TIPAR

Publicație bianuală editată de Școala Gimnazială ”Nicolae Russu” Sita Buzăului
Vectori Spre Orizont II / Decembrie 2018
VECTORI SPRE
ORIZONT
O școală ”pentru voi”, ”cu voi” și ”prin voi”, pentru
viitorul vostru și al comunității, pentru prestigiul ei!
 Cuvânt înainte (pag. )

 Jurnalul învingătorilor (pag. )
 De vorbă fără catalog (pag. )
 Nihil sine Deo (pag. )
 Dialoguri didactice (pag. )
 Parfum de Cerneală (pag. )
CUPRINS
CUVÂNT ÎNAINTE
SITA BUZĂULUI - O “VATRĂ VIE” CU TRECUT, PREZENT ŞI VIITOR
JURNALUL ÎNVINGĂTORILOR
 Dir. prof. Cătălina Stoica - JURNALUL ÎNVINGĂTORILOR
 Dir. prof. Cătălina Stoica - DIN NOU EVALUAREA NAȚIONALĂ
 Dir. prof. Cătălina Stoica – DIGITALIADA
 Dir. adj. prof. Buzea Otilia - PE SCARA SUCCESULUI
DE VORBĂ FĂRĂ CATALOG

 elev Flavius Mircea - “OMUL SFINŢEŞTE LOCUL”
NIHIL SINE DEO

 prof. Adrian Muntean - VIAȚA SFÂNTULUI IERAH NICOLAE
 elev Alexandra Hosu - MĂRTURISIREA CREDINȚEI ÎN SOCIETATEA
CONTEMPORANĂ
 elev Alexandra Hosu - PREOTUL MEU DUHOVNIC
 elev Maria Nițu - DRAGĂ DUMNEZEU,
DIALOGURI DIDACTICE
 prof. înv.primar Gilia Stroie - CEI ŞAPTE ANI DE ACASĂ
 prof.: Băilă Elena - CEI ŞAPTE ANI DE ACASĂ
 prof. înv. primar Iuliana-Maria Apafi - LEARNING ABOUT FORESTS - SĂ ÎNVĂŢĂM
DESPRE PĂDURE IMPLEMENTAT ÎN ŞCOALA NOASTRĂ
 prof. Ovidiu Olteanu - MAGAZINUL DE MUZICĂ
 prof. înv. primar Mihaela Banciu - MIRACOLUL GRĂDINII NOASTRE
 prof. înv. primar Veronica Radu - STRATEGII ȘI METODE PENTRU COPIII CU
DIFICULTĂȚI DE ÎNVĂȚARE DIN CLASA MEA
 prof. Alexandru Fercu– BANII VORBESC …?
 prof. Onea Elena - FILĂ DE ISTORIE, SATELE ZĂBRĂTĂU ȘI CRASNA
 prof. Murea Maria - DISCRIMINAREA RĂNEŞTE!
 prof. Buzea Otilia - DIFERENȚELE DE ÎNVĂȚARE DIN CLASA MEA
 prof. înv. primar Bularca – Mariș Petruța - TRADIȚII ȘI OBICEIURI ÎN
LOCALITATEA SITA BUZĂULUI
 prof. Pavel George - UTILIZAREA HĂRŢILOR ÎN LECŢIILE DE GEOGRAFIE
 prof. înv. primar Darie Simona Gheorghița & Mitrofan Laura - METODE ȘI
TEHNICI ALTERNATIVE DE ÎNVĂȚARE A ÎNMULȚIRII
 prof. înv. primar Moldovan Livia - FORMAREA PERSONALULUI DIDACTIC
 prof. înv. primar Mircea Raluca Manuela - PREDAREA LA CLASE SIMULTANE- O
ADEVĂRATĂ PROVOCARE
 educatore Neagoe Cristina - ,,ZIUA ARMATEI VĂZUTĂ PRIN OCHI DE COPII"
 prof. Ioan Onea - PROFILUL ȘI COMPETENȚELE PROFESORULUI DE
EDUCAȚIE FIZICĂ
PARFUM DE CERNEALĂ
 Coordonator, prof. Buzea Otilia

 Colaboratori:
 înv. Livia Moldovan
 înv. Mihaela Banciu
 prof. Elena Băilă
CUVÂNT ÎNAINTE
Ideea realizării unei reviste școlare proprii stăruia de multă vreme în gândurile
noastre, primele acțiuni pentru acest proiect – de investigare a opiniilor privind denumirea,
structura, ritmicitatea de apariție… , întâmplându-se cu câțiva ani în urmă, pe când o altă
activitate, cu aceleași obiective, ființa în școala noastră : Proiectul „Informația, cheia
succesului” în care se realizau şi difuzau emisiuni școlare prin stația de radioficare
proprie.
Suita densă și diversificată de evenimente, rezultatele și performantele școlare
realizate în școala noastră – ca efect al unor reflexe pedagogice consolidate deja, trebuia să- și
găsească un loc de ilustrare, altul și altfel decât cel din prezentările rigide, statistice prin
rapoartele specifice.
În 1996, chiar de 1 Decembrie – și nu vorbim de vreo coincidență ci de un act
premeditat de colectivul didactic și de prof. Neagoe Silvestru, directorul de atunci – școala
noastră primea o nouă denumire, după numele primului învățător localnic calificat care a
condus o perioadă importantă învățământul sitean. Prin Dispoziția I.S.J. nr.164/1996,
datată chiar la 1 Decembrie, se consfințea denumirea școlii ca fiind Școala Gimnazială
„Nicolae Russu” și cum evenimentele organizatorice și festive de atunci se desfășurau
tocmai în perioada marilor sărbători ale neamului românesc: Ziua națională a românilor și
sărbătoarea profund creștină Sf. Nicolae, a fost mai mult decât sugestiv și ușor de stabilit care
va să fie ziua școlii noastre. Iată contextul jubiliar care prilejuiește apariția primului număr
al revistei noastre, aniversarea a 20 de ani de la „botezul” scolii! Prin structura sa
caleidoscopică – așa cum s-a convenit a fi structurată – revista vizează obiective
pedagogice, culturale, estetice și informative, se adresează și invită la colaborare pe toți cei
ce au sau nu, legătură directă cu școala noastră: elevi, profesori, părinți deopotrivă.
Creațiile literare, artistice, informațiile, reflecțiile și chiar a sugestiile ce se vor regăsi în
paginile ei, venite prin extensie și diversitate de autori, se vor constitui într-un „portret de
scoală” definitoriu.
Înflăcărarea specifică începuturilor, e mobilizatoare și reprezintă oportunitate, atât
pentru dezinvolți cât si pentru timizi, de etalare a gândirii și gândurilor, stimulând
exercițiul comunicării. Cred că revista noastră va stârni curajul manifestării publice, de
expunere a potențialului creativ și nu numai, și va oferi spațiu de formulare atât a
certitudinilor cât și (de ce nu?) a amăgirilor. Considerând că cel mai vizat eșantion al
revistei este reprezentat de școlari, sugerez cititorilor să intre în paginile acestei reviste cu
oarecare indulgență, acceptând după caz, fireasca şi frumoasa inconștiență specifică
vârstei, identificând prioritar entuziasmul, sinceritatea gândurilor, mesajul intenționat.
Doresc nou înființatei noastre reviste școlare, pe care o intitulăm metaforic şi sugestiv
„VECTORI SPRE ORIZONT” s-adune-n paginile ei multe informații şi creații alese,
gânduri și idealuri ce vor atinge orizontul râvnit, însoțind credincios şi simbiotic școala
noastră.
prof. Radu Iosi

SITA BUZĂULUI - O “VATRĂ VIE” CU TRECUT, PREZENT ŞI VIITOR
Timpul, nedrept şi impasibil în veşnicia sa, a

aşternut adeseori uitarea peste numele bărbaţilor din Sita
Buzăului care, în urmă cu o sută de ani, au lăsat acasă
vetrele aprinse, femeile, copiii, părinţii, animalele şi
plugurile şi au plecat să lupte pe frontul Primului Război
Mondial, sperând că neamul nostru va avea un viitor mai
bun.
Timpul nu a aşternut uitarea şi peste numele celor aproape 150 de oameni din Sita
Buzăului care, alături de românii din întreaga Transilvanie, au subscris la actul Marii Uniri
de la 1 Decembrie 1918, contribuind la întregirea Românei Mari. Alături de siteanul
Nicolae Cristea și de învățătorul Nicolae Russu, reprezentanți ai românilor din Cercul
electoral Sfîntu Gheorghe, care au făcut parte și din Marele Sfat Național – organ
provizoriu al puterii de Stat din Transilvania, ales de adunarea de la Albă Iulia în data de 2
decembrie 1918, numele lor va rămâne, veşnic în istoria neamului românesc, iar focul încă
viu din vetrele satelor noastre dovedeşte că jertfele şi eforturile lor nu au fost în zadar.
După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, localitatea Sita Buzăului a cunoscut o
dezvoltare ascendentă, deşi “zbaterea” între trecut şi viitor nu a fost ferită de provocări.
Într-o lume în permanentă schimbare, comuna Sita Buzăului a reuşit să ţină pasul cu
civilizaţia şi tendinţele lumii moderne, dar în acelaşi timp a reuşit să reziste şi să-şi
păstreze ataşamentul faţă de credinţa, valorile morale şi spirituale, tradiţiile şi obiceiurile
strămoşeşti, faţă de moştenirea lăsată de înaintaşi.
Este cunoscut atașamentul localnicilor față de ideea de unitate românească și de
dorința de libertate, fiind consemnate de istorie: Procesul de spionaj în favoarea
autorităților române intentat de autoritățile maghiare celor 13 preoți ortodocși din
Comitatul Trei Scaune în urma căruia preotul Ioan Coman din Sita Buzaului a fost
condamnat la moarte, desfășurarea Marelui Război (1914 – 1918), care a luat greu tribut
de sânge pentru reîntregirea neamului, al II-lea război care și el a făcut victime în rândul
locuitorilor localității, lăsând mame fără copii, femei fără soți, copii fără tați, bătrâni fără
ajutor. Au urmat anii de după război caracterizați prin sărăcie, instaurarea regimului
comunist, cote (dări) catre stat etc.Să nu uităm că flacăra luptei anticomunistă și rezistența
din Munții Vrancei s-a aprins la Zăbrătău, sat al comunei Sita Buzăului. Odată cu
industrializarea țării avea să înceapă un nou capitol în viața comunității noastre.
Socialismul a avut și o contribuție benefică. S-a schimbat an de an, fața comunei, încât
devine de nerecunoscut. S-au ridicat case noi, frumoase iluminate electric și dotate cu
mobilier de oraș, radio, televizor, mașină de spălat etc.
Locuitorii comunei noastre au depășit toate greutățile vremurilor, caracterizându-i
hărnicia, demnitatea de român, dragostea de pământul natal dar mai ales credința și
speranța în Dumnezeu, având buni și prețioși preoți parohi, învățători care le-au îndrumat
și vegheat destinul. Și totul a gravitat în jurul celor două instituții vitale Biserica și Școala.
Pentru poporul român secole de-a rândul Biserica a fost temelia neamului, reazămul
lui sufletesc și vatră a conștiinței naționale, Biserica confundându-se cu satul, satul cu
Biserica și ambele cu poporul român. Și la Sita Buzăului a fost aceeași situație, bisericile și
preoții comunei, fiind factori activi, în jurul cărora generații după generații au trăit și au
sperat într-un viitor cât mai luminos, pe măsura valorii lor spirituale.
Aminteam faptul că în evenimentele istorice provocate de primul război mondial,
biserica din Sita Buzăului a avut de suferit. Slujitorii ei au trecut printr-un adevărat calvar
pentru faptul că ”gândeau și iubeau românește”. Spre exemplu, preotul Ioan Coman alături
de preotul Gheorghe Neagovici Negoescu sunt declarați ”vinovați de trădare de patrie”,
arestați în data de 22 octombrie și condamnați la moarte prin spânzurare în luna
decembrie a anului 1916. Sub presiunea victoriei Antantei, este eliberat (Ioan Coman), la
data de 13 octombrie 1918. Trece la ”cele veșnice”, la data de 6 noiembrie 1918, la etatea de
47 de ani. Referitor la preotul Ioan Dima, aflăm că a fost arestat la 15 august 1916, la vârsta
de 70 de ani, ca urmare a unei reclamații, ”dus între baionete din post în post peste 100 de
km pe zos, scuipat și batjocorit, apoi expediat în Sopron unde a rămas până La 10 mai 1918” .
Pentru orice comunitate prezența unei instituții școlare reprezintă un factor de
progres, demonstrează că este o comunitate responsabilă conștientă de rolul educației
pentru dezvoltarea ei.
Învățământul romanesc din zona s-a clădit pe bazele puse de școala confesionala. Și
aici ca și în întreaga Transilvanie, școala confesionala își are începutul în incinta lăcașului
de cult. În Comuna Sita Buzăului printre primele atestări ale existentei școlii ortodoxe este
cea din 1856, acest an fiind menționat în documentele aflate în arhivele statului din Brașov
și în ”Cronica lui Gheorghe Neagoviciu Negoiescu”, iar primul învățător cunoscut a fost
preotul Nicolae Comșa.
Dovadă că de-a lungul anilor de funcționare, această instituție vitală a comunei a
fost încadrată cu oameni de suflet stau afirmațiile inspectorului școlar Al. Popescu din
Vălenii de Munte care susține că ”La această școală am trăit clipe de reînnoire sufletească și
de adâncă mulțumire pentru tot ce s-a realizat aici”
Azi Sita Buzăului are mulți ”fii ai satului” profesori, doctori, învățători, preoți,
ingineri, tehnicieni, muncitori care au făcut și fac cinste localității atât în țară cât și în
străinătate.
Alături de Biserică și Școală, un loc de frunte în activitatea culturală a comunității o
au Căminele Culturale, construite între anii 1948-1970 prin contribuții voluntare la
Zăbrătău, Ciumernic și Sita Buzăului.
Cele tri instituții, susținute de autoritățile locale, coordonează bogate evenimente
culturale, unele deja cu o îndelungată tradiție la nivelul zonei. Astfel se evidențiază:
Şezatoarea la români,
Festivalul de colinde "Crăciunul la Români",
Zilele comunei - "De la moşii nostri",
Ziua Eroilor,
Hramul Mânăstirii "Schimbarea la Faţă" - 6 August,
Hramul Bisericii Ortodoxe "Adormirea Maicii Domnului" - 15 August
Ziua Naţională a României - manifestări culturale - 1 Decembrie
Toate aceste acțiuni culturale au menirea să păstreze și să promoveze limba, cultura,
tradițiile și obiceiurile românești
În timp ce unele aşezări rurale dispar încet-încet, părăsite de locuitori, iar altele se
transformă în așezări urbane, comuna Sita Buzăului a reuşit să-şi creeze propria identitate
pe un filon autentic românesc, una dintre cele mai importante valori transmise din
generaţie în generaţie fiind sentimentul apartenenţei la această comunitate.
În ciuda piedicilor şi a pierderilor umane, comunitatea a rezistat, devenind astăzi,
una dintre cele mai prospere comune din judeţul Covasna.
Acum, la o sută de ani de la Marea Unire avem parte de noi provocări – să menţinem
în continuare focul viu în vetrele părinteşti, să ne păstrăm copiii în jurul lor, să-i ajutăm să
evolueze şi să se emancipeze, învăţându-i, totodată, să îşi iubească pământul natal, să nu se
dezrădăcineze, pentru a nu ne pierde identitatea, urmând pilda concetățenilor noștri
participanți la Marea Adunare de la Alba Iulia, care în urmă cu au pus umărul la
reîntregirea pentru totdeauna a neamului romanesc.
VECTORI SPRE ORIZONT JURNALUL ÎNVINGĂTORILOR
Jurnalul învingătorilor …
Ș
Dir. prof. Cătălina Stoica
i în anul școlar trecut, 2017-2018, dăruirea profesorilor noștri pentru frumoasa meserie
de dascăl, împletită cu ambiția, setea de cunoaștere și perseverența elevilor, s-a
materializat prin frumoase și remarcabile rezultate, care se înmulțesc de la an la an .
Anul școlar trecut 150 de elevi din ciclul primar și aproximativ 40 de elevi ai ciclul
gimnazial din Centrul financiar ”Nicolae Russu” , au participat la cel puțin un concurs sau
olimpiadă și nu oricum, acestea concretizându-se cu rezultate remarcabile la nivel
județean și național .
Rezultatele la aceste concursuri au fost sintetizate pe discipline și conțin numărul de

elevi participanți și premiile obținute după cum urmează :
Pe lângă toate aceste activități, elevii școlilor din Sita Buzăului au participat la foarte
multe concursuri de desene și olimpiade școlare pe discipline, obținând rezultate
remarcabile . Rezultatele la aceste concursuri sunt detailate pe discipline și conțin numărul
de elevi participanți și premiile obținute după cum urmează :
 Concursul Internațional de fantezie și îndemânare ”Culorile Toamnei” din

noiembrie 2017 , unde au participat 16 elevi din clasele I-IV Șc. Gim. ”Nicolae Russu”
îndrumați de doamnele învățătoare : Moldovan Livia, Stroie Gilia, Bularca Mariș Petruța și
Radu Veronica. La acest concurs s-a remarcat elevii : Buzea Daria din clasa a IV-a care a
obținut Premiul III prof. înv. primar Moldovan Livia și Milu Camelia din clasa a III-a
,Premiul II , înv. îndrumător Radu Veronica .
 Concursul Județean de creații plastice și literare ”Călătorie în lumea
basmelor” din 19.10.2017. La acest concurs au participat elevi din clasele CP-VIII,
remarcându-se urmățorii :
Secțiunea creație plastică :
 Clasa CP – Stroie Anastasia , Premiul I și Bularca Ilaria , Premiul II , înv. Stroie Gilia .
 Clasa I – Milu Claudiu , Premiul III, înv. Apafi Iuliana
 Clasa a II-a – Balint Larisa Vasilica , Premiul III – înv. Mircea Raluca
 Clasa a III-a – Neagu Maria , Premiul I – înv. Radu Veronica
Secțiunea eseu :
 Clasa a VII-a – Sporea Delia Maria , Premiul I , Prundar Minodora , Premiul III , iar la
clasa a VIII-a , eleva Nițu Maria Delia, Premiul II , prof.îndrumător Buzea Otilia.
 Simpozionul Județean ”Suflet de cititor ” de creații plastice și literare cu elevii din
clasele a VII și a VIII-a de la Șc. Gim. ”Nicolae Russu” . La secțiunea de creații literare s-au
remarcat elevii : Despa Ioana, clasa a VIII-a –Premiul I , Prundar Minodora, clasa a VII-a-
Premiul I, Hosu Alexandra, clasa a VIII-a-Premiul al II-lea și Sporea Delia Maria, clasa a VII-
a, Premiul al II-lea , prof. îndrumător Buzea Otilia.
 Concursul Județean ”Sărbători de iarnă”, concurs organizat de Palatul Copiilor din

Sf. Gheorghe . Concursul se desfăşoară în domeniul artelor vizuale, incluzând competenţele
dobândite în studiul artelor vizuale şi abilităţilor practice şi se adresează elevilor din
clasele pregătitoare-IV . Au participat elevi din clasele a II-a, a III-a de la Școala Gimnazială
”Nicolae Russu” Zăbrătău, care au confecținat felicitări colorând cu carioci, acuarele și prin
tehnica quilling, înv. coordonatori Bularca Mariș Petruța, Radu Veronica și Mircea Raluca.
 Participarea la Concursul Județean de istorie ”Unirea Românilor” din noiembrie
2017. La acest concurs eleva Nițu Maria din cl. a VIII-a a obținut Mențiune la nivel județean
și a fost pregătită de domnului profesor de istorie Fercu Alexandru.
 Participarea la Festivalul Județean ”Lumea magică a teatrului ” ediția II din 16
noiembrie 2017 – cu elevi din clasele V-VIII de la Șc. Gim. Nr.2 Sita Buzăului (Ciumernic)
și de la Șc. Gim. ”N.Russu”. Echipa Școlii Gimnaziale „Nicolae Russu” din Sita-Buzăului, care,
sub coordonarea prof. Otilia Buzea, a prezentat sceneta „O scrisoare pierdută” de Ion Luca
Caragiale , obținând Locul III și echipa de la Şcoala Gimnazială Nr. 2, Sita Buzăului, care
sub îndrumarea prof. Elena Onea, a pus în scenă „Cenuşăreasa modernă”, obținând
Mențiune.
 În ianuarie 2018 la Școala Gimnazială ”Nicolae Russu” s-au organizat Concursurile
naționale COMPER la disciplinele matematică și limba și literatura română . Au participat
76 elevi din clasele primare CP-IV , înv. Stroie Gilia, Bularca Petruța , Radu Veronica, Apafi
Iuliana și Moldovan Livia . Tabelul cu premiile obținute se găsește în anexe . În semestru II
mai 2018 , eleva Floroian Jasmina din clasa II-a , Scoala Gimnazială ”Nicolae Russu” - Sita
Buzăului a obținut locul I cu 95p la disciplina Comunicare din cadrul Concursului Comper -
Etapa Națională fiind pregătita de prof. înv. primar Bularca Maris Petruta Ancuța .
 Olimpiada de matematică – Faza Locală – a avut loc în data de 27 ianuarie 2017 și
au participat 23 de elevi clasele V-VIII. Dintre aceștia s-au calificat la etapa județeană 7
elevii:
o Școala Gimnazială ”Nicolae Russu” : Zărnescu Raul , cl.V-a, Nițu Maria Delia ,
Ticușan Georgiana, Hosu Alexandra și Onea Alexandru – clasa a VIII-a – prof.
pregătitor Stoica Cătălina
o Școala Gimnazială Nr. 2 Sita Buzăului – Ardelean Cristina din clasa a VIII-a – prof.
pregătitor Onea Elena
o Școala Gimnazială Zăbrătău – Buzdugan Marian , cl. a VIII-a – prof. pregătitor Stan
Cosmina. Tabelele cu elevii participanți la faza locală și calificați la faza județeană
sunt trecuți în anexe .
 Olimpiada de matematică – Olimpiada satelor din România – Etapa Județeană :
a avut loc la Sfântu Gheorghe în data de 17 martie 2018 . La acest concurs a participat
elevul Zărnescu Raul Claudiu din clasa a VI-a , care a obținut Mențiune. Profesor pregătitor
Stoica Cătălina .
 Olimpiada de limba engleză –Etapa locală . La acest concurs au participat 19 elevi
de la toate școlile din Centrul Financiar ”Nicolae Russu” . Dintre aceștia, elevele Nițu Maria
Delia, clasa a VIII-a, Școala Gimnazială „Nicolae Russu” din Sita Buzăului, prof. pregătitor
Buzea Otilia și Ardelean Cristina, clasa a VIII-a, Școala Gimnazială „Nicolae Russu” nr 2,
Ciumernic. prof. pregătitor Boricean Elena, s-au calificare la Olimpiada de limba engleză,
etapa județeană .
 Concursul Județean de Matematică ”MATEX covăsnean” , pentru elevii din clasele

a III-a . La etapa județeană elevii : Buzea Sebastian și Milu Camelia, de la Școala Gimnazială
”Nicolae Russu” au obținut Mențiune , prof. pregătitor dna Radu Veronica.
 Concursul Interdisciplinar al elevilor din clasa a IV-a , etapa zonală din 15 mai
2018. La acest concurs echipajul ”Hapy Frends” al elevilor din clasei a IV-a de la Scoala
Gimnazială ” Nicolae Russu” au obținut Locul III și au fost pregătiți de dna prof. Moldovan
Livia.
 Olimpiada de Cultură Civică din martie 2018 – Etapa județeană : Elevele din clasa a
VII-a : Sporea Delia și Murea Mihaela, de la Școala Gimnazială ” Nicolae Russu” au obținut
Mențiune, fiind pregătite de prof. Murea Maria.
 Concursul Național de protecția consumatorilor :”Alege! Este dreptul tău”,
Etapa Județeană - ediția 2018 .
o La clasa a II-a s-au obținut următoarele premii: Premiul I - Ardelean Ștefania și
Premiul II - Munteanu Denisa , prof. pregătitor Bularca Mariș Petruța Ancuța, Școala
Gimnazială ”Nicolae Russu” .
o Clasa a III-a – Mențiune – eleva Mariș Patricia Ioana , prof. pregătitor Radu Veronica,
Școala Gimnazială ”Nicolae Russu”
 Olimpiada de religie ortodoxă - Etapa Județeană , 3 martie 2018 . Rezultatele de la
olimpiadă etapa județeană , sunt :
o Premiul I – Sporea Delia – cl. a VII-a
o Premiul II – Murea Mihaela, Secelean Denisa cl. a VII-a și Ticușan Georgiana cl. a VIII-
a.
o Mentiune - Prundar Minodora – cl. a VII-a .
Eleva Sporea Delia din clasa a VII-a, a participat la Etapa Națională a olimpiadei de la Iași.
Eleva Secelean Denisa este de la Școala Gimnazială nr.3 Sita Buzăului iar restul elevilor de
la Școala Gimnazială ”Nicolae Russu” și au fost pregătiți de d-nul profesor Muntean Adrian.
 În anul şcolar 2017-2018, la olimpiadele şi concursurile de limba şi literatura

română s-au obţinut: 9 participări la etape naționale și 40 de premii și mențiuni județene.
La etapa națională a olimpiadei Lectura ca abilitate de viață, eleva Nițu Maria Delia din
clasa a VIII-a, a obținut Premiul al III-lea, iar la Olimpiada Universul cunoașterii prin lectură,
echipajul format din Nițu Maria Delia, Sporea Delia Maria și Tohonean Elena a obținut al
doilea punctaj la proba scrisă pe țară ( 96p.din 100p), astfel obținându-se 3 premii speciale.
 Olimpiada de limba şi literatura română - Etapa judeţeană din martie 2018 :
o Premiul I și calificarea la Etapa națională : Cristian Ana-Maria cl.a V-a , Sporea Delia
Maria, cl . a VII –a , Nițu Maria Delia, cl. a VIII-a .
o Premiul al II și calificarea la Etapa Națională a Concursului de limba și literatura
română ”Ionel Teodoreanu ” : Radu Bianca – cl. a VI-a și Hosu Alexandra – cl. a VIII-a.
o Premiul III : Banciu Adriana Gabriela – cl. a VI-a , Școala Gimnazială Zăbrătău, prof.
pregătitor Urmă Ana .
o Mențiuni : Popica Ana Maria – cl.a VI-a , Prundar Minodora , Neagoe David și Murea
Mihaela din clasa a VII-a , Ticușan Georgiana , Stoica Ștefania și Despa Ioana din
clasa a VIII-a .
 Olimpiada “ Lectura ca abilitate de viață” . Rezultatele sunt următoarele :
o Premiul I și calificarea la Etapa Națională : Nițu Maria Delia – cl.a VIII-a , obținând
Premiul III la Etapa Națională , Școala Gimnazială ”Nicolae Russu”, prof. pregătitor
Buzea Otilia .
o Premiul II : Zărnescu Raul Claudiu din cl. a VI-a , Școala Gimnazială ”Nicolae Russu”,
prof. pregătitor Buzea Otilia .
o Premiul III : Buzea Bianca Gabriela- cl. a VI-a de la Școala Gimnazială Nr. 3 Sita
Buzăului; prof. pregătitor Băilă Elena .
o Mențiuni : Sporea Delia – cl. a VII-a , Ticușan Georgiana – cl.a VIII-a și Stoica Ștefania
–cl .a VIII-a, Școala Gimnazială ”Nicolae Russu”, prof. pregătitor Buzea Otilia .
 Concursul Interdisciplinar Cultură și spiritualitate românească: Limba română
cu Religie , Etapa Județeană :
o Premiul II : Hosu Alexandra din clasa a VIII ,
o Premiul III : Moraru Vlad și Dîrstar Teodora din clasa a VI –a .
Elevii sunt de la Școala Gimnazială ”Nicolae Russu” și au fost pregătiți de prof. de limba și
literatura română , Buzea Otilia și prof. de religie Muntean Adrian.
 Olimpiada Universul cunoaşterii prin lectură- Etapa Judeţeană :

o Premiul I și participarea la Etapa Națională : Tohonean Elena – cl a VI-a , Sporea
Delia – cl. a VII-a și Nițu Maria Delia – cl.a VIII-a , obținând la etapa națională
Premiul Special .
o Premiul II : elevele Murea Mihaela – cl. a VII-a , Despa Ioana și Ticușan Georgiana
din cl.a VIII-a .
o Premiul III : Radu Bianca – cl.a VI-a.
o Mențiuni : Cristian Ana Maria – cl.a V-a , Popica Ana Maria și Bularca Mariș Luca
din cl. a VI-a și Stoica Ștefania din cl.a VIII-a , prof. pregătitor Buzea Otilia .
 Concursul Național de matematică LuminaMath . La concurs au participat elevi ai
Școalii Gimnaziale Zăbrătău, obținând următoarele premii :
o Premiul I : Antonio Simion – cl.a IV-a , prof. înv. primar Stelea Cornelia .
o Premiul III : Stelea Maria Alexandra din clasa a II-a ;
o Mențiune : Olaru Luca Marian tot din clasa a II-a , prof. înv. primar Mircea Raluca.
 Concursul Național de creație literară și artistică ”LA MAGIE DE NOEL”- 2018:
Eleva Geneș Mihaela a obținut Premiul III , sub coordonarea dnei profesoare Todor Ileana .
Felicitări elevilor și cadrelor didactice !

Din nou Evaluarea Națională ….

