Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pojorata
Șoapte...
Nr 1
2009
Prima atestare documentară despre existenţa unei şcoli în satul Pojorâta s-a facut în anul
1767. Şcoala funcţiona în cadrul bisericii din sat. În urma anexarii regiunii Bucovina de
Redacţia către Imperiul Habsburgic, şcoala ca instituţie a suferit o amplă transformare. În anul
1866, la 29 mai, şcoala cu predare în limba română se separă de cea germană, ca şi
celelalte şcoli care funcţionau în Ocolul Câmpulung Moldovenesc, o adevarată citadela a
românismului. După Marea Unire învăţământul cunoaşte o organizare şi o dezvoltare
Prof. Daniela Vermeşan nouă care, cu anumite întreruperi obiective în al II-lea Război Mondial, a continuat
ajungând la o dotare bună în prezent. Elevii pregătiţi de-a lungul anilor în şcoala noastră
Prof. Deaconescu Adrian au îmbrăţişat profesii diverse: medici, farmacişti, profesori, jurişti, ingineri, cercetători.
Jucan Diana VII A
Raia Raluca VII A
Facas Adelina VII A
Măgurean Lacramioara VIII
Grigorean Georgiana VIII
Flocea Oana VIII
Horga Elfride VIII
Niga Lăcrămioara VIII Prin intermediul revistei Şcolii cu cl. I – VIII Pojorâta,
Danci Mihai VIII
domnul primar Codreanu Ioan Bogdan
transmite câteva dintre planurile de viitor :
Cuprins:
- reabilitarea şcolilor şi a grădiniţelor este principalul obiectiv;
Despre noi - reabilitarea drumurilor comunale;
- construirea unei baze sportive pentru tineri;
Activităţi extracurriculare
- continuarea unui proiect pentru aducţiune de apă şi canalizare;
- în satul Valea Putnei, în acest an, se va asfalta un drum comunal şi se va începe reabilitarea şcolii;
Mihai Eminescu
- derularea unui proiect pentru regularizarea pădurii Valea Pojorâtei;
Comemorare - discuţii avansate pentru a face un parc colian în zona masivului Giumalău în parteneriat; pentru acest
proiect vor exista sume substanţiale la bugetul local;
Vorbind despre Bucovina
Însă aceste obiective nu se vor putea realiza toate în acest an, deoarece nu putem începe zece
Interviuri proiecte şi să ajungem a nu finaliza nici unul.
Educaţie Realizări:
1 DECEMBRIE 2008
victoria Puterilor Centrale ne va da
HOLOCAUST
Basarabia; o biruinţã o excludea pe
"...Marea Unire din 1918 a fost si cealaltã, astfel cã nimeni nu vedea
Etimologic, cuvântul
rãmâne pagina cea mai sublimã a cum ar fi cu putinţã ca toate aceste
Holocaust, provine din limba
istoriei româneşti. Mãreţia ei stã provincii sã intre aproape simultan
greacă: Holoskaustos sau Holo-
în faptul cã desãvârşirea unitãţii în frontierele Vechiului Regat. [...]
kauton, Holos înseamna întreg;
naţionale nu este opera nici unui Kaustos sau Kautos înseamna
om politic, a nici unui guvern, a Nu o victorie militarã a stat la
temelia României Mari, ci actul de ardere, adică ardere totală.
nici unui partid; este fapta istoricã Vechea semnificaţie a Holo-
a întregii naţiuni române, realizatã voinţã al naţiunii române de a-şi da
armãtura teritorial-instituţionalã caustului indică:
într-un elan ţâşnit cu putere din a) -sacrificiu oferit zeilor prin ar-
strãfundurile conştiinţei unitãţii care este statul naţional.[...]
derea totală a obiectului sacrifi-
neamului, un elan controlat de cat;
fruntaşii politici, pentru a-l cãlãuzi O necesitate istoricã - naţiunea
trebuie sã trãiascã într-un stat b) -o distrugere completă a popu-
cu inteligenţã politicã remarcabilã laţiei şi a animalelor;
spre ţelul dorit. [...] naţional - s-a dovedit mai puternicã
decât orice guvern sau partid, c) -o distrugere masivă, totală.
Marea Unire nu a fost rezultatul culpabil de egoisme sau
incompetenţã, şi, punând în mişcare Ulterior, semnificaţia Holo-
participãrii României la rãzboi. caustului s-a extins cuprinzând
Nici partizanii Antantei, nici cei ai naţiunea, i-a dat acea forţã uriaţã ca
peste toate adversitãţile sã dea viaţã categorii ca pogromuri, genocid,
Puterilor Centrale nu au avut în exterminarea unei rase... Astăzi,
vedere revoluţia din Rusia şi aspiraţiei sale: Statul Naţional."
Holocaustul este identificat cu
destrãmarea monarhiei austro- tragedia suferită de evrei în cel
ungare. Raţionamentul lor s-a Bibliografie: Florin Constantiniu -
O istorie sincerã a poporului de-al II-lea Război Mondial, uci-
înscris formulei tradiţionale a derea a peste 6 milioane de evrei
raportului de putere interstate: român,, ed. Univers Enciclopedic,
1997, p. 301-302 în lagărele de concentrare ger-
victoria Antantei ne va da mane aflate pe teritoriul polonez:
Bucovina, Transilvania şi Banatul, Auschwitz, Treblinka, etc.
