Anul V, nr.

55/09 (septembrie 2020)

Revistă socio-culturală și de spiritualitate locală
Fondată de

Dumitru Istrate Rușețeanu și Ionel Bobocea

la 25 februarie 2016

Editorial

RUGĂ CĂTRE MAMA DIVINĂ

Dumitru Istrate Rușețeanu

Maică a Domnului
care stăpânești limbajul luminii
al formei și sunetului
și-n fiecare zi te manifești
în noi
ca un element chimic

nu-i lua în seamă vieții mele

decât gama muzicală
învață-mă cum să combin
vezi cu câte octave
energia gândurilor cu a inimii,
e mai jos de înțelepciune/
pentru a pune-n mișcare
forța divină dinăuntrul meu.
Maică a Domnului, floarea vieții,
metaforă ce oglindește realitatea
codul fricilor, al iubirilor mele
(din antologia ,,Cele mai frumoase poezii ale lui Dumitru,,,
ed. editgraph, Buzău,2014)

1
Renașterea Rușețeană
Colectiv de
redacție
Istorie rușețeană
Director:
ISTORIE, MEMORIE ȘI CREDINȚĂ - VII Dumitru Istrate-
George Turculeț Rușețeanu

Redactor șef:
În această perioadă când
Viorel Dodan
trăim într-o lume din ce în ce mai
secularizată și globalizată suntem Secretar general de radacție:
chemați să cunoaștem mai bine Adriana Drăghici
și să apărăm mai mult credința
noastră creștină și istoria Redactori:
Ion Căpățână
pământului pe care ne-am născut,
Patricia Iordan
să apărăm tot ceea ce este sfânt,
George Turculeț
curat și creator în istoria și cultura unei comunități creatoare de Cârstea Viorica
tradiții și valori economice, culturale și spirituale care devin o Vasile Petroiu
Ștefan Dima
adevărată comoară de lumină și moștenire istorică generațiilor Adriana Rușățeanu
următoare.Școala noastră rușețeană a avut întotdeauna slujitori Relu N. Alexandru
Albu Steluța
și învățători vrednici bine pregătiți, înzestrați cu darul
Daniel Caranda
pastorației, care au transmis cu multă dăruire sufletească
cunoștințele școlare și educaționale copiilor și tinerilor din Consultant:
Stănuța Bobocea
așezământul rușețean. O parte din aceste personalități o
cunoaștem din arhivele școlare ale vremurilor în care am trăit Tehnoredactor:
însă numele și faptele cele mai multe rămân scrise doar în Relu N. Alexandru
memoria foștilor copii școlari și care au mai povestit urmașilor de
Responsabilitatea
existența și binefacerile învățătorilor pentru conținutul și
formatori, de faptele meritorii în autenticitatea textelor
publicate aparține în
organizarea șifuncționarea
totalitate autorilor.
învățământului din satul rușețean. Din
aceste considerente istorice și memoriale scriem în revista noastră
Renașterea rușețeană care constituie și o adevărată presă locală despre
existența, viața și activitatea generoasă a familiei învățătorului
formator Sandu Pană și care constituie o adevărată poveste
miraculoasă de istorie, iubire și patriotism.Povestea acestei

2
Renașterea Rușețeană
familii este o adevărată epopee de încercări, suferințe și biruințe pe care ni le amintim din
perioada mai îndepărtată școlară a copilăriei și pe care ni le-a destăinuit cu multă generozitate fiica sa
Silvia Păcuraru care mai viețuiește cu familia în orașul Constanța și care a avut răbdarea și
amabilitatea de a ne prezenta fragmente din istoria zbuciumată a familiei Sandu Pană. Povestea și
viețuirea acestei familii pe teritoriul așezământului rușețean este organizată până în anul 1951 în fosta
casă și gospodărie a tatălui adoptiv Constantin Pană zis Baboi, pe ulița flămândă foarte aproape de
centrul satului și de școala primară din localitate și care este renovată și modernizată pentru o viață
familială desăvârșită și exemplară pentru gospodarii satului rușețean. Omul Sandu Pană a fost și un
îndrăgostit al pământului și a deținut o suprfață agricolă mai mare de aproximativ 20 ha, parvenită
prin moștenire părintească, împroprietărire după participarea la război și ca zestre din partea soției. În
această locuință și ogradă și-a organizat activitatea gospodărească și familială cu chibzuială și
dragoste dar și cu severitate părintească pentru creșterea, educarea și formarea copiilor în vederea
devenirii folositori societății din perioada respectivă. Este și un magician al cultivării acestor
suprafețe agricole prin organizarea superioară a lucrărilor agricole conform cerințelor biologice ale
plantelor, obține produse superioare și abundente care contribuie la existența și viața fără
lipsuripentru familie. Ceea ce dorim să vă evidențiem acum mai amănunțit este faptul că pe colina
denumită dealul viilor care este cea mai mare și impunătoare, situată la marginea satului în partea de
vest, în călzită de razele strălucitoare ale soarelui și la bază scăldată de apa șerpuitoare a
Călmățuiului, cu o floră și faună adecvată apelor, oferea un fragment de geneză din scrierile lui
M.Sadoveanu. Pe această colină unde vântul aducea și forma dune de nisip, înaintașii noștri au plantat
vie hibridă și liziere de salcâmi pentru protecție și au transformat-o într-o aadevărată grădină
productivă. Pe această colină aveam și noi o suprafață de pământ cu vie hibridă și soarta a făcut să
avem ca vecini familia Sandu Pană cu o suprafață mai mare și diverse culturi agricole. Aproape de
coacerea strugurilor organizam paza de zi și de noapte contra dăunătorilor în special graurii care
făceau mari stricăciuni. Pentru aceasta construiam în vârful dealului un prepeleac cu o platformă
înconjurată de resturi vegetale ca protecție pe timp de noapte contra frigului. În același timp se
organizau și vecinii noștri la care participau cei trei feciori Gicu, Bibi și Aurel cu care eram colegi și
colaboram în toate manifestările copilăriei. Tot aici era prezent și bunicul lor căruia îispuneam moș
Baboi și care își făcea singur țigări din tutunmăcinat și le aprindea cu piatra de cremene și amnar. Era
un om înțelept de la care am primit sfaturi bune și povești adevărate despre istoria și oamenii satului
rușețean. De multe ori aici venea și stimatul
învățător Sandu Pană care participa și ne explica efecturea unor lucrări mai deosebite cu multă
eleganță și căldură sufletească cum se desfășura minunea acestui spectacol care este natura, ce este
forosinteza, ce sunt ecosistemele și cum se desfășoară întreaga biologie a plantelor de la sămânță,