Așa cum era de așteptat și în anul școlar 2017-2018, elevii clasei a VIII-a de la Școala
Gimnazială ”Nicolae Russu” au avut rezultate foarte bune la Evaluarea Națională, cu o
promovabilitate peste media județeană și națională. Acest lucru a fost posibil datorită
muncii și perseverenței profesorilor de la clasă, dar și a elevilor.
Din diagramele prezentate mai jos, se poate face o comparație între valorile
promovabilității obținute de tinerii absolvenți din clasa a VIII-a, la nivel județean și
național, la examenul de Evaluare Națională, atât la disciplina matematică, cât și limba și
literatura română .
Pentru Școala Gimnazială ”Nicolae Russu” la disciplina matematică, se poate observa
o menținere a promovabilității de peste 85% din 2014 și până în prezent . În iunie 2016
promovabilitatea la matematică obținută de elevii din Școala Gimnazială ”Nicolae Russu” a
fost de 87,5% cu mult peste promovabilitatea de la nivel județean de 55,34% și la
nivelul țării de 61,43%. Acest procent de promovabilitate ne situează în vârful
clasamentului, alături de școli cu renume ale județului,mai precis, suntem a patra școală din
județ ca procent de promovabilitate, așa cum se poate observa din statistica
inspectoratului, ISJ Covasna :
Rezultate bune sunt și la nivelul comunei Sita Buzăului. Dacă centralizăm rezultatele de la
toate școlile aparținătoare Centrului Financiar ”Nicolae Russu” , pentru disciplina
matematică, procentul de promovabilitate este de 61% peste nivelul de promovabilitate
de la județ și foarte aproape de procentul la nivel național, așa cum se observă în graficul de
mai jos .
La disciplina limba și literatura română, rezultatele obținute de elevii clasei a VIII-a

la Evaluarea Națională sunt foarte bune, astfel, la Școala Gimnazială ”Nicolae Russu”
procentul de promovabilitate din 2013 până în 2017 este de 100%, un rezultat excelent,
iar la nivelul zonei Sita Buzăului, centralizând rezultatele de la toate școlile, avem procentul
de promovabilitate de 96,30% cu mult peste promovabilitatea la nivel județean 59,17% și
național de 83,18 % .
După cum se poate observa mai jos din statistica de la nivelul inspectoratului ISJ Covasna,
Școala Gimnazială ”Nicolae Russu” și Școala Gimnazială Zăbrătău cu procentele de
promovabilitate de 100% sunt pe primul loc la nivel județean iar în privința notelor de 10 , la
nivelul județului s-au luat doar două note de 10 dintre care una a fost obținută de un elev al
Școlii Gimnaziale ”Nicolae Russu” .
Tot pe primul loc la nivel județean se află Școala Gimnazială ”Nicolae Russu” cu
media notelor de la Evaluarea Națională la limba și literatura romînă , de 8.06.
Dacă calculăm media notelor obținute la Evaluarea Națională la matematică și

limba și literatura română, atunci procentul de promovabilitate la nivelul comunei Sita
Buzăului crește la 85,71 % peste procentul de promovabilitate de la nivelul țării, așa cum
se observă în diagrama de mai jos.
Felicităm din suflet dăruirea, implicarea și perseverența doamnelor profesoare și
bineînțeles efortul și sârguința elevilor.
Suntem alături de elevii clasei a VIII-a și ne dorim ca și în acest an școlar rezultatele

la Evaluarea Națională să fie pe măsura așteptărilor, cu un procent de promovabilitate
peste nivelul județului și al țării. Acest lucru este realizabil doar prin muncă susținută,
curaj și încredere în forțele proprii.
Mult succes, copii !

DIGITALIADA
Școala Gimnazială ”Nicolae Russu” din Sita Buzăului este prima școală din județul
Covasna care a câștigat în urma unui concurs național de selecție, implementarea
programului Digitaliada . Astfel, elevii școlii vor începe noul an școlar cu un laborator
digital complet echipat, cu materiale digitale educaționale pentru matematică și
informatică și cu profesori instruiți pentru a le putea folosi la clasă , în procesul de predare .
„Ne dorim elevi valoroși, pregătiți pentru viitor, iar acest proiect minunat
Digitaliada exact asta ne oferă, tehnologie nouă, avansată și lecții interactive cu care să
stârnim curiozitatea și interesul elevilor spre studiu. Într-o eră digitală este nevoie de o
predare digitală, iar noi, profesorii,
trebuie să ținem pasul cu acest
progres pentru a pregăti elevii.”,
declară directorul școlii și
profesoara de matematică
Cătălina Stoica.
Școala Gimnazială ”Nicolae
Russu”, Sita Buzăului face parte din
cele 10 școli selectate, dintr-un
total de 139 de școli înscrise în
concursul de anul acesta.
Laboratorul digital al Școlii
Gimnaziale ”Nicolae Russu”, Sita
Buzăului a fost dotat cu 28 de
tablete pentru ca fiecare elev să poată lucra individual în timpul orei, cu laptop pentru
profesor și videoproiector pentru clasă. Împreună cu echipamentele, aceștia primesc un
pachet complet de aplicații adaptate curriculei, materiale digitale și planuri de lecții pentru
a susține învățarea matematicii și a TIC-ului, cu a jutorul tehnologiilor digitale. Profesorii
au participat în prealabil la sesiuni de formare, pentru a fi pregătiți să utilizeze metodele
digitale la clasă.
„Îi felicităm pentru câștigarea concursului de selecție și
pentru că vor fi printre primele școli din România care predau
matematică și TIC după metode digitale interactive. La nivel
național avem în prezent 4500 de elevi care se bucură de beneficiile proiectului
Digitaliada în care Fundația Orange a investit 1,3 milioane de euro.”, Amalia Fodor,
director Fundația Orange.
Prin rezultatele școlare obținute, Școala „Nicolae Russu” Sita Buzăului a reușit să-și
definească un loc de prestigiu în cadrul rețelei școlare județene, colectivul didactic
asumându-și principiul pedagogic conform căruia, „nu cerem de la nimeni virtuți pe care nu
le are, le cultivăm și le creștem pe cele ce le are fiecare”.
”Activitățile de angrenare a unității noastre școlare, în diferite proiecte educative,
au devenit pentru noi o preocupare permanentă, un reflex și se înscriu pe linia menținerii
unui anumit standard competitiv, a creșterii bazei materiale și mai ales în direcția
satisfacerii pretențiilor beneficiarilor noștri” , declară fostul director, prof. Radu Iosif .
Astfel, prin acest proiect, la nivel național, 4.500 de elevi din mediul rural învață în
laboratoarele digitale dotate cu 1.150 tablete, 41 de laptopuri, 38 de videoproiectoare și
ecrane de proiecție. Peste 130 de directori, profesori de Matematică și Informatică din cele
40 de școli incluse în program până în prezent au beneficiat de un program de pregătire și
au acces la aplicațiile educative instalate pe tablete, la proiecte didactice adaptate și la
ghiduri de predare digitală.
„Acest proiect ne oferă șansa de a avea un laborator complet echipat în care profesorii
își vor putea desfășura într-un mod cât mai atractiv orele de curs, oferind acces la
informație copiilor defavorizați și oprind migrația copiilor către școlile din mediul urban”,
declară profesorul de TIC, Alin Neșa.
Disponibilitatea necondiționată de implicare a elevilor și a colectivului didactic în
activitățile sociale și culturale ale comunității și participarea la concursuri și olimpiade
specifice la nivel județean și național, cu rezultate foarte bune, sunt caracteristice școlii din
Sita Buzăului.
”Pentru a profesa și a trăi într-o societate bazată pe cunoaștere, din ce în ce mai
complexă și în care volumul de informații este din ce în ce mai mare, elevii și cadrele
didactice trebuie să utilizeze în mod constant, eficient și productiv tehnologiile informației
și comunicării (TIC) la ore” , declară profesorul de TIC Pavel George .
Ne bucurăm foarte mult că am fost selectați pentru implementarea acestui proiect
deosebit, că avem oportunitatea învățării într-un mod atractiv și plăcut, iar integrarea
calculatorului în actul educațional, reprezintă o nouă alternativă de învățare pentru elevi
specifică secolului XXI, ce va conduce la dezvoltarea
perspicacității, a creativității, a abilității de a lucra în
echipă și cel mai important, îi pregătește pe elevi
pentru viitor.
PE SCARA SUCCESULUI…
Prof. Buzea Otilia
Anul școlar 2016-2017, un an în care ne-am autodepășit și am devenit și mai buni, și
mai determinați decât în ceilalți ani. Am mai urcat împreună nu doar o treaptă, ci două, trei
într-un an școlar. Au fost emoții, trăiri, sentimente de împlinire sufletească, locuri care ne-
au rămas în inimi...
Peste 50 de premii și mențiuni județene, 14 participări la etapele naționale ale
olimpiadelor și concursurile de limba și literatura română, 6 PREMII SPECIALE și o
MENȚIUNE la nivel NAȚIONAL, ce poate fi mai frumos decât atât?
Am călătorit dintr-un colț în altul al țării: Deva, Galați, Suceava, Iași, București și ne-
am reîntors de fiecare dată încărcați de energie, de pozitivism, deoarece constatam că, deși
proveneam dintr-o școală din mediul rural,eram la fel de bine pregătiți ca și elevii din
mediul urban.
Prima experiență plăcută a fost la Deva, 19-22 aprilie, la Olimpiada de limba și
literatura română, unde din lotul de 4 elevi de la secția română, 3 elevi au fost de la
Nicolae Russu - clasa a V-a Radu Bianca, cls. a VI –a Murea Mihaela și clasa a VIII-a Nițu
Maria. În urma acestei competiții, elevele noastre au obținut rezultate foarte bune:
162p.,182p, respectiv 191,5p. din totalul de 200 de puncte. Cu 191,5 p. Nițu Maria
reușește să obțină Mențiune, poziționându-se a IX-a pe țară. În paralel, tot la Deva, s-a
desfășurat și Concursul „Lectura ca abilitate de viață”. La acest concurs, obținem pentru
prima dată calificare la națională prin Nițu Maria, care reușește să facă față ambelor
provocări într-un mod absolut excepțional, deoarece la acest concurs obține Premiu
special, poziționându-se a XI-a pe țară cu un punctaj de 91 p. din 100p.
Astfel, Nițu Maria urcă pe scena de la Deva de două ori pentru a-și primi premiile.
Următoarea destinație a fost București, unde am pornit împreună cu elevii calificați

la Olimpiada de lingvistică, o olimpiadă care are în vedere descifrarea unui altfel de
limbaj și care este destul de dificilă pentru elevii de gimnaziu. La acesată olimpiadă, am
pregătit elevii împreună cu colega mea, prof. de matematică, Stoica Cătălina. S-au calificat la
națională 3 elevi de-ai școlii noastre. Astfel, am pornit la București în dat de 12 mai cu
Zărnescu Raul din clasa a V-a, Sporea Delia- Maria din clasa a VI-a și din nou Nițu
Maria din clasa a VII-a. Elevii au petrecut momente deosebite alături de copii: vizita la
studiourile de la Buftea, cazarea copiilor la Rin Hotel, un hotel de 5 stele, vizionarea unui
film pe care Maria dorea de mult să-l vizioneze au bucurat inima copiilor. Pentru Raul era
prima dată când pășea într-un hotel și acest lucru l-a fascinat: Îmi aduc și acum aminte
cuvintele lui: Doamna este prima dată când merg cu liftul, când intru într-un hotel!!!
Relaxarea de după concurs:
Studiourile de la Buftea Filmul mult aşteptat

În perioada 19-21 mai 2017, ne-am aflat la Iaşi, un oraş cultural de poveste, unde
am participat la Concursul Transcurricular „Ionel Teodoreanu” din nou cu 3 elevi ai
şcolii noastre, clasaţi la judeţ pe locul al II-lea: Zărnescu Raul, Sporea Delia-Maria şi
Alexandra Hosu din clasa a VII –a. Iată că doi dintre ei de la Bucureşti ajung la Iaşi pentru
a doua naţională. A fost un concurs transcurricular destul de greu,care a
pus la încercare creativitatea copiilor, înțelegerea
textului literar, interpretarea mesajului pe care îl
transmite o pictură După proba scrisă au
participat la proba orală, unde au avut de ales
între: artă dramatică, artă plastică, artă muzicală
şi cinematografie.
Elevii noştri s-au descurcat foarte bine, surpriza venind din partea Alexandrei
Hosu, care reuşeşte să obţină la
acest concurs important Premiu
special, primul premiu obţinut la
acest concurs.
Am pornit mai departe
încărcaţi cu mult elan şi energie. În
weekendul următor, 26-27 mai, s-au
Jurnalul negruzzist desfăşurat alte două etape naţionale.
Elevii şcolii noastre: Neagoe David, a VI-a, Hosu Alexandra, a VII-a şi Banciu Andrei, a
VIII-a au pornit spre Galaţi pentru a participa la faza naţională a olimpiadei „Universul
cunoaşterii din lectură”. Pe de altă parte în aceeaşi perioadă Murea Denisa-Georgina de la
clasa a VIII-a porneşte spre Suceava pentru a participa la
Concursul interdisciplinar „Cultură şi spiritualitate
românească”.
La Galaţi, concursul a fost în echipă, 3 membri din
echipaj fiind de la N.Russu, iar al patrulea membru, fiind de
la Şcoala gimnazială nr.3, Sita Buzăului, Buzea Bianca
Gabriela, elevă pregătită de colega mea, doamna profesoară
Băilă Elena. Echipajul a lucrat în echipă la elaborarea unui
subiect de înţelegere a textului şi la realizarea unei
compuneri inspirate din textele suport: un text cu mai mulţi
autori. Echipajul obţine 80 p.la scris din 100p., iar la
portofoliu 95p. din 100p., primind astfel Premiu Special. Un
punctaj foarte bun obţinut de elevii noştri şi un premiu bine
meritat.
Pentru Concursul interdisciplinar „Cultură şi
spiritualitate românească”, a cărui etapă naţională s-a desfăşurat la Suceava, am
pregătit-o pe Denisa împreună cu domnul profesor Muntean Adrian, fiind un concurs care
împleteşte religia cu literatura, cu creativitatea.
Pe lângă faptul că am petrecut momente încărcate de istorie şi emoţie în cetatea de
scaun a lui Ştefan cel Mare, am trăit din nou bucuria Premiului Special, Murea Denisa
obţinând un punctaj de 82,5 puncte din 100p.
Încheiem traseul competiţiilor naționale la înălţime cu alte 4 Premii speciale: 3

obţinute de fiecare membru al echipajului de la Galaţi şi unul obţinut de Murea Denisa la
Suceava.
În final, vă invit să gustaţi din trăirile şi participanţilor la aceste olimpiade şi

concursuri.
„La etapa naţională a concursului Universul cunoaşterii prin lectură am avut parte
de multe momente frumoase. Ne-am făcut mulți prieteni noi cu care am ajuns să ne
înţelegeam foarte bine datorită faptului că venim din acelaşi mediu, am ajuns să redactăm
texte pe teme foarte interesante, tema din acest an fiind timpul si trecerea sa. Inspiraţi de
Dunărea care curgea la picioarele noastre am reuşit să dăm viaţă acestor texte, iar partea de
vizitare a oraşului Galaţi ne-a arătat ca avem o ţară frumoasă. Dincolo de aceste parţi,
revenind la prieteniile legate, putem spune că şi atmosfera a fost una prielnica pentru legarea
acestora. Fiind in contact in fiecare zi cu colegii noștri din alte județe, ne-am împrietenit si cu
unii dintre ei încă ţinem legătura. Eu unul am realizat că in anul 2014 am participat la
aceasta etapă naţionala alături de o colega din județul Brăila cu care m-am cunoscut abia in
acest an, participând alături de ea si acum.
Astfel, Universul cunoașterii prin lectură ne-a oferit cu adevărat posibilitatea de a
ne cunoaşte potenţialul literar, de a comunica în ideea obţinerii unei creaţii literare originale,
de a cunoaşte oameni noi, fiind o experienţă de neuitat.” ( Banciu Andrei, clasa a VIII-a).
„Calificarea mea la etapa națională a Olimpiadei de limbă şi literatură română a

avut o mare însemnătate pentru mine. Pe lângă faptul că mi-a sporit încrederea de sine, am
căpătat şi o mulțime de experiențe minunate pe care cu siguranță nu le voi uita. Am îmvățat
să îmi fac prieteni noi repede şi să mă integrez în orice colectiv. Am învățat să fiu ambițioasă
şi să nu mă dau bătută. Pe lângă toate acestea am trăit cele mai frumoase şi intense
sentimente. Primul a fost uimirea, fiindcă nu mă aşteptam la un astfel de rezultat. După
aceea, a urmat recunoştința față de doamna profesoară care m-a învățat tot ce ştiu şi care
mi-a redat încrederea în mine. Au urmat extazul, bucuria şi apoi nerăbdarea, care a fost
foarte intensă. Mă simțeam mereu agitată când îmi aduceam aminte că o să merg la etapa
națională. Şi la a doua mea calificare am simțit aceleaşi emoții, chiar dacă ştiam ce mă
aşteaptă. Am vizitat o mulțime de locuri fantastice şi am creat prietenii foarte strânse. A fost
foarte distractiv şi amuzant, dar a trebuit să fim şi serioşi.
Etapa națională mi-a lăsat o impresie mai mult decât foarte bună. La mijloc sunt
sentimente, emoții şi multă pregătire. Pe lângă faptul că obținem o mulțime de informații noi,
ne dăm seama şi de ceea ce putem să facem şi ce forțe se ascund sub neîncrederea noastră. O
etapă națională înseamnă să ajungi departe, să faci un pas mare în realizarea a ceea ce îți
doreşti şi să îți afli propriile puteri.” (Murea Mihaela, clasa a VI-a)
„Consider că participarea la etapa națională a unei olimpiade are un rol important în

viață deoarece , pe lângă experiența pe care o câştigăm , vedem doar lucruri noi şi trăim
poveşti pe care probabil le vom povesti nepoților noştri. Pot afirma acest lucru şi în cazul meu.
Am participat la etapa națională a olimpiadei "Cultură şi Spiritualitate românească" care
s-a desfăşurat la Suceava. Am mers împreună cu doamna mea dirigintă, Buzea Otilia, care
totodată este şi profesoara care m-a ajutat să realizez această performanță. Ajungând în
Suceava am simțit sacralitatea acestui oraş şi am fost cuprinsă de un sentiment puternic de
linişte sufletească. Suceava mi-a prezentat povestea ei în doar două zile uimitoare în care am
vizitat "Cetatea de scaun", "Muzeul Satului Bucovinean" şi "Mânăstirea Sfântul Ioan cel nou".
Parcă şi acum mai văd drumul pavat al cetății. La "Cetatea de scaun" am descoperit istoria
oraşului într-un mod virtual, iar acest lucru m-a impresionat. De asemenea, am rămas
impresionată şi de "Mânăstirea Sfântul Ioan cel nou", deoarece în momentul în care am păşit
în aceasta, am simțit un puternic sentiment de împlinire şi îmi doream să rămân acolo o
veşnicie.
A fost minunat! Calificarea la etapa națională mi-a deschis noi orizonturi şi m-a ajutat
să mă integrez în grupuri noi de persoane.” ( Murea Denisa, clasa a VIII-a)
„Am avut şansa de a participa la Concursul național interdisciplinar "Ionel

Teodoreanu". Am fost foarte entuziasmată la aflarea veştii şi totodată bucuroasă deoarece
aveam sa revăd Iaşul. După un drum lung, toată oboseala s-a risipit, iar prima zi a zburat ca
gândul. Cea de-a doua zi a fost plină de emoții. După ce am susținut cele două probe, am avut
şansa de a vizită oraşul. După terminarea concursului, chiar dacă eu nu am luat niciun
premiu, am rămas în suflet cu toate sentimentele pe care le-am simțit în acele zile şi cu o
experiență de neuitat.” (Sporea Delia –Maria, clasa a VI-a)
„ Calificare la etapa naţională a olimpiadei Universul cunoaşterii prin lectură m-a

determinat să învăţ mai mult şi m-a determinat să am încredere în mine, să demonstrez că
pot fi la un nivel înalt. Am învăţat să mă integrez mai uşor într-un grup nou de copii, am
obţinut experienţă, poate unică în viaţă, şi am simţit ceva extraordinar fiind pentru prima
oară când am participat la aceasta olimpiadă.
Sper că voi avea ocazia să o fac din nou!” (Neagoe David, clasa a VI-a)
Voi încheia incursiunea mea printr-un citat foarte sugestiv, adresat elevilor mei:
„Înainte de a urca un munte, nu te gândi la obstacolele care vor apărea în
drumul tău, ci gândeşte-te la ceea ce vei găsi în vârful muntelui.”
DE VORBĂ FĂRĂ CATALOG

“OMUL SFINŢEŞTE LOCUL”
elev - Mircea Flavius
M.F.: Sărut mâna, doamnă profesoară! Ar trebui să încep prin a vă ruga să vă prezentaţi, dar
cred că nu mai este nevoie să vă prezentaţi pentru că toată lumea
vă cunoaşte, toţi copiii şi părinţii copiilor, pentru ceea ce aţi făcut în
şcoala noastră.
M.F.: Doamnă profesoară, Marinela Bularca, ştiu că aţi profesat în
şcoala în care învăţ eu. Câţi ani aţi funcţionat ca profesor?
M.B.: „Şcoala Gimnazială Zăbrătău a fost primul loc de muncă şi
tot de aici m-am pensionat după o perioadă de 37 de ani, adică
între 1 septembrie 1971-31 august 2008. Mi-am continuat
activitatea încă 6 ani, mai precis până în iunie 2014, deci în
total 43 de ani. În această perioadă am fost detaşată pentru alte funcţii 10 ani (1986-
1996). Efectiv am deschis poarta şcolii timp de 33 de ani.”
M.F: Cum erau elevii la începutul carierei dumneavoastră?
M.B.: „Când am păşit în această şcoală, nu ştiam prea multe despre munca la
catedră, dar am întâlnit nişte copii respectuoşi, dornici să înveţe şi să răspundă
prezent diferitelor solicitări din afara orarului şcolar. Pe lângă faptul că învăţau, elevii
considerau că este de datoria lor să ajute la orice activitate de gospodărire a şcolii şi a
împrejurimilor acesteia. Cred ca mama ta care a fost elevă a acestei şcoli ţi-a povestit
despre o serie de acţiuni desfăşurate de elevii acestei şcoli: inundaţii, plantare de pomi
fructiferi, puieţi de brad, spectacole, concursuri, etc. Nu am întâlnit elevi care să refuze
participarea la activităţile şcolii şi ale comunităţii.”
M.F.: Aveţi perfectă dreptate. Mama chiar mi-a povestit despre aceste activităţi pe
care le făceau elevii, dar şi despre dăruirea cu care îi îndrumaţi. Este şcoala de astăzi
diferită de cea de altădată?
M.B.: „Şcoala de astăzi poate fi considerată diferită de şcoala din trecut.
Schimbarea este evidentă dacă vom compara condiţiile de desfăşurare a activităţii
zilnice, materiale didactice care asigură elevilor calitatea deosebită a lecţiilor.
Noutăţile ce apar în orice domeniu de studiu pot fi cunoscute de elevi în cel mai scurt
timp, datorită şi dăruirii cu care îşi onorează activitatea cadrele didactice beneficiare
ca şi voi elevii de tehnologia prezentului. Dar mai puţin agreată de adulţi este tendinţa
pe care o observăm la unii elevi de a „ocoli”aspecte legate de muncă, disciplină,
învăţătură. Toate acestea ne îngrijorează pe noi adulţii şi ar fi păcat ca voi tinerii să
cădeţi în viitor victime ale propriilor greşeli.”
M.F.: Oferiţi un sfat elevilor şcolii noastre?
M.B.: „Elevilor de astăzi –dar nu tuturor - le lipseşte pentru a fi mai buni
seriozitatea, toleranţa, acceptarea ideii că pot greşi. Rostirea cuvintelor injurioase,
gesturile nepoliticoase, rezultatele slabe la învăţătură sunt motive care nu trebuie
trecute cu vederea. *Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!* –ar trebui să fie deviza celui
care vrea să fie ai bun.”
M.F.: Care sunt amintirile cele mai plăcute legate de activitatea în şcoala noastră?
M.B.: „Amintirile legate de perioada când am fost profesoară sunt cele mai
plăcute. Acum când mă întorc în trecut chiar şi lucrurile neplăcute (au fost destule) le
consider frumoase şi le rememorez cu zâmbetul pe buze. Sunt mulţumită că nu am
făcut rău cuiva, că am putut să mă integrez în comunitatea în care mi-am făcut familie
şi că într-un fel sau altul am contribuit şi eu la rezolvarea unor cerinţe ale localităţii.
Dacă sunt şi alte amintiri frumoase le pot dezvălui şi cadrele didactice cu care am
lucrat şi care încă vă mai îndrumă pe voi. Singură nu se putea să adun amintiri
frumoase. Am avut lângă mine un colectiv minunat de educatoare, învăţătoare şi
profesori. Fără ei astăzi aş fi fost un NIMENI!”
M.F.: Sunteţi un om extraordinar de modest. Eu cred că aprecierea de care vă
bucuraţi în sânul comunităţii din care faceţi parte se datorează activităţii deosebite pe care
aţi desfăşurat-o dea-lungul atâtor ani de activitate. Vi se potriveşte foarte bine zicala „Omul
sfinţeşte locul” pentru că într-adevăr aţi reuşit să vă lăsaţi amprenta asupra acestui loc
deosebit numit ZĂBRĂTĂU. Vă mulţumim din suflet pentru tot ceea ce aţi realizat pentru
şcoală,dar şi pentru sfaturile importante pe care ni le-aţi acordat în acest interviu!
VECTORI SPRE ORIZONT NIHIL SINE DEO
NIHIL SINE DEO

prof. Alexandru Fercu
Motto-ul latin "Nihil sine Deo", tradus prin “Nimic fără Dumnezeu”, este
contemporan cu România (secolul al XIX-lea). Familia de Hohenzollern l-a
trecut pe blazonul său vechi de câteva sute de ani pentru a înlocui o altă
formulă “Hie guet Zollere allwege” (“Am fost întotdeauna buni, Zollerni”).
După abdicarea lui Cuza (în februarie 1866), tronul îi este oferit lui Karl Eitel
Friedrich, cunoscut în istorie sub numele de Carol I-ul . Timp de decenii, între
1866 și 1947, dictonul latin va fi simbol pentru Statul Român. Chiar și după
venirea comuniștilor, atei, la putere, crezul “Nihil sine Deo” a rămas în
conștiința românilor.
VIAȚA SFÂNTULUI IERAH NICOLAE

prof. Muntean Adrian
Sfântul Nicolae s-a născut în secolul IV, în provincia Lichia, orașul

Patara (Turcia). Părinţii au fost oameni înstăriţi, dar şi foarte
credincioşi. Şi-au dorit mult un copil. Şi Dumnezeu le-a dăruit unul, a
fost singurul. Deci, născând pe acest dumnezeiesc prunc, l-a numit
Nicolae, care se tâlcuieşte "biruitor de popor"; şi cu adevărat s-a
arătat biruitor al răutăţii, aşa binevoind Dumnezeu spre folosul de
obşte al lumii. Părinţii săi au murit în timpul unei molime, pe când
Sfântul era mic, de aceea, a fost crescut de un unchi, care purta tot numele de Nicolae şi era
episcop al acelei cetăţi. Acesta l-a învăţat bunele deprinderi creştine şi dreapta credinţă, iar
la vârsta potrivită l-a rânduit între clericii Bisericii, apoi l-a hirotonit preot. Sfântul
strălucea prin înfrânare, rugăciune, milostenie, dreptate şi râvnă înţeleaptă pentru cele
sfinte. De aceea, pentru nespusele lui virtuţi a fost ales şi hirotonit episcop al cetăţii Mira,
din Lichia. Fiind om cu frica lui Dumnezeu şi propovăduind cu îndrăzneală dreapta
credinţă, a fost prins de mai-marii păgâni ai cetăţii şi, dându-l la chinuri, fiind închis în
temniţă împreună cu alţi creştini. Dar, de vreme ce Sfântul Constantin cel Mare (306-337),
din voia lui Dumnezeu, a ajuns împărat al romanilor, cei care erau închişi au fost eliberaţi
şi, împreună cu ei, a fost eliberat şi Sfântul Ierarh Nicolae.
Mergând el la Mira, s-a arătat mult-milostiv către cei săraci şi apărător al celor
nedreptăţiţi. Când s-a întrunit cel dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325, a luat
parte şi Sfântul Nicolae, care l-a mustrat pe Arie pentru rătăcirea sa. Apoi, i s-a dat marelui
ierarh darul facerii de minuni. El a eliberat din temniţă trei oameni nevinovaţi, care l-au
chemat în ajutor pe Sfântul, cerându-i ca, precum a izbăvit pe cei din Lichia, aşa să-i
izbăvească şi pe ei. De aceea, Sfântul Ierarh Nicolae, ca unul care era grabnic ajutător, i s-a
arătat în vis împăratului Constantin şi eparhului Avlavie. Pe acesta din urmă l-a şi mustrat
pentru nedreptatea făcută celor trei oameni în faţa împăratului, iar pe împărat l-a înştiinţat
cu de-amănuntul, arătându-i că cei trei erau nevinovaţi, fiind învinuiţi din invidie. Astfel,
Sfântul Nicolae i-a izbăvit de la moarte.
Se spune că o familie săracă avea trei fete. Şi, atunci când acestea au crescut, părinţii s-
au gândit că o viaţă "uşoară" ar fi soluţia la sărăcia în care trăiau. Sfântul Nicolae a avut însă
un alt plan cu ele şi le-a salvat sufletele, pe rând, punându-le la fereastră câte o pungă cu
bani.
Altădată, Sfântul ar fi salvat de la naufragiu, prin rugăciune, niște marinari, iar de atunci
aceştia îl cinstesc şi îl consideră ocrotitorul lor. Aceste minuni au marcat profund conştiiţa
creştinilor şi stau la baza convingerii că Moş Nicolae aduce daruri în noaptea de 5 spre 6
decembrie. A fost considerat sfânt de popor chiar din timpul vieţii. Oamenii îl chemau
având credinţa că necazurile lor vor fi mântuite.Popularitatea sa a crescut atât de mult
încât în Rusia aproape toate bisericile au colţ de rugăciune închinat Sfântului Nicolae. După
o viaţă aspră, dar plină de credinţă a trecut la viaţă veşnică pe 6 decembrie 345. Moaştele
Sfântului Ierarh Nicolae, care s-au arătat izvorâtoare de mir, au săvârşit multe minuni la
Mira Lichiei. Ele se află astăzi la Bari, în sudul Italiei, unde au fost aduse la 9 mai 1087, ca să
nu cadă în mâinile păgânilor. Biserica Ortodoxă îl pomeneşte la data de 6 decembrie.
MĂRTURISIREA CREDINȚEI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ
Hosu Alexandra - clasa a VIII-a