Întocmit,
Prof. Adrian Deaconescu
Ziua de 24 ianuarie:
memorabilă pentru toți
La Congresul de pace de la Paris din
Ziua internațională a educației
1856 Franța a propus unirea Moldovei cu Țara
Românească .În anul 1857, Adunările Ad –hoc
din Moldova și Țara Românească au afirmat
același punct de vedere : doreau unirea , sub Anual, începând cu anul 1994, la data de 5
conducerea unui principe străin, și neutralitatea
politică internațională , iar în 1858 marile octombrie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a
puteri au acceptat unirea . Astfel , Alexandru Educaţiei. Această zi este o ocazie potrivită de
Ioan Cuza a fost ales ca domn în ambele țări: - la 5 ianuarie 1859, exprimare a respectului şi a aprecierii pentru con-
în Moldova , și la 24 ianuarie în Țara Românească, înfăptuind astfel
unirea celor doua principate românești. tribuţia pe care dascălii de pretutindeni o aduc
De atunci toți oamenii sărbaăoresc ziua de 24 ianuarie ca o zi educaţiei generaţiilor viitoare. Ziua Internaţională
istorică de mare importanță pentru statul român . a Educaţiei se sărbătoreşte în peste 100 de ţări
din întreaga lume.
Facas Maria Adelina clasa a VII –a A
Pag 5 COMEMEORARE Șoapte...
MIHAI EMINESCU
15 IANUARIE 2009
Repere critice
Întocmit, Canişag
Emilian
Clasa a VIII-a
Pag 7 EDUCAŢIE Șoapte...
PERSONAJUL LITERAR
Pasiunea pentru folclor şi tradiţii populare m-au condus în anul 2007 către Şcoala Populară de Arte
“ Ion Irimescu” din Suceava. Mi-am dorit ca realizările din acest domeniu să fie la un nivel profesionist, de
aceea consider că sub îndrumarea maestrului coregraf Costinel Leonte, omul care mi-a deschis portile şi mi-a
ghidat paşii, am reuşit să mă iniţiez in tainele coregrafiei.
Iniţierea mea în dansurile populare s-a facut prin participarea ca şi dansator în vechiul ansamblu al
comunei Pojorâta, ”Piatra Străjii”. În prezent, activez în cadrul Ansamblului ”Arcanul”, al Universităţii
”Ştefan cel Mare” din Suceava şi în Ansamblul ˝Străjerii Bucovinei ˝ din Pojorâta. Titulatura de instructor
coregraf nu m-a convins să renunţ la statutul de dansator în cadrul acestui ansamblu, aşa că încerc să le îmbin
cu succes pe amândouă.
Este foarte important ca atât în profesie, cât şi în viaţă, să întâlneşti persoane care să te îndrume şi care să-ţi împărtăşească din
tainele profesiei şi din experienţa acumulată. Experienţa lor te ajută să-ţi creezi un stil, şi te ajută, pentru că stilul de predare ţi-l construieşti, în
mare parte în funcţie de persoanalitatea pe care o ai. Şi pe acestă cale, vreau să-i mulţumesc doamnei Viorica Iosif, coregraf al Ansablului
”Bucovina” din Suceava.
Poporul român, a fost întotdeauna, apreciat pentru puterea tradiţiilor şi a folclorului. Astfel, sursele de inspiraţie sunt foarte variate şi
vaste în acelaşi timp. Oamenii satului, localnicii, batrânii, te aşteaptă cu braţele deschise să-ţi împărtăşească din ceea ce au mai de preţ, valoarea
neamului. Reîntoarcerea la folclor este o datorie sacră, legământ cu eternitatea, este ceea ce ne ţine împreună....Nu e foarte greu să-i găseşti, trebuie
doar să-i întâlneşti.....rapsozi, intructori coregrafi, interpreţi de muzică populară....
Începând cu data de 01.01.2008 am preluat titulatura de instructor al ansamblului ’’Străjerii Bucovinei’’ fiind ales prin vot de
colegii mei de ansamblu. Pentru că nu am vrut să-i dezamagesc, şi să fiu instuctor doar cu numele, am considerat că este necesar să urmez cursuri
de perfecţionare în acest domeniu.
În sânul ansamblului circulă o vorbă pe care noi o preţuim…“ împreună răzbim”. Şi cu asta, am vrut să menţionez că fiecare membru şi
-a adus partea lui de contribuţie pentru ca acest ansamblu să fie cunoscut astăzi. Din anul 2007 funcţionăm cu acte în regulă, sub numele Asociaţia
Cultural - Artistică ”Străjerii Bucovinei” Pojorâta.
Momentan ansamblul ’’ Străjerii Bucovinei’’ are în componenţă 16 membri deja formaţi care participă la toate spectacolele şi
filmările organizate în cadrul acestuia. Însă, din dorinţa de a ne extinde şi dezvolta, am selectat încă 20 de tineri până în 15 ani, care
momentan sunt în stadiul de pregătire. Aceştia participă selectiv la diferite activităţi din cadrul ansamblului în funcţie de talent şi nivelul
de pregătire la care au ajuns.
’’ Te naşti cu talentul şi pasiunea ţi-o cultivi de-a lungul vieţii’’. Aşa gândesc acum şi pot să afirm cu certitudine că de mic
copil am fost talentat în tot ceea ce înseamnă activităţile artistice, dar pasiunea pentru dansurile populare o am de la 14 ani, când am
început să activez ca şi dansator, atunci am simţit gustul pentru tot ceea ce înseamnă folclor.