3
Renașterea Rușețeană
rizom, tubercul, creștere și dezvoltare până la fructificare. Tot aici am
descoperit frumoasele cutremurătoarele taine ale biologiei plantelor,
pe care urmăream în creștere, dezvoltare până la maturitate. Cred că e
suficient să facem referire la obișnuita dar miraculoasa plantă floarea
soarelui credința ei absolută manifestată față de astrul solar. Această
floare rotundă cu petale așezate ca o cunună îl așteaptă în zori cu fața
grațioasă spre răsărit apoi își rotește tulpina ca un ceasornic sub
influența razelor electromagnetice solare. Îl urmărește toată ziua în
traiectoria lui cosmică până când începe să se lase spre asfințit. Când
acesta apare credicioasa floare se răsucește din nou cu discul rotund
înconjurat de superba aureolă a petalelor spre răsărit ca să îl întâmpine din noua doua zi cu aceeași
credicioșenie și iubire până la asfințit și apoi rotirea continuă până la maturitate. În această simbioză
rotativă semințele de floare se maturizează se coc se reoltează și industrializează pentru consumul
diversificat. În această impresionantă organizare și viețuire în mijlocul naturii împreună cu colegii
familei Pană și cu alți copii aflați periodic în zona colinei organizam și jocurile copilăriei care în
fiecare zi se terminau cu o baie zdravănă în apa Călmățuiului la picioarele podului unde era o
scăldătoare corespunzătoare. Prin aceste manifestări gospodărești și social-culturale organizate în
fiecare vară conform tradițiilor moștenite contribuiam și noi la obținerea produselor agricole necesare
consumului familial. În același timp îmbogățeam cunoștințele gospodărești și sociale de colaborare și
prietenie și adăugam la temelia dezvoltării noastre câte o cărămidă benefică viitorului nostru social.
Aceastăperioadă de metamorfoză a copilăriei și adolescenței ne-a determinat să privim viața și
existența mai în profunzime, ne-a dezvoltat capacitatea social-culturală și concepțiile de a urma mai
departe pregătirea liceală și universitară. De fiecare dată când mă gândesc și rememorez aceste
evenimente întipărite în memoria noastră fragedă ne apare și chipul luminos al învățătorului formator
Sandu Pană, al omului de omenie, de suflet și de inimă rușețeană, cu bucuria îndemnurilor primite
didactice, sociale și gospodărești care au contribuit la formarea viitorului nostru profesional și alegem
cuvintele corespunzătoare de mulțumire și recunoștință memorială.

Școala noastră cea de toate zilele

Fragment dintr-un interviu

Ion Aurel-Pop
Neglijarea de către toți liderii politici a educației și cercetării – dotate cu cele mai mici bugete – a
fost și este o eroare strategică, o cauză principală a crizei prin care trece țara. O țară puternică,

4
Renașterea Rușețeană
civilizată și conștientă alocă procentaje substanțiale din buget educației, cercetării și sănătății. Dar și
țările cu nivel de trai mediu sau scăzut, care s-au ridicat în timp scurt, au avut o strategie bună pentru
educație, nu s-au zgârcit cu aceste domenii capitale pentru viitor. Banii investiți în educație nu aduc
profit imediat și palpabil, dar ei sunt secretul prosperității viitorului. O mare parte din mojiciile pe
care le trăim astăzi în viața cotidiană se datorează lipsei de cultură generală și de pregătire de
specialitate serioasă. De aceea, avem în România oameni cu „meseria” de politician, ceea ce este
absurd …
Oricât de rău ar fi fost comunismul, a ridicat o pătură de intelectuali care erau convinși de mici,
din familie și din școală, că nu poți reuși în viață fără carte. Pentru mine, învățătura (organizată sau
individuală) a fost o obsesie. De mic mi s-a inoculat ideea că singura condiție pentru succesul în viață
este munca onestă. Cu excepția unor lideri de partid semianalfabeți și aroganți (care erau câteva sute,
poate două-trei mii), atunci erau promovați în funcții administrative oameni cu rezultate foarte bune
la învățătură, care se bucurau de respect în grupul lor și care înfăptuiseră ceva în viață, în meseriile
lor. Evident, nu erau cu toții savanți, dar erau oameni de valoare mulți dintre ei. De aceea, o societate
strâmbă, adusă la noi pe tancurile sovietice, a și putut dura așa de mult. După 1989, democrația a
însemnat, pentru unii, și libertatea de a fi analfabet, prost, tupeist, agramat, dar aflat la putere.
Oamenii trebuie să trăiască toți pe lumea asta, indiferent de nivelul de inteligență și de pregătire, dar
dacă lăsăm să ne conducă cei cu 3,60 la bacalaureat vom ajunge cu toții o societate de nota 3,60.
Necazul este altul și este grav: conducerea politică și-a pierdut în asemenea măsură încrederea
românilor, încât cei buni nu se mai avântă în luptă, nu mai vor să conducă, nu se mai înscriu în
partide și nu mai participă la alegeri. Și nu vorbesc de generația mea, care și-a cam trăit traiul, ci de
tineri, de tinerii talentați și blazați, care nu mai cred că se pot realiza în România. Aici, generația
„bătrânilor” are, totuși, un rol important, anume acela de a-i convinge pe tineri să nu dispere, să aibă
încredere în virtuți și în valori, să lupte, în ciuda descurajării, pentru poporul acesta și pentru România