Societatea contemporană se află într-o continuă schimbare. Acum, în acestă lume,
mărturisirea credinței este cu atât mai importantantă cu cât
lumea se îndepărtează mai mult de Dumnezeu.
În aceste vremuri credința trebuie să aibă un mare efect
asupra noilor generații. De ce? Pentru că aceștia uită cine i-a
ajutat să treacă peste probleme, cine i-a păzit de rău, cine i-a
crescut de sus, cine i-a ajutat să-și creeze o viață cumpătată,
cine..., cine..., cine... Dumnezeu a fost cel care a crezut în ei și a
știut că ei poartă o urmă de credință în suflet, credință care
trebuie alimentată până va ajunge la ideal, la idealul de a trăi într-o lume plină de oameni
iubitori, credincioși și recunoscători lui Dumnezeu.
Iisus a spus: ”Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie”, ceea ce a transmis din cele mai
vechi timpuri, astfel îndemnându-i pe oameni să aibă încredere în puterea lui Dumnezeu.
Mulți dintre aceștia au demonstrat și altora puterea credinței și a mărturisirii, plătind cu
viața ca noi să avem un viitor mai bun. Aceşti oameni au fost Sfinţii.
Un lucru îmbucurător este faptul că, acum, formele de exprimare și valorificare a
credinței sunt într-o continuă înnoire. Totodată prin mărturisirea credinței, Biserica este
vatra credinței noastre prin Duhul Sfânt.
Credința mărturisită în comunitatea Bisericii stârnește credința interioară a propiei
persoane, iar la rândul său credința mărturisită a propiei persoane întărește credința
comunității și poate crea izvorul credinței altcuiva care nu a dobândit-o încă. Prin credință
creștem în puterea de a vedea cu inima lumina chiar și atunci când ochii noștri văd doar
întunericul. Putem afirma despre credință că este ca o pasăre cântătoare care te trezește
dimineața și-ți amintește șă-ți aduni gândurile, forţele și să mergi mai departe, avându-L pe
Dumnezeu alături. Dacă ai credință înseamnă că ai și o conștiință care îți spune :”Tu crezi,
tu ai încrederea necesară?” și atunci tu repeți după ea ”Eu cred... .” Credința nu constă doar
în gândul că ceva este adevărat. Aceasta este viziunea și gândul că ceva este atât de
adevărat încât noi acționăm pentru virtutea acelui lucru. Când simți că atingi credința
deplină de fapt simți fericire. Această fericire se manifestă într-un singur mod, prin dorința
de a o împărtăși cu toții. Fericirea e făcută din speranțe, încredere în Dumnezeu, în semeni
și în tine.
Ce ne-am face fără credință? Fără credință omul nu are viață, nu are orientare, nu
are un suport pentru a înainta în cele bune, ar fi sec și, neavând nădejdea în Dumnezeu,
acesta s-ar prăbuși.
Astfel, credința este un dar și cum se spune ”dar din dar se face rai”, să o mărturisim
pentru a nu o pierde.
prof. îndrumător Muntean Adrian
PREOTUL MEU DUHOVNIC

Hosu Alexandra - clasa a VIII-a
Preotul meu duhovnic un nume scurt, Petru, dar important.
O persoană importantă în viaţa oricărui creştin. Preotul meu
duhovnic este persoana la care merg cu drag la Sfânta Taină a
Spovedaniei, apoi primesc din mâinile sale Sfânta Împărtăşanie.
Când acesta îmi spune să nu mai repet greşeala, nu o spune
pur şi simplu. De fiecare dată o spune cu o dulceaţă în suflet, cu un glas blând care nu are
cum să te dojenească. Mâinile lui sunt tămăduitoare, când te ating parcă simţi că tot răul,
toate faptele greşite pleacă din sufletul tău şi tot ceea ce este bun rămâne.
Această persoană minunată preţuieşte foarte mult creştinii din comună, iar
aceştia în semn de recunoştinţă se duc în fiecare duminică la Sfânta Biserică. E adevărat că
uneori mă număr printre acele persoane şi uneori nu. Acest lucru nu înseamnă că am uitat
de biserică şi de preotul care aşteaptă credincioşii cu mult drag.
Preotul meu duhovnic e aceea persoană care de multe ori mi-a dat încredere în
mine. De multe ori cuvintele pe care mi le-a rostit au prins o altă ordine în mintea mea şi m-
au ghidat spre ceva mai bun.
Cu timpul am început să-l preţuiesc ca pe un părinte. Da, el îmi este părinte, este
părintele meu duhovnic. El este acel părinte care mă învaţă multe lucruri importante, la fel
ca părinţii de acasă. Una din cele zece porunci spune să-ţi iubeşti aproapele.
Astfel, preotul meu duhovnic este unul dintre cei apropiaţi mie. Preotul meu…,
aproapele meu…, DUHOVNICUL MEU…

DRAGĂ DUMNEZEU,
Nițu Maria - clasa a VIII-a
Îți mulțumesc pentru că ai grijă de mine și pentru că mi-ai oferit minte ca să pot
deosebi binele de rău.
Fără Tine nu aș putea să învăț, căci Tu
mi-ai oferit inteligența, nu aș putea să scriu
sau să citesc căci Tu mi-ai oferit mâinile,
ochii și toate părțile corpului, nu aș putea
picta, căci Tu mi-ai oferit acest dar. Fără
ajutorul Tău, Doamne la școală nu aș putea fi
capabilă de nimic și pentru asta îți
mulțumesc. Vreau să-Ți arăt recunoștința
mea mergând la biserică și rugându-mă cât mai mult.
Chiar dacă timpul trece ca fulgerul și am tot mai multe de făcut, cu ajutorul Tău, am
timp și de studiu, dar și de mers la biserică. Pentru mine, biserica este școala sufletului la
care Tu îmi ești dascăl, școală de la care nu pot să lipsesc. Ambele școli sunt importante și
fiecare face parte din mine. Nu îmi închipui viața fără ele și nici nu voi vrea să o fac.
Pe lângă teme și teorie, acasă mă rog și citesc din Biblie și din alte cărți religioase ca
să mă pregătesc pentru școala sufletului, la care merg în week-end sau cu clasa sau în
vacanțe, în special în vacanța de Crăciun și de Paște. Mă bucur că la biserică putem veni și
învăța despre Tine.
Între cele două școli din sufletul meu- cea a minții și cea a sufletului- există o
legătură strânsă, o linie argintie altfel spus, care se poate rupe oricând dacă nu este bine
îngrijită.
Dacă această legătură s-ar destrăma nu aș mai avea cum să mă ocup de amândouă.
Din fericire Tu, Doamne, mă ajuți să îngrijesc acea linie și pentru asta îți mulțumesc a mia
oară.
Cu drag,
Nițu Maria

VECTORI SPRE ORIZONT DIALOGURI DIDACTICE
CEI ŞAPTE ANI DE ACASĂ

Prof. înv.primar: Gilia Stroie
,,Copiii învaţă ceea ce trăiesc!

Dacă trăiesc în încurajare copiii învaţă să fie încrezători.
Dacă trăiesc în acceptare , copiii învaţă să iubească.
Dacă trăiesc în aprobare , copiii învaţă să se placă pe sine.
Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel.
Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă generozitatea.
Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul.
Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că este plăcut să trăieşti pe lume.”
(Dorothy Law Nolte, Revista învăţământ primar,4/2006)
Cei şapte ani de acasă reprezintă zestrea cu care copilul pleacă în lume, temelia pe
care se va zidi în continuare. Dacă temelia e trainică, va susţine greutatea cărămizilor care
vor fi zidite, iar construcţia nu se va dărâma.
Un rol important în formarea celor şapte ani de acasă îl are familia. Rolul familiei
fiind esenţial în dezvoltarea fizică (formarea deprinderilor de igienă personală, regim de
viaţă sănătos); intelectuală (însuşirea limbajului, dezvoltarea memoriei, a gândirii); morală
(în familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament cum ar fi
respectul, cinstea) şi estetică.
În familie înveţi să vorbeşti, să te comporţi frumos cu cei din jur, să respecţi pentru a
fi respectat, să lupţi pentru a reuşi în viaţă, să iubeşti ceea ce e frumos. Pentru a lega
prietenii, a te simţi confortabil în prezenţa celorlalţi e nevoie de cei şapte ani de acasă. De
acest lucru depinde viitorul fiecăruia. Ai cei şapte ani de acasă vei ştii să te comporţi în
societate, nu vei fi marginalizat de cei din jur.
Cunoscându-se faptul că în ultima perioadă tot mai multe familii pleacă la muncă în
străinătate, lasă copii mici acasă în grija bunicilor, unchilor, mătuşilor, care nu se ocupă de
aceştia fie din lipsa timpului, fie nu ştiu cum să o facă, se ajunge că tot mai mulţi copii au
probleme de comportament, probleme de adaptare şcolară.
Aceşti copii sunt retraşi, cu o stima de sine scăzută, mereu marginalizaţi de cei din
jur, se adaptează cu greu la mediul şcolar şi au mare nevoie de un ajutor - consilier şcolar,
psiholog.
La fel se întâmplă şi în cazul copiilor care provin din familii destrămate, părinţi
divorţaţi, tata dependent de alcool şi extrem de violent. Pentru ei cei şapte ani de acasă, nu
sunt un exemplu tocmai bun de urmat. Ei nu sunt mulţumiti de propriile realizari, nu se
simt iubiţi de cei din jur, se adaptează cu greu la mediul şcolar sau nu se pot adapta
niciodată.
Adaptabilitatea se dobândeşte prin experienţa personală şi prin educaţie. E
important ca pentru aceşti copii, pentru care cei şapte ani de acasă nu sunt un exemplu
prea bun de urmat, să existe dascăli care să ţină locul părinţilor plecaţi în străinătate
pentru a-i ajuta să fie flexibili în faţa noului, să rezolve cu uşurinţă situaţiile destul de
greoaie pe care viaţa le oferă, şi nu în ultimul rând să-i facă conştienţi de propria valoare.
Crearea unui mediu educaţional centrat pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile acestuia,
bazat pe înţelegere, toleranţă. E nevoie de o şcoală orientată spre elev, unde fiecare se
serveşte în funcţie de preferinţe, nevoi şi dorinţe.
În concluzie consider că e important să-i ajutăm pe aceşti copii, pentru care cei şapte
ani de acasă au fost mai ,,trişti”, să fie încrezători în forţele proprii pentru a reuşi în viaţă.
BIBLIOGRAFIE:
http://www.scritube.com/sociologie/FAMILIA-SI-SCOALA-PARTENERI-IN65829.php
http://www.roportal.ro/articole/importanta-familiei-in-educatie-67-2.htm
CEI ȘAPTE ANI DE ACASĂ
prof.: Băilă Elena
După cum bine știm, educația omului începe din momentul zămislirii acestuia în
pântecele mamei. Medicii, psihologii și oamenii de știință, care studiază sau urmăresc
dezvoltarea psihomotorie a persoanei umane, spun că toate trăirile, emoțiile, bucuriile, tristețile
și faptele mamei din perioada sarcinii își pun amprenta asupra personalității pruncului. Din acest
motiv, putem concluziona că educația unui om începe cu educația mamei și continuă apoi în
cunoscuții „șapte ani de acasă”. Părinții nu au autoritate asupra copiilor ajunși la maturitate dacă
nu au început să-i educe de la cea mai fragedă vârstă, deoarece educația din pruncie și
deprinderile căpătate din primii ani își pun amprenta asupra acelei persoana pentru tot restul
vieții.
Trăim vremuri tulburi, confuze în care omul este debusolat, nemaifiindu-i clară învățătura
despre bine și rău. Principiile după care își călăuzeau viața odinioară înaintașii noștri (sfiala,
corectitudinea, dreptatea, puditatea, respectul) sunt considerate în zilele noastre „demodate”,
„învechite”, „depășite”, ba chiar subiecte preferate de swou-rile televiziunilor și, în general, de
mass-media. Dacă părinții își sfătuiesc copiii să nu mintă, să nu fie vicleni, să nu aibă un
comportament obraznic sau vicios, reclamele, multe dintre ele cu tentă erotică, îi îndeamnă să nu
aibă limite în nimic pentru a fi „cool”.
În celebra carte „Harry Potter”, unul din personaje nu este primit în gașca protagonistului
decât atunci când începe să mintă.
Pentru ca „cei șapte ani de acasă” să prindă rădăcini în educația copiilor noștri, mai
înainte de toate trebuie ca noi, adulții, să ne cunoaștem pe noi înșine, să avem stabilite foarte clar
principiile după care vrem să trăim, iar acestea să le cunoască copiii noștri nu doar din sfaturile și
cuvintele noastre ci din faptele noastre.
Se povestește că, odată, de mult, o mamă rac și-a chemat copiii și le-a spus:
- Dragii mei, de astăzi înainte să mergeți și voi ca toate celelalte viețuitoare de pe pământ!
Puii de rac, ascultători fiind, s-au străduit din răsputeri să împlinească cererea mamei lor,
însă nu reușeau nicicum. Mama lor văzând că nu pun în practică dorința ei, i-a chemat din nou la
ea mustrându-i:
- Măi copii, nu a-ți auzit ce v-am spus? Mergeți și voi înainte, ca celelalte viețuitoare. Nu
mai mergeți înapoi.
Puii de rac au răspuns:
- Mamă, noi vrem să facem ce ne ceri, dar arată-ne tu cum că noi nu știm.
Cea mai importantă parte a lucrării noastre constă în a-i da copilului toate posibilitățile
pentru o bună acomodare în viața socială. Aparținând unei comunități care se lărgește continuu,
trecând de la cercul mic familial la școală, apoi în comunitatea unde va lucra, copilul se va găsi
succesiv față în față cu probleme diferite, se va confrunta cu încercări pe care trebuie să le
depășească, iar noi nu vom fi întotdeauna lângă el pentru a-l ajuta să-și rezolve problemele și să
depășească greutățile. De aceea este foarte important tipul de educație pe care îl aplică părinții
copiilor. Întâlnim trei tipuri de educație pe care părinții zilelor noastre îl folosesc conștient sau
mai puțin conștient, și anume:
1. Educația de tip autoritarian.

Părintele autoritarian se caracterizează prin: tiranie, abuz, punitivitate, control absolut
restrictiv și tiranic. Copilul supus unei astfel de educații este obedient, abuzat,
exploatat, invizibil, suprasolicitat, cu consecințe nefaste asupra comportamentului pe
toată viața.
2. Educația de tip permisiv.
Părintele adept unei astfel de educații este spectator pasiv la faptele copilului,
nepunitiv, cu tendințe de acceptare la toate manifestările copiilor. Elocvente în acest
sens sunt schițele lui Caragiale: „Vizită” și ”D-l Goe”.
3. Educația de tip autoritativ.
Este forma de educație ce implică libertate și responsabilitate. Părintele este
cooperant, implicat, iubitor și maleabil. Acest tip de educație este cel mai de dorit a fi
aplicat pentru ca „cei șapte ani de acasă” să dea roade pozitive în viitorul adult.
Cine închide ochii asupra anilor de educație din casă și-și pune nădejdea în minutele
școlii, fără să-și dea seama că scrisul, cititul și socoteala ajută numai jumătatea stângă a
creierului, acela din capul locului osândește copilul și primejduiește viitorul.
Simion Mehedinți
Profesor: Băilă Elena

Școala Gimnazială Nr. 3 Sita Buzăului, jud. Covasna
PROGRAMUL MONDIAL
LEARNING ABOUT FORESTS - SĂ ÎNVĂŢĂM DESPRE PĂDURE
IMPLEMENTAT ÎN ŞCOALA NOASTRĂ
prof. înv. primar Iuliana-Maria Apafi
Elevii clasei pregătitoare de la Şcoala Gimnazială Nicolae Russu, Sita-Buzăului, au

participat în anul şcolar 2016-2017, pentru prima dată la programul internaţional
Learning About Forests - Să învăţăm despre
pădure. Acest program educativ este furnizat de
către CENTRUL CARPATO-DANUBIAN DE
GEOECOLOGIE, organizaţie neguvernamentală ce
are ca obiectiv principal oferirea de programe
educaţionale care să promoveze relaţii durabile
între copii, adulţi şi mediul înconjurător,
realizând că educaţia eficientă trebuie să se
extindă dincolo de sala de clasă.
Programul este implementat în România
din anul 2002, an în care au fost înregistrate 50 de
proiecte. Anul 2017 a fost anul care a înregistrat un număr record de proiecte, 978,
derulate în 412 unităţi şcolare, printre care s-a aflat şi şcoala noastră, lucru care ne face să
ne simţim mândri.
Acest program mondial de educaţie pentru mediul înconjurător, aduce nou faptul că
sala de clasă este înlocuită cu natura, iar lecţiile se desfăşoară în mediul natural. De
asemenea încurajează dascălii şi elevii să experimenteze starea de a fi în pădure, de a
corela lecţiile realizate în pădure cu cerinţele curriculum-ului şcolar, determinându-i în
felul acesta pe elevi să respecte pădurea şi mediul înconjurător.
Programul s-a derulat în trei etape, prima fiind etapa de lucru în clasă, etapă în care
am constituit comitetul de mediu, comitet ce a fost format din cei 16 elevi ai clasei, alături
de învăţător. După acest prim pas am ales locul unde să desfăşurăm lecţia. Au fost făcute
mai multe propuneri, majoritatea elevilor au ales ca loc de desfăşurare dumbrava din
apropierea şcolii, loc unde mai făcusem drumeţii împreună. Şi ultimul pas a fost acela de a
alege un titlu sugestiv proiectului, proiect ce a avut ca titlu Pădurea - o poveste minunată.
Cea de-a doua etapă a presupus desfăşurarea propriu-zisă a lecţiei. Am ales o lecţie
interdisciplinară, unde întâi de toate ne-am familiarizat cu arborii care cresc în acest areal,
atât din familia foioaselor cât şi din familia coniferelor. Am studiat părţile componente ale
acestor arbori, identificând asemănări şi deosebiri între aceştia. Pentru că lecţia a avut loc
în luna iunie, am avut posibilitatea de a observa o multitudine de plante care cresc în
pădure, plante medicinale, am găsit chiar şi fragi, un deliciu pentru micii şcolari. Cea mai
mare surpriză pe care am avut-o a fost să întâlnim în drumul nostru un pui de căprioară,
copiii fiind extrem de încântaţi şi entuziasmaţi. Au avut ocazia să vadă o ciocănitoare,
coţofene şi alte specii de păsări, fluturi, gândăcei, melci etc. Pentru a aplica şi noţiunile
învăţate la matematică, am numărat arborii, florile, am descompus numerele naturale până
la 10 utilizând ca material concret conuri şi cochilii de melci.
La comunicare în limba română, elevii au creat mesaje pentru pădure, au enumerat
o serie de reguli pe care trebuie să le respecte atunci când fac o drumeţie în pădure, au
jucat roluri ale unor plante şi animale, au identificat poveşti care au ca loc de desfăşurare
pădurea. În final au strâns conuri, crenguţe, plante medicinale şi flori, pe care le-au adus la
şcoală în vederea realizării ultimei etape a
proiectului, evaluarea. La întoarcere a răsunat
pădurea de glasurile vesele ale copiilor
intonând cântecelul Când am fost noi la
pădure.
Ajunşi la şcoală am realizat evaluarea
programului, cea de-a treia etapă a acestuia.
Grupaţi câte 4, elevii au făcut o expoziţie din
crenguţe, flori şi plante medicinale. Au fost
nevoiţi deci să recunoască şi scrie pe câte o
etichetă denumirea fiecărei plante în parte.
Lecţia s-a dovedit a fi una extrem de interesantă şi eficientă.
Am comunicat, am numărat, am observat, am scris, am descoperit, am cântat, ne-am
plimbat, am respirat aer curat, ne-am bucurat, în concluzie, a fost minunat!
MAGAZINUL DE MUZICĂ
prof. Ovidiu Olteanu
De la început, fac precizarea că materialul de față se adresează celor ce își propun să

învețe să cânte la fluier (elevi, profesori, pasionați etc.), punându-le la dispoziție două
partituri.
Doresc să vin în sprijinul celor interesați spre a le valorifica în serbări școlare,
spectacole sau festivaluri de profil.
Fluierul, instrument muzical de legendă
Potrivit legendei, Pan a inventat primul instrument muzical - fluierul păstorului.
Într-o zi Pan a oftat printr-o trestie de pe malul unui râu şi şi-a auzit răsuflarea producând
un sunet precum un bocet trist (fluier). Potrivit unui alt mit din Grecia antică, Pan a
inventat primul instrument muzical - fluierul păstorului - într-o zi Pan a oftat printr-o
trestie de pe malul unui rău şi şi-a auzit răsuflarea producând un sunet precum un bocet trist.
Le-a rupt în lungimi inegale după care le-a legat împreună, rezultând primul instrument
musical (nai).
MIRACOLUL GRĂDINII NOASTRE
Prof. înv. Primar MIHAELA BANCIU

Şcoala Gimnazială nr.3
Loc. Sita Buzăului
Jud. Covasna
Pornind de le moto-ul ”Dacă am putea vedea clar miracolul unei flori, întreaga
noastră viață s-ar schimba din temelii”-Buddha, putem afirma că menirea noastră a
cadrelor didactice este de a îngriji şi educa florile care le avem în „grădiniţa noastră” –
elevii. Cu siguranţă este o responsabilitate pe care trebuie să ne-o asumăm cu cea mai mare
seriozitate. Pe parcursul acestui drum, intemperiile vremii ne vor da deseori bătăi de cap,
dar un dascăl cu tact pedagogic va fi capabil să găsească soluţia optimă pentru ieşirea din
impasul ivit.
De-a lungul carierei, fiecare cadru didactic a întâlnit un copil cu Adhd. Manifestările
încep să apară încă de la începutul integrării într-un colectiv. Cu toţii am citit despre
simptomele unui astfel de copil şi nu ne va fi greu să ne dăm seama despre acest lucru chiar
fără un diagnostic. Problema este: Cum gestionăm un astfel de comportament?
Aşa cum florile din ghiveci au nevoie de o atenţie specială din partea celui ce o
deţine, tot aşa terapia comportamentală trebuie să se facă de către părinţi acasă în strânsă
legătură cu profesorul de la şcoală. O colaborare permanentă ne ajută să obţinem mai rapid
rezultatele la care visăm. Copiii au nevoie de linişte, rutină, atenţie de la cei mari, afecţiune
şi înţelegere.
Uneori floarea noastră nu se dezvoltă şi nu are inflorescenţa la care am visat.
Întocmirea unei liste cu calități sau trăsături valoroase şi unice ale copilului, ajută părinții
care luptă cu deficitul de atenție să creadă cu adevărat în recuperarea micuțului. Cu cât un
părinte crede mai mult in capacitatea copilului de a reveni pe un făgaș normal, cu atât vor
creşte șansele ca acest lucru să se întâmple. Cu siguranță, fiecare părinte are cele mai bune
intenții pentru copilul său şi acest lucru este lăudabil. Însa, din păcate, unii adulți folosesc
instrumente, afirmații si acțiuni nepotrivite atunci când încearcă să-şi educe cât mai bine
copiii.
În primul rând consider că trebuie să lucrăm la creşterea stimei de sine şi a
încrederii în sine. Discutând cu copilul ca de la egal la egal, fără să ne arătăm superioritatea,
fără să aducem reproşuri de genul:” Când eram de vârsta ta puteam să fac asta …şi asta” ci
explicându-i că şi noi la vârsta lui am întâmpinat greutăţi şi am respectat nişte reguli ne va
apropia mai mult de el. Această discuţie va determina copilul să respecte persoana noastră,
regulile pe care le stabilim împreună şi va avea mai multă încredere în el.
Poate mă voi întreba de ce floarea mea nu a crescut şi nu s-a dezvoltat aşa cum
speram. Interdicţiile sunt o altă cauză a unui comportament neadecvat al copiilor.
Întotdeauna trebuie să îi comunicăm micuţului posibilele pericole sau consecinţele
propriilor acţiuni, astfel încât să nu îl supărăm, ci să ni-l facem propriul aliat. În această
formă, ceea ce îi comunicăm nu îl va supăra, deoarece vorbindu-i despre sentimentele
avute pentru el şi nu despre defecte, va înţelege că îi dorim binele.
Deseori părinţii doresc să vadă că odrasla lor are succes, este primul în toate.
Frustraţi, când acest lucru nu se întâmplă, aduc anumite ofense de genul: „Nu eşti bun de
nimic!” sau „Nu va ieşi nimic din tine”. Dar nu conştientizează efectele negative de durată
ale acestor afirmaţii. Copilul trebuie încurajat să desfăşoare activităţile pe care le preferă şi
să exploateze aceste pasiuni în folosul său.
Floarea mea avea tendinţa de a se înclina spre lumină, mi-am dat seama că trebuie
să o aşez într-un loc mai potrivit. Copilul este curios din fire, vrea să vadă tot, vrea să ştie
tot, vrea să atingă şi să mânuiască diverse obiecte. Greşim respingându-l mereu şi
neacordându-i şansa de a afla ce îl interesează. Este esenţial să-i întreţinem curiozitatea,
să-i stimulăm interesul faţă de lumea înconjurătoare dar în acelaşi timp să impunem
anumite reguli şi recompense.
Liniştea şi atmosfera calmă reprezintă o altă necesitate a florii mele. Ironiile şi
sarcasmul sunt foarte periculoase în educaţia copiilor cu Adhd. Acestea distrug relaţiile
bune şi armonioase şi ridică o barieră a neînţelegerii şi încăpăţânării. Copilul ar putea să nu
arate că este supărat, însă asta nu înseamnă că nu a fost afectat. Sarcasmul şi ironiile sunt
resimţite de copil ca orice altă formă de agresiune şi pot deveni închiși în sine şi
neîncrezători în forțele proprii.
Irascibilitatea noastră se transmite cu multă uşurinţă copilului aflat în preajmă.
Totuși dacă există momente în care ne pierdem cu firea trebuie să-i explicăm copilului că
am avut un moment de oboseală, tristeţe sau furie şi că nu el este vinovat de starea
noastră. Dar în acelaşi timp să-i explicăm că la fel ne simţim şi noi când el este agitat şi
deranjează.
Empatia este metoda care trebuie exploatată la maxim. Să-l punem mereu pe copil
să spună ce ar fi simţit el în diverse situaţii, cum ar fi procedat şi dacă reacţiile pe care le-a
avut sunt cele dezirabile. Acordarea diverselor responsabilităţi duce la creşterea stimei de
sine şi a încrederii în propria persoană.
Pentru a crea o relaţie solidă cu un copil cu Adhd, trebuie să respectăm câteva reguli.
Copilul are nevoie de un program bine stabilit, valabil pentru fiecare zi, în care să alterneze
timpul pentru studiu cu cel de joacă. Fiecare lucru să se afle la locul lui şi să avem grijă ca
acesta să nu se schimbe. Regulile stabilite să fie astfel formulate încât să le înţeleagă, iar
dacă sunt respectate să primească mici recompense. Când a făcut ceva bine să fie lăudat,
recompensat şi încurajat. Când a făcut unele greşeli prin nerespectarea regulilor,
recompensele pot fi retrase sau diminuate.
Aşadar grădinarului îi revine în mare parte responsabilitatea evoluției florii sale,
singura condiție fiind aceea de a ști să asculți glasul ei.
BIBLIOGRAFIE
Manual de bune practici pentru profesori care lucrează cu tineri diagnosticaţi cu tulburare de
deficit de atenţie şi hiperactivitate, Editura Educaţia 2000+, 2000
STRATEGII ȘI METODE PENTRU COPIII CU DIFICULTĂȚI
DE ÎNVĂȚARE DIN CLASA MEA
prof. înv. primar Veronica Radu
Sunt învățătoare la clasa a III-a și am în clasă o fetiță

cu dificultăți de integrare școlară și socială ce provine din
plasament familial.
Pentru intervenția în dificultățile de învățare, în
cadrul programului de școlarizare obișnuit, învățătorul
trebuie sa fie un bun “actor de roluri pozitive”. Am privilegiul
de a-mi desfășura activitatea la clasă într-un spațiu ce oferă copiilor un climat afectiv-
pozitiv, confortabil și atractiv.
Andreea a fost așezată în bancă lângă copii afectuoși si liniștiți ce i-au acordat
necondiționat atenție și sprijin. Am încurajat în permanență sprijinul si cooperarea din
partea tuturor colegilor, urmărind formarea unei atitudini pozitive.
I-am oferit sprijin, încurajare si apreciere pozitivă în realizarea sarcinilor școlare,
evidențiind cel mai mic progres. Am fost prietenoasă încercând să-i câștig încrederea.
Învățarea prin cooperarea a fost metodă pe care au agreat-o toți elevii: s-au ajutat
unii pe alții, și-au împărtășit ideile, s-au învățat unii pe alții. Munca în echipă îi ajută pe
copiii cu nevoi speciale să înțeleagă că au nevoie unii de alții, că ceilalți copii le pot fi
prieteni, iar sarcinile par mai ușoare.
În cadrul orelor de Dezvoltare personală, Andreea a reușit să vorbească despre ea
însăși, să-și exprime gândurile, dorințele, sentimentele. A fost important să vorbească și
despre colegii si prietenii pe care a reușit să și-i facă.
Implicarea în situații de viață simulate, jocurile : “La librărie”, ”La bibliotecă” “ La
doctor” “La piață”, trezesc motivația și participarea activă, emoțională a elevilor constituind
și un mijloc de socializare și interrelaționare cu cei din jur. Am ținut în permanență
legătura cu familia, implicând-o în activități școlare și activități extrașcolare.
Activitățile extrașcolare: drumeții, excursii, serbări școlare, activității de
îndeletniciri gospodărești (ex. gătitul unor preparate culinare) au ajutat-o cel mai mult pe
Andreea în a-și depăși dificultățile. Cu efect deosebit s-au dovedit a fi vizitele acasă la mine,
semnalându-se cu aceste ocazii un comportament natural, dezinvolt pentru toți copiii.
Acestea sunt câteva dintre metodele și strategiile pe care le-am aplicat la clasă pentru
a facilita actul învățării.
BANII VORBESC……..?
prof. Fercu Alexandru
D
e metal, din hârtie sau material plastic, banii au controlat și încă ne
controlează existența și fără ei nu ne putem imagina viața contemporană. Și
totuși puțini cunoaștem faptul că nu întodeauna comunitățile umane au
folosit moneda.
Studiul de față își propune să redea o imagine de ansamblu asupra circulației
banilor pe actualul teritoriu al țării noastre, de la apariția primelor mijloace de schimb
(premonetar) și până în zilele noastre.
Denumirea de monedă, folosită în mod curent în societatea actuală, provine de la
cuvântul latin ”Moneta”, nume dat de romani zeiței JUNO MONETA, în templul căreia s-a
instalat și a funcționat primul atelier monetar al Romei antice.1
Știința auxiliară istoriei, care se ocupă cu studiul monedelor se numește
numismatică. În țara noastră, această preocupare științifică devine activă către sfârșitul
secolului al XIX-lea.
Încă din anul 1903 funcționează SOCIETATEA NUMISMATICĂ ROMÂNĂ, care
organizează anual simpozioane naționale și expoziții de specialitate.
SCHIMBUL PREMONETAR
Diversificarea activităților economice a impus apariția unor mijloace de schimb. În
comunitățile antice, în faza premonetară s-au impus mijloace de schimb, care au jucat rol
de bani primitivi.2
Obiecte neperisabile precum arama, bronzul, aurul, argintul

sau fierul, sub formă de turtă, bare sau alte produse au jucat rol
important în perioada anterioară apariției monedei. De pildă, la
făuritorii marilor civilizații (egipteni, greci, geto-daci, romani etc.),
întâlnim în procesul de schimb bunuri precum: turte de bronz,
inele, lingouri conice, securi, pumnale, cazane etc..
Descoperirile arheologice atestă că, metalul a jucat rol de
monedă de schimb pe teritoriul țării noastre încă din
Preistorie.3 Merită amintit tezaurul de la Perșinari
(Dâmbovița), compus din 11 pumnale de aur, cca
3,500 kg (datat în Epoca bronzului).4
Ceva mai târziu, în Epoca fierului, întâlnim folosindu-se ca mijloc de schimb monetar
niște bucăți de bronz în formă de vârfuri de săgeată sau lauri/salcie.
Cele mai multe cântăresc între 5,50-6,50 g5., și sunt cunoscute în limbajul de
specialitate sub denumirea de ”VÂRFURI DE SĂGEȚI- emisiune premonetară).6
1
Preda C., Moneda Antică în România, ed. Meridiane, 1970, București, p. 7-10.
2
Sășianu Al., Moneda Antică în V și N-V României, 1999, Oradea, p. 82.
3
Winkler Iudita, Contribuții Numismatice la Istoria Daciei, în Studii Științifice, 6, Cluj, p. 13-22.
4
Preda C., op. Cit., p. 90.
5
Sunt cunoscute cazuri în care greutatea depășește 8,50 g.
6
La Enisala (Tulcea), s-au descoperit peste 1000 de astfel de obiecte (vezi figura 1).
APARIȚIA MONEDEI; CIRCULAȚIA EI LA NORDUL DUNĂRII
În timp ce în regiunea nord-pontică continuă să se folosească drept schimb o serie
de obiecte de metal, în Lydia, pe coasta Asiei Mici, se bat primele monede (sec. VII î.Hr.).
Treptat, moneda s-a răspândit devenind mijloc util și curent în procesul de schimb.
Prin intermediul orașelor grecești de la Marea Neagră, în perioada cuprinsă între sec. VI-V
î.Hr. apar primele circulații monetare în zona N-dunăreană. În acest sens vom asista la
emiterea de monede atât în coloniile grecești cât și în uniunile tribale geto-dace.
MONEDELE ORAȘULUI HISTRIA
Procesul colonizării grecești va cuprinde, începând cu sec. VII î.Hr. și litoralul de vest
al Mării Negre.
Cea mai veche cetate grecească de pe coasta dobrogeană a fost HISTRIA (Istros, de la
numele grecesc al Dunării), întemeiată de Milet pe la mijlocul secolului al VII-lea î.Hr.
TOMIS, a doua colonie de pe litoralul dobrogean al Mării Negre, a fost întemeiată tot
de milesieni, dar ceva mai târziu. La sud de Tomis, se va ridica orașul Callatis, cel mai
probabil colonie doriană.
Din câte cunoaștem până acum, Histria începe să emită monedă începând cu sec. al
V-lea î.Hr. .Cele mai vechi piese monetare emise de Histria sunt din argint, cântăresc 7-8 g.
(drahme), și ca în zilele noastre sunt
compuse din avers (fața principală) și
rervers (fața secundară).
Pe avers, sunt reprezentate două
capete bărbătești întoarse, iar pe revers,
apare emblema orașului ”Vultur pe
Delfin”și legenda ISTR sau ISTRI.
Atelierul monetar histrian își
încetează activitatea după mijlocul secolului I î.Hr..
MONEDELELE DE LA CALLATIS
Orașul atinge apogeul economic cam pe la mijlocul secolului al IV î.Hr.. Emisiunea
monetară imită moneda emisă de regele macedonean Alexandru cel Mare. Pe avers apare
chipul lui Heracles (Hercule), iar pe revers
armele, simbolice acestuia: ghioaga, arcul și
tolba de săgeți, în plus întâlnim și spicul de grâu,
dovadă al caracterului agrar al orașului Callatis.7
Monedele sunt din bronz, prezintă
legenda KAΛΛATIANΏN. Atelierele callatiene
își încetează activitatea în timpul domniei lui
Filip Arabul (sec. III d. Hr.).
MONEDELE GETO-DACILOR
Uniunile tribale geto-dace aflate în contact permanent cu orașele grecești vest-
pontice au împrumutat, pentru monetăria proprie, prototipuri din lumea greco-
macedoneano-romană, pe care le-au adaptat specificului local.
Unul dintre cele mai vechi tipuri monetare, emise de un rege local geto-dac, este
descoperit în Dobrogea. Monede de argint (copie Filip al II-lea), au pe avers capul unui
7
Prezența lui Heracles a determinat, până în prezent, atribuirea cetății dorienilor.
tânăr, iar pe revers un călăreț și legenda ”BAΣIΛEΏΣ MOΣKΏNOΣ” (basileul Mosconos-
regele Mosconos).
Monedele aduse în discuție au o importanță istorică deosebită, deoarece atestă
faptul că în perioada prestatală existau formațiuni politice capabile să emită monedă.
O atenție deosebită acordăm monedelor de tip KΏΣΏN (Koson), în jurul cărora s-au
iscat atâtea discuții și controverse. Monede din aur, prezintă pe avers un consul roman
încadrat între doi lictori și legenda în alfabetul grecesc ”KΏΣΏN”. Pe revers este înfățișat
un vultur ce ține în gheare un sceptru și o cunună de lauri. Greutatea monedelor
descoperite variază între 8,08-8,70 g., un singur exemplar descoperit în Ungaria cântărind
10 g..
Personajele romane, legenda de factură geto-dacă redactată în alfabet grecesc ridică
mari dificultăți în datarea și atribuirea cu certitudine a acestei emisiuni monetare.
Cel mai probabil, monedele de tip ”KΏΣΏN” au fost bătute de romani pentru regele
geto-dac Koson-Cotiso.
Va urma!
Bibliografie selectivă:
1. C. Preda, Moneda Antică în România, București, 1970,
2. E. Chirilă, Tezaurul de la Căprioru, Târgoviște, 1990,
3. Sășianu Al., Moneda Antică în V și N-V României, 1999, Oradea,
4. Winkler Iudita, Contribuții Numismatice la Istoria Daciei, în Studii Științifice, 6, Cluj,
  
FILĂ DE ISTORIE, SATELE ZĂBRĂTĂU ȘI CRASNA

prof. Onea Elena
Urmele materiale scoase la iveală cu ocazia săpăturilor arheologice ne dau

certitudinea locuirii din cele mai vechi timpuri a teritoriului comunei Sita-Buzăului.
Referindu-ne la vechimea aşezărilor , cea mai veche aşezare atestată arheologic este
Cremenea unde s-au descoperit unelte din paleolitic.
În ceea ce priveşte denumirea comunei Sita-Buzăului - numele său oglindeşte
greutatea cu care râul îşi „cerne” apele până reuşeşte să străbată valea. Cursul său este
leneş, cu meandre, albii părăsite , terenuri pe care bălteşte apa mai ales în partea centrală
şi sudică a comunei. Valea răului Buzău era una din căile de comunicaţie între aşezările din
depresiune, dar această vale a constiuit şi vad de trecere pentru popoarele migratoare.
Dovadă este şi tezaurul găsit în anul 1887 în pasul Cheia, de către un locuitor al satului
Crasna, pe nume Savu Radu, care lucra la construcţia drumului
Pe una din cele 15 bare de aur se găseşte efigia lui Graveţian (împărat roman) sec IV
,de aceea se presupune că tezaurul provine din monetăria romană de la Sirinium
(Miroviţa). Şoseaua construită după proiectele inginerului şef regal din Sfântu-Gheorghe,
Gyarfas Gyozo din Leţ, trece prin Pasul Cheia şi a fost inaugurată de autoritatea legislativă
din comitatul 3 scaune în 1896.Autorităţile maghiare vor înfiinţa punctul vamal Crasna ,
care a funcţionat în actualul local al Şcolii Generale Crasna.
Chiar dacă nu avem ştiri concrete referitoare la populaţia din zonă, în mod sigur
Valea Buzăului a fost folosită ca drum de trecere spre Ardeal sau spre Muntenia.
Denumirea satului Crasna este cu siguranţă de origine slavă şi constituie o dovadă a
continuităţii populaţiei pe aceste meleaguri.
Drumul şi Pasul Buzăului sunt amintite în documentele de interes militar şi
comercial din timpul regelui maghiar Andrei al II-lea, apoi Vlad Ţepes, Petru Rareş, Mihai
Viteazul.
După 1700, populaţia creşte numeric în toată zona. Cauzele care au determinat
creşterea numerică au fost de natură politică, economică, socială. Pe la 1830 locuitorii din
depresiune s-au împărţit în 3 comune: Vama ,Întorsura şi Sita- Buzăului. Populaţia stabilită
în aceste comune şi-a luat ca nume de familie locul de baştină: vechile şi puternicele centre
economice din jurul Braşovului sau din Muntenia :Tohănean, Secelean, Zărnescu,
Hermenean, Ticuşan, Telean, Purcărean, Muntean , Dârstar. Familiile Todorache, destul de
numeroase ,au venit din zona Târgoviştei, după evenimentele din anul 1821 din Ţara
Românească. Numele de Baciu, Olar, Morar, Cojocaru, Fieraru sunt explicaţia meseriei pe
care au practicat-o familiile respective şi care apoi a devenit nume de familie.
Groful Mikes Benedek a construit în 1855 o fabrică de sticlă ale cărei ziduri sunt
scoase la iveală cu ocazia diferitelor construcţii.
Date privind creşterea numerică a populaţiei din depresiune, precizează că în anul
1786 erau 550 familii, apoi în 1869- sunt menţionaţi 3843 locuitori.
Principalele ocupaţii ale locuitorilor din cele două sate au fost creşterea animalelor
şi prelucrarea lemnului. Ca urmare a faptului că pădurile ocupă o suprafaţă mare din
teritoriul satelor Zăbrătău şi Crasna a existat o cale ferată cu ecartament mic , pe care se
deplasa „mocăniţa”ce transporta lemnul din aceste păduri până la gara Întorsura-
Buzăului. Şi astăzi pot fi observate în teren urme ale acestei căi ferate care a fost desfiinţată
înainte de 1970.
Pe Valea Zăbrătăului este menţionat cel mai vechi joagăr (1830), în care se prelucra
lemnul şi care aparţinea locuitorului Ioan Stroie. După 1920 începe exploatarea pe scară
mare a pădurilor din zona satelor Zăbrătău şi Crasna. Apar aici societăţi de exploatare a
lemnului cum ar fi Bota, Chichirău, Papacostea, despre care îşi amintesc şi locuitorii mai în
vârstă din cele două sate.
După anul 1941 sunt date numerice separate pentru localităţile din zonă. Referitor
la satul Crasna şi Zăbrătău avem următoarele date (vezi tabelul şi planşa ). După 1992 se
constată o scădere a numărului de locuitori în depresiune ,dar şi în satele Zăbrătău şi
Crasna, după cum vom prezenta în cele ce urmează:
- pentru satul Zăbrătău
Ani 1966 1977 1987 1992 2002 2008

Nr. locuitori 792 547 738 640 563 508
- pentru satul Crasna
Ani 1966 1977 1987 1992 2002 2008

Nr. locuitori 685 589 783 678 593 535
Reprezentarea evoluţiei în timp a populaţiei,sub formă de diagramă cu bare verticale,

este de forma:
850
800
750
700
Zăbrătău
650 Crasna
600
550
500
1966 1977 1987 1992 2002 2008
PROFILUL ȘI COMPETENȚELE
PROFESORULUI DE EDUCAȚIE FIZICĂ
prof. Onea Ioan
Pentru îndeplinirea la un înalt nivel de performanță și eficiență a activității sale

complexe, profesorul de educație fizică trebuie să-și formeze și să manifeste o gamă variată de
competențe, care să se armonizeze în orice situație pedagogică reală. Analiza literaturii de
specialitate identifică profesorul de educație fizică ca specialist, om de știință și maneger.8
În aceast sens, un cadru didactic autentic și eficient nu poate coborî sub nivelul unor
standarde impuse de profesionalismul din domeniu.9
Competența profesorului de educație fizică trebuie privită într-o accepțiune complexă.
Scopul procesului de învățământ, în prezent, este de a crea competențe, care, la rândul lor, să
genereze valoare și performanță.
În condițiile în care rezultatele cercetării științifice sunt abundete, la dispoziția dascălului,
se impune, dincolo de însușirile acestora, aplicarea lor în planificarea, desfășurarea și evaluarea
instruirii în disciplina educație fizică. Din simplu consumator al literaturii de specialitate,
profesorul de sport participă activ la propria experimentare practică, în baza tehnicilor de lucru și
a preocupărilor constante pentru afirmarea sa pe criterii profesionale.
Profesorul de educație fizică este expus influențelor multiple, la rândul său influențând pe
alții. Modul în care acesta se manifestă și interacționează cu cei din jur, îl identifică și-l
poziționează într-un cadru specific care să-i atragă și să-i responsabilizeze pe elevi în activitatea
pe care o desfășoară. Acest aspect devine realizabil prin predarea adecvată, fundamentată
științific și subordonată unor obiective și sarcini bine stabilite. Sinteza calității pe care este
necesar să le posede un profesionist al domeniului nostru, face posibilă creionarea unui tablou al
competențelor generale și specifice:
1. Competența metodologică (competență generală)
Competențe specifice:
 abordarea interdisciplinară a problematicii;
 organizarea adecvată a activității didactice, în funcție de tipul de lecție;
 utilizarea metodelor și strategiilor de predare adecvate particularităților
individuale și de grup, scopului și tipului lecției;
8
Gliga L și colab., Standardele profesionale pentru profesia didactică, Polisib, Sibiu, p.20
9
Ibidem, pp.20-28
 stabilirea materialelor și auxiliarelor didactice utilizate în activitățile de
învățare;
 utilizarea optimă a factorilor spațio-temporali în vederea efiencizării
procesului instructiv-educativ;
 manifestarea unei atitudini inovative în plan profesional;
 realizarea activităților instructiv-educative.
2. Competențe de comunicare și relaționare (competență generală)
 stăpânirea comunicării prin mijloace verbale, nonverbale și paraverbale;
 manifestarea comportamentului empatic;
 proiectarea, conducerea și realizarea procesului instructiv-educativ ca act de
comunicare;
 valorificarea metodelor și tehnicilor de cunoaștere și activizare a elevilor.
3. Competențe de evaluare (competență generală)
 proiectarea evaluării (fraze, formule, tipuri);
 utilizarea strategiilor adecvate de evaluare individuală și de grup;
 elaborarea instrumentelor de evaluare în funcție de scop și participare
individuală și de grup.
4. Competențe psiho-sociale (competență generală)
 formarea capacității de adaptare rapidă la schimbările de natură socială;
 reglarea echilibrului afectiv în relația profesor-elev;
 valorificarea metodelor și tehnicilor de cunoaștere a elevilor;
 asumarea responsabilă a rolului social al profesorului.
5. Competențe de management al carierei (competență generală)
 adoptarea unei conduite eficiente pentru depășirea situațiilor de criză;
 deschiderea față de schimbarările care au loc în situații de competiție;
 manifestarea unei conduite autoreflexive asupra activităților didactice proprii;
 asimilarea cunoștințelor de tip organizatoric.
Considerăm că acestea permit profesorului de educație fizică și sport să contribuie la
finalitatea de esență a activității didactice- formarea personalității elevilor.
Astfel competențele metodice instrumentează cadrul de acțiune axat pe eficientizarea
activității desfășurate.
Competențele de comunicare și relaționare definesc măiestria pedagogică în condiții de
variabilitate maximă a individualităților.
Evidențiind modalități de abordare și interpretare a comportamentului altora,
competențele de evaluare definesc stilul apreciativ al dascălului.
Competențele psiho-sociale sunt decisive pentru starea de motivație și activismul
elevilor.10
Competențele de management al carierei stabilesc posibilități de aplicare specifică, atât în
plan cognitiv, cât și afectiv, ceea ce are repercursiuni importante asupra stilului de conducere în
acțiune.
Competențele menționate presupun conștientizarea și înțelegerea responsabilităților
sociale și morale pe care profesorul de educație fizică le are din timpul formării sale inițiale și
îmbogățite în perioada de formare continuă.
10
Golu P., Mitrofan M., Dimensiuni psihologice ale competenței didactice, Revista de psihologie nr. 2, pp.12-25
DISCRIMINAREA RĂNEŞTE!
prof. Murea Maria
Importanţa respectării drepturilor omului este stipulată în legi şi a fost demonstrată de

numeroase studii internaţionale. Cu toate acestea, România se confruntă cu probleme de
discriminare atât în spaţiul public (şcoli, spitale etc.), cât şi în spaţiul privat (în familie).
Cele mai discriminate categorii sociale sunt reprezentate de: persoanele de etnie rromă,
cu dizabilităţi fizice sau psihice, infectate cu HIV\SIDA, cele fără adăpost, orfanii şi persoanele
dependente de droguri.
Obiectivele activităţii clasei a V-a a Şcolii Gimnaziale N. Russu Sita-Buzăului din cadrul
orelor de Educaţie socială, au fost acelea de a descoperi anumite stereotipuri, prejudecăţi şi
comportamente de discriminare pe care le dobândim prin educaţie sau prin intermediul mass-
mediei şi impactul lor asupra vieţii noastre de zi cu zi. De asemenea, elevii au extras concluzii
referitoare la ce soluţii am putea găsi pentru ca frecvenţa acestor comportamente de discriminare
să se diminueze.
Scopul activităţii a fost acela de a empatiza cu categoriile de oameni care sunt
discriminaţi, a înțelege că nu sunt ei vinovaţi pentru situația în care se află, a inţelege că nici noi
nu am fi fericiţi dacă am fi în locul lor, a învăţa să fim mai toleranţi, mai buni, dar mai ales a
înţelege cât de mult sunt influenţate gândurile, sentimentele şi comportamentele noastre de
atitudinea celorlalţi faţă de noi. Etichetarea ne face să ne comportăm aşa cum ceilalţi se aşteaptă,
chiar dacă noi nu vrem să fim aşa! Discriminarea poate duce la frustrare, nemulţumire, furie,
agresivitate, teamă şi alte gânduri şi sentimente negative, care nu sunt bune nici pentru noi, nici
pentru ceilalţi! Discriminarea răneşte!!!
Deoarece tema este vastă şi cu greu putem atinge toate punctele importante, am ales să ne
axăm pe discriminarea etnică în spaţiul public şi discriminarea pe criteriul aspectului fizic în
spaţiul privat. Pentru a înţelege mai bine aceste idei, am ales să prezentăm discriminarea prin
două metode diferite:
1. Pentru discriminarea etnică în spaţiul public, am ales să prezentăm un film realizat
pe baza unui caz real de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (link:
https://www.youtube.com/watch?v=mULuvuilGOE ) referitor la discriminarea rromilor în şcoli.
2. Pentru discriminarea pe criteriul aspectului fizic/dizabilităţii fizice am ales să
lucrăm pe baza poveştii Rățuşca cea urâtă de Hans Christian Andersen.
La finalul prezentărilor, au avut loc discuţii, elevii completând fişa de lucru propusă de
profesor prin care s-au analizat concluziile. Prezentăm în continuare fişele de lucru ale elevilor
pentru a evidenţia rezultatele activităţii noaste. Din aceste rezultate reiese că obiectivele au fost
atinse, activitatea a fost îndrăgită de elevi, drept pentru care ne-am propus să realizăm în viitor
diferite activităţi nu numai necesare elevilor, dar care să le şi stârnească interesul, pe teme
precum: empatia şi delincvenţa juvenilă.
  
DIFERENȚELE DE ÎNVĂȚARE DIN CLASA MEA

prof. Buzea Otilia
În realizarea acestui eseu, am pornit de la ideea că elevii unei clase au nevoi diferite,
deși profesorul caută de cele mai multe ori adaptarea fiecărui copil la propriul stil, la
cerințele sale, uitând de individualitatea fiecăruia. Din acest motiv, apar dificultățile de
comunicare, iar actul predării-învățării devine dificil.
Grupul clasă este de cele mai multe ori divers din punct de vedere cultural, însă
membrii săi trebuie să fie consideraţi egali din perspectiva şanselor de succes şi trataţi ca
atare, sădindu-li-se ideea că reuşita lor depinde în totalitate de meritele individuale, că
fiecare contează. Iată de ce este foarte important să înţelegem factorii implicaţi în formarea
imaginii despre celelalte persoane, să cunoaştem posibilele erori pe care le putem face
pornind de la evaluarea altora pe baza unor idei preconcepute, neținând cont de
categoriilor sociale de apartenenţă, să recunoaştem şi să apreciem toate grupurile
culturale. Intervenţia cadrului didactic trebuie să se bazeze pe o foarte bună cunoaştere a
elevilor şi pe stimularea factorilor care stau la baza unui climat favorabil actului învățării.
Profesorul trebuie să devină conştient de propriile aşteptări, să le chestioneze
motivele şi să înveţe cum să micşoreze diferenţele la nivelul interacţiunilor cu elevii, pentru
că expectanţele transpar în conduita sa. De la elevii faţă de care avem expectanţe negative
aşteptăm o perioadă de timp mai scurtă un răspuns, le oferim, în general, aprecieri mai
scurte şi mai puţin informative, le adresăm întrebări mai uşoare, acceptăm şi utilizăm mai
puţin ideile lor, le acordăm o atenţie mai mică, interacţiunile sunt mai puţin amicale,
contactul vizual mai scăzut, nu îi solicităm pentru anumite activităţi etc. Aceste
comportamente determină din partea elevilor respectivi reacţii concordante, care nu vor
face altceva decât să confirme prezumţiile iniţiale ale profesorului, întărind impresia
formată. Prin acest tip de abordare
diferențele în învățare se vor resimți tot
mai mult, eșecul în actul didactic fiind
inevitabil.
Clasa a VII-a este un colectiv format
din 14 elevi. În această clasă apar
diferențe de învățare între elevi, aceștia
trebuind tratați în mod diferențiat pentru
a reuși să-și însușească noțiunile predate.
Doi dintre elevii acestei clase au deficit de
atenție, nu pot rămâne conectați mult timp la ceea ce li se explică, nu se pot exprima corect
și coerent nici în scris, nici oral. Reușesc să rețină, pentru perioade scurte de timp, din
poveștile celorlalți colegi și expun cu greutate frânturi din ceea ce se întâmplă în clasă în
timpul unei ore de curs. Aceștia distrag atenția celorlalți elevi prin comportamentul lor:
discută permanent despre cu totul altceva, își pierd foarte ușor răbdarea, dorindu-și să iasă
afară, încep să cânte în timpul orei, își găsesc preocupări mult sub nivelul vârstei.
Diferențele în învățare provin de la dificultățile cu care se confruntă: dislexie, disgrafie,
discalculie. Pentru a nu-i face să se simtă altfel decât colegii lor, le trasez sarcini ușoare,
încerc să-i conectez la ceea ce se întâmplă în clasă, îi ascult atunci când au ceva de spus și îi
direcționez permanent spre noțiunile predate. Le prezint totul sub o formă mult mai
simplă, în așa fel încât să înțeleagă noțiunile de bază. Îi evaluez mai mult oral decât în scris,
deoarece nu reușesc să transmită în scris nimic.
În secolul al XXI-lea, ne confruntăm tot mai des cu acest tip de probleme, cărora
încercăm să le facem față folosind diferite metode și strategii prin care să-i ajutăm pe elevii
cu dificultăți de învățare să se adapteze, să se integreze în colectivele de elevi și să
răspundă anumitor sarcini simple.
Bibliografie:
Onchiş, E. (coord.), Învăţarea şcolară, Editura Universităţii Emanuel, Oradea, 2002
TRADIȚII ȘI OBICEIURI ÎN LOCALITATEA SITA BUZĂULUI

Prof. înv. primar Bularca – Mariș Petruța
„Pentru a păstra bogatul patrimoniu cultural local și cel național, este necesar să
devină cunoscut, continuat, îmbogățit și utilizat în educația copiilor. Tradițiile populare în
general au valențe formative care acționează spontan și oferă sursa de inspirație pentru
educatoare și învățătoare”.11 Acest subcapitol a fost conturat în jurul acestei idei, de a
prezenta și a face cunoscute obiceiurile frumoasei noastre localități. În majoritatea
familiilor se păstrează cu sfințenie tradiția locală și se transmite din generație în generație,
de la bunici, părinți la copii.
Din postura de cadre didactice avem obligația și misiunea de a culege, conserva și
transmite copiilor, valorile tradiționale. „Copiii preiau de la adulți atât conținutul, forma cât
și modul de realizare a creațiilor populare tradiționale, dar își pun o amprentă personală,
indiciu al originalității expresive, al potențialului creativ al copiilor” 12. Astfel că zona
noastră cunoaște o serie de obiceiuri pe care locuitorii le găsesc esențiale în derularea vieții
sătești, în scurgerea lină a timpului rural:
Obiceiuri juridice și de bună vecinătate
Vechile localități din depresiunea Buzăului, cunoscând o dezvoltare proprie, s-au
constituit într-o unitate etnografică cu vechi obiceiuri juridice păstrate până aproape de
secolul nostru. Aceste obiceiuri juridice reprezentau un minim de norme de conduită și
erau în general reprezentate de obiceiuri bune.
În ceea ce privește vechiul sistem de măsurători pentru lungime, se folosea cotul
care avea cam 62 de cm. Pentru greutate se cunoștea ocaua și puntul, reprezentând
jumătate dintr-un kg. Pentru măsurarea lemnelor se folosea stânjenul pentru lungime,
pentru grosime fiind cotul. Timpul zilei de lucru era împărțit în ceasuri – oamenii se sculau
cum se crăpa de ziuă și lucrau nemâncați până la prânzul mic, în jur de ora 8, apoi venea
prânzul mare (ora 10), amiază la 12, vecernia la 16, când mâncau de ojină și când mai erau
două sulițe pe cer până la asfințitul soarelui trăgeau tare de coasă, ori strânsul fânului să nu-i
apuce noaptea. Un băț încrustat cu diferite semne numit răboj ținea loc de caiet, pe el
11
Cota Olimpia et al., Tradițiile și obiceiurile românești, mijloace de formare și educare a preșcolarilor, Editura Nico,
Târgu-Mureș, 2006, p.11
12
Ibidem, p.12
crestându-se numărul oilor și cantitatea de brânză data de ciobani. Măsurarea laptelui se
făcea când oile treceau la muls prin strung, de obicei de Sf. Petru.
Lucrurile găsite erau înapoiate păgubașului dacă era cunoscut. Dacă nu, erau
păstrate drept comori aflate întâmplător în pământ. Pentru a-și deosebi mai ușor vitele,
oamenii le făceau semen care se moșteneau din tată în fiu. La vitele mari semnele se făceau
cu fierul roșu, iar la oi, la urechi. În caz de vânzare a unui bun imobiliar, vânzătorul întreba
vecinul de hotar și rudele, iar în contractual de vânzare se treceau și doi vecini ca martori.
Vecinii între ei se ajutau cu unelte, animale de lucru și chiar alimente. Claca reprezenta
principal formă de ajutor, cele mai interesante fiind clăcile de seară la desfăcut știuleții de
foi, la care participau toți vecinii, se fac glume și se cântă. Vecinii care ajutau la tăiatul
porcului primeau câte o porție de carne – pomana porcului.
Țăranii care aveau pământ mai mult și nu îl puteau lucre, își angajau oameni la
lucru, învoielile făcându-se cu bani sau cu produse. La împărțirea moștenirii, dacă nu exista
act scris, veneau toți copiii, iar în lipsa lor veneau alte rude. Celui mai religios i se lăsa
moștenire strana de la biserică.
Infracțiunile erau condamnate, furtul și omorul fiind supuse oprobiului public chiar
și după ispășirea pedepsei, astfel încât riscau să plece din sat. La judecată, părțile aduceau
martori (nu puteau fi martori rudele apropiate).
În cadrul relațiilor cu alte comunități vecine, „legea ospitalității” era o adevărată
instituție, omul sărac sau drumețul care bătea la ușă ara bine primit, ospătat și adăpostit,
membrii familiei arătându-se bucuroși de oaspeți. Cei care treceau întâmplător prin satele
buzoiene erau socotiți străini, iar cei veniți din alte părți și stabiliți definitive erau denumiți
venetici.
Ca și în alte locuri, în zona Buzaielor, obiceiurile juridice s-au format încet într-un
proces secular, care le-a conferit caracterul de obicei de veac. În vremea noastră, vechile
obiceiuri juridice și-au pierdut caracterul și importanța. Idealul de dreptate și omenie
cunoaște concretizări noi, între oameni dreptatea și echitatea social constituind linia
dominantă.
Obiceiuri de nuntă în Sita Buzăului
La fel ca alte obiceiuri și acestea sunt influențate de zonele învecinate. Nunțile
se făceau în anumite zile, de obicei duminica și niciodată în timpul zilelor de post de
peste an. Ele aveau un pronunțat caracter laic având ca scop să-i introducă pe tinerii
căsătoriți în comunitatea vicinală. Sătenii ajutau la formarea noii familii, de aceea toate
nunțile se făceau cu dar la casa mirelui mâncarea era dată de părinții tinerilor, nuntașii
aducând daruri, bani și diferite obiecte necesare în gospodărie. Nunta se desfășura de
obicei pe parcursul a trei zile, sâmbăta la ambele case ale mirilor, iar duminica și lunea în
comun.
Înainte de căsătorie tinerii făceau mai întâi logodna și apoi anunțurile la primărie.
Dacă nimeni din părți nu strica logodna, atunci după două-trei săptămâni se făceau
pregătirile pentru nuntă. Tinerii nu aveau voie să trăiască împreună înainte de cununie și
purtau semn că sunt logodiți. Flăcăul logodit purta la pălărie sau pe căciulă flori roșii, iar
fetele fundă roșie în cosițe. În vechime, tinerii nu se puteau căsători fără
consimțământul părinților.
Idealul într-o căsătorie pentru mireasă era ca mirele să fie înalt, voinic și frumos, să
fie harnic și bogat, iar la joc să fie în fruntea feciorilor. Mirele dorea ca mireasa lui să fie
deșteaptă, harnică și ca ruptă din soare (frumoasă). Dacă avea și zestre bună era și mai
mulțumit. O mireasă pe care ginerele o găsea că nu e fecioară, era izgonită a doua zi și se
rupeau toate foile de căsătorie.
În gospodărie bărbatul conducea, însă dacă femeia era harnică și cinstită o lăsa pe ea
să țină socotelile casei și banii. Femeile erau foarte supuse bărbaților și purtau mare
respect soțului. Se adresau cu „dumneata” și trebuiau să-l asculte, în timp ce el îi spunea „tu,
nevastă”. Pe drum bărbatul mergea înainte și femeia după el și tot așa intrau și în casă.
Despărțirea era considerată o rușine și în caz de divorț fiecare își lua înapoi ce a
avut, împărțindu-se și copiii, iar după un an, dacă se împăcau, se puteau recăsători.
Zestrea era dată atât fetelor cât și băieților, într-o proporție echitabilă, după cum
cădeau la învoială părinții și era proprietate comună a ambilor soți, că așa cereau omenia și
obiceiurile vechi. Băieții primeau ca zestre cai, apoi o vacă cu lapte, uneori și oi. Dacă fata
mergea la casa soțului, atunci în carul cu boi se puneau acareturile fetei: pat, masă, scaune,
străjac, lepedeie, plapumă sau haine. Dacă avea părinți bogați fata primea și câteva iugăre
de pământ.
Pentru stabilirea dotei se duceau adevărate tratative într-un proces numit pețit, care
era desfășurat de către persoanele învârstă (în general bunicii), obicei care se păstrează
până astăzi.
După ora 12 mireasa schimba cârpa înflorată cu gimbirul și ștergarul, pentru a
sublinia faptul că a intrat în rândul femeilor măritate. Gimbirul și ștergarul se păstrează
pentru a fi înmormântate cu ele.
În zilele noastre atât obiceiurile cât și mâncărurile pregătite au cunoscut
transformări însemnate, nunțile făcându-se la căminul cultural, cu mâncăruri după
bucătăria orășenească. Plosca, simbol al nunții, purtată de chemător, a dispărut aproape
complet din casele oamenilor.
Obiceiuri de înmormântare
Specificități importante în ceea ce privește obiceiurile de înmormântare nu
există, decât foarte puține. Se obișnuia ca în cazul trecerii unui pod peste un râu, să se
arunce peste cosciug cu apă, iar apoi vasul din lut să fie spart. În trecut se mai obișnuia să
se arunce mămăligă în fiecare apă peste care se trecea.
În cazul în care mortul este bărbat, tuturor bărbaților li se pun în pept batiste, iar
dacă este femeie, batistele se pun femeilor.
Mortul se priveghează două zile, iar celor care vin la priveghi li se servește rachiu și
pâine, iar la pomana de după înmormântare se pregătea supă cu tăiței și friptură de pasăre
cu acrituri. Dacă pica în zi de post, se pregăteau mâncăruri de post. Atât la înmormântare
cât și la parastasele de 6 săptămâni, 6 luni, un an, trei ani , șapte ani, se pregătesc ”capete” –
colaci împletiți, din făină de grâu cu sare, copți.
De asemenea s-a mai răspândit un obicei rar întâlnit în Transilvania: „mărul de
pomană” însoțit de colăcei de diferite forme și denumiri: zilișoare, foarfecă, scăriță. În ceea
ce privește succesiunea (moștenirea), când simțeau că li se apropie sfârșitul, bătrânii
chemau pe toți ai casei și vecinii ca martori și își spuneau dorința lor înainte de moarte.
Obiceiuri de iarnă și sărbători religioase
În afară de obiceiurile întâlnite în mai toate zonele țării (colind, plugușor, capra,
sorcova etc), zona buzaielor se mai întâlnește așa numitul obicei al mersului cu plugul ( o
variantă a plugușorului sau Zoritul) când o ceată de feciori (peste 10) cu un plug tras de
patru boi mergeau în ziua de Anul Nou pe la curțile oamenilor înstăriți și care aveau fete de
măritat, trăgând simbolic prima brazdă în care semănau grăunțele de porumb sau grâu,
urând de bine gazdei.
Printre buzoieni exista credința că dacă văd miel alb pentru prima dată în noul an, o
să le meargă bine tot anul. În ceea ce privește organizarea acestor obiceiuri, se poate spune
că era îndelung calculată. Cetele de feciori se adunau de Sf. Nicolae la o cârciumă din sat și
alegeau vătafii pentru colindatul de Crăciun. Cetele de feciori colindau de dimineața până
seara tot satul, începând de la Vama Buzăului și înnoptând în Crasna.
În zonă mai exista sărbătoarea numită Sântilia, după modelul mocanilor seceleni. Se
obișnuia ca de Sfântul Ilie să coboare ciobanii de la munte pentru a petrece cu fetele și
feciorii din sat. În ajunul sărbătorii de Sf. Gheorghe se obișnuia să se aprindă focuri pentru
sufletele celor morți, pe fiecare din dealurile cele mai înalte.
Ca sărbători religioase sunt importante hramurile intrate în conștiința colectivă, mai
ales după 1950, ținându-se cont de hramul (sfântul care patronează fiecare biserică din
zonă – în număr de nouă) oamenii se adună în zilele stabilite, se fac slujbe cu preoți mulți și
se împarte colivă și chiflă de pomană.
În ajunul sărbătorii de Sfinții Mihail și Gavril se obișnuia să se dea de pomană pe la
toate bisericile (sărbătoare numită popular Hranghle – sau Sâmbăta Morților).
De Crăciun, cantorul satului merge prin sat cu Nașterea (pentru a vesti nașterea lui
Hristos) primind bani si făină. La fel merge și preotul de Bobotează, cu Iordanul, primind
aceleași lucruri, obiceiuri păstrate până în prezent.
Obiceiuri gastronomice
În ceea ce privește mâncărurile, alimentele preparate în gospodărie depind de
anumiți factori obiectivi sau subiectivi; de materia primă existentă în zonă, de priceperea
gospodinei, de anotimp, de perioada de muncă intensă, de sărbători, de posturi, etc. Cartea
de bucate (nescrisă) a gospodinei din zonă era destul de bogată în feluri de mâncare – pe
care le pregătea de sărbători, în zile de sărbătoare trebuind să se rezume la preparate
simple. Carnea se mânca rar, principalul tip de hrană fiind cel lacto - vegetarian, utilizându-
se pe scară largă fiertura de mei, hrișcă și mai târziu de porumb – mămăligă – la bază. Se
consuma lapte și derivatele ei, ouă, slănină, ceapă, cartofi, fasole, mazăre, păsat, mai toate
cu mămăligă, sau lipie de făină de secară sau cu mălai copt în sobă sau pe vatră.
În funcție de anotimp se consumau fructe de pădure, fragi, ciuperci, zarzavaturi și
legume de grădină. La jumătatea secolului trecut se pregăteau feluri de mâncare precum:
mazăre cu ficat de porc (ciorbă), tocană cu foi de dafin, frecăței prăjiți cu ceapă, fasole cu
salată și os de porc, mămăligă cu zahăr, mămăligă cu papară și jumări de porc, papară acră
cu usturoi, papricaș de pui cu mămăligă, lapte de bou, terci de mămăligă cu oțet sau cu
lapte.
În zilele de sărbătoare și la sărbătorile religioase, gospodina căuta să-și valorifice
cunoștințele și priceperea de bucătăreasă pregătind mâncăruri cât mai alese. Duminicile și
la aniversări se pregăteau fierturi din carne de găină cu tăiței sau cu orz, ciorbă sau fripturi
din carne afumată sau proaspătă. De sărbători se făceau din făină de grâu colaci și plăcinte.
Înainte de sărbătorile de iarnă cu trei-cinci zile pe „lună plină” se tăiau porcii (o parte din
carne se consuma de sărbători, restul fiind afumată împreună cu slănina în pod alături de
cârnați și caltaboși). De Paște nu lipseau ciorba și friptura de miel și ouăle înroșite alături
de rachiul nelipsit din nici o casă. Sarmalele se pregăteau și de Crăciun și de Paște, cu care
se serveau musafirii ce soseau fie invitați fie neinvitați.
Perceptele religioase impuneau celor de religie ortodoxă circa 200 de zile de post pe
care le respectau cu strictețe. Vasele erau fierte cu leșie în prima zi de post sau înlocuite cu
vase noi. Meniul de post lipsit de grăsimi animale era totuși destul de variat și cuprinzător
(frecăței cu mac, mămăligă cu mac, frecăței cu apă, fasole frecată, pilaf de orez cu apă,
sarmale cu orez și legume, gem de măceșe, gem de prune, păsat fiert cu zeamă de varză,
ceapă cu ulei de sâmburi, urzici scăzute etc.). Existau și perioade de dezlegare la pește sau
brânză.
Conservarea și păstrarea alimentelor a constituit o preocupare permanentă,
procedeele de conservare fiind foarte bine cunoscute: uscarea fructelor în cuptor, merele și
perele proaspete se așezau în otava de fân. Ciupercile se murau cu saramură, castraveții și
varza în sare, oțetul fiind mai greu de procurat. Laptele bătut se păstra în putinee sau
șteanduri de lemn de brad ermetic închise, brânza în burduf de oaie sau în bășici de porc,
iar cerealele în lăzi de scândură, pe podul casei. Pentru păstrarea porumbului se făceau și
coșare de nuiele împletite sau din șipci de brad.
Vasele erau din lemn confecționate în zonă și din lut cumpărate la fel ca și cele din
metal. După întrebuințări erau vaze pentru apă, vase pentru acrit laptele și vase pentru
gătit. Nelipsite erau troaca sau covata pentru pâine, chiua de mărunțit semințe, sărărița și
chipernița (toate din lemn).
Astăzi, cele enunțate mai sus, trăiesc doar în amintirea vârstnicilor, felul de viață s-a
transformat ca urmarea firească a condițiilor materiale actuale.
Toate aceste obiceiuri au cunoscut influențe majore ale zonelor învecinate, de aceea
nu putem vorbi despre arii strict limitate. Există multe zone folclorice sau mai degrabă
nuclee zonale, specifice cu numeroase puncte de interferență. În această manieră au luat
naștere tradițiile în zona Buzaielor.
Obiceiurile reflectă o anumită viziune despre lume, viață, exprimă noianul de idei,
sentimente, convingeri pe care poporul le-a trăit și pentru a căror înfăptuire a luptat în
decursul istoriei.
UTILIZAREA HĂRŢILOR ÎN LECŢIILE DE GEOGRAFIE
prof. Pavel George
Harta prezintă o importanţă

fundamentală pentru educaţie,
utilizarea acesteia fiind de neconceput
nu numai în de geografie , istorie, ci şi
în toate ştiinţele naturii şi în cele
sociale.
În activitatea didactică
geografică harta serveşte la localizarea
în spaţiu a elementelor geografice,
explică interrelaţionarea fenomenelor geografice, legăturile care există între componentele
mediului geografic.
În zilele noastre, hărţile on-line şi sistemele de poziţionare globală au revoluţionat
modul de descoperire a locaţiilor, dar numai simpla existenţă a acestora nu poate înlocui
abilităţile de citire şi analiză dobândite în cadrul educaţiei şcolare. Citirea hărţii presupune
identificarea elementelor reprezentate : titlul, teritoriul reprezentat, tipul de hartă, scara
hărţii, elementele legendei, data documentului. Analiza hărţii presupune înţelegerea
semnificaţiei elementelor reprezentate, precum şi descoperirea tipurilor de relaţii
existente între acestea. Studiind şi cercetând diverse tipuri de hărţi, elevii pot înţelege mai
mult despre caracteristicile fizice, sociale, economice ale unor oraşe, regiuni, ţări sau
continente. Studiul hărţilor are, de asemenea, rolul de a îmbunătăţi gândirea critică şi
gândirea abstractă, care vor contribui la progresul elevilor în procesul educativ.
Lucrarea prezintă câteva posibilităţi de optimizare şi diversificare a metodei de
lucru cu harta folosind harţile de contur sau aşa-numitele hărţi - ştampilă, obţinute cu
ajutorul internetului. Câteva dintre site-urile utilizate ca mijloace pentru demonstraţia prin
hărţile de contur sunt: www.euratlas.net , www.eduplace.com, www.yourchildlearns.com.
Primul site menţionat prezintă o colecţie impresionantă de hărţi de contur incluse
in Atlasul Lumii şi Atlasul Europei. Atlasul Lumii cuprinde hărţi ale principalelor sisteme
muntoase ale globului, ale râurilor, statelor şi teritoriilor cu statut special.
Hărţile principalelor sisteme muntoase ale globului – elevii pot reprezenta fiecare
sistem montan, selectând numele acestuia din lista alăturată şi acesta apare desenat printr-
o linie , de asemenea apar statele pe teritoriul cărora se află, lungimea lanţului, cel mai înalt
vârf şi altitudinea acestuia.
Harta râurilor lumii - elevii pot reprezenta râul sau fluviul, selectând numele
acestuia din lista alăturată şi acesta apare desenat printr-o linie , statele statele străbătute,
lungimea, locul unde se varsă.
Harta statelor lumii - elevii pot reprezenta teritoriul oricărui stat, selectând numele
din listă şi acesta apare ca o piesă într-un puzzle şi date referitoare la suprafaţa tării
respective, capitala, numărul de locuitori, speranţa de viaţă.
Atlasul Europei cuprinde , pe lângă elementele menţionate deja, şi hărţi ale
principalelor oraşe, imagini ale acestora şi imagini cu diverse tipuri de peisaje. Un avantaj
deosebit îl reprezintă faptul ca hărţile sunt imagini sepia, cu intensitate diferită a culorii, în
funcţie de formele de relief.
Hărţile sunt interactive şi pot fi utilizate la lecţiile de geografie fizică la clasele a V-a,
a IX-a, în studiul geografiei continentelor şi statelor la clasele a VI-a, a VII-a sau la clasele a
XII-a.
Al doilea site cuprinde harţi mute ale lumii, fizică şi politică, hărţi ale emisferelor, ale
climatelor Terrei, a Pacificului, şi hărţi fizice şi politice ale Europei, Africii, Asiei, Americilor,
Statelor Unite ale Americii, regiunilor acestora, hărţi pentru ciclul primar, hărţi istorice.
Site-ul permite copierea şi tipărirea acestora pentru studiul personal sau pentru utilizarea
la clasă. Unul dintre avantaje îl reprezintă faptul că fiecare hartă apare sub forma unei fişe
de lucru, cu numele şi prenumele elevului, titlul corespunzător şi data, favorizând astfel
utilizarea lor atât în activitatea de predare, cât şi în etapele de confirmare a feed-back-ului,
de asigurare şi intensificare a retenţiei şi transferului cunoştinţelor sau de evaluare.
Al treilea site prezintă o colecţie impresionantă de hărţi, care pot fi tipărite în
formate diverse, de la cel obişnuit până la mărimea unei hărţi murale. De cele mai multe
ori, hărţile murale sunt costisitoare sau se deteriorează în urma utilizării directe; astfel,
harţile tipărite pe mai multe pagini care apoi sunt asamblate facilitează activitatea de
creare a propriei hărţi pentru o ţară sau un continent. Aceste hărţi de contur pot evidenţia
elemente de gegrafie fizică, de geografie politică, elemente ale mediului înconjurător,
elemente de geografie economică sau informaţii istorice.scriind, haşurând sau colorând pe
hartă aceasta devine „a lor”, a elevilor. Mărimea mare a hărţii presupune nu doar
includerea mai multor elemente de detaliu, ci şi munca în echipă, care contribuie la
dezvoltarea unităţii şi a sentimentului de apartenenţă la colectivul clasei respective.
Acest site prezintă şi o colecţie de hărţi interactive de tip puzzle, probabil cea mai
îndrăgită de către elevi, foarte utile în localiarea exactă a statelor în cadrul continentelor,
utilizând conturul acestora ca element ajutător sau nu, în localizarea oraşelor capitală.
Această colecţie cuprinde hărţi ale Europei, Harta continentelor lumii, Insulele Asiei, Africa,
Asia, Canada, Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est şi Australia, America de Nord, Centrală şi de
Sud, World Features (munţi, ape curgătoare, lacuri, a căror localizare trebuie realizată),
World Monuments. Ele pot fi utilizate cu succes atât la clasele a V-a, când se studiază
continentele şi oceanele, la clasa a VI-a şi a VII-a pentru a învăţa localizarea statelor , a
capitalelor, cât şi la clasele de liceu, la lecţiile de geografie fizică, politică sau de geografia
turismului, fiind un instrument de un real folos. Această activitate este un joc didactic,
metodă de învăţare bazată pe acţiune şi simulare. Integrarea jocului didactic în lecţie este
deosebit de benefică, întrucât elevii se implică atât intelectual, cât şi emoţional şi motor, îşi
dezvoltă spiritul de observaţie, atenţia, gândirea, învaţă, actualizează, consolidează
cunoştinţe şi abilităţi în cadrul unei situaţii de învăţare relaxante, sunt înlăturate
monotonia sau plictiseala, dezvoltă spiritul competitiv.
Bibliografie:
Cucoş,C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1996
Dulamă, Maria Eliza, Didactică geografică, Editura Clusium, Cluj Napoca, 1996
Dulamă, Maria Eliza, Strategii didactice, Editura Clusium, Cluj Napoca, 2000
Ilinca, Nicolae, Didactica geografiei, Editura Corint, Bucureşti, 2007
www.euratlas.net ,
www.eduplace.com,
www.yourchildlearns.com
METODE ȘI TEHNICI ALTERNATIVE DE ÎNVĂȚARE A ÎNMULȚIRII
prof. înv. primar Darie Simona Gheorghița,

prof. înv. primar Mitrofan Laura
I. Înmulțirea pe degete
(Metoda se folosește doar pentru înmulțirea cu 9):
1. Numerotează degetele în minte. Ține minte ce număr ai dat fiecărui deget.
2. Îndoaie degetul care reprezintă numărul pe care vrei să-l înmulțești cu 9.

De exemplu: pentru 2 x 9 îndoi degetul cu numărul doi.
În stânga a rămas 1 deget (1 reprezentând cifra zecilor), în dreapta sunt 8 degete (8

reprezintă cifra unităților).
2 x 9 = 18
Încearcă singur! 4 x 9
În stânga au rămas degete,

În dreapta sunt degete,
4x9=
Încearcă singur! 9 x 9
În stânga au rămas degete,

În dreapta sunt degete,
9x9=
II. Înmulţirea cu ajutorul unui dreptunghi

26 x 2 = ?
Folosim un dreptunghi împărţit în două părţi pentru că avem un număr format din două
cifre(ZU).
Împărţim fiecare parte printr-o linie oblică. Scriem deasupra numărul din două cifre şi în
lateral numărul de o cifră.
Înmulţim pe rând cele două cifre cu 2 şi scriem rezultatele în dreptunghi.
Adunăm numerele de pe diagonală.

Rezultat: 52
Să calculăm : 142 X 3 = ?
Folosim un dreptunghi împărţit în trei părţi pentru că avem trei cifre (SZU).
Împărţim fiecare parte printr-o linie oblică. Scriem deasupra numărul din trei cifre şi în
lateral numărul de o cifră.
Înmulţim pe rând cele trei cifre cu 3 şi scriem rezultatele în dreptunghi.
Adunăm numerele de pe diagonală.

Rezultat: 426
III. Înmulţirea cu linii
Să zicem că vrei să rezolvi înmulţirea 35 X 3.
1. Reprezinţi primul număr cu ajutorul liniilor.
Grupezi 3 linii pentru zeci şi cinci linii pentru unităţi.
2. Tai ambele grupe de linii cu trei linii (de la numărul 3, al doilea factor al înmulțirii)
3. Numeri în câte puncte se întâlnesc liniile în fiecare grup.
La unităţi este cifra 5,

apoi sunt 10 zeci (din 9 + 1)
Rezultatul este 105
(35 X 3 = 105). Verifică!
Să calculăm: 245 X 2 = ?
1. Reprezinţi primul număr cu ajutorul liniilor.
Grupezi 2 linii pentru sute, patru linii pentru zeci şicinci linii pentru unităţi.
2. Tai cele trei grupe de liniicu două linii (de la numărul 2, al doilea factor al înmulțirii).
3. Numeri în câte puncte se întâlnesc liniile în fiecare grup.

La unităţi este cifra 0,

apoi sunt 9 zeci (din 8 + 1)
şi 4 sute.
Rezultatul este 490
(245 X 2 = 490)
Din punct de vedere metodic, „Înmulţirea cu ajutorul unui dreptunghi” poate fi

exploatată ca etapă premergătoare calculului scris („unul sub altul”) deoarece creează
structura logică, algoritmul care stă la bază acestuia.
Bibliografie : „Matematica digitală” opțional pentru clasa a III-a, 2014

FORMAREA PERSONALULUI DIDACTIC

prof. înv. primar: Moldovan Livia
Profesorul îndeplineşte o profesiune de o deosebită importanţă, aceea care asigură
formarea şi pregătirea personalităţii tinerelor generaţii şi pregătirea lor profesională în
cadrul instituţiilor de învăţământ, strâns legate de viaţă, de activitatea socio-profesională,
morală şi cetăţenească.
Specialiștii investiți ca educatori, ca formatori în învățământul de toate gradele ce
includ funcțiile de educator, profesor, cadru didactic, maistru, profesor de liceu sau
universitar, reprezintă conceptul de profesor. Toți aceștia reprezintă resursele umane ale
corpului didactic. Modelul etic demn al profesorului constituie temeiul educării morale.
Profesorul nu este numai un instructor profesional, un formator informaţional ci este şi un
modelator uman, etic şi cetăţenesc al noilor generații. Explozia informaţională deosebită, ca
urmare a progresului ştiinţific, tehnic, cultural, urmată de schimbări continue, chiar de
mutaţii în cadrul disciplinelor predate, în profesiuni, în activităţile sociale utile, în condiţiile
economice, necesită o preocupare şi o capacitate deosebită de a asigura o perfecţionare
continuă a pregătirii profesionale, de specialitate şi psihopedagogice, în primul rând, dar şi
o perfecţionare în planurile cultural, etic, juridic şi cetăţenesc, deoarece toate domeniile
vieţii sociale sunt în dezvoltare, atât sub aspect cantitativ, cât mai ales sub aspect calitativ.
Profesia didactică trebuie să se caracterizeze prin flexibilitate, dinamism, receptivitate
moderată la nou și reflecție critică. Profesorul de azi nu mai este o persoană care le știe pe
toate în specialitatea sa, ci o persoană care trebuie să fie conștientă că trebuie să se
formeze continuu, să fie la curent și să integreze în activitatea didactică noile tehnologii de
imformare și comunicare, să reflecteze permanent asupra demersurilor și acțiunilor sale și
să promoveze o învățare de calitate.
Perfecţionarea profesională a profesorului este necesară, ca în toate profesiile, din
cauza potenţialelor pierderi de cunoștințe. Pentru a evita plafonare profesională, rutină,
pregătire slabă sau mediocră este nevoie de formare continuă, de o reactualizare şi
perfecţionare sistematică şi constantă a pregătirii profesionale. Acestea sunt aspecte ce
definesc un cadru didactic implicat și devotat.
Conform Dicționarului enciclopedic de educație și formare, formarea formatorilor
reprezintă activitatea de pregătire profesională inițială și continuă a cadrelor didactice,
proiectată și realizată, de regulă, la nivelul sistemului de învățământ. Conceptul de formare
definește „o acțiune socială vitală, esențială, care integrează, între altele, educația,
instrucția și învățămâtul fără a se reduce la acestea.”13
Din perspectiva teoriei și a managementului educației, identificăm trei momente
importante ale activității de formare:
 „formarea înțeleasă, în sensul filosofiei aristotelice, care evidențiază rolul formei
de impuls exterior al activității;
 formarea înțeleasă în sensul pedagogiei clasice, care evidențiază importanța
pregătirii profesionale inițiale, prelungite până la nivelul educației adulților;
 formarea înțeleasă în sensul pedagogiei moderne și postmoderne, care evidențiază
importanța integrării pregătirii socio-profesionale complexe, inițiale și continue, la nivelul
unor modele strategice specifice educației permanente.”14
În condițiile pedagogiei postmoderne, formarea formatorilor devine o dimensiune
intrinsecă activității de proiectare curriculară a sistemului și a procesului de învățământ
(Curriculum, Proiectarea pedagogică). Eficiența socială a acestei activități depinde, în mod
decisiv, de calitatea procesului de formare a formatorilor - inițială și continuă - care poate fi
organizat în diferite variante operaționale (formarea la distanță, formarea scolară,
formarea nonscolară, formarea adulților, formarea recurentă etc).
Axa redimensionării educaţiei este indusă de abordarea constructivistă în care
copilul este subiect al propriei deveniri, iar procesul educaţional este centrat pe persoană,
pe asigurarea şi susţinerea proceselor de autocunoaştere, autoedificare şi autorealizare a
personalităţii, pe dezvoltarea individualităţii. Teoria constructivistă, ca teorie a cunoaşterii
ştiinţifice, aplicată la problemele formării cadrelor didactice devine un suport ştiinţific cu
valoare conceptuală şi metodologică. Centrarea pe copil dictează schimbarea paradigmei,
schimbări în sistemul de valori al cadrelor didactice şi solicită împuternicirea cadrelor
didactice cu calităţi de subiect al procesului educaţional şi al propriei dezvoltări
profesionale.
Formarea inițială
Formarea iniţială a personalului didactic, indiferent de legislaţia în vigoare, trebuie
să cuprindă:
 O pregătire psihologică prin care să se creeze condiţiile cunoaşterii şi
autocunoaşterii autentice, să se creeze înţelegerea locului şi rolului personalităţii in lume;
13
Champy, Philippe - Dicti-onnaire encyclopedique de l'education et de la formation, Ed. Nathan, Paris, 1994
14
Formator: profesor metodist Șandru, Valeria CASA CORPULUI DIDACTIC VÂLCEA, Management și
consiliere pentru cariera didactică
 O pregătire pedagogică în baza căreia cel care doreşte să imbrăţişeze cariera
didactică să tie în măsură să cunoască, să inţeleagă şi să aplice filozofia educaţiei, să-şi
formeze un bagaj de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi pentru a aplica teoriile curriculare,
teoriile evaluării, teoriile intsruirii, metodologia didactică pentru a-şi forma o competenţă
psihopedagogică;
În concordanță cu noua Lege a învățământului (1/2011), art 236, alin. 1,
Formarea inițială pentru ocuparea funcțiilor didactice din învățământul
preuniversitar cuprinde:
a) Formarea inițială, teoretică, în specialitate, realizată prin universități, în
cadrul unor programe potrivit legii;
b) Masterat didactic cu durata de doi ani;
c) Stagiul practic cu durata de un an școlar, realizat într-o unitate de
învățământ, sub coordonarea unui profesor mentor ce se încheie cu examenul de
definitivat prin care se obține titlul de profesor cu drept de practică în învățământul
preuniversitar, conform art. 241, alin 2.
Noul sistem de formare a cadrelor didactice este total diferit față de modelul folosit
până la intrarea în vigoare a noii legi. Dacă până acum era utilizat un model concurent, în
care pregătirea metodică și psihopedagogică se realiza alternativ cu pregătirea de
specialitate, din anul 2014-2015, absolvenții oricărei universități vor trebui să opteze
pentru un master didactic și pentru un an de stagiu de practică dacă vor dori să se angajeze
în învățământ. Pregătirea necesară pentru a deveni cadru didactic va fi de 6 ani, perioadă
destul de lungă și un posibil impediment pentru cei ce ar dori să îmbrațișeze profesia
didactică. Din punctul meu de vedere, se puteau îmbina modelele de formare existente în
vechea lege și în noua lege a învățământului, prin păstrarea modelului concurent urmat de
un an sau doi de stagiu sub îndrumarea unui mentor.
Un aspect particular, intens dezbătut, este acela al ponderii diferitelor activități în
cadrul etapei de formare inițială, și anume balanța dintre elementele formării bazate pe
universități și cele bazate pe școală, respectiv balanța dintre aspectele teoretice și practice.
Această sarcină nu poate reveni în totalitate niciunei instituții de învățământ mai sus
menționate, ci trebuie realizată în cadrul unui parteneriat autentic, cu responsabilități
cunoscute, negociate, asumate de toate părțile implicate. Școala joacă un rol esențial în
pregătirea practică a viitoarelor cadre didactice, iar universitatea este cea care
coordonează aceste activități ce completează pregătirea de specialitate realizată prin
programa universitară.
Practica pedagogică îndeplinște sarcini pe care nici una din disciplinele de
învățământ nu le posedă, și anume:
1. Introduce studenții în atmosfera școlară, în ordinea, disciplina și programul
școlar, învățându-i comportamentele ce nu pot fi întâlnite în afara școlii;
2. Îi pune pe studenți în situații didactice-educative, prilejuindu-le exercițiul trecerii
de la teori la aplicarea ei, de la cunoștințe învățate pentru sine la transmiterea lor, de la
cunoștințe didactice si psihologice la deprinderi de organizare a activității școlare.
Formarea continuă
Formarea profesională continuă ere rolul de a dezvolta competenţele necesare
realizării multiplelor roluri profesionale, funcţii şi atribuţii organizaţionale nou-apărute.
Aceasta trebuie să răspundă nevoilor de formare ale fiecărui formabil și să oferă
oportunităţi de dezvoltare a individualităţii formabililor.
Activitatea de formare continuă a cadrelor didactice presupune două acţiuni
complementare: o acţiune de înnoire şi perfecţionare a practicilor profesionale prin
actualizarea cunoştinţelor însuşite în timpul formării iniţiale şi o acţiune care vizează
reorientarea profesională prin noi competenţe validate inclusiv prin obţinerea unor
certificate. Integrarea lor anticipează evoluţia permanentă a profesorilor pentru
învățământul primar în contextul unei activităţi complexe de „formare avansată”, situată
dincolo de „simpla reciclare”. Ea „răspunde atât nevoilor personale, cât şi celor
organizaţionale, politicilor educaţionale, favorizând, astfel, dezvoltarea autonomiei
cadrului didactic.”15
Formarea continuă a cadrelor didactice reprezintă o activitate cu conţinut
pedagogic şi social proiectată, realizată şi dezvoltată în cadrul sistemului de învăţămînt, cu
funcţie managerială de reglare-autoreglare continuă a procesului de învăţămînt, la toate
nivelurile sale de referinţă (funcţional-structural-operaţional).
La nivel funcţional, perfecţionarea personalului didactic vizează stimularea
capacităţilor pedagogice şi sociale de convertire practică a finalităţilor de sistem (ideal,
scopuri ale educaţiei) în obiective angajate în cadrul procesului de învăţămînt, în mediul
şcolar şi extraşcolar. La nivel structural, perfecţionarea personalului didactic vizează
stimularea capacităţilor pedagogice şi sociale de valorificare deplină a tuturor resurselor
pedagogice (informaţionale, umane, didactico-materiale, financiare) existente la nivel de
sistem şi de proces. La nivel operaţional, perfecţionarea personalului didactic vizează
stimularea capacităţilor pedagogice şi sociale de proiectare, realizare, dezvoltare şi
15
(Agenţia Națională SOCRATES, România)
finalizare a activităţilor specifice procesului de învăţămînt (lecţii, cursuri, seminarii, lucrări
practice, ore de dirigenţie; activităţi extraşcolare/cu: elevii, cadrele didactice, părinţii, alţi
reprezentanţi ai comunităţii educative; activităţi: manageriale, metodice, de asistenţă
psihopedagogică şi socială, de orientare şcolară şi profesională, de consiliere etc.), în
condiţii optime, corespunzător contextului intern şi extern existent, pe termen scurt, mediu
şi lung.
  
PREDAREA LA CLASE SIMULTANE- O ADEVĂRATĂ PROVOCARE

prof. înv. Primar MIRCEA RALUCA MANUELA
Satele Zăbrătău şi Crasna aparţin comunei Sita-Buzăului,comună care are un aspect de

culoar mărginit de munţi şi dealuri
înalte.Aşezarea are aspect tentacular,
locuinţele fiind situate atât pe valea propriu
zisă cât şi pe văile afluente: Zăbrătău, Crasna.
Faţă de centrul de comună sunt situate la 7
Km-Zăbrătăul şi 10 Km- Crasna.
O clădire importantă din satul Zăbrătău
este Şcoala Gimnazială Zăbrătău . Aceasta
este şcoala mea de suflet, în care am intrat
mai întâi ca elevă şi de 20 de ani ca şi cadru
didactic şi am putut astfel să observ de-a lungul timpului ”transformările” sale, atât pe cele
fizice deoarece clădirea şcolii este acum una nouă, cât şi pe cele din interior.
Din anul 2007 , de când noua clădire a şcolii a fost dată în folosinţă,ciclul primar din
scolile din Zăbrătău şi Crasna a funcţionat doar în clădirea Şcolii Zăbrătău, astfel încât nu au
mai existat clase simultane până în anul 2016. Din păcate, datorită scăderii numărului
populaţiei, s-a ajuns din nou la clase simultane.
Datorită condiţiilor sociale grele şi lipsei locurilor de muncă, o mare parte a
populaţiei este nevoită să plece la muncă în străinătate şi astfel numărul copiilor a scăzut
foarte mult. Ba mai mult unii dintre ei migrează la şcolile mai mari, accentuând în acest
mod scăderea numărului de copii.
Nu ar trebui să fie nimic neobişnuit în acest caz. Şcoala Zăbrătău a mai avut clase
simultane în care copiii au învăţat foarte bine şi au avut rezultate deosebite. Ba mai mult,
chiar eu am avut clase simultane în care copiii reuşeau să-şi însuşească foarte bine
conţinuturile învăţării. Cu toate acestea simt că actualele clase simultane reprezintă o
adevărată provocare pentru mine, poate şi pentru că formarea competenţelor implică şi o
mai multă comunicare directă cu elevii, ceea ce la clasele simultane este mai dificil.
Privit din exterior, învăţământul simultan poate părea necunoscătorilor un lucru
simplu, dar în realitate predarea la clase simultane poate crea multe dificultăţi ce pot duce
la eşec sau abandon şcolar, mai ales în condiţiile în care în învăţământul actual există mult
mai mulţi elevi cu cerinţe educative speciale, care trebuiesc trataţi diferenţiat .
Timpul, duşmanul numărul 1 al învăţământului simultan, îi impune învăţătorului un
ritm de lucru alert şi o pregătire atentă a activităţilor, iar elevului mult mai multă muncă
independentă.
Zi de zi sunt pusă în faţa unor situaţii noi, în care trebuie să rezolv diferite conflicte sau
să găsesc metode potrivite pentru a le capta elevilor interesul pentru şcoală,pentru a le
menţine trează motivaţia pentru învăţare.
Din păcate învăţământul simultan nu este un caz izolat , întâlnit doar în câteva şcoli din
România ci tinde să devină o problemă a majorităţii satelor mici. De cele mai multe ori
copiii din mediul rural sunt dezavantajaţi şi ar trebui să se găsească pentru ei unele măsuri
compensatorii, astfel încât să nu mai existe aşa discrepanţe între mediul rural şi mediul
urban.O astfel de măsură compensatorie binevenită ar putea fi existenţa unui program de
tip „after school”, timp în care elevii de la clasele simultane şi-ar putea aprofunda ceea ce
nu au înţeles în clasă.
Nu sunt dezamăgită de faptul că este greu învăţământul simultan, ci de faptul că de cele
mai multe ori învăţătorii care predau la aceste clase nu sunt apreciaţi pentru efortul pe care
îl depun, pentru dragostea şi dăruirea cu care merg mai departe. Însă atâta timp cât în
comunitatea din care fac parte există şcoală,simt că identitatea noastră nu a murit şi pot
face faţă provocării oricât de mare ar fi aceasta. Încerc să îi fac şi pe copii să fie mândrii că
sunt elevii şcolii noastre şi să fie mândrii că aparţin comunităţii satelor Zăbrătău şi Crasna,
să găsească soluţii pentru a schimba în mai bine soarta acestei comunităţii în viitor.
De fiecare dată când îmi este greu îmi amintesc care este MENIREA DASCĂLULUI şi
sper că totul va fi bine!
,,ZIUA ARMATEI VĂZUTĂ PRIN OCHI DE COPII"

Educatore: Neagoe Cristina
25 Octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire naţională, ziua când

armata română şi-a îndeplinit menirea firească. Devenită
simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc,
data de 25 Octombrie a rămas întipărită în sufletele
românilor ca zi în care ţara îşi sărbătoreşte ARMATA şi
pe cei care au fost sau sunt în slujba ei. Astfel ZIUA
ARMATEI a fost, este şi va fi mereu ZIUA SOLDATULUI!
Sărbătorile sunt pentru oameni, iar omul-soldat are
astăzi bucuria de a fi sărbătorit aşa cum se cuvine de
întreaga ţară.
Astăzi, se cuvine să ne plecăm frunțile în memoria
tuturor celor care s-au sacrificat pentru crezul unui
întreg popor, dar și să ne exprimăm respectul pentru
militarii zilelor noastre – oameni care se remarcă prin bună pregătire și responsabilitate,
dar și prin modestie și discreție, oameni care și-au dedicat cariera, precum și întreaga viață
împlinirii datoriei față de țară. Ca români dar mai ales ca și cadre didactice avem datoria și
obligația de a transmite și copiilor noștrii încă de la cea mai fragedă vârstă, sentimentul
patriotic, iubirea de țară, respectul, prețuirea și încrederea pe care trebuie să le-o acordăm
celor îmbrăcați în uniforma militară și în special să le dăm ocazii copiilor de a cunoaște
istoria țării.
Cu aceasă ocazie, preșcolarii de la G.P.N. Crasna și Zăbrătău, îndrumați de
educatoarele Grigore Anca și Neagoe Cristina, precum și școlarii mici de la Școala
Gimnazială Zăbrătău îndrumați de învățătoarea Mircea Raluca, au derulat un eveniment
special în fața Monumentului Eroilor României de la Crasna, ridicat în curtea bisericii în
urmă cu un an. În cadrul evenimentului, au depus jerbe de flori și flori, au intonat
,,Deșteaptă-te române" și au cântat și dansat ,,Hora Unirii" care a simbolizat unirea celor
trei țări Românești. Astfel copiii au aflat că pe aceste locuri, în urmă cu 100 de ani au pășit
trupele Armatei Române care au rupt hotarele râvnite de alții, în mijlocul Țării Românești.
Evenimentul s-a dorit o invitație la cunoașterea istoriei așa cum a fost ea, cu jertfe și
înfăptuiri mărețe, o zi de cinstire pentru eroismul si jertfele prin care, de-a lungul vremii,
oştirea noastră şi-a îngemănat faptele de arme cu soarta neamului românesc, îndeplinindu-
și misiunea nobilă de a apăra unitatea naţională şi integritatea teritorială a statului român,
dar și celebrarea militarilor și instituției care ne apără azi granițele și care onorează cu
cinste și profesionalism angajamentele țării noastre în teatrele de operațiuni externe.
Activitatea a fost un real succes deoarece la eveniment alături de copii au participat și unii
dintre părinți, lucru îmbucurător pentru noi cadrele didactice.
Această activitate este înscrisă în calendarul activităților organizate în cadrul
Asociației Ghidelor și Ghizilor din România, a cărei misiune este educarea tinerilor și
copiilor, punându-se accent pe dezvoltarea întregului potențial al acestora și a spiritului
civic pentru a deveni cetățeni responsabili, implicându-se activ în procesul de luare a
deciziilor.
Iată câteva crâmpeie din activitatea derulată cu copiii:


Au murit pentru ţară, popor
Pe fronturi străine, în război
Purtând la piept un tricolor...
Cinste bravilor soldaţi, eroi!
Au apărat pământul cu arme
Ucişi de cruzii vrăjmaşi
Departe de neveste şi mame...
Cinste lor, bravilor ostaşi!

VECTORI SPRE ORIZONT PARFUM DE CERNEALĂ
SECŢIUNEA: PARFUM DE CERNEALĂ

Profesor coordonator: Buzea Otilia
Colaboratori: înv. Moldovan Livia

înv. Banciu Mihaela
prof. Băilă Elena
Elevii :
Niţu Maria-Delia, cls. a VIII-a Buzea Daria- Maria, a IV-a
Hosu Alexandra, cls. a VIII-a Despa Ionica, a IV-a
Stoica Ştefania,cls. a VIII-a Popica Alessia, a IV-a
Despa Ioana, cls. a VIII-a Popica Alexandru, a IV-a
Sporea Delia-Maria, cls. a VII-a Mitrofan Mădălin, a IV-a, Bobocea
Murea Mihaela, cls. a VII-a
Prundar Minodora, cls. a VII-a
Stroie Radu, cls. a VII-a
Neagoe David, cls. a VII-a
Marin Denisa, cls. a VII-a
Radu Bianca, cls. a VI-a
Bularca Mariş Luca. Cls. a VI-a
Popica Ana-Maria, cls. a VI-a
Popica Adrian, cls. a VI-a
Dîrstar Teodora, cls. a VI-a
Moraru Vlad, cls. a VI-a
Neagoe Costina Elena, a VI-a
Ştefan Eduard Natanael, a VI-a
Buzea Bianca –Gabriela,cls. a VI-a, Boboce
DRAGII NOŞTRI CITITORI,
Este timpul unei noi călătorii în lumea poveştilor, o lume creată de voi şi prin voi.
Sper că sunteţi nerăbdători să răsfoiţi paginile
secţiunii Parfum de cerneală pentru a descoperi noi
aventuri, pentru a vă umple inima de încântare,
emoţie, pentru a trăi la fel de intens precum
personajele create de micii noştri scriitori.
Pentru a nu vă plictisi, am încercat să
facem această secţiune cât mai atractivă. Astfel, în
noul număr al acestei secţiuni veţi descoperi cărţi recomandate de pasionaţii de lectură, mici şi
mari, ce vor constitui idei pentru noi călătorii. Veţi face cunoştinţă cu personajele unor basme
incitante, veţi simţi că fiecare dintre voi este un suflet de cititor, ce abia aşteaptă să ajungă captiv
în lumea magică a poveştilor. Veţi sărbători alături de noi Ziua Educaţiei şi veţi înţelege că fără
educaţie suntem un popor pierdut, că “educaţia este cea mai puternică armă pe care o poţi folosi
pentru a schimba lumea”(Nelson Mandela).
Elevii clasei a VII-a au pregătit atmosfera propice ascultării poveştilor, povestea lor
devenind „ramă” pentru o altă poveste. Veţi face astfel cunoştinţă cu o nouă specie literară:
povestirea în ramă, care sperăm să vă placă. De la poveştile elevilor de-a VII-a, ajungem la
S.F.-urile elevilor de-a VIII-a, care vă vor conduce într-un univers paralel, pe alte planete, într-
un timp al viitorului în care lumea este guvernată de roboţi, iar planeta este invadată de
extratereştri şi datorită unor erori suntem teleportaţi în alte lumi...Interesant, nu? Nu vă vom
lăsa în acea lume, ci vă vom aduce cu picioarele pe pământ când veţi citi pastelurile create de
elevii clasei a VI- a în care veţi admira frumuseţea peisajelor, culorile naturii şi veţi răsufla
uşuraţi descoperind cât de frumoasă este ţara noastră. Nu vă voi lăsa să părăsiţi paginile revistei
aşa uşor pentru că am pregătit o nouă provocare pentru voi. Vrem un nou număr, nu? Oare
despre ce am mai putea scrie?
Dacă v-am făcut cât de cât curioşi, nu pot să vă spun decât un lucru
Călătorie parfumată, dragi cititori!!!
Prof. Buzea Otilia
  
 Incitaţi de provocarea lansată în numărul trecut, elevii noştri vă

recomandă cu încântare cărţi pentru o vacanţă reuşită de iarnă:
Lumea dură a Vitoriei Lipan...

de Stoica Ştefania
De-a lungul timpului, am citit o sumedenie de cărţi şi mi-au trecut prin mâini şi mai
multe. Am reţinut o groază de titluri de cărţi în această vară, însă unul mi-a atras cel mai mult
atenţia, probabil din simplu fapt că odată şi odată trebuia citită sau poate că am auzit prea multe
lucruri despre această lectură şi m-a făcut curioasă. Nu vom şti niciodată, deoarece cauzele pot
spune că sunt multiple.
După cum am mai spus, cartea care m-a făcut să înţeleg anumite lucruri destul de
importante din viaţă este cartea “Baltagul” de Mihail Sadoveanu. Scriitorul a creat această
carte, dupa părerea mea, pentru a ne arăta şi pentru a ne demonstra că trebuie să luptăm pentru
ceea ce iubim, indiferent de situaţie, chiar dacă este un lucru material şi de el te poţi ataşa
emoţional, nu?! Totodată, am învăţat să nu mă dau bătută în tot ceea ce fac, să lupt aşa cum a
luptat Vitoria Lipan. Tot din această carte mi-am dat seama că uneori este bine să ne ascultăm
atât visele, cât şi instinctele,cum a făcut şi Vitoria, deoarece ele se pot adeveri. Vitoria, soţia lui
Nechifor Lipan, ne demonstrează toate aceste lucruri.
Odată ce pătrunzi în lumea acestei cărţi îţi vei da seama că viaţa este crudă şi nemiloasă.
Vei simţi durerea şi disperarea Vitoriei Lipan, care porneşte pe urmele soţului ei împreună cu
fiul ei şi bate din uşă în uşă pentru a-l găsi pe Nechifor, dar şi iubirea faţă de copii şi faţă de soţ
care-i dă putere Vitoriei în aflarea adevărului. Curajul, forţa, capacitatea de a lua decizii corecte
sunt câteva dintre calităţile pe care le vei descoperi în personajul cărţii.
Diferenţa dintre această carte şi alte cărţi este că finalul nu este chiar atât de fericit. Se
termină într-o notă destul de dramatică, dacă-i pot spune aşa,deoarece adevărul de la capătul
drumului parcurs de Vitoria Lipan este unul crud. Nu am mai întâlnit un personaj feminin datât
de ager, de curajos precum Vitoria, o femeie simplă de la ţară, în fond.
Pot spune că această carte este specială, având o temă originală, nemaiîntâlnită
până acum prin cărţile pe care le-am citit.
Având în vedere cele spuse mai sus,sper că v-am făcut curioşi şi că veţi parcurge această
carte formată din şaisprezece capitole ce te vor ţine cu sufletul la gură aşa cum m-au ţinut şi pe
mine.
Descoperă lumea lui Minli!

de Murea Mihaela
Uneori ne regăsim în unele cărți și ele devin lumea în care am vrea să ne petrecem restul
vieții, mai ales când este vorba despre unele probleme pe care le avem și la care din fericire ,în
carte, se găsește o soluție.
O carte ajunge în mâinile noastre cu un scop și fără să ne dăm
seama învățăm câte ceva din aceasta. Uneori ne regăsim în unele cărți
și ele devin lumea în care am vrea să ne petrecem restul vieții, mai ales
când este vorba despre unele probleme pe care le avem și la care din
fericire ,în carte, se găsește o soluție. Dintre toate cărțile citite de mine
cartea „Bătrânul din lună " de Grace Lin a fost o carte aducătoare de
speranță.
În această carte vei face cunoștință cu o fată săracă pe nume
Minli, care se expune la tot felul de pericole pentru a ajunge la
Bătrânul din lună. Scopul ei este să îi pună o întrebare care constă în
faptul că ar vrea să știe cum poate scăpa de sărăcie familia ei . La
sfârșitul călătoriei, ea, cu sufletul ei mare, alege să
facă ceva extraordinar și să schimbe întrebarea cu
una care să îl ajute pe Dragon, prietenul ei cel mi
bun.
Până să ajungă la Bătrânul din lună, aceasta a
cumpărat un peștișor , care îi spune drumul, apoi îl
întâlnește pe Dragon care devine cel mai bun
prieten al ei .Aceștia înving maimuțele și tigrul cu
un plan ingenios, însă dragonul este otrăvit și
ajunge pe moarte, iar atunci suspansul atinge
cotele maxime. Oare o să scape cu viață? Oare o să
pună Minli întrebarea Bătrânului din lună?
Dacă vrei să afli răspunsul acestor întrebări citește cartea și nu rata nici măcar o pagină!
Ce mai aştepţi ? Porneşte spre o nouă aventură! Minli și Dragon te așteaptă cu drag!!
  
În drum spre muntele vrăjit...

de Prundar Minodora
O carte care mi-a plăcut și s-ar putea să vă placă și vouă este ‘’Bătrânul din lună’’ de
Grace Lin.
De ce am ales această carte? Nu doar că are o copertă frumoasă, dar de când doamna
profesoară ne-a citit descrierea acesteia , eram convinsă că o să mă capteze. Cum? Prin
minunatele aventuri ale lui Minli şi ale Dragonului, totul prinde culoare. Dacă Minli nu ar fi
pornit in căutarea Bătrânului din Lună, am fi văzut cu ochii minţii culoarea Muntelui Neroditor
pe care nimic nu creşte şi nicio vieţuitoare nu poposeşte.
Ideea de a se întâlni cu Bătrânul din Lună a intrat in mintea fetiţei din momentul în care
Ba, tatăl fetiţei,îi spune povestea Bătrânului şi alte poveşti în fiecare seară. Povestirile lui o
încurajează pe fată să meargă la Muntele Nesfârşit, la Bătrânul din Lună despre care se spune că
are răspunsurile la toate întrebările posibile si imposibile. Cu ajutorul unui peştisor, Minli a găsit
calea spre Muntele Nesfârşit.
Partea mea preferată şi poate şi a altora este momentul în care Minli ajunge la Bătrânul
din Lună şi are dreptul să pună doar o întrebare, deşi ea ar avea două: ”Cum poate zbura
Dragonul? şi ‘’Çum pot scăpa de sărăcie?’’. Minli a pus întrebarea Dragonului, deoarece nu avea
nevoie de un răspuns pentru cealaltă. Oare de ce îmi place această parte? Pentru că Minli, deşi
ştia situaţia familiei,a decis să facă un bine celorlalţi.
Dragi cititori,veţi descoperi în această carte ce înseamnă prietenia,bunătatea,dorinţa de a-i
face pe ceilalţi fericiţi. În final, bunătatea va fi răsplătită cu bunătate.
  
Descoperiţi ,,Insula Roboţilor’’!

de Sporea Delia-Maria
Una dintre cărțile pe care eu le-am citit în această vară este ,,Insula roboților’’ scrisă de
Peter Brown. Această carte mi-a plăcut foarte mult datorită mesajului pe care l-a avut. În
această carte veți putea descoperi aventurile unei roboțici blocată pe o insulă populată doar de
animale sălbatice. Pe parcursul cărții ,robotul, al cărui nume este Roz, va ajunge să adopte un pui
de gâscan și să îi fie o mamă foarte grijulie și iubitoare.
Din carte aflăm faptul că te poți integra într-o lume nouă chiar dacă ești mai diferit, iar
ceilalți se uită cu răutate la tine. Cu toții ne putem afla în situația lui Roz! La începutul cărții,
Roz a fost privită de către locuitoarele insulei ca fiind un monstru, chiar s-a luptat cu niște urși,
care au atacat-o, fiindcă era diferită, însă ea a dat dovadă de prietenie și curaj. A încercat să
comunice și să se împrietenească cu animalele, iar datorită acestor lucruri a ajuns să fie prietenă
cu toate viețuitoarele insulei.
Roz a avut de parcurs aventuri periculoase precum o iarnă foarte grea sau venirea
roboților răi să o ia de pe insulă.
În finalul cărții, Roz a ajuns să înțeleagă ce sunt sentimentele, emoțiile, însă finalul a fost
unul cu totul neașteptat.
Dacă vă plac cărțile cu mult suspans atunci o să vă placă și această carte deoarece puteți
afla ce s-a întâmplat cu Roz după ce și-a pierdut un picior, ce s-a întâmplat cu ea după furtună și
cine s-a dovedit mai puternică: natura sau tehnologia.
Eu am citit această carte cu foarte mult drag și cosider că este accesibilă pentru orice
vârstă, de aceea, vă îndemn să o citiți, deoarece merită, iar mulți dintre cititori se pot identifica
cu povestea roboțicii.
Dacă veți citi cartea, cu siguranța nu veți regreta.

  
Aventură şi suspans în cartea lui Risk Riordan

de Despa Ioana
Cauți o carte plină de iubire, afecțiune și gelozie? O carte ce să te facă să plângi sau doar
să te întristeze? Dacă da, nu ai venit în locul potrivit . Eu am de gând să îți prezint o carte plină
de aventură , suspans în care apar şi momente extrem de amuzante ce te vor face să râzi în-
continuu. Dacă nu ești genul să îți placă aventura poate îți voi oferi eu gustul acestui tip de
lectură sau poate vei privi pe pereți așteptând să prezint cartea sau mai bine zis sfârșitul
prezentării. Acum, hai să nu mai lungesc vorba și să îți prezint cartea „Eroul pierdut” de Rick
Riordan.
Poți crede că este vorba despre un erou pierdut, dar nu e orice erou și nu e pierdut
oriunde. Personajul principal este Jason, un adolescent de 15 ani, ce s-a trezit într-un autobuz
înconjurat de necunoscuți și ținând de mâna o fată necunoscută. Bine, partea cu fata nu era atât
de rea! Piper era o fată foarte drăguță , dar nu cred că acesta a fost primul gând al lui Jason. Nu
cunoștea pe nimeni, dar cel mai
important e că nu se cunoștea pe el.
Tot trecutul lui era în ceață. Și
,desigur, în minunata zi în care putem
spune că „s-a trezit la realitate”, este
atacat într-un muzeu de niște spirite ce
voiau să îl omoare pe el ,dar și pe
Piper și Leo aparent prietenii lui. A
da....Am uitat să spun că în această
carte personajele sunt zei sau semizei?
Pe bune acum! Nu am reușit să dau
această carte jos din mână. Oare cum
poți să te oprești când afli că
personajele principale pleacă într-o misiune în care trebuie să salveze o zeița care nu e prea
prietenoasă?!Doamne!!! Ciclopii ăștia.....cum să scapi așa ușor de ei!? Bine... ușor...erau cât pe
ce să devină supă. La propriu. Dar asta veți afla dacă citiți cartea.
Dacă o să vă placă, o veți citi de bună voie. Eu una am îndrăgit extrem de mult toate
personajele și desigur și pe domnul Rick Riordan autorul meu preferat. Eu o să mă opresc aici.
Te voi lăsa pe tine ,cititorule, să decizi dacă „Eroul pierdut” de Rick Riordan merită și atenția
ta!
  
Despre curaj, zei şi semizei

de Stroie Radu
„Eroul pierdut” de Rick Riordan este cartea care m-a condus într-un univers magic.
Am făcut cunoştinţă cu o mulțime de zei şi semnezi şi tot felul de personaje.
Această carte nu este una simplă, ci una foarte complexă din care nu numai că învățăm
multe lucruri ci,ne arată şi cum să avem o viață frumoasă. Dar de ce Rick Riordan a scris această
carte? Ei bine, răspunsul este foarte simplu. Cartea aceasta a fost creată arătând că trei copii s-ar
putea descurca ca să salveze lumea călărind un dragon în lumi greu de imaginat.
Încă nu te-am convins să o citești? Pe lângă faptul că cei trei, Leo, Jason şi Piper au
pornit dintr-o lume absolut normală, ei au dat de probleme de la începutul cărții, fiind atacați de
nişte spirite, dar salvați de antrenorul Hedge care era un faur. Apoi, ajunşi în tabăra semizeilor,
Leo,semizeu al focului,descoperă un dragon pe care îl asamblează în aşa fel încât să funcționeze,
iar pe urmă cei trei prieteni pornesc în lunga şi periculoasa lor aventură, în care aveau să se
salveze.
Ce zici,te-am convins? Sunt sigur că te-am convins. Această carte merită citită de
oricine,cartea este făcută pentru toate vârstele.

  
Lumea lui Jules Verne

de Neagoe David
Îți plac cărțile pline de aventură și pline de suspans? Dacă vrei

o carte ca aceasta îţi recomand "Căpitan la cincisprezece ani" de Jules
Verne. Este o carte fascinantă care te va prinde în lumea imaginației în
doar câteva minute.
Aventura nu lipsește, personajele sunt drăguțe și haioase, iar
acțiunea te va da peste cap. Gândește-te cum este să ajungi căpitan la o
vârstă atât de fragedă și să conduci un echipaj pe apele oceanului
Atlantic? Ai dori să fii un camarad al căpitanului, și să te lupți cu balene pentru grăsimea și dinții
lor pentru a-ți câștiga pâinea cea de toate zilele?
Încearcă să stai cel puțin treizeci de zile doar pe oceane si mări, cu doar câțiva oameni
pe vapor. Este foarte tentant să faci acele lucruri.
Cred că această carte merită citită și mă bucur că am făcut-o și eu!
Dragi cititori,
Pentru a avea parte de o călătorie plină de trăiri, de peripeții vă recomand cartea

„Numără stelele” de Lois Lowry. Vi-o recomand, deoarece această carte vă arată că trebuie să
vă ajutaţi prietenii și să aveţi încredere atât în ei, cât și în părinții voştri.
Cartea vă arată că trebuie să vă asculți părinții,deoarece orice ar face o fac pentru binele
vostru. Ar mai trebui să o citiţi, deoarece veţi face cunoștință cu Anne-Marie,o fetiță care își
ascultă părinții, prietena cea mai bună, dar se mai și distrează. Anne-Marie este puternică,
trecând peste moartea surorii ei mai mari. Cartea este într-un fel o lecție de viață pentru noi și
pentru toți copii.
Autorul ne spune prin cartea lui că la fel ca Anne-Marie ar trebui să ne ascultăm şi
noi părinții. Îți recomand cartea cu mult drag și sper să îți placă la fel de mult ca și mie si
colegilor mei.
Cu dragoste pentru lectură,
Dîrstar Teodora
  
Descoperă lumea mea

de Radu Bianca
Bună! Părerea mea este că ar trebui să citeşti cartea

„Insula Delfinilor Albaştri" de Scott O'Dell ,deoarece
am citit-o si mi-a plăcut foarte mult,aşa că vreau să te
conving să o citeşti şi tu.
În carte este vorba despre Karana, o fată curajoasă,
rămasă singură pe o insulă pustie.Ea trebuie să
descopere cum să supravieţuiască în cei optsprezece ani
de izolare pe insulă. Prietenii ei necuvântători ţin loc
familiei şi cu ajutorul lor a învăţat care sunt lucrurile cu
adevărat importante şi că împreună cu ei avea tot ce îi
trebuia pe insula pustie.
„Insula Delfinilor Albaştri" este un roman
emoţionant. În această carte se prezintă povestea unei
fete care nu îşi pierde niciodată încrederea în propriile forţe chiar dacă trebuie să înfrunte
pericole dificile.
Sper că te-am convins să o citeşti, fiindcă este deosebită faţă de celelalte cărţi.
  
Pătrunde în lumea lui Colț-Alb
de Moraru Vlad
Dragă cititorule,
Vreau să îți recomand să citești cartea „Colț -Alb” scrisă de Jack London. Mie mi-a
plăcut de la început.
În carte o să găsești o lume dură, văzută din perspectiva unui lup sălbatic care ajunge să
fie iubit într-o familie. Cartea prezintă aventura care te va ține cu sufletul la gură.
Cititorule, dacă ești mai sensibil, cartea „Colț-Alb” are și o latură mai sensibilă:când
Colț-Alb era pui, îi moare mama.
Din punctul meu de vedere, multe cărți sunt plictisitoare,
deoarece nu au imagini, așa că eu trebuie să îmi imaginez
cum arată personajele, cum arată locurile în care se petrec
întâmplările. Cartea „Colț-Alb” nu te va plictisi, deoarece
are fel de fel de ilustrații, fie la începutul fiecărui capitol, fie
la mijlocul acestora sau la orice eveniment important. Dacă
ai citi această carte, care nu este foarte grea, ți se vor
dezvolta imaginația, gândirea liberă și îți va stârni pofta de
aventură și, cine știe, ai putea să călătorești exact ca
protagonistul cărții Colț- Alb, departe cât vezi cu ochi.
O altfel de copilărie ...
de Marin Denisa
Una dintre cărțile care mie mi-a plăcut este „David

Copperfield’’ de Charles Dickens. Recomand ca această carte să
fie citită, deoarece este o carte foarte sensibilă. Această carte
transmite sentimente de fericire, dar și de tristeţe în același timp.
Sentimentele de tristețe sunt transmise de către David în momentul
în care mama şi frățiorul său au murit. Sentimentele de fericire se
regăsesc atunci când și-a cunoscut mătușa, pe care el nu o cunoscuse şi când în final se
căsătoreşte cu Dora.
Vei simţi un gust amar când vei observa răutatea tatălui vitreg şi a surorii sale. Veţi afla
cum puteţi face bani, fără să furaţi. Putem face bani muncind și vânzând anumite lucruri.
Cartea „David Copperfield’’ de Charles Dickens este o carte care trebuie citită!
  
Pulbere de stele
de Buzea Bianca-Gabriela
Această carte scrisă de Neil Gaiman este plină de suspans și neprevăzut. Orizontul
cunoașterii mi-a fost deschis și prin această operă. Mi-a plăcut cartea, pentru că ficțiunea și
realitatea se îmbină între ele. De exemplu, Tristran este jumătate om firesc, jumătate om al
împărăției zânelor. El e un băiat de optsprezece, care pleacă spre o stea căzătoare, ca să o dea
fetei iubite. Drumul parcurs este un drum plin de încercări, asemenea drumului făcut de Făt-
Frumos, Prâslea, Harap-Alb, Ulise sau alți eroi legendari. Suspansul și elementele magice sunt
nelipsite din această carte și se împletesc într-un mod minunat cu elemente ce aparțin realului.
Eu le percep ca pe un joc emoțional. Ajuns la capătul căutării, Tristran observă cu uimire că
steaua era, de fapt, o tânără cu chip de lumină și care se hrănea cu beznă. Este un personaj
fabulos ce mi-a amintit de zânele din basmele românești. Ea avea piciorul rupt și nu se putea
mișca. Tristran a legat-o cu un lanț de argint dat de Omul păros. Drumul spre satul natal al lui
Tristran a fost anevoios și plin de peripeții.
Sunetul muzicii auzit de Tristran la marginea unui codru des, îi umple mintea cu
închipuiri și sufletul cu încântare și bucurie. Melodia îl purta dincolo de sine. Se pare că era un
cântec magic, cântat de stea (Yvaine) și surorile ei la apusul soarelui. Tot sunetul muzicii, cântat
de nimfe, l-a făcut și pe Ulise să uite de sine și să se abată din drumul său spre Itaca. Cei doi
au călătorit cu corabia deasupra norilor și-au întâlnit și alte personaje: regina vrăjitoarelor,
inorogul, leul, pasărea, Septimus – lordul de Stormhold.
Într-un sfârșit, cei doi au ajuns în satul natal a lui Tristan. El pleacă pentru câteva
momente la familia lui, lăsând-o pe Yvine în poiană unde se ținea un festival. Tristran își
cunoaște adevărata mamă ce abia scăpase de sub
puterea unei vrăji.
În final cei doi ajung regi. Ea este
nemuritoare, iar el muritor.
Această carte are asupra cititorului un
puternic impact emoțional.
  
 Recomandările celor mici…
Înv. Moldovan Livia

Despa Ionica:
PUNCI CU PORUNCI
de Michael Ende
Eu recomand cartea „Punci cu porunci”, de Michael Ende pentru că Jakob si Moritz,

două animale, fac parte dintr-un Consiliu al animalelor, care încearcă să apere lumea de cei doi
vrăjitori Tante și Erezins. În noaptea de Anul Nou a venit Jakob la Moritz, iar Tante la Erezinus
pentru a face o licoare numită punci cu porunci , care avea să distrugă noaptea Anului Nou.
Întâmplarea se petrece într-un laborator ciudat cu tot felul de licori.
Va recomand să citiți această carte, pentru că o să vă țină în suspans .
Popica Alessia:
EROINA CLEMENTINA şi TALENTATA

CLEMENTINA
de Sara Pennypacker
Recomand cartea „Eroina Clementina”, pentru că

personajul principal, Clementina, este considerat o Eroină,
în aventurile ei fantastice.
Margaret, elevă în clasa a patra, la ora de desen a
reușit să-și pună lipici în păr și, dorind să și-l scoată și-a
tăiat o șuviță destul de groasă de păr.
Aici intervine Clementina care a vrut să o ajute și i-
a tăiat tot părul lui Margaret ( cu acordul ei), în ideea de a-l îndrepta și a-i face o coafură
frumoasă. Dar, ghinion, căci tocmai ce a intrat profesoara de desen în baia unde se petrecea
întâmplarea, astfel Clementina este considerată vinovată. Aventura continuă cu vopsirea părului
lui Margaret cu culoarea “Amurg învăpăiat”.
Cartea este o poveste a copilăriei Clementinei, a nebuniilor ei nevinovate. Ea nu se dă
ușor bătută și se străduiește să-i învețe pe oamenii mari să vadă lucrurile și altfel.
Buzea Daria-Maria:
FETIŢA CĂREIA NU-I PLĂCEA NUMELE SĂU
de Elif Shafak
În vacanţa de vară am citit cu plăcere cartea „Fetiţa căreia nu-i plăcea numele ei”,
pe care o recomand copiilor dornici de aventură.
Vreţi să vă spun despre ce e vorba? În această carte este vorba despre o fetiţă căreia îi
plăcea orice, în afară de numele ei. Probabil vreţi să ştiţi cum o chema de nu-i plăcea numele
ales de părinţi? O chema Sakiz Sardunia care în traducere însemna muşcată curgătoare . Ce
părere are despre numele său, ce explicaţii îi dă mama veţi afla doar citind acesată carte.
A! Ca să vă fac să o citiţi vă mai spun ceva din viaţa fetei: ea îşi dorea un animal de
companie, orice animal, dar mama ei găsea mereu motive ca să ţină un animal departe de casa
ei. Îi spunea fetiţei că nu pot ţine un câine pentru că ar lătra toată ziua, pisica ar lăsa păr prin
casă, iar calul nu au unde să-l ţină. Totuşi, de ziua ei visul i se îndeplineşte şi primeşte de la
bunicul ei două ţestoase pe care le numeşte: Ziua şi Noaptea.
Gata! Nu vă mai povestesc nimic! Vă las să citiţi cartea pentru a descoperi lumea Sardunyei.
Popica Alexandru:
HARRY POTTER SI POCALUL DE FOC

de J.K Rowling
Eu recomand această carte deoarece personajul principal,Harry, trece atât prin întâmplări
amuzante, cât și prin întâmplări cu mult suspans.
Harry merge la școala Hogwarts care are patru case: Gryffindor,Hufflepuff
Ravenclaw,Slitherin. Harry a fost ales să meargă mai departe cu casa Gryffindor.
Jocul preferat al copiilor era Quidditch,un joc pe mături,dar principala activitate
încadrulșcolii, era magia.
Tânărul Harry participă la trimagiciada, unde câștigă toate cele trei probe, acest lucru
făcând să se întâlnească cu cel mai mare dușman al lui, Voldemort.

Acest roman este destinat iubitorilor de ficțiune.
Cartea îndrăgită de mine face parte din colecția Harry Potter.
Pentru cei ce vor citi,va fi interesant!
  
Lumea noastră, cu și fără educație

 Creaţii literare dedicate Zilei
Educaţiei:
de Nițu Maria Delia
Pe cerul minții noastre, fără urme de nori
Trec sute de-avioane ce lasă-ne urmă
fum,
Învăluind trecutul în urme de taifun
Ce ne închid ferestre spre fărâme de zori.
Pe câmpia gândirii noastre plină de flori

Unde zilnic înfloresc alte idei noi,
Se-așterne praful, se usucă și dispare
Dragi colegi,
unu, doi!
Rămânând în urmă doar tristețe și fiori.
În ziua de astăzi educaţia este
Undeva în zare, speranțele se duc foarte important, iar şcoala ocupă un
Spre țări îndepărtate și nu vor să revină, rol decisiv în viaţa noastră. Copiii
Preferă să plece, lăsându-ne-n ruină din ziua de astăzi îşi pierd timpul în
Și doar un gând răsună: „ Da, eu sunt faţa calculatorului şi nu îşi dau seama
singur cuc.”
că îşi irosesc energia pe lucruri ce
nu-i ajută să se dezvolte.
Așa arată lumea-n minte a-mi de copil
La şcoală, ar trebui să învăţăm, să
Dacă educația ar fi ceva străin.
Am avea mintea cuprinsă de ceva hain, îi facem mândri pe profesori şi să le
Ascultând în continu doar un gând fix, arătăm că putem mai mult.
imobil. Şcoala ne pune la încercare şi ne
arată că pentru a fi cineva în viaţă
Dar spre salvarea noastră, putem merge trebuie să munceşti şi să dar tot ce ai
la școală mai bun din tine. Mulţi asociază
Unde avem ocazia să gândim mai „free”, şcoala
Să evităm „rom-gleza”, sa fii ce vrei să Cu un loc în care eşti obligat să stai
fii, şi să înveţi, dar nu este doar atât!
Să creezi aventuri, să scapi de plictiseală. Şcoala este un loc în care descoperi
cum să socializezi, în care înveţi să te
Cu educație ne colorăm lumea. descoperi pe tine însuţi şi înveţi să te
Fumul se risipește, ideile se-ntorc; comporţi într-un colectiv.
Rotițele din creier ca pisicile torc, Prin urmare, şcoala înseamnă
Putem visat acum, putem schimba ceva. EDUCAŢIE!
Pe parcursul a mulți ani petrecuți în școli
Cu respect pentru şcoală,
Cu profesori mentori și cărți călăuze
Cristian Ana- Maria
Ne umplem lumea cu daci, munți și
meduze
Și pictăm realitatea în solve și culori.
Când tot în jurul tău este repetitiv,

Doar fugi în altă gamă să scapi definitiv.
La mulți ani de Ziua Educației!
de Hosu Alexandra
Consider că educația ar trebui să fie principiul fiecărei persoane, dar mai ales al nostru,
al copiilor.
Simt că educația pe care am primit-o și încă o primesc în această școală înflorește pe zi ce
trece tot mai mult. Tot ce-am învățat și tot ce-am dobândit aici, atât pe planul cunoștințelor, cât și
pe plan moral sunt pentru mine cheia cu care voi deschide ușa spre o lume plăcută persoanei
mele. Mă bucur enorm că am avut și încă am șansa să primesc o educație deoarece din nefericire
sunt copii care nu au parte de ea, deși își doresc acest lucru.
Odată cu trecerea timpului, am început să percep educația că pe ceva vital, ceva fără de care
nu m-aș simți completă. Puterea cu care educația influențează un om este imensă deoarece oricât
ai respinge-o, tot te schimbă. Am reușit să-mi dau seama că educația pentru mine nu înseamnă
un spațiu închis din care trebuie să evadez, ci înseamnă libertate, deoarece ea e cea care îmi dă
aripi, cea care mă ajută să îmi exprim părerile și trăirile, cea care mă face să cred că pot schimba
ceva in lumea aceasta.
Astfel, educația este importantă în viețile noastre deoarece e cea care constituie viitorul, cea
care ne conduce spre o viața mai bună.
Cum ar fi lumea fără educaţie ?
de Stoica Ștefania
De mult timp îmi pun întrebarea :„Cum ar fi lumea

fără educaţie ?”. Prin cuvântul „educaţie” pot defini o groază
de lucruri. Prin educaţia pe care o primim sau pe care o
dezvoltăm de-a lungul timpului se poate defini personalitatea
unei persoane.
Mi-am dat seama că fără educaţie, noi nu am putea trăi, deoarece educaţia din punctul
meu de vedere este cea mai importantă caracteristică a unei persoane. Totodată, prin educaţia pe
care o dobândim la orele de curs şi prin ajutorul şi sprijinul pe care îl primim din partea
profesorilor pot spune că şcoala îi transformă pe copiii năzdrăvani sau prea sensibili în nişte
copii destul de responsabili şi deschişi la orice provocare. Prin intermediul şcolii devenim mai
maturi, iar prin intermediul profesorilor, noi, elevii, ne deschidem ochii la realitate, încercând să
evoluăm pe zi ce trece. Profesorii ne deschid drumul spre o lume mai bună.
Fără educaţie această lume nu s-ar mai putea dezvolta, am rămâne la acelaşi nivel
intelectual, am rămâne pe loc. Nu ne-am mai putea exprima corect, deoarece am rămâne doar cu
câteva cuvinte în vocabular, universul lecturii fiind limitat sau inexistent.
Prin urmare, educaţia înseamnă în mare parte şcoală, iar această educaţie se formează
cu ajutorul cadrelor didactice de la fiecare materie în parte.
 Personaje de basm: Creaţiile literare câştigătoare la concursul judeţean „Călătorie în

lumea basmelor”, organizat de Şcoala gimnazială „Nicolae Colan” din Sfântu-Gheorghe
 Premiul I: Sporea Delia-Maria
Făt –Frumos - personaj de basm

Personajul principal din basmul ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, basm
cules de Petre Ispirescu, este Făt-Frumos, fiul împăratului și al împărătesei.
Pe parcursul întregului basm, acesta este caracterizat atât în mod direct de către autor și
de către personajele basmului, cât și în mod indirect din felul său de a fi, de a se comporta în
preajma celorlalte personaje din basm.
Făt-Frumos are atât calități, cât și defecte, iar principalul său defect este că el este
neatent. Deși zânele i-au spus să nu meargă în Valea Plângerii, acesta a ignorat acest lucru și
urmărind un iepuraș la vânătoare, a trecut în Valea Plângerii, iar acestă faptă i-a adus moartea.
Pe lângă aceasta, din comportamentul său reies foarte multe calități. Făt-Frumos este un
personaj foarte hotărât, deoarece, la începutul basmului, și-a propus să găsească tinerețea fără
bătrânețe și viața fără de moarte, și, deși a fost rugat în nenumărate ori să renunțe , deoarece
acest lucru îi va aduce pieirea, el nu a acceptat, iar în final a găsit ceea ce a căutat. Este foarte
serios, fiindcă în momentul în care Gheunoaia i-a oferit mâna uneia dintre cele trei fiice ale
sale, acesta a refuzat-o respectuos și și-a continuat drumul fără să stea pe gânduri. La început,
Făt-Frumos a fost foarte tânăr, însă cu fiecare an pe care el l-a petrecut departe de locurile sale
natale, acesta nu a îmbătrânit fizic, însă sufletul plin de dor i s-a îmbătrânit, iar el a simțit acest
lucru doar în momentul în care a trecut în Valea Plângerii.
Făt-Frumos era foarte isteț, ager, fiindcă pe măsură ce înainta în vârstă el a fost dat la
foarte multe școli și la fel de mulți filosofi pentru a-l învăța carte, iar el reușea să învețe într-o
singură lună ceea ce un copil obișnuit ar fi învățat într-un an întreg, iar acest lucru îi aducea
admirația întregului popor și a părinților săi. Eroul nostru este unul foarte curajos, deoarece la o
vârstă fragedă, a hotărât să pornească singur într-o călătorie foarte primejdioasă și lungă. El este
foarte muncitor, îngrijind calul timp de șase luni de zile și curățând cu mâinile sale armura veche
și ruginită a tatălui său.
Din momentul în care Făt-Frumos a plecat în călătorie și și-a luat rămas bun de la
întreaga curte, de la boieri mari și mici, de la mama și tatăl său, de la ostași până la servitori
reiese faptul că este un personaj foarte respectuos și cu cei șapte ani de acasă. Când a pornit la
drum și-a împărțit toată averea ostașilor curții, Făt-Frumos dând dovadă de generozitate,
trăsătură necesară pentru un erou de basm. Făt-Frumos este foarte milos, deoarece, după ce și-a
dat seama că a greșit săgetându-le pe cele două surori, le-a înapoiat piciorul și capul și astfel ele
s-au vindecat și l-au iertat de Făt-Frumos. Din structura ’’Făt-Frumos o săgetă și îi zbură un
cap.’’ reiese faptul că este foarte puternic, reușind să îi doboare capul dintr-o singură săgeată
trimisă. Făt-Frumos este un personaj onest, deoarece, în momentul în care cele trei zâne l-au
întrebat dacă a trecut în Valea Plângerii, acesta nici nu a stat pe gânduri și le-a spus acestora
adevărul. De asemenea, Făt-Frumos e cuprins de un dor nemărginit față de părinții săi și de
locurile natale și este cuprins de o mare tristețe atunci când revine acasă la el și observă zidurile
dărâmate și pline cu buruieni și mărăcini. Atunci a început să-și aducă aminte de vremurile pe
când era copil, iar aceste palate erau luminate și pline de bucurie.
Făt-Frumos este personajul pozitiv al basmului, care prin calitățile sale, prin puterea cu
care este înzestrat reușește să impresioneze de la începutul până la sfârșitul basmului.
  
 Premiul al II-lea: Niţu Maria-Delia
Pricoliciul
În seria „O istorie secretă a Țării Vampirilor” întâlnim basme clasice din folclorul
românesc, adaptate într-o variantă modernă de scriitoarea Adina Popescu. În primul volum al
acestei serii de cărți de fantezie, „Cartea Pricoliciului”, întâlnim o mulțime de personaje care ne-
au animat copilăria. Greuceanu, Verde-Împărat, Ileana Cosânzeana și Zmeul Tase sunt câțiva
din protagoniștii acestei opere.
Am ales să vorbesc despre pricolici, deoarece este eroul acestei opere, precum și un
personaj clasic din basme, care din păcate a dispărut din marea majoritate a poveștilor. Consider
că pricolici este un personaj de basm, deoarece pe parcursul operei este personificat, primind
încă de la începutul operei capacitatea de a vorbi, deși o făcea foarte rar. De asemenea, știa să
citească și colecționa lucrușoare aruncate de oameni, „o umbrelă de plajă, ... trei mingi de volei,
... mai multe bancnote mari și mici, ... ziare rupte... și cele câteva cărți rătăcite”.
Pricoliciul este prezentat în cea mai mare parte mod indirect, trăsăturile sale reieșind din
acțiunile, atitudinea, gândurile și comportamentul pe care le are pe parcursul operei. Totuși,
atât naratoarea, cât și celelalte personaje îi prezintă aspectul fizic, respectiv aspectul moral.
Naratoarea prezintă timiditatea pricolicilor prin structura „pricolicii sunt în general niște ființe
ascunse și timide”. La un moment dat, Cel-din-Baltă îl numește „făptură făr’ de începuturi”
arătând faptul că nimeni nu știe exact de unde a apărut pricoliciul, nici măcar el. În clipa în care
Pricoliciul ajunge la un târg de măști, naratorul ne spune că era „atât de înfricoșat”, deoarece
aproape fusese cumpărat de către o femeie. Greuceanu gândește despre el că ar fi o „arătare”,
referindu-se la aspectul ciudat al pricoliciului.
Din gândurile, acțiunile și atitudinea sa, reiese caracterizarea indirectă a Pricoliciului.
După ce află că pădurea în care locuia de când se știe ar putea dispărea îl cuprind tot felul de
gânduri de deznădejde și panică, iar într-un moment de disperare decide să-i ceară părerea
Celui-din-Baltă, deși știa că nu e de bine. Din această gândire ne putem da seama că nu era
obișnuit cu situațiile stresante și că se lăsa destul de ușor cuprins de frică. După ce discută cu
Cel-din-Baltă și îi rezistă chemărilor de a se apleca peste apă hotărăște să plece. Aici se reflectă
voința puternică și curajul de care încearcă să dea dovadă, ținându-i piept „prietenului” său și
aventurându-se într-o lume nouă, contrar naturii sale. Atunci când se întâlnește cu Ar, își dă
seama că nu știa nimic despre pricolici și că nu-și amintea propria poveste. Din această
întâmplare, am înțeles că Pricoliciul este amnezic și că -ar dori să afle mai multe despre propria-
i persoană. În călătoria sa plină de aventuri dă dovadă de multă voință și rezistență în clipa în
care Tase îl leagă de oglindă, crezând că este o jucărie. Ne dăm seama că ideea de a dispărea, un
fel de moarte pentru personajele din basme, îl sperie cumplit atunci când se află la un pas de a fi
șters.
Își arată viclenia atunci când fuge din buzunarul zmeului că să-și salveze pielea. Se strecoară
afară din cetatea Împăratului Roșu și dă peste o întâlnire a Sfinților, unde dă dovadă de
solemnitate, deoarece păstrează tăcerea că să nu-i deranjeze. Își arată latura sensibilă atunci când
gândește cu voce tare că nu știe cum să ajungă la Ar, singurul că se purtase frumos cu el.
Sensibilitatea pricoliciului este regăsită și în partea în care se împrietenește cu Greuceanu și se
îngrijorează că ar putea muri. Pricoliciul își arată mila în spital, când se întâlnește cu vampirul
Sânge-Rece care era aproape de sfârșit și reușește să-l salveze. Reușește să-l salveze și pe
Greuceanu, dându-i Apă Vie. În aceste ipostaze, am identificat altruismul și bunătatea
pricoliciului.
În final, reușește să-și amintească povestea, salvează câteva vieți și un Corector l-a
numit. Se gândește la toate acestea și nu le înțelege însemnătatea, ceea ce denotă că nu este un
personaj mândru sau fundul, deși are o importanță majoră în firul narativ pe care nu o poate
înțelege.
Prin urmare, am ales să prezint portretul pricoliciului, personajul principal din volumul
întâi din seria „O istorie secretă a Țării Vampirilor”, deoarece mi s-a părut un personaj
interesant și simpatic, care m-a învățat că în unele situații dificile trebuie să ai încredere în tine
ca să treci peste probleme. Povestea sa mi se pare o adevărată lecție din care mulți ar trebui să
tragă învățături.
 Premiul al III-lea: Prundar Minodora
Călin Nebunul - personaj de basm
Personajul principal din basmul “Călin Nebunul” de Mihai Eminescu este,precum aflăm
din titlu, Călin care venea dintr-un sat apropiat de regat.
Acest personaj este caracterizat direct de către autor ,acesta fiind leneș și ”prost” ,dar a
decis să meargă cu frații săi în căutarea fetelor de împărat care au fost răpite de zmei,aceștia fiind
personajele negative în basmul prezentat.
În orice operă personajele sunt caracterizate și în mod indirect,precum Călin. Prin
atitudinea sa,acesta este curajos și iubitor,deoarece,văzând-o pe fata cea mijlocie în Pădurea-de-
argint, s-a îndrăgostit de ea și a decis să o ia de soție. Și frații săi sunt personaje negative,fiindcă
i-au tăiat picioarele lui Călin Nebunul ca să poată spune că doar ei doi ai salvat fetele de împărat
când de fapt Călin a salvat singur fetele,a omorât opt zmei acolo unde au poposit,doisprezece în
căutarea focului și cei trei zmei care au răpit fetele împăratului.
În timpul căutării focului,Călin și-a demonstrat din nou curajul prin păcălirea acelor
doisprezece zmei, fiindcă ei voiau să ajungă la fata lui Roșu-mpărat, dar când să sară
gardul,personajelor negative le-au fost tăiate capetele,dar flăcăul a tăiat și limbile acestora, drept
pedeapsă.În regatul împăratului Roșu s-a răspândit vestea că un țigan a omorât dușmanii,dar cu
dovada viteazului,s-a demonstrat cine a omorât zmeii ,iar țiganul a fost legat de un cal și a murit.
Ajuns la palatul celor trei fete,Călin află că fata cea mijlocie nu s-a căsătorit. Ca să se răzbune pe
frații săi, a făcut o bombă de fier,urmând ca aceasta să fie arincata,iar cel pe care avea să cadă se
dovedea a fi vinovatul. Bomba a căzut pe cei doi frați ,iar Călin Nebunul a reușit să se
căsătorească cu ursita lui.
Prin urmare, personajul principal Călin din basmul ”Călin Nebunul” este un erou prin
curajul de care dă dovadă.
Felicitări, fetelor!
 Atmosferă de poveste prin intermediul povestirilor în ramă
Furtună pe mare
de Stroie Radu
Într-una din zilele friguroase de toamnă în care preferi

să stai în casă pentru a alunga frigul din sufletul tău, mă aflam
la mine acasă cu câțiva prieteni şi am decis să ne uităm la un
documentar despre furtunile pe mare. Atunci,unul dintre
prieteni a spus că tatăl lui era pescar şi că era să moară într-o
astfel de furtună. Noi, foarte atenți la el,l-am rugat să
povestească ceea ce a pățit tatăl său. Prietenul meu, mirat de
faptul că ne-a trezit interesul, spuse :
- Vă voi spune povestea doar dacă o să m-ascultați şi o să fiți atenți la mine.
- Promitem.
Apoi,cu bărbiile înălțate şi cu ochii rotunzi, am început să ascultăm ce spune...
„...Tatăl meu, era pescar, după cum bine ştiți, iar, într-un sezon de pescuit au fost doar
ploi şi fulgi de nea. Când au plecat din port era singura zi în care soarele îşi făcuse apariția. După
câteva ore, au ajuns în locul unde au pus plasele şi au început să le ridice. Soarele se ascundea
din ce în ce mai mult sub norii fumurii şi a început o ploaie foarte puternică. Valurile începeau sa
crească tot mai mari şi vântul se înteţise. Pescarii mai aveau doar câteva plase de ridicat,însă
poliția navală i-a sfătuit sa intre in cabină şi să meargă spre doc,însă căpitanul s-a încăpățânat să
asculte sfatul poliției navale şi au continuat să ridice plasele. La ultima plasa un val uriaş a venit
peste pescari şi tatăl meu, care încerca sa ridice plasa, a căzut peste bord. Începu să ceară ajutor,
deoarece marea era foarte rece. Ceilalți pescari nu ştiau cum să îl ajute pe tatăl meu şi până la
urmă l-au scos cu ajutorul mecanismului de ridicat plase . Tatăl meu a fost dus repede la căldură
şi au vrut să plece cât mai repede posibil. Elicea motorului s-a blocat în plasa pe care au uitat să
o ridice si nu mai puteau pleca. Unul dintre ei trebuia să se sacrifice si să îmbrace costumul de
scafandru , să meargă sub apă ,să dezlege plasa de elice. Cel care s-a sacrificat a fost căpitanul,
deoarece s-a gândit ca este mai bine să protejeze echipajul după cele întâmplate. Căpitanul a luat
butelia de oxigen si s-a scufundat. După câteva minute, a ieşit din apă victorios,deoarece a reuşit
să desfacă plasa din elice.
Au plecat cât de repede au putut de acolo şi au ajuns la doc. În câteva secunde, tatăl meu
s-a dat jos din barcă şi a jurat că niciodată nu se va mai urca pe vreo barcă...”
Eu am adăugat impresionat:
- Este una dintre cele mai grozave şi poveşti de aventură pe care am auzit-o vreodată.
-Vă mulțumesc. Tatăl meu va fi mereu un erou pentru mine prin ceea ce a făcut.
Am coborât la bucătărie să luăm căteva gustări pentru că acesta voia să ne mai spună o
poveste cel puțin la fel de interesantă.
Povești la gura sobei

de Sporea Delia-Maria
Când eram copil, îmi aduc aminte cum, în zilele reci de iarnă, tata ne chema pe mine si
frații mei lângă el. Ne așezam cu toții pe covor în jurul sobei și ne bucuram de fel de fel de
povești spuse de el.
Tata era un bun povestitor, în momentul în care începea tâlcuirea unor istorisiri de-ale
sale. În toată camera se așternea o liniște cumplită, ochii noștri mici își fixau privirea pe tata, iar
urechile noastre erau hipnotizate de cuvintele rostite de el.
Într-o zi foarte friguroasă tata a făcut la fel,iar noi așteptam cu nerăbdare o nouă poveste,
însă de data aceasta, tata a spus:
- Copiii mei dragi, astăzi m-am hotărât să vă povestesc cum am copilărit eu în casa
părintească.
- Mulțumim! Sună foarte interesant.
- Dar vă avertizez! Să fiți atenți pentru că nu voi repeta niciun cuvânt…Acum foarte,
foarte mulți ani mă jucam în casa părinților mei cu jucăriile copilăriei mele. Jucăria mea
preferată era o mașinuță de lemn făcută de mâinile iscusite ale bunicului vostru. Mama mea,
adică bunica voastră, în fiecare zi gătea
delicatesele ei, iar toată casa era umplută
de mirosul îmbietor al feluritelor plăcinte și
al fripturilor.
Îmi amintesc cum în fiecare
duminică, îmi îmbrăcam hainele cele mai
bune și mergeam până la biserica din oraș
pentru a mă ruga Domnului și pentru a-I
mulțumi pentru tot ceea ce a făcut și ce
face…
Deodată, lângă soba încinsă a
apărut mama, ce ne aducea câte o ciocolată
caldă fiecăruia. Apoi s-a așezat și ea lângă
noi, dornică să asculte și ea povestea tatei...
...Când eram mic și afară zilele
geroase de iarnă nu îmi permiteau să ies în curte să bat mingea sau să mă joc cu animalele din
curte, stăteam în casa călduroasă și citeam din cărți la lumina palidă a lumânărilor.
Apoi ieșeam afară și construiam oameni de zăpadă, cărora le puneam câte un morcov
furat din cămara mamei, cărbuni și un fular. Din două crenguțe de copac îi făceam mâinile, iar
pălăria era o tigaie mai veche de-a mamei.
De Crăciun sau Paște, ne adunam cu toții în jurul mesei din sufragerie și mâncam cu poftă
friptura aburindă de porc ori ciocneam ouă înroșite. De Crăciun împodobeam împreună bradul,
iar eu fiindcă eram cel mai mic din familie, punem în vârful bradului steaua galbenă și mare,
apoi în jurul lui cântam colinde și ne simțeam perfect împreună. De Paște mergeam în casa lui
Dumnezeu, iar dimineața, după ce veneam de la slujbă, ciocneam ouă roșii și eram bucuroși că
puteam să fim împreună.
Îmi aduc aminte că, într-o vară foarte călduroasă, l-am rugat pe bunicul vostru să-mi
construiască o casă în copac. După multe rugăminți a acceptat și am cărat împreună lemnele
pentru căsuță. După ce a fost gata m-am jucat acolo vreme îndelungată, însă după un an, într-o
noapte furtunoasă, casa în copac a fost distrusă de vânt și ploaie. Țin minte că am plans foarte
mult, însă timpul mi-a alinat tristețea.
Am avut o copilărie foarte fericită și dacă aș putea m-aș întoarce la zilele de odinioară,
însă nu pot. Mă bucur că am o familie fericită și frumoasă.
- Copii, s-a făcut foarte târziu, iar mâine trebuie să mergeți la școală. Noapte bună!
- Noapte bună, mamă! Noapte bună, tată!
Ne-am dus în pat, la culcare rămași cu gândul la poveste și visând la următoarea sa
poveste.
Vis de iarnă
de Neagoe David
Iarna este un anotimp aşa frumos! Copiii se dau cu săniuţele, strigă de fericire şi se
distrează. Zăpada albă se aşterne încontinuu pe pământul rece. Fulgii de omăt sunt alcătuiţi din
toate formele posibile. Mi-am invitat prietenii la mine acasă, într-o seară friguroasă de decembrie
ca sa ne încălzim la focul sobei.
Pe când ne distram si cântam colinde, bunica ne-a auzit si a venit la noi cu multe bomboane in
mână. Ne-am bucurat foarte tare, deoarece iarna se găseau foarte greu dulciuri, mai ales că
acestea erau şi foarte delicioase. I-am făcut loc lângă noi pentru că ştiam că o să urmeze o
povestire de-a ei. Mereu îmi spunea poveşti: de la cele cu prinţi si prinţese, la cele cu balauri şi
cavaleri. Uneori mă speriam, dar ea era foarte credincioasă şi îmi citea mereu o rugăciune ca să
nu mai mă sperii.
-Ei copii, nu aţi vrea să vă spun o poveste? Este de pe vremea tinereţilor mele.
- Da, sigur ca vrem! strigau copii cu fericire.
...- Eram de vârsta voastră, mică şi voioasă. Părinţii mei îmi făceau mereu cadouri drăguţe. Era
foarte greu să cumperi o păpuşă, deoarece fiecare îşi dorea câte una, iar atunci se făceau foarte
greu...
... - Dar bunico, eu de fiecare dată cer câte o jucărie nouă,
dar nu primesc.
- Ei bine, ca să primeşti, mai întâi trebuie să fii
ascultător, bun la inimă si darnic. Dar gata, acum lasă-mă
să povestesc... După cum spuneam, păpuşa pe care o
voiam nu credeam niciodată că o s-o primesc, dar într-o
noapte, aud uşa de la intrare scârţâind. Era tata, care îmi
făcuse cadou de Crăciun păpuşa pe care mi-o dorisem.
-Ei, nu a fost chiar aşa de greu să iţi obţin această

jucărie.
- Oh, tată, îţi mulţumesc atât de mult pentru această păpuşă!
- Ei, nu a fost chiar aşa de greu să iţi obţin această jucărie.
Eu ştiam cât de greu a fost, dar nu i-am spus pentru că nu voiam să se supere...
- Bunico, bunico. mai ai păpuşa aceea?
- Da, cred ca este undeva prin dulap.
Copiii erau fascinaţi de povestea bunicii. Erau mai mult fascinaţi de felul în care povestea, cu
un glas domol care te conducea în acele vremuri, în atmosfera copilăriei de altădată.
Nu vă supăraţi că s-au terminat! Vom continua în numărul următor..

 Trăind într-un univers paralel, într-o lume a viitorului...
Literatura S.F.- o încântare pentru elevii clasei a VIII-a
Cum mi-am primit propriul ceas?

de Niţu Maria-Delia
Treceam pe strada rece și umedă. Era o noapte mohorâtă de noiembrie. Plouase mult și nu
eram încântată să ies afară, dar aveam nevoie de câte ceva de la magazin.
Mă apropiam tot mai tare de casă, când am văzut o bătrânică firavă care parcă cerșea.
Voiam să trec pe lângă ea, dar nu am putut să-mi ignor conștiința și m-am dus să-i dau o
portocală. Mi-a strâns mâna plină de compasiune, s-a uitat cu ochi mari la mine și-a zis:
- Mulțumesc maică, dar eu ce să-ți ofer în afară de acest ceas? Era ceva ciudat în privirile ei.
Avea irișii gri și pupile de pisică. De sub gluga care o acoperea ieșeau firișoare grizonate de păr.
M-am uitat la ciudatul mecanism din mâna mea și până să apuc să-l refuz, bătrâna
dispăruse. „Ciudat!”, mi-am spus, „poate că am contemplat ceasul mai mult decât credeam”. Am
vrut să văd dacă funcționează, dar nu avea butoane. Cu ochii la ceas, m-am împiedicat de un
obiect rigid și am căzut. Am auzit zgomotul sticlei care se sparge și s-a făcut întuneric. Se făcuse
beznă afară când mi-am revenit, iar atmosfera era ambiguă. Ceva era ciudat.... Era seară când am
plecat de acasă, iar acum era beznă totală afară. Nu era plauzibil să rămân inconștientă câteva ore
pe o bordură, cineva ar fi sunat la urgențe. Mi-am zis să merg acasă, căci nu mai aveam ce căuta
acolo, dar când m-am ridicat am observat două lucruri stranii: ceasul îmi atârna la gât și o
săgeată de lumină a bifurcat cerul, fiind urmată de un sunet agasant. Am privit năucă bolta
cerească, care ascundea o infinitate de galaxii, tot drumul spre casă.
Când am ajuns în locul unde locuiam, am avut un șoc! O clădire numită „Gara Navetelor
Interstelare” luase locul căsuței mele. Credeam că am greșit drumul și m-am învârtit prin jur. Am
dat de clădiri bizare precum „Catedrala Klingoniană”, „Casa de cultură a Dalienilor” și o
farmacie cu o firmă incandescentă ce semăna periculos de mult cu cea egipteană. Am pășit ca
prin transă, până ce am ajuns la colțul unui bloc. În întuneric am văzut două siluete: una care
părea că atacă folosindu-se de niște tentacule și una care încerca să-și ascundă fața. Am fugit în
direcția lor și l-am împins pe sărmanul care încerca să se apere. Involuntar am nimerit o trapă de
aruncat gunoiul și am picat pe nişte deșeuri menajere care emanau radiații bej.
- Îți mulțumesc că m-ai salvat, spuse fata din fața mea, dar pentru numele lui Goliad, ce
căutai afară noaptea?!
- Aș vrea să știu, dar nu am idee... Era zi înainte. Ce mai era și ființa aceea? Tu ce ești?
De ce erai afară? Unde suntem? Ce an?
- Câte o întrebare rând pe rând! Domnul de afară era un Farifer. Arată că un humanoid,
dar mănâncă suflete. Le place să vâneze noaptea, de aceea este ilegal să ieșim din casă după ora
265. Eram afară pentru că am simțit o prezență străină, probabil tu.
- Ora 265?
- Sigur. Zilele au 423 de ore de când ne-am unit cu Andromeda și Saturn a început să
orbiteze în jurul nostru.
- În urmă cu cât timp s-a întâmplat coliziunea?
- De mai bine de opt secole. Revenind, suntem în anul 4562 și ne aflăm pe Terra Nova.
Iar eu sunt un om. Acum tu... Ascult!
- Sunt tot un om. Vin de pe Terra din anul 2017 și
am apărut aici după ce o bătrână mi-a dat un ceas.
- Ceas? Ce ceas?
I-am întins obiectul spart și l-a studiat cu
atenție. Îmi venea greu să cred că e om. Avea
unghiile ascuțite, venele foarte pronunțate și
urechile ca de elf. Ochii ei emanau o lumină care-
și schimba culoarea.
- Nu e ceas...
- Dar?
- O mașină a timpului, singura care ne poate duce
din trecut în viitor. S-au creat tot felul de astfel de jucării care ne permit să ne întoarcem în
trecut, dar niciuna care să ne deschidă viitorul și cu atât mai puțin să ne lase să interacționăm cu
cei din alte timpuri. De unde îl ai??
- De la doamna cu ochii de pisică.
- Ochi de pisică? Păr grizonat? Haină cu glugă?
- Da, așa arăta, de... - O! Galaxie! Ai dat nas în nas cu un Farifer! Trebuie să predau un
raport la Agenția Astronavelor. O să fie nevoie de dosare, hârtie, ziarele telepatice vor vui! O să
apară peste tot în holograme!
- Cum mă întorc acasă?
- Să te întorci? Am văzut timpul tău și nu înțeleg de ce ai vrea să... Ușa!oh, nu...
Entuziasmul îi pierise în același timp cu glasul. Una din creaturile acela ciudate venea în fugă
către noi și părea flămândă. La brâu avea niște arme care nu-și aveau rostul, deoarece tentaculele
făceau toată treaba. Am ieșit în fugă afară, unde începuse să lumineze. Câteva mininave spațiale
au trecut fugitiv pe lângă mine. Sub lumină am remarcat diferențele orașului. Bulevardele erau
pavate cu sticlă prin care am putut zări un complex de circuite electrice. Pe acoperiș, clădirile
aveau antene parabolice imense. Pereții erau acoperiți de microcipuri, arătând ca niște plăci de
bază supradimensionate. Ușile erau puține, fiind înlocuite de butoane pe care scria „Apasă aici
pentru teleportare!”. Dronele patrulau cerul, monitorizând activitățile matinale care erau pe cale
să înceapă.
- Unde mergem? Am întrebat când am văzut că urmăritorul nostru extraterestru își
abandonase vânătoarea.
- Aici, spuse fata cu răsuflarea întretăiată.
Ne aflam în fața unei clădiri opulente. Se deschidea printr-o arcadă mare. Ferestrele erau
zăbrelite cu grilaje laser.
- Muzeul Interplanetar de Istorie a Mecanicii;este locul în care găurile de vierme care
permit călătoria în timp se formează cel mai bine. Intră, activează ceasul și pleacă. O să ai
probleme și mai mari dacă te găsesc cei din Agenția de Securitate a Hibrizilor. Nu am apucat să-i
mulțumesc sau să-i mai spun ceva, căci a apăsat pe un buton de pe brățara ei și s-a transformat
într-o grămadă de luminițe verzi care și-au luat zborul. Am spart ceasul în mijlocul holului. Cu o
ultimă privire mi-am luat adio de la urmașii noștri și am văzut că strada se umpluse de luminițe.
Probabil erau oameni care se teleportau ici și colo. În 30 de secunde mi-am deschis ochii. Era
seară, ploua și cu lanterna de la telefon am văzut dalele de piatră și zidurile prăfuite. Ceasul era
țăndări lângă mine. L-am luat și am alergat către casă. L-am pus la birou iar într-un ciob am
văzut că reflexia mea arăta că bătrână de mai devreme.
Mi-am dedicat următorii ani reparându-l. La fiecare 30 de ani îmi întorceam propriul
timp că să îmi prelungesc viața. Am reușit să-l fac să mă lase să mă joc cu timpul cu voiam.
Devenisem imună la trecerea lui, păcat însă că de la radiațiile sale părul mi-a încărunțit, ochii
mei arătau că ai unei pisici și pentru a mă ține în viața aveam nevoie de suflete...
Redescoperindu-mă pe o stea
de Stoica Ştefania
Am început de mică să explorez diferite lucruri, care acum mi se par banale, iar la
momentul respectiv credeam că sunt cea mai bună exploratoare, deoarece mereu îmi puneam
întrebări şi mereu căutam şi găseam răspunsuri la ele. Acum nu pot spune că mai e la fel. Acum,
doar îmi pun întrebări, dar răspunsurile nu mi le mai pot da. O primă concluzie că nimic nu mai e
cum a fost odată.
Stând şi uitându-mă pe cerul înstelat, observ ceva strălucitor, ceva care îmi acaparează
privirea. O stea încearcă să-mi transmită ceva, un mesaj. Preţ de o secundă am crezut că sunt în
inima acelei stele, dar închizându-mi şi deschizându-mi ochii, observ că nimic în jurul meu nu
mai e la fel cum ştiam eu. Un al doilea semn că nimic nu mai e cum a fost odată. Îmi cobor
privirea de la bolta cerească şi mă întorc văzând în faţa mea o persoană care se uită într-o
oglindă. Observ că acea persoană face aceleaşi mişcări ca mine, aceleaşi gesturi. Aveam aceeaşi
mimică, doar aspectul fizic ne diferenţia cât de cât. Privind şi mai atentă, mă opresc din a mai
face ceva. Îmi închid ochii, îi deschid, ţip din toţi rărunchii şi încep să plâng. Acea persoană mă
imita... M-am pus în genunchi şi am început a mă preface că sunt un ninja care ştie meserie.
Dintr-o dată, îmi întind mâna şi dau cât de tare pot în acea oglindă. Acea persoană făcea acelaşi
lucru, doar că lovitura ei nu ajunsese până la mine. În secunda următoare persoana respectivă a
dispărut, lăsând în urma sa doar cioburile oglinzii. Curioasă, dar şi speriată ies din clădirea
respectivă cu dorinţa de a găsi fata din oglindă, care pot spune că seamănă destul de mult cu
mine, doar că părea mai mare, mult mai mare.
Încă nu ştiu unde mai exact sunt sau unde mă aflu. Sigur nu în camera mea, deoarece aici
nimic nu-mi pare familiar. Ieşind pe aleea principală, observ că sunt înconjurată de tot felul de
lucruri strălucitoare, la fel ca steaua pe care am văzut-o mai devreme.
Uitându-mă mai atent, îmi dau seama că nimic nu e în jurul meu, nici un pas de om, sau
de animal, sau măcar de extraterestru, absolut nimic. Mi se părea ceva foarte bizar: adică în acele
clădiri fabuloase, care ating cote maxime de înălţime, fiind aliniate una lângă cealaltă pe ambele
părţi să nu fie ocupate de câte un extraterestru, sau de o lighioană care aşteaptă să mă mănânce?
Serios acum, pe această planetă mă aştept la orice! Uitându-mă şi mai atent observ în reflexia
acelor clădiri strălucitoare o umbră. Mai mult ca sigur fata pe care am văzut-o anterior îmi dă din
nou târcoale.
Îmi aţintesc ochii spre acea umbră şi îmi dau seama că acea persoană seamănă izbitor cu
mine. Oare să am eu o soră geamănă şi să nu fi ştiut până acum?! Mă opresc brusc şi văd în faţa
mea ceva extrem de strălucitor, văd ceva care mă împiedică să îmi ţin în totalitate ochii deschişi.
Primul lucru pe care l-am făcut a fost să strig după ajutor, dar mi-am dat seama că sunt singură,
prima şi poate că şi ultima persoană de aici. Doar acea persoană necunoscută mă mai poate ajuta,
aşa că am început să vorbesc cu o voce destul de stinsă, adresându-mă ei:
- Mă poţi ajuta? Îmi poţi spune unde sunt sau cine eşti?
Am aşteptat un răspuns ceva vreme. Simţeam că toate aceste întrebări revin asupra mea.
Parcă răspunsurile îmi stăteau pe buze, păcat că nu puteau prinde glas aceste cuvinte. Am
încercat din nou să mă adresez ei:
- De ce te ascunzi de mine? De ce nu-mi vorbeşti? Răspunde-mi şi hai să clarificăm
lucrurile sau eşti cumva jumătate om, jumătate extraterestru, şi nu vrei să ştiu eu?
Din nou răspunsurile aproape că prindeau glas, dar nu îndeajuns ca să pot să le şi pronunţ.
I-am mai spus să mi se arate, ca să avem o confruntare, să vedem cine va câştiga. După ce am
spus acest lucru, am simţit că ceva din mine se rupe. Tot ce știu este că nimic nu mai e cum a
fost cândva. Simţeam că nu mai sunt eu. După ceva timp am început să aud o voce. Părea destul
de asemănătoare cu a mea. Simţeam că eu rosteam acele vorbe, chiar dacă nu era aşa. Simţeam
că era ceva ciudat în locul acesta, deoarece din explorările mele aici nu exista niciun picior de
om, cu excepţia mea şi poate că şi cu a ei.
Am început să am nişte ieşiri incontrolabile parcă eram posedată de un extraterestru venit
de pe Marte cu un OZN, dar gândindu-mă mai bine mi-am pus întrebarea dacă nu cumva m-a
posedat acea persoană, dacă nu cumva în interiorul meu era ea. Am început să dansez
incontrolabil. Făceam lucruri de care nu eram conştientă. După ceva timp, am început să-mi
revin, am explorat lucrurile care mă înconjurau. La un moment dat, dau de un afiş pe care scrie
“Bun venit în planeta Stelelor!”. Acest afiş m-a luminat şi la propriu şi la figurat, măcar un lucru
e cert, sunt pe planeta Stelelor. Pe steaua pe care am văzut-o cu puţin timp în urmă. Acum mai
rămâne să aflu cum pot ajunge înapoi acasă şi cine e acea persoană pe care am denumit-o
Liberty, deoarece prin libertatea ei sau prin semi invizibilitatea ei, m-a făcut să cred că nimic nu
va mai fi cum a fost odată.
Stând, analizând, în faţa mea îmi apare din nou o oglindă condusă de nişte aripi de înger.
Prima dată am crezut că e un înger la propriu, care a venit să mă salveze, dar mi-am dat seama că
e oglinda pe care am spart-o. Incredibil sau nu printr-o magie de nedescris, oglinda nu avea
absolut nicio zgârietură. Ajungând în faţa mea, o văd din nou pe Liberty care mă imita. Făcea din
nou aceleaşi mişcări ca ale mele. Cum e posibil? În secunda următoare am avut o revelaţie în
care neuronul cu numărul patruzeci şi trei mi-a indicat faptul că oglinda arată exact realitatea.
Am avut un moment de şoc. Mii de întrebări îmi veneau în cap, printre acele întrebări era:” Unde
e copilul din mine care mereu avea răspunsuri la întrebări?”. Mi-am dat seama că acea persoană,
Liberty, eram eu. Eram eu cu o libertate de nedescris. Nu m-am putut recunoaşte. Dar cel puţin
am reuşit să descopăr această planetă, să mă descopăr pe mine şi să-mi dau seama că nimic nu e
şi nu va mai fi ca înainte. Mi-am dat seama că sunt singură, că sunt singura persoană de pe
planeta Stelelor, sau poate că sunt eu şi umbra mea, clona mea. Mă bucur că am reuşit să mă
descopăr. Acum am oportunitatea să-mi fac propria mea planetă în care pot face ceea ce vreau, în
care pot să explorez orice lucru şi în care mă pot bucura de noua eu, deoarece acum sunt diferită,
sunt mai mare, iar mentalitatea mea este cu totul alta. Mi-am dat seama că sunt singură, că sunt
singura persoană de pe planeta Stelelor, sau poate că sunt eu şi umbra mea, clona mea. Mă bucur
că am reuşit să mă descopăr. Acum am oportunitatea să-mi fac propria mea planetă în care pot
face ceea ce vreau, în care pot să explorez orice lucru şi în care mă pot bucura de noua eu,
deoarece acum sunt diferită, sunt mai mare, iar mentalitatea mea este cu totul alta.
Va continua!
Alte texte S.F. în următorul număr.
 Să pătrundem în lumea celor care nu cuvântă...
 Fabule
Ursul şi vulpea
de Mitrofan Mădălin
Odată un urs şi o vulpe s-au întâlnit intr-o pădure. Au devenit prieteni foarte buni şi se
ajutau unul pe celălalt.
A sosit iarna. Odată cu ea au sosit şi frigurile, iar cei doi prieteni s-au gândit să-şi facă o
casă împreună. Zis şi făcut. Apoi şi-au strâns provizii pentru iarnă : miere, untură şi fructe de
pădure. Urgia iernii puse stăpânire pe întreaga pădure. Ursul se puse să doarmă, iar vulpea băga
lemne în foc. Dintr-o dată i se făcu foame. Ursul o auzi pe vulpe strecurându-se afară şi o
întrebă:
 Unde mergi buna mea prietenă pe o astfel de vreme?
 O şoricioaică a născut şi m-a rugat să-i fiu naşă copiilor ei!
Ieşită afară, s-a urcat în pod, a luat un sfert din fiecare fel de mâncare, apoi s-a întors
înapoi în casă.
Auzind-o sosind, ursul a întrebat-o:
 Cum îl cheamă pe şoricelul botezat?
 Un sfert!
După câteva zile se întâmplă aceeaşi poveste. Vulpea se duse în pod şi mâncă jumătate
din mâncare.
 Jumătate!
După încă câteva zile, vulpii i se făcu din nou foame. Ieşi pe furiş din casă, se urcă în pod
şi mâncă tot ce mai era pus deoparte. Ursul o întrebă:
 Nimic!
Veni primăvara, natura se trezea la viaţă iar ursul se gândi să facă nişte clătite cu sirop
din fructe de pădure. Urcă în pod, dar în pod nu mai era nimic. Atunci şi-a dat seama ce s-a
întâmplat peste iarnă.
S-au întins pe iarbă la soare. Ursul a provocat-o pe vulpe spunându-i că la cine se vor
aşeza gângăniile pe bot, acela este vinovat de dispariţia proviziilor. Ursul adormi din nou, iar
vulpea şireată luă untura ce mai rămase pe fundul borcanului şi îl mâzgăli pe bot pe urs. Când se
trezi, în jurul său zumzăiau o mulţime de albine.
Ursul o luă la fugă întrebându-se cum e posibil, căci el nici nu s-a atins se borcanul cu
untură. Vulpea râdea în urma sa, fericită că şi de data aceasta a reuşit să-l păcălească pe urs.
URSUL ŞI FURNICA
de Neagoe Costina Elena
Într-o zi cu soare Şi îndată o-ntrebă:

Şi cu cer senin, -Măi furnicuţo,
Un urs se odihnea Ai suflet frumos
Sub un anin. Ca şi papionul tău voluminos?
O furnică mândră, Furnica furioasă se îndepărtă
Cu papion pompos Şi de-atunci cu ursul
Se plimba agale Nu mai cuvântă.
Pe lângă ursul voios. Sufletul primează
Furnica se mândrea În orice ipostază.
Cu frumuseţea sa,
Ursul o remarcă

  
URSUL ŞI FURNICA
de Popica Ana –Maria Car fără probleme tot
Şi nu mi-e lene,
Odată, ursul la drum lung porni Dar acum mi-e teamă
Şi cu o furnică el se-ntâlni. De frumoasa blană,
Ursul era mare, puternic şi frumos C-o voi murdări.
Şi pe deasupra şi lăudăros. Aşa vorbea ursul cel mare
Furnica neînsemnată tăcea, tăcea Cu lenea-n spinare.
Şi pe urs îl asculta. Nu uitaţi ce spun acum:
Dintr-o dată, îşi făcu curaj Frumuseţea-i trecătoare
Şi ursului-i vorbi: Ca apa curgătoare.
- Chiar dacă eşti aşa de frumos
Şi foarte arătos,
Nu vei putea vreodată căra,
Ce ducem noi de zor   
La al nost’ popor.
Ei, gândeşti ce spui?


CERUL ŞI PĂMÂNTUL
de Ştefan Eduard Natanael
Odată, într-o vreme îndepărtată, Atunci îşi zise cerul,

Stătea pe gânduri cerul, Golit de orice nor
Fîlindu-se cu norii cei mari şi pufoşi, „-De-aş fi un norişor,
Spunând că nu sunt alţii mai mari şi mai El mi-ar fi-ntors favoarea
frumoşi. Şi n-aş mai fi fost singur
Bătrân şi muritor.”
În vremea-aceea, însă, pământul suferea,
Căci ploaia şi chiar roua de mult nu mai cădeau De-aceea, ia aminte
Şi haina lui cea verde, La vorba mea-nţeleaptă
Cu totul se usca. Tu nu lăsa pe mâine
Ce azi poţi face-ndată,
Cu multe străduinţe, Căci amânarea este ca iarba neudată
Pământul s-a rugat O vezi o dată verde,
De cerul care nu se-oprea din admirat Dar mâine e uscată.
Îi spuse cu glas slab:
-Tu, Mărite, îndură-te de mine,
Şi îmi trimite ploaie
De-acolo de la tine.   
Eu? Zise cerul mândru,
O să-ţi trimit odat’!
Azi, însă, nu, amice,
Sunt foarte ocupat!
Cum vântul şi arşiţa

Au pustiit pământul,
Pentru că cerul mândru,
Nu şi-a ţinu cuvântul,
S-a întâmplat ca norii
Să plece fără veste,
Lăsând pe cer doar soare
Puternic, arzător.
 Culori, peisaje, frumuseţe, încântare în pasteluri...
Zile reci de toamnă Toamna

de Popica Ana-Maria de Popica Adrian
Toamna s-a aşezat Toamna când s-aşază-n cale,

Şi păsările au plecat. Pornesc oile la vale,
Pădurile toate-s gălbui, Mergând spre a lor păşune.
Iar afară soare nu-i Mâncând ierburile bune.
Oamenii muncesc de zor, Numai dragii lor ciobani,

Adunând de pe ogor, Aşteaptă de la stăpâni bani
Roadele îmbelşugate Şi pleacă de pe ogor,
Mult dorite şi-aşteptate. Căci se duc la casa lor.
Zilele s-au mai scurtat, Şi se pregătesc de iarnă,

Nopţile de cap îşi fac Când cerul o să cearnă
Aşteptăm neaua frumoasă, Fulgii sprinteni de zăpadă
Căci vine iarna geroasă. Ce încet pornesc să cadă.
Iarna
de Bularca Mariş Luca
Iarna este luminoasă Plopii albi, măreţi răsună,
Uneori,chiar şi fiţoasă Bucuria o adună,
Albul ei frumos ca ţara, Soarele cel luminos
Când îl vezi,găseşti comoara. Străluceşte bucuros.
Albul iernii cel frumos
Încălzeşte sufletul sfios.
Primăvara
de Radu Bianca
Astăzi este primăvară Soarele e mult mai blând
Viața este mai ușoară. Floricelele sunând
Când aceasta a sosit, Pe zile de primăvară
Ghiocelul a-nflorit. Să apară iară, iară.
Lunca veselă a-nverzit
De fericire,florile au înflorit
În nuanțele acesteia
Verde,roșu,aurie
Totu-i plin de bucurie.

 Spre final, câteva curiozităţi:
Ştiaţi că : - substantivul seif este monosilabic?
-substantivul tunel are două forme corecte de plural: tunele/tuneluri?
- mâncăm şi căpşune, şi căpşuni? Ambele forme de plural sunt acceptate
- mergem cu urciorul la apă, nu cu ulciorul?
- pe masă punem un milieu, nu un mileu?
- redactăm eseuri, nu esee?
- noaptea avem vise, iar dorinţele/idealurile noastre sunt visuri?
- ne putem cumpăra ciocolate, nu ciocolăţi cu monede, nu cu monezi?
- avem o cutie de chibrituri, nu chibrite?
- dacă nu ştim să înotăm trebuie să ne cumpărăm colaci, nu colace?
- manualele pot avea şi coperte, şi coperţi?
Este o listă deschisă care aşteaptă să fie completată de micuţii curioşi. Aştept
pentru următorul număr alte curiozităţi! Nu uitaţi de DOOM2!
 Pentru pasionaţii de literatură datorită cărora parfumul de cerneală nu se pierde

lansez provocarea numărului următor:
Poveşti cu tâlc
Vă rog să îmi trimiteţi creaţiile voastre pe adresa de mail:

buzea.otilia@yahoo.com
Vă doresc multă inspirație,
dragi cititori!
NORME DE REDACTARE A TEXTELOR ÎN VEDEREA PUBLICĂRII
1. Textele propuse publicării vor fi redactate în word pe o singură coloană. Textul va fi

redactat cu diacritice, Cambria, mărime 12 pct..
2. Fiecare text va avea la sfârșit numele autorului.
3. Aparatul Critic cade în sarcina autorului (note, bibliografie).
4. Articolele pot fi însoțite de imagini sugestive.
Autorii își asumă responsabilitatea pentru conținutul materialelor

publicate!
COLECTIVUL DE REDACȚIE: Elevi

Cadre Didactice: Neagoe David
Murea Mihaela
Dir. prof. Stoica Cătălina Prundar Minodora
prof. Radu Iosif Sporea Delia
prof. Buzea Otilia Buzea Daria – Maria
prof. înv. primar Apafi Iuliana - Maria Despa Ionică
prof. Oltean Mihaela Hosu Bianca
prof. înv. primar Mirce Raluca Hosu Bianca
prof. înv. primar Stroie Gilia
prof. înv. primar Bularca Mariș Petruța
prof. înv. primar Moldovan Livia
prof. Renga Mihaela
prof. Onea Elena
prof. Olteanu Ovidiu
prof. Pavel George
prof. Muntean Adrian
prof. Onea Ioan
prof. Murea Maria
prof. Fercu Alexandru
Departamentele ”Vectori Spre Orizont”
PARFUM DE CERNEALĂ: prof. Buzea Otilia
TEHNOREDACTARE: prof. Fercu Alexandru

TIPAR

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TIPAR

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Publicație bianuală editată de Școala Gimnazială ”Nicolae Russu” Sita Buzăului

Vectori Spre Orizont II / Decembrie 2018

 Cuvânt înainte (pag. )

DE VORBĂ FĂRĂ CATALOG

NIHIL SINE DEO

 Coordonator, prof. Buzea Otilia

prof. Radu Iosi

Timpul, nedrept şi impasibil în veşnicia sa, a

Rezultatele la aceste concursuri au fost sintetizate pe discipline și conțin numărul de

 Concursul Internațional de fantezie și îndemânare ”Culorile Toamnei” din

 Concursul Județean ”Sărbători de iarnă”, concurs organizat de Palatul Copiilor din

 Concursul Județean de Matematică ”MATEX covăsnean” , pentru elevii din clasele

 În anul şcolar 2017-2018, la olimpiadele şi concursurile de limba şi literatura

 Olimpiada Universul cunoaşterii prin lectură- Etapa Judeţeană :

Felicitări elevilor și cadrelor didactice !

Din nou Evaluarea Națională ….

La disciplina limba și literatura română, rezultatele obținute de elevii clasei a VIII-a

Dacă calculăm media notelor obținute la Evaluarea Națională la matematică și

Suntem alături de elevii clasei a VIII-a și ne dorim ca și în acest an școlar rezultatele

Mult succes, copii !

Următoarea destinație a fost București, unde am pornit împreună cu elevii calificați

Studiourile de la Buftea Filmul mult aşteptat

Încheiem traseul competiţiilor naționale la înălţime cu alte 4 Premii speciale: 3

În final, vă invit să gustaţi din trăirile şi participanţilor la aceste olimpiade şi

„Calificarea mea la etapa națională a Olimpiadei de limbă şi literatură română a

„Consider că participarea la etapa națională a unei olimpiade are un rol important în

„Am avut şansa de a participa la Concursul național interdisciplinar "Ionel

„ Calificare la etapa naţională a olimpiadei Universul cunoaşterii prin lectură m-a

DE VORBĂ FĂRĂ CATALOG

NIHIL SINE DEO

VIAȚA SFÂNTULUI IERAH NICOLAE

Sfântul Nicolae s-a născut în secolul IV, în provincia Lichia, orașul

MĂRTURISIREA CREDINȚEI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

Hosu Alexandra - clasa a VIII-a

PREOTUL MEU DUHOVNIC

prof. îndrumător Muntean Adrian

prof. îndrumător Muntean Adrian

CEI ŞAPTE ANI DE ACASĂ

,,Copiii învaţă ceea ce trăiesc!

CEI ȘAPTE ANI DE ACASĂ

prof.: Băilă Elena

1. Educația de tip autoritarian.

Profesor: Băilă Elena

prof. înv. primar Iuliana-Maria Apafi

Elevii clasei pregătitoare de la Şcoala Gimnazială Nicolae Russu, Sita-Buzăului, au

De la început, fac precizarea că materialul de față se adresează celor ce își propun să

MIRACOLUL GRĂDINII NOASTRE

Prof. înv. Primar MIHAELA BANCIU

Sunt învățătoare la clasa a III-a și am în clasă o fetiță

Obiecte neperisabile precum arama, bronzul, aurul, argintul

FILĂ DE ISTORIE, SATELE ZĂBRĂTĂU ȘI CRASNA

Urmele materiale scoase la iveală cu ocazia săpăturilor arheologice ne dau

- pentru satul Zăbrătău

Ani 1966 1977 1987 1992 2002 2008

- pentru satul Crasna

Ani 1966 1977 1987 1992 2002 2008

Reprezentarea evoluţiei în timp a populaţiei,sub formă de diagramă cu bare verticale,

Pentru îndeplinirea la un înalt nivel de performanță și eficiență a activității sale

Importanţa respectării drepturilor omului este stipulată în legi şi a fost demonstrată de

DIFERENȚELE DE ÎNVĂȚARE DIN CLASA MEA

TRADIȚII ȘI OBICEIURI ÎN LOCALITATEA SITA BUZĂULUI

Harta prezintă o importanţă

METODE ȘI TEHNICI ALTERNATIVE DE ÎNVĂȚARE A ÎNMULȚIRII

prof. înv. primar Darie Simona Gheorghița,