Nr 1 Page 10
9. Consideraţi că activitatea în cadrul acestui ansamblu reprezintă o rampă de lansare?
Cred că oricine îşi doreşte, la un moment dat, să se evidenţieze prin ceea ce face şi cred că activarea în cadrul unui ansamblu
profesionist iţi poate oferi această oportunitate. Am avut ocazia să fac parte din Asamblul Ciprian Porumbescu din Suceava, care, ştim cu toţii este
un simbol pentru judeţul nostru. Dar nu am regretat niciodată că am rămas alături de colegii mei, pentru că ei au avut încredere în mine şi împreună
suntem siguri că vom reuşi să realizăm un mare vis, ca şi în Pojorâta să fie un ansamblu profesionist, ”Străjerii Bucovinei ”.
Da, bineînţeles, deja am început să predau lecţii copiilor de până în 15 ani. Aceştia sunt dornici de a învăţa şi promova obiceiurile si
tradiţiile din zonă şi au o mare putere de concentrare şi de muncă. Astfel, pentru mine este o mare plăcere să lucrez cu ei, mai ales când ştiu că îi
ajut să lase o urmă pe viitor în tot ceea ce înseamnă dans popular şi obiceiuri străbune.
Părerea mea este că atâta timp cât există cineva care să promoveze aceste tradiţii, ele sigur nu vor fi uitate. De aceea, încerc să fac
tot posibilul să păstrez vie această dorinţă de a continua, în sufletul copiilor pe care îi învăţ şi odată cu ei în sufletul celor care ne privesc şi care îşi
reamintesc datinile trecute.
12. Ce ar trebui să facă noua generaţie pentru a putea transmite aceste tradiţii?
Pentru a putea duce mai departe obiceiurile şi tradiţiile rămase în zilele noastre din timpuri străvechi, trebuie mai întâi să înţeleagă
ce anume reprezintă toate acestea. Trebuie să ştie că ele ne definesc, ne arată cine am fost şi cum putem să ne păstrăm indentitatea. Generaţia ce
urmează trebuie să înveţe cum anume să păstreze această indentitate prin care să ajungă la sufletele oamenilor. Cred că acesta este şi rolul meu, de
a sădi dorinţa de continuitate in inimile acestora. Şi... odată ce tradiţiile şi obiceiurile domină în special în preajma sărbatorilor de iarnă şi aprind în
fiecare dintre noi flacăra vie a copilăriei, cine ar putea mai bine să le promoveze decât ei, copiii ?
În concluzie, sfatul meu pentru ei este să realizeze ceva pe viitor, să rămână în amintirea oamenilor prin continuarea a ceea ce avem
mai de preţ, şi anume tradiţia străbună. Eu îi voi sprijini întru totul!
Mulţumim domnului Adrian Erhan pentru amabilitatea cu care a raspuns elevilor clasei a VIII-a:
Cozmaciuc Diana , Forminte Ioana , Țâmpău Diana
Acest ansamblu a fost înfiinţat de către marele iubitor al folclorului românesc , domnul profesor Constantin Zlevoacă , în
toamna anului 2007 .Copiii au fost foarte încântaţi când au aflat că se înfiinţează un ansamblu al şcolii din care au dorit cu toţii să facă
parte. La câteva zile după înfiinţare au început si repetiţiile .Încetul cu încetul , am învăţat cu toţii paşii cei mai importanţi, iar apoi am
început prima suită care ne-a încântat:,, Jocul cel mare’’ , ,,Puiculeana’’ , ,,Coşnencuţa’’ şi ,,De trei ori pe după masă’’ . Cu această
suită de dansuri am participat la foarte multe spectacole din comună, ele încântând chiar şi pe străinii veniţi la şcoala noastră pe care i-am
întâmpinat în straiul popular bucovinean. Ei au mărturisit că nu vor uita niciodată această frumoasă experienţă.
În prezent lucrăm la cea de-a doua suită de dansuri, ea fiind alcătuită din următoarele jocuri: ,,Ursăreasca’’, ,,Polobocul’’, ,,Ciuful ‘’
şi ,,Trandafirul’’.Copiii din acest ansamblu sunt foarte încântaţi de ceea ce au făcut până acum şi nu vor uita ziua în care i-au devenit
membri.
Întocmit,
Corlăţan Ralu-
ca, cl. a VIII-a A
Această zi măreaţă
Vara trece repede,
Începe mâine dimineaţă, Toată lumea mă iubeşte
Şi vor veni zăpezile,
Şi mi-aduce-n dar Şi de rele mă fereşte.
Ele, vor sta cuminţi în muşuroi,
Încă un an. Cresc înalt ca un copac, Să treacă timpul rece şi greoi.
Căci mă cheamă LILIAC!
Prin întunericul de sub pământz,
Vor hiberna c-un singur gând:
La raza caldă-a soarelui,
Şi adierea vântului.
Străjeriu Andreea
cl. a VII-a B
Nr 1 Page 12
Când eram mititel
Măi bădiţă… FLORI
Despre un flaut……fermecat
Muzica are darul de a se face inţeleasă fără a recurge la cuvinte şi, în acelaşi timp, îţi oferă liber-
tatea de a interpreta, de a comenta şi de a o înţelege.
Educaţia muzicală este o activitate pedagogică cu caracter complex, având ca obiectiv central
întregirea personalitaţii elevilor cu elemente estetice şi morale superioare, precum şi formarea, dez-
voltarea capacităţilor generale, în scopul creării unui echilibru între pregătirea reală şi cea umanistă.
Putem spune că educaţia muzicală se realizează pe trei căi :
-pe calea educaţiei prin intermediul cântului vocal;
-individual şi colectiv;
-prin intermediul instrumentelor muzicale (individual sau colectiv);
Practica muzicală reprezintă activitatea centrală pe care se bazează întregul proces de educaţie
muzicală. Ea imbracă aspectul cântării, al interpretării vocale şi instrumentale.
Preocupările instructiv –educative grupate în jurul studierii instrumentelor muzicale reprezintă o
contribuţie eficientă la lărgirea sferei de cuprindere a educaţiei muzicale generale. Aceasta îmbracă
doua aspecte diferite:
1.Cântarea profesorului la un instrument, ajutând astfel copiii în asimilarea muzicii;
2.Instruirea copiilor pe linia învăţării tehnicii unui instrument melodic, armonic sau ritmic din şirul
acelor instrumente muzicale a căror mânuire poate fi însuşită de către elevi . Există un număr
apreciabil de astfel de instrumente:
-instrumente de suflat: flaut, clarinet, fluier, triolă, muzicuţă blockflote, etc.
-instrumente cu corzi: vioara, chitara, etc.
-instrumente de percuţie cu sunet nedeterminat: tobiţele, tamburina, trianglul, clopoţeii, etc.
- instrumente cu claviatură: pian, orgă, acordeon.
În funcţie de posibilităţile materiale aflate în şcoală, şi de cele ale elevilor, profesorul de educaţie
muzicală poate realiza formaţii instrumentale.Grupurile instrumentale nu sunt dirijate. De aceea ,
profesorul acompaniază alături de elevi pentru a asigura sincronizarea interpretării instrumentale.
Cântatul vocal şi instrumental are efect benefic pentru dezvoltarea armonioasă şi echilibrată a
copiilor. În acelaşi timp, solicitările din partea elevilor pentru activitaţile muzicale sunt pozitive
deoarece ne ajută să orientăm preferinţele şi atitudinile spre muzica de valoare. Lucrul diferenţiat cu
elevii talentaţi pe tipuri de formaţii consolidează rolul profesorului de muzică în şcoala generală ce
este în acelaşi timp şi compozitor şi interpret alături de elevii săi.
Începând din anul 2004, la iniţiativa şi cu sprijinul moral şi material al Şcolii cu clasele I-VIII,
Pojorâta, precum şi datorită ajutorului dat de primăria din comună, şcoala a achiziţionat un număr
suficient de instrumente muzicale (blockflote), pentru alcătuirea unei formaţii instrumentale.
Blockflote ( flautul drept) este folosit în cadrul orelor de educaţie muzicală datorită calităţilor sale
melodico-expresive şi facturii tehnice uşoare. Acest instrument poate fi folosit cu multă eficienţă solistică, dar mai ales în ansamblu, având resurse
sonore deosebite.
După cum se ştie, numărul orelor de educaţie muzicală cuprinse în programa şcolară sunt foarte puţine,de aceea am decis ca iniţierea în tainele
acestui instrument muzical să se facă în afara orelor de şcoală, astfel încât elevii cei mai talentaţi, iubitori ai artei muzicale au început să studieze
cu multă seriozitate ABC-ul acestui instrument, ajungând ulterior la reale performanţe pe parcursul mai multor ani de studiu intens. Elevii au fost
selectaţi din rândul mai multor generaţii de la cei mai mici (clasele I-II) până la cei din clasa a VIII-a. Mai târziu am realizat formaţia
instrumentală propriu-zisă care a avut un repertoriu divers, cuprinzând atât piese din folclorul românesc (din mai multe zone folclorice, inclusiv
din repertoriul comunei Pojorâta- veche vatră de cultură tradiţională românească), cât şi lucrări din repertoriul muzicii culte.
De când s-a constituit această formaţie instrumentală care a ajuns la un stadiu destul de avansat de virtuozitate pentru elevii unei şcoli generale,
am participat la toate serbarile şcolare adaptând repertoriul în funcţie de eveniment precum şi la cele mai importante manifestări din viaţa comunei
Pojorâta ( festivalul anual ,,Comori de suflet românesc”).
Aplauzele publicului, precum şi bucuria şi căldura cu care suntem întâmpinaţi de fiecare dată pe scenă, ne încredinţează că munca noastră nu a
fost zadarnică şi am credinţa că aceşti copii pornesc în viaţă mai buni, mai sensibili şi vor purta de-a lungul întregii vieţi fiorul pe care numai
muzica – cea mai nobilă dintre arte - ţi-o poate sădi în suflet.
Kyoto, fosta capitală a Japoniei, este al şaptelea oraş ca mărime, situat lângă Osaka , în sudul
insulei Honshu, cu o populaţie de aproximativ 1,5 milioane de locuitori.
Oraşul care a scăpat ca prin miracol de bombardamentele războiului, reuşind astfel să-şi păstreze
intacte obiectivele culturale. Castelul Nijo,
reşedinţa şogunului Tokugawa, Toji, templul care găzduieşte cea mai înaltă pagodă japoneză sau
Kinkakuji, Pavilionul de Aur, este acoperit la propriu cu un strat din preţiosul metal. Simbolul religiei
nipone, Muntele Fiji, poate fi admirat din trenul care străbate distanţa Tokyo - Osaka.
În oraşul japonez Kyoto transportul public şi intrarea la majoritatea obiectivelor turistice sunt gratuite pentru cei care poartă
chimono.Acţiunea este menită să promoveze îmbrăcămintea tradiţională japoneză pe care majoritatea locuitorilor oraşului o poartă acum
numai la ocazii speciale.
Oraşul este impresionant datorită peisajului ireal oferit de munţi, care toamna, datorită frunzelor roşii de arţar, par în flăcări.
Kyoto este supranumit capitala liniştei şi a păcii datorită sutelor de temple şi a grădinilor Zen care reprezintă un punct de mare atracţie
turistică.
Cel mai frumos model al grădinilor Zen se găseşte la templul Ryoanjy. Aici un strat de pietricele
albe simbolizează apa din care se ridică
15 stânci grupate în aşa fel încât par să dea un deosebit echilibru vizual, iar spectatorul pare să fie cuprins de
sentimentul independenţei şi al infinitului
atât de caracteristic pentru Zen. În filozofia budistă numărul 15 înseamnă împlinire, iar Grădinile Zen au fost
proiectate ca o creaţie artistică ce îndeamnă la meditaţie.
Centrul cultural şi religios de frunte al Japonie conţine peste 2000 de temple şi altare vechi, 37 de
universităţi şi 24 de muzee. Kyoto este cunoscut şi pentru splendidele festivaluri anuale şi pentru superbele grădini.
Măgurean Lăcrămioara cl.a VIII-a
O scurtă istorie a teatrului care ridiculizează relaţii sociale şi etice, tipuri umane, năravuri).
Majoritate tragediilor greceşti se inspiră din mituri, pe când comediile
ridiculizau adesea personaje cunoscute.
Spectacolele cu păpuşi datează din vremuri îndepărtate, unele Toate personajele din teatrul Greciei Antice erau interpretate de bărbaţi,
resturi de păpuşi fiind descoperite chiar şi în mormintele antice indiene, chiar şi cele feminine, şi fiecare actor juca mai multe roluri, purtând
greceşti şi egiptene. măşti diferite.
Fantoşele ( fantoşă,fantoşe, s.f. – marionetă/păpuşă sau În secolele al XV-lea şi al XVI-lea, pentru a celebra sărbătorile
figurină acţionată de o persoană spre a interpreta diferite roluri în creştine, multe oraşe din Europa organizau spectacole bazate pe istorii
teatrul de păpuşi) se manevrează cu mâna introdusă sub hainele lor, din Biblie. Acestea erau jucate pe nişte scene mobile trase de cai prin
altele putând fi mişcate de jos, cu bastonaşe. Marionetele se mişcă întreg oraşul şi implicau sute de actori. Fiecare scenă reprezenta un
datorită firelor manevrate de sus. moment al poveştii, iar oamenii puteau urmări acţiunile consecutiv, pe
În Wayang Kulit (Indonezia), păpuşile sunt mişcate în spatele măsură ce procesiunea se mişca.
unei pânze, pe care sunt proiectate umbrele lor. Publicul feminin stă în În reprezentările sacre, actorii ascundeau sub scena construită pe car
faţa pânzei şi priveşte umbrele, iar cel masculin stă în spate si observă maşinile care foloseau la crearea efectelor speciale, precum coborârea
păpuşile direct. unui înger din cer.După prezentarea unei scene din Biblie, actorii dintr-
Păpuşile Bunraku (Japonia) au o înălţime ce variază între 0,7 un car coborau pentru a lăsa să vină următorul, pregătit pentru o altă
şi 1,2 metri, având nevoie, de obicei, de trei păpuşari pentru a o scenă. Aceştia erau adesea meşteşugari locali care dădeau dovadă de
manevra. Aceştia sunt îmbrăcaţi în negru, iar publicul îi poate vedea. îndemânare.
Aceste păpuşi pot mişca ochii, gura, mâinile şi chiar şi degetele. Şi în zilele noastre, în întreaga lume au loc defilări de care decorate. În
Punch şi Judy sunt păpuşi englezeşti şi au apărut la sfârşitul Brazilia, de exemplu, pentru Carnaval, care are loc cu aproximativ două
secolului al XVII-lea, devenind populare în spectacolele de stradă. luni înainte de Paşti, lumea defilează pe străzi cântând şi dansând.
În prezent, în filme se folosesc păpuşi de dimensiune naturală, Japonezii sunt celebri pentru două tipuri de reprezentaţii
prevăzute cu dispozitive electronice. teatrale, noh şi kabuki. Noh este un dans teatral serios, reprezentat pe o
Acum aproximativ 2.500 de ani, grecii au scris drame scenă de obicei goală. Apărut în secolul al XIV-lea şi interpretat iniţial
emoţionante şi mii de persoane se adunau în amfiteatrele semicirculare de călugării templelor budiste, este în prezent jucat de actori
pentru a le vedea reprezentate pe scenă. Dramaturgii greci au fost primii profesionişti. Kabuki a apărut în secolul al XVII-lea, este mai puţin
care au creat personaje ce dialogau. Pe lângă actorii principali, exista un solicitant decât noh şi conţine dansuri, scene comice, lupte energice şi
cor format din actori care cântau, dansau şi comentau ceea ce se scenografii minunate.Stilul de interpretare al actorilor noh este solemn şi
întâmpla pe scenă ( corul interpreta într-o zonă numită orchestră). formal, mişcările le
În Grecia existau două tipuri de spectacole de teatru: tragedia ( specie a
genului dramatic cu subiect patetic, cu personaje puternice aflate în
conflict violent, cu deznodământ nefericit) şi comedia (specie a
genului dramatic al cărei subiect şi deznodământ provoacă râsul şi
Pag 15 EDUCAŢIE Șoapte...
formale, mişcările le sunt lente şi precise. Actorii care interpretează femei,
tineri, bătrâni, animale, zei sau demoni poartă măşti. Cei fără mască joacă
roluri de adulţi.
În 1576, în timpul domniei reginei Elisabeta I, s-a construit la
Londra un uriaş teatru de lemn, în formă circulară, astfel încât majoritatea
spectatorilor să poată sta în jurul scenei. Unul dintre acestea, denumit Globe,
a pus în scenă piesele lui William Shakespeare (1564 – 1616), autor de drame
istorice, tragedii, comedii, opere în versuri şi sonete.
Primele teatre acoperite au fost construite în Italia la sfârşitul
secolului al XVI-lea. Astfel pentru prima dată se puteau folosi decoruri.
Primele teatre acoperite erau cu pânza din spate şi cea laterală pictate, decorul
fiind în jurul scenei.
Teatre de acest tip există şi astăzi, dar majoritatea au decoruri ce se pot
schimba la fiecare reprezentaţie.
Teatrele construite mai recent au adesea mai multe scene, fapt ce
permite reprezentarea mai multor spectacole în acelaşi timp. O clădire care
cuprinde mai multe teatre se numeşte complex teatral.
Întocmit,
Prof. Daniela Vermeşan
Masivul Rarău
Grigorean Georgiana
cl. a VIII a
Nr 1 Page 16
Conversaţia La masă
1. Nu monopolizaţi discuţia !
2. Evitati să începeţi majoritatea 1. Nimeni nu pune mâna pe lingură şi nu
frazelor cu "Eu" şi "Am... serveşte înaintea gazdei.
3. Nu trageţi concluzii după fiecare 2. Ia numai din ce eşti invitat să serveşti.
afirmaţie a interlocutorilor dv. şi 3. Nu insista cu privirea la vreun fel de
evitaţi generalizarile. mâncare ce nu ţi se oferă.
4. Nu căuta şi nu lua bucata cea mai mare.
4. Vorbirea
iute,
"muşcarea" 5. Nu privi în farfuria nimănui. Dacă cineva
terminaţiilor, a vărsat ceva din greşeală pe faţa de masă,
trăncăneala nu băga în seamă, ci fă-te că nu vezi.
repetata, mo- 6. Cuţitul, dacă e folosit, îl vei mânui nu-
notonă a mai cu mâna dreaptă, iar furculiţa doar cu
aceleiasi idei, stângă.
fie ea chiar 7. Stai cât mai
genială, conversaţia tărăgănată, aproape de masă,
afectată - toate duc la rezultate ca să nu cadă fir-
sigure: mituri. Şezi pe tot
* dacă sunteţi gazdă- oaspeţii se scaunul, nu doar pe
scuză şi vă părăsesc; marginea lui.
* dacă sunteţi invitat- creaţi în jurul 8. Coatele nu se
vostru un. vid; acest obicei repetat sprijină pe masă, ci
vă creează o faimă de neinvidiat; stau cât mai
* dacă sunt nevoiţi să vă suporte- strânse lânga corp. De marginea mesei se
cu prima ocazie vă vor e Ocoliţi-le sprijnă doar încheieturile, aproape de farfu-
şi păziţi-vă de ele până nu le cu- rie.
9. Nu e îngăduit să te întinzi peste masă ca
noaşteţi sensul real.
să te serveşti. Cere celui care este lânga
6. Aveţi dreptate.. Cu toate acestea platou sau lângă coşul de pâine şi el te va
nu întrerupeţi vorbitorul. Cel în- servi cu tot platoul, nu doar cu o felie. Vezi
trerupt pierde firul ideilor, se ener- şi nu-ţi fă provizii, ia cel mult două felii de
vează. Aveti o părere contrară? pâine.
10. Mănâncă fără să se audă plescăitul
Perfect! Stăpâniţi-vă şuvoiul ideilor buzelor şi al limbii. Mâncatul zgomotos te
şi cascada argumentelor până la descalifică.
sfârşitul frazei. Atunci expuneţi-vă 11. Pâinea se serveşte cu mâna, niciodată cu
părerea liniştit. furculiţa.
7. În timp ce-i vorbiţi interlocu- 12. Nu te şterge la gură cu pâinea.
torului, priviţi-l în ochi, privirea în
lături sau aiurea creează impresia 13. Degetele nu se bagă niciodată in farfu-
de om nesincer sau distrat; rie !
14. Se mănâncă tot din farfurie, fără a se
8. În formularea ideilor folosiţi-vă lăsa nimic. Dar nu se face farfuria "lună" cu
numai de arsenalul vocabularului; o bucata de pâine.
nu folosiţi ca auxiliare degetele, 15. Nu se toarnă niciodată într-un pahar
mâinile sau uneori chiar picioarele. care nu este complet gol.
9. Nu vă aprindeţi în toiul discuţiei .
şi nu promiteţi lucruri pe care nu le
puteţi îndeplini; veţi fi socotit un
om uşuratic etc.; La telefon
10. Când eşti într-un contact de 1. Este necuviincios a se telefona înainte de 10 dimineaţa, între orele 13-17 şi după ora 21,
stabilire a unei relaţii noi, vorbeşte cu excepţia celor apropiaţi, cărora le cunoşti programul.
tu întâi, fiind însă atent să "prinzi" 2. O convorbire convenţională nu trebuie să depăşească 5 minute.
momentul de a-i da cuvântul celui- 3. Urmează obligatoriu treptele următoare: - Alo, familia...? (Aşteaptă comfirmarea). - La
lalt: acesta este lucrul cel mai im- telefon este....(zi-ţi neapărat numele, nu formule de genul "un prieten" sau o altă formă evazivă). Şi
portant. continuă imediat: "Aş dori să vorbesc cu.." (numele celui solicitat). Urmează apoi cu "Deranjez
cumva?" Dacă-ţi zice "Da", întreabă politicos când ai putea reveni, altfel, treci direct la subiect. Fii
precis şi nu te întinde. Nu uita că timpul costă! Şi pe el şi pe tine. Şi unele persoane sunt atât de
delicate, încât nu vor îndrăzni să te întrerupă.
4. Nu eşti dator să asculţi orice sau pe oricine. Scuză-te politicos, dar ferm, dupa care, înştiintându-l
că trebuie să închizi telefonul, eşti liber să aşezi receptorul în furcă, chiar dacă celălalt nu a termi-
nat.
Pag 17 EDUCAŢIE Șoapte...
PROIECT TEMATIC „ Veveriţa”
OBIECTIVE:
REALIZAREA ÎN FAPT
A PROIECTULUI
Spălaţi-vă pe mâini:
înainte de a mânca,
de fiecare dată când folosiţi toaleta,
când veniţi de la joacă sau de pe stradă,
dimineaţa când vă treziţi şi seara înainte
de culcare.
Pace,Credintă ,Iubire,Speranţă
Patru lumânări ardeau încetişor ...Ambianţa era atât de plăcută, încât le puteai auzi vorbind.
Prima a spus:
-,,Eu sunt pacea "! Oricum ,nimeni nu mă mai poate păstra aprinsă. Cred că mă voi stinge ..."
Flacăra s-a micşorat cu rapiditate şi s-a stins.
A doua a spus :
-Eu sunt credinţa! Dincolo de toate ,eu nu mai sunt folositoare, aşa că nu mai are nici un sens să mai stau
aprinsă".
Când a terminat de vorbit ,o adiere blândă a stins-o.
Cu tristeţe, cea de a treia lumânare a spus la rândul său :
-Eu sunt iubirea ! Nu mai am forţă să stau aprinsă. Oamenii mă dau de-o parte, şi nu-mi înţele importanţa .Ei
uită chiar să -i iubească pe cei care le sunt aproape ."
Şi fără să mai aştepte,s-a stins .
Deodată,un copil intră în încăpere şi vede trei umânări stinse.
-De ce nu ardeţi şi voi? Ar trebui să fiţi aprinse mereu!
Spunând asta , copilul începu să plângă. Atunci, cea de-a patra lumânare, a spus către copil :
-"Nu-ţi fie frică, câtă vreme eu mai ard, le putem aprinde şi pe celelalte. Eu sunt
Speranţa!
Cu ochii strălucitori, copilul luă lumânarea speranţei şi le aprinse pe celelalte lumânări.
- Flacăra speranţei să ardă mereu în viaţa voastră şi astfel fiecare dintre noi trăim :
Speraţa, Credinţa, Pacea şi Iubirea.
Gliga Delia
cl a.VII –a B
Rugăciuni…
Costache Miruna-Teodora
Clasa a V-a A
CREAŢII Page 20
Trece timpul Totu-i trecător Mesia.
În pragul sărbătorilor
Şi eu stăteam pe canapea, lângă
focul ce împrăştia căldură, privind
Timpurile încet trec, Totu-i trecător pe lume motanul care dădea câte o lăbuţă
Deschid fereastra şi întreg
Multe-n lume se petrec. universul pare învelit într-o pătură globurilor, dar în acelaşi timp ascultam
Între oameni totul piere. argintie.Toată natura este adormită, din colinde duioase
Iata iarna,iaraşi vine când în când auzindu-se câte un
Chiar iubirea minunată clinchet care mă face să tresar.
Tot în Ajunul Crăciunului
Şi se-aşterne pe coline. soseşte şi Moş Crăciun. Un bătrân cu
Se transformă-n neplăcere. Ultima lună a fiecărui an e fără barbă albă şi chip cald lasă cadourile
îndoială cea mai aşteptată, mai ales de sub brad dându-i fericire Naşterii.
către copii, doarece ea culminează Dcă suntem creştini adevăraţi,
sărbătoarea Crăciunului. Este îmbrăcăm straiul de sărbătoare şi
Ninge zile.ninge nopţi, pretutindeni în lume un adevărat pornim către biserică, deoarece numai
Totu-i trecător pe lume, spectacol de lumină, cu globuri şi unindu-ne cu Hristos putem simţi
Sarbatorile-s la toţi becuri multicolore, cu brazi, case şi adevăratele comori ale spiritului
Si vom merge cu colinda Totu-i rău, zădărnicie. drumuri împodobite. Ai zice că ficare Crăciunului.
se străduieşte să aducă un plus acestei
La cine-i deschisa tinda. Doar iubirea Ta Iisuse „întreceri”. Revelionul a condus spre noul
an , cu bucurie sufletească, sănătate şi
Când vine vremea să scoatem
Va rămâne-o veşnicie! bradul din casă şi să aşezăm podoabele
numai bine. El a fost cel care a lăsat să
se simtă frumuseţea sărbătorilor de
lui, simţeam o adâncă părere de rău. De iarnă, în compania artificiilor şi a unui
Hai cu toţi,cu voie bună am putea păstra mereu această bucurie pahar de şampanie!
a Crăciunului şi să nu ne întristăm la
Să-i urăm la gazda bună Cojocar Florin Constantin trecerea zilelor de sărbătoare! Dar oare
nu există un Crăciun veşnic?
Sănatate şi mult spor Clasa a VIII-a Ziua minunată şi sfântă în care
Pentru anul viitor. îngerii şi oamenii se veselesc şi cântă Jucan Diana
împreună, ziua luminoasă în care cerul Clasa a-VII-a A
se uneşte cu pământul şi tristeţea
Chiriliuc Vladuţ-Adrian moare, a sosit. Colindăm la toate
vârstele atât rudele, prietenii,
Clasa a VI-a A cunoscuţii, cât şi necunoscuţii, aducând
bucurie în sufletele gazdelor
atât de primitoare, căci S-a născut
E iarnă. Totul este alb,oricât ai încerca să mai zăreşti o pată de iarbă neveştejită nu
vei reuşi.
După multe zile de frig,ninsoare şi absenţa solară, în sfârşit mult aşteptatul soare îşi
face simţită prezenţa. Dar,după un creştet de munte,se vede un nor alb şi pufos.
În mijlocul norului, era înghesuită o picătură de apă, atât de mică, încât nu se
distingea de restul picăturilor. Era foarte nerăbdătoare să se ducă la culcare măreţul soare
şi, apoi din cauza frigului să se transforme în zăpadă. Fulgul de nea se numea Tweety şi în
fiecare zi îşi sâcâia familia şi celelalte picături vecine spunând că nu mai suportă să stea
închis în nor şi vrea să fie dus uşor de vânt peste toate locurile frumoase.
Dar,după câteva zile, uşor, uşor, picăturile de apă cădeau şi se transformau în nea.
În cele din urmă,Tweety a ajuns şi el să fie îngheţat,însă nu era nefericit, ci se bucura că putea atinge creştetul munţilor.
Însă, zborul a fost prea scurt. Mititelul fulg de nea a coborât , a coborât şi a atins nasul unui copilaş. Dar nu s-a topit şi a tot
zburat şi a tot zburat, iar în cele din urmă a atins pământul şi s-a alăturat celorlalţi fulgi.
Era foarte fericit. Stătea aşezat lângă o casă frumos decorata pentru Crăciun. Prin fereastră se vedea un brad decorat cu
luminiţe colorate şi sub el multe cadouri.
Tweety, fulgul de nea şi-a dorit şi a sperat mereu că va ajunge pe pământ lângă ceilalţi fulgi şi
nu a renunţat. Aşa că nu trebuie sa renunţăm niciodată
Moisii Cristian.
13 ani.
a VII-a A.
Este calea de urmat pentru a ne
asigura un viitor mai bun.
Pag 23 CREAŢII Șoapte...
TOAMNA-anotimpul melancoliei
Toamna este anotimpul melancoliei şi al singurătăţii. Ea vine repede din vârful unui deal, cu trena ei lungă formată din
mii de frunze moarte surii şi roşiatice şi apoi pleacă să cutremure tot pământul cu bunul său prieten, vântul, ce aduce
nori de culoare plumburie şi pustietate pe cărările domoale de mult părăsite de rândunele, păsări călătoare, dar şi de
oamenii care odată umpleau cărarea strâmtă.
Frunzele cad la fel cum peste filele unei cărţi citite, a trecut cuvânt cu cuvânt, rând cu rând, iar copacii rămân pustiiţi,
fără podoaba lor verde ce odată era deasă. Rândunelele se duc din calea frigului în ţări în care acesta încă nu a
pătruns,iar bruma se aşază cu vălul ei alb şi friguros peste iarbă ca o nea nemiloasă, semn că a mai trecut un an peste
viaţa omului şi melancolia s-a aşternut.
Până şi stâlpul din faţa casei e trist, fiindcă florile agăţătoare sunt ofilite şi nu mai pot să-i ţină de cald cum o făceau
odată. Sălciile mari şi stufoase de pe malul lacului se unduiesc în bătaia vântului, parcă cerând adăpost. Tot şi toate cer
de la necruţătoarea toamnă încă o haină groasă pentru a nu le fi frig. Se aud doar ciorile croncănitoare care vestesc că nu după mult timp va sosi şi
iarna şi mai friguroasă şi necruţătoare cu natura decât toamna.
Se aude parcă pe un câmp un greieraş cu glasu-i răguşit şi îngheţat spunând:
Toamna şi-a luat hainele ei maronii, stropii de ploaie şi biluţele cristaline de la roua de dimineaţă şi a trecut crestele munţilor lăsând loc
stratului de zăpadă albă şi pufoasă de nea.
Încă de la primii fulgi de nea căzuţi pe pământul reavăn, Botişor adulmecă din ţarcul din grădină, răcoare fulgilor de nea. