cf. Nicolae Mare , Mihai Eminescu în limba polon - Studiu i
antologie româno-polon , eLiteratura, Bucure ti, 2018, pagini 461
[2]. Emil Zegadlowicz, „Convorbiri literare”, num r special, iunie-
septembrie 1939.
[3]. Idem, „Convorbiri literare”, 1939.
[4]. „Czernowiecka Gazeta Polska” (Gazeta polonez de Cern i/
1928, nr. 479)
[5]. Idem, traduc tor fiind XY, mai mult ca sigur tot Zegadlowicz
(GPLS/535).
[6]. Nicolae Mare , Rela ii româno-polone în 1938-1939 în context
central european, Opera Omnia, Ia i, 2013
[7] N. Iorga, Memorii, vol. 7, p. 122
12 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Ion P{TRA}CU
Eminescu ]i Tagore
Doi poe i care nu s-au cunoscut niciodat , a fost titlul simpo-
zionului omagial organizat la Centenarul Eminescu, în anul 1989. Ei
nu s-au cunoscut, îns punctele de convergen dintre modul de
gândire i de exprimare poetic sunt frapante, poate chiar de neîn eles
pentru cei mai pu in familiariza i cu operele lor. Ei sunt adu i aproape,
chiar în propria-i inim , de Amita Bhose (1933-1992), ajuns pe
meleagurile noastre din îndep rtatul Bengal. Pe ei ni-i restituie Amita
cu volumul s u Eminescu i Tagore. Scriitoarea, traduc toarea, profe-
soara de limba sanscrit i cultura indian la Universitatea din Bucu-
re ti (1971-1992), recuno tea c nu a fost decât o întâmplare primul
meu pas în lumea eminescian . Fiind bursier a statului român, la un
curs de doi ani de limba român , Amita constata cu surprindere cât
de mult rezona poezia Ce te legeni codrule a lui Mihai Eminescu cu
crea iile poetului ei preferat din Bengalul natal, Rabindranath Tagore
(singurul Laureat al Premiului Nobel din Asia anului 1913). Dup
aceea, poezia Mai am un singur dor a fost perceput de scriitoarea
indian drept o melodie neîntrerupt , îngem nând toate hotarele
timpului i spa iului. Dup opinia sa, poezia era o crea ie unic , în
care ... ritmul cosmic se manifest mai puternic decât oriunde în
crea ia eminescian . Dup acest contact ini ial, Eminescu i Tagore
sunt pentru Amita poe i emblem ai rilor lor i punte trainic în
rela iile culturale româno-indiene.
Scriitoarea bengalez s-a apropiat mai mult de Eminescu în anii
în care i-a preg tit teza de doctorat, cu tema Influen a indian asu-
pra gândirii lui Eminescu, care peste pu in timp avea s-o proiecteze
drept unul dintre cei mai valoro i eminescologi, din ar i din str -
in tate. Teza de doctorat, sus inut în anul 1975 la Universitatea din
Bucure ti, a fost publicat trei ani mai târziu sub titlul Eminescu i
Mihai Eminescu Rabindranath Tagore
Anul XII, nr. 2(126)/2021
India. Referindu-se la îndrum torul s u tiin ific, renumitul emi-
nescolog prof. dr. Zoe Dumitrescu Bu ulenga, Amita recuno tea c
Domnia Sa i-a oferit o deschidere larg spre orizontul eminescian,
plasat într-un context interna ional. Dup opinia speciali tilor, vo-
lumul Eminescu i India este cea mai ampl i mai sistematic tratare
a rela iilor dintre gândirea indian i opera lui Mihai Eminescu, fiind
ast zi o lucrare de referin . Cercetarea exhaustiv pe aceast tem ,
spunea Amita, izvora din nevoia de a m l muri pe mine îns mi,
deplin, de misterul apropierii versului eminescian de sensibilitatea
i profunzimea liricii indiene. Este lucrarea în care autoarea identific
numeroase puncte de convergen între personalit ile i crea iile
celor doi poe i: ambii au început s scrie poezii înc din copil rie, au
fost pasiona i de studiu i cercetare, de o permanent evolu ie spi-
ritual , nu în ultimul rând prin contactul cu alte culturi. Mai presus
de toate, a fost poezia, despre care Tagore m rturisea c aceasta
este singurul ad post al ceea ce este profund adev rat în via a mea.
Eminescu stihuia astfel: E menirea-mi adev rul numa-n inim -mi
-l caut.
Amita Bhose s-a aplecat cu mult pasiune asupra operei emi-
nesciene. Este pentru prima oar , eviden ia regretata Zoe Dumitrescu
Bu ulenga, când o minte indian a judecat crea ia lui Eminescu în
raport de str vechea cultur a R ritului... A regândit crea ia
eminescian într-o compara ie neîncetat cu în elepciunea tradi-
ional , cu filosofia i literatura Indiei, fiind izbit de analogiile
profunde dintre demersul gândirii mitico-poetic eminescian i cel
al poe ilor rii sale.
Pasiunea ei pentru opera poetului român a fost r spl tit cu
Amita Bhose
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Premiul Uniunii Scriitorilor (1972), dup publicarea, în limba bengali,
a volumului de poezie Eminescu - Kevita (Poezii). Eminescu era tra-
dus pentru prima dat în acel spa iu geografic. Pentru Amita, Emi-
nescu a fost întotdeauna un kevita, adic un poet în elept, având
cuno tin e profunde despre filosofia i cultura indian , care ar fi pu-
tut fi chiar un poet al Indiei. Cunoscându-l pe Eminescu, parc l-am
redescoperit pe Tagore, poetul inimii mele. Amândoi au determinat
destinul cultural al rilor lor.
Punctele de convergen din via a i crea ia celor doi poe i au
constituit pentru Amita nu doar o mare i pl cut surpriz , dar i una
dintre dificult ile majore, pe parcursul traducerii poetului român,
pentru c universul lui se apropie atât de mult de cel al lui Tagore,
încât se temea ca nu cumva pasiunea sa pentru Tagore s-o influen eze
în postura de traduc toare a lui Eminescu. Amita era cea mai în m -
sur s tie c Eminescu n-a scris aproape nimic despre India, c el
nu era un indianist propriu-zis. Îns , prin scrierile sale, el a unit spi-
ritualitatea indian cu cea româneasc . În opera eminescian , Amitei
i se înf a o întreag lume, în care Orientul se întâlne te cu Occi-
dentul, Europa se une te cu Asia, infinitul se dezm rgine te i grani-
ele se terg. O lume în care esen a sufletului românesc rezoneaz cu
spiritul indian.
În volumul Cosmologia lui Eminescu, Amita Bhose prezint un
concept personal despre dimensiunea universal a poetului nostru.
De i unii se tem c depistarea izvoarelor str ine în crea ia lui Emi-
nescu ar diminua meritul s u de poet, noi sus inem c numai un poet
genial poate s asimileze idei afirmate cu mii de ani în urm , s le
prezinte într-o form accesibil epocii sale i s intuiasc adev ruri
care s g seasc argument ri tiin ifice abia peste o sut de ani.
Îndr gostit de valorile universale, sublinia Amita, lui Eminescu nu
avea cum s -i scape sensurile filosofice ale Vedelor i Upani adelor,
acele texte sacre hinduse, cu sensurile lor multiple: în elepciune, cu-
noa tere sacr , înv tur sfânt , scripturi hinduse etc. Imaginea
cosmologic din Scrisoarea I a lui Eminescu este inspirat de Imnul
Crea iunii din Rig-Veda. La viziunea vedic din Imn: Atunci nu era
nici nefiin , nici fiin , nu era v zduhul, nici cerul cel îndep rtat,
Eminescu replica astfel: La-nceput, pe când fiin nu era, nici ne-
fiin ,/ Pe când totul era lips de via i voin , / Când nu s-ascundea
nimica de i tot era ascuns.../ Când p truns de sine însu i odihnea
cel nep truns. Apoi, interoga ia vedic : Ce acoperea?, Unde?, sub
a cui ocrotire, a apelor?; era oare un adânc f fund?, devine la
Eminescu: Fu pr pastie?, genune?, Fu noian întins de ap ? / N-a
fost lume priceput i nici minte s-o priceap , / C ci era un întuneric
ca o mare f r-o raz .
Gândirea budist se reflect în majoritatea poeziilor de maturitate
ale lui Eminescu. Astfel, în Luceaf rul (tradus de Amita în limba
bengali în 1969), Eminescu rezoneaz la gândirea budist astfel:
rând pe veci a r ri, / Din urm moarte-l pa te, / C ci to i se
nasc spre a muri/ i mor spre a se na te [...], ceea ce sun ca o do-
rin de Nirvana. Aceea i inspira ie i în Epigonii, unde poetul spune
Moartea succede vie ii, via a succede la moarte, / Alt sens n-are
lumea asta, n-are alt scop, alt soarte. Glossa, dup unii speciali ti,
ar fi cea mai budist poezie a lui Eminescu, inspirat din cartea funda-
mental a budismului, Dhammapada. Dup modelul acesteia, poetul
trateaz condi ia omului în raport cu timpul, ceea ce este evident
înc din prima strof : Vremea trece, vremea vine,/ toate-s vechi i
nou toate;/ Ce e r u i ce e bine/ Tu te-ntreab i socoate;/ Nu spe-
ra i nu ai team / Ce e val ca valul trece. Sub aceea i influen bu-
dist sunt trecute i poezii precum Rug ciunea unui dac, Memento
mori, Ta twam asi, Eu nu cred nici în Iehova, Venere i Madon etc.
La un moment dat, Amita spunea c Eminescu putea fi chiar un poet
indian. Oare, printre altele, s fi avut ea în vedere i poezia sa Kama-
13
deva? Nu-i lipse te nimic pentru a fi considerat opera unui poet
indian. Ce zice i?
Cu durerile iubirii / Voind sufletu-mi s -l vindec, / L-am chemat
în somn pe Kama- / Kamadeva, zeul indic, / El veni, copilul mândru,
/ C rind pe-un papagal, / Având zâmbetul f arnic / Pe-a lui buze
de coral./ Aripi are, iar în tolb -i / El p streaz , ca s ge i, / Numai
flori înveninate? / De la Gangele m re ./ Puse-o floare atunci-n
arcu-i, / M lovi cu ea în piept, / i de-atunci în orice noapte / Plâng
pe patul meu de tept./ Cu s geata-i otr vit / A sosit ca s m certe
/ Fiul cerului albastru / -al iluziei de erte.
Interesul deosebit al lui Emineascu pentru sanscrit era cunos-
cut de contemporanii s i, îns Amita Bhose, profesoar i de limba
sanscrit , a fost cea care a eviden iat cuno tin ele lui substan iale,
pân la nuan , din aceast limb a zeilor (el ar fi avut un vocabular
de 2.500-3.000 de cuvinte i expresii). Scriitoarea bengalez a adus
dovezi conving toare privind participarea lui Eminescu la cursurile
de limb sanscrit ale lui Weber de la Universitatea din Berlin. Tot ea
a fost prima cercet toare care a acordat o aten ie serioas manuscri-
selor eminesciene în care se afla, în traducere, Gramatica sanscrit
mic a lui Fr. Bopp, prima lucrare de acest gen în limba român .
Conform opiniei avizate a Amitei, aceasta era înc o dovad a univer-
salit ii sale, a deschiderii spre unghiuri filosofice, mistice, ra io-
naliste mai pu in cunoscute. Tudor Vianu aprecia, la timpul s u, c
interesul lui Eminescu pentru sanscrit izvora din dorin a de a
trunde tainele crea iei prin parcurgerea textelor în original.
Amita Bhose nu are doar meritul restituirilor. Ea a construit o punte
solid între culturile român i indian . Pe lâng volumele men ionate,
Amita a publicat peste 50 de traduceri din literatura ro-mân în limba
bengali i cca 90 de articole i studii din bengali în român . Tot ea a
fost sufletul simpozionului organizat cu prilejul Centenarului Eminescu
din 1989, cu tema men ionat deja: Doi poe i care nu s-au cunoscut
niciodat , comemorând, astfel, Anul Interna ional Eminescu, proclamat
de UNESCO. Aceast decizie onorant era ca urmare a recept rii f
precedent a lui Eminescu în spa iul universal.
Opera lui era deja tradus în 150 de limbi i r spândit în 250 de
ri ale lumii. Centenarul a fost marcat în numeroase state ale lumii, în
forme specifice obiceiurilor locale. Aici, voi aminti doar de ini iativa
autorit ilor de la Moscova de a emite i pune în circula ie (26 de-
cembrie 1989) Rubla Eminescu, moned în dou milioane de exem-
plare, dintre care 200.000 de o calitate special . Indiferent de subtili-
ile gestului sau de comentariile de care a avut parte, decizia Mos-
covei a r mas un fapt istoric, de respect fa de hot rârea unei orga-
niza ii interna ionale i care, de ce nu, poate semnifica i o perspectiv
mai clar a ru ilor asupra valorii universale a lui Eminescu. La noi,
România poetului era prins cu alte treburi în 1989 i nu cu Anul
Interna ional Eminescu. Vrem, nu vrem, s recunoa tem, îns el a
fost permanent o int predilect a celor care vor s ne despoaie de
identitate, începând cu prima faz a globaliz rii de dup cel de Al
Doilea R zboi Mondial i pân în zilele noastre. Din nefericire, mult
nefericire, s-a adeverit profe ia poetului nostru din Scrisoarea I:
Neputând s te ajung , crezi c-or vrea s te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia sub ire,
Care s-o încerca s-arate c n-ai fost vrun lucru mare.
Ca-i fost om cum sunt i dân ii... M gulit e fiecare.
n-ai fost mai mult ca dânsul.
La finalul acestui articol, ce ar putea s i doreasc autorul? Ar
vrea ca Eminescu s r mân în inimile noastre, pe vecie, acea icoan
minunat pe care ne-a l sat-o Mircea Eliade: Pentru noi, Eminescu
nu este numai cel mai mare poet al nostru i cel mai str lucit geniu
pe care l-au z mislit p mântul, apele i cerul românesc. El este, într-
un anume fel, întruparea îns i a acestui cer i a acestui p mânt, cu
frumuse ile, darurile i n dejdile crescute în ele.
14 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Al. Florin |ENE
Nae Ionescu ]i voca\ia sa
pentru metafizic[
Nicolae C. Ionescu, cunoscut în via a public sub numele Nae
Ionescu, s-a n scut la 16 iunie 1890 la Br ila. Profesorul i jurnalistul
Nae Ionescu a decedat înainte de a împlini vârsta de cinzeci de ani
(15 martie 1940, la Bucure ti).
Nae Ionescu a fost un filozof, logician, pedagog i jurnalist român.
Orientarea sa filozofic a fost numit tr irism. El a tiut s adune în
jurul s u i s eleveze o pleiad de membri ai genera iei de aur in-
terbelice a literaturii i gândirii române ti ca: Mircea Eliade, Mircea
Vulc nescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Petre ea, Constantin
Noica, Vasile Moisescu i George Murnu. În anii 1930 a fost puternic
implicat în politic , sus inându-l ini ial pe regele Carol al II-lea i
apoi Mi carea legionar .
Moartea lui, neverosimil i nea teptat , pune în discu ie pro-
blema de la noi privind moartea prematur a unor personalit i înainte
de a- i împlini opera: Eminescu, Lambrior, Bogrea, Pârvan, Vâlsan,
Matei Nicolau, Nichita St nescu, Gib I. Mih escu, Panait Istrati i
mul i al ii. Cu dispari ia lui Nae Ionescu ia sfâr it cea mai patetic
existen , original , mai interesant istorie a intelectualit ii române ti.
Nae Ionescu a urmat studiile primare, gimnaziale i liceale în
ora ul natal (Br ila). În timpul liceului, se apropie de cercul socialist
i îl cunoa te pe Panait Istrati. Este exmatriculat din liceul Nicolae
lcescu din Br ila în ultimul an de studiu, se spune c pentru re-
publicanism na ional. Termin totu i studiile liceale la alt liceu. Î i
continu studiile la Facultatea de Litere i Filozofie din Bucure ti,
ale c rei cursuri le încheie în 1912, cu specializare în filosofie. În anul
1912, este numit profesor la Liceul Matei Basarab din Bucure ti.
Dup o vreme în care colaboreaz la Studii filosofice sau la Noua
Revist Român , pleac în Germania, la Göttingen, în vederea des -
vâr irii studiilor. Aici îl prinde Primul R zboi Mondial. Revine în
România i î i satisface stagiul militar la Br ila. Pe 25 noiembrie 1915
se c tore te cu Elena Margareta Fotino. În ianuarie 1916 pleac în
Nae Ionescu
Anul XII, nr. 2(126)/2021
Germania, împreun cu so ia, pentru continuarea studiilor. Intrarea
României în r zboi, în luna august 1916, îl surprinde acolo. Este
închis în lag rul de prizonieri de la Celle-Schloss, Hanovra, de unde
va fi eliberat în august 1917. Primul s u fiu, Radu, se na te în lag r, la
începutul anului 1917. Al doilea fiu, R zvan, se na te în luna iunie a
anului 1918. În anul 1919 î i sus ine doctoratul în filosofie la Uni-
versitatea din München, cu profesorul Bäumker, cu teza: Die Lo-
gistikals Versucheinerneuen Begründung der Mathematik (Logistica
ca o nou încercare de definire a matematicii). Revine în ar în 1919
dedicându-se carierei didactice i jurnalistice. Convingerile sale po-
litice de dreapta vor face s fie de mai multe ori arestat i închis. Bol-
nav de inim , moare la 15 martie 1940, în vila sa de la B neasa, în
prezen a Cellei Delavrancea.
Este cunoscut i pentru leg turile sale romantice cu câteva dintre
femeile celebre ale vremii, printre care Maruca Cantacuzino-Enescu
(so ia muzicianului George Enescu), Elena Popovici-Lupa i pianista
Cella Delavrancea.
Revenit în ar , în 1919, este pentru scurt vreme profesor, apoi
director la Liceul militar Mân stirea Dealu pentru ca, în acela i an, s
fie numit asistent la catedra de Logic i Teoria cunoa terii a profe-
sorului Constantin R dulescu-Motru. Î i inaugureaz activitatea uni-
versitar cu lec ia Func iunea epistemologic a iubirii.
Nae Ionescu le-a fost profesor universitar lui Mircea Eliade, Cons-
tantin Noica, Emil Cioran, Petre ea, Jeni Acterian, Mircea Vulc -
nescu, Constantin Floru etc.
Nu de pu ine ori, la cursurile lui, Nae Ionescu spunea: Omul este
singurul animal care se poate rata.
Biografia sa este legat de dou cl diri istorice existente i azi,
amintite de c tre elevii s i în memoriile lor: vila Maruc i Cantacuzino
de la Sinaia (azi Muzeul „George Enescu” de la Cump tu) i „Vila de
Vila lui Nae Ionescu de la B neasa
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 15
la B neasa” (azi sediul unei societ i comerciale de pe Str. Ion-Ionescu de la Brad Doina DR{GU|
din Bucure ti). Despre cea de-a doua cl dire se spune c ar fi primit-o în dar de la
Nicolae Malaxa. Dup moartea lui N. Ionescu în 1940, vila de la B neasa a servit ca
re edin Mare alului Ion Antonescu.
Între 1911-1916, în calitate de colaborator i apoi de redactor la Noua Revist
Român , condus de Constantin R dulescu-Motru, public mai multe articole i
cronici.
În perioada 1919-1925, colaboreaz cu numeroase articole la revista Ideea euro-
pean (director: Constantin R dulescu Motru), al turi de Tudor Vianu, Octav Oni-
cescu, Dimitrie Gusti, tefan Neni- escu, Emanoil Bucu a, Cora Irineu, Mircea Florian.
În 1922, public în Gazeta Matematic studiul Comentarii la un caz de intran-
zien a conceptelor matematice, pentru care ob ine Premiul de filozofie matematic ,
în anul 1923.
Din mai 1926, Nae Ionescu conduce ziarul Cuvântul, la care a colaborat i
grupul de talente adunate în jurul s u: Mircea Eliade, Mircea Vulc nescu, Mihail
Sebastian, Emil Cioran etc.

jocul min\ii
La întâlnirile cu prietenii, Nae Ionescu excela în aforisme. Printre acestea este i
urm torul: Exemplele au fost l sate de Dumnezeu pe p mânt pentru ca ideile s fie
sesizate senzorial i de pro ti.
În timpul vie ii a publicat o singur carte, Roza vânturilor, în 1937, o culegere de
articole gazet re ti strânse din ini iativa lui Mircea Eliade, care a i prefa at-o. Este cu o unduire descendent în cascade de lumin
singura carte publicat în timpul vie ii (republicat la Ed. Roza Vânturilor, 1990) ziduri l murite cresc între mine i nimic
Dup moartea sa, studen ii îi adun cursurile i le public : Curs de metafizic i aripi - chip de form goal - se ivesc din somn
Curs de istoria logicii, dup noti ele de curs (publicate în Buna Vestire, 1940), profund
Tratat de metafizic (Ed. Roza Vânturilor, 1999), Suferin a Rasei Albe (Ed. Timpul, i prosper -n atmosfera unui gând
1994).
Nae Ionescu era un metafizic i de acolo unde metafizica se une te cu religia cu un salt sfidându-mi timpul
sim ea c via a se dezvolt în timp; tia c timpul, timpul organic, este condi ia re- i-o putere a-nchipuirii emanând f ptura mea
aliz rii vie ii i c tot în timp e dat ecua ia i drama luptei de mântuire a omului. în seninul spa iilor m -nfior
Condi ia uman din perspectiv cre tin a fost unul dintre subiectele predilecte i un cer de gânduri lunec des vâr it
ale filozofului Nae Ionescu înc de când î i preg tea doctoratul în Germania. E drept
teza sa de doctorat fusese axat pe critica preten iilor identific rii logicii cu mate- cu duioas -ntindere spre orizont
matica, a logisticii de a se considera un limbaj universal, c bibliografia ei cuprindea se desfac în ramuri bra e intuind izvoare
nume ca Russell, Whitehead, Bolzano, Hilbert ori Cantor, i c , în final, Nae Ionescu pe copite caii poart în deschidere de umbre
eviden iase presupozi iile intuitive ale logisticii, ruinând astfel preten ia de funda- ropot de lumin -n dep rt ri ascunse
mentare apriori a matematicii. Dar perspectiva în care tiuse s înf eze problema drumul meu ales spore te pa ii în nelini ti
era, f nici o îndoial , metafizic (vezi vol.: Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui i n dejdi
Nae Ionescu, în unica i în dubla ei înf are.)
Petre ea spunea: George C linescu, fa de Nae Ionescu, nici n-a existat; n- cu deregl ri purtate-n amân ri
avea voca ie filozofic nici cât un m tur tor. Nae Ionescu nu se m sura în vremea se scufund -n umbre dep rt ri ascunse în uit ri
lui cu nimeni. Era el însu i.
cu umbra pe umeri crescând
pierdut -n diferen e m întorc târziu
fluturi nev zu i n lesc frenetic
prin fiin ele ce m compun
într-o ascensiune nesfâr it

cu t cerea picurând din punct înghe at

culori adunate n valnic unduie vremea
adun pe o r sucire de or amiaza
lumin prelins în vorbe adun
se clatin timpul tremur calea
melodia smuls viorii se înal în zborul cioplit
coloan -f -de-sfâr it
urcând a ezarea în val r sturnat
între cer i cuvânt

cu somnul înviorat lâng o p dure de fluturi

arde în cântec parfum oval iar golul este o form
semnul de întrebare este str danie pierdut
Octav B ncil - atra jocul min ii cre te fiori în profunzimi în el toare
16 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Constantin MIU
Voca\ia tragicului -
la Liviu Rebreanu
Este cunoscut faptul c întreaga crea ie rebrenian (nuvele i ro-
mane) poart pecetea realismului. Exegeza operei lui Rebreanu de
dat recent a ambi ionat în a nuan a realismul care transpare din
crea ia acestui scriitor, invocând un argument de ordin estetic, i
anume c realismul lui Rebreanu difer de cel balzacian, flaubertian
i chiar zolist.
Respingând no iunea de realism dur, pe motivul c aceasta nu
este detectabil în crea ia rebrenian în totalitatea ei, într-un articol
din România literar (nr. 47/21.09.1985, p. 4) - Dincolo de grani ele
realismului - Ion Simu propune formula de „realism tragic”, formul
care ar justifica demersul s u analitic.
Împ rt ind opinia acestui exeget, vom preciza c Liviu Rebreanu
are un acut sim al tragicului. Ceea ce-l atrage pe romancierul n scut
la Târli iua sunt evenimentele care au în ele un sâmbure de tragism.
Cine arunc o privire asupra galeriei tipologice a personajelor
din romanele lui Rebreanu, va putea observa c acestea au un destin
tragic, iar sufletele lor, asemenea unei bulboane din povestirile sado-
veniene, la suprafa afi eaz un calm aparent, dar în adâncuri ascund
vârtejuri ame itoare.
Având în vedere aceste considera ii preliminare, vom aprecia c
personajele romanelor lui Rebreanu - cele mai multe - au un com-
portament care aduce cu cel al personajelor din tragedia greac . La
eroii lui Rebreanu, ca i la cei din tragediile lui Eschil, Sofocle sau
Euripide, conflictul dintre pornirile contradictorii este unul interior,
lupta se d între pasiune i ra iune. Bun oar Ion, din romanul cu
acela i nume, se zbate între „glasul iubirii” i cel al p mântului,
sufletul s u înscriind o sinusoid între aceste dou extremit i. De i
tânje te la modul absolut dup fiecare din aceste glasuri, în ciuda
eforturilor sale disperate, Ion nu va reu i s le uneasc într-un singur
tot. Exemplar elocvent al legii luptei contrariilor, Ion constituie, prin
sfâr itul s u tragic, o abatere de la vechiul mit al androginului.
Cu Apostol Bologa se întâmpl acela i lucru: cele dou glasuri -
iubirea de neam i con tiin a de ofi er - nu se pot împ ca într-unul i
Liviu Rebreanu Casa memorial Liviu Rebreanu
Anul XII, nr. 2(126)/2021
acela i suflet. Evolu ia sa psihologic de la un pol la altul dezv luie
un suflet complicat. Zbuciumul de a nu fi g sit solu ia ideal se
transform în obsesie i de aici pân la gestul disperat al dezert rii
nu mai este decât un singur pas.
Romanele scoala i Cr orul Horia reiau, la dimensiunile
colectivit ii, destinul lui Ion, personaj pe care autorul l-a dorit em-
blematic, simbolic, pentru cei din rândurile c rora provine. E drept
, în aceste dou romane, cele dou glasuri - cel al iubirii i cel al
mântului - se suprapun, în sensul c glasul p mântului este i cel
al iubirii, dar, lipsi i de maturitatea politic necesar p str rii acelui
TOT pe care îl visau i-l doreau cu ardoare, ranii vor e ua pân la
urm în aceast tentativ , soarta lor fiind una tragic .
Alc tuit din apte nuvele care au la baz teza indian a migra iei
sufletelor în apte vie i, pân a- i g si lini tea în Nirvana, Adam i
Eva este povestea de iubire a dou suflete ce nu se pot contopi de-
cât dup suferin ele celor apte existen e în epoci istorice diferite.
Ideea pe care o vehiculeaz Rebreanu aici aminte te de concluzia
final a eroului nuvelei lui Macedonski, Nicu Dereanu, anume c
suferin a este condi ia sine qua non a vie ii i, implicit, a iubirii.
Pe aceea i canava se va ese drama romanelor Jar i Ciuleandra.
Liane Rosmarin, din primul roman i Puiu Faranga, din cel de-al
doilea, sfâr esc tragic: femeia se sinucide, b rbatul într-o cas de
tate, jucând rolul bolnavului închipuit, va ajunge ceea ce mima
- un alienat mintal. Cei doi nu puteau avea alt sfâr it, deoarece au
tr dat, fiecare în felul s u, „glasul iubirii”. La gândul c va r mâne
fat b trân , Liane va renun a cu destul u urin la iubirea serafic
i, atras de porniri carnale, va c dea în plasa unui don Juan ocazional.
Prin gestul s u criminal, de a- i fi sugrumat so ia, Puiu Faranga este
- parafrazând titlul unei poezii a lui Jacques Prévert - unul din îndr -
gosti ii tr da i.
Din cele ar tate aici reiese faptul c , indiscutabil, Rebreanu e un
romancier cu voca ia tragicului. Nimeni altul ca el nu a relevat mai
profund destinul tragic al omului.
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 17
Vavila POPOVICI
(Carolina de Nord)

Filozofia, Religia, }tiin\a,

Politica - Voltaire
(XXI)
„Munca te izb ve te de cele trei mari rele:
plictiseal , viciu i nevoia de a vorbi ” (Voltaire)

François-Marie Arouet (1694-1778), cunoscut sub pseudonimul
Voltaire, a fost un ilustru filozof francez iluminist, dramaturg, istoric,
poet, romancier, eseist i pamfletist; un spirit enciclopedic, cu o ui-
mitoare mobilitate intelectual .
Se presupune c pseudonimul a fost adoptat în 1718, în urma
încarcer rii lui la Bastilia, vrând inten ionat s transmit conota iile
de vitez i îndr zneal prin asocia ii de cuvinte, „Arouet” nepo-
trivindu-se cu reputa ia sa în cre tere. Într-o scrisoare adresat lui
Jean-Baptiste Rousseau, în martie 1719, Voltaire, la finalul scrisorii îl
întreba dac ar vrea s -i trimit o scrisoare ca r spuns, în care s i se
adreseze cu „domnul Voltaire”, explicând în post-scriptum: „J'ai été
si malheureux sous le nom d'Arouet que j'en ai pris un autre surtout
pour n' tre plus confondu avec le Roi Poète” (am fost atât de nefericit,
sub numele de Arouet încât am luat alt nume, în primul rând pentru
a nu fi confundat cu poetul Roi). Se b nuie te c se referea la Adenet
le Roi, un francez minstrel-trouvère (poet i muzician ambulant din
Fran a Evului Mediu, din secolul al XIII-lea, favoritul lui Henric al
III-lea, ducele de Brabant.
Pe de alt parte, Voltaire fiu al unui notar înst rit, a avut o rela ie
tensionat cu tat l s u, acesta descurajându-i aspira iile literare i
încercând s îl for eze s urmeze o carier în domeniul juridic. Este
posibil, se mai presupune, s i fi schimbat numele pentru a ar ta
respingerea valorilor tat lui s u, renun ând la numele de familie,
adoptând pseudonimul i aceasta dup terminarea primei piese de
teatru în anul 1718.
Oricum, de la o
vârst fraged i-a
dat seama c este
lipsit de avantajele
unei genealogii ari-
stocratice care s -i
poat veni în ajuto-
rul ridic rii pe o
treapt superioar ,
i c , numai printr-
o activitate intens
se va putea ridica.
A mers la colegiul
iezuit Louis-le-
Grand. Acolo i-a
descoperit spiritul
critic. De la vârsta
Voltaire de zece pân la
aptesprezece ani, Voltaire a primit instruire clasic în limba latin ,
retoric i teologie. Unchiul s u l-a introdus în cercul dei tilor, de-
ism fiind doctrina filozofic-religioas , r spândit în secolele XVII-
XVIII. La rug mintea tat lui s u, în 1711 a început totu i Dreptul, pe
care nu l-a terminat, interesat fiind mai mult de discu iile intelec-
tualilor, scriitorilor i aristocra ilor, ce se desf urau în palatele sau
în cafenelele din Paris.
Spiritul sarcastic al lui Voltaire a deranjat autorit ile pentru prima
dat în luna mai 1716, când a fost exilat pentru scurt timp din Paris,
deoarece nu ezita s se exprime în batjocur la adresa potenta ilor
vremii. Mai târziu, publicând opiniile satirice la adresa prin ului re-
gent, a c rui via sexual incestuoas scandaliza opinia public , s-
a ales cu o condamnare de 11 luni între zidurile Bastiliei. N-a ie it de
acolo „reeducat”, ci înr it. Înr it împotriva curtezanilor i a preo ilor
care, dup p rerea lui, le ineau partea. Deranja i de ironiile lui,
slujitorii Bisericii au sim it nevoia i momentul s cear ajutorul
autorit ilor împotriva acestui, a a numit „p gân”. În închisoare
aflase mai mult din tainele deismului - concept filozofic al Credin ei
în existen a lui Dumnezeu, îns f recunoa terea revela iilor, ci
numai ca o cauz primar , în baza c reia exist natura care se men ine
într-o perfect armonie. Se nega orice valoare a ritului, cultelor, a
textelor sacre, Bisericii i mai ales a slujitorilor ei. Voltaire li se al -
turase. Dei tii constituiser o adev rat coal în secolele XVII-
XVIII reprezentat cu mare succes de Benjamin Franklin, Thomas
Jefferson, Jean-Jacques Rousseau i mul i al ii. Scrierile lor i-au in-
flamat spiritul satiric.
Voltaire se dovedea îns a fi un mare talent scriind poezie, teatru
i literatur . Dup eliberarea din închisoarea Bastilia în 1718, a avut
loc premiera operei sale „Oedip”, la Paris, care s-a bucurat de un
succes senza ional. Fiind amenin at apoi cu o nou arestare în Fran a,
în urma unei provoc ri la duel dup o ceart cu un tân r care a in-
sultat schimbarea numelui s u, a plecat for at în Anglia, unde se
sim ea suflul democra iei reprezentat prin monarhia constitu ional ,
dar i prin entuziasmul litera ilor, sub a c ror influen a scris ne-
încetat i unde a stat din 1726 pân în 1729.
În Anglia, Voltaire a fost influen at de empirismul lui John Locke
(1632-1704), filozof i om politic englez preocupat mai ales de soci-
etate i epistemologie, figura emblematic a celor trei mari tradi ii de
gândire aflate în centrul spiritualit ii epocii moderne care a urmat.
De asemenea a fost preocupat din nou de deism. A avut o perioad
fecund , dar i admirat , devenind, în scurt timp, o personalitate
notorie. Chiar i oficialii francezi i-au acordat permisiunea de a reveni
la Paris.
18 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
În anul 1729, Voltaire a format o echip de matematicieni, cu
scopul de a exploata o porti de sc pare profitabil din loteria na-
ional francez . Guvernul punea în joc premii uria e în fiecare lun ,
dar o eroare de calcul însemna c pl titorii erau mai mul i decât va-
loarea tuturor biletelor puse în circula ie. Cu aceast idee, Voltaire i
echipa respectiv au putut s p leasc pia a i s încaseze câ tiguri
imense. Aceast schem i-a adus un chilipir de aproape jum tate de
milion de franci, cu ei asigurându- i un trai decent pentru toat
via a, permi ându-i s se dedice în întregime carierei literare.
În toamna anului 1732, când urm toarea etap din cariera sa a
început s se deruleze, Voltaire locuia la curtea regal de la Versailles,
semn c reabilitarea sa în societatea francez fusese complet . Îns ,
dup ce a scris „Scrisori privind na iunea englez ”, care a fost lan-
sat în anul 1734, s-a declan at un scandal uria , întregul tiraj a fost
confiscat i ars, iar Voltaire amenin at din nou cu Bastilia. Nu mai
putea r mâne la Paris i s-a refugiat pentru o lung perioad în
Champagne, în partea de nord-est a Fran ei. „Scrisorile” reflectau
impresiile sale despre Anglia, ar a liberalismului i toleran ei (reli-
gioase, politice, tiin ifice, filozofice, literare, comerciale), pe lâng
care Fran a lui Ludovic al XV-lea p rea o ar despotic i plin de
prejudec i.
Dup editarea c ii „Istoria lui Carol al XII-lea”, foarte incomod
pentru monarhie, autorit ile au ordonat confiscarea întregului tiraj,
dar c ile au continuat s circule clandestin. Acest volum a precedat
„Istoria sub Petru cel Mare”, scris la rug mintea arinei Rusiei
Ecaterina cea Mare, subiectul fiind domnia i r zboaiele purtate de
ambi iosul rege al Suediei. Voltaire f cea primele referiri la apari ia
Rusiei pe harta Europei, la „rolul ei în stabilirea configura iei politice
din Nord-Estul continentului i, mai ales schi a primele elemente
ale portretului marelui ar rus, Petru I, cel mai temut adversar al
regelui Carol I”, scrie Irina Vl sceanu în „Rusia lui Voltaire”. Accentul
era pus pe lupta victorioas a arului de la Poltava (ora în Ucraina).
Via a lui personal a implicat o serie de amante, concubine i
iubite pe termen lung. A avut o aventur faimoas de 16 ani (din 1734
pân în 1748) cu geniala i „foarte c torita” autoare i cercet toare,
Émilie du Châtelet, la Castelul Cirey în Champagne. Tat l cercet toarei
Du Châtelet, baronul de Breteuil, era un aristocrat; cuplul a putut s
formeze un parteneriat de durat care s nu interfereze cu c toria
Emiliei Du Châtelet. Acest aranjament s-a dovedit deosebit de be-
nefic pentru Voltaire, pân când scandalul l-a obligat s fug din
Paris i s se stabileasc permanent la mo ia familiei Du Châtelet de
la Cirey. Din 1734, când a început acest aranjament, pân în 1749,
când Du Châtelet a murit în timpul na terii, Cirey a fost locul unei
colabor ri intelectuale intense. În aceast perioad , atât Voltaire, cât
i Du Châtelet au devenit importante figuri filozofice. i mai târziu, s-
a dedicat, în secret, unei rela ii cu nepoata acesteia, Marie-Louise
Mignot. Cei doi au tr it ca un cuplu c torit de la începutul anilor
1750 pân la moartea sa i chiar au adoptat un copil în anul 1760,
când au ajutat o tân femeie nevoia . De fapt, Voltaire nu a fost
niciodat c torit i copii nu a z mislit.
La Castel, i-a scris memoriile, tratatele de tiin e naturiste, istorie
i politic , dar i opere dramatice i poetice. Prin mijlocirea Madamei
de Pompadour la cur ile regale, Voltaire a fost numit istoriograf i
acceptat în Academia Francez .
În cariera sa literar care s-a întins pe o perioad de peste 60 de
ani a scris peste 50 de piese de teatru, 12 tratate despre tiin ,
politic i filozofie i câteva c i de istorie. De-a lungul drumului,
Voltaire a reu it s realizeze foarte multe poeme, eseuri, c i i o
coresponden stufoas care cumuleaz aproape 20.000 de scrisori
tre prieteni i contemporani. Spiritul s u meticulos i ideile provo-
catoare despre religie, libertate i etic i-au adus faim i dispre la
Anul XII, nr. 2(126)/2021
cur ile Europei i, mai târziu, l-au ajutat s i consolideze reputa ia
ca una dintre figurile fundamentale ale Iluminismului. Se spune c
Voltaire i-a p strat obiceiul din tinere e, acela de a- i petrece pân
la 18 ore pe zi scriind sau dictând secretarelor, în timp ce era, adesea,
în pat. Se prea poate s fi ingerat cantit i imense de cofein - con-
form unor surse, ajungând s bea pân la 40 de c ni de cafea pe zi.
Principalele titluri ale publica iilor sale: „Odipe” (1718);
„Henriade” (1722); „Lettres philosophiques” (1731); „Zaïre” (1732);
„Eriphile” (1732); „Traité sur la tolerance” (1763) ; „Irène”, „So-
crates”, „Mahomet”, „Merope Nadine”, „La princesse de Navarre”
(1745); „Vision de Babouc” (1748); „Memnon” (1749); „Zadig”; „Le
siècle de Louis XIV” (1751); „Micromégas” (1752); „L'Orphelin de
la Chine” (1755); „Poème sur le désastre de Lisbonne” (1756); „Essai
sur les m urs” (1756); „Candide” (1759); „Histoire de l'Empire de
Russie sous Pierre le Grand” (1763); „Traité sur la tolerance (1763)”;
„Dictionnaire philosophique” (1764).
Pân în 1768 Voltaire a fost un dramaturg foarte popular, dar
faima a diminuat odat cu introducerea pieselor lui William Sha-
kespeare în Fran a.
Din moment ce scrierile sale denigrau orice, începând cu religia
i pân la sistemul juridic, Voltaire se lovea frecvent de cenzur din
partea guvernului francez. O bun parte din opera sa a fost suprimat
i autorit ile au ordonat ca anumite c i s fie arse de executorul
statului. Pentru a evita lupta cu cenzorii, Voltaire i-a tip rit majoritatea
lucr rilor în str in tate, i a publicat sub diferite nume false i pse-
udonime. Faimoasa sa nuvel „Candide”, a fost ini ial atribuit lui
„Dr. Ralph” i a încercat activ s se distan eze de aceasta timp de mai
mul i ani, întrucât guvernul, cât i biserica o dezaprobau. În ciuda
eforturilor sale de a r mâne anonim, Voltaire a tr it neîncetat cu frica
de închisoare. Acest celebru roman e o critic deschis a optimismului
providen ial. Aventurile i experien ele protagonistului s u vor s
dovedeasc c nu e totul cel mai bine în cea mai bun dintre lumile
posibile, dar c oamenii au înc speran a de a corecta ceea ce merge
prost. Solu ia s nu se stea cu mâinile încruci ate, ci „s ne cultiv m
fiecare propria gr din ”.
A fost purtat de o mare curiozitate caracteristic omului de tiin
i, având un temperament vulcanic, a jucat un rol cheie în r spândirea
ideilor fizicianului i matematicianului englez Sir Isaac Newton, de i
cei doi nu s-au cunoscut vreodat . A oferit una dintre primele expuneri
despre cum un savant cunoscut i-a dezvoltat teoriile despre gravi-
ta ie. Dup ce a primit o copie a lucr rii lui Newton „Principia Ma-
thematica”, Voltaire a m rturisit c a îngenunchiat înaintea ei cu
reveren „a a cum se cuvenea”. În „Eseu despre poem eroic”,
Voltaire a scris c Newton „a avut primul gând despre sistemul de
gravita ie, dup ce a v zut un m r c zând dintr-un copac”.Voltaire
nu a fost surs ini ial pentru povestea momentului „Evrika!”, a a
cum sus inea adesea, dar prezentarea sa a fost important în a fi
transformat într-o parte fabuloas a biografiei lui Newton.
A scris mult pân în anul 1750, când i-a adus aminte de o mai
veche invita ie a regelui Prusiei, Frederic al II-lea, s viziteze Berlinul,
invita ie pe care o tot amânase, dar acum deodat a acceptat-o.
Voltaire între inuse coresponden a cu Frederic cel Mare la sfâr itul
anilor 1730, a i f cut câteva c torii pentru a-l întâlni pe monarhul
prusac în persoan , fiul regelui Frederic Wilhelm I al Prusiei care
obi nuia s se relaxeze cu prietenii, pe când fiul s u c uta alinare în
muzic , istorie i filozofie. Pentru milit rosul tat , fiul era: „ un b iat
efeminat, care nu posed nici o înclina ie b rb teasc , nu c re te
i nu vâneaz , ba mai mult, se poart murdar, nu se tunde niciodat
i î i bucleaz p rul ca un idiot”. Dar, fiul avea înclina ii spre filosofie,
lingvistic ( tia perfect latina i franceza, care a fost pe timpul s u
limba Cur ii din Berlin), literatur francez (a corespondat cu Voltaire
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
i Diderot) i muzic (cânta foarte bine la flaut i a compus 100 de
sonate pentru acest instrument) i avea s domneasc 46 de ani,
între 1740-1786.
Înainte de una dintre aceste vizite din anul 1743, Voltaire a n scocit
un plan de a- i folosi noua pozi ie pentru reabilitarea reputa iei sale
la curtea francez . Dup ce a încheiat un pact prin care devenea in-
formatorul guvernului, acesta a scris câteva scrisori c tre francezi
dându-le informa ii din interior despre politica extern i financiar
ale lui Frederick. Voltaire s-a dovedit a fi un spion incompetent, iar
planul s u s-a destr mat repede dup ce Frederick a început s de-
vin suspicios. Dar, la venirea sa, Regele l-a primit la re edin a sa de
var Sanssouci, de la Potsdam, unde îi construise un apartament
special pentru aceast vizit , în stil fran uzesc baroc, un apartament
de un deosebit rafinament care exist i ast zi, putând fi vizitat de
public. Cei doi r seser prieteni apropia i - unii chiar au sus inut
au fost aman i, iar Voltaire s-a mutat, mai târziu, în Prusia în anul
1750 pentru a ocupa o pozi ie permanent la curtea lui Frederick. În
cele din urm , rela ia celor doi s-a r cit în anul 1752, dup ce Voltaire
a f cut o serie de atacuri distrug toare la adresa conducerii Academiei
de tiin e a Prusiei. Frederick a r spuns prin mustrarea dur a lui
Voltaire i a ordonat arderea pamfletului satiric scris de acesta. Voltaire
a p sit ispititorul apartament de la castelul Sanssouci, în anul 1753,
instalându-se, în 1755 lâng Geneva, la Freney, unde i-a petrecut,
pe proprietatea sa din Ferney, ultimul deceniu ca „în eleptul din
Ferney”.
La Potsdam luase cu el materiale unde î i exprima credin ele sale
anticlericale, a putut lucra la o istorie universal , a putut colabora la
„Encyclopédie” a lui Denis Diderot i a putut scrie primele articole
pentru „Dictionnaire philosophique portatif”.
În timp ce locuia în Ferney, Elve ia, în anii 1770, Voltaire s-a al turat
unui grup de orologi elve ieni pentru a începe o afacere de fabricare
de ceasuri pe proprietatea sa. Septuagenarul a devenit manager i
contabil, iar tentativa acestora a devenit, în curând, o industrie la
nivel de sat, ceasurile Ferney reu ind s rivalizeze cu unele dintre
cele mai bune din Europa. „Ceasurile noastre sunt foarte bine f cute”,
a scris Voltaire odat ambasadorului francez la Vatican, „foarte ar -
toase, foarte bune i ieftine”. Scriitorul a v zut întreprinderea ca o
modalitate de a cre te economia satului Ferney i i-a folosit vasta
list de contacte din înalta societate pentru a g si poten iali cum-
tori. Printre al ii, a reu it s î i comercializeze m rfurile celor
precum Caterina cea Mare a Rusiei i regele Ludovic al XV-lea al
Fran ei.
Unul dintre cei mai controversa i i cita i gânditori ai secolului al
XVIII-lea, Voltaire s-a stins din via la 30 mai 1778. În luna februarie
a aceluia i an, revenise pentru prima dat dup 25 de ani la Paris,
printre alte motive pentru a vedea deschiderea ultimei tragedii ale
sale - „Irene”.
În ultimele zile din via , oficialii Bisericii Catolice i-au f cut vizite
în mod repetat lui Voltaire - care a fost critic adesea la adresa religiei
organizate - în speran a de a-l convinge s î i retrag afirma iile i
pentru a se spovedi înainte de a- i da ultima suflare. Marele scriitor
a fost neînduplecat, spun unii, i agitat fiind, le-ar fi spus preo ilor
îl lase s moar în pace, sfid tor fiind pân la ultima suflare. Re-
fuzul s u a însemnat c a respins înmormântarea cre tin , dar prietenii
i familia au reu it s organizeze o înhumare secret în regiunea
Champagne din Fran a înainte ca ordinul s devin oficial.
Povestirile despre moartea lui, îns , au fost numeroase i variate
i nu a fost posibil s se stabileasc detaliile exacte a ceea ce s-a în-
tâmplat. Al ii au povestit ca el s-a poc it i a acceptat ultimele ritualuri
cute de un preot catolic.
Voltaire a r mas celebru pentru ironia, sarcasmul, cinismul s u.
19
Încerca s u ureze p trunderea ideilor sale printre oameni, dar fiecare
din spusele i ac iunile sale au avut p i ale întunericului. Emil Cioran
spunea despre ironie: „Este în ironie mult invidie fa de oamenii
naivi. Ironicul, neputându- i manifesta admira ia lui pentru simpli-
citate, din cauza enormului s u orgoliu, invidiaz i învenineaz ,
dispre uie te i crispeaz ”.
Dac -mi este permis un punct de vedere asupra omului batjo-
coritor, ironic, spun c de i este un joc al spiritului, nu iubesc oamenii
ironici, nu-i consider nici prea în elep i, nici prea blânzi, nici prea
iubitori ai aproapelui. Sim i criticismul în sângele t u? Ocup -te de
tine în primul rând! i numai dup ce ai terminat cu tine, po i s te
ocupi de al ii.
Când au fost îndep rta i jum tate din caii grajdurilor regale din
motive economice, el a propus, ironic, c ar fi fost mai bine s fi fost
elibera i jum tate din m garii de la curtea regal . Pe de alt parte, a
devenit cunoscut i pentru toleran a sa. Astfel i-a exprimat odat
punctul s u contradictoriu fa de un adversar: „P rerea dumnea-
voastr mi se pare resping toare, dar m-a l sa omorât, pentru ca
dumneavoastr s pute i s v-o exprima i”.
Concep ia sa politic se întemeia pe armonia dintre monarhii
care de in puterea politic i filozofii care de in în elepciunea. Doctrina
sa a constituit unul din fundamentele Revolu iei din 1789. Voltaire a
fost împreun cu Jean-Jacques Rousseau un ini iator al Revolu iei
franceze. Mari realiz ri îi sunt atribuite i ca istoric iluminist.
A respins filozofia pesimist i a încercat s orienteze o cale de
mijloc în care omul a fost capabil s g seasc virtute moral prin
ra iune. În disputa dintre antici i moderni, în Candide i exprim
op iunea pentru moderni: „S prelu m ce era frumos în limba i
obiceiurile anticilor, dar a voi s le calci pe urme în toate cele ar
însemna s gre ti amarnic”. În mare, cred c ideea era purt toare
de adev r, întrucât lumea evolueaz i au dovedit-o tr itorii evului
mediu care au dat foarte mult evolu iei acestei lumi, dar, plin de sine
spunea: „Eu sem n o s mân din care într-o zi va putea ie i o
recolt bogat …”
Cea mai mare lucrare filozofic a lui Voltaire a fost „Dictionnaire
philosophique”. Criticile se îndreptau c tre institu iile politice fran-
ceze, du manii personali fiind Biblia i Biserica Romano-Catolic .
El este amintit i onorat în Fran a ca polemist curajos care a lup-
tat neobosit pentru drepturile civile (dreptul la un proces echitabil,
libertatea de exprimare i libertatea religioas ) i care a denun at
nedrept ile. Sus inea, pe motive intelectuale, monarhia constitu-
ional în Fran a, ceea ce sugera o înclina ie spre liberalism.
Voltaire este adesea gândit ca ateu, cu toate c , în fapt, el a luat
parte la activit i religioase, a construit chiar i o capel , la mo ia sa
de la Ferney. Sursa acestei apostrof ri a fost poezia sa „Cei 3 im-
postori”, în care spune: „Dac Dumnezeu nu ar exista, ar fi necesar
-L inventeze”. Mul i comentatori au argumentat c acesta este un
mod ironic de a spune c nu conteaz dac Dumnezeu exist sau nu,
de i al ii sus in c rezult clar din restul poemului c orice critic a
fost concentrat mai mult fa de ac iunile religiei organizate. El nu
credea c credin a absolut , bazat pe orice text religios particular
sau singular sau tradi ie a revela iei, are nevoie de Dumnezeu: „Este
perfect evident pentru mintea mea c exist o fiin necesar , etern ,
suprem i inteligent . Aceasta nu este o chestiune de credin , ci
apar ine ra iunii”. Într-adev r, concentrarea pe ideea unui univers
bazat pe ra iune i respect pentru natur a reflectat panteismul, care
a fost din ce în ce mai popular de-a lungul secolelor 17 i 18.
Cunoscut i îndr git de o parte a publicului pentru discursul s u
acid, Voltaire a atacat institu ia Bisericii Catolice, sus inând libertatea
cultelor, libertatea de expresie i laicizarea statului. A fost critic al
catolicismului predominant, i, în special, el credea c Biblia era o
20 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul XII, nr. 2(126)/2021

istoria universal , marcând secolele XVII-XVIII, perioad cunoscut

referin legal i / sau moral dep it , c a fost în mare m sur i sub numele de „Epoca Luminilor”, ap rut ca o reac ie împotriva
metaforic întocmit i c a fost munca omului i nu un dar divin, barocului, curent cultural i artistic caracterizat de utilizarea temelor
toate acestea au dus la o reputa ie proast a lui pentru Biserica ca- religioase în domenii precum filosofie, pictur , literatur etc., dar i
tolic . Atitudinea fa de Islam a variat de la „o sect fals i barbari” ca dorin a r spândirii culturii, lumin rii în mas , noul curent de
la „o religie în eleapt , sever , cast i uman ”. El a ar tat, de ase- gândire venea i cu noi metode de organizare a societ ii. Potrivit
menea, la un moment dat o înclina ie spre ideile hinduismului i lu- acestuia, societatea trebuia cl dit pe principiile: libertate, fraterni-
cr rile preo ilor Brahman. Explica ia ar putea fi aceea c , concretul l- tate, guvern constitu ional i separarea dintre stat si biseric . Dic io-
a atras i l-a fermecat întotdeauna, fiind setos de tablouri noi ale vie- narul îl define te ca un curent ideologic i cultural antifeudal din
ii, mergând spre un „nic ieri” c ruia încerca s -i dea o form credibil . sec. XVIII-XIX care preconiza înl turarea nedrept ilor sociale i
Voltaire este cunoscut pentru mai multe aforisme memorabile, cu perfec ionarea moral prin r spândirea culturii, a „luminii” în popor.
toate c ele sunt adesea citate din context.„Dac Dumnezeu nu ar Voltaire a fost o personalitate recunoscut , s-a bucurat de toat
exista, ar fi necesar s -L inventeze”, a a cum a fost men ionat mai considera ia în rândul intelectualilor europeni, iar entuziasmul s u
sus, este înc aprig dezb tut la semnifica ia i inten iile sale. O alt nu mai putea fi st vilit prin saloanele mondene. Dar, uneori graba cu
cugetare inspirat din în elepciunea lui Socrate: „Acela ce nu res- care se ac ioneaz poate înr ut i situa ia. Poporul îns , se dovede te
pect legile nu- i iube te nici patria”. de multe ori ner bd tor, uneori ne tiutor i alteori perfect sim itor.
Criticul italian, filozof idealist i politician Benedetto Croce (1866- Nici m car dizgra ia clerului nu mai putea lovi în prestigiul s u de
1952) observa cum în sec. XVII-lea cuvintele gust i geniu erau în mare gânditor. Adev rata lui reputa ie i-a acordat posteritatea, în
vog însu irile pe care le desemnau, erau confundate uneori între memoria c reia Voltaire a r mas un mare gânditor, capabil s grupeze
ele i considerate ca având aceea i natur ; iar alteori erau concepte în jurul s u o pleiad de ilumini ti care au creat germenii Revolu iei
ca distincte, geniul fiind facultatea de a produce, iar gustul, facultatea Franceze, capabil s r stoarne ordinea medieval a Europei i s
de a judeca, existând gust steril i gust fecund. Ce gust i se poate netezeasc drumul spre epoca modern .
atribui acum lui Voltaire? Desigur tot unul acid. Fecund a fost, steril În 11 iulie 1791, a fost depus în racla din Pantheon, dup Adunarea
poate deveni într-o mare propor ie. Na ional a Fran ei, care l-a considerat pe el premerg torul Revolu iei
Filozoful român Petre ea care avea armul lui în vorbire, spu- Franceze, a avut r itele aduse înapoi în Paris. Se estimeaz c un
nea: i când m gândesc la inteligentul Voltaire care, criticându- milion de oameni au participat la procesiune, care a cuprins tot Parisul.
l pe Descartes, a afirmat c acestuia natura i-a întors spatele, iar lui i-a sfâr it zilele la 84 de ani, în casa de pe malul Senei, unde o
Newton i s-a oferit... Chiar dac ar fi întrebat-o sau ar fi scormonit- pl cu comemorativ aminte te c acolo a locuit gânditorul con-
o, nu ar fi aflat nimic. Pentru orice om de bun sim , este evident c troversat cu numele de Voltaire.
natura se manifest sub raport logic, ca i lucrurile din untrul ei, Voltaire, abil dar excesiv, a în eles multe i a ac ionat destul de
fie în repaus, fie mi cându-se. Omul nu poate citi legile naturale mult scriind, în primul rând, dar nu a în eles c spiritualitatea i reli-
prin observa ie. Când Newton a fost întrebat cum a descoperit legea gia pot proteja indivizii de anxietate, r cire, depresie, fie ei chiar
gravita iei universale, a r spuns: Am fost inspirat!” Adic , a putut „geniali” în multe zone ale gândirii.
comunica spiritual cu Divinitatea.
Tot ea mai spunea c atunci când ra iunea autonom devine
izvor de r cire, când sacrul, care este adev rul, p se te spiritul
„r ce te mul imea turbat , r cesc indivizii degenera i, pro tii,
idio ii, nebunii, vicio ii i genialii”.
Filozoful francez Joseph de Maistre (1753-1821) îl vede pe Voltaire
la spânzur toare, fiind indignat de atitudinea lui fa de Acela care l-
a înzestrat: „Nemisticul Voltaire credea c natura este sediul adev -
rului...”
Vasile Goldi , om politic i istoric român (1862-1934), în istoria
filozofiei române ti aminte te cuvintele lui Voltaire: „Numai atunci
putea crede în dreptul divin al nobilimii, când a vedea ranul
scându-se cu eaua în spate i nobilul cu pinteni la picioare”,
aceasta cu privire la privilegiile feudale ale nobilimii.
„Nu nevoia de societate l-a degradat pe om, ci, dimpotriv , izo-
larea de societate îl degradeaz . Cel care ar tr i cu des vâr ire sin-
gur ar pierde facultatea de a gândi i de a se exprima, i s-ar face sil
de sine, ar izbuti cel mult s se transforme în animal...” scrie Voltaire
într-un volum de-al s u i aici are dreptate. i totu i, clipele de sin-
gur tate sunt uneori necesare vie ii omului, pentru medita ia spiri-
tului, pentru lini tirea lui.
Voltaire a tr it între pream rire i hul ; a avut adulatori dar i
adversari, c ci, înzestrat cu daruri ie ite din comun, via a-i a fost
totu i plin de sui uri i coborâ uri, de r sturn ri nea teptate. Poate
peregrin rile în alte ri mai avansate din punct de vedre social i
politic, cum a fost Anglia, l-au f cut s doreasc o alt lume, un
climat de libertate. A îmbr at principiile luminismului i a incitat
spiritele s gândeasc i s ac ioneze în virtutea acestor principii.
Asemeni Rena terii, Iluminismul a reprezentat un moment cheie în
Octav B ncil - Valea Agapiei
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 21
Drago] NICULESCU

Nae Ionescu ]i }coala sa

(X)
ÎNTRE FILOZOFIA DUHOVNICEASC I TR IREA MISTIC
11. VASILE MOISESCU
11.1. „Piramidologia” lui Vasile Moisescu Domnului, i, mai mult, o asociaz cu „stâlpul de pomenire” men ionat
în „Cartea proorocului Isaia”, capitolul 19, versetul 19. Avem astfel,
din surse diferite, un calcul aproximativ i, desigur, discutabil, al da-
Savantul român Vasile Moisescu, de in tor al mai multe licen e
tei na terii Domnului nostru Isus Hristos: începutul lunii octombrie.
academice i versat în tiin ele matematicii, geografiei, fizicii, istoriei,
În aceste condi ii, de ce continu m s s rb torim na terea Lui în
teologiei, filozofiei, arheologiei i limbilor antice, a publicat în 1936 o
toiul iernii, pe 25 decembrie? R spunsul nu este greu de dat: oare
lucrare intitulat „Taina Tainelor - Descifrarea tainei Marii Piramide
ne-am putea imagina mutarea datei unei s rb tori atât de importante
din Egipt”. Pentru scrierea c ii, Moisescu c tore te în Egipt unde
pentru credin a noastr , dup aproape dou mii de ani de celebrare
soar Marea Piramid a lui Keops, folosind îns nu sistemul zecimal
pe 25 decembrie? Apoi, mai important, cât de important este precizia
european, ci sistemul britanic (în oli i picioare), întrucât acesta se
matematic a datei în raport cu evenimentul în sine - na terea Fiului
aseam sistemului folosit în antichitate. Transformând lungimile
lui Dumnezeu, Mântuitorului lumii? Vom continua deci s ne amintim
din oli i picioare în ani i totodat constatând i alte „coinciden e”
i s celebr m na terea Domnului Isus Hristos pe 25 decembrie,
legate de orientarea geografic a acestei piramide, Moisescu afirm
strând ca un fapt divers probabilitatea ca El s se fi n scut în reali-
Marea Piramid cuprinde în ea, încifrat în chiar dimensiunile ei,
tate la începutul lunii octombrie.
pornind de la baz c tre vârf, întreaga istorie a omenirii, de la facerea
Înc de când a venit în Arad, Vasile V. Moisescu a intrat în aten ia
lui Adam pân la primul r zboi mondial - vârful piramidei nu mai
Securit ii. Cercet rile lui în domeniile cunoa terii esoterice, influen a
exist din cauza eroziunii, istoria oprindu-se astfel la primul r zboi.
pe care figura sa charismatic o avea în grupul credincio ilor intelec-
Este interesant de men ionat c , de i a fost construit la fel ca celelalte
tuali din diverse confesiuni, maniera sa non-violent de a rezista
piramide - pentru a ad posti sarcofagul unui faraon - în Marea Pira-
presiunilor noului sistem, toate îl f ceau suspect, demn deci de a fi
mid nu a fost înmormântat nici un faraon. Camera mortuar din cen-
supravegheat îndeaproape. Sânziana Moisescu î i aminte te: „În
trul piramidei a fost mereu goal , ca o interesant paralel cu un anu-
jurul anului 1955, Securitatea a sechestrat o camer din aparta-
mit mormânt gol de la Ierusalim. În ceea ce prive te na terea Dom-
mentul chiria ei surorii mele, plasând acolo un tân r ofi er de Secu-
nului, folosind aceea i metod de transformare a unit ilor de lungime
ritate, spre a-l avea pe Vasilic sub observa ie. Vasilic , în naivitatea
în ani, luni i zile, Moisescu calculeaz ca dat a na terii Domnului
lui, îi ar ta calcule tiin ifice de la Piramid , cu care se ocupa.”
ziua de 15 Tishri, din calendarul evreiesc, dat care corespunde unei
Datorit convingerilor sale religioase i a credin ei sale vii, în
date variabile din calendarul modern, cuprins între 1 i 10 octombrie.
ciuda unor aplec ri social-democrate asupra suferin ei celor mul i i
Surprins el însu i de toate aceste descoperiri, Moisescu vede în
obidi i, Vasile V. Moisescu va respinge ideologia comunist pentru
Marea Piramid o profe ie antic , în piatr , despre na terea i învierea
22 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
ateismul pe care aceasta îl propaga. Astfel c , atunci când s-a pus
problema înregiment rii mezinei sale în rândurile organiza iei de
pionieri de la coal , familia s-a v zut aruncat în plin dilem moral :
„Atunci, pe la sfâr itul lui noiembrie, s-a pus problema la coal s
fie f cut pionier fiica noastr cea mai mic , Alciona. Cum reu isem
i cu ceilal i s nu fie f cu i pionieri, de i au fost propu i fiecare la
vremea lor, acum c utam ca i aceasta s fie scutit . Nu am judecat
nicicând pe cei ai c ror copii au fost pionieri, dar eu am inut s nu
fie, întrucât li se cerea s ia un angajament c vor sluji comunismul,
altfel zis, ateismul.”
În aceast încercare de la finele lui noiembrie 1958, Sânziana va
presim i preludiul unor provoc ri mai mari pe care Dumnezeu le pune
în fa a celor ale i, pentru a le testa r bdarea, puterea de a îndura, cu-
rajul de a le dep i, credin a nestr mutat în perenitatea unor valori
amenin ate de t lugul istoriei. În seara zilei de 16 decembrie 1958,
în urma descinderii oamenilor Securit ii i a perchezi iei, Vasile V.
Moisescu va fi arestat. Sânziana Moisescu noteaz : „În Decembrie
1958, în seara de 16 a lunii, ne-am pomenit cu un grup de securi ti.
Nu tiam în acele momente c un alt asemenea grup a intrat i în
apartamentul surorii mele i cumnatului meu, Sida Dumitru, în
aceea i cas . Tot atunci au atacat i casele celorlal i din grupul de
întrunire, care tot atunci au fost ridica i pentru acela i lot. Dup ce
au cotrob it peste tot, adunând un mald r de scrieri i lucr ri ale
lui Vasilic , c i i coresponden a de peste ani cu diversele perso-
nalit i din ar i de peste hotare, spre a le confisca, l-au ridicat i
dus i pe el, cu ei. La desp ire, f a le cere voie, ne-am rugat, iar
cuvântul dintre noi a fost: Domnul Iisus Însu i.”
Atunci au fost confiscate nou sprezece manuscrise gata de tipar
i vreo 20 de plicuri mari, cu nenum rate calcule de peste 12 cifre,
rezultatul par ial al cercet rilor de zeci de ani, dup cum va men iona
mai târziu Vasile V. Moisescu: „Mi-au fost confiscate, în afar de
numeroase c i deosebit de valoroase, coresponden a mea cu per-
sonalit i din ar i din str in tate, nou sprezece manuscrise gata
de tipar i vreo 20 de plicuri mari, cu nenum rate calcule de peste
12 cifre, unele chiar de 25, toate deduse din raportul pi, umplând
fiecare câte o pagin de coal . Zeci de ani am tot calculat, în spe-
ran a nedezam git c voi g si coresponden e între Biblie i natur .
Satisfac ia trecea de cea a armoniilor muzicale. Era un fel de be ie
duhovniceasc .”
Când Securitatea a descins la ora 23, apucându-se s r easc
printre pu inele bunuri i multele hârtii, nimeni n-ar fi crezut c înca-
drarea fusese deja dat . Vasile V. Moisescu a fost silit s semneze or-
dinul de arestare sub învinuirea de „uneltire contra ordinii sociale”.
Anul XII, nr. 2(126)/2021
Deprin i cu reflexele justi iei democratice, oamenii înc mai sperau
în „prezum ia de nevinov ie”. Cel care a instrumentat cazul, c pi-
tanul Parascan Ioan, loc iitor- ef al Serviciului de Anchete Penale
din Direc ia Regional M.A.I. Timi oara, în Ordonan a de re inere i
în Ordonan a privind începerea procesului penal, pe care le emite la
16 decembrie 1958, le-a stabilit deja culpa: „uneltire contra ordinii
sociale”. Evident c , în buna tradi ie comunist , nimeni nu se simte
dator s aduc la cuno tin a inculpa ilor faptele pentru care erau
urm ri i. Din documentele de inute de C.N.S.A.S, afl m acum c ,
înc din 16 decembrie, lui Vasile V. Moisescu i se aduc urm toarele
învinuiri:
„Situându-se la conducerea acestei grup ri (Moisi tii), a orga-
nizat în mod regulat edin e secrete la domiciliul s u sau în rota ie,
la restul membrilor. La aceste edin e secrete a desf urat activitate
de educare mistic pe baza concep iilor i ritualului formulat de el.
În cadrul edin elor secrete, Vasile Moisescu împreun cu grupul
u, au purtat discu ii cu caracter du nos regimului democrat
popular al R.P.R., propov duind schimbarea orânduirii de stat. Au
ascultat i apoi au comentat în mod du nos tirile emise de pos-
turile de radio imperialiste ca Vocea Americii, Europa Liber etc.,
elogiind sistemul de stat capitalist. În vederea educ rii membrilor
grupului subversiv, Moisescu Vasile a redactat mai multe scrieri cu
con inut reac ionar, antipopular, pe care le-a difuzat în rândul ade-
ren ilor s i. Avînd în vedere c aceste fapte sunt prev zute i pedep-
site de art. 209 pct.1, din C.P. al R.P.R., în baza celor de mai sus i în
conformitate cu art.195, 196 i 198 din C.Pr.P. al R.P.R.
DISPUN
Pornirea procesului penal pentru s vîr irea infrac iunii de unel-
tire contra ordinii sociale. Urm rirea penal se va efectua de c tre
un anchetator penal de securitate din Serviciul de anchete penale
al Dir. Reg. M.A.I. Timi oara.”
În Anexa la mandatul de perchezi ie mai apar dup cum urmeaz :
„Un manuscris dactilografiat Tainele Marii Piramide, manuscrise
cu titlurile Punct de Reper, Preciz ri introductive, apte în leg tur
cu omul, 100 de file din Piramidologia, un num r de 100 noti e,
poezii i scrisori, dou exemplare din c ile editate de V.V. Moisescu
cu titlul Armonia universal , în num r de 15 file din Taina Tainelor,
dou c i intitulate Fiziologie filozofic , Cânt rile Betaniei, în dou
exemplare, un num r de 11 c i cuprinzând probleme idealiste i
religioase-mistice, un num r de 3 Biblii, din care una în limba espe-
ranto, un manuscris de 9 pagini în limba francez intitulat Elogiul
numerelor, un manuscris de 7 pagini intitulat Armonia ansamblelor
piramidice, un manuscris în limba francez , de 5 pagini intitulat
Câteva preciz ri introductive.”
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
11.2. Traian Ban despre fratele Vasilic Moisescu
„Pe fratele Vasilic Moisescu l-am întâlnit la Bucure ti, cu ocazia
Congresului Mondial al Bapti tilor (1937). Dup c toria lui cu sora
Sânziana i mutarea lor la Arad, tat l meu s-a împrietenit cu el, vizitându-
l foarte des. Am p strat leg tura cu el i dup mutarea la Gurahon
(1949), mai ales dup ce ei au înfiin at adunarea din Oituz. Datorit
faptului c foarte des c toream la Timi oara în interes de serviciu,
opream i la p rin ii so iei, în Arad, participând astfel la adun rile
fra ilor, precum i la multe întruniri familiale, care aveau loc de mai
multe ori pe s pt mân . Întrunirile erau foarte ziditoare, fra ii cercetând
Cuvântul cu mult seriozitate i crescând în har i în dragoste.
La Gurahon , eram foarte activ în biserica local i vizitam mult i
adun rile din jur, colaborând cu diferi i lucr tori. Fratele Moisescu
s-a gândit odat c ar fi bine s mi dea în p strare lucr rile lui scrise
la ma in , pentru a fi în siguran în caz c lui i s-ar face vreo perche-
zi ie. Autorit ile de stat au fost informate de inten iile lui prin sursele
lor, astfel c pe mine i pe fratele Mitic Harap ne-au arestat primii,
iar la perchezi ia f cut mi-au luat i c ile lui Vasilic i, dup dou
pt mâni, timp în care to i fra ii au fost urm ri i îndeaproape, i-au
arestat i pe ceilal i.”
11.3. Amintiri...
* „L-am cunoscut prin intermediul familiei so iei mele. În 1958,
Traian Ban fusese arestat cel dintâi din grupul «moisi ilor», pentru
«vina» de a fi participat la adun ri de rug ciune care «subminau»
regimul popular nou instaurat i pentru c a primit spre p strare o
copie a manuscriselor lui Vasilic Moisescu.
L-am g sit ca pe un om ve nic vesel, foarte mul umit, în ciuda
unei existen e pline de priva iuni. Era întotdeauna gata s fac parte
vizitatorilor lui din comorile de descoperire dumnezeiasc pe care le
primise. Camera lui era plin de plan e, care din care mai fascinante
i mai misterioase. Am fost ca un copil care p trunde pe u a „Disney-
landului”, cu ochii mari, deschi i larg s înghit dac s-ar putea toate
imaginile fabuloase dimprejur. Rând pe rând, maestrul Moisescu mi-
a deslu it „taina cifrei apte” a ezate i în culorile curcubeului i în
notele gamei muzicale, în „septada” s rb torilor din anul evreiesc i
în... bra ele de aur ale sfe nicului din Templul de la Ierusalim.
Acest om cu o via unic în dimensiunile ei nep mânte ti a
„plecat” acas la Domnul într-un mod la fel de singular. I-au g sit
corpul, golit de suflarea în at duhovnice te spre cer, aplecat peste
masa pe care l sase un petec de hârtie cu acest epitaf autobiografic:
Voi care-mi plânge i desp irea,
De-a i ti cât de ferice sunt!
Nu piere floarea în Iubirea
Ce m-a mutat de pe P mânt.
E dulce s prive ti lumina
Ce se revars pe P mânt,
Dar mai de pre îmi e odihna
Ce-I Dincolo de-acest mormânt.
V-am fost împrumutat o vreme,
Ne-am bucurat i-am suferit,
Ca i pe mine-o s v cheme
Acel ce toate-a rânduit.
Sunt sigur ca acest „post” va trezi alte amintiri în aceia care l-au
cunoscut mai îndelung i mai îndeaproape. Le a tept m.
* Eduard Teodorescu: „L-am v zut prima dat când aveam vreo
17 ani. Venise în sfâr it i la adunarea din Pa cani s predice despre
stele, piramide, cosmos i multe alte m re ii ale Crea iei lui Dumnezeu;
23
erau lucruri greu de în eles, mai ales pentru cei mai vârstnici. Trebuia
fii cât de cât bun la mate, fizic , chimie i alte tiin e exacte la un
loc ca s pricepi ce spune acest mag al secolului XX. Unii c scau
vizibil deja dup 15 minute, dar noi liceenii eram ochi i urechi la
mo u' care scotea perle din ghiozdan, una dup alta. Profu' meu de
fizic era el deosebit, dar aici era vorba despre cu totul altceva: a-
veam în fa a ochilor un monument, un geniu al fizicii, matematicii,
astronomiei i tot ce vre i, un savant ale c rui vorbe le sorbeam cu-
vânt cu cuvânt i eram atent s nu pierd nimic. Tot ce spunea el era
de domeniul Enciclopediei...; unde mai g seam noi a a taine spuse
pe viu, mai ales pe vremea aceea (anii '77-'78)? Nelu Chi escu, unul
din prietenii adolescen ei mele, a organizat apoi o alt întâlnire cu el,
undeva... la o adres necunoscut . To i „gur casc ” tia ca mine
am mers în seara aceea acolo s -l ascult m pe magician pe îndelete.
A scos el tacticos toate plan ele din geanta lui veche i plin de bu-
curie ne-a explicat c a descoperit faptul ca Steaua Polar nu este
chiar atât de „fix ” cum credem noi, ci se rote te i ea în jurul unei
axe... Schi ele complicate, pline de indici i axe geometrice ar tau
concret i clar totul. Am r mas cu ochii în cea ... El calculase pozi ia
Stelei Polare de la vremea na terii Domnului Isus i v zuse c aceast
stea a efectuat deja ciclul ei de rota ie, circa 2000 de ani (a spus el
câ i ani, cu cifre precise), pe o mic orbit , i cam prin 1982 ajungea
fix în aceea i pozi ie ca pe vremea primei veniri a Domnului pe P mânt...
L-am mai v zut ultima dat la el acas pe când eram student, prin
'84. Venisem în vizit la Arad cu un mic grup de tineri din Bucure ti, dar
nu am putut înc pea în acea mic chiliu din curte, de 2×2x2 mc, plin
de c i de sus pân jos. Era acolo un b trânel mic i neînsemnat la
prima vedere, p rea paznicul de la poart care trebuie s ude florile,
îmbr cat într-un halat vechi i ponosit. Dar când a deschis gura ne
vorbea plin de verva un academician în carne i oase, un adev rat
doctor în tiin e, despre mi carea planetelor, despre stele i despre
num r. Num rul acela lung, cu multe cifre, divizor comun fa de toate
dimensiunile piramidei de la Ghizeh, spunea totul despre tot, i trans-
pus în litere vorbea clar c Isus este Mesia cel proorocit, în condi iile
în care a fost zidit pe vremea robiei evreilor în Egipt. Mi-am amintit de
ceea ce îmi spunea Nelu Chi escu într-o zi: «vezi, despre acest om a
profe it i Eminescu în Scrisoarea a I-a... To i marii poe i sunt uneori i
profe i. Cite te i ai s vezi!» Am citit. Perfect adev rat. Cititi i dvs. cu
aten ie acest fragment de la începutul celebrei poezii:
„Iar colo b trânul dasc l, cu-a lui hain roas -n coate,
Într-un calcul f cap t tot socoate i socoate,
i de frig la piept i-ncheie tremurând halatul vechi,
i înfund gâtu-n guler i bumbacul în urechi;
Usc iv a a cum este, gârbovit i de nimic,
Universul f margini e în degetul lui mic,
ci sub fruntea-i viitorul i trecutul se încheag ,
Noaptea-adânc-a veciniciei el în iruri o dezleag ;
Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe um r,
a el sprijin lumea i vecia într-un num r.”
Ulterior am mers s citesc cartea lui la BCU (Biblioteca Central
Universitar Bucure ti). Am c utat printre rafturile imense acest nume:
Vasile Moisescu. Am g sit: era o singur carte publicat - „Tratat de
piramidologie”? Nu mai tiu exact, dar cred c a a se numea. Oricum,
este singura carte publicat în dreptul numelui lui V. Moisescu, i
BCU are, se pare, un singur exemplar, pe care am avut onoarea s îl
citesc i eu. Toat cartea trateaz semnifica ia num rului magic al
piramidei, pe care de altfel Vasilic Moisescu nu a apucat s o viziteze
niciodat . Dar Domnul îi descoperise lui acest num r pe când se afla
în închisorile comuniste, spre uimirea oamenilor de tiin din toat
lumea, dar i a unui rabin evreu care îi d duse un mic indiciu i îi spu-
sese: «de e ti tu acela ales de Domnul s îi fie descoperit acest nu-
r (taina piramidei), atunci indiciul meu te va ajuta». i l-a ajutat...
24 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul XII, nr. 2(126)/2021

Janet NIC{

O poveste despre haiku

„Prima întâlnire” cu haiku-ul a avut loc în mentul, c e nevoie de cezur , de o ruptur ,
timpul studiilor universitare. Ca student al de o poant final , c posed un adev rat *
Facult ii de filologie, din cadrul Universit ii vid tropic, adic nu folose te figu-rile de stil da, m-am dumirit:
Craiova, am luat la cuno tin despre toate specifice poeziei occidentale, c e lipsit de ochii t i, f dubiu-s
formele literaturii, inclusiv, despre poeziile narativitate. dou oapte verzi!
cu form fix : sonetul, rondelul, gazelul, Ideea c expresia, prin originalitate, tre- *
haiku-ul, senryul. Evident c aceasta a fost, buie s asorteze sensibilitatea uman cu ima- ascult ! Noaptea,
inerent, o perioad de tatonare, de încerc ri, ginea natural , m-a dus cu gândul la str ve- carul Mare scâr âie,
de acumulare, o trecere în revist , în demersul chea noastr „catrin ”, matricea poeziei lcând pe stele...
form rii unei viziuni cât mai cuprinz toare, populare române ti, adev rat poezie cu for- *
asupra fenomenului literar. Mult mai târziu, fix . i catrina, asemenea haiku-ului japo- în iesle, boii.
între anii 1975-2010, am condus, în ora ul nez, îmbina st rile suflete ti cu aspecte ale eu, al turi, îmi rumeg
Bechet, un cenaclu zonal, unic, în acest sens, naturii, într-un paralelism bine temperat. singur tatea...
în ar , de renume în acea perioad . Pe aici Scurtimea catrinei române ti era garan ia me- *
au c lcat, de-a lungul vremii, peste 200 de mor rii i a transmiterii nealterate genera iilor lupt -n gr din ?
personalit i din ar , din Europa, din SUA, viitoare. Bineîn eles, i catrina, gen liric , da! Se v d trandafirii
din Australia, din Canada, din Japonia, din prin excelen , s-a pierdut sub pagodele unor solda i plini de r ni...
toate domeniile artei i ale culturii. În 1999, strofe, excesiv ad ugate. *
Paul i Kazuko Diaconu, familie româno- Fascinat de haiku, dar convins c esen a un fulg, pe plita
japonez , ne-au vizitat, la invita ia cenaclului sa nu poate fi atins decât de nativii niponi, încins ... Mai vrei s faci
nostru. Cu acel prilej, s-a înfiin at, în cadrul am creat, ocazional, metafore în tipar de haiku, piramide-n gând?
Liceului Teoretic din Bechet, o filial a aso- nefiind, deci, cu adev rat, haiku-uri. Pot s *
cia iei „Nipponika” i s-au lansat dou c i: dau i câteva exemple: de-a fi secund ,
„Istoria literaturii japoneze” de Shuiki Kato ah, din timp în timp, nu te ard, a trece
i cartea de interviuri „Japonezii despre ei timpul, c lare pe timp, pe lâng tine!
în i”, volumul I i volumul II, de Kazuko se pierde în timp! Mi-a pl cut, întotdeauna, chiar la super-
Diaconu i Paul Diaconu, carte ap rut la * lativ, poezia cu form fix . Este un adev rat
Editura „Nipponika”, la Bucure ti, în 1994. fie îngeri? „pat al lui Procust”, un adev rat „nod gor-
Între numeroasele interviuri, cu numeroase deloc! Sunt cinci petale dian” care inspir disciplin , for , putere de
personalit i japoneze, din toate domeniile, de crin, în v zduh... concentrare, maturitate spiritual . Din p -
am remarcat, atunci, interviul cu Soro Uchida, * cate, dintr-un anumit punct de vedere, i din
poet, critic de art i diplomat, pre edintele nes rutat fericire, din alt punct de vedere, poezia mo-
„Asocia iei Interna ionale de Haiku” i am la timp, gura iubitei dern , sp rg toare de tipare, ini iat de ro-
descoperit multe din tainele haiku-ului. cade pe gânduri. mantismul, de acum, clasic, i continuat prin
Împ rt ind aspecte din via a i cultura * nenum rate „isme” literare i artistice, se a-
nipon , Kazuko Diaconu, japonez get-be- copil în amurg, sorteaz perfect cu nervozitatea modern
get, fost Yamaguki, a sus inut, practic, ce- râul curge spre munte... care genereaz nelini te i derut . A a cum
lebra „Ceremonie a ceaiului”, din esen a c - marea l-a teapt … Alexandru Macedon a t iat nodul gordian
reia am re inut ce înseamn armonie, aten ie, * cu sabia, la fel, poetul modern stâlce te for-
respect, rigoare, lini te sufleteasc , elegan . un nor de timp, pe mele fixe, tiparele, afi ând o vitejie subiectiv
„Prima îmbr are” cu haiku-ul s-a întâmplat cer. Plou …Umbrel mi-e care, de cele mai multe ori, debusoleaz ci-
atunci. Atunci am v zut, pe viu, frumuse ea gândul la tine. titorul i-l îndep rteaz . Chiar i haiku-ul,
ascuns în ghioacea celor 17 silabe ale haiku- * asediat în form i în con inut, a cedat câteva
ului, aceast „piticanie” artistic i spiritual , trist, s rut mâna carate, din cele clasice, acum, pe metereze.
egal în literatura universal . Despre struc- umbrei tale, pe care Nu înseamn c poezia modern nu are vir-
tura haiku-ului am aflat mai târziu, din lecturile ai lep dat-o… tu ile ei, dar revenirea la poeziile cu form
aplicate: c trebuie s prezinte aspecte din * fix , inclusiv, la haiku, este lec ia de pace,
natur , sub form de imagini pozitive, opti- pâine pe mas … lini tea de dup furtun , odihna binemeritat
miste, care surprind clipa, c expresia, sau bobul de grâu fu izvor a unui spirit care a zburdat, ca un mânz stur-
sintagma, este mai important decât frag- acestui cântec! lubatic, pe izlazul fanteziei.
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Nicholas DIMA
(USA)
Securitatea ]i exilul
intelectualilor rom`ni
Anca Stângaciu, Securitatea i exilul intelectualilor români
în Italia , Ed. Mega Cluj-Napoca, 2019, 400 p.
O carte bine documentat , bine scris i bine venit ! Felicit ri
autoarei Anca Stângaciu, conferen iar la Universitatea Babe -Bolyai
din Cluj-Napoca. Tema principal a c ii este modul în care securi-
tatea regimului instaurat de Sovietici în ar dup 1944 a urm rit
încontinuu exilul românesc încercând s -l discrediteze, s -l compro-
mit i s -l anihileze. De la început se impun doua observa ii: este
udabil faptul c cercet torii din ar au reu it s ob in acces la
arhivele securit ii i s studieze exilul confra ilor pleca i; i este
lamentabil s consta i cât de diabolic i de pervers a fost securitatea
în eforturile ei de a anihila exilul.
Volumul se concentreaz pe exilul românesc din Italia, limitat ca
num r, dar cu prec dere intelectual i foarte activ. Cartea are îns
multe referiri la exilul european, în special cel din Fran a, Germania i
Spania, dar i din cele dou Americi. În calitate de exilat de peste 52
de ani i activ continuu în via a emigra iei, am întâlnit i cunoscut
foarte mul i confra i men iona i în cartea doamnei Stângaciu. F
fals modestie, cred c sunt unul din ultimii exila i români care a
cunoscut atât exilul politic imediat post-belic cât i emigra ia din
ultimele decenii. Sunt de asemenea ultimul asociat în via al Comi-
tetului Na ional Român din New York condus de fostul ministru de
externe Constantin Vi oianu.
Impresioneaz meticulozitatea cu care autoarea a f cut cercet rile
i a parcurs documentele securit ii. ( i m întreb de ce mie personal
mi s-a respins accesul la arhivele Serviciului de Informa ii Externe?)
Impresioneaz totodat obiectivitatea cu care autoarea abordeaz
oamenii viza i indiferent de culoarea lor politic - ni ti, liberali
sau legionari. i cel mai mult impresioneaz
modul draconic în care a lucrat securitatea i
imensele resurse umane i financiare pe care
le-a cheltuit ca s urm reasc activitatea celor
fugi i. A a cum afirma scriitorul Paul Goma,
cu care am stat un timp în închisoarea din
Gherla, securitatea a fost r ul absolut al Româ-
niei. i totu i, nici securitatea nu a fost de ca-
pul ei. Cine a organizat-o i cine dirijat-o?
i aici trebuie s fac o observa ie trist pe
care probabil autoarea c ii nu o cunoa te.
Fosta securitate, azi - SRI, i-a schimbat doar
fa a dup 1989. „Serviciile” continu s lucreze
cu aceia i indivizi-surse i cu acelea i obiec-
tive: controlul a ceea ce acum se cheam „dias-
pora” i anexarea emigra iei la interesele noii
„nomenclaturi” din ar .
Autoarea c ii reu te s deslu easc atât
nuan ele exilului ca entitate politic i cultu-
ral , cât i metodele i manevrele securit ii
25
menite s -l dezbine. În acela i timp, ea nu se pierde în generalit i i
se refera individual la numero i membri ai exilului din care unii au
ajuns mari personalit i. D-na Stângaciu descrie de asemenea rela iile
celor pleca i cu familiile r mase în ar i modul în care securitatea
intercepta i „valorifica” acele rela ii. Cititorul face cuno tin cu
limbajul securit ii pe care de altfel mul i dintre noi l-am sim it per-
sonal: agen i acoperi i, informatori, surse, utilizare «în orb», diversiu-
ne, înfiltrare, dezinformare, etapizare, remodelare a gândirii, exploatare
a fricii, antaj emo ional etc. (pp. 231-233). Modul de organizare
intern al securit ii este i el documentat i este înfior tor s afli c
între 1948 i 1988 securitatea a recrutat i folosit 500.000 de informatori.
Cum a lucrat concret, ce a urm rit i ce a reu it, ne spune autoarea în
propriile sale cuvinte.
„...Consolidarea regimului comunist i a Securit ii a dus la de-
stabilizarea exilului prin înfiltr ri, tr ri i colabora ionism, încât
supravie uirea României democratice în afara spa iului na ional a
tat forma luptei anticomuniste versus cea a colabor rii, a rezis-
ten ei versus cea a propagandei procomuniste, a unit ii versus cea
a dezbin rii.” (p. 374) „...Tacticile diabolice, ascunse, persuasive
sau manipulative ale Securit ii care prin ofi eri i agen i a reu it s
se înfiltreze, s destabilizeze, s dezbine sau s lase traume...” (p.
319) Autoarea a în eles bine practicile securit ii, de i din arhive nu
a putut afla numele agen ilor strecura i în occident.
...Pe la începutul anilor ‘70 eram activ în Comitetul Na ional Ro-
mân din New York i totodat pre edinte al Societ ii Avram Iancu.
La un moment dat s-a înfiltrat între noi un individ dubios, Constantin
Milovan, care ne admonesta c atac m
pe nedrept ara natal care chipurile dez-
voltase rela ii atât de bune cu America.
Individul încerca pe diverse c i s creeze
grupuri de prieteni ai noului regim i ne
îndemna s colabor m cu autorit ile de
la Bucure ti. În final, l-am exclus din soci-
etate i l-am izolat. Ceva mai târziu, când
a venit Ceau escu în vizit la New York,
Milovan s-a prezentat la hotelul unde era
cazat acesta i l-a felicitat pentru politica
sa. Ulterior, generalul Mihai Pacepa a
confirmat ca Milovan fusese înfiltrat de
Securitate între noi.
Obr znicia i diabolismul securit ii au
fost îns ip toare la cer. La New York,
Milovan a scos periodic un ziar numit dez-
informativ Dreptatea i imediat dup 1989
s-a prezentat la biroul din Bucure ti al
26 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul XII, nr. 2(126)/2021

liderului nist Corneliu Coposu ca s i arate activitatea i meritele Ioan ANDREICA

din exil. În 1991 eu am fost trimis oficial de Vocea Americii la Bucure ti
i m-am întâlnit cu dl Coposu, c ruia i-am explicat cine era în realitate
Milovan. Domnul Coposu mi-a r spuns f prea mult convingere
nu avea de unde s tie. Adev rul este c trebuia s tie. Le scri-
sesem personal, i lui i ulterior lui Constantinescu Emil, c noi, re-
fugia ii mai vechi, cuno team foarte bine America i le propuneam
organizam un grup prin care s oferim consiliere noilor lideri politici
din ar . Nu i-a interesat. Noii lideri au preferat s lucreze în continu-
are cu ambasada Român din Washington, unde serviciile de infor-
ma ii i-au p strat vechile structuri... i tot a a se lucreaz i azi.
În ce prive te stilul c ii Securitatea i Exilul..., autoarea folo-
se te fraze foarte lungi, în opinia mea, dar clare din punct de vedere
structural, ceea ce face lectura u oar i pl cut . Limbajul este i el
bogat, frumos i modern, contrastând cu limbajul pompos i plin de
barbarisme la mod în aceste zile. Studiul este totodat evident aca-
demic, cu note de subsol i citate, i dispune de un index nominal al gândeam numai la
multor persoane men ionate în text. a a trebuit s fie drumurile noastre
Personal, a dori s v d un asemenea studiu referitor la exilul din i locurile noastre
America, dar având în vedere num rul mare al românilor stabili i în Timpul scana sentimente cu i
Statele Unite i activit ile politice vaste ale multora dintre ei; a a corbii ademeneau miroseam praful r zboiului
ceva s-ar întinde pe mii de pagini. i m gândesc la propriile mele do- hoitul oaselor carnale râvnite moartea inevitabil
sare amintindu-mi de ce îmi scria tata din Bucure ti prin 1980. Tata a prada a c zut i via a iremediabil pierdut
fost un om simplu, dar integru i deosebit de demn. Fusese sergent ademenit pe tabla de ah
în primul r zboi mondial i luptase la M ti. Refac par ial din În locul vi inilor uci i
Sup rare
memorie scrisoarea sa: „Nicule, am fost chemat la securitate unde m- se ridicau
a primit un colonel, da s tii c era om sp lat, nu d’ ia pe care îi tii noi oferte de roade
Luna plin
tu. Mi-a ar tat un teanc de dosare care se ridica din podea pân la mincinoase.
zuse în lac
în imea biroului... «Uite ce ne face fiul dumitale în loc s aprecieze
peste p durea albastr
eforturile noastre pentru prop irea rii», mi-a spus colonelul... Din Hoinar a nop ii
scrisoare am în eles îns c tata era cumva mândru de cea ce f ceam
un uliu
eu în America. De altfel, când mi-am luat doctoratul i-am trimis o Am hoin rit prin timp deasupra cortului
copie a diplomei i am aflat mai târziu c tata se ducea la to i prietenii Pân la tine cronc ne a sup rare
se laude cu mine. Acum, a vrea s v d cum m „l uda” securitatea Înger cu ve mânt de lumin amintindu-ne
în acea perioad ... Târziu în noapte ora plec rii
i un gând final pentru cercet torii din ar care cunosc activitatea Cu visele pe frunte din platoul lui.
exilului doar din documente. Majoritatea covâr itoare a oamenilor Te-am g sit
i v d de treburile, nevoile i interesele lor cotidiene. Cei care iau
atitudine politic public ori se afirm ca intelectuali de valoare sunt Imposibilul
Urme
foarte pu ini. În America românii exila i care au luat consecvent
atitudine împotriva comunismului au fost probabil sub o sut iar Întrebat
Nu atinge i dac voi reveni
liderii îi po i num ra pe degete. Ace tia au men inut îns încontinuu sunt urmele iubitei
i în mod intransigent f clia libert ii României. în dansul fecioarelor
din nop ile tr rii dac în rena tere
ne vom iubi atât
Sentin cât pe p mânt
am negat
Culorile tr rile se pierd pe vânt.
dragostei
le tiu Plec ri
gustul ei
s-a cuib rit Îngerii
în suflet zesc
cale de mijloc binecuvânt rile vie ii
nu exist . clopotele bat
credin a rena te martiri
cu i pentru fiin e
îndrumate spre cer
M-am mai ridicat e atâta lini te
i am mai mers atâta evlavie
Octav B ncil - Lubeni am tot mai mers de atâtea plec ri.
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Galina MARTEA
(Olanda/Basarabia)
Moralitatea uman[ prezent[
@n Basarabia eminescian[
a lui Theodor Codreanu
Theodor Codreanu, Basarabia eminescian , Ed. Ideea European , 2018, 422 p.
Volumul „Basarabia eminescian ”, de Theodor Codreanu, editat
la Editura Ideea European , 2018, pagini 422, este opera literar de o
valoare excep ional dedicat marelui eveniment Centenarul Marii
Uniri. Dup cum se cunoa te, s rb torind 100 de ani de la Marea
Unire în anul 2018 (27 martie 1918 - 27 martie 2018 - unirea Basarabiei
cu România; 28 noiembrie 1918 - 28 noiembrie 2018 - unirea Bucovinei
cu România; 1 decembrie 1918 - 1 decembrie 2018 - unirea Transilva-
niei cu România), ac iune cultural de o pondere aparte pentru istoria
na iunii române, lucrarea „Basarabia eminescian ”, scris de renu-
mitul scriitor i eminescolog Theodor Codreanu (critic i istoric literar,
prozator, eminescolog, aforist, filosof al culturii i civiliza iei române,
cu distinc ii din partea Academiei Române, Academiei de tiin a R.
Moldova i Pre edin ia României etc.), vine la momentul oportun în
contextul acestor evenimente istorice care se încadreaz benefic în
societatea român i nu numai, i, nu în ultimul rând, în existen a
românilor de pretutindeni. Clasificat în Colec ia „Istoria menta-
lit ilor”, dar i în categoria „istorie i politic ”, lucrarea în cauz
este i un elogiu închinat distinsului Emi-
nescu - unul dintre cei mai renumi i i cu-
noscu i scriitori români de nivel mondial,
cea mai onorabil personalitate literar a
neamului românesc, unde prin intermediul
operelor i ideilor sale originale a fost pro-
movat acea realitate care a desemnat tot
ceea ce exist efectiv în existen a fiin ei
umane, astfel fiind promovat în mod in-
tens i cultura neamului românesc în di-
verse ipostaze, aceasta devenind în timp
parte component i a culturii universale.
Astfel, personalitatea, identitatea i o-
pera eminescian reprezint punctul de
reper în notabilul volum „Basarabia emi-
nescian ”, lucrare care însumeaz în sine
viziunea scriitoriceasc a marelui Eminescu
privind destinul istoric al Basarabiei - pro-
vincie româneasc rupt din sânul patriei-
mam . Titlul c ii, a a cum se exprim
însu i autorul, Theodor Codreanu, s-a for-
mat prin „...trecerea dincolo de referin a
strict exegetic , urm rind spiritul abor-
rii eminesciene la destinul ulterior al
provinciei imposibil de rupt de cel al Ro-
mâniei posteminesciene” (pag.5, În loc de
argument). Deci, prin opera eminescian
27
s-a întemeiat i s-a pus în lumin o nou lucrare de o mare valoare, o
lucrare inedit cu implica ii filozofice de înalt tinut , modelul autentic
apar inând domnului Theodor Codreanu, aceasta definind problemele
reale cu care se confrunt poporul român basarabean de-a lungul
timpului, 1812 - prezent, aspectele fiind centrate pe existen a i
identitatea Basarabiei în perioada arist i în bol evism, pe r zboiul
antiromânesc al Sovietelor, pe cinismul imperial i anii comunismului
sovietic; despre lupta imperiului rus pentru domina ia poporului
român basarabean i teritoriul acestuia (în pagina 335 autorul spu-
nând: „Centrul imperial î i revendic întotdeauna marginea, în
conformitate cu cinismul napoleonian: „Voi cuceri p mânturi, c
istorici care s dovedeasc ale cui sunt, avem”)”; despre teroarea
foametei din anii 1946-1947 i efectele crimelor comise de regimul
sovietic, despre deport rile i represiunile politice din anii 1940-
1953 din Basarabia i Bucovina de Nord; despre schimbul de regimuri
i despre posibila reunire a Basarabiei cu România (în pagina 341
autorul scrie: „Dac Basarabia i-ar fi dobândit libertatea odat cu
Declara ia de Independen de la 27 au-
gust 1991, iar România odat cu 22 de-
cembrie 1989, reunificarea s-ar fi produs
imediat, cu atât mai mult, cu cât de la
Washington se d duse und verde...”. Dar
nu: ambele p i au constatat, chiar de a
doua zi, c independen a i schimb rile
de regim de la Bucure ti i Chi in u au
fost simple fic iuni istorice. Tot ce a urmat
a însemnat instaurarea nu a democra iei
i a libert ii, ci a unui regim fic ional,
cleptocratic, pe ambele maluri ale Prutu-
lui, menit s reprime, mai departe, centrele
de lumin ”); despre Pactul Ribbentrop-
Molotov, semnat în 23 august 1939, unde
Basarabia, inutul Her a i Bucovina de
Nord au fost rupte de la statul român;
despre cultura istoriei i limba român din
Basarabia, precum i din alte inuturi ro-
mâne ti; despre distin ii scriitori i perso-
nalit i basarabene precum Dumitru Mat-
covschi, Grigore Vieru, Mihai Cimpoi,
Mircea Druc, Ion Ungureanu etc., care
au luptat mereu pentru valorile na ionale
române ti i au gândit în spirit emines-
cian (pag.338); despre cultura religiei i
28 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
sistemul de credin e, procese care în mod normal ar urma s se cen-
treze pe sentimentul divinit ii, în acest context autorul face o remarc :
„Eminescu aprecia c golul sufletesc (horror vacui) care-i împinge
pe ari i cercurile nobile c tre expansiune megaloman se datoreaz
divor ului dintre cultur i putere” (pag. 166); despre presa i primul
ziar fondat în Basarabia, aici autorul c ii difuzând informa ii pre-
ioase, pagina 192: „În scrisoarea târzie, din 1930, c tre b trânul
Ion Codreanu, fostul membru al Sfatului rii, Stere aprecia: „Ba-
sarabia de sub st pânirea arist a fost parc mai îndep rtat i
mai str in de Regat decât oricare colonie european din Africa
sau Asia. / Nimeni mai bine ca d-ta, Mo Ioane, nu poate ti cu ce
greut i a trebuit s lupt m ca s putem întemeia primul ziar ro-
mânesc la Chi in u, s punem începuturile unei ac iuni na ionale
în Basarabia i s form m m car un grup de tineri ad pa i la izvoa-
rele culturii na ionale - preg ti i pentru misiunea de apostoli în sâ-
nul norodului basarabean.”. A a s-a ajuns c pân i cei tiutori de
carte nu auziser vreodat de existen a lui Eminescu, a lui Alecsan-
dri, nemaivorbind de Creang , Caragiale sau Co buc: singurii robi
din lume, care nu au voie nici s citeasc o carte în limba lor, cum v
spune Take Ionescu”; despre istoria i cultura neamului românesc,
cât i despre sentimentul de afec iune al românilor basarabeni redat
prin dragostea pentru ara i glia str mo easc român ; dar i despre
marea credin în valorile na ionale române ti, în valorile spirituale
prin intermediul c rora se poate înl tura r ul i ura, aspecte ce afec-
teaz destul de grav omul în dezvoltare i existen , cauza fiind
nedrept ile i neajunsurile sociale, lupta pentru putere.
Cel mai dureros aspect abordat în lucrare este despre adev rul
istoric, fenomen denaturat i falsificat constant la direct i indirect
doar pentru a fi în contradic ie cu realitatea, la acest capitol Theodor
Codreanu comenteaz astfel: „Întreaga istorie a Basarabiei de sub
ocupa ie ruseasc st sub semnul ra iunii cinice, cu distinc ia f cut
de filosoful german Peter Sloterdijk între kynism i cinism, între
modul de a filosofa al lui Diogene i cel al Marelui Inchizitor dos-
toievskian. Probabil nu întâmpl tor legenda Marelui Inchizitor s-a
scut în spa iul rusesc, prin geniul lui Dostoievski. Cinismul, ca
denaturare a kynismului antic, s-a ivit ca distorsiune imperial în
sânul cre tinismului catolic medieval, când Biserica a creat institu ia
paralel a Inchizi iei, care, prin ororile ei, a tr dat dogma Sfintei
Treimi (temelie a iubirii cre tine), ducând la ruptura dintre tiin
i filosofie, pe de o parte, i teologie, pe de alta. Înc Schopenhauer
a în eles c cinismul înseamn o grav înc lcare a principiilor care
fundeaz adev rul. Eminescu face un pas mai departe, vorbind des-
pre falsificarea cântarului adev rului, chiar în leg tur cu cinismul
imperial arist fa de Basarabia (vezi cap. Basarabia dreptului). În
istoria cre tinismului ortodox, numai Rusia arist a concurat In-
chizi ia catolic . Dostoievski i Tolstoi au în eles asta”. „Cinismul
este o gândire în dublu referen ial: una spui i alta gânde ti”. (pagina
21-22, Cinismul imperial). Anume prin no iunea cinismului, atitudine
care sfideaz regulile morale ale omului, Theodor Codreanu descrie
tabloul real cum a fost realizat vânzarea Basarabiei în 1812, astfel
fiind înf ptuit divizarea Moldovei: „Ruptura în dou a Moldovei a
produs o adev rat tragedie na ional , oglindit în literatura cult
i în folclor. Simbolul acestei t ieturi istorice va deveni Prutul. Sate
întregi au trecut râul blestemat de spaima „eliberatorilor”, încât
pân i generalul Pavel Kiseleff va scrie c „Locuitorii fugeau din
Basarabia, preferând ocârmuirea turceasc , grea pentru ei celei a
noastre”. Scriitorul Constantin Stamati (1786-1869), care a r mas,
în 1812, la Chi in u, scria îndurerat, privind spre Prut: Mâhnit i
pe gânduri stau posomorât/ Cu dor nespus/ i'ntristat i dornic, tr -
ind am rât/ M uit spre apus…/ Acolo-i via a!/ Acolo-i speran a!”
(pag. 33-34).
Anul XII, nr. 2(126)/2021
Theodor Codreanu, în contextul Basarabiei eminesciene, reali-
zeaz concomitent i analiza literar a poemelor i compunerilor despre
Basarabia i poporul român basarabean, scrise de Mihai Eminescu,
corespunz tor referindu-se: „Eminescu nu se mul ume te doar cu
explica ia unor asemenea acte de tr dare, precum ale Moruze tilor,
care au pricinuit nenorociri peste nenorociri teritoriilor române ti
de-a lungul secolelor. El încearc s fac lumin de ce o etnie atât
de numeroas , comparabil , dup Herodot, cu „inzii”, traco-dacii,
din care se trag românii, au stat în istorie sub Zodia Racului (vezi
Doin : „Vai de biet român s racul, / Înd t tot d ca racul,”) i n-
au preluat de la romani spiritul imperial, precum au f cut alte na ii
din Europa i Asia, de i înzestrarea nativ a indivizilor compun tori
o recomanda cu asupra de m sur la un alt destin istoric. În fa a
realit ii, Eminescu a comparat latinitatea oriental cu o insul
mereu roas pe margini de slavi i de alte etnii. De ce a nimerit ro-
mânitatea într-un veritabil „triunghi imperial al Bermudelor”, „în
calea tuturor r ut ilor”, dup spusa cronicarului? Fiindc , într-
un fel, mo tenirea tracic a fost mai puternic decât cea roman .
Herodot a subliniat principala meteahn a tracilor: dezbinarea. El
profetiza c nu vor fi niciodat puternici, fiindc nu sunt uni i. Pe
acest fond arhe-mioritic s-au n scut i structurile statale române ti,
încât, de la bun început, triunghiul imperial extern s-a „interiori-
zat”, iar lipsa de unitate a dus la crearea a trei state române ti, care
nici ele n-au cuprins întreaga românitate din juru-le. Spre deosebire
de statele puternice din Europa i Asia, românii i-au croit organiza-
rea statal dup un soi de „democra ie” medieval concretizat în
monarhiile elective. Monarhia electiv e rezonant , izbitor, cu ma-
tricea dezbin rii mioritice a fra ilor care se ridic împotriva fratelui,
mo tenind p catul fratricidului biblic al lui Cain i Abel. Balada
Miori a încifreaz rezolvarea crizei sacrificiale, mitul devenind de
o rar complexitate prin solu ia cre tin a nun ii cosmice, specific
spiritului cre tinismului cosmic r ritean, despre care a scris pagini
esen iale Mircea Eliade (Mioara n zdr van )” (pag.38-39, ul
dinl untru). Relat ri de o înalt apreciere, discursul literar fiind cen-
trat pe procesele vitale ale unui popor, simultan întruchipând în mod
concret fenomenele esen iale ale existen ei umane format într-o
colectivitate - totul fiind o leg tur indispensabil cu existen a sa
istoric , având în relief aspectul suferin ei morale, al dezbin rii na i-
onale, al neunirii de neam etc. Sub raportul acestor înf ri se dis-
tinge sentimentul moral-uman în rela iile dintre oameni i popoare,
în cazul dat se intuie te rela ia dominant din partea imperiului arist
slavon i supusul popor român din Basarabia.
În descrierile abordate, Theodor Codreanu pune un accent forte
pe latura de con tientizare a proceselor identitare ce sunt atât de im-
portante în via a i coabitarea social a unei na iuni, iar pentru ca
cet eanul simplu muritor din societate s în eleag corect ac iunile
respective atunci Domnia Sa valorific în mod detaliat i sentimentul
de credin autentic în valorile spiritualit ii, valori ce sunt parte
component din procesele afective umane/ procesele afective na io-
nale. Cuprinsul lucr rii „Basarabia eminescian ”, în ansamblu, este
o monografie tiin ific de o pondere aparte, cu cifre, date i nume
concrete despre personalit i, scriitori, intelectuali i politicieni din
Estul Europei i Eurasia - imperiul rus, cât i din unele ri din Vestul
Europei, perioada secolului XIX-XXI i nu numai, relat ri de o mare
semnifica ie i importan istoric , cu trimiteri la evenimentele istorice
ce au avut loc în perioada arist rus i pân în zilele de ast zi, cu
tangen la inutul basarabean care continu s fie subjugat de domi-
na ia imperial dinspre r rit. Prin prisma tuturor expunerilor este
prezent i mesajul marelui Eminescu, care reprezint integritatea i
bog ia spiritual a na iunii române, Mihai Eminescu fiind identitatea
nobil a neamului românesc. Printre altele, autorul c ii, Theodor
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 29
Codreanu, consider : „... între to i marii intelectuali români, Emi- Ionel BOTA
nescu a fost acela care a iubit i a în eles în toat profunzimea
Basarabia, pentru c poetul a iubit deopotriv toate provinciile lo-

Templul
cuite de români, pe care le-a cunoscut nu numai la nivel livresc, ci i
str tându-le cu picio rul i cu alte mijloace, cum n-a mai f cut-o
altcineva. Bucovina i-a fost, desigur, cel mai aproape de via i de

omului,
suflet, poetul considerându-se pl mad a Bucovinei: „Eu sunt n scut
în Bucovina. Tat l meu e bucovinean. Un grec ca Vogoride n-a fost
în stare a-l face cet ean...”, evident - cet ean român” (pag.11-12,

templul
Un num r nefast). Totodat , Theodor Codreanu face trimitere i la
cuvintele spune de Horia Vintil : „F Eminescu, România poate
nici nu ar fi putut exista, sau ar fi fost altceva, o înfiripare nesta-

tornic în aerul timpului” (Vintil Horia, Peste o sut de ani, tot
Eminescu!, în „Stindardul românilor”, nr. 25-26, 1989) (pag.273, V
tept m de 22 de ani!).
Deci, personalitatea i identitatea marelui scriitor Mihai Eminescu
vor fi ve nic simbolul distinct al poporului român i al culturii na i-
onale române ti, iar opera eminescian va fi la nesfâr it punctul de
reper pentru fiecare scriitor român de azi i de mâine. Prin contribu ia
distinsului Eminescu, literatura româna nu numai c s-a promovat
sau c a fost recunoscut în cultura universal , dar, în acela i timp,
se poate spune c opera eminescian a dezvoltat la cele mai înalte
culmi cultura i literatura româna în contextul culturii universale. La
rândul s u, renumitul scriitor i eminescolog Theodor Codreanu, cu
lucrarea în cauz , a valorificat i mai mult procesul evolutiv al istoriei,
culturii i literaturii române, astfel remarcându-se profund prin arta
cunoasterii, însumând în sine expresia muncii intelectuale ce este
materializat prin no iunea de a satisface necesit ile spirituale i
intelectuale ale individului din societatea român , dar i pentru to i
românii de pretutindeni. Drept urmare, Basarabia eminescian este
o lucrare oportun i de o importan extraordinar pentru na iunea
român , scopul principal al acestei lucr ri fiind de a istorisi realitatea
tr it în ara româneasc i, nu în ultimul rând, în Basarabia - inut
românesc; destina ia final fiind de a elucida con inutul obiectiv al
evenimentelor istorice petrecute de-a lungul timpului prin intermediul
rora se contureaz , în mod evident, existen a i identitatea poporului
român basarabean între domina ii str ine, dar, cu mare regret, i între
cona ionalii mancur i i tr tori ajun i în capul puterii. În viziunea
autorului, opera literar „Basarabia eminescian ” r mâne a fi cheia
destinului României, sau, cum spune Eminescu, o „cestiune de exis-
ten pentru poporul român” (pagina 7, În loc de argument).
Basarabia eminescian transmite în mod clar mesajul despre
identitatea istoriei, culturii i a limbii române din inutul basarabean.
Apari ia respectiv este o lucrare academic i literar de mare pre-
stigiu, care merit a fi lecturat de întreaga colectivitate româneasc
i nu numai. În eviden sunt plasate con inuturi extraordinar de
interesante ce sunt p trunse de spiritul na ional românesc - totul
reprezentând o chemare întru valorificarea sentimentului autentic
pentru neamul român din Basarabia, dar i al tuturor românilor de
pretutindeni. A a fiind, Theodor Codreanu, scriitor celebru din Ro-
mânia, dup nenum rate opere literare i istorice, i de aceast dat
a reu it s pun în lumin o lucrare de excep ie, o lucrare monumen-
tal care fascineaz i impresioneaz atât prin denumirea sa neo-
bi nuit , cât i prin con inutul minunat, plin de semnifica ie ce ui-
me te i produce numai admira ie. Basarabia eminescian este o-
pera literar care completeaz în mod distinct patrimoniul cultural al
na iunii române.
De men ionat, scriitorul Theodor Codreanu, de-a lungul anilor, a
pus în lumin opere literare de mare valoare, elaborate pe cele mai
moderne tehnici din arta scrisului, cu con inuturi nespus de frumoase
care provoac veritabile satisfac ii pentru publicul cititor.
dragostei
Cu o bun priz la fenomenul liric contemporan, fiind o poet
remarcat deja în abord rile unor comentatori ai genului, Irina Lucia
Mihalca scrie i proz de bun calitate, perseverând pe miza orient rii
discursului epic spre spectacolul durabilului, cumulând capacitatea
aceasta aproape insolit , am zice, de a crea viziuni i de a împ rt i
cititorului emo ii, bucurii spirituale, expand ri ale vie ii interioare a
personajelor prin proiec ii încânt toare, aproape infuzate de impre-
sivul unei lumini magice. A adar, spectacolul prozei sale exploreaz
adâncimea esen elor dar ceea ce se remarc de la bun început, cum
e i cazul acestei insolit-gra ioase Fata din vis, câmpul cuantic-axio-
logic înf eaz mai degrab gesticula ia pe care o inspir teritorii
scripturale i fantasticul, sentimentul înso itor c ut rilor i c ilor
ini iatice.
Între dou lumi, sinesteziile duc la un liman al templului omului,
mistuind în dorul de via i de vis, dragostea ca fatalitate a tuturor
lucrurilor contrapus retroversiunii planului inefabilului în anecdotica
realit ii fade.
Numai c armoniile, int a componentelor existen ialului, r mân
op iunea pozitiv , marele vis al desprinderilor ancestrale, întotdeauna
sub orizontul restrâns al vie ii, dar expulzând aspira ia fascinantului,
firesc incomprehensibil, ca pasiune confesiv-meditativ a fiin ei care
scrie. Am zice c important e, în corpusul textului, rolul cuvintelor.
Visul, referin sub narcoz , trimite la o lume a fanteziei, e adev rat,
dar în crevasa memoriei ea, lumea aceasta, e una static , stilizat .
Emo ii intense, bine surprinse de condeiul talentat al autoarei,
ascund un mister nedefinit, o tain , ascund i cheia descifr rilor
dintr-o poveste f sfâr it.
Un vast poem între esând nara iunea i onirismul, un parfum
exotic amintind de un docu-
ment vechi, un discurs sin-
cron cu un fel de insolit
„lectur ” a gândului, topo-
grafie sentimental-senzual
vast , fac din noua carte o
veritabil ans pentru
cititor i pentru comentato-
rul specializat de a explora
i în acest fel literatura pe
care o propune ast zi Irina
Lucia Mihalca.
Volumul acesta între-
ge te cu siguran portre-
tul deloc de neglijat al unei
autoare contemporane des-
pre proza i poezia c reia
suntem siguri c se va mai
vorbi în termeni elogio i.
30 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Vasile MOLDOVAN
O carte veche @n straie noi
Valentin Nicoli ov, Iubiri risipite, Ed. SSR, Bucure ti, 2021
Au trecut dou decenii de la cartea de
debut a scriitorului Valentin Nicoli ov, Iubiri
risipite, carte de proz scurt care a avut o
primire c lduroas în anul apari iei, 2001, fiind
premiat de Societatea Scriitorilor Militari.
Pe lâng valoarea în sine, de net duit, car-
tea a atras prin tematic i titlu, cât i prin
prefa a semnat de unul din cei mai valoro i
scriitori ai perioadei respective, Radu Câr-
neci. Dar mul i dintre entuzia tii cititori ai
volumului de povestiri azi nu mai sunt, iar
posibilii cititori din zilele noastre nu mai g -
sesc exemplare disponibile, tirajul acelei c i
fiind demult epuizat. De aceea, gestul scriito-
rului de a- i reedita cartea este de salutat.
De fapt, nu e vorba de o simpl reeditare, ci
de o finisare a primei edi ii, micile ezit ri fiind
corectate, i de ad ugarea unor povestiri noi:
Negru, Jur mântul calului alb, Cristina i
Cornelia.
Edi ia prezent are dou p i distincte,
chiar dac nu sunt marcate grafic. Prima parte
con ine proze fantastice de mare originalitate,
impregnate cu elemente de basm, eresuri, cre-
din e populare. În partea a doua sunt grupate
povestiri de dragoste, iubirea fiind domeniul
predilect al scriitorului, nu numai în proz
scurt i roman, ci i în poezia obi nuit i
haiku. Povestirile sunt f week-end, ceea
ce le face mai credibile. Atmosfera romantic
este dublat de viziunea realist a pove tilor.
Datorit valurilor vie ii, precum i a caracte-
rului partenerilor, pove tile de dragoste înce-
pute frumos, romantic în cele din urm e u-
eaz . De aici i titlul uneia dintre nara iuni,
care d i titlul volumului. Dar tendin a po-
vestitorului ca i a protagoni tilor s i este
de a începe o nou aventur sentimental
sau de a o relua pe cea veche. De aici impresia
venit din realitate, a dragostei f sfâr it.
Povestirea din final, Început invers, îmbin
într-un mod interesant fantasticul cu reali-
tatea.
Valentin Nicoli ov a sim it nevoia s se
exprime, jum tate în glum , jum tate în serios,
despre sine i propria sa crea ie epic . Adre-
sându-se unui simpatizant al s u, povesti-
torul îi spune: „Vrei s înve i s faci literatur ?
Bine, dar asta se înva de unul singur, cu
stiloul în mân , stând zile întregi asupra colii
de hârtie i observând oamenii i moravurile
societ ii. Nu este o meserie pe care s-o po i
înv a de la al ii.”
Acest „Început invers” m face s cred
Valentin Nicoli ov a avut în vedere atunci
când a conceput structura volumului modelul
glosei, cea mai complex form de poezie din
literatura noastr . Prozele fantastice poart
aproape toate i o amprent poetic .
Tobele r ind..., povestirea care des-
chide volumul, o adev rat capodoper , are
un început ca de poveste, fapt ce capteaz
aten ia cititorului: „Ajunsesem la Povestea
Scufi ei Ro ii. Voiam s tiu dac lupul va fi
pedepsit i citeam mai departe. P durarii i
vân torii se apropiau tot mai mult de coliba
bunicu ei i am auzit, deodat , câteva tobe.
Am l sat cartea de pove ti din mân s le
aud mai bine: erau multe tobe i sunetele lor
veneau din toate direc iile...” E aici i în frazele
care urmeaz o trecere fireasc de la real la
fantastic i înapoi la real. Fire te, cititorul se
întreab ce s fie r itul tobelor, un specta-
Anul XII, nr. 2(126)/2021
col grandios sau o ceremonie militar ? Va fi
surprins aflând în cele din urm c e o vorba
de un le in profund i de revenirea la via .
În ansamblul ei aceast povestire fantastic
e o pies de virtuozitate, în care naratorul se
adreseaz în exclusivitate auzului. Cititorul,
aidoma eroului povestirii este cople it de
itul tobelor. Zgomotul ritmic, caden at,
alc tuind o muzic aspr , cazon sau poate
funebr e atât de abrupt i intens, încât pro-
duce durerea. Punctul culminant al ciudatei
muzici este redat printr-o hiperbol , figur
de stil folosit mai frecvent în poezie: „Mi-
am acoperit cu palmele scoicile urechilor, dar
le-am retras imediat speriat: îmi arsesem de-
getele, a a de fierbin i mi se p ruser , ca ni te
pietre încinse la soare, pe care pusesem mâi-
nile f s -mi dau seama. Palmele au început
apoi s m doar , pielea lor s m usture i-
am început s fug prin curte i s sar într-un
picior, a a cum f cusem de nenum rate ori la
sc ldat pentru a-mi scoate apa din urechi.
taia tobelor se încheie a a cum a început,
pe nea teptate, l sând loc t cerii, o t cere
grea i înfrico toare.” Aceast alternan ,
o muzic strident , la limita suportabilit ii,
urmat de momente de lini te deplin , te duce
cu gândul la partiturile muzicale, unde dup
iruri de note urmeaz scurte pauze, sau la
golul i vidul din poezia haiku. Am z bovit
mai mult asupra acestei povestiri, încât nu
am mai întâlnit în proza contemporan o
bucat scris cu atâta m iestrie artistic .
Complementar cu Tobele r ind este
povestirea Ar tarea, în care predominant
este v zul. În restaurantul g rii î i face apari ia
i se a eaz la masa naratorului o b trân
uitat de vreme, un fel de baba cloan a ie it
parc dintr-un basm. Portretul b trânei parc
e desprins dintr-o lume revolut : „Ochii obo-
si i de o culoare nedefinit abia i se mi în
orbitele duse în fundul capului... Nici o cut
nu i se mi i are sumedenie: în jurul gurii
i în jurul ochilor ridurile adânci se îngr -
desc într-o re ea deas .” Dac în „Tobele...”
sunetele nu sunt înso ite de imagini, aici ima-
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
ginile nu se afl în compania sunetelor. Toat
lumea a amu it la apari ia ar rii. Osp tarul
i mu terii o privesc cu gurile c scate. Dis-
cu iile g gioase sau în oapt s-au oprit ca
la comand la intrarea b trânei în local. Un
tablou sobru i sumbru, alc tuit din mai mul-
te nuan e de negru, privit de cei din jur într-
o t cere de mormânt. Nici o exclama ie, nici
car un cuvânt. Parc ar fi amu it cu to ii. I-
a amu it mirarea f margini. Ofi er de carier ,
ajuns la gradul de colonel inginer, era de a -
teptat ca Valentin Nicoli ov s abordeze i
literatura cazon . O face, dar cu parcimonie.
Public în cartea de fa doar dou proze de
asemenea factur , Str inul i Jur mântul ca-
lului alb.
Proza „Str inul”, inspirat de un fapt
real, are atmosfera unei tragedii antice. Un
adolescent a teapt întoarcerea tatei din
zboi. R zboiul se termin , trec ani, dar tat l
nu se mai întoarce. Convins c so ul ei a
murit, mama b iatului organizeaz ceremo-
nialul funebru în absen a cadavrului. Dar iat
vechiul combatant nu murise ci a fost in-
ternat într-un lag r de prizonieri de r zboi.
Se întoarce dup 11 ani, între timp so ia lui
se rec torise. Bolnav, numai piele i os, ca
moar acas . Ca i în „Ar tarea” i în
„Str inul”, autorul creioneaz un portret în
rbune care se ine minte: „Era numai piele
i os. Pe fa avea câteva pete vine ii, iar pe
mâini ni te bube. De câte ori ducea mâna la
gur , mâinile îi tremurau, pic turile de ciorb
i se prelingeau de pe b rbie înapoi în farfurie
iar m rul lui Adam, ascu it, i se mi ca în sus
i-n jos pe gâtul slab tras parc pe o sfoar .”
„Jur mântul calului alb” se afl la polul
opus, nu ca valoare, ci ca atmosfer i stare
de spirit. Un cal de ras aflat în slujba unei
unit i de vân tori de munte ajuns o gloab ,
numai piele i os, este reformat i urmeaz s
fie trimis unei m cel rii ca s fie transformat
în... salam de Sibiu. S-a g sit îns cineva mi-
Octav B ncil - Crini
31
C[r\i primite
los i l-a salvat pe nefericitul patruped. Prin-
zând puteri acesta a fost înh mat de unul
singur la o c ru i pus la treburile gospo-
re ti pe care le f cea impecabil, adesea f
vizitiu care s -l conduc . Deprins cu progra-
mul unit ii i cunoscând semnalele goarnei,
la redac\ie
la ceremonia de depunere a jur mântului mi-
litar, calul alb s-a al turat coloanei de defilare
i a urmat-o, c lcând ritmic, tr gând dup el
ru a plin de bidoane. La început a stârnit
stupefac ie, dar în scurt vreme, l murindu-
se situa ia, a creat mare emo ie în rândurile
trupei i a corpului ofi eresc. Întâmplarea
real , la care a luat parte autorul în tinere e
nu a fost uitat de mul i participan i la ce-
remonial nici în ziua de azi. Totul e povestit
cu atâta emo ie i atâta simpatie pentru umilul
i devotatul animal, de parc întâmplarea ar
fi avut loc sub ochii cititorului, care simte
nevoia s plâng i s râd în acela i timp.
„Jur mântul calului alb” mi se pare una
din cele mai valoroase proze cazone în cei 75
de ani când exist , în opinia mea, aceast
specie literar .
La povestirile de dragoste m voi referi
mai pu in din urm toarele motive. Autorul
se mi cu atâta dezinvoltur în acest do-
meniu, încât prea multe nu a avea de ad -
ugat. i ceea ce am avut am f cut-o în Notele
de lectur la al patrulea s u roman de dra-
goste, tip rit recent i întitulat E cineva din-
colo? La ceea ce am scris acolo a avea to-
tu i înc ceva de ad ugat. În scrisul lui Va-
lentin Nicoli ov, dragostea este o constant ,
fie c e vorba de haiku sau poezie, de pove-
stire sau roman. În proz el este un scriitor
complex, mai mult realist decât romantic.
Personajele create de el au calit i care le
determin s se atrag aproape magnetic, dar
i defecte de comportament, suportate reci-
proc de parteneri, dar care dup un timp vor
duce la desp ire. Meritul prozatorului e c
personajele create de el sunt total diferite,
nici unul nu seam cu altul. Întâmpl rile la
fel. În cuprinsul c ii întâlnim, dou sinucideri
i dou înmormânt ri. i sinuciderile i în-
mormânt rile sunt total diferite una de alta.
Prozatorul a fost atent s nu- i epuizeze re-
sursele, s poat scrie cu totul altfel despre
un eveniment similar. Prima edi ie a „Iubirilor
risipite” i-a dovedit rezisten a în timp. Câ-
teva povestiri, Poveste neterminat , Iubiri
risipite, Absent la întâlnire au constituit
punctul de întâlnire, respectiv nucleul celor
patru romane de dragoste publicate de Va-
lentin Nicoli ov: O singur iubire (2005),
Exerci ii de respira ie (2009), Între dou lumi
(2015), E cineva dincolo? (2020).
Prin prezenta reeditare i completare a
povestirilor sale, Valentin Nicoli ov recon-
firm faptul c e un prozator de for , de o
mare originalitate în con inut i expresie.
32 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Daniel MARIAN
F[r[delegile
umbrei
Mariana Cornea, Cât un urlet, Ed. Minela, 2020
Materia scâr âie proasp t trezit într-o
nebuloas destructiv prev zut cu tenta-
cule care o smulg de capete, o schingiuie i
o gâtuie, ca pe-o p pu de cârp . Fricile
sunt aici m surile care dau în clocot impru-
den a de a fi viu. Pe rând se pr desc con-
vingerile despre rosturile Crea iei, din tainele
cosmosului hegemonic croindu-se muchiile
i zim ii altor orânduiri, ce z mislesc creaturi
care nu se sfiesc de la a h cui orice urm de
noim .
„Cât un urlet”, cel de al treilea roman al
Marianei Cornea, nu este dus la biseric i
împ rt it pentru a fi ferit de rele, el fiind tic-
sit i putred de atâtea rele. De altfel, cum
spune i autoarea, „Bine a i venit în lumea
demonilor! Bine a i venit în lumea celor pier-
du i! Ve i avea ocazia s atinge i cu ochii
min ii întunericul, r suflarea, neb garea de
seam a ghimpilor încol ci i drept coroan
dinaintea unei zvârcoliri, a unei claustr ri
dubios de înspicat . Din când în când v
Anul XII, nr. 2(126)/2021
C[r\i primite
la redac\ie
ve i atinge u or b rbia a meditare. De multe
ori ve i arunca rândurile acestea ca pe cea
mai scârboas glum . Ve i arunca volumul
i furiile celor din untru într-o pubel din
spatele blocului i poate atunci, un alt de-
mon mai norocos, care înc reu te s i
coreasc ie irile, o va strânge cu degetele-
i murdare tocmai de indiferen a noastr .”
La nici un pas, nici o privire, nici o res-
pira e de tine, se petrece moartea vie care nu
îng duie replici cu fe e, seruri, balsamuri, li-
cori, descântece. De îndat ce ve i p trunde
în anticamera spitalului de nebuni, ve i vedea
cum bine-merci se revars afar , pe str zile
Romei, bulucind suflete i otr vind destine.
Teroarea p truns în cel damnat danseaz
mi ele te cu pr dul aciuiat în doctorul de
min i, într-un ireal care îns mu i sfâ ie
din prea realul ce v ine ancora i în lume. În
aceast diformitate conceptual transpus
în plan psihanalitic, convingerile de vreo na-
tur sau alta sunt de prisos, în sensul c mai
degrab asist m la un fenomen parapsiho-
logic implantat în carne vie.
Personajele c ii sunt fie victime, fie c -
i, motivul fiind unul singur, acela c exist
într-o construc ie comun , ridicol de inexact ,
de schimb toare, ca într-un concurs absurd
de fluide nes toase. În timp ce au loc ac-
tele devoratoare de min i, suflete, trupuri, într-
o cacealma a sor ii ce se rostogole te ca tim-
pul într-un ceasornic stricat.
Nu, nu e o carte cu vampiri, vârcolaci,
pricolici sau alte dih nii de felul acesta, ci fix
cu oameni având pofte z mislite dintr-o pan
ascu it de întuneric hain. i pe lâng care
nebunii sunt cel mult colari într-o vacan
for at din pricina unor neîn elegeri legate
de dreptul la existen . Oricum, indiferent cum
va fi aceast experien , imediat ce bate
de miezul nop ii, l sa i jos romanul i f ce i-
semnul Crucii!
Dac n-o fi prea târziu...
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 33
Livia CIUPERC{

Zv`rcolirile unui confesor

Monica Andronescu, catul originar/ The original sin:
a self-portrait, Editura Nemira, 2018
milos în cele mai ascunse „locuri dureroase”
din propria-i existen . iar Maria, alungat i renegat de familie. Va
Fr mânt rile sale adolescentine sar, vije- na te o feti , o metis , Manuela. Ei bine,
lios, arc peste timp, încercuindu-i anii depli- Maria i Manuela sunt bunica i mama ma-
nei maturit ii, când deja cunoscuse celebri- relui actor.
tatea, marcat fiind de aceea i constatare, m r- Luat sub protec ia unui frate, preot, Ma-
turisit , „Nu sunt fericit, mam ”! i aceast ria va petrece câ iva ani în Sierras, împreun
nefericire are fundamentul în chiar originile cu indienii Taraumares. Manuela se va matu-
sale. riza, de copil i, curajoas , va participa, peste
Maturul de ast zi (momentul confesiunii) ani, la revolu ia mexican condus de Pancho
nu are for a desprinderii din înveli ul nu doar Villa, al turi de so ul ei, Francisco Quinn.
al copil riei, ci i al vie ii mamei i bunicii Copilul Anthony se va na te asemenea
paterne, al înainta ilor s i. R mâne marcat mamei, într-o c ru unde nu se afla decât
de acei mexicani trata i neomenos, de cele o saltea a ezat direct pe p mânt. De i sin-
mai multe ori, chiar, neiert tor de nemilos, în gur i printre str ini, în zorii zilei de 21 aprilie
confruntarea cu americanii din timpuri de mult 1915, Manuela aduce pe lume „un copil al
apuse. i un singur exemplu e suficient, pen- speran ei, nu al întunericului”. În realitate,
tru a în elege c sunt r ni nevindecabile, nu toat via a lui Anthony se va baza pe speran-
neap rat pentru cel care le-a tr it, ci pentru i lumin , cu toate c umbra celor dragi
cel care le mo tene te. (cu tot balsamul de nedrept i îndurate), îl
Maria, o copil de doar apte ani, este va urm ri, obsedant, o bun parte din via ,
obligat s „slujeasc ”(ca toate copilele din ba chiar nevoit, s consulte i un medic. i
familii s race mexicane) la o familie bogat , nu i-a fost deloc u or „s descuie poarta sub-
Via a este comparat mereu cu un munte. Oaxaca. Avea doar 14 ani, când un nepot al con tientului” s u, destul de „oscilant”. Prin
Urcu ul este extrem de dificil din cauza nenu- acelei familii bogate o necinste te. Când se voia Domnului, „puritatea gândului” se va
ratelor piscuri care se cer escaladate. i afl adev rul, tân rul este trimis în str in tate,
numai acela care are voin , n dejde i încre-
dere în for ele sale, va izbândi. Cununa aces-
tei triade este, f ezitare, credin a în Dum-
nezeu.
Personalit i din diferite domenii i din
epoci diferite au sim it îndemnul de a se con-
fesa, în scris, dar pu ini dintre ace tia, afla i,
totu i, pe o anumit treapt a cunoa terii i
a recunoa terii, au sim it nevoia acelui im-
puls, de a rosti, atât de categoric, „e destul
durere în via a mea, am de unde s m adap”.
Aceasta nu este o tirad , ci o flac care
arde înv luitor în fiin a aceluia care poart
un nume foarte cunoscut, Anthony Quinn
(21 aprilie 1915 - 3 iunie 2001).
„Autobiografia” sa, intitulat , non alant,
catul originar/ The original sin: a self-
portrait, puncteaz , sub forma unui subtil
dialog cu medicul s u psihiatru, prima parte
a vie ii sale, anume, perioada 1915-1997. i
observ m, nu f surprindere, c vocea au-
ctorial are pl cerea de a „s pa” adânc i ne- Octav B ncil - Ciob ni cu fuior
34 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
înfr i, neîncetat, cu „puritatea ac iunii”, întru
„onestitate des vâr it ”.
În cele 458 de pagini ale acestei confe-
siuni, omul Anthony Quinn, un „saxon” ve-
ritabil, mândru i orgolios, prin vi patern ,
dar extrem de sensibil, prin originile mexi-
cano-irlandeze ale mamei, i-a recompus o
mare parte din propria via , „s pând în locuri
dureroase”, incredibil de dureroase, nu pen-
tru ca doctorul psihiatru s -l ajute s dep -
easc zvârcolirile trecutului, ci pentru a re-
oglindi o epoc , acele concep ii de via ame-
ricane de la începutul secolului al XX-lea,
sc ldate într-un existen ial dur. Nu în van va
afirma, la un moment dat: „Via a ne-a dat rea-
litatea”.
Da. Cititorul se va confrunta cu îns i
realitatea, necosmetizat . Anthony Quinn a
fost un copil nefericit, a cunoscut suferin a,
asemenea p rin ilor s i (locuind, chiar sub
coroana unui pom timp de câteva luni), dac
re inem c cel mai mare lux în modesta locu-
in p rinteasc erau plita i lampa cu kero-
sen. i cât zbatere, îmbr ând tot felul de
meserii, pentru a tr i de azi pe mâine! Spo-
radic, a fost ajutor de electrician, a vândut
ziare, a lustruit pantofi etc. A încercat de toate,
asemenea p rin ilor i bunicilor, coborând
pân la autoironizarea propriei sale fe e „azte-
co-irlandeze”. i, din nefericire, nu f temei,
în timpul când americanii nu-i agreau deloc
pe mexicani. De aici, i statutul lor social.
Nu întâmpl tor, îi va m rturisi medicului,
de fapt, nou , tuturor, cu durere, „ur sc pe
oamenii care nu sunt con tien i de cruzimea
ciei”!
Impresionant! Miezul acestui „ur sc” este
acela de a- i p stra verticalitatea, conform
devizei tat lui, „Nimeni n-ar trebui s i câ -
tige existen a tr ind în genunchi”.
Francisco Quinn (1897-1926), tat l, a fost
pentru Anthony cel mai bun pedagog, neui-
tând deviza acestuia „lipsa de demnitate e
cel mai r u sentiment”. Cât miez filosofic pu-
tem desprinde din scena care se finalizeaz ,
prin dispre uitorul - „niciun ban nu merit s
te pleci dup el”!
Maturizarea lui Anthony Quinn, g sirea
drumului care s -i aduc împlinirea, profe-
sional i familial, fi-va anticipat de interven-
ii sincere, dezinteresate, ale unor persoane,
viitori parteneri de platou, precum, actri a
Carole Lombard (1908-1942), care îl va aver-
tiza: „O s i ia mult s ie i la lumin ”! i nu a
fost nici u or, nici simplu, dar Anthony Quinn
a perseverat.
A pictat, a sculptat, a practicat i boxul -
chiar cu succes. A iubit într-atât lectura, încât
ajunsese s se identifice cu personajul lui
Romain Rolland, Jean-Christophe. Cânta la
saxofon, recita, reproducea pasaje din roma-
Anul XII, nr. 2(126)/2021
C[r\i primite
nele sau piesele lecturate.
În aceast mare diversitate de preocup ri,
Anthony Quinn pledeaz pentru sinceritate
la redac\ie
în art , afirmând c „puternica identificare
cu personajele pe care le interpretezi te face
retr ie ti adesea experien e dureroase sau
fericite”. i nu va fi de mirare c la doar dou -
zeci de ani, î i g se te deja „calea” (foarte
posibil, i prin influen a protectoare a unei
femei, mai mare decât el cu 18 ani, dar pe care
a iubit-o, cu spasme adolescentine). Re inem,
totu i, c i-a venerat familia, în ciuda unor
manifest ri juvenile extreme. Ba chiar, a tr it
experien e incredibile.
Se va c tori la vârsta de 22 de ani, de i
ar ta precum un „pu ti”, foarte încrez tor în
sine, convins c „va cuceri lumea”. i nici
nu va fi de mirare. Cu multe hopuri, dar o va
cuceri, dup cum prea bine se tie. Din prima
torie, va avea cinci copii. Primul, Chris-
topher, mort la doar trei ani ori, prin înec. O
pierdere extrem de dureroas , despre care
nu dore te s vorbeasc , dar care-l va duce,
totu i, în fa a unui psihiatru. În schimb, des-
coperim referiri, afectuoase, la adresa celor-
lal i copii - Christina, Catalina, Duncan i
Valentina, precum i la îng duitoarea sa so ie,
Katherine (1911-1995), fiica adoptiv a renu-
mitului regizor Cecil B. De Mille (1881-1959).
i-un mic detaliu, deloc lipsit de importan .
Atrac ia pentru Kathy fi-va de natur strict
emo ional . Îi „amintea de bunica sa (pa-
tern , Dona Sabina), prin frumuse e i for a
moral ”.
Lecturând aceast confesiune, catul
originar / The original sin: a self-portrait
(în versiunea româneasc a doamnei Monica
Andronescu, Editura NEMIRA, 2018), în e-
legem c Anthony Quinn a fost vulnerabil în
fa a femeilor care i-au ie it în cale, preferând
mai ales pe acelea mult mai mature decât el.
Aventurile sale au fost atât de curioase prin
diversitatea lor, încât, atunci când se va c -
tori, în numele purit ii, pe care nici el nu o
mai pre uia de mult, a dorit s o impun proas-
petei sale so ii. Un oc puternic, urmat, cul-
mea, de acuze! Posibil, se identifica, tulbu-
tor, cu anumite personaje literare, sau îi r -
sunau în memorie, dojenitor, la acel moment,
dictonul formulat de scriitorul cretan Nikos
Kazantzakis (1883-1957), anume c o femeie
este precum „un izvor minunat peste care
dai în de ert. Bei din el i nu-l distrugi doar
pentru c altcineva a b ut din el înaintea ta”.
Într-un final se na te o întrebare. A fost
pl cere sau a fost acceptare, ca între erou i
dublul s u s persiste acea stare de „auto-
torturare” i de „autoflagelare f sfâr it”?!
Posibil, acel alter ego fantomatic, „pu tiul”/
„b iatul”, s -i fi c uzit pa ii, determinându-
l s con tientizeze r cinile, catul ori-
ginar. Dar cu demnitate.
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 35
Aureliu GOCI

Distinc\ia simplit[\ii ]i
armonia dic\iei clasicizante
Galina Martea, Pe muchie de lumin , Ed. TIPO MOLDOVA, Ia i, 2020

Galina Martea scrie o poezie elaborat ,
clasicizant , de formul intelectual , cu am-
prenta auctorial de homo viator cu poliva-
len profesional i o deschidere cultural
la nivel european. Scriitoare (poet , eseist ,
publicist , critic i istoric literar), are compe-
ten e avansate în domeniul înv mântului
universitar i în studiile inter-disciplinare pre-
cum economie, istorie, tiin e sociale sau ma-
nagementul educa ional, toate acestea fiind
individualizate cu un perfect profesionalism.
În opozi ie oarecum cu vastul univers cultu-
ral i diversitatea preocup rilor, poezia sa
este de mare simplitate i accesibilitate, dar
cu un sistem metaforic i imagistic inovator
i deosebit de interesant. Dar diversitatea i
spiritul r citor r mân o marc expresiv a
personalit ii autoarei: n scut în Basarabia,
de origine i na ionalitate român , tr ie te în
prezent în Olanda, ar de adop ie.
Autoare a unui num r impresionant de
i din domeniile amintite mai sus, doamna
Martea a scris - dac am num rat bine - nou
volume de poezii: În lumea mea (1993), Înge-
rii sufletului (1995), Acas (1996), Orbul
dintre ani (2001), Durere tricolor , Prin unda
timpului/ Through the wave of time (edi ie
bilingv ), Timpul cu aripi moderne, Resem-
nare prin metafor i volumul de fa . Titlul
acestei c i are conota ii oximoronice, dac
ne gândim c rareori sintagma „pe muchie
de...” mai apare i în alt context decât în „pe
muchie de cu it”. Simplitatea i imagina ia,
memoria i nostalgia, melancolia, ca i o for
discret a discursului conlucreaz într-o vizi-
une armonioas în poezia d.nei Galina Martea.
Aceste tr turi de identificare specific sunt
subliniate i de acad. Nicolae Dabija în Pre-
fa a volumului „Durere tricolor ”, ed. Pontos,
Chi in u, 2014: Mesajul ei e unul ce impresio-
neaz prin sinceritatea rostirii, ea îi con-
vinge pe al ii prin convingerea proprie, dar
i prin vigoarea limbajului... Poezia ei este
lirica p cii i a nelini tii, a speran elor i a
durerilor, a zorilor de zi i a amurgurilor, a
înr cin rii i a exilului, a strig tului i a
oaptei... Ca s în elegi acest fel de poezie
trebuie s o cite ti cu ochiul inimii. Atunci i
se arat motivul din care a scris-o autoarea
- din nevoia de spovedanie. Din frica de sin-
gur tate. Din dorul de bun tate. Din nece-
sitatea iluziei. Din încrederea în cuvinte.
Tema principal , aproape exclusiv , a po-
eziei r mâne medita ia cu implica ii filosofice
asupra specificului na ional, a a cum ni se
dezv luie în Cântul neamului român: Maci-
vremea un neam printre frunze,/ Timpul
râm râna prin vânt,/ Inima bate, mai
curge prin buze/ Vorba latin - al patriei
cânt.// (...)/ Lacrima curge, durerea se-n a-
,/ Cântecul maicii r sun -n fuior,/ Clipele
deap ara natal ,/ Codrul î i scutur
haina u or (...)
Poezia Galinei Martea - dar cu certitudine,
mai cu seam celelalte scrieri ale sale - par
mai cunoscute în Olanda decât în România,
de i despre opera d.nei Galina Martea s-au
pronun at critici i scriitori români de valoare.
În orice caz, cultura din România are de des-
coperit i de r spândit o oper important a
unei personalit i marcante a zilelor noastre,
care vine s sus in în diaspora, în Europa,
chiar locurile natale ale lui Mircea Eliade, Aron
Cotru , George Usc tescu, Emil Cioran, Eu-
gene Ionesco i a altor mari nume ale culturii
mondiale. Într-o lume contradictorie i nega-
tivist a acestui început de mileniu, personali-
tatea cultural a dnei Galina Martea mi-a pro-
dus o adev rat revela ie. Bibliografia sa este
impun toare, de amplitudine i profunzime
cultural , fiind una dintre cele mai reprezen-
tative personalit i române ti din diaspora.
Volumul de fa cuprinde un mare num r
de poezii „de dor de ar ” - Cântul neamului
român, ara mea cu nume, Basarabia - hain
de durere tricolor , În a teptarea Unirii .a.
iar micul poem care d titlul c ii este o „me-
dita ie” despre esen a româneasc a poetei
care se sprijin pe puterea divin : Pe muchie
de lumin / Meditez în limba român ,/ Pe
muchie de lumin / Sunt mândr de a mea
rân .// Pe muchie de lumin / Exist cu via a
mea cre tin ,/ Pe muchie de lumin / reg -
sesc puterea divin . Tema iubirii este tratat
la modul filosofic, universal, precum în Ma-
terii îndr gostite: Nesfâr it e spa iul cosmic,/
trii farmec norocul,/ orizontul stând pe
spate/ caut s -l prind focul,/ leg nat de
în ime/ gura cerului r sun / i-n de ertul
prins de lun / tainic stelele se-adun (...)
Galina Martea, prin poezia sa, încearc
inoveze în tema etern a condi iei umane,
cu ecouri bacoviene, dar nuan at cu imagini
inedite i o filosofie înalt , precum în textul
Amurgul din inim : Cu ochii plini de noroi/
fr mânt întunericul trist i gol/ i-n fruntea
plin de ploi/ mi c aerul cu grij -domol,/ cu
bra ul întins spre p mânt/ leg n via a de
plânge, de vrea,/ s -mi sp l întregul inut/
cu-amurgul din inima mea (...)
În ceea ce prive te tema patriotic , trebuie
subliniez c autoarea cultiv un gen de
patriotism deosebit de sentimentul comun,
un fel de asumare prin destin a victoriilor i
înfrângerilor, a lucrurilor rele care ni s-au în-
tâmplat în istorie, în sensul c urma ii î i asu-
momentele grele, durerile i lacrimile, îm-
rt ind aceea i predestinare identitar .
Basarabeanc , stabilit - poate vremelnic
- în Olanda, aureolat de o înalt cultur , au-
toarea tr ie te sub cupola unei gândiri auten-
tic române ti.
36 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Marin I. ARCU}
Muzica poeziei &
poezia muzicii
Sintagme conjuncte omniprezente în crea iile muzicale inspirate
din opera poetic (ea îns i muzical ) a marelui Eminescu, geniu
creator în cultura universal , de m rimea i importan a unui Dante,
Shakespeare, Goethe, Hugo, Pu kin...
Spre eviden ierea fenomenului, la Editura Muzical , Bucure ti,
1989, marile valori ale culturii române ti i universale Zoe Dumitrescu-
Bu ulenga i Iosif Sava au publicat lucrarea Eminescu i muzica,
având ca sumar: Cadre tipologice romantice, Conexiuni literar-
muzicale, Eufonii-Glosse, Armonia unui veac, Registre contemporane
- texte edificatoare în care se subliniaz perpetuu c cele dou siameze
coexist în chip fericit sau, dup cum observa Caragiale, „poezia i
muzica sunt dou surori divine, menite de zei s mearg totdeauna
mân -n mân , ca, prin îndoit farmec, s minuneze pe muritori...”
În plin ev romantic s-a pus problema dac muzica sau poezia ar fi
primus inter pares între cele apte arte sau poezia ori muzica res
universalis?
Lesing în Laokoon-ul s u consider c poezia i muzica in locurile
cele mai înalte în ierarhia romantic , ele fiind modele pentru celelalte
arte.
Romanticii germani au pledat pentru întâietatea muzicii pentru
sunetele i nu cuvintele trebuie s devin limbajul sentimentelor,
muzica fiind poezia sufletului. Muzicienii ca i poe ii romantici aveau
îngem neze muzica i poezia în varii feluri, prima form fiind re-
descoperirea liedului realizat de Franz Schubert - p rintele acestui
gen i form - i Robert Schuman, pe ver-
surile poe ilor germani i englezi.
Pentru preromanticul vijelios Ludvig
v. Beethoven, muzica de inea locul prio-
ritar, înaintea poeziei i filozofiei.
Însu i kantianul Eminescu propunea
o clasificare a artelor în spirit romantic: 1.
Muzica, 2. Poezia, 3. Filozofia; muzica fiind
intrinsec armoniei lumii - r sunet al filo-
zofiei pitagoreice i platoniene pe care le
st pânea adânc, cu rezonan e în filozofia
clasic german .
În ce a constat natura muzical a po-
etului nostru na ional?
Mama sa, Raluca Eminovici, avea o
voce minunat , iar tat l s u, c minarul
Gheorghe Eminovici cânta din flaut. Cum
se tie, înc din copil rie cutreiera locurile/
împrejurimile Ipote tilor i se impresiona
de frumuse ea i farmecul naturii. „Fiind
iet p duri cutreieram/ i m culcam ades
lâng izvor,/ Iar bra ul drept sub cap eu
mi-l puneam/ S-aud cum apa sun -nceti-
or./ Astfel eu nop i întregi am mas/ Blând
îngânat de-al valurilor glas.”... Mai târziu,
Anul XII, nr. 2(126)/2021
cutreierând inuturile române ti a cunoscut la surs folclorul, „un
izvor pururi reîntineritor” i „fondul inspira iunii” poetului. Cânta cu
mare însufle ire Frunz verde Baraboi/ Durdulean , h i, Eu sunt
Barbu L utarul, Frunz verde de piper, Mai turn i-mi în pahar i
altele, care emo ionau profund pe cei ce ascultau. În Amintirile sale,
Ioan Slavici men iona: „Prin toate fibrele sale cânta natura i iubirea,
durea i izvoarele, p rile i astrele... cânta scriind”.
În cadrul turneelor cu trupa Iorgu Caragiale i Pascaly a cunoscut
muzica de scen , vodevilurile, can onetele timpului, iar la Viena, Berlin
i la Bucure ti a p truns în zona marii muzici. În capitala Imperiului
Habsburgic a participat nu o dat la oper ascultând Fidelio de
Beethoven i Faust de Gounod. La Viena i Berlin i-a format o vast
cultur literar , muzical , istoric , filozofic ...
Predilec iile muzicale ale lui Eminescu au pornit de la farmecul
divin al polifoniei lui Giovani Perluigi da Palestrina, Mozart, Beetho-
ven, la operele romanticului Wagner.
Pe lâng rela iile lui Eminescu cu marii muzicieni i operele lor,
autorii fac referiri i la ipostaza de cronicar muzical a poetului. Cronicile
sale muzicale au ap rut mai ales în ziarele Curierul de Ia i i Timpul,
în care a eviden iat activitatea muzical a lui Eduard Wachman,
Eduard Caudela - violonist i compozitor -, Alexandru Flechten-
macher, Ludovic Wiest, Franz Schipet... Ca în toat activitatea zia-
ristic , Mihai Eminescu r mâne i în domeniul cronicii muzicale un
condeier de direc ie, un lupt tor pentru cultur , atr gând mereu
aten ia societ ii asupra necesit ii de a
înconjura cu pre uire pe reprezentan ii
artei române ti.
Întrucât „ i limba româneasc e o mu-
zic ”, cu atât mai mult, eufonia emines-
cian cuprinde emblematic o via i o
oper . În crea ia sa, Eminescu urm rea
efectul legilor muzicii, al legilor orfice de
a concilia contrariile, de a stinge antino-
miile, de a realiza, într-un moment de har,
coincidentia oppositorum. Astfel, uni-
versul eminescian se însufle te muzical
- opera sa poetic exprimând armonii
sonore sui generis. E suficient s amintim
rmanul Dionis, Demonism, Memento
mori, Sara pe deal...
„Eminescu - spune Tudor Vianu - este
cel dintâi i a r mas cel mai de seam poet
muzician al literaturii române ti...Cititorul
eminescian are impresia c nu se poate
sustrage fenomenului care-l învinge. Po-
etul lucreaz asupra lui cu puterile unui
magician”.
Trecând prin etapa Sturm und Drang
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
(1868-1873) cu Amorul unei marmure, Junii corup i, Înger i demon,
Împ rat i proletar, Mortua est (cu un vers luminat de pacea vocalelor
„Argint e în ape i aur în aer”), a ajuns la etapa predominant magic
folcloric de la Floare albastr la lin - file de poveste cu noi ca-
ractere sonor-muzicale sub influen a folclorului românesc i a liedului
german. Noul univers de sinestezii rafinate produc impresii literar-
muzicale fermec toare.
Vom visa un vis ferice/ Îngâna-ne-vor cu-n cânt/ Singuratice iz-
voare/ Blânda batere de vânt:/ Adormind de armonia/ Codrului b tut
de gânduri/ Flori de tei deasupra noastr / Or s cad rânduri-rânduri.
(Dorin a)
Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea peste noi/ i prin somn
auzi-vom bucium/ De la stânele de oi. (Povestea codrului)
Ultima perioad de crea ie cuprinde acea ipostaz sonor când
muzica devine un fel de meta-muzic izvorât din atâtea surse de
expresivitate. De amintit Luceaf rul, Od (în metru antic) i, în spe-
cial, Glossa în care Eminescu e nu numai un mare poet, ci i un str -
lucit muzician.
„Eminescu face din cuvinte muzic i din muzic sens. Dac ar
exista înc un poet care s semene cu Eminescu atunci ar trebui s
fie Eminescu i Enescu împreun ” (C. Vi an, Tribuna din 8 sept. 1964)
Un num r de 70 de compozitori români, unii mai mult decât al ii,
s-au întrecut în a eviden ia prin crea iile lor muzicale armoniile unui
veac eminescian, de la G. tef nescu la Al Zirra, realizând nemuritoare
lieduri pentru voce i pian, coruri, madrigaluri, oratorii, poeme sim-
fonice, balete, opere, fiind vorba, desigur, de cele mai frumoase poezii
ale lui Eminescu impregnate ele însele, cum am spus, de o muzic
divin .
Spre a completa fericit exegezele literar-artistice eminesciene, de
la George C linescu la Alexandru Piru - s zicem - la capitolul final,
Registre contemporane, Zoe Dumitrescu-Bu ulenga i Iosif Sava,
adreseaz patru întreb ri compozitorilor contemporani, spre apre-
cierea i pre uirea vie ii i activit ii poetului nostru na ional.
1. Ce loc ocup opera, personalitatea lui Mihai Eminescu în via a
i crea ia dumneavoastr ?
2. Ce lucr ri a i scris folosind texte eminesciene?
3. Cum vi se pare cea mai interesant lucrare de inspira ie emi-
nescian în literatura muzical româneasc ?
4. Ce datorii crede i c mai are muzica româneasc fa de mo te-
nirea eminescian ?
Au r spuns la întreb ri un num r de 37 de compozitori români de
la Liana Alexandru la Dan Voiculescu. În modesta noastr încercare,
vom re ine unele aspecte relevante referitoare la compozitori i ope-
rele lor cuprinse mai cu seam în întrebarea a doua.
D.D. Botez, profesor i dirijorul corului radio, a creat piese corale
de o frumuse e aparte, de inspira ie eminescian , dar cu observa ia
„poezia lui Eminescu are muzica ei i convingerea mea este c ar
trebui s fii mult prea mare creator pentru a te apropia de muzica
«Luceaf rului» poeziei române ti”.
Wilhelm Berger a fost preocupat de lirica filozofic a lui Mihai
Eminescu de peste patru decenii. A compus Simfonia a VIII-a - Lu-
ceaf rul (1971) pentru cor i orchestr , Cantata liric Dintre sute
de catarge (1973) pentru mezzosopran , cor de femei i orchestr ,
Simfonia a XII-a pentru orchestr i coarde - La steaua ( 1978) .a.
Gheorghe Dumitrescu, mare compozitor de opere mai ales de
inspira ie istoric ( Ion Vod cel Cumplit, Decebal, R scoala, Fata
cu garoafe, Me terul Manole, Vlad epe , Poesis), în spiritul crea iei
eminesciene a conceput ciclul „Epopeea Jertfei” cuprinzând 25 de
lucr ri de oper , balet i oratoriu pornite de la cosmogonie, teogonia
lui Hesiod i de la Prometeu, prototipul jertfei pentru binele omului.
A mai compus Geniu pustiu - oper , 4 acte i 8 tablouri, Luceaf rul
37
- oper balet în 5 tablouri, Memento mori - oratoriu dramatic, Orfeu
- oper în 4 acte i altele.
Doru Popovici face aprecieri în leg tur cu triada de aur Eminescu
Enescu, Brâncu i (la care Nichita St nescu adaug pe Grigorescu -
un catren sui generis) i compune liedurile Când însu i glasul gân-
durilor tace, Dintre sute de catarge, i dac ... Realizeaz muzical
Omagiu lui Eminescu pe un text celebru al lui G. C linescu din
finalul c ii Via a lui Mihai Eminescu: „Apele vor seca în albie i
peste locul îngrop rii sale va r ri p dure sau cetate i câte o stea
va vesteji pe cer în dep rt ri, pân când acest p mânt s i strâng
toate sevele i s le ridice în eava sub ire a altui crin de t ria par-
fumurilor sale”.
Anatol Vieru - celebra Simfonia a V-a.
Muzicologul Viorel Cosma vede o prim întâlnire dintre Eminescu
i Enescu prin intermediul liedului Eu m duc codrul r mâne, iar
dup piesa pentru cor i pian Revedere, un moment hot râtor îl re-
prezint oratoriul Strigoii pentru sopran , bariton, recitator i or-
chestr (1916). Aici muzica enescian înve mânteaz adânci în elesuri
filozofice, arta sunetelor învedereaz cele mai ascunse l untrice me-
andre ale sufletului. Fantastica dragoste a Mariei i a lui Arald învinge
misterul mor ii.
Oratoriul Strigoii (pentru al i compozitori opera „Doamna dun -
rean ” sau „Logodna”) este o lucrare enescian de mare for , de
o stranie frumuse e înc rcat de ecouri postromantice wagneriene -
Tristan i Isolda pe t râm daco-românesc.
Simfonia a V-a enescian (1941), neterminat , reflect marile
întreb ri ale timpului din elegia Mai am un singur dor. Ivit din
simbioza Enescu-Eminescu, simfonia a V-a reprezint o adev rat
simfonie româneasc a destinului.
i, lista ar putea continua cu al i compozitori români i operele
lor muzicale inspirate din nemuritoarele crea ii eminesciene, prezenta i
la modul excep ional de cei doi autori.
„Eminescu - conchid autorii - este o ans uria de idei pentru
muzica româneasc a zilelor noastre i a viitorului. E atâta emo ie în
opera poetic a lui Eminescu, încât pare c acest izvor de ap vie are
unde pentru toat lumea i pentru toate timpurile”.
Gra ie vastei sale culturi i a activit ii de poet, prozator, este-
tician, gazetar..., genialul Eminescu r mâne un uomo unico, uomo
singolare, uomo universale.
Octav B ncil - Lec ia de muzic
38 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Delia MUNTEAN
Printre “hoardele de g`nduri”
ale lui Dumitru Drinceanu
Dumitru Drinceanu, oapte r cite, Ed. Aius, Craiova, 2020
Noul volum de versuri semnat de scriitorul mehedin ean Dumitru
Drinceanu - poet, romancier, autor de eseuri socioeconomice - poart
titlul oapte r cite i a ap rut la editura craiovean Aius (2020).
Cartea beneficiaz de o prefa redactat de acad. Mihai Cimpoi:
Crochiuri f cute între ratio i emotio.
Tematic, cele aproape optzeci de poeme ar putea fi situate în pre-
lungirea crea iilor lirice din volumul anterior, Pulberi de lumini i
umbre (2017). A a cum sesizam într-o recenzie pe marginea c ii
Amurgurile unui poet de la Dun re („Portal M iastra”, an XVI, nr.
3-4/2020) , delicate ea i inventivitatea discursului poetic erau înso-
ite, pe alocuri, de strunirea inten ionat a dimensiunii afective prin
chingile prozodice. Rafinamentul i (prin voit contrast) curgerea une-
ori sincopat caracterizeaz i textele de acum, convertite a a cum
observ prefa atorul în autentice „tablouri miniaturale”. Într-adev r,
picturalul constituie nota dominant a acestor poeme, iar autorul lor
tie cum s -i atribuie multiple valen e simbolice.
Peisajele cap , la Dumitru Drinceanu, înc rc tur spiritual . Li
se confer particularit i ce flexibilizeaz frontierele dintre fiin a uman
i natur , dintre terestru i celest, invitându-le, în felul acesta, la îm-
preun -lucrare. E relevant, dintr-o atare perspectiv , motivul rii-
om - vietate ambivalent , izgonit de zei „într-o noapte” (Agonie) i
nevoit s r ceasc „de veacuri”, „când târâ i când plutind” (Cod
în Univers). Astrul selenar, motiv recurent în lirica poetului dun rean
(în volumul dinainte remarcam toropeala-i senzual : „Luna lini tit
doarme,/ neglijent i boem / r stignit -n arc bizar -/ abandon celest”
- amor de roze), e întruchipat acum într-o regin ce „se mi încet,
lasciv”, pândit de pajul-luceaf r i bucurând cu trena ei de „culori
criante” întregul univers: „Luna- i trece prin ac trupul,/ zvelt , plin
de mister,/ urc -n sc ri uimita bolt ,/ fericind p mânt i cer” (Trece
Luna!). În miezul pove tii o reg sim i în textul Nunt în Lactee, ca
mireas ce „respir în suspine” a teptându- i perechea - episod inau-
gural demn de consemnat în cronici: „Va fi nunt în Lactee!/ Stele se
aprind alene,/ în t ceri cre te un tâlc -/ scribul scrie-n epopee...”.
Un peisaj stilizat cu fine e, amintind prin serenitatea cu care e
imortalizat efemerul de stampele lui Hokusai ori de cele ale lui
Hiroshige, ne întâmpin în piesa cu titlul Ninse flori, unde e descris
un piersic „zgribulit”,ce- i jertfe te podoaba pe altarul unui aprilie
indecis: „Ochii-mi se opresc lapiersic iar/ uimit de sacrificiul lui imens,/
albu-i fraged smulge lumii rar/ dragostea i c ldura unui vers”.
Destr marea, a omului de ast dat , o întâlnim în poeme precum
Timpul („Zvâcnind din aripi/ trece glorios/ purtându-mi în clepsidr /
trupul t u drept hran ”), Treceri peste treceri („Semafoare peste tot/
timp îl dr muie i-l cern”), Monolog, II („Orologiul neverosimil bate/
caden a-n inventate ritmuri,/ clipa pe urmele omului/ se scurge în-
sângerând ip tul/ venit s vesteasc izbânda trecerii”) sau Ilogic
i trist („În dimine i când cumpene de timp/ coboar i urc -n
nesfâr it/ la ad pat, în fream t de fotoni,/ o moar în abis macin
destine/ în lini te deplin i f de morar”).
Anul XII, nr. 2(126)/2021
Re inem viziunea aparte în ceea ce prive te curgerea i des-
tr marea: ele s-ar datora înse i existen ei fiin ei umane („poate mor ii
i-amintim/ c n-ar fi f noi...” Gânduri; sau: „Sub clopotul facerii/
omul na te timpul/ i-i d otr vite s ge i/ spre flagelare” Timpul).
Altfel spus, tocmai pentru c e creat din carne i din sânge, tocmai
pentru c gânde te poart omul povara trecerii: „În lungi de iarn
nop i,/ din nev zutul fir/ ori când r cesc în spa iu/ dup o arip de
gând, m -ntreb:/ ce-am fi f auz ori v z/ sau f aer mâine, când
zorii/ sunt la ad pat fotoni,/ sau în amurgul prosternat/ f fecundele
reflec ii,/ f sub noi nimic,/ nici chiar p mânt batjocorit?” (Gânduri).
om, cu toate ale lui, cum ar fi con tientizate na terea i extinc ia?
Nefiind cine s le perceap , s le caute dezlegare, nu au cum s
existe - m rturisesc poemele de fa - nici „clipa”, nici „disperate
îndoieli,/ sensuri, legi, magice cifre:/ biete scrieri apocrife,/ contradic ii,
multe-n prip ...” (Apocrife). Dimensiunea ra ional i cea afectiv
sunt atributele care delimiteaz omul de alte întrup ri ale firii, îl „ridic
din cenu , din arini...” (id.). Acelea i particularit i - ne sugereaz
Dumitru Drinceanu - îl pot îns împiedica s i fie sie i, la nevoie, un
bun partener („Refugiu caut - singur,/ s aud fream tul de mâine/ la
propriu m lovesc de mine/ chiar când vreau doar eul singur...” Casa
unui suflet), aruncându-l, drept compensa ie, în viermuiala cotidian
i în goana continu dup altceva - prelungire ludic-ironic a mai
vechilor ispite („Juc , o f râm / prin miracol iese om:/ plin de
pofte i ambi ii/ ia un fruct oprit din pom” - Genez i legend ).
Pofta, foamea - observ m - traverseaz de la un cap t la altul
volumul de versuri de acum, întrupându-se în imagini artistice care
îndeamn lectorul la problematizare. Fl mânde se dovedesc nop ile
(O, roat !), mintea (Nu voi uita), pas rea vie ii (Cuvântul t u),
gândurile (Iubiri apuse, A ezare), aripile pove tilor (Trecut i viitor),
teoriile (Fântâna neagr din Lactee).
Nici travaliul creator nu scap de povara incertitudinilor i a
dorin elor („S -l preschimb într-un cuvânt,/ c tre tain -i coborând,/
sau s -l las în vis r sfrânt/ s -ncol easc de-i fl mând?” - Gând i
vis), îns la originea acestora se afl o anume team a diminu rii
puterii inaugurale a logosului („Cuvintele i-au pierdut arome/ sub
restric ii aberante” - oapte în eu), motivat implicit de dispari ia
„pove tilor cu nectar” în fa a invaziei tehnologicului („fecioare, prin i
i regi [...] / balansul timpului nu îi atinge/ pân când nou orologiul/
sun -n telefon i laptop”; „o nou lume î i scrie povestea/ în dâra
satelitului spre lun ...” - Trecut i viitor).
Eul auctorial, ra ional i sensibil deopotriv , i-a g sit se pare un
posibil refugiu: „Hergheliile cerului/ iau forme bizare/ i alearg pân
obosesc,/ înghe ând pe-o stamp ./ O scurt cavalcad a norilor se a-
nun ,/ dar alergarea-i nemuritoare,/ pe nev zute c ri,/ b tând timpul
în copite.// Sunt hoarde de gânduri/ de nimeni p zite,/ ce se destram
înainte ca lumea/ s le vad i aud ./ Atunci pierd p mântenii/ clipele
divinei metamorfoze/ nici norii-herghelii, nici tunete/ n-au puterea s
le-ating / trec din fiin -n infinit” (Nori i gânduri, cavalcad ).
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Mihai BATOG BUJENI|{
Enigmele
de sub t[lpile noastre
Vicu Merlan, Dacia Esoteric - simboluri, legende i tradi ii, Ed. Ganesha, 2020
Mai bine de dou luni, spre sfâr itul anului 2020, am lecturat cu
un deosebit interes i cu mare aten ie cele dou volume ale lucr rii:
Dacia Esoteric - simboluri, legende i tradi ii (ed. Ganesha 2020,
peste o mie de pagini!) lucrare ap rut prin admirabila trud a dlui
prof. dr. Vicu Merlan, originar din satul Isaiia, în prezent colaborator
al Muzeului Municipal din Hu i. Amintesc în context aceast apar-
tenen a domnului profesor fiindc aici se afl într-un fel cheia unui
miracol. Îndr gostit de locurile sale natale i „sim ind” spiritualitatea
lor va fi cel care, întâi ca student în anii 1991, apoi ca absolvent i
angajat al muzeului amintit, va participa cu entuziasm la cercet rile
arheologice efectuate în zon i va descoperi în anul 1998 ceea ce
acum numim pe bun dreptate „Tezaurul de la Isaiia” expus în prezent
la Muzeul Universit ii „Al. I. Cuza” din Ia i. Voi men iona, probabil
spre dezam girea acelora pentru care cuvântul tezaur înseamn aur,
argint sau cel pu in pietre pre ioase, c este vorba de un tezaur de
spiritualitate care ar putea ( i chiar ar trebui!) s schimbe paradigma
istoric a culturii precucutiene de pe aceste meleaguri.
Voi reda câteva fraze din interviul acordat de domnul profesor
reporterei Alice Diana Boboc de la Asocia ia Redescoper Istoria:
„În 1996, am efectuat primele s turi arheologice la Isaiia,
punctul „Balta Popii”. Era locul unde, în copil rie, m duceam cu
bunicul la pescuit. Probabil i vechile triburi pescuiau cam prin
aceea i zon . Am fost norocos de la primul sondaj; am decopertat o
zon sacr a unui sanctuar de 7000 de ani, în care am g sit fragmente
din lut ars de la m su e de altar, statuete
antropomorfe feminine, vase de ritual de tip
askkos, râ ni e, topoare din piatr de tip „ca-
lapod” perforate, vase ceramice, unele reîn-
tregibile, a chii i lame de silex .a. Printre
acestea a ap rut i o t bli din lut ars cu
scriere pictografic , mai veche decât cele din
Sumer (considerate de cercet tori cele mai
vechi din lume), fiind aproximativ contempo-
ran cu celebrele tablete-teracot de la T r-
ria, jud. Cluj. Dac nu g seam ceva de va-
loare, sondajul r mânea la acel stadiu, îns
cele descoperite ne-au dat speran e”
De fapt, întreaga lucrare a domnului pro-
fesor este o c torie foarte asem toare cu
cele f cute în scopul ini ierii spirituale, o ne-
obosit c utare a adev rului privitor la istoria
adev rat a locurilor i oamenilor din acest
uria areal numit de-a lungul tipurilor Dacia,
Ge ia, Vlahia sau Karavlahia ori în alte feluri,
func ie de cel care face referirile sau de inte-
39
resele geopolitice ale vremurilor. Îl vom g si pe dl profesor în paginile
volumului c utând semnele trecerii prin veacuri a popula iilor din
acest areal, s pând în diferite site-uri, fotografiind prin locuri unde
nici cu mintea noi, oamenii obi nui i, nu ajungeam, scormonind arhive
i memorii, c ile înainta ilor, adunând tradi ii, deslu ind adev rurile
din legende sau vechi pove ti, punând cap la cap informa iile trans-
mise prin me te uguri (costume, ou încondeiate, m ti, dansuri
etc...!) i dând astfel de obâr iile de cele mai multe ori ritualice ale
acestora. Dar, în acela i timp ni se demonstreaz c , numai gândind
la fragmente ca apar inând un tot unitar po i deveni credibil, iar
autorul reu te pe deplin acest dificil exerci iu.
Am folosit termenul de miracol în leg tur cu întreaga activitate
prezentat în carte, de i dl profesor se declar doar norocos, fiindc
eu unul cred c doar celor vrednici li se arat calea cea dreapt , de-
loc u oar , iar truda lor este, la un moment dat, pe deplin r spl tit .
Exist posibilitatea ca, a a cum ne poveste te domnia sa, înc de
când era copil s fi sim it (atunci este i vârsta propice unui asemenea
eveniment), c de fapt t lpile sale, cel mai probabil descul e, calc
peste comori care pot schimba istoria uitat , ignorat sau chiar furat
a celor dinaintea sa. Asociez descoperirea acelui tezaur de la Isaiia
cu un miracol, asumându-mi riscul ca logicienii mult prea cartezieni
ai lumii tiin ifice s m acuze de excese metaforice.
Autorul nu se a eaz , a a cum egolatria omniprezent ne-a cam
obi nuit, în prim planul abord rilor neconven ionale (fa de isto-
riografia didactic !) a evenimentelor istorice
aflate în ceea ce numim preistorie, adic în
acel spa io-temporal unde nu avem la înde-
mân atât de îndr gitele documente de cance-
larie, cele pe care am ajuns s le consider
singurele demne de aceast nobil titulatur
de document istoric. Uitând astfel c de fapt
acestea (documentele de cancelarie) sunt cele
mai perisabile, dar i cele mai pu in credibile,
din diferite motive, inclusiv politice, i c de
fapt majoritatea „documentelor” se afl în-
scrise pe pietre, pe ziduri sau pe tot felul de
suporturi (lemn, frunze, piele etc...) au formele
cele mai diferite, iar unele nici nu pot fi denu-
mite documente fiindc sunt transmise prin
viu grai sau mi ri ale corpului (dansuri), tra-
di ii, obiceiuri sau vechi incanta ii (descân-
tecele). Sigur, interpretarea unor asemenea
„documente” poate fi de multe ori deformat
de gândirea celui care abordeaz aceast cale,
40 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
gândire modificat substan ial de trecerea tipului, schimbare
paradigmelor, nivelul de instruire, propriile noastre limite ori chiar de
dorin ele (a tept rile) cercet torului. Da, este foarte posibil a a ceva,
dar a da la o parte uria a arhiv de acest gen este o gre eal i mai
mare, fiindc o ipotez formulat chiar eronat poate fi corectat în
timp pe când o respingere vehement poate crea un cadru de analiz
inhibant a a cum se întâmpl i acum cu unii istorici care nu pot ie i
din rigorile unui manual de istorie profund politizat cel al „istoricului”
Mihail Roller.
adar, Vicu Merlan pune la loc de mare cinste numele unor cer-
cet tori din ar , dar i din str in tate, care au avut curajul (a numi-
o în elepciune!) de a cerceta i de a omite opinii referitoare la istoria
foarte veche a omenirii, inclusiv ipoteze logice despre cea dinaintea
marilor cataclisme planetare (potop) cum ar fi Daniel Ruzo, Marija
Gimbutas, Nicolae Vlasa, Viorica En chiuc, Victor Sorokin, evident,
Nicolae Densu ianu cel excesiv de contestat la noi i mul i al ii.
Aduce în felul acesta un binemeritat omagiu înainta ilor, atr gând în
acest fel aten ia, într-un mod foarte elegant, c poate ar fi timpul ca
i la nivelul catedrelor s schimbe optica abord rilor care încep istoria
României cu r zboaiele daco-romane, deci mult dup perioada de
maxim înflorire a entit ii statale daco-getice.
Sigur, o lucrare atât de ampl are suficient spa iu editorial pentru
a analiza în am nunt, folosindu-se de un imens material iconografic,
diferite simboluri, obiceiuri tradi ionale ori s rb torile premerg toare
cre tinismului precum: spirala ori svastica, semnele solare sau repre-
zent rile Zei ei Mam , Brezaiele, Rusaliile, Sânzienele, legendele
pricuricilor ori misteriosul dans al C lu arilor. Intr în preocup rile
autorului i sculpturile mai mici, dar i mai mari, menhirii sau sceptrele
de piatr , stâncile înso ite de legende îns i cursurile de ap aflate
în aceast situa ie. Vom g si i o foarte interesant prezentare a to-
ponimiilor precum i a simbolisticii apei în vechile credin e (ex. Apa
Sâmbetei). Desigur, nu poate lipsi o abordare larg a conceptului de
timp, a a cum îl în elegeau, surprinz tor de bine, vechile civiliza ii
nord-dun rene, iar aceast abordare nu poate fi conceput excluzând
riturile funerare, cele care în ultim instan dau valoarea definitiv a
continuului spa io-temporal.
Spre lauda sa, autorul nu uit s posteze în lucrare i „misterele”
dispari iei unor importante scrieri referitoare la civiliza ia daco-get .
Mai ales c aceste scrieri nu apar in unor oameni oarecare ci, una
dintre acestea, chiar împ ratului Traian cel care iber fiind, deci de
neam tracic a în eles foarte bine importan a consemn rii faptelor din
zboaiele pe care le-a purtat cu dacii. Ori este de presupus c o
astfel de lucrare nu se putea „pierde” precum o însemnare oarecare.
Aceea i soart a avut-o i cartea Getica, scris de Critio, medicul lui
Traian, scrierile lui Apollodor din Damasc despre construc ia podului
de la Drobeta, biografia lui Traian scris de reputatul istoric Tacitus,
Istoria Daciei scris de Dio Criysostomos cel exilat de Domi ian în
Dacia, scrierile lui Pliniu cel Tân r, prieten a lui Traian, biografia lui
Traian scris de Plutarh, capitolele despre Dacia din istoria lui Ammi-
anus Marcellinus i multe, multe altele... Poate c sunt doar simple
întâmpl ri sau poate au vreo leg tur cu surprinz toarea noastr
indiferen fa de unele m rturii ale trecutului ceva mai îndep rtat
precum T bli ele de la Sinaia, disp rute sub ochii no tri, apoi declarate
foarte comod falsuri, scrierile de la T rt ria i nu numai declarate i
acestea semne f importan sau doar modalitate de a preciza cui
apar ine un bun oarecare, atunci când însemnele grafice au fost des-
coperite pe diferite vase sau statuete. Sunt i acestea întreb ri pe
care lectura volumului le ridic cititorului, a a cum trebuie s se în-
tâmple cu orice carte bun .
Mai ales c autorul are în texte mult ironie fin la adresa unor
teze al c ror grad de imbecilitate ar fi de neglijat dac nu ai vedea
Anul XII, nr. 2(126)/2021
cum eliti tii culturali autohtoni se încre esc i acum de indignare,
anatemizându-te dispre uitor cu infamantul calificativ de protocronist,
atunci când încerci s comba i cu argumente logice sau faptice teoriile
în conformitate cu care un popor care ocup timp de mii de ani un
areal imens al continentului european a teapt mii de ani pentru a
vorbi într-o limb de import i are periodic o stranie apuc tur : se
retrage din vatra str mo easc , se mut în teritorii minuscule i se
întoarce abia dup cucerirea fostului habitat de c tre migratori
posesori ai unei culturi de culeg tori, care îns vor avea, ulterior, o
contribu ie major la definirea personalit ii celor cuceri i. Cât despre
scriere, suntem de acord c este mult mai comod s afirmi c ea nu a
existat, decât s te complici cu încerc ri de a afla tainele l sate sub
aceast form de vechile civiliza ii. C doar nu avem, precum
Champollion sau Viorica En chiuc timp i chef de munc dou -trei
decenii ca s ajungem la un rezultat. i de ce?
De aceea, personal, consider c marea dezbatere, cea de fond, a
prezentei lucr rii este problematica extrem de spinoas a limbii vorbite
de neamurile traco-daco-getice i scrierea acestora. Asta i pentru
aceea i istoriografie didactic induce ideea foarte comod , enun-
at anterior, c aceste neamuri nu aveau scriere, iar graiul (cuvânt
declarat de DEX ca fiind de origine bulgar , adic a unei popula ii
care se stabile te în sudul Dun rii în sec. al VI-lea, iar istoria lor
antic a fost marcat de prezen a tracilor) este un continuu împrumut
de la popula iile aflate în contact mai mult sau mai pu in nemijlocit
(ex. cuvinte aflate în sanscrit !).
De fapt aceast problematic , abordat pe larg în lucrare,
dep te cu mult nivelul unei simple examin ri sau prezent ri i se
constituie într-o cercetare ampl foarte bine augmentat iconografic,
dar i cu argumente tiin ific, analizat în profunzime atât temporal
cât i cultural spre disperarea celor care au hot rât c scrisul (la
modul absolut!) s-a inventat în Sumer i de acolo s-a r spândit în
toat lumea transformându-se din cuneiform (cu adev rat inven ie
sumerian !) în hieroglifele egiptene sau kanji-urile japoneze (de
exemplu). Teorii de tot râsul care ne fac s suspin m sau chiar s l -
crim m, a a cum se întâmpl întotdeauna când politicul se infiltreaz
în cultur .
Îmi doresc sincer ca aceast lucrare de anvergur s ajung sub
ochii tuturor celor care predau istoria pe diferite niveluri de instruire
colar , deoarece chiar dac va r mâne par ial necitit sau chiar
ignorat , consider va fi suficient de penetrant pentru a ridica inte-
roga ii. i acest fapt, în timp, se va dovedi benefic pentru noi to i cei
care am c lcat vreodat descul i pe acest p mânt plin de taine i
misterioase energii, cel despre care tot autorul spune c :
mântul este o fiin vie. Unii cercet tori afirm c reglarea
echilibrului ecologic printr-un proces de homeostazie se datoreaz
amplas rii armonioase a unor monumente cu caracter religios în
zonele de focar, ca ni te ace de acupunctur ...
Octav B ncil - Crengu e de liliac
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Cristina SAVA
Portal cu #ngeri
David Boia, Portal cu îngeri,
Ed. Casa C ii de tiin , Cluj-Napoca, 2016
Dac în vol. „Cu îngerii la drum”, cunoscutul autor de aforisme i
epigrame, poetul David Boia, g se te o „metod ” de grafie a „con-
ceptului” de îngerime, într-o combinatorie imaginativ , de data a-
ceasta, în vol. „Portal cu îngeri”, reia, sub forma poemelor „tanka” i
„haiku”, dar i a celor versificate (credem c într-o m sur sporit ,
comparativ cu volumul amintit), problematica „îngerimii”, desigur,
cu inten ionalitatea de a- i apropia versul de gândirea filozofic ,
printr-un exerci iu v dit în planul unor tr iri din proximitatea semenilor
i a cotidianului; altfel spus, st ri „limit ” care s exprime „viziuni” i
modalit i ale „metodei” pe care o aplic lirismului s u, cu scopul
bine definit, în expresia poetic , astfel încât anume „libert i” ale
fiin ei s se reg seasc în consubstan ialitatea ce ine de propriul
„stil” real. Observabil c în acest volum, metafora „deschis ” se re-
se te mult mai frecvent în discursul livresc, iar „hierofania cuvân-
tului”, prime te rezonan e comprehensive, a a cum î i dore te poetul.
Încerc m s demonstr m c în poetica lui David Boia exist o
preocupare constant pentru ideea de „sacru”, printr-un continuu
act de cunoa tere i re-cunoa tere a fiin ei, în dualitatea existen-
ialului. Neîndoielnic, valorile devenirii cer o raportare la transcen-
den ca „poart ”/ posibilitate de în elegere a camufl rii „sacrului”
în „profan”, de o mereu „reîntoarcere” la origini, la acel „univers”
eliadeian, compensatoriu i f de care nu ar fi posibil o încercare
de descifrare a „tainelor de sus”; astfel c „homo religious”, i chiar
omul modern, caut , imperativ, „portalul” spre „imanen ”, fie i
imaginar („Dac ai fi venit la parad / Portalul ar fi r mas cuviincios/
Nou petalele ni s-ar fi deschis/ În frenezii i însufle iri ingenui/ N-ar
fi existat singur tate stringent / Nici letargii pres rate cu sincope//
Ascensiuni onirice în predestin ri/ La cere-
monia splendorilor angelice” - Parad idili-
). Se pare c inten ionalitatea poetului este
de a dep i limitativul mitic i a anula demar-
ca ia timp-spa iu, din nevoia unei stringente
alchimii metaistorice („Suntem enigme stranii/
i noi ca i universul/ Materie plus spirit/
Arhetipuri care ne anim m/ Reciproc sau di-
feren iat/ Din aceea i materie ca gândul/Ca i
sentimentele ca i emo iile/ Ca i tr irile ca i
sim irile”- Poem cuantic).
O gândire filozofic va c uta întotdeauna
elucidarea miticului (poate, pân la excludere),
îns David Boia încearc s împace în expresia
poetic „realul” cu „irealul”, astfel încât „pl -
cerea” textului livresc s fie o relevare a ma-
nifest rii divinului prin prezen a motivului
„îngerilor” („Raze fugare/ Îngerii de lumin /
Reflexe aurii/ Extaz în inocen / Str luciri pur
celeste” - Tanka); de aici, probabil, atât neli-
ni tile cât i dorin ele „l untrului” se identific
41
în iluzia „zborului”, a ascenden ei, ca element „nouminos”, prezent
în fiin a uman („Printre destine/ Caut insistent un zbor/ Sincer i
ades/ O dulce iluzie/ Departe la orizont” - Tanka); poetul tie c
metamorfozarea aduce „t cerea”, o desp ire de fiin ialitatea din
linistea increatului („Crud i aspr / Când t cerea m-apas / Cu dor
de cântec/ Adulmec vocalize/ Departe din absolut” - Tanka); îi r mâne
„poemul”, singurul „portal” care poate însufle i i irumpe „in aeter-
num” („Luce te în zori/ Surâsul unui poem/ Cu chip angelic/ Trans-
lator de idile/ Purt tor de fericire” - Tanka); momentul misterului
continu , cu atât mai mult cu cât, în sens heideggerian, „discursul
con tiin ei are loc, exclusiv i constant, în modul t cerii” i, astfel,
medita ia filozofic readuce „zgomotul” vie ii („Copiii cosmici/ Pul-
seaz la orizont/ Spectacol celest/ N scu i spontan din haos/ Globu-
le de lumin ” - Tanka).Este cât se poate de real ca în„cuvînt” se anu-
leaz „t cerea”, dup cum „t cerea” aduce „în elesuri” prin/f cu-
vânt („Sentimente vii/ Din tagma iubirilor/ C torii hoinare/ Prin
i ad litteram/ Însufle iri ardente” - Tanka); o „geografie” a l un-
trului poate percepe „dincolo/ dincoace” de cuvânt („În orice timpuri/
Pe altarul voin ei/ Cu patos i sârg/ Aprind facla speran ei/ Pentru
pacea terestr .” - Tanka); aici, rolul poe ilor este v dit („Poe ii
stingheri/ Într-un col de univers/ Produc din condei/ Poeme despre
iubiri/ Un puzzle f sfâr it” - Tanka); i îngerul este o form a „t -
cerii” („Printre tumulturi/ Îngerul ne vegheaz / Blând prev tor/
Discipolul lui Iisus/ Un str jer de lumin .” - Tanka), dup cum i
filozofia increatului este o „t cere” a sufletului („Pe cerul difuz/ De-
parte la orizont/ Printe orologii/ V d clepsidra timpului/ Un suflet
st lm cit.” - Tanka). În ideea filozofic , David Boia exerseaz ( i o
face bine) cuget ri, f nici o emfaz , privitoare
la modul de „în elegere” al lumii în „sine”
(„Dincolo de ra iune/ Poate fi previziune./ În
doi” - Imagina ie); de la în elegerea parit ii
abstracte („Poate fi singur tate/ Dar cel mult
pe jum tate.” - În doi), la viziunea „întregului”
ca ideologie („Unde exist infinitul,/ Nu î i
are loc sfâr itul.” - Infinit) i sensul „des vâr-
irii” telurice („Un c tor la propriu/ Spre
destina ie platonic / Pe traseu premonitoriu”
- Pelerin), în elegem c „influen a” cuget rilor,
pe care poetul le aduce „într-un mai aproape”
de livresc, au ca scop final preferin a pentru
„transcenden ”, în sensul în care ideea meta-
fizic poate fi apropiat în elegerii lectorului.
David Boia nu renun la „harul” exersat în
aforisme i î i exprim opiniile f a avea pre-
ten ia ca acestea, în spe , s fie „adulate”
(„O scriu bine scriitorii/ O joac select actorii/
Dar o tr iesc muritorii.” - Love story); ideile
42 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
filozofice, de drept, import , s spunem, „idei” produc toare de „tr iri”
apriori („Suntem alt fel de cum ne tim/ Diferi i de cum ne credem/
Deosebi i de cum gândim/ C utând s ne cunoa tem/ Afl m c sun-
tem variabili/ G sim c suntem fluctuan i.” - Suntem alt fel). Se perfor-
meaz , în textul poetic, „st ri” de în elegere a umanului în consub-
stan ialitatea menirii „dreptei credin e” („S renun m la r zbunare/
La intrig i la minciun !/ Valabil pentru fiecare:/ Tot fapta bun e
mai bun .” - Catren).
David Boia este în c utarea „metodei” prin care s i exprime tr irile
interioare, astfel încât poetica sa, cu accente filozofice, s împlineasc
„bucuriile simple” ale vie ii („Ducem în tain / Pe tot parcursul vie ii/
Suflet de copil.” - Haiku). Nu întâmpl tor, idei i sentimente sunt
exprimate într-o „semantic ” lingvistic descriptiv (am spune), astfel
ca în cuvinte pu ine s cuprind o multitudine de interpret ri ale
„evolu iei” gândului („Program demiurg/ Implementat cu îngeri/ Edenul
solemn.” - Haiku). Apropierea de „înger” lait motiv deschide per-
spective spre o alt „în elegere” a lucrurilor („Sabie de foc/ Arhanghel
înaripat/ Taie v zduhul.” - Haiku); elementul „numinous”, celest,
explic schimb ri de sens, cauz a ac iunii sale supra-naturale („Înger
suveran/ Peste trasee sacre/ În duh c tor.” - Haiku). Surprindem în
volum o „metod ” a intensiunii i extensiunii, altfel spus, o trecere la
ac iuni pe care poetul pare s i le atribuie („De fiecare dat cât mai
inventiv/ În plan sentimental i afectiv/ Mi-am dedicat prezentul la
infinitiv.” - Autodedica ie); iar altele par a apar ine unui timp „cascad ”
(„Toate din tagma r cirilor/ Vezi c iubirile au via în sine/ Dar mai
întâi trebuie s se nasc / i unele mor înainte de a se na te.” - Iubiri
neîmplinite). Acest orizont al rezonan elor personale, r sfrânte în co-
tidian, aduce în prim plan reiterarea unor „tr iri” generatoare de st ri
suflete ti în „contratimp”, am zice, pentru a accentua i mai mult,
anaforic, o viziune a dualului „a fi” (Noi numai noi/ Numim nostalgii/
luciri nostime/ Noi numai noi/ Num -r m nedumeriri/ N scocind
nelini ti/ Noi numai noi/ Nuan m n i/ Navigând naivi/ Noi numai
noi/ Netezim nuan e/ N ruind nem rginiri/ Noi numai noi/ Nutrim
dejdi/ Nimicind n stuiri.” - Numai noi).
Motivul „umbrei”, aplicat repetitiv („Urmam/ umbra/ urmelor/
umbream/ urma/ umbrelor/ urcam/ uneori/ universuri/ unduind/ u or/
umbrele.” - Ubicuitate) accentueaz „rolul” distinctiv al „divinului”;
fie c e vorba de a în elege „lumea” prin filozofia lui Rousseau, fie prin
prisma concep iei lui Nietszche asupra spiritului uman, pân la urm ,
ascensiunea omului este dependent de modul de raportare a fiin ei la
„fiin ialitate”. Alitara ia, la care apeleaz David Boia, poate produce o
extrapola ie a st rii de acceptare a „profanului”, în variate forme („Fra-
peaz / Feble i/ fugitive/ flateaz / fete/ flori/ foto-modele/ fe i-frumo i/
fream / fe e/ flexibile/ fufe/ frivole/ fluctueaz / func ii/ fudule/ fuste/
fistichii/ fac/ furouri/ furouri/ fanteziste/ firi/ fulminante/ factori/ f când/
frecvent/ faze/ feerice.” - Flagrant). Imaginile pe care hierofania le
produce în cuvânt, ac ioneaz în poeme ca rezultat synecdoque („Gân-
duri/ generale/ gregare/ gr besc/ gradual/ gângurind/ gesturi/ gra i-
oase/ grijulii/ genereaz / glasuri/ germinând/ gratitudini/ glorioase.” -
Gener ri), dac poetul se folose te, cumva, în gândirea filozofic , s
ob in o oarecare direc ie/ sens al finalit ii expresiei; se poate ca, într-
un fel apropiat de în elegerea „peircean ”, apelând, oarecum, la meto-
nimie, s pun accent pe „rela ia” interdependent dintre „semnificant”
i „semnificat”, cu posibilitatea de percepere a „realit ii” extralingvistic
(„Cet eni/ cinsti i/ cultura/ credin a/ categorii/ curate/ c uta i/ conexi-
uni/ caritabile/ cl di i/ case/ construi i/ cartiere/ coabita i/ civilizat/
convorbi i/ coerent/ comunica i/ concludent/ convie ui i/ concomitent/
cultiva i/ crea ii/ competitive/ concepte/ candide/ critica i/ comploturi/
combate i/ conspira ii/ calomnii.” - Consemn ri).„Semnul” lingvistic
poate fi, la rându-i, perceput i vizual, astfel încât transcenderea c tre
„un mai-mult-dorit” s devin o „imagine” multidimensional („La
Anul XII, nr. 2(126)/2021
margine de speran / Retras dup jaluzele/ Privesc dorurile mele/ De
la minim distan //Am conceput scenarii de lumin / Pentru noi i
destinul mun ilor/ Mai bine s vin mii de serafimi// Ca s înconjoare
mun ii din azur/ Mai bine s vin mii de heruvimi/ Ca s vegheze peste
mun i de sus/ Pe viitor invoc cete de arhangheli/ S investeasc aici în
mun i no tri.” - La margine)
Se pare c în poetica lui David Boia, un loc predilect îl are raportul
dintre „obiect” i „subiect” pe o anume scar a valorilor; în succesiunea
spa io-temporal , expresia lingvistic atinge stadiul construc iei de
„permanen i continuitate” („O pajur duce în gheare epopeea
neamului/ Neatârnarea, atârn crunt în ghearele ei/.../ Se târ te prin
peisajul ostil de-a-ndoaselea/ Leul sucomb adesea în infla ie galo-
pant / Noi r cim ab tu i i tri ti printre fiare vechi/ C ut m cu disperare
o solu ie salvatoare/ A a am ajuns pe marginea unui drum fictiv/ i tot
acolo noi facem debusola i autostopul/.../ Dup un timp vine o blânda
adiere/ Pe urm vine o furtuna în rafale succesiv/ Tunete i fulgere
zdruncin cumplit v zduhu/ Apare o tornad gigantic[ ce cupride
planeta/ Cutremure multiple zgudui violent p mântul/ Sun trâmbi e
în fa a unor f pturi stranii/ S fie oare ace tea caii de foc apocaliptici?/
Mai avem pu in rezerv de timp i gata...” - O pajur ).Poetul se
angajeaz în descrierea unui imaginativ sociologic („Ne na tem aici
probabil/ Posibil i întâmpl tor// Noi c tori de curs scurt / i fiin e
ve nic efemere// Actori care juc m cu stres/ Mai mult în roluri secun-
dare// Înf ptuim dup puteri/ Ba izola i ba stân i în grup/ Trec zecile
de prim veri/ Iar în final filmul se rupe.” - Filmul vie ii); iar, „impulsul”
sapien ial determin con tientizarea „prezen ei absente” („Implor acum
i ajutor divin/ Ca ocroti i s f urim un vis/ S facem ast zi din acest
min/ Un veritabil col de paradis.//Am fost tradu i/ Totu i s avem
chem ri/ Spre cunoa tere i iubire/ Spre des vâr ire i adev r/ Spre
voin i dreptate.” - Salva i p mântul).
„Principiile” poeticii („Cu fa a spre poezie/ i gândul la poeme/
Valori aduna-voi în seif// Pe trasee extrasenzoriale/ Por i vaste de
energie/ În format universal/ Pe axa de simetrie/ A unui infinit presant.”
- Cu fa a), în viziunea lui David Boia, aduc un „prea-plin” al perspectivei
de împlinire în planul expresiei estetice („Încântare de peste an/ Numele
u e prim var / Încântare de peste veacuri//Doar îngeri pot s ne
spun / Tu ai s vâr it botezul vie ii/ Tu ai venit ca o prefa divin //
Încântare de peste milenii/.../ Sub nuan e albastre de azur/ Încântare
de peste alte ere/ Secven sacr din edenul sfânt/ .../ Tu ai tradus
raiul pe p mânt/ În limbaj facil ad litteram//Peisaj str lucitor cu îngeri
... Numele t u); pe undeva, reflexe st nesciene se resimt în esen a
unui „univers” poetic, construit („Ea exist pretutindeni/ Dar mai ales
între noi/ Cu fiecare disensiune/ De noi i de univers...” Dep rtarea)
i imaginat cu pruden ; la un moment dat („Produse relevant de a tri/
Furtuni magnetice luxuriante/ În forme preponderent difuze/ Adieri
din fluxuri emergente// Rezultate din controverse/ Asocieri de feno-
mene cuantice/ Compuse din contradic ii/ Atrac ii sau respingeri/ Elixire
expandate de sclipiri/ La limita intui iei exhaustive/ Dintre substan
i spirite/ Dintre materie i antimaterie/ Departe la poarta infinitului/ În
locuri endemice cu îngeri.” - Vânturi stelare), metafora se „închide”
pentru a se „deschide” din perspectiv filozofic („Dup prima cratim /
Prim vara va germina,/ O nou previziune/...” - Anotimpuri).
Poetica „exersat ”, în acest volum de versuri, este un „portal” des-
chis c tre transgresarea unei „st ri” de apropiere de „mesagerii” cele ti
i, de ce nu, de în elegerea filozofic a „materiei”, cu care fiin a s-ar
putea identifica, cu atât mai mult cu cât perenitatea i lucrurile se
sfâr esc în cele din urm , îns cuvintele care alc tuiesc „lumea” sunt
nepieritoare .
Consider m c David Boia, într-o emana ie livresc a conceptului
de „idee” filozofic a „mântuirii” prin cuvânt, las deschis acest „por-
tal cu îngeri” pentru „a crea” sentimentul de „libertate” într-un „dincolo
de vedere”.
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Ionel POPA
R[zboiul paralel - deratizarea
]i igienizarea Europei
Eugen Uricaru, Gr dina Paradisului, Ed. Polirom, 2020, 296 p.
În romanele sale, Eugen Uricaru caut s
surprind arta secret , nev zut a unor eveni-
mente care au jalonat mersul istoriei i condi ia
uman în permanent confruntare cu ea. Re-
centul s u roman, Gr dina Paradisului (Ed.
Polirom, 2020), se vrea o „decodare” printr-o
concretizare epic a programului lui Hitler ex-
pus de acesta, în vara anului 1941: „Noi facem
în Europa de R rit o Gr din a Paradisului”.
În noul s u roman, Eugen Uricaru schimb
strategia narativ . Dac precedentul roman,
Permafrost, era un cvasi-thriller, noul roman
e stra nic împ nat cu expozeuri istorice, ideo-
logice, politice, psiho-morale despre teribila
catastrof , care a fost al Doilea R zboi Mon-
dial, prea docte i repetate. De aici o serie de
deficien e de care sufer romanul ca fic iune
literar .
În mod concret, având ca reper temporal
anul 1941, scriitorul abordeaz istoria României
racordat la istoria Europei: instalarea statului
na ional-legionar, cu toate consecin ele lui,
Pogromul de la Ia i, Rebeliunea legionar i
înfrângerea ei de c tre Antonescu, intrarea
României în r zboi al turi de Germania Fuh-
rerului. Prin urmare romancierul ne invit la o
plimbare prin istoria recent a rii în vremurilor
tulburi din momentul izbucnirii r zboiului,
când „un soi de magm cleioas se revars
peste România”.
Materia romanului e compartimentat în
trei capitole, cu observa ia c desf urarea
relat rii se face în evantai, realizându-se o
mi care pe axa timpului: prezentul e înso it de
enclave în trecutul apropiat i de previziuni
de viitor. Acest evantai e, în parte, vinovat de
amintitele repeti ii.
Capitolul I, primul nivel narativ, poate fi
considerat ca o „preg tire” pentru luarea la
cuno tin a istoriei ce urmeaz s fie evocat .
Suntem în a ezarea Stanca, unde vie uie te
evreul Mendel Haim de meserie ebenist. Via a
lini tit a românilor i evreilor e tulburat doar
de „camaradul” Horomo teanu, „cel cu moto-
cicleta Zundapp, verde, puternic i grea”,
cump rat „chiar de la reprezentan a DKW
de la Bucure ti”.
Mendel ebenistul se deplasa la clien i, pe
o raz de aizeci de kilometrii, cu dro ca tras
de ura, o iap b at i b trân , dar ascult -
toare , de care unii f ceau haz. Acestora, Men-
del Haim le r spundea în elep, potolit:
„- E iapa lui D'Artagnian”.
Doar vreo doi, pe care îi tia de legionari -
mai bine zis fo ti -, îi r spundeau:
„-B i, Haim, oi fi tu vreun mu chetar. Vezi
noi suntem de-a Cardinalului”.
Schimbul de replici e emblematic pentru
roman.
Într-o zi, întorcându-se de la un client (Ho-
romniceanu, cu care a avut o confruntare ver-
bal pentru banii nepl ti i), Mendel Haim g -
se te în fa a casei (pr lie i depozit) o tâ-
. Întrebat ce dore te, fata îi r spunde:
„Eu sunt Marioara. Doar v-a scris Moti de
mine”. Moti era nepotul lui Haim, comerciant
în Podul Ilioanei. Marioara, refugiat din Basa-
rabia ocupat de sovietici, a sosit înaintea
scrisorii. Mendel Haim, inim curat de om
cinstit, o g zduie te. B trânul Haim i tân ra
Marioara tr iesc lini ti i, al turi: Mendel v -
zându- i de meserie, Marioara de cas . De la
o vreme, Mendel bag de seam c Marioara
s-a cam îngr at. A sosit i momentul când
43
Marioara trebuie s se m rturiseasc : „eu sunt
gravid ,dar copilul meu nu are tat , eu sunt
fat mare.” M rturisirea Marioarei - Maria -
Miriam, ne trimite spre planul simbolic al ro-
manului.
Evenimentele se precipit . România lui
Antonescu intr în r zboi al turi de Germania
lui Hitler, prigoana împotriva evreilor se în-
te te, „un soi de magm cleioas se revars
peste România”. Într-o deplasare la Pa cani,
Mendel Haim cunoa te pe evreul Iacob Va-
liski, refugiat polonez, de la care afl ce s-a
întâmplat în Polonia ocupat de nem i i sovie-
tici, afl ce este Einsatzkommando, care e mi-
siunea acestor unit i speciale ce ac ioneaz
în spatele frontului. Cele povestite de refugi-
atul Iacob seam cu prigoana lui Irod îm-
potriva iudeilor când se veste te na terea lui
Mesia.
Capitolul II, al doilea palier narativ, ne
duce la Ia i, la Hotelul Traian.
În seara zilei intr rii României în r zboi,
dup ce studiase dosarul „ultra secret” primit
de la superiorul s u, Gheorghe M Gheorghe,
Necolai Cr ciun, ofi er în E alonul Operativ,
are o scurt întrevedere cu superiorul s u care
îl informeaz c va înso i la Piatra Neam , într-
o misiune special , pe ofi erul Werner Klotz
din Statul Major al Senderkommando-ului. La
cererea acestuia , va fi prezent i ziaristul Nicu
nceanu.
Din dosarul ultra secret, Neculai Cr ciun
afl c Hitler pornise ac iunea de a face din
Europa de R rit o Gr din a Paradisului.
Planul prevedea golirea Gr dinii de cei nefo-
lositori, doar consumatori de calorii. A început
cu anexarea Austriei, ocuparea Cehiei, a Po-
loniei.
Romancierul face fi a biografic i profe-
sional a celor trei personaje. În felul acesta,
prin ochii lui Neculai Cr ciun, face o retro-
spectiv asupra mi rii legionare de la apari ie
pân la momentul arest rii C pitanului tr dat
de camaradul Nicu P nceanu. Paralel desf -
oar biografia lui Werner Klotz, începând cu
momentul întâlnirii acestuia cu Nicu P n-
ceanu, care înso ea pe C pitan la Berlin. Din
44 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
relatarea naratorului omniscient afl m de as-
censiunea lui Klotz. Dup experien a câ tigat
în Turcia, unde particip la pogromul împotriva
armenilor, se întoarce a Berlin, intrând în gra iile
lui Ohledorf, general al lui Hitler, ini iatorul
comandourilor. Klotz devine pies important
în aplicarea politicii de deratizare i igienizare
a Europei.
Întocmind fi a biografico-profesional a
lui Werner Klotz, scriitorul consemneaz , pe
de o parte, situa ia din Germania de dup Pri-
mul R zboi Mondial, care a adus la putere pe
Hitler, iar pe de alt parte, consemneaz acti-
vitatea lui Klotz în România i rela ia lui cu
Nicu P nceanu.
Paginile despre Werner Klotz, implicit i
despre Germania nazist , nu sunt propriu-zis
epice, ci mai de grab o diserta ie de filosofie
a istoriei, de geopolitic , de psihologie, specia-
lit ile doctorului în istorie Werner Klotz. Este
expus , prin repeti ie, politica antievreiasc a
nazi tilor, misiunea de deratizare i igienizare
a Europei de c tre unit ile speciale.
i lui Nicolai Cr ciun îi face fi a biografic .
Acesta e un personaj „f vârst , întunecat
i ciupit de v rsat”. În „lunga sa carier ” a su-
pravie uit tuturor serviciilor secrete, pentru
nu a avut niciodat probleme de con tiin ,
i-a f cut doar „datoria pân în ultima clip a
contractului”. Liber de „contract” putea s
lucreze „chiar împotriva vechilor interese” pe
care le-a slujit uneori cu riscul vie ii. Nicolai
Cr ciun, zice naratorul omniscient, avea o pre-
sim ire întunecat . Avea sentimentul c ger-
manii se aruncaser într-o aventur care nu
se va sfâr i bine.”
Despre Nicu P nceanu afl m c este un
ziarist f con tiin care joac la dou capete.
În articolele sale propag idei legionare, dar
nu ezit s tr deze pe C pitan. În final ajunge
criminal.
Capitolul doi e dens în evenimente, dar,
din p cate, ele sunt mai mult furnizate ca tiri
nu printr-un scenariu epic specific unui ro-
man.
Capitolul III con ine dou nuclee eveni-
men iale. Primul e sosirea lui Mendel Haim i
a Marioarei la Piatra Neam , unde sunt g zdui i
de prietenul Isac Brociner, „paznicul” Sina-
gogii. M rioara, fiind cre tin e ad postit în
grajdul prim riei aflat al turi de Sinagog . Aici,
Marioara, sub r suflarea i privirea urei, ca-
lul b trân al lui Haim, na te un b iat. Haim i
Isac îl vor trece pe copil la evrei cu numele
Ieu a, îndeplinind ritualul „t ierii împrejur”.
Al doilea eveniment este „pogromul spon-
tan” preg tit de Werner klotz, Nicolai Cr ciun
i Nicu P nceanu, „trei crai”… pe dos. În
noaptea premerg toare declan rii pogromu-
lui, Nicu P nceanu p trunde în grajd i ucide
pe micu ul Ieu a, tiind c este cre tin, astfel
va „demasca” pe „jidovii” care s vâr esc ri-
tualuri sângeroase împotriva cre tinilor.
Pogromul planificat e ueaz , deoarece cei
asmu i descoper c Ieu a nu e cre tin, ci
evreu. Aceste ultime pagini, cu e ecul pogro-
mului, sunt pagini cu adev rat epice. În fa a
ecului, Werner Klotz, spunând cu dispre
„treab româneasc ”, pleac în tromb la Ia i,
unde a doua zi izbucne te pogromul planificat.
Romanul se încheie cu raportul Sub. Lt.
Triandaf Aurel c tre Inspectoratul de jandarmi
Ia i în care relateaz drumul trenului cu evrei,
de la Ia i la C ra i.
Textul romanului e structurat pe trei paliere
de semnificare, care pe m sur ce nara iunea
înainteaz spre deznod mânt, interfereaz tot
mai mult. Primul este cel narativ al unor eve-
nimente istorice i a unor biografi implicate în
respectivele evenimente. Al doilea este cel al
reflec iilor asupra istoriei pentru a g si cauzele
ideologico-politice i psihologico-morale care
au preg tit al Doilea R zboi Mondial. Al treilea
palier al semnifica iilor este cel simbolic, care
închide lumea romanului într-o ram biblic .
Componentele acestui plan simbolic sunt:
jertfa „mielului”; Ieu a, copilul „f tat ”, e
scut în „grajd”, e Iisus, lumea nou n scu-
dup Primul R zboi, dar omorât în fa de
cei trei crai veni i cu „daruri”, urmând nu
calea stelei str lucitoare, ci calea unei stele
negre. Simbolic este i drumul trenului, cu
evrei, de la Ia i la C ra i. În acest plan sim-
bolic, Dun rea e Styxul, fluviul care duce
„Palestina din suflet” în Hades. Palierul sim-
bolic e pecetluit de avertismentul din ultima
pagin a romanului, înfrico toare prin ci-
nismul ei.
Octav B ncil - Dezertorul
Anul XII, nr. 2(126)/2021
George FILIP
(Canada)
Venim din timp, b tu i de patru vânturi
i ne-am oprit - ca daci i ca romani
Pe-un col de rai cât inima de mare,
Unde trudim de dou mii de ani.
Am pus Carpa ii piept c tre vântoase.
Tisa i Nistrul - leag n de p mânt.
Ceahl ul demn vegheaz c tre Mare
Iar plaiul l-am stropit cu mirul sfânt.
... i curse Dromihete printre Cri uri,
Iar Decebal s-a dus la zei - neviu,
Gelu i Glad... Menumorut, zidir
Cet i de m rturii, spre mai târziu.
L-am dat pe Doja, împ rat gheenei,
Români, ca Horea, Clo ca i Cri an.
tefan, Mihai i epe ne-nduratul,
Urcat-au demni pe-al timpului noian.
Pe Cuza l-am dorit, i-am vrut Regatul.
Când Eminescu spunem - rostim steag.
În Vorone ul nostru cânta cerul
i e B lcescu tunet - nu pribeag.
To i str -str bunii no tri-au ars în tor e
Pe-altarul demnit ii de români.
Noi nu cu arma crimei sau cu intrigi
Destinului de neam i-am fost st pâni.
Dar n-au tiut, s rmani... str bunii no tri
s-or corci-ntre noi... progenituri,
Care ne vând oricând, pe-argin ii Iudei,
Iudeo-democra ii cei sperjuri.
De-o vreme ara- i rostuie destinul.
Cei bravi transpir , la ii trag de sfori.
De prin clopotni i Domnul cerne pacea
i-o vând la negru - fo tii vânz tori.
Chiar printre cei departe de obâr ii
Se poart hâzi, români ce-au fost frumo i.
Ei duc s rutul Iudei pân -n cruce
i-i iart lumea... pe ace ti lepro i
i p catu-i din Dumnezeire,
Mileniu-acesta nou ne vrea de fra i,
Deci s ietr m gre ilor - gre eala,
C-au fost cu semn sperjur, stigmatiza i.
UNIREA, oameni - crucea demnit ii,
Ne face sa-i fim rii un prinos.
Români rostim, livezi vedem, în pârguri;
UNIREA noastr e UN VIS FRUMOS!
Sec?iunea pentru ata?amente
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Nicolae B{LA}A
Despre crimele umane
f[cute @n numele binelui
pentru omenire
Dintr-un context al ie irii din firesc, s zicem, dintr-un fel de ne-
bunie contextual a lui Nietzsche, extremismul occidental a urzit o
doctrin de exterminare a celor slabi, a celor ce nu s-au circumscris
arianismului nordic. Pe de alt parte, în r rit, Lenin, apoi Stalin, au
impus cu for a o alt doctrin , marxismul. Ce trebuie re inut este
faptul c atât în primul caz, cât i în al doilea, s-a ac ionat în virtutea
binelui pentru om. Prin urmare, în numele acestui bine, Hitler i nazi tii
i au ucis, în timpul celui de-al doilea R zboi Mondial, peste 20 de
milioane de oameni, în timp ce alte zeci de milioane s-au rostogolit în
via cu trupul i sufletul ciuntit. Stalin, un tâlhar de drumul mare,
ajuns în fruntea statului, i-a ad ugat i el în palmares cam acelea i
cifre la capitolul mor i i schilozi, îns , la totalul general se g sesc i
alte milioane de expulza i în Siberia. Printre ei, cei ce se opuneau
politicilor de scoatere a omului din matca sa, moldovenii de peste
Prut, pentru a uita cine sunt, i mul i al ii ca ei, frânturi din popoarele
anexate, cu for a, URSS-ului.
Prin urmare, câteva min i, pe alocuri diabolice, cum a fost a lui
Marx, Engels, Nietzsche, Lenin, Stalin, Buharin, Tro ki etc., în numele
grijii pentru om i înaintare a lui spre cele mai înalte culmi ale binelui,
sucesc cu itul în pântecul omenirii i îi schimb cursul. Dup aceast
„isprav ”, desigur, suferin cât cuprinde, oriunde pe suprafa a p mân-
tului. Întrebarea e cum au reu it cei câ iva s întoarc omenirea pe dos,
ca pe o hain ponosit , apoi s o pun cu botul pe labe, f a clinti?
Convins c e timp pentru toate, vom l sa r spunsurile la aceast
întrebare pentru o alt dat . Mai firesc mi se pare s r mânem pe firul
istoriei, ca i în cazul lui Nietzsche, pentru a poposi la data 28 iunie,
anul 1712 (evident, înainte de a se na te Marx i, desigur, înainte de
a ap rea doctrina sa) la Geneva, unde s-a n scut Jean Jacques Rous-
seau, dup unii exege i, un ilustru gânditor al iluminismului, dup
mine... Chiar dac , în timpul studiilor, am avut o anume admira ie
pentru scrierile sale, ast zi, când încerc un fel de restructurare a r -
ului urzit de gândirea uman , de-a lungul istoriei omului, am suficiente
rezerve.
Pentru a ne împrosp ta memoria, reamintim faptul c iluminismul
este o replic la adresa barocului, ce a încercat înl turarea dogmelor
religioase, prin iluminarea maselor pe baza experien elor proprii. De
altfel, Iluminismul este cel ce a pretins eliberarea fiin ei umane de
incapacitatea de a- i folosi abilit ile cognitive în lipsa unor instruc-
iuni exterioare. „Nimic nu este în intelect, înainte de a fi în sim uri”
spune Hobbes în favoarea acredit rii empirismului, a adev rului ce
ar rezulta din experimentul tiin ific , iar Kant proclam „Ave i curajul
de a v folosi propriul sim al ra iunii”.
În aceste condi ii, trebuie amintit mai întâi c omul i istoria sa au
fost puse sub semnul întreb rii, de aproape to i gânditorii europeni,
ai Rena terii i nu numai. Dac Thomas Hobbes, n scut la data de
05.04.1588, în Anglia, a plecat de la premisa conform c reia natura
uman este dominat de egoism („homo homini lupus est” - omul
45
pentru om este lup), prin urmare omul este r u de la natur , îns el se
poate modela în societate prin interven ia statului, Jean Jacques
Rousseau critic aceast viziune, sus inând cu înver unare contra-
riul: „oamenii ar fi liberi, în elep i i buni în starea natural ”, i c
instinctul i emo iile, atunci când nu sunt distorsionate de limit rile
nenaturale ale civiliza iei, sunt vocile i instruc iunile naturii de via
bun . [Rousseau, Jean-Jacques, 1754, „Discourse on Origin of In-
equality, part two”, The Basic Political Writings Hackett, p. 65.]
Prin urmare, omul este bun de la natur , dar societatea îl corupe.
Rousseau vede izvorul inegalit ilor sociale, asemenea lui Engels,
în apari ia propriet ii private, proprietate care st la originea form rii
statului i mai târziu a despotismului. Având în vedere premisa con-
form c reia inegalitatea încalc a a-zisul contract social încheiat între
oameni în perioada trecerii de la starea natural la starea „civil ”,
pentru a reveni la morala necorupt specific „s lbaticului nobil”,
ea, inegalitatea, trebuie înl turat . V mai aduce i aminte expresia
elegant rostit de Ion Iliescu, primul pre edinte al României dup
`89, „proprietatea este un moft”. De acord, da, un mare moft, îns
dup care tânjea întreaga nomenclatur comunist din timpul lui
Ceau escu, nomenclatur c reia regimul îi d duse puteri nelimitate.
Activul de partid i de stat, inclusiv securitatea i comandan ii din
armat i-au p sit conduc torul iubit tocmai pentru faptul c pu-
terea pe care o aveau nu î i g sea expresie în confortul zilnic, nu î i
sea echivalen în ceea ce numim „fal social ”. La ce bun buzu-
narul doldora de bani ob inu i doar pe tranca-fleanca, cât vreme
nomenclaturi tii i odraslele acestora nu aveau acces dincolo de
a unor cârciumi i dincolo de chilo eii tetra purta i de vampele de
cartier? În primul loc se îmb tau ca porcii, în cealalt loca ie, vomau,
ca nesim ii, peste sânii c zu i i coapsele unor dezbr cate ale sor ii.
Pân s reamintim defini ia Contractului social, f a trage o
concluzie, privind în zilele noastre, la noi, precum i în statele lumii
contemporane, observ m cu u urin c între „omul-dumnezeu”
„omul cu voin de putere”, al lui Nietzsche, „omul-nou” al lui Lenin
i Stalin, i „s lbaticul-nobil”, creionat de c tre Rousseau, ar trebui
existe, formal vorbind, cel pu in ideea de moral nealterat , moral
ce devine un non sens în momentul în care coborâm în lumea real .
Omul de acest tip nu exist . În lumea real omul cu voin de putere
(politic , în special), omul-nou sau s lbaticul-nobil, dincolo de masca
social pe care i-o afi eaz contextual (amintim Teoria Idolilor la
Francis Bacon), î i dore te puterea, confortul i stima social , ca
împlinire de sine. F a- i etala la vedere averea i f a ar ta c
poate decide asupra altora, f a fi adulat public, acest tip de om nu
exist , nici pentru el i nici pentru societate. Prin urmare, grijea fa
de om este doar mijloc i scop, nimic altceva. Într-o asemenea conjun-
ctur , omul contingent r mâne la mila vremurilor i de ce nu, din nou
doar mijloc i scop, când cei enumera i mai sus, de data aceasta în
46 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
cadrul societ ilor de consum, dintr-un prea plin al huzurului, cad în
plictisul vremurilor, în plictisul istoriei i, din invidie, în loca ii de lux,
îns , de data aceasta, animate i stârnite de chilo ei tanga, mai pun
de câte un r zboi sau vreo revolu ie, ce le va aduce, cu siguran ,
profit i pe termen scut, i pe termen lung.
Da, tiu c noi cei mul i nici nu vedem i nici nu vrem s ne ac-
cept m soarta. De aici i comportamentul lamentabil, ambiguu nesigur
etc., din care am exclus apriori onoarea, demnitatea, tot ce ne-ar pu-
tea asigura verticalitatea de oameni în lume. Peste tot, mai cu u urica,
nu cumva s ne cad ou le sau s ne pice galoanele. Nu degeaba,
înainte de `89 se spunea c unul din trei români era turn tor la secu-
ritate. Mai u or! Ciuguleai i tu, ca to i nemernicii, din rahatul timpului.
Nu am idee, dar cred c i ast zi procentul este acela i sau pe cale de
a fi realizat. Cu siguran îns , cum ne-am inut ca zeama de varz
stricat , dintr-un an în altul, pân în zilele noastre, chiar dac unii au
mai i murit, al ii au plecat din ar , num rul unui anumit tip de
personaje, precum Apulizam/ , Limbric Peltic, Breaz V Kil, tepâr ,
Pi Belea, Nae Prelipu , Firc Capdegloab , Carcalete, Suc lete,
lete, Reta Curcubea, Floaca, Leanca Pi peea, Gra ela Belitot,
madam Coi-ika etc., personaje, ce-i drept, pitore ti, a r mas acela i.
El poate fi luat în seam mai ales de c tre sociologi, pentru statistici
i previziuni sociale, drept o constant .
Revenind la Rousseau i Contractul social, reamintim faptul c
în opozi ie cu dogmele religioase, în special cu Biblia, prin urmare, în
acela i sens cu evolu ionismul, omul, la origini, nu a fost fiin social .
Rousseau consider c dependen a de social a fost dobândit de
tre om de-a lungul evolu iei sale, în condi iile de fiin insuficient
de dotat fizic, în lupta pentru supravie uire. În cadrul acestui climat
existen ial, omul ce nu avea cuno tin a existen ei lui Dumnezeu,
protector al s u, în oricare stadiu sau form de organizare a sa, (fa-
milie, trib etc.), este obligat de concuren a nemiloas s renun e la
starea sa natural , î i pierde anumite drepturi i propriet i naturale,
transferându- i-le c tre stat, pentru a putea beneficia de drepturile
colective gestionate de c tre acesta. Pân aici, gândirea lui Hobbes,
care vede asocierea uman din interes, prin urmare existen a unui
contract social prin renun area voluntar la drepturile i libert ile
sociale, concep ia despre lume i via a lui Jhon Locke, gânditor i
om politic englez, care considera natura uman fundamental social ,
iar statul i societatea ca o form de înt rire i prelungire a rela iilor
preexistente în starea natural , gândirea despre societate a lui Rous-
seau, pe care doar ce am trecut-o în revist , par, la prima vedere ide-
ale pentru convie uirea omului în societ ile moderne. Textul meu
în al la fel cum m-au în elat pe mine cursurile sus inute de c tre
profesorii mei în timpul studiilor. Din acest motiv, adev rul spus pe
jum tate, inevitabil, într-o zi va provoca un r u ce va afecta chiar i
pe cel ce se consider intangibil, cunoscând cealalt parte. To i cei
trei gânditori, inclusiv noi, consider m statul o necesitate, cât vreme,
în termeni moderni, statul este un stat de drept ce i-a c tat legiti-
mitate prin garantarea securit ii individului, din toate perspectivele,
dar absolut toate (securitate social , educa ional , medical , na i-
onal , identitar etc.) Ce au pierdut din vedere cei trei, dar i noi, ca
oameni, locuitori ai planetei, din toate timpurile, este legat de cel ce
ajunge la vârful statului i de aparatul s u consultativ. Când am
vorbit despre întoarcerea lui Lenin din Elve ia, în Rusia, pentru a
pune mâna pe putere, am omis, inten ionat, s v spun c el, Lenin,
considera c trecerea de la tipul de societate capitalist, la societatea
socialist avea nevoie de o perioad de tranzi ie. Buharin, prietenul
lui Lenin din exil, îl contrazisese spunându-i ap sat c pentru a im-
pune noua doctrin este nevoie de o puternic dictatur , dictatura
clasei muncitoare, sub denumirea c reia încercau s ascund dicta-
tura lui Lenin i a lui Stalin, în persoan . Nici m car cea mai ipocrit
Anul XII, nr. 2(126)/2021
minte a vreunui muncitor de rând nu cred c i-a imaginat vreodat
cum gloatele ar fi, de exemplu, în scaunul de la Cotroceni. Nimeni,
mai pu in mintea lui Rousseau, care credea în indivizibilitatea suve-
ranit ii poporului, suveranitate ce consta în luarea deciziilor politice
de c tre to i membrii majorit ii. Absurd! Cu tot absurdul, idei precum
aceasta au animat toate premisele Revolu iei Franceze de la 1789
(1789-1799), revolu ie ce a marcat pe de o parte sfâr itul monarhiei i
bisericii, pe de alta, apari ia democra iei i na ionalismului. Societatea
francez a suferit transform ri profunde. Privilegiile feudale, aristo-
cratice i religioase au fost puse sub semnul întreb rii, iar principiile
vechi despre tradi ie i ierarhie au fost mascate (nu înlocuite) sub
sloganul „libertate, egalitate, fraternitate”. V aduce i aminte ce
striga Dinescu la TVR? Dar Iliescu i generalii din jurul s u, în apelurile
mascarad de adormit pulimea, pân la preluarea puterii de c tre noii
i aceea i vechi arga i?
Revenind în Fran a, timp de aproape 10 ani s-a tot strigat, în te
miri ce context, pe baricade sau la cine mai tie ce col de strad
„libertate, egalitate, fraternitate”. În 1799, într-o înv lm eal total ,
pe alocuri, între inut , la fel ca în Rusia anilor 1919-1920 i dup
aceea, sau la fel ca la noi, în România anilor 1989 -1999, când are loc
ultima mineriad , Napoleon, printr-un context de împrejur ri, devine
împ rat i pune tunurile pe „revolu ionari”. „Ciocul mic, eu sunt
acum la putere”, ar fi zis o cucoan de a noastr dac s-ar fi însc unat
acolo i atunci, în Fran a. Nici Napoleon nu a fost mai altfel. Dup ce
a c rit aproape toate vampele de pe la cur ile regale, din Europa, în
ideea de a face tot felul de alian e , care mai de care mai jegoase, i-
a dus o întreag armat , pân sub zidurile Moscovei, locul în care,
doar din cauza înghe ului au murit peste un milion de militari. F când
la rigoare socotelile, alte zeci de milioane de oameni au sfâr it tot de
foame, de molim , de cium , tot schilodi i i tot cu sufletul ciuntit,
cum au murit i în cele dou R zboaie Mondiale.
Prin urmare, cei peste 400 de ani, de pe vremea lui Hobbes i
pân ast zi, structura i în: „s lbaticul nobil” al lui Rousseau, în „omul-
dumnezeu”, „omul cu voin de putere”, al lui Nietzsche, în „omul-
nou” al lui Lenin i Stalin, al comunismului în genere, sub masca
binelui pentru omenire, cu indulgen a popoarelor, devin dictatorii i
ii celor ce i-au împins pe scaunul puterii.
Doamne, parc am fi din plastilin ! R bd m ca momâile! Of, de la
Abel i Cain i pân în ziua de mâine, totul, tot o v rsare de sânge!
Am r bdat i tot r bd m! Doamne, unde am fost noi, ca oameni, i
unde o s fim între aceste mari orori umane?
Octav B ncil - ru cu nomazi
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A
Inteligen\a artificial[ produce
schimb[ri epocale rapide la
nivelul @ntregii omeniri
Inteligen a artificial este inteligen a care provine de la ma ini,
de la computere, de la programe informatice, de la calculatoare, de la
robo i. Inteligen a artificial se refer la sisteme sau la ma ini care
imit inteligen a uman , pentru a efectua diverse activit i i care se
pot îmbun i iterativ având deci capacitatea de a înv a pe baza
informa iilor pe care le colecteaz . Inteligen a artificial va fi cea care
va produce schimb ri„epocale” i rapide la nivelul întregii omeniri.
Aproape c nimic nu va mai fi ca mai înainte. „Imperiul inteligen ei
artificiale” vine incredibil de repede, cu schimb ri „epocale”.
1. Pân în anul 1998, Eastman Kodak era cea mai mare companie
din lume (american ) care producea diverse materiale i echipamente
fotografice. Cu cei 170.000 de angaja i ai s i producea i vindea 85%
din toat hârtia foto din întreaga lume.
Începând din anul 2000 au început s fie folosite camerele de fo-
tografiat digitale, care au cunoscut, în foarte scurt timp, o dezvoltare
exploziv . Dup aceast dat aproape c nimeni nu a mai f cut poze
cu role de film i cu aparate foto. În doar trei ani, „obiectul muncii”
(adic producerea hârtiei de fotografiat) firmei Kodak a disp rut, fapt
pentru care a i dat faliment. De re inut c , de fapt, camerele digitale au
fost inventate în 1975. În numai 20 de ani de la inventarea noii tehnologii
fotografice s-a schimbat radical lumea fotografiei.
Dezvoltarea exponen ial a tehnologiilor bazate pe inteligen a
artificial va face ca ceea ce s-a întâmplat cu Kodak s se întâmple cu
o mul ime de alte industrii în urm torii ani. Fiecare (persoan fizic sau
firm ) trebuie s gândeasc i s se preg teasc pentru ceea ce va fi
„lumea de mâine”. Deci, inteligen a artificial va face ca aproape ni-
mic s nu mai semene cu ceea ce a fost mai înainte.
2. Activit ile bazate pe software produc schimb ri rapide i
radicale în modul în care tr im i facem afaceri. Spre exemplu, UBER
este doar un instrument software, nu de ine nicio singur ma in i
acum este cea mai mare companie de taxi din lume. Era de crezut a a
ceva în urm cu numai câ iva ani? Desigur c nu. UBER este o com-
panie multina ional american , cu sediul în San Francisco i opereaz
în peste 785 de zone metropolitane din întreaga lume. Platformele
sale pot fi accesate prin intermediul site-urilor web i al aplica iilor
mobile. Aplica ia permite pasagerilor s se conecteze direct prin GPS-
ul telefonului mobil cu cea mai apropiat ma in cu ofer înregistrat
în baza de date a Uber. Contractarea serviciului i plata se desf oar
exclusiv prin intermediul Uber i nu personal cu oferul. La destina ie,
pasagerul nu achit fizic nimic. Tariful este calculat de program în
func ie de distan , vitez i condi iile de trafic. Serviciile nu se pl -
tesc fizic, contravaloarea c toriei este re inut în mod automat de
pe cardul clientului prin intermediul contului de client. oferii î i
primesc banii într-un depozit i au dreptul la o anumit cot din nota
de plat , restul r mânând companiei. Compania nu lucreaz cu com-
panii de taxi obi nuite, ci cu companii de transport i cu oferi indivi-
duali. oferii înscri i în aplica ie pot munci când vor i cât vor.
AIRBNB a devenit cea mai mare companie hotelier din lume, i a-
ceasta în condi iile în care nu de ine nicio singur proprietate. AIRBNB
este companie american înfiin at în 2008 care de ine o platform
47
online prin care se pot închiria, oriunde în lume, camere, apartamente
sau case întregi direct de la proprietar. Compania de ine un serviciu de
închirieri de 600.000 de list ri în mai mult de 190 de ri.
Câ i dintre „hotelierii clasici” ar fi crezut a a ceva în urm cu numai
câ iva ani? Nu numai c nici unul, dar ace tia au serioase semne de
întrebare cu viitorul lor.
3. Un foarte bun exemplu, care afecteaz întreaga popula ie a glo-
bului, este cu ma inile electrice i cu ofer automat. Despre ma inile
auto electrice i despre ma inile cu „ ofer automat” a început s se
vorbeasc în urm cu numai câ iva ani. În 2018 au fost puse în func iune
primele ma ini cu „ ofer automat”, cu „ ofer inteligen artificial ”.
Acum, în anul 2021, to i marii produc tori de mijloace de trans-
port auto î i reconsider din temelii strategia de produc ie, tot mai
mul i hot rând construirea de „computere pe ro i”, de „ma ini cu
ofer inteligen artificial ”.Tot mai multe dintre marile companii
(Tesla, Volkswagen, Audi etc.) vor produce numai vehicule electrice,
iar dintre acestea cele mai multe vor fi cu „ ofer automat”.
Ma inile electrice vor deveni generalizate în jurul anului 2030, iar
nu peste mult timp vor fi numai cu ofer automat. Acestea vor schimba
radical via a omenirii în sensul c : oamenii nu vor mai de ine o ma in
deoarece va fi mai simplu i eficient s apeleze, cu telefonul mobil, o
ma in ,care va sosi la locul indicat i îi va conduce unde doresc; fie-
care va pl ti numai distan a parcurs , iar pe parcursul acesteia poate
se concentreze asupra unor activit i (poate s fie productiv); nu
vor mai fi atâtea probleme cu parcarea; aplica iile inteligen ei artificiale
vor fi atât de mari încât se va ajunge ca cei care vor fi peste 30-50 de
ani, s nu mai de in niciodat permis de conducere i s nu mai de-
in niciodat o ma in proprietate personal ; ma inile personale vor
fi cu circa 90-95% mai pu ine, ceea ce va genera numeroase i deosebit
de mari efecte benefice pentru întreaga omenire, dintre care sunt de
amintit fie i numai reducerea cu circa 95-99% a num rului de accidente
i a oamenilor mor i din acestea, de circa 1,2-1,5 milioane în prezent;
ma inile electrice i cu pilot automat vor schimba foarte mult ora ele
în sensul c : vor fi mai pu in zgomotoase; vor avea i un aer mult mai
curat; vor avea foarte mult de câ tigat prin valorificarea fostelor locuri
de parcare; se va elimina poluarea fonic i atmosferic ; vor determina
tot mai mul i oameni s fac naveta (în timp ce pot lucra), s se mute
mai departe de marile aglomera ii urbane, pentru a tr i într-un mediu
mai s tos i mai pl cut.
4. Computerele pe ro i (adic ma inile electrice i cu ofer auto-
mat) vor conduce la dispari ia service-urile pentru repara ii auto. Un
motor pe benzin are 20.000 de piese individuale. Un motor electric are
de 1.000 de ori mai pu ine piese decât unul pe benzin , respectiv de
circa 20 în loc de 20.000. Ma inile electrice ( i cu atât mai mult cele care
au ofer automat) sunt vândute cu garan ii pe via i sunt reparate
numai de reprezentan ii firmelor vânz toare. Activit ile de repara ii
vor cunoa te schimb ri radicale. Spre exemplu, a scoate i a înlocui un
motor electric va dura doar 10 minute. Motoarele defecte ale acestora
nu vor mai fi reparate oricum, ci vor fi trimise la un atelier de repara ii
48 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
zonal care le repar cu robo i. La „computerele pe ro i”, în caz de de-
fec iuni la lumini, exist o rezerv de iluminare. În cazul în care unei
persoane i s-a defect ma ina în trafic, la sesizarea telefonic a acesteia
i se va aduce o alt ma in , în bun stare, care i se va de spre folosin
gratuit pân la primirea ma inii sale reparate.
5. În condi iile folosirii de ma ini electrice este u or de în eles c
benzin riile vor disp rea. Vor exista sta ii de reînc rcare electric la
tot pasul, inclusiv la domiciliul personal. Contoarele de parcare vor fi
înlocuite cu contoare care distribuie electricitate.
6. Peste 95% din activit ile cu asigur rile auto vor disp rea de-
oarece în aceea i m sur (sau chiar mai mare) se vor reduce i acci-
dentele auto.
7. Industriile exploat rii c rbunelui vor disp rea.
8. Forarea i prelucrarea eiului în scop de carburan i auto
vor disp rea i acestea.
9. Construc iile vor capta i vor stoca mari cantit i de energie
electric pe parcursul zilei, energie care va putea fi folosit i pe par-
cursul nop ii i al zilelor f soare. Ceea ce dep te necesarul pentru
consumul propriu, se va vinde în re ea. Electricitatea va deveni foarte
ieftin i curat , în special pe baza produc iei de energie solar i a
celorlalte forme de energie regenerabil (precum a vânturilor, a apelor
curg toare, a proceselor biologice i a c ldurii geotermale pot fi captate
de c tre oameni utilizând diferite procedee).
10. În numeroase dintre profesiile actuale se va reduce num rul
locurilor de munc chiar cu pân la 90%. Un exemplu bun în acest
sens este cu tinerii avoca i din SUA, care de pe acum nu mai au locuri
de munc . Super-computerul bazat pe conceptul de inteligen arti-
ficial numit „Watson IBM” ofer date, consulta ii i sfaturi juridice,
în deplin legalitate, în câteva secunde, cu o precizie de 90%, în com-
para ie cu o precizie de 70% atunci când sunt f cute de oamenii juri ti.
Vor r mâne doar elitele erudite.
11. Unele dintre cele mai mari i mai benefice schimb ri radicale,
epocale, prin aplicarea inteligen ei artificiale, au deja loc în medicin .
Watson, numit i Watson IBM, este un sistem computerizat cu
inteligen artificial , capabil de a r spunde la întreb ri puse în limbaj
natural. „Medicul inteligen artificial Watson IBM” este un su-
percomputer bazat pe conceptul de inteligen artificial , care poate fi
programat s recunoasc i s proceseze comenzi vocale, s recu-
noasc stimuli vizuali i s reac ioneze la expresii faciale. El elaboreaz
planuri, poate s înve e, s rezolve probleme complexe, imitând
capacitatea uman de a lua decizii. „Omul-IAWatson” face ceea ce
unui medic i-ar fi imposibil atât în ceea ce prive te timpul, cât i accesul
la informa ie. Pe pia este i dispozitivul medical numit „Tricorder X”
(de la Star Trek), care este un alt „medic inteligen artificial ” cu inter-
ven ii non-invazive de diagnosticare de s tate.
12. „Omul inteligen artificial ”a ajuns deja mai inteligent decât
omul natural, decât omul fiin vie.
13. „Inteligen a artificial ” a ajuns s modifice i fiin a uman i
constituie chiar i o amenin are pentru aceasta. Exemplele cu „fer-
tilizarea în vitro” i cu „clonarea reproductiv ” sunt edificatoare în
acest sens. Clonarea reproductiv va transforma copiii clona i i oa-
menii, în general, în obiecte care pot fi construite pentru a prezenta
anumite caracteristici, i anume „copii la comand ”. Fiin a uman va
deveni atunci un obiect de pia ”. Unii vor c uta chiar s dep easc
specia uman printr-o form de via i de inteligen diferit , su-
perioar . În aceast ultim versiune a hiperimperiului, moartea va fi
amânat pân la dispari ia ultimei clone a sinelui care va avea con tiin
de sine, chiar pân la uitarea tuturor clonelor rezultate din propria
fiin de c tre toate celelalte clone rezultate din altcineva. Apoi omul
fabricat în sfâr it ca un artefact, nu va mai cunoa te moartea: dup
modelul tuturor produselor industriale, el nu va mai putea muri, pentru
, de fapt, nu s-a n scut niciodat .
Anul XII, nr. 2(126)/2021
Irina Lucia MIHALCA
Dincolo de ape
Gândurile î i sângereaz , zidurile te despart, în t cere
pleci spre spa ii goale, încerci s curmi trecutul tulbur tor.
Pierdut în s lb ticie, casa i-e drumul, loviturile aspre
te fac mai puternic, în aur transformi gre elile. Un far aprins.
Dincolo de ape vrei s ajungi.
Într-un ocean nestr batut de nimeni, coloane luminoase lic resc.
Via a o ia într-o direc ie sau alta, ca un râu sinuos, noi experien e
i scriu povestea, bucuria este în tot ce te-nconjoar .
Pe emisfera gândului te plimbi, pe o scen ireal te mi ti.
Ai fost r nit, ai fost vindecat.
Vei p stra aceast în elepciune aceea c dragostea nu are limite?
De mân te ii pentru o secund , pentru eternitate,
împ rt it doar, fericirea e real , intens i colorat ,
pe drum te surprinde sunetul ei.
Exist o poveste de iubire r scolitoare pentru fiecare.
Dumnezeu ne iube te!
Fragilitatea cristalului e fine e, nu sl biciune.
Când ier i, iube ti i când iube ti
asupra ta lumina divin se revars .
Inimile prind aripi. La i îngerii s cânte.
Dincolo de bine, dincolo de r u,
acolo, în acea gr din ne vom întâlni...
cercurile vie ii
o busol de aur ne-arat nev zutul.
acel punct de lumin din capela sixtin .
cercurile ascund taina vie ii.
în trepte este via a, cre te i descre te.
pe drumul m sii, cercurile vie ii, în fiin .
o poart se deschide c tre cerul nedeschis.
un singur r spuns. o singur respira ie. cod cu litere de foc.
o geometrie sacr , cu-atâtea universuri l untrice.
a începe totul. furtuna dinaintea lini tii cerului.
fluxul i refluxul, ferestre spre lumina celor o mie de sori.
trundem într-un nou câmp i în vârtejul lui.
treptele sunt din flori. când soarele p trunde piatra
acolo st poemul!
fructele
ne ar m sufletul f s fugim. f s ne-ascundem.
fruntele sunt cu sâmbure i dulcea , dar trebuie s mu ti
din înveli ul lor exterior, pentru-a ajunge la ele.
i place s revii pe p mânt. ce mult conteaz clipa.
închid ochii. sim im vibra ia crescut în bucuria propriei fiin e.
ti o cascad . incredibil stare.
te iubesc foarte adânc. cine poate explica asta?
Anul XII, nr. 2(126)/2021
Constela\ii diamantine
Ion POPESCU-BR{DICENI
Biblioraftul
Cititorului Ideal
1. Povestea-n sine
Povestea mea g seasc -v în pace:
un substantiv, un vers, o carapace.
Cel ce-o nareaz -i F t-Frumos din tei
i-are un cal ce-i frate cu trei zmei.
E totu-ntr-o fantastic nativ .
i are o sor tare guraliv
ce îmi tot cere a inventa noi trame
nu las clipa-n van s se destrame.
Citit-am pe Ion Creang mai tot anu',
pe Eminescu, Slavici, Sadoveanu,
i le tot port în suflet chipul sacru.
Dar în Poveste sunt Castelul, Lacu',
durea i Gr dina, Podul, Casa
Cuvântului. Estimp, mi-a tept mireasa
ce mi-a promis-o Verde-Împ rat.
Dar, z u, ce-oi scrie nu-i adev rat.
Ca-n orice vis, Castelu-a teapt oaspe i.
Pofti i i voi, covrigii-s mul i i proaspe i.
Disear e Cr ciunul, i-om aprinde
curând i focul, am adus merinde
de s rb tori, i juc rii, i sobe
cu plit , pentru doamne garderobe
de-a dreptul princiare. Iar eroi
i voi ve i deveni. Ei, da, i noi,
cei care-n viitoru-acesta rost
sit-am, i lumin , i-ad post,
i dragoste, i setea de frumos,
i, din sublimul limbii, ce miros
de cozonaci, fursecuri, portocale.
Povestea îns -i mai întâi o cale
pe care pres ra-se-vor pe rând
sc ldate-n rou muzele cântând.
Din bradu-mpodobit îngerii tiu
-nv tura-i pentru mai târziu.
Momentu-i s distingem la fereastr
un clopot-crin i-o pas re m iastr
reia s -i d m boabe de-aur pur
din care-i i-al prin esei cuib-condur,
cut de-un me ter faur în trei seri.
Povestea-n sine curge dinspre ieri
spre mâine i-are-n scumpa-i es tur
un dor nemaiv zut de aventur .
Pe mare, -ntr-o corabie-fantom ,
mergând spre-o regiune cu-o arom
de izm , de dovleac, de cimbri or,
de care de la na tere ni-e dor,
ne-nso im cu-un gând cuceritor
de noi i tot mai clare idei-forme,
Constela\ii diamantine
49
singur ii, panaceu?
cu cât ni-s mai de soi i mai enorme,
de ce- i apropriaz lent
i visurile, toate,-n nop i buclate,
orice schimbare de accent?
i-n veci doar sc ri spre cer despresurate.
de ce fructific întruna
i Adev rul i Minciuna
2. Gramatica: o ching a limbii
dintr-o Poveste ori un Basm
Gramatica-i în univers
cu neînfrânt entuziasm,
cel mai transformator demers.
hermeneutic i simbolic
Ea- i poate des schimba figura,
ori metaforic-hiperbolic?
armura i înv tura.
Ea pare-o zon limitrof
3. Vis întrerupt
când se retrage în vreo strof
Volatil i isihast,
versificat mai naiv
sub o spum de contrast,
i cu i f de motiv.
mediteaz pe colin
Dar în discurs ea-mbrac iute
sub raza-i briantin .
aer de stra nic virtute,
Imposibil de privit,
cu-atât mai exponen ial ,
numai ce mi s-a ivit
cu cât î i umple cu cerneal
dintr-o form ori idee
colaru-al s u modern stilou
magic , instantanee.
ca un adev rat erou
Dar în ochii s i molatici
ce i-a propus s se conving
str lucesc edenuri, atici,
de ce i cum forma-i o ching
eutópii, erezii.
a limbii, a rostirii ce-i
…………………………..
modelatoare de idei
Brusc, din visu-mi, m trezii.
i d toare de minuni
de stil în mii de dic iuni,
4. Un mare al
i fic iuni, i-alegorii
Un mare al purtat pe umeri
arborescente, bravi copii
Un mare al zuav s -i numeri
le-n eleag tâlcul nou
suav suveica, mare al
de personaj i de tablou.
care în al ,-n a, un cal
Gramatica-i v spun precis
i c ruia-i vom da o tire
e i real , e i vis,
cum c s-ar duce la o tire,
e i-mbibat de mister,
precum un val, de din caval
e i-un select atelier
cânte pentru o prinsoare
în care pedagogul tie
de-a-trece spre-orizont prin soare
cea mai secret alchimie
precum un zumzet de albine:
când contope te-ntr-un întreg
muzele mele clandestine.
cuvintele - ca un strateg -
cu în elesuri suspendate,
5. Jocuri literale
magicienilor bun frate,
Limba poezeasc -i una:
i me terilor oratori
poate-avea structur pur ;
scriindu-le de zeci de ori,
poate fi i aventur .
iar retorilor, spre-a-i combate,
tot trimi ându-le tratate, Are trucuri, reguli, norme,
eseuri ori compendii rare inventeaz jocuri, forme
spre a-le iar i comentare captivante i subtile.
în spiritul transmodernist.
Dar pe-orice copil se tie
Dar m -ncearc un gând trist
lunga lui ucenicie
în plato de ametist:
îl sile te-a lua aminte
de ce gramatica-i mereu
50 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
la-n elesuri, de cuvinte.
ci limba-n s lb ticie
le suspend leg tura
de-al lor referent numit…
spre-a redeveni iar mit.
Anagrama-i un amestec
de cinci litere ori zece
i pe tabl -o s -l înscriem
i-om vedea ce se petrece.
Iar din jocul cu silabe
vor ie i cuvinte noi,
noime i imersituni
unice, cerându- i du i;
spre-o gramatic zurlie
precum sunt i spiridu ii
cu hazardu-n sc fârlie.
Iar ideea migratoare
sinoverbele-o ofer
pentru-orice colar ce sper
ob in combina ii
stranii i perfecte: din
tel i scop pe telescop,
crap i ied pe crapied,
palindroame, polindroame;
magicul p trat, de foame
dac -ar ine, ar fi bine
când Ion ar f noi,
Ana car cana-n toi
de aflare de nou rost;
intr cu ma ina-n curte,
intr cu marina-n carte
i-aduc f ina de grâu
inând g ina de frâu,
urc pe munte cu sacul
de pe-aici pân departe.
Estimp zboar pitpalacul
spre-prefixul arbitrar:
supermenul pe-un nedrum
cu lumin pardosit
cu-un calambur în rit.
i-ar mai fi de povestit.
6. Realul i Imaginarul în convergen a
pur : ritual, interferen , aventur
Semnul s-ar preface în simbol,
de nu i-am da, hermeneu i, ocol.
Ar deveni apoi comunicare
precum un fluviu ori o mare.
Semnificând, cuvântul d în und ,
i-n univers, cunoa terea profund .
Precum o rou se depune ea,
într-o t cere sacr ,-ntr-o vâlcea.
De-om mai tr i, vom fi iar împreun ,
sub soarele cel tragic i sub lun
ca s schimb m tr iri neasemuite
i sentimente nem rturisite.
Acum, iar ne afl m în Centrul Lumii,
înv lui i în emergen a spumii.
Iar semioza cade-n vid semantic.
Ah, m-a întoarce-n secolul romantic
ca s redau enun urilor fondul
i forma, eu poetul, vagabondul
prin sensurile ce- i reclam -ntruna,
deopotriv , adev rul i minciuna.
7. C toria în jurul casei mele
- dup o idee de Gianni Rodari -
O mas -mi e acoperi .
M-ad postesc iar „pe furi ”
i mi-s st pân în casa mea.
Pisica nu-i o zân rea,
ci se r sfa lâng mine
c-un oarece-ntre din i prins bine.
O rog s nu-l omoare. tie
ce vreau i chiar mi-l las mie.
Când scaunul, dac -l dobor,
mâne f de-un picior,
îl rog pe Fredy s -l repare
(e-un câine care-mi d o stare
de siguran i confort).
El pleac -apoi într-o plimbare
prin cartier, iar eu r mân
explorez ce mai e în
hod ile mai toate-având
reprezentant câte-un cuvânt
i pentru mobile i pentru
toate-obiectele din centru.
toria mea începe
ambiguu. Cine pricepe
-n fabula ie i stil
cunoa terea-i un facsimil,
-n orice grea experien
simbolizarea-i o frecven
a jocurilor-ipoteze,
brav, formuleaz doar sinteze
între fantastic i real.
Din robinet, curge un val
de ap i m -ntreb n uc:
ce domn de dincolo-n cl buc
îneac ni te-alegorii.
toria-n m rturii
fiind tradus în jurnal
de un poet original,
ca mine, iac , mi-s cel
ce v serve te drept model.
Ba formativ ba cognitiv
ci fantezia-mi nu-i motiv
de-a renun a la armonie.
Astfel, a mea c torie
în jurul casei îmi creeaz
emo ii, observa ii, fraz
cu fraz -n gând, întâi rostite,
apoi indicii oropsite
Anul XII, nr. 2(126)/2021
cad -ntr-un vocabular,
vai în conven ii i-arbitrar.
Povestea ce-o transscriu acum
se metamorfozeaz -n drum
de sunete fundamentale,
de pure lan uri transverbale;
imagina iei es pânz
de o fantastic osânz
tot eu cu-a mea menire sacr
sco ând noi lucruri de din lacr
nemaiv zute în Vreo ar
spre care-o luntre temerar
plute te pe-un ocean de sticl .
jur, în casa-mi nu am fric
de nimeni i nimic, v-o jur.
Geamul ferestrei e contur
al intui iei cu care
confer naturii rosturi rare
i clare sub o lamp parc
de Aladin adus -n barc
la na terea-mi de dintr-un an
dimpreun cu-un n zdr van
lu … Dar clip dup clip
pierzând a semnelor risip
copil ria-mi, ca-ntr-un basm,
se-ntoarce cu-un entuziasm…
neverosimil… când insist
de-a dreptul suprarealist.
8. Sonet la an de pandemie
Tr indu- i clipa, poate-i cea suprem .
Din fiecare va ni o schem
de via , ori o tem cum iubirea,
ca s înfrun i frumos nem rginirea.
Gândindu- i Existen a cu clemen ,
ai vrea s-o sco i din groaznica-o demen .
De stai deoparte, poate- i pare r u
iat lumea-a luat-o razna, z u.
Tot reflectând asupra unor spa ii
i timpuri, celebrând semnifica ii
utopice, e ti nevoit s legi
vechi în elesuri de acestea, noi,
în pandemia-n care, ca eroi,
ne-nchin m, prosti i, la ni te legi…!
9. Mac Leod
Cu sabia lui de Toledo scria,
pe sângele iubitei sale, poemul.
Apoi se b rbierea într-o oglind
în fiece diminea . Extazul
levita primprejur, în aerul pur,
aproape abstract (ca la Baruch Spinoza,
în Etica demonstrat dup metode
geometrice).
Cu lancea-i lucind apoteotic,
el reînvia eon de eon
i se bucura de verdele câmp,
de lacul azuriu cu pe tii aurii,
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 51
pân -ntr-o zi, când Alchimistul i-a zis: Nicolae NISTOR
„Scufund -te-n vis, da, scufund -te-n vis,
ca s i afli Spiritul Universal!
Stelele-s ni te g uri de ac în draperiile
cerului. Accept i destinul i cultiv
Crinul ce uni-va din nou Zenitul
cu-Nadirul. Deap firul urzit
de Protectoarele tale, în noaptea na terii
(pe un Întâi de Noiembrie 1954).
Ideea poetic -i un fulger spintecând
în dou Limba Lumii de semne
altminteri secrete. Are-n ea deci un zeu. Durerea alb
Acesta e ti Tu, un Scriitor-de-duminic .
Maestru-al Pietrei Filozofale. durerea nu vine la cerere Vis perfect
Creator d-elegii aburinde la gura te lauzi cu ea femeia din capul meu
creuzetului-creier str tut de miliarde te h uie te noaptea nu sfideaz nimic rubensian
de vini oare, de singularit i, când singur tatea este oarb nici casele de modeling
de boabe-ale spumei, de cuante un amic era mândru este un vis perfect
ale perfecte Cunoa terii-de-sine.” de bolile lui pe care dore ti s -l atingi
se l uda câte rela ii are utând-o în femeile reale
10. Ter ine muzicaloide în spitalele de suflete devenite art
Timpul curge, smulge-m plimba durerea ca medalia
ascuns de veteranul de r zboi Fluturi captivi
din teroarea-i! Unge-m
cu-un ulei oriental. când obose ti s lup i omul avea de toate
cu vân torul ascuns dar era gol în interior
Corpul mi-l recupereaz dore ti o clip de pace nu a iubit pe nimeni
din fantastica Amiaz ascul i ecourile din tine a dat de poman
i m -nva s fiu cal. ai timp s ier i plimba un borcan
numai a a durerea în care avea un fluture
Ah, cu lira-i înspumat , devine bucurie care cânta din aripi
st Orfeu, cu el o fat apoi cineva o fur nebunul satului îi spune
cea cu numele Miruna. urmeaz un somn lung - a a este i sufletul t u
alb i f oapte are fluturi captivi
Pe tii m rii joac -n hore te vezi pe un t râm care se lovesc de pere ii sufletului
de subcuantice-aurore unde nu se vorbe te de moarte atunci el a dat drumul fluturilor
doar de i-o vedea i luna Cântec de leag n Cariatid
din poporul ei de stele. te treze ti din via i vezi nu este vina ta c e ti frumoas
Mândre-s versurile mele, poart p rin ilor este ferecat a avut lutul sfânt
lirice întotdeauna! nimeni nu mai mi dincolo de gând i ochi numai pentru tine
apoi dispar prietenii a a din senin a venit ziua când trebuia
11. Mireasa i Dânsul pare o r cire în necunoscut i modeleze sânii
Avem de ascultat de-acum trec pe lâng tine oameni noi de cariatid
un „hit” la miezul nop ii, vii i te miri ce este cu tine te-a ap rat de timp
i înc tineri. Unde-n larg visezi plângând tia c tu e ti via a
n-or s ne piard . Fa -n fa , ascuns i poarta lumii
chiar soarta ne-om primejdui vorbe ti cu oglinda uitat
de la facerea lumii
Uria ul
cu-o dezm at m re ie.
Oh, cea mai stra nic be ie uneori poetul are capul în nori
se va-ntâmpla cam dup moarte în gerul apare râzând trebuie s se aplece când
când trupul îngerii ni-l poarte iar tu te rogi pentru intr în interiorul lumii
spre-un orizont înl uit cei care r mân car c i dup el i dac este mort
cu cel lalt, de pe colin . ai voie s iei cu tine în imea lui ajunge la Dumnezeu
Sc lda i în tragica lumin prima juc rie a copil riei pe care îl dojene te
ne-om dezmira într-un târziu fotografia mamei în toate limbile p mântului
ca sacerdo iu într-o zon nu o ui i în veci apoi dispare f s afle nimeni
inaccesibil -n esen . apoi acoperi oglinda i pleci atunci începe furtuna
Ei, azi melancolia nu-i leg nat de mam prin golul l sat de el
mireasa unui adev r într-un vis a treia zi
poetic. Are ochi c prui i cântecul de leag n via a a intrat în normal
iar dânsul cel mai de-aur p r. „nani nani puiul mamei” a mai plecat un uria
52
Constela\ii diamantine
Corneliu VASILE
Flori de câmp
De-a pururi ucenici m iestrei lire
Ce-a dat noble e slovei române ti,
Prin secoli mul i poe i au s se-n ire,
Dar nu vor fi nicicând doi Emine ti.
La zvonul codrului, murmuitor,
La al legendelor urcând prin vreme
Aten i precum la cristalin izvor
Ve i auzi cum glasu-i vrea s cheme
Atâtea umbre i lumini din cer,
Credin i durere, magi i sori,
Tot ceea ce-i pe lume efemer
i a tri care sunt nemuritori.
Eternizând dulcea a din cuvinte,
Ivind simboluri proaspete în veac,
El ne presar flori de câmp nainte
i-n suflet ierburi tainice, de leac.
Clip
Înot s-a strecurat din vâlv taie,
Pe bra e vine ii de mare-ncins
i-ncrez tor în steaua lui aprins
Pieri departe, înspre stânci b laie.
Când s-a întors, în mâini cu c ngi i vâsl ,
Se s turase marea de epave,
Iar valurile se-n irau, concave,
Dormind într-o t cere grea, de pâsl .
rmul aprins
Veni i negre it spre rmul aprins,
Acolo miracole-a teapt ,
Gândul crezut singuratic,
Dar mult prea aproape de fapt
E lumea t cerii zâmbind între noi,
Acvatice plante sub iri,
Pe ti, caracati e, stridii,
În palid sidef am giri
E rmul pe care danseaz bacante
i nimfe albastre, ispititoare,
Fauni frumo i între alge,
Lichid -n adânc leg nare
Dar nu v întoarce i, pierdut este drumul,
es lâng rm ale apelor parce,
Doar într-un sens e esut c rarea,
Cine-a ajuns nu se întoarce...
Constela\ii diamantine
Anul XII, nr. 2(126)/2021
Literatur
Copacii cu înalt -alur Rondelul poeziei
Încremenind frumo i, de os
Îi vom numi literatur te închini unei p reri,
i vom semna, umili, mai jos. Ce se nume te poezie,
Ce, început de oieri,
Copacii înnegrind curbur
A cui e azi nu se mai tie,
De zmei i mume-ale p durii
Sunt doar i ei literatur , scut -ntotdeauna ieri,
Urâ ii, r ii, strâmbii, surii. Fata-Morgana în pustie?...
te închini unei p reri,
i râul ar putea fi, dar
Ce se nume te poezie?
N-are nici fructe-aromitoare,
Nici nu-l po i prinde în tipar; Venit -i dinspre nic ieri
Jos, ne semn m cu resemnare. i pentru care timp se scrie,
Când merge tocul pe hârtie,
Plecarea -ntrebi nu po i, numai s speri.
Cre te iarba-n fiecare an, te închini unei p reri...?
În gr dini, pe dealuri, pe poteci Rondelul decant rii
i în elene te orice plan,
Orice drum pe care vrei s pleci. Dintr-o margine de var ,
La întoarcerea de sine,
nci de aur soarele ascute
Cale lung de-o s par ,
Pân -n zarea cu salcâmi, senin ,
Las roiul de albine,
Piersici, cu aromele tiute,
Cresc i-astup poarta din gr din . În rotire milenar ,
i aduc aripi pline,
Via s-a-mbr cat în ruginiu,
Dintr-o margine de var ,
Din cârcei dulcea se prelinge,
La întoarcerea de sine,
Vei pleca, probabil, mai târziu,
Când cu frunze peste vii va ninge. Decantând clipa amar
În dulce uri cristaline,
Galbene gutui de pe pervaze,
Preg tite pentru tine,
ur urii i florile de ghea ,
În retort legendar ,
Luciul ghe ii poleit cu raze
Dintr-o margine de var .
Te opresc s stai numai o via .
Rondelul timpului risipit
În are
De trece clipa, ce-a r mas
Iat pe decindea Dun rii
Dup atâta viermuial ?
Trec po talioane brum rii,
Atâtea gânduri de pripas,
Prin miros p trunz tor de fân
Risipa f de sfial .
Sparte curcubeele r mân.
Dac i r pe te câte-un pas,
Doamne, de iubirea e durere,
i râde existen a goal ,
Preasmerit în rug ciuni i-o cere
De trece clipa ce-a r mas,
Cel care sui pân la tine
Dup atâta viermuial ?
zuie te-n orice zi ce vine.
E ca un fruct de ananas
Tremurat v zduh va s prefire
Clepsidra care te în al ,
Sidefii sterlici f oprire,
Dar n-ai, la ceas de îndoial ,
În ând spre cer cu mare art
sco i din mânec un as.
Licuricii din lumina spart .
De trece clipa, ce-a r mas?
Anul XII, nr. 2(126)/2021
Constela\ii diamantine
Lidia GROSU
O nou ipostaz
S-a r cit o pan -n mare:
Ea între valuri se zb tea...
i poate pentru prima oar
Un larg al ei strâmt îi p rea.
O arip i visa pe bolta
Ce-o rupse dintr-o neascultare
De a- i veghea din pom recolta
Prin propria-i sacrificare...
...Poetul, ca pe o salvare,
O pescui dintr-un abis
i-un pumn de-absen e-n recrutare,
Se pomenir ...manuscris.
Vegheat de pana sclipitoare,
Cu func ii noi de-a asculta
De-un gând trimis înseninare
i a-l a terne, i-a vedea
În el cuprins de cer... de mare...
i de... p mânt, ce rod îl are.
De unde voi avea, voi d rui
De unde voi avea, voi d rui
O not de azur printr-o sim ire.
Rujate amintiri nu-mi vor mai fi
Indiciu la t ceri când strig firea.
Nebune semne, î i pretind norocul
Adâncul s mi-l tulbure iroi,
Cu toate st rile, r mân de veci proorocul,
O brazd r sturnând pe albe foi.
Descul , simt cum miri tea-mi în eap
Refugiul întru-a mi-l îmb ls ma.
...Emo ii stranii, care nu m seac
Atunci când pana se dezbate, grea...
...N-o port decât t cere-aprins -n brâu
Umplu de tricolor un gând pustiu
pe care via -l scriu...
Într-un vals m voi face uitat
Într-un vals
voi face uitat
Pân -n urma de ters
cu dojan
i-ntre mine i ea, sigilat ,
Se va zbate s scrie o pan
Insomniile toate r mase
Constela\ii diamantine
Ca un scurtcircuit de-armonie
Ce subscriu unor clipe sustrase
De-o latent idolatrie.
Risipirile sânger -n toamn
Îcondeiate-ntr-un vals
Pân -n urma de ters
cu dojan
i-al ei strig t... singur r mas...
Azi marea-mi apar ine toat
Actri ei Ina Paladi
Azi marea-mi apar ine toat
Cu visele sprin are-n ea.
M-alung de pe un val pe altul,
Descoperind c -s altcumva.
Poate romantic sau trist ...
Nostalgic -n instantaneu...
Sunt chit cu-acea din mine-artist
i nu mai tiu de-i ea sau eu...
Aloc din st ri în toare
S-apropii marea de-orizont...
Din cer m simt o decupare
Într-un s rut c-un maramond.
i un catarg îndr gostit
De scânteierile marine
În larg pe-o clip a-nlemnit:
Suflu prin el trecut din mine.
Lume de basm
Pe bolta albastr a ochilor t i
M-am angajat s fiu dorul de ei
i-al bucuriei lor - ve nic str jer
M-anun cu lumina din mine, reper...
Mu c din cuvântul t u - par rostit
i simt cum rena te fiorul timid,
Din cordul cuminte - pe foi de caiet
Se-a terne, înduplecat, în verset.
Cât face, nu tiu,- doi ori doi peste-un ceas,
Dar iubirea-i un zbor ce nu are z gaz,
În spa iile ei str in -i minciuna
Nu am p strat pentru tine niciuna.
Evit orice form a ei de-mprumut
Franche ea e linia mea de-nceput…
Îmbrac adev ru-n ve mântu-i firesc
Cu tot ce mi-i drag ca s m împlinesc.
53
Din bolta albastr a ochilor t i
Declam azi t cerea pe mii de alei
Ale muzicii dorului pe care-o tr iesc
Vrafuri de note - cu-al lor baladesc...
Candide, se prind de un pix zv iat
Ast zi - holtei, iar mâine-nsurat
Cu v paia ideilor neîntinate
i pretinsul albastru t u cer sub pleoape
Marea mi-a furat privirea
Marea mi-a furat privirea...
Dup ea un val se ia
i adâncul, a iubire
Muza- i reg se te-n ea.
Printre spume înt râtate
Visele, cihlimbarii,
De mici pierderi înfrânate,
Se destram nostalgii
Dup zbenguieli ciudate
Cu tot clandestinul lor...
cl desc în sf râmate
Idealuri s nu mor.
...F a- i etala splendoarea,
Un gând juc s rut
Valul ce se-ascunde-n mare,
Îmblânzind din mine ciuta...
Uitând pe noapte-o pagin
de soare
Absorb ie de contratimpi nu m-amenin
Norocul mi-l cultiv în estivale
Deprinderi de-a m consuma-n dorin e,
Reanimate de-o subordine-ancestral .
Eu le men in cu-ncredere deplin :
Ideile-mi sunt fulger de cuvânt,
Mi-i pana palm umbrelor str ine,
Ochi ce mi-s da i s ies din labirint
u la prostia semenilor mei,
Obi nuiesc s -mi fac pe ea o coal
i s -i admit pe-acei înv cei
Ai timpului ce s-ar cuprinde de-o moral :
Nu po i s fii decât o cugetare,
Uitând pe noapte-o pagin de soare.
54 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul XII, nr. 2(126)/2021

Ion POPESCU-BR{DICENI Silviu DOINA} POPESCU

}ase Arte Poetice

de Ion Popescu-
Br[diceni traduse
@n limba englez[
de Silviu Doina]
Popescu
1. Sinestezie washes his feet in the morning dew 6. Ciclul focului
Cum s nu cobori until its fragile fingers La fîntîna viitoare,
din oglinzi în flori? hit against a skull. a venit o ursitoare.
What a shame! *
1. Synaesthesia Oh, how strange and dull! «Casele gonite din cîmpie;
oamenii pleca i în exil.
How not to unmount 4. Poetul *
from the mirrors to the ground? Vîntul scobe te mereu în putredul arbore
Fiindc a provocat profunde
loc de fîntîn ,
2. Jertfa nelini ti în rîndurilor celor
Recl dit în aerul muced,
afla i la putere,
De-ar fi putut în elege Fiin a-mi î i d seama brusc
i s-a sugerat
jertfa -i zadarnic orice refacere.
lucr toarelor ietura-n artere. *
suflate în aur, Tabloul, cu ferestre oarbe.
n-ar fi c zut prad 4. The poet Mi-e sufletul b tut în scoabe.
somnului Nebuni cocori, ce rîd haotic,
Because he caused profound Tot traverseaz templul gotic,.
atât de asemenea unrest in the lines of those
mor ii. Nu-i mal ajut , trup s i, poarte,
in power, Prin aer, hohotele moarte.
he was suggested
2. Sacrifice
cutting the arteries. 6. The cycle of fire
If only you could understand
the sacrifice There came the foretellers,
5. Motiv to the future fountains.
of the workers
cast in gold, De aceea te-am adus in *
you would not have fallen pray Cetate; Houses vanquished from the fields;
to sleep -mi spui c oamenii, people gone into exile.
so alike to absolut to i, *
death. au înl untru-le r coroase The wind always erodes in the putrefying
fîntîni tree
de dinainte de facerea lumii. a place for a fountain.
3. Dincolo de mine
Rebuilt in the damp air,
Dincolo de mine, un copil 5. Reason my being suddenly realizes
i spal t lpile-n rou that any remake is pointless.
pîn ce degetele-i fragile This is why I brought you in *
se lovesc de un craniu. the citadel: The painting with blind windows.
Ce p cat! To tell me that people, My soul is fixed in nails.
O, ce straniu ! absolutely everyone, Crazy cranes, that laugh chaotically,
have inside of them cool Keep traversing the gothic temple.
3. Beyond oneself fountains Nothing helps them to carry their bodies,
from before the making of the world. Through the air, the dead laughs.
Beyond oneself, a child
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Marin MIHALACHE
(Chicago, USA)
Despre frumosul sacru
Din vol. Teopoesis, Philosophical Essays, Mirco Publishing, 2021, Chicago, USA
* Vibra iile subtile care tresar din când în când în l untrul fiin ei
precum i adierile eterice ale harului sunt raze ale gloriei divine.
Sunt lumin din lumina arborelui ontologic din care încol te i
înflore te miraculos via a. Cei care pot vedea frumosul sacru din
lume i din ei în i îl pot vedea i cu ochii închi i în întuneric
precum liliecii noaptea. Cei care nu pot vedea frumosul sacru din
lume i din ei în i nu-l v d nici cu ochii deschi i precum vulturii
ziua în amiaza mare.
* Dar se va spune i diavolul str luce te de atâta inteligen i se
folose te de frumos îmbr când straie de lumin pentru a în ela pe
cei ale i, pe cei care cunosc adev rul dar nu iubesc adev rul, nici
nu tr iesc în duhul adev rului. Frumosul este binepl cut,
încânt tor i mistuit de vraj . Are puteri sacre dar i puteri magice,
orbitoare. De câte ori n-a fost primit calul troian în cetate fiindc
era frumos, facinant, un dar al zeilor?
* Frumosul a fost creat dintru începutul lumii când ordinea,
sura, propor ia i armonia Logosului s-au întrupat prin Cuvânt
din energiile haosului primordial. Frumosul este matricea Fiin ei, a
grundului din care au fost creat lumea i ca o p rere mai de pe
urm omul. Împ ia frumosului este revela ia divin , invizibilul
devenit vizibil, lumin izvorând din lumin .
* Cunoa terea poetic este cunoa tere ecstatic , esoteric i
estetic dar i ontologie, gnoz i revela ie. Este manifestare a
gloriei i splendorii divine f cute prezente în lume i mai ales din
om. Frumosul poetic devine vizibil prin imagina ie, intui ie i
clarviziune, prin reflec iile din l untrul fiin ei i ilumin rile
suflete ti, prin percep ia suprasensibil .
Harul lumineaz l untrul fiin ei prin raze
percepute doar prin sim uri preg tite spiritual
i astfel capabile s recunoasc i s
în eleag tainele crea iei.
* Între ra ionalismul occidental i frumosul
oriental exist adev rul i binele universal.
Mintea f de inim este moarte spiritual ,
de ert sufletesc, dup cum i inima f minte
este iluzie i r cire spiritual . Omul a fost
creat deopotriv cu inteligen ra ional i
emo ional , cu sensibilitate estetic , spre a
ajunge la în elegere i în elepciune, la
des vâr irea moral , la o via tr it în duhul
adev rului în împ ia frumosului sacru.
* Frumosul este o categorie estetic , dar
implicit este i virtute moral , teo-ontologic
fiindc prin frumos ni se reveleaz gloria
divin , splendoarea Cuvântului întrupat,
armonia trinitar . A a cum sfin ii n zuiesc s
55
restabileasc în lume ordinea moral , poetul i artistul cu veleit i
morale n zuiesc s reveleze frumosul din lume, din om i înainte
de toate frumosul gloriei divine. Frumosul este sublimul gloriei
divine a c rei hologram luminoas se reveleaz i în câmpul
finitudinilor spa io-temporale.
* Frumosul care este prin defini ie deopotriv transcedental i
imanent, omogen i heterogen, exist în orice form i dimensiune
a realit ii, dar în intensit i i luminozit i aparte. Pe cât mai
aproape de Logos pe atât mai mult frumosul este mai mai
transfigurat, mai str luminat de esen a gloriei divine. Formele,
structurile, energiile str tute de lumin ?i har divin se
îndumnezeisc.
* Prin întruparea Cuvântului mitopoeticul se actualizez , devine
realitate, trup viu înduhovnicit în care se strev d razele de lumin
ale zorilor transcedentale. Frumosul natural din lume cap aur
transcedental ; sublimul invizibil din om i din crea ie devine
vizibil, inteligibil i sensibil; din ochii i privirea icoanei f toare
de minuni a fiin ei izvor sc lacrimi de mir t duitor.
* Atâta timp cât omul se mul ume te s orbec ie printre tenebrele
pe terii l untrice, în întunericul din sine, el nu poate vedea
frumosul, tot astfel cum în starea de co mar nu se pot întrez ri
zorii dimine ii. Ceea ce-l treze te pe om din somnul con tiin ei,
ceea ce-l ajut s vad lumea ca un vis frumos sunt acele lic riri
de speran care se întrev d de dup gratiile singur ii
metafizice spre a-i deschide omului calea spre lumin .
* Frumosul este lumina din lume, din tot ceea ce exist vizibil i
invizibil. Dar pentru a putea vedea lumina
frumosului care iradiaz din tot ceea ce exist
trebuie ca i ochiul s fie luminat i din
untru i din afar de Logosul divin. Dac
ochiul nostru este plin de întuneric nu putem
vedea lumina, fiindc lumea din afar i din
noi ne apare ca întuneric.
* Cuvântul este întruparea frumosului
absolut. Pe cât cuvintele poetice sunt mai
aproape de frumosul absolut pe atât poezia
reflect mai mult gloria divin , lumina
Logosului.
* Frumosul estetic este limita de reprezentare
artistic pân la care se poate ajunge prin
inteligen a intuitiv . Dincolo de forma de
reprezentare estetic începe metafizica,
ra iunea pur , orizontul cunoa terii sensibile
la care nu se poate ajunge doar prin facult ile
intelectuale omene ti. Este nevoie de har i
56 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul XII, nr. 2(126)/2021

iluminare spre a putea vedea Calea care duce la frumosul absolut. }tefan Radu MU}AT
* Frumosul sacru este plin tatea adev rului. Exist i un adev r
a zis urât dar acest adev r este doar umbra adev rului, lipsa
frumosului, eclipsa luminii adev rului. Urâtul este absen a
frumosului.
* Frumosul sacru este adev rul spiritual, absolut, etern, f cut
vizibil în forme materiale, revelat i reprezentat inteligibil de
intelectul sensibil. Numai o persoan cu sensibilitate poetic
poate vedea gândul lui Dumnezeu, aura gloriei divine din lume.
* Frumosul sacru reprezint contemplarea Logosului i a crea iei
cu ochii clarv tori ai inimii. Frumosul sacru este o fereastr
metafizic deschis spre ceruri, prin care se poate vedea umbra lui
Dumnezeu. Aceast fereastr se deschide îns atât de rar, iar când
se deschide pu ini sunt preg ti i ori se nevoiesc s priveasc i
dincolo de oboanele propriilor lor imagina ii, în elegeri i Amestec de via cu moarte i reînviere
reprezent ri.
* Ideea Absolut , Logosul divin, pe care ni-l reprezent m prin
între cele dou hotare...
intui ie, ra iune, contempla ie, credin , nu sunt Dumnezeul cel viu M-am oprit lâng o piatr care ar ta ca norii zilei dup ploaie.
care r mâne totdeauna abscons, nu se las cunoscut ori cucerit Era alb i în acela i timp umbrit de negura timpului.
prin asaltul func iilor mentale i sensibile ale fiin ei create de El. Poate c unul din str mo ii mei o atinsese cu lacrima,
Prin reflec ie poetologic i contempla ie ontoteologic , putem cu pu inul lui p mânt înc lzit de suflet i speran ,
ajunge îns la o viziune poetic a gloriei divine, a frumosului i udându- i bucatele mizere pe care le avea pe mas .
sublimului revelat prin cuvinte de har.
* Sufletul omenesc este aprioric preg tit s intuiasc i s Biruise furtunile vremii care veniser peste el
recunoasc prezen a luminii taborice r mas în om i în lume înc din cele patru col uri ale lumii, aducându-i neajunsuri i suferin .
de la începutul crea iei celor v zute i nev zute. Prin sensibilitatea A tr it i a murit aici:
transcedental existent în imanent, prin sim urile spirituale, omul i-a descântat p catele pentru toate stelele
înduhovnicit poate sim i tot mai aproape i în sine însu i prezen a pe care le-a strâns într-o scânteie numit speran ,
ori absen a harului divin. Omul religios poate astfel vedea ca prin cineva îl va pomeni peste secole într-o rug ciune.
oglinda afumat lumina increat pe care încearc s o reproduc i A devenit fierul acestei pietre pe care am atins-o
o reprezinte în forme artistice i viziuni mito-poetice, în crea ii cu ar torul de la mâna stâng i m-a p truns în inim .
de lumi noi care exist incoat i aprioric în sufletul omenesc i A tr it i nu s-a pierdut.
devin vizibile prin inspira ia creativ . Speran a i-a amestecat via a cu moartea
* La sensibilitatea în eleg toare se poate ajunge prin har, prin i reînvierea între cele dou hotare.
teologizarea culturii i culturalizarea teologiei, prin cultivarea
Credin a lui puternic a supravie uit secolelor
discern mântului spiritual, prin rug ciunea inimii i înnoirea min ii,
pentru a întâlni credin a mea:
prin ra iune i contempla ie.
nu-l v d, dar îl simt, atingând înc o dat piatra
* Ordinea, armonia i frumuse ea crea iei sunt manifest ri ale
de la picioarele mele.
prezen ei unei for e creatoare divine. Capacitatea omului, a
con tiin ei sale capabile s intuiasc , s perceap i s în eleag Trunchiul aspru al copacului, sau ce-a mai r mas din el,
ordinea divin , sunt dovad c microcosmosul omenesc este e crestat de cu itele lungi ale furtunilor
aidoma celui ceresc, persoana omeneasc este chip dup care veniser din toate p ile.
asem narea chipului persoanei dumnezeie ti, a Logosului divin. Poate c la umbra lui deas pe care o avusese cândva,
* Arta, limbajul poetic sunt expresii i configur ri sensibile ale str bunul meu cioplise o juc rie de lemn pentru copil,
prezen ei Ideii, a Logosului, în lucrarea de creare i de care i el la rândul lui s-a supus irului de veacuri
transfigurare a lumii. Atunci când Ideea, Spiritul sunt separate de m lege de greul nefiin ei lor.
reprezentarea artistic existen a în lume î i pierde sensul iar arta
care reprezint o astfel de existen desacralizat devine un
exerci iu inutil i lipsit de sens i de sensibilitate.
* Creez, deci exist. Exist m numai în m sura în care suntem crea i
i continu m s cre m. Lumea a fost creat prin Cuvânt, iar omul,
coroana crea iei, creat dup chipul chipului i asem narea
Cuvântului, continu s creeze o lume a sa cu ajutorul cuvintelor
izvorâte din Cuvânt.
* În actul creator poetul dezv luie vestigiile, urmele l sate de
inteligen a i creativitatea divin în lumea v zut i cea nev zut .
Prin poezie sufletul nu numai c se ridic deasupra materiei i a
naturii, dar se dep te i pe sine, se înal i se apropie de
culmile sacrului, ale ra iunilor divine, pân la luminarea con tiin ei
mistice i contemplative. Octav B ncil - Flori de câmp
Anul XII, nr. 2(126)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 57
Mircea }TEF{NESCU Calendar - Februarie
1.02.1838 - s-a n scut Niculae Gane (m. 1916)
1.02.1907 - s-a n scut Oscar Lemnaru (m. 1968)
Proiectul 1.02.1934 - s-a n scut Nicolae Breban
1.02.1945 - a murit Ion Siugariu (n. 1914)

INTERMEDIAN
1.02.1949 - a murit N.D. Cocea (n. 1880)
1.02.1999 - a murit Dimitrie Rachici (n. 1934)
1.02.1954 - s-a n scut Tudor Dumitru Savu (m.2000)
on line 1.02.1982 - a murit Radu Petrescu (n. 1927)
2.02.1821 - a murit Petru Maior (n. 1760)
2.02.1868 - s-a n scut C. R dulescu-Motru (m. 1957)
- Un admirabil turneu 2.02.1879 - s-a n scut I. C. Vissarion (m. 1951)
2.02.1914 - s-a n scut Nicolae Tatomir (m. 1996)
de recitaluri instrumentale - 2.02.1916 - s-a n scut George Dan (m. 1972)
2.02.1964 - a murit Ion Marin Sadoveanu (n. 1893)
Este interesant i demn de a fi comentat pe larg proiectul Intermeridian 3.02.1926 - s-a n scut Tudor George (m. 1992)
derulat în condi iile de pandemie i difuzat on line. Acest proiect afost generat 3.02.1944 - s-a n scut Petre Anghel (m. 2015)
i sus inut pe plan artistic de violonista Diana Jipa i de pianistul tefan 3.02.1952 - a murit Constant Tonegaru (n. 1919)
Doniga. O reconsiderare i o reconstituire a unui spectacol muzical cu ascul- 3.02.1954 - a murit Ionel Teodoreanu (n. 1897)
3.02.1972 - a murit Neagu R dulescu (n. 1912)
tori virtuali se petrece prin implicarea aparaturii digitale. 3.02.2000 - a murit Floren a Albu (n. 1934)
Aceste recitaluri on line s-au derulat exclusiv cu programe de muzic 3.02.2005 - a murit Ioan Flora (n. 1950)
româneasc , au avut un total de peste 100.000 de vizualiz ri, au fost realizate 4.02.1809 - s-a n scut Vasile Cârlova (m. 1831)
cu sprijinul Institutului Cultural Român, al Uniunii Compozitorilor i Muzi- 4.02.1849 - a murit Costache Conachi (n. 1778)
cologilor din România i au beneficiat de parteneriatul unor institu ii presti- 4.02.1988 - a murit Al. C prariu (n. 1929)
gioase: Societatea Român de Radiodifuziune prin Canalul Radio România 4.02.1994 - a murit Nicolae Nasta (n. 1919)
Muzical, Muzeul Na ional „George Enescu” din Bucure ti, Muzeul Etnografic 4.02.2000 - a murit Roger Câmpeanu (n. 1929)
5.02.1859 - a murit Alecu Russo (n. 1819)
al Transivaniei din Cluj, Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea, 5.02.1928 - s-a n scut Hristu Cândroveanu (m. 2002)
Muzeul de Art Constan a, Funda ia Kálnoky. Evenimentele din cadrul 5.02.1932 - s-a n scut Virgil Ardeleanu (m. 2006)
proiectului au avut lor în perioada 28 octombrie - 1 decembrie 2020, i au fost 5.02.1952 - s-a n scut Monica Spiridon
organizate la: 5.02.2003 - a murit Balogh Laszlo (n. 1946)
1. Muzeul Vie ii Transilv nene din Castelul Kálnoky de la Miclo oara, 6.02.1891 - s-a n scut Adrian Maniu (m. 1968)
jude ul Covasna; 6.02.1908 - s-a n scut Geo Bogza (m. 1993)
2. Muzeul Etnografic al Transivaniei din Cluj-Napoca, jude tul Cluj; 6.02.1933 - s-a n scut Sorin Holban
6.02.1993 - a murit Ion Negoi escu (n.1921)
3. Colec ia de art plastic i monumental semnat de artistul Petru 6.02.1993 - a murit George Cior nescu (n. 1919)
Botezatu; 6.02.1998 - a murit Augustin Pop (n. 1952)
4. Muzeul de Art Constan a; 7.02.1777 - s-a n scut Dinicu Golescu (m. 1830)
5. Colec ia de art contemporan Nicolae Sofianu din RâmnicuVâlcea; 7.02.1932 - s-a n scut Dan H ulic (m. 2014)
6. Palatul Cantacuzino i Muzeul George Enescu din Bucure ti. 7.02.1934 - s-a n scut Florin Mugur (m. 1991)
Cum am spus, aceste recitaluri impresionante în întreaga lor desf urare 8.02.1979 - a murit Alexandru Al. Philippide (n. 1900)
s-au datorat violonistei Diana Jipa i pianistului tefan Doniga, interpre i de 9.02.1908 - s-a n scut Cicerone Theodorescu (m. 1974)
9.02.1924 - s-a n scut Teodor Bal (m. 1983)
elit i în m sur s i asigure admira ia publicului i a speciali tilor, pentru 9.02.1932 - s-a n scut Rusalin Mure anu (m. 2001)
virtuozitatea lor exuberant , pentru for a imaginativ , pentru str lucirea ata- 9.02.1949 - a murit Octav Sulu iu (n. 1909)
curilor pe claviatur sau pe corzi. 9.02.1953 - s-a n scut Valeriu Butulescu
Ace ti muzicieni au capacitatea de 9.02.1994 - a murit Gherasim Luca (n. 1913)
a se constitui i de a se identifica 9.02.2003 - a murit Dumitru Solomon (n. 1932)
cu îns i crea iile componistice pe 10.02.1873 - s-a n scut Haralamb G. Lecca (m. 1920)
care le interpreteaz , ceea ce este 10.02.1885 - s-a n scut Alice Voinescu (m. 1961)
10.02.1902 - s-a n scut Anton Holban (m. 1937)
o trecere splendid dincolo de ha- 10.02.1916 - s-a n scut Haralambie ugui (m. 1996)
zard sau de o simpl întamplare. 10.02.1941 - s-a n scut Mihai Du escu (m. 2018)
În acest sens, exigen a este confe- 10.02.1952 - a murit Constant Tonegaru (n. 1919)
siv , iar extinderea în imagina ie a 10.02.1956 - s-a n scut Mariana Marin (m. 2003)
efectelor ating i nu doar uneori 11.02.1875 - s-a n scut A. Toma (m. 1954)
asimptote de generoas m re ie. 11.02.1911 - s-a n scut Pericle Martinescu (m. 2005)
Trebuie spus c toate acestea, 12.02.1862 - s-a n scut Alexandru Davila (m. 1929)
12.02.1894 - s-a n scut Otilia Cazimir (m. 1967)
în planurile de turneu, au fost f - 12.02.1899 - s-a n scut I. Peltz (m. 1980)
cute gra ie unei autentice celebri- 12.02.1926 - a murit Radu Rosetti (n. 1853)
i de care se bucur cei doi instru- 12.02.1924 - s-a n scut Banu R dulescu (m. 1998)
menti ti atât în teritoriul na ional, 12.02.1930 - s-a n scut Teodor Vârgolici
cât i peste hotare. 12.02.1979 - a murit V. G. Paleolog (n. 1891)
Acum este momentul de a in- 12.02.1982 - a murit Hajdu Zoltan (n. 1924)
sera, cu toat lauda, repertoriul 13.02.1919 - s-a n scut Constant Tonegaru (m. 1952)
Diana Jipa i tefan Doniga continuare în pag. 58
58 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
prezentat în recitalurile respective:
- „Impromptu concertant” pentru vioar i pian de George Enescu. O
pagin de geniu, cu suflu impetuos i str lucitor, într-o poematic romantic ,
dar i într-o viziune de secol XX, i mult mai aproape de noi;
- Toccata din Suita nr. 2 pentru pian solo de Remus Georgescu. Aceast
pies radiaz o pulsa ie ritmic în sonorit i de factur pianistic , punând în
eviden calit ile de virtuoz ale interpretului;
- Scherzo pentru vioar i pian de Vlad-R zvan Baciu, un compozitor tân r
care face proba, i cu acest lucrare, c în timp poate accede la palierele
superioare ale crea iei i de a se consacra;
- „Mar ul lui Henri” de Dinu Lipatti, într-un aranjament pentru vioar i
pian de Diana Jipa i Stefan Doniga. Este salutar s se readuc în con tiin a
prezent a ascult torilor muzici datorate unor figuri care au marcat istoria
noastr muzical ;
- Sonata în fa diez minor pentru vioar i pian de CarmenPetra Basacopol,
o compozi ie de o mare bog ie timbral i cu policromii dintre cele mai felurite,
într-un discurs în care efuziunile i empatiile se învolbur în profuzimi de lu-
miniscen e i în jocuri de infinituri neprimejdioase;
- „Sonorit i i nu-m -uita” pentru pian i pentru vioar de Ulpiu Vlad, o
lucrare de excelen portant i de vigoare novatoare la eminen ele
prevestitoare pe care le anun ;
- Sonatina pentru pian i vioar nr. 1 de Walter-Mihai Klepper, o partitur
de flux narativ i de spirit tineresc i neimplicat în griji i drame;
- „Prin esa X” pentru vioar solo de Roman Vlad. Compozitorul lucreaz
permanent cu o fine e imaginativ de toat admira ia. Piesa face parte dintr-o
serie de evoc ri ale unor crea ii sculpturale brâncu iene;
- „Trei cântece pentru Till - Pa ii” de Felicia Donceanu, ini ial pe versuri
de George C linescu, aranjament pentru vioar i pian de Diana Jipa i tefan
Doniga, miniaturi de deplin delicate e i noble e;
- Sonatina pentru vioar i pian de Paul Constantinescu, o muzic p strat
în realitate i în proporr iile naturale ale expresiei de art , o lucrare de tapiserii
sonore amintind prin remisie la simbolurile mitice ale sensibilit ii române ti în
autentic;
- „Negresa blond ” pentru vioar solo de Roman Vlad. Avem aici o moti-
va ie profund a artistului fa de modernitatea neabuziv i pentru un anume
clasicism modern, care nu i se poate refuza;
- „Satya II” de Violeta Dinescu în aranjament pentru vioar i pian de Vlad
zvan Baciu. O nara iune de talent, care evoc , poate imagini ale Eladei, care,
spiritual, i suprinz tor pentru cosmogonia de aici de la nord de Dun re, nu au
fost i nu sunt dep rtate;
- „Patru inscrip ii sonore” pentru pian solo de Adrian Iorgulescu, o pagin
de virtuozitate componistic , de vigoare expresiv , în imagini complete. Inte-
lectuale. Calit ile de gândire i de inven ie sunt clar reliefate;
- „Sonorit i i clopo ei alba tri” pentru vioar solo de Ulpiu Vlad, o lu-
crare de o puternic tensiune interioar , cu o des vâr it unitate de stil a ceea
ce este sonoritatea instrumental inconfundabil româneasc .
Idealitatea interpretativ a violonistei Diana Jipa i a pianistului tefan
Doniga este sensibil i îmbog it de un climat de art pe care îl admir f
reticen . Diana Jipa i tefan Doniga profeseaz o condi ie solistic major .
Recitalurile din cuprinsul proiectului Intermeridian au fost în fiecare dintre
zilele turneului tire prioritar la postul na ional de radio România Muzical.
Totodat , acest post de radio a transmis zilnic spoturi speciale, informând
melomanii despre itinerariile i programele interpretate de cei doi. Se cuvine,
de asemenea, men ionat faptul c proiectul a fost inclus în lista celor mai de
succes 12 proiecte ale anului 2020 organizate în România de Institutul Cultural
Român.
Am relatat despre un succes i despre o întreprindere singular în condi ia
de pandemie i în perioada de timp precizat . În timp, se tie, au existat gesturi
de eroism artistic.
Un asemenea gest a fost în imediata noastr contemporaneitate i în toat
complexitatea lui proiectul Intermeridian.
Anul XII, nr. 2(126)/2021
Calendar - Februarie
continuare din pag. 57
13.02.1932 - s-a n scut Aurel Covaci (m. 1993)
13.02.1951 - s-a n scut Jean B ile teanu (m. 2018)
13.02.1985 - a murit Grigore Hagiu (n. 1933)
14.02.1902 - s-a n scut Ion C lugaru (m. 1956)
14.02.1907 - s-a n scut Drago Vrânceanu (m. 1977)
14.02.1935 - s-a n scut Grigore Vieru (m. 2009)
14.02.1937 - s-a n scut Dumitru epeneag
14.02.1937 - s-a n scut Damian Necula (m. 2009)
14.02.1937 - s-a n scut Mihai Gramatopol (m. 1997)
14.02.1940 - s-a n scut Paul Emanuel (m. 1989)
14.02.1986 - a murit Veronica Obogeanu (n. 1900)
15.02.1834 - s-a n scut V. A. Urechia (m. 1901)
15.02.1840 - s-a n scut Titu Maiorescu (m. 1917)
15.02.1910 - s-a n scut Paul Daniel (m. 1983)
15.02.1921 - s-a n scut V. Em. Galan (m. 1995)
15.02.1923 - s-a n scut Petre Solomon (m. 1991)
15.02.1931 - s-a n scut Petre Stoica (m. 2009)
15.02.1944 - s-a n scut Florica Mitroi (m. 2002)
15.02.1948 - s-a n scut Constantin Dumitrache (m. 2001)
15.02.1950 - s-a n scut Alexandru Condeescu (m. 2007)
15.02.1958 - s-a n scut Doina Ru ti
16.02.1939 - s-a n scut Ilie Constantin
16.02.1995 - a murit Victor Kernbach (n. 1923)
16.02.1996 - a murit Nicolae Carandino (n. 1905)
17.02.1927 - s-a n scut Titel Constantinescu (m. 1999)
17.02.1941 - s-a n scut Mihai Ursachi (m. 2004)
17.02.1947 - a murit Elena V rescu (n. 1864)
17.02.1971 - a murit Miron Radu Paraschivescu (n. 1911)
17.02.1972 - a murit Ion Petrovici (n. 1882)
17.02.1974 - a murit Cicerone Theodorescu (n. 1908)
17.02.2012 - a murit Ion Nicolescu (n. 1943)
18.02.1976 - a murit Mircea Grigorescu (n. 1908)
19.02.1633 - s-a n scut Miron Costin (m. 1691)
19.02.1904 - s-a n scut Mircea Vulc nescu (m. 1952)
19.02.1919 - s-a n scut Sanda Stolojan (m.2005)
19.02.1936 - s-a n scut Marin Sorescu (m. 1996)
19.02.1940 - s-a n scut Mircea Radu Iacoban
19.02.1950 - s-a n scut Liviu Ioan Stoiciu
19.02.1974 - s-a n scut Daniel Cristea-Enache
19.02.2000 - a murit Negoi Irimie (n. 1933)
20.02.1924 - s-a n scut Eugen Barbu (m. 1993)
20.02.1927 - s-a n scut Mircea Mali a (m. 2018)
20.02.1938 - s-a n scut Doina Ciurea (m. 1999)
20.02.1975 - a murit Nicolae Baltag (n. 1940)
20.02.2002 - a murit Ion ugui (n. 1933)
21.02.1805 - s-a n scut Timotei Cipariu (m. 1887)
21.02.1865 - s-a n scut Anton Bacalba a (m. 1899)
21.02.1995 - a murit Cristian Popescu (n. 1959)
22.02.1810 - s-a n scut Grigore Alexandrescu (m. 1885)
22.02.1903 - s-a n scut Tudor Mu atescu (m. 1970)
22.02.1904 - s-a n scut Nagy István (m. 1977)
22.02.2011 - a murit Ion Hobana (n. 1931)
23.02.1923 - s-a n scut Eta Boeriu (m. 1984)
24.02.1926 - s-a n scut Ovidiu Cotru (m. 1977)
24.02.1968 - a murit Al. Duiliu Zamfirescu (n. 1892)
25.02.1881- a murit Cezar Bolliac (n. 1813)
26.02.1907- s-a n scut Constantin Papastate (m. 1992)
26.02.1938- s-a n scut Bogdan Petriceicu Hasdeu (m. 1907)
27.02.1920- a murit A. D. Xenopol (n. 1847)
27.02.1975- a murit Eugen Constant (n. 1890)
27.02.1982- a murit Mihail Drume (n. 1901)
27.02.1990- a murit Al. Rosetti (n. 1895)
28.02.1754- s-a n scut Gheorghe incai (m. 1816)
28.02.1881- a murit A.T. Laurian (n. 1810)
28.02.1893- a murit Grigore Gr di teanu (n. 1816)
28.02.2003- a murit Romulus Diaconescu (n. 1942)
29.02.1928- s-a n scut Albert Kovács (m. 2015)
Anul XII, nr. 2(126)/2021 /Constela\ii diamantine 59

Antonian MARINESCU-NOUR
scut la 14 oct. 1894, în Pite ti, jud. Arge , mort la 3 iunie 1973, la Bucure ti.
A f cut studii superioare de litere, drept i teologie la Bucure ti i Floren a (Italia). A func ionat ca profesor
de istorie i geografie la Alexandria i Ro iorii de Vede i ca lector la „Incaricato di cursi per lingua romena” din
Floren a. A fost deputat de Teleorman, membru a numeroase asocia ii i societ i tiin ifice etc.
A colaborat cu versuri, epigrame, proz , teatru, note, articole i studii la numeroase reviste i ziare.
Este inclus în unsprezece volume colective de epigrame.

Epigramistului George Corbu Unui coleg, renumit podgorean Unui avocat pledant
Rosturi noi se întrupeaz O gam -ntreag ai de vinuri, „Dreptatea-i o zei oarb ”,
Mo ule Adame: De la cel bun la cel divin! E nedreptatea cea mai vie;
Vrabia m lai viseaz , Dar cel pe care-l dai pe mas Când vrei ca s vorbe ti la bar
Corbu... epigrame! E cel mai prost. C e pu in! Mai bine surd -ar vrea s fie.

Pictorului Octav Anghelu Unui poet Unui b trân însur el

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Maestre, mi-ai f cut portretul În zadar te-ascunzi, poete, S-a însurat cu-o fat mare
i-a a de bine m-ai f cut, Sub frumos pseudonim! i tuturor o spune tare;
iat , ast zi m cunoa te Chiar semnând a tale versuri Dar lumea în surdin spune
i cine nu m-a cunoscut! Vei r mâne anonim! tot a a va i r mâne.

Unui profesor de muzic Unui coleg profesor de matematic Unui orator

Colegul meu, înalt ca Iorga, Zadarnic mintea i-o trude ti po i vorbi cinci ore-ntregi?
Are-o metod în eleapt : Paharele s -mi socote ti, Eu cred c po i vorbi mai multe,
Adoarme pe elevi cu orga Fiindc i-am tot spus mereu Dar nu tiu z u de s-ar g si
i cu bagheta îi de teapt ! Nu numeri tu cât pot bea eu. Vreunul s te-asculte.

Anastase POPESCU
S-a n scut la 16 aprilie 1925, în com. Mavrodin, jud. Teleorman i a decedat la 8 febr. 2018 în loc. Br ila.
Studii superioare la Facultatea de Geologie i Geografie din Bucure ti. A lucrat la Br ila, ca profesor de
geografie, director de coal , metodist, apoi inspector colar de specialitate. A condus Filiala Br ila a
Societ ii de tiin e Geografice i a fost pre edinte de onoare al Clubului seniorilor din înv mântul
jude ului Br ila. A fost membru al Cenaclului Umori tilor Br ileni “ tefan Tropcea” i al Uniunii
Epigrami tilor din România. A primit câteva premii pentru activitatea sa literar , este inclus sporadic în
culegeri colective de epigram .

Uneia alergic la în ep turi Independen a Justi iei Un iub re pe pat de moarte

Ce durere, vai i-amar, Dac intr cut ric Nu vreau s m spovedesc
Dac -o-n eap un ân ar, La conflict de interese, Chiar de nu m -mp rt esc;
Dar îi place i-are chef Trage doar de-o sforicic Ce-o s zic cel cu rasa
Când o-n eap domnul ef. i basma curat iese. Dac divulg preoteasa!

Un om nec jit rerea mea Epitaf unui fost parlamentar

Dânsul, prin restructurare, Soa a-mi accept p rerea, Dormi amice, dormi în pace,
A pierdut trei secretare Cât ai zice un, doi, trei, Nimeni n-are ce- i mai face,
i-astfel l-a lovit n pasta Nu conteaz care-i vrerea, Nu mai e ca-n parlament
C-a r mas doar cu nevasta. Dac -o spun exact pe-a ei. Unde te trezeau frecvent.

Profe ie Aplicarea legilor Suprasolicitarea spitalelor

Mi-a optit un protopop Cine fur azi o oaie, Spitalu-i aglomerat,
C-o s vin un potop, Face doi, trei ani, pârnaie, Sunt pu i câte doi în pat,
Dar de taxe, nu de ape, Cine fur b nci, vapoare, Îns s-a mai nimerit
nici Noe n-o s scape. E imun, capul nu-l doare. i... doi de sex diferit.
60 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul XII, nr. 2(126)/2021

Philip TUDORA
(Anglia)

OCTAV B{NCIL{
Octav B ncil s-a n scut la 27 ianuarie 1872 în com. Corni din
apropierea ora ului Boto ani, într-o familie de rani. R mas orfan la
vârsta de patru ani, a fost crescut în casa surorii lui mai mari, Sofia,
torit cu Ion N dejde (redactor al revistei Contemporanul), cel ce
avea s -i descopere voca ia artistic .
Înc din primii ani de gimnaziu, a fost preocupat de desen, caietele
sale fiind pline de schi e i desene care reprezentau oameni. A f cut
studiile la coala de Arte Frumoase din Ia i, a urmat apoi Academia de
Arte Frumoase din München.
Octav B ncil a l sat posterit ii o oper caracterizat de un rea-
lism critic foarte puternic, artistul fiind cunoscut ca un deschiz tor de
drumuri i ca Pictorul r scoalelor de la 1907.
Ata at celor mul i i exploata i, pictorul a avut patru mari tematici
cu care a f cut epoc în pictura româneasc . Acestea au fost: tematica
proletariatului, tematica neasc , tematica evreiasc i tematica
ig neasc . A mai pictat flori, portrete i o serie de compozi ii
Octav B ncil a realizat, pe parcursul întregii lui cariere artistice,
circa 1.500 de lucr ri în ulei, acuarele, gua e i desene. Toate aceste
lucr ri au fost create în diferite genuri artistice pornind de la portret la
peisaj, de la flori la naturile moarte. El a pus în mijlocul preocup rilor
lui pictura cu caracter social, care i-a i dat m sura talentului i muncii
sale creative.
Pictorul Octav Bancil , înscris în istoria picturii române ti printre
deschiz torii de drumuri ai secolului al XX-lea, a îmbr at tendin ele
progresiste ale epocii sale aducând imagini noi, teme neabordate pâna
la el. A murit la 3 aprilie 1944.

Octav B ncil - Sp toreasa