Sursă: Adaptare după un dialog al

Acad. Ioan-Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române,
cu jurnalistul Liviu Man de la Gazeta de Cluj

5
Renașterea Rușețeană

Pătrat sub auspiciile durerii

Prof. Ing. Cârstea Viorica

Prof. Neagu Violeta
Prof. Olaru Alina

În cadrul Liceului tehnologic Rușețu s-au așternut lacrimile pe covorul de cifre ce tronează în
atâtea clase.
Cuvintele stau sub auspiciile durerii și așteaptă un semn din partea cuiva să infirme cumplita
veste.
Din nefericire, domnul profesor Tudorache Rareș a plecat către stele, parcurgând un periplu
spre o lume mai bună, mai tolerantă.
Impunător prin statură deținea calități multiple, emanând prin toți porii fragilitatea specifică
unui copil, dornic de afecțiune și empatie.
Înzestrat cu o inteligență sclipitoare, om al cifrelor, dar și al logosului, citea cu nesaț orice
carte avea la îndemână.
Lipsit de vanitate și de orgolii sterile era unic prin lealitatea debordantă de care dădea dovadă
în fiecare zi.
Domnul profesor Tudorache Rareș își iubea fiul până la adorație, cuvintele despre acesta fiind
însoțite de emoții vizibile.
Drum bun printre stele, coleg drag!
Drum bun spre infinit!

Profesorul Tudorache Rareș, născut în 11-o1-1972, domiciliat în localitatea Largu jud. Buzău,
a fost elev la Liceul Bogdan Petriceicu Hașdeu, după care și-a continuat studiile la Facultatea de
Științe ,,Dunărea de jos,, din Galați; specializarea Matematică-Fizică pe care a absolvit-o în anul
2000.
Din anul 2001 a funcționat la Liceul tehnologic Rușețu, profesor titular pe catedra de
Matematică.

6
Renașterea Rușețeană
Diverse
Oameni care duc o viață de câine
Dumitru Istrate Rușețeanu
Acolo, în intermundii, nimeni nu te întreabă, înainte de a te naște, dacă ești de acord să faci acel
salt dintr-o dimensiune în alta. Pur și simplu ești îmbrâncit într-un pântec matern din care nici nu ieși
bine și pentru viața ta începe numărătoarea inversă, de parcă vii pe pământ doar să participi la un
concurs.
Aici nu cunoști linia de sosire, nici ora când vei trece de ea să fii considerat învins sau
învingător. Nu toți concurenții vin apți să înfrunte maratonul vieții și nu din vina lor, nici a divinității,
doar că pe parcurs sau acolo în pântecul matern li s-a produs o nelogică. De când mă știu au ajuns în
spațiul vital al Rușețului și câțiva concurenți nefericiți, supranumiți oameni ai străzii care, încă de la
naștere stau pe tușă. Cei răi la suflet îi batjocoresc, cei cu suflet dulce ca mierea le vin în ajutor. Îmi
amintesc de Gheorghe a lui Bujoi, de Coică. De câțiva ani avem, ca nedreptățit de soartă, pe Mihai
Bundă. În ultimul timp poate fi văzut zilnic în față la Big, sau în fața altor magazine, cu o sticlă de
bere în mână, atunci când i se oferă. De fapt băutura e singura fericire a vieții lui. Unii se tem de el,
poate în perioadele când îl cuprinde o vibrabilitate nastatornică, dar și atunci cauza vine de la
supărarea pricinuită de vreun consătean. De fiecare dată când îl văd stând cu spatele lipit de zidul
magazinului sau ghemuit alături de un câine, mă întreb, de nu cumva, viața lui cu a câinelui sunt
surori siameze separate de Dumnezeu cu ranga.
Nu trebuie să vă împiedicați de el nici să vă provoace silă. Văzându-l, bucurați-vă și mulțumiți
lui Dumnezeu că aveți corp și minte sănătoasă, o profesie, familie, deși, încă de la naștere, toate apele
vieții se varsă în Moarte.
În încheiere, fac precizarea că fotografia și publicarea acestui articol le-am făcut cu aprobarea
lui Mihai.

7
Renașterea Rușețeană
MUZEUL FARMACIEI BUZOIENE O PROVOCARE PENTRU NOII
EDILI
Alexandru Eugenia

Este greu de admis ca domnul Doru Brătulescu,

administrator de societate privată, crede că munca voluntară
sau patriotică cum i-au zis comuniștii a fost o idee importată
de la țările civilizate în care era dezvoltat spiritul civic, munca
benevolă fiind ceva nobil și onorant, decât dacă a fost unul
dintre cei care dictau și alții executau.
Îmi amintesc cu plăcere de anii în care eleva de liceu
fiind, dar și in timpul facultății am mers la cules de porumb
sau de struguri sau am donat sânge, dar știu sigur ca nu m-a
întrebat nimeni daca vreau sa fac asta. Venea ordinul de la partid și noi ne conformam.
Cartea este o sumă de monografii ale tuturor obiectivelor turistice din Buzău în care am citit
doar două aprecieri adresate farmaciilor. Prima apare în contextul în care este descris Spitalul
Județean din Buzău: ”Astăzi, nu numai că acest spital a devenit o speranță de vindecare a buzoienilor
din tot județul, dar pentru unii constituie chiar o afacere bună dacă privim cum sunt amplasate pe
lângă el o mulțime de societăți de pompe funebre, farmacii și multe magazine și chioșcuri care vând
sicrie, medicamente, feșe, seringi, pijamale, mâncare sau alte produse necesare pentru bolnavii aflați
internați în acest spital”, iar a doua remarcă este un citat dintr-un articol scris de jurnalistul buzoian
Calin Bostan: ”Buzăul a devenit orașul farmaciilor, al second-hand-urilor și al caselor de pariuri”. Am
vrut sa recitesc acest editorial constatând că el a dispărut de pe internet, nu pentru că Buzăul și-ar fi
schimbat chipul, ci pentru că jupânul șef de oraș și județ, deține un important lanț de farmacii.
Ar fi putut avea Buzăul o farmacie descrisă în imagini și cuvinte ca obiectiv turistic?
Ar fi fost posibilă reabilitarea morala a farmaciștilor care au fost deposedați de toată
averea lor, prin naționalizarea începută în forță în martie 1949 și încheiată în 1953?
Procesul de naționalizare declanșat în iunie 1948 a cuprins și farmaciile din România,
implicit din județele Buzău și Râmnicu Sărat. Prin Decretul 134 al Prezidiului Marii Adunări
Naționale a Republicii Populare Române au fost naționalizate 23 de farmacii și o drogherie din
Buzău, trei farmacii din Mizil și 11 din Râmnicu Sărat. Acestea au fost inventariate și închise, iar în
mai 1950 au fost radiate din Registrul de firme al Camerei de Comerț și Industrie Buzău. În locul lor
au fost înființate 7 farmacii de stat, 5 în Buzău, una în Mizil, una în Nehoiu și 3 în Râmnicu Sărat.
Unii dintre foștii proprietari și-au continuat nobila muncă de farmacist pusă în slujba oamenilor, doar

8
Renașterea Rușețeană
ca simpli funcționari plătiți de statul comunist. Sediile farmaciilor care nu și-au continuat activitatea
au trecut, conform Ordinului M.A.I. 61830/1949 și a adresei Centrofarm București 3930 din 3
februarie 1950 din proprietatea Centrofarmului în cea a Comitetului Provizoriu Buzău, respectiv
Râmnicu Sărat.
Farmaciile particulare din județul Buzău
Taler Silvia, Buzău, str. Cuza Voda Nr. 25.
Agneze Nicolae, Buzău, str. Unirii Nr. 63.
Arginteanu Anastasia, Buzău, str. Unirii Nr. 110.
Catuneanu Maria și Spinescu Teodor, Buzău, str. Cuza Voda Nr. 142.
Dragu Vasile, Buzău, str. Alex. Marghiloman Nr. 9.
Gerota Dumitru, Buzău, str. Târgului Nr. 36.
Israel si Mina Lupu Rauchwarger, Buzău, strada Cuza Voda Nr. 26.
Penculescu Ateny, Buzău, piața Daciei Nr. 16.
Petrescu Maria, Buzău, str. Unirii Nr. 65.
Romascanu Constantin, Buzău, str. Cuza Voda Nr. 18.
Dragomirescu Cristache, Buzău, piața Daciei Nr. 14.
Serbanescu Mihail, Buzău, str. Cuza Voda Nr. 98.
Tomescu Gheorghe, Buzău, str. Unirii Nr. 128.
Gatcoianu Ileana, Buzău, piața Daciei Nr. 10.
Hoffman Aurel, Buzău, str. Cuza Voda Nr. 72.
Ana Vartan, Buzău, str. Carol Nr. 12.
Ciolca Pohrib Elena, Buzău, str. C. Sarateanu Nr. 1.
Tenescu Niculescu Elena, Buzău, str. Sft. Ingeri Nr. 6.
Pascu Ana, Buzău, str. Marghiloman Nr. 23.
Popa Ovidiu, Buzău, str. Marghiloman Nr. 30.
Georgescu Mihaescu Margareta, Buzău, strada Unirii Nr. 100.
Caleap Constantin, oraș Mizil, str. Carol Nr. 75.
Filoti Teodorescu Jeana, oraș Mizil, str. Carol Nr. 92.
Nica Teodor, oraș Mizil.
Drogherii
Farm. Vicentiu Livovschi Roman, med., Buzău, str. Cuza Voda Nr. 24.
Așa cum reiese din datele oficiale existente în arhive doar pe strada Cuza-Vodă au fost
naționalizate 6 farmacii și o drogherie, de pe strada Piața Daciei 3 unități și de pe strada Alexandru
Marghiloman (cea pe care locuiesc de când m-am născut și până azi), 3 farmacii. Ele erau situate una

9
Renașterea Rușețeană
în apropierea celeilalte, model preluat și de farmaciile înființate după anul de grație 1989. Clădirile
care au aparținut farmaciștilor intrate în proprietatea statului comunist sunt remarcabile prin
arhitectura caracteristica sfârșitului de secol IX. Acestea au la subsol pivnițe ce constituie adevărate
labirinturi construite atât în scop de depozitare, dar mai ales de apărare în caz de pericol. Clădirile
sublime ajunse în proprietatea autorităților locale s-au degradat rapid prin închirierea către persoane
paupere.
După decembrie 1989 imobilele au ajuns în mâinile unor comercianți care nu au respectat linia
arhitectonică specifică epocii în care au fost construite evident, sub privirile îngăduitoare ale noii
conduceri din Palatul Comunal. Locul vechilor farmacii a fost luat de negustorii de haine, pantofi și
alte acareturi aduse de prin China comunistă. S-a umplut vechiul centru istoric al Buzăului de
magazinașe pline ochi de țoale de parcă buzoienii ar fi trecut printr-un cataclism năprasnic ce i-a lăsat
pe toți la pielea goală. Dacă în Brașov proprietarii societăților comerciale au avut interdicție să
schimbe linia arhitecturala, în Buzău a făcut fiecare ce l-a tăiat capul. Este greu de crezut că va exista
la cârma orașului o echipa politică care ar putea remedia ce s-a distrus, dar pot spera că cineva se va
gândi sa marcheze cu plăcuțe indicatoare locul vechilor farmacii.
Răspunzând la întrebarea pe care am pus-o mai la început, farmaciile ar putea deveni obiectiv
turistic doar dacă edilii locali în colaborare cu Colegiul farmaciștilor din Buzău ar amenaja un muzeu
al farmaciei după modelul celor din Cluj și Sibiu care ar putea servi drept model și imbold tinerei
generații de farmaciști care își desfășoară activitatea în tot județul. Turiștii și profesioniștii ar putea
vedea că Buzăul are cu ce se mandri, sacrificiul farmaciștilor care au luptat cu arma în mână și și-au
jertfit viețile pentru apărarea țării fiind readus pe locul pe care îl merita. Eroii trebuie cinstiți și
respectați de toate generațiile pentru jertfă, dar și pentru că au reușit să arate lumii civilizate a Europei
că farmaciile buzoiene nu sunt doar locul în care bolile își găsesc sfârșitul, ci si “o înmănunchere de
științe, o arta și o profesie” (Eugene-Humbert. Guitard).
Dacă nu ar fi existat FARMACIA de-a lungul tuturor timpurilor, pe Terra nu ar viețui azi
aproape 7 miliarde de oameni, ci doar un Adam și-o Eva bolnavi de plictiseală (George Stoian -
”Nobilul farmacist”).

Poliția animalelor
Adriana Drăghici

"Măreţia unei naţiuni poate fi judecată prin felul cum îşi tratează
animalele."
Mahatma Gandhi

10
Renașterea Rușețeană

Autoritățile române probabil au citit scrierile lui

Mahatma Gandhi (părintele independenței în India și
inițiatorul mișcărilor de recoltă nonviolente) sau au
aruncat un ochi către statele europene (precum:
Germania, Italia, Olanda), indiferent de motivul care
le-au determinat, important este ca au ajuns la decizia
de a înființa POLIȚIA ANIMALELOR – o premieră în
România. Proiectul Ordonanței de Urgență modifică
Legea 205/2004 privind protecția animalelor.
După înfiinţare, Poliţia Animalelor din
cadrul Inspectoratului General al Poliței Române
va avea ca principală misiune identificarea
situaţiilor în care un animal se află într-o situaţie
de pericol şi va putea emite un ordin de plasare a
animalului în adăpost. Ofiţerii din respectiva
unitate vor cerceta, între altele, cazurile de rănire
sau schingiuire a animalelor, de organizare a
luptelor între animale sau cu animale ori
practicarea tirului pe animale domestice sau
sălbatice captive. În plus, respectivii polițiști vor
mai avea misiunea de a depista dresorii de câini
agresivi care folosesc pentru pregătirea
patrupedelor animale mici pe post de ținte vii.
Partea cea mai importantă, cred eu, este cea în care, dacă polițiștii au indicii că un animal este
supus unor violențe chiar în acel moment, ofițerii Poliţiei Animalelor din IGPR vor putea interveni
fără mandat. Astfel, se instituie dreptul polițiștilor de a pătrunde în domiciliul sau reşedinţa oricărei
persoane fizice, fără acordul acesteia, dacă informațiile aflate la dispoziția poliţiştilor indică faptul că
în acele spații se află un animal în situație de pericol.
Prin situația de pericol pentru animale se înțeleg următoarele:
1) rănirea sau schingiuirea animalelor;
2) organizarea de lupte între animale sau cu animale;
3) practicarea tirului pe animale domestice sau pe animale sălbatice captive;

11
Renașterea Rușețeană
4) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla
agresivitatea;
5) prezența fără supraveghere, pe căile de circulație publică, a animalelor din speciile
ecvine și rumegătoare mari și mici.
Desigur, mi-ar fi plăcut să nu existe altfel de situații care să ducă la intervenția poliției, pentru
salvarea unor suflete, care deși nu vorbesc, sunt capabile să ofere ceea ce, de multe ori, oamenii nu
sunt capabili: IUBIRE. Sunt multe motivele pentru care fiecare dintre noi avem obligația de a trata cu
respect animalele (fie ca vorbim de cele de companie, fie că vorbim de cele care ne asigură hrana).
Tocmai de aceea, la nivel mondial, există și ZIUA MONDIALĂ A ANIMALELOR, sărbătorită în
fiecare an pe 4 Octombrie. Scopul este acela de ridica statutul animalelor, de a îmbunătăți standardele
de bunăstare la nivel global.
Prin creșterea gradului de conștientizare și educație, putem crea o lume în care animalele sunt
întotdeauna recunoscute ca ființe
simțitoare, iar respectarea deplină a
lor este întotdeauna răsplătită. În
grădina fiecăruia dintre noi, avem de
multe ori prea mult spațiu și prea
multă singurătate. Singurătatea poate
să ne fie îndulcită de un cocoș care
ne cântă când ne vede, de o pisică
lingușitoare care ne mângâie atunci
când vrea mâncare, sau de un câine
care așteaptă să ne ofere o mângâiere
cu labuța.

Respect pentru doamna doctor

Dumitru Istrate Rușețeanu

Dumnezeu l-a lăsat pe om stăpânul propriei sale biologii compusă din pulbere de stele. Am
apărut pe lume printru-n strigăt și vom aluneca pe sub linia orizontului cu un oftat. Biologia de care
fac vorbire e vulnerabilă atât din partea mediului cât și a gândurilor și a emoțiilor noastre. În cazul
când îți dorești atât de profund moartea, celulele se unesc printr-un flux cuantic să realizeze
informația primită. Și, într-un timp scurt vei muri. La polul opus, o boală necruțătoare poate fi învinsă

12
Renașterea Rușețeană
printr-o gândire a inimii care atrage energia binefăcătoare a universului.
Propria biologie ți-o aperi prin cumpătare și prevenție. Dar se întâmplă adevărate cataclisme
în celula ta încât ești nevoit să ceri ajutorul divinității. Nu înconjurând în genunchi biserica de 30 de
ori-asta-i prostie-, nici făcând niște cruci de parcă ai da cu compasul. Dumnezeu a lăsat spre
vindecare trupească plantele și doctorii; spre vindecare sufletească a lăsat poezia, muzica, dansul,
florile, cărțile, arta, teatrul.
Nu-i prima oară când afirm că Dumnezeu lucrează spre binele omului prin doctori. În vara ce
a trecut m-am convins de acest adevăr, a nu știu câta oară. Sigur, un religios țeapăn în îndoctrinarea
lui ar încerca să mă contrazică dar, în cei 68 de ani de viață, n-am luat de adevăr, tot ceea ce mi s-a
trecut pe sub nas.
Cum spuneam, în vara ce s-a despărțit de noi fără regrete, am întâlnit pe holul spitalului
buzoian un bărbat mai tânăr ce avusese în urmă cu mai multe luni o gravă problemă de sănătate. În
satul său din zona Vrancei medicul vine în vizită o singură dată pe săptămână. Omul, amețit de durere
s-a plimbat încovoiat pe uliță, spre mila localnicilor. A sunat la 112 dar până să vină ambulanța,
chinurile sale au fost de infern. În salvare n-a putut sta locului, echipajul nu avea cum să-l ajute.
Ajuns la poarta spitalului durat câteva minute până să fie inregistrat. (Am auzit că în urmă cu cîteva
luni, imediat ce a intrat salvarea pe poartă, pacientul a decedat, Portarul făcea semne disperate, a oprit
salvare să-l intrebe pe pacient anul nașterii. Anul decesului era sigur.) Apoi la urgență durează câteva
minute-dar ție încolțit de moarte ți se par a fi o veșnicie-până îți face formele. Ușurarea, măcar
psihică, e atunci când te ia în primire medicul.
Ascultând povestea acelui tânăr am realizat-pentru a câta oară-ce noroc este să ai medic în
localitate, la care poți apela în caz de necesitate. Medicul acela are o stimă specială din partea
pacientului când descoperă că stăpânește profesia, mult mai larg decât îi impune propria specialitate.
În vara aceasta aflându-mă la urgență cu o problemă de sănătate am fost plăcut surprins când
doctorul a vrut să știe cum o cheamă pe doctorița din Rușețu. Ezitam să-i răspuns iar el înțelegând, mi
a zis: E nemaipomenită dacă ți-a venit în ajutor în acest fel. Poate că-i printre puținii medici de la
comună careia îi reușește practicarea acelei tehnici. Doctorița care a primit laude pe merit nu-i alta
decât doamna dr. Curcă Ecaterina de la dispensarul Rușețu.
Îndrăznesc să repet că Dumnezeu lucrează, spre binele oamenilor, prin medici. În vechime, la
întemeierea unei așezări se alegea un loc în apropierea unei surse de apă. Neapărat aveau cu ei un
vraci, acel ,,medic,, primitiv, la care apela cel ce avea o anume suferință.
Mai tărziu, o localitate n-avea cum să progreseze în lipsa unui medic și a școlii pentru educația
copiilor. Oricât aș supăra pe unii, nu renunț la convingerea că singurii oameni prin care Dumnezeu își
pogoară harul, sunt doctorii. Să nu uit că la urgență, într-unul din paturi, se afla un bătrân având un

13
Renașterea Rușețeană
picior amputat de mai mult timp, dar acum se prezentase cu ocluzie urinară. Avea sondă însă nu se
prelingea mare lucru pe furtun, se văiata de durere. Doctoreasa în timp ce-îi injecta în perfuzie un
medicament ajutător i-a zis sincer: ,,Tataie, mă doare durerea ta, doar atât îmi stă în putere să te ajut.
Am trimis după medicul chirurg.,, Dar a murit repede își striga într-una napoțica, poate că fetița îl
vedea și auzea din pântecul mamei sale unde încolțise în urmă cu 5 luni.
Atunci am simțit o nevoie cumplită să comunic cu Dumnezeu. A doua zi, ajungând , acasă am
citit înfometat poezie, am ascultat simfonii, până când am simțit pulsul divin sub al meu. Așa sunt eu,
atipic pentru unii: când vreau să mă rog merg la sala de lectură a unei biblioteci sau deschid o carte.
De fiecare dată Dumnezeu îmi răspunde pentru că eu nu-i cer nimic, mă mulțumesc cu talantul ce
mi l-a oferit încă înainte de a mă naște și, într-o oarecare măsură, am reușit să-l înmulțesc scriind cărți
de poezie, roman, teatru, eseuri, istorie literară. O avere ce o las moștenire în biblioteci. Pe
mormântul meu va crește iarbă dar câteva scântei din sufletul meu va lumina alunga întunericul din
viața celui ce –mi citește o carte.

Știință, cultură și credință

Nu doar mersul la biserică e important ci și puterea rugăciunii pe care o poți

face oriunde.

Prof. univ.Dr. Dumitru Constantin Dulcan

"Pentru mine Iisus este cel mai mare învățător al tuturor timpurilor. Eu nu cred în Iisus doar
pentru că aşa am fost educat de părinţi. Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice
lumea. Dar dintre toate marile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pitagora etc.) Iisus are
cea mai perfectă acoperire ştiinţifică. Pentru că absolut toate cuvintele Lui sunt perfect superpozabile
pe științele actuale. Știți ce aduce Iisus în plus față de Buddha? Nu numai Iubirea, ci si Iertarea. Este
extraordinar!
Ce înseamnă Iertarea?
Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie. Din punct de vedere ștințific, știți ce
înseamnă Iertare? Înseamnă pur și simplu modificări la nivelul ADN ului, adică al fundamentului
nostru genetic. Înseamnă ștergerea programului patologic (modelul patologic de boală). Prin Iertare,
la nivelul ADN ului, modelul negativ este pur și simplu șters și se instalează în corp o bună chimie și
un echilibru energetic. E fantastic, e pur și simplu ca resetarea unui computer. Asta nu se poate șterge
decât prin Iertare.

14
Renașterea Rușețeană
Mai simplu spus: vrei să îți vindeci o boală gravă? Împacă-te cu toți cei care te urăsc! Este
exact mesajul Mântuitorului dat celor care veneau și cereau vindecare.
Iisus ar fi putut zice „eu te-am vindecat”, dar a ales să spună „credinţa ta te-a vindecat”. Când
crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar a şti că Dumnezeu există nu e totul. Doar
religia îţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat
relaţia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserică e important, ci şi puterea rugăciunii pe care o poţi
face oriunde.
Iată, dupa 2.000 de ani, explicat acest fantastic îndemn al lui Iisus, Iertarea prin genetică.
Realizați că ceea ce spun eu este un adevăr, că Iisus este cel mai mare Învățător al tuturor
timpurilor?
Eu discut despre Iisus nu din punct de vedere teologic, pentru că nu este nici competența și nici
datoria mea, eu discut despre Iisus din punct de vedere al omului de știință, de cunoaștere ștințifică.
Faptul că astăzi putem explica toate cuvintele lui Iisus prin termenii științelor moderne, mie mi se
pare extraordinar de important.
Dupa 400 de ani de dispute între știință și religie, noua știință vine să confirme religia, existența
Divinitații"...

„Degeaba te împărtășești duminică, iar în restul săptămânii nu ai pic de

timp pentru Domnul”
Părintele Visarion Alexa
V-ați gândit dumneavoastră cât de puțin timp petrecem noi cu Dumnezeu? Cât timp dintr-o
săptămână Îi dedicăm Lui? Pe pământul acesta, în grijile acestea și în preocupările acestea mărunte
ale lumii în care trăim, vom sta foarte puțin, dar ce facem după?! Știți la ce ne ajută pe noi Biserica?
Să învățăm, încă din timpul vieții să murim. Aici, în Biserică, ne pregătim să întâmpinăm acest ceas
al morții, plini de putere, de nădejde, plini de credință, pentru că noi știm unde și cu Cine vom merge.
„Cu câtă durere v-am născut...”, spune Sfântul Apostol Pavel.
Să știți că există aici, în viața noastră un cuvânt teribil, ce o osândește... trebuie. Trebuie să te
rogi, trebuie să mergi la biserică, să te spovedești, să te împărtășești, dar să știți că acest cuvânt
omoară sufletul nostru și noi nu-L mai putem simți și căuta pe Dumnezeu. Nu, nu trebuie să faci
nimic din toate acestea, dacă nu dorești. Aici nu este vorba de „trebuie”, ci este vorba de ceva
lăuntric, de ceva care în om se arată ca o putere, ca o energie care îi dă viață. De aceea vă spun că
nimic nu trebuie, de aceea poate spunea părintele Sofronie că cercetează, că este foarte atent la
tresăririle din sufletul lui și că își ghidează viața după zbaterile sufletești, după două repere din inima
lui: tristețea și bucuria.

15
Renașterea Rușețeană
Nimic nu trebuie, dar să știți că fără o viață

Viața se apără. Covid 19

Dumitru Istrate Rușețeanu

N-am trecut de pandemie, suntem într-o situație critică, foarte expuși acestei nenorociri, trebuie
să ne învățăm să conviețuim cu invadatorul care a comis peste un milion de victime pe tot cuprinsul
pământului și încă dă semne că e flămând. Nu-l poți strivi ca pe o insectă, face parte din lumea
nevăzută cu care omul conviețuiește încă de la începutul ființării sale. Ne sugerează dramatic că noi
oamenii suntem vulnerabili, nicidecum stăpânii acestui întreg numit Pământ.
Această lume nevăzută vrea să trăiască, a declarat Război ființei umane pentru că a fost
zgândărită în legile naturii care o protejează. Vă întrebați cum e posibil? Mai curând, cred că nu
există o zi de la Dumnezeu când să nu fie posibilă cruzimea omului asupra viului ce-l reprezintă
pădurea, asupra mediului, asupra firescului unor semințe de cereale și nu numai, prin schilodire
genetică. Distrugându-le mediul, animalele nu au cum supraviețui doar în ideea de pădure sau printre
copaci desenați pe hârtie și atunci vin către oameni, aducând cu ele nu doar foamea, mânia și
disperarea ci și imensa lume nevăzută din blana, din saliva, din corpul lor. O lume nevăzută care nu
râvnește bunuri materiale, onoruri sau ce mai e pe acolo, nu vrea decât să trăiască, să asigure
continuitatea speciei și pentru reușită are nevoie de o gazdă unde să cuibărească. Se pare că omul e o
gazdă ideală pentru această lume nevăzută neînțeleasă de cei ce nu stăpânesc, cât de cât, noțiuni de
biologie.
Alții, îndoctrinați de religii cred că lumea nevăzută, în speță populația supranumită Covid 19,
ar fi o mană cerească toxică, un spin în coastă ca superofertă, deocamdată, pentru multele păcate ale
ființei umane. Poate vă amintiți că la începutul ocupației virusului Covid, un preot urcat pe un tractor
în mișcare, stropea cu aghiasmă străzile. Vă dați seama ce schimbare de paradigmă s-ar fi produs în
domeniul agricol?: n-ar mai fi existat fermier să fără un preot angajat la ferma sa, având sarcina de a
produce aghiasma-n cascadă pentru a fi folosită cu succes ca insecticid.
Oameni buni, orice vietate de pe PĂMÂNT, de la om până la unicelulară, sunt creațiile lui
Dumnezeu. Doar prostia, inconștiența, ura, invidia sunt creații umane.
**
Mulți nu cred în existența bolii provocată de virusul COVID 19, pretind că-i o banală răceală.
De ce nu , puteți crede că-i un altfel de orgasm, puteți crede că-i farmec, că-i adus de meteoriți, dar ar
trebui să vă dea de gândit numărul mare de morți într-o singură zi, numărul mare al semenilor voștri
16
Renașterea Rușețeană
ce se zbat între viață și moarte pe paturile de la terapie intensivă.
În perioada stării de urgență unii au început să vocifereze că le sunt încălcate anumite drepturi,
printre care cel mai de preț-libertatea. Îmi pare rău, cel mai de preț drept al omului și nu numai, este
viața. În lipsa ei nu există libertate.
Nici distanțarea socială nu-i o goangă a politicienilor. Așa cum spuneam mai sus, virusul nu se
mulțumește cu o singură gazdă ci caută altele noi. Stai la masă cu prieteni tăi, printre care de la cel
infectat, virusul triumfător trece la fiecare din voi care, mergând acasă după aceea duceți familiei
moartea pe tavă.
Mulți nu conștientizează importanța purtării măștii, pretinzând că împiedică oxigenarea
normală a plămânilor. Încă-i bine, naivilor. Să presupunem că începe un război iar peste localitatea
voastră inamicul execută un atac cu gaze sau bacteriologic, oare ați îndepărta masca pentru că nu
aveți suficient oxigen?. Ader spuselor acelui politician din Republica Moldova. ,,Prin mască se poate
respira mai ușor decât prin capacul de la sicriu,,...
Prin distanțare socială și purtarea măștii se previne transformarea într-un cimitir a localității, a
țării, a pământului. Din cauza inconștienței se poate apropria vremea când vor merge la
înmormântarea prietenilor cu care au stat la terasă; sau își vor duce la groapă părinții sau frații.
Par sinistre aceste afirmații dar căutați pe internet informațiile despre pandemiile din trecut,
care au secerat mii de vieți omenești. Veți descoperi în unele ziare românești ale vremii poze cu
oameni purtând mască pe timpul unei pandemii.
În multe localități din țară, virusul atacă triumfător. Autoritățile au impus în unele zone
perioadă de carantină. Frecvența sporită a infectărilor zilnice ne poate întoarce la starea de urgență. În
Roma starea de urgență nu va fi ridicată decât în ianuarie, dar și atunci, în funcție de evoluția
pandemiei. În multe țări e obligatorie purtarea măștii pe stradă, se aplică amenzi usturătoare și chiar
privare de libertate.
Nu mai zic de stare de urgență întrucât nouă, rușețenilor, nu ne-ar prinde bine nici câteva
săptămâni de carantină. Dacă fiecare rușețean respectă regulile de prevenție, acolo unde sunt
necesare, probabilitatea de a suferi consecințe nefaste ar fi mult diminuată. Însă la terase, unde se
adună mulți tineri, proprietarii nu le pretind să respecte respectivele reguli de apărare împotriva
invadatorului nevăzut. Ce să-i faci, pentru unii banii sunt mai valoroși decât viața oamenilor, deși,
atunci când se așează la masă nu mănâncă, în comparație cu alții, cât ar lua de trei ori cu lopata.
. Până într-o zi, când moartea își va arăta caninul.

17
Renașterea Rușețeană
Literatură
Irina Lucia Mihalca

S-a născut la data de 05.05.1967, în municipiul Piatra Neamț. După studiile generale și liceale
a urmat cursurile Facultății de Chimie, specializarea Tehnologia Chimiei Anorganice din cadrul
Institutului Politehnic din Iași și, ulterior, cursurile Academiei de Studii Economice București,
specializarea Gestiune Economica-șI Finanțe-Bănci., precum și cursuri post-universitare în domeniul
managementului și afacerilor.
Activitatea literară a Irinei Lucia Mihalca este marcată de o experiență redacțională
îndelungată, de publicarea volumelor de poezii colective și personale și de apariția scrierilor sale în
numeroase antologii literare, în multitudinea de reviste literare din țară și străinătate, impresionantă
fiind și participarea poetei la numeroase concursuri literare de poezie și proză organizate de diferite
instituții culturale și de reviste literare din țară și din străinătate.
Fructele lumina ce pâlpâie

ne arătăm sufletul fără să fugim. îţi simt absenţa din fiecare trecere

fără să ne-ascundem. precum sunetul înăbuşit

al clopotului scufundat în adâncuri.

frunctele sunt cu sâmbure şi dulceaţă,

dar trebuie să muşti din învelişul lor şi zidul înălţat ca un pumnal între noi.

exterior,
pentru-a ajunge la ele. şi lumina ce pâlpâie înspre ţărmul
întunecat.

îţi place să revii pe pământ.

ce mult contează clipa. am închis muzica. am stins valul.

închid ochii. simţim vibraţia crescută e mai bine acum?

în bucuria propriei fiinţe.

vorbeşte-mi. dă-mi mâna.

eşti o cascadă. suntem singuri în oceanul acesta.

incredibilă stare.
te iubesc foarte adânc. risipeşte absenţa şi umbrele rănilor

cine poate explica asta? neînchise în trecere.

vorbeşte-mi.

18
Renașterea Rușețeană
sclipiri de lumină
simţi că ţi s-a mai întâmplat asta.
ţi-e dificil să alegi.
de ce ne-amintim viitorul?
plouă. timpul pare golit, limitat.
aminteşte-ţi, ne vom întâlni.
viaţa este acolo unde creşte iarba.
să luminăm drumurile şi să vedem
gropile.
siguranţa şi nesiguranţa depind de noi.
poţi să-ţi uiţi bătăile inimii. totul urcă.
urcăm, nimic nu se-opreşte pe drum.
veche-i memoria clipei.
nu are timpul acesta niciun timp.
simţi magnetul dintre noi.
accepţi ciocnirea faliilor.
te bucuri de cutremur.
cunoaştem bine verdele diafan al
câmpului.
sclipiri de lumină licăresc din trecutul
cald.
dacă eşti în gândul cuiva,
ceva din tine s-a transferat acolo.
Picătura
foc biruit de apă.
unde cade o stea ies toţi
să se hrănească.
fac dragoste literele-ntre ele.
ca să simţi gustul apei
cauţi picătura în secetă.
oscilezi, ac de busolă, între nord şi sud,
între est şi vest.
caută răspunsul în globul de cristal.
părea un fluviu
ce nicicum nu poate fi trecut înot.
mă aşteptai la mal cu focul aprins
să-mi usuci hainele.
cu vârful degetelor
asta eşti tu
o gazdă bună, cu ceaiul fierbinte pe masă
am cucerit priveliştea ta.
mulţi maci pe acolo.
mult dor de libertate de exprimare.
fericire-atinsă cu vârful degetelor.
ziua de mâine tot va veni.
doar faptele ne fac eroi.
19
Renașterea Rușețeană

Renașterea Rușețeană
ISSN 2501-2738 ISSN-L 2501-2738
Tiparul executat la Euro Print Company S.R.L. Buzău
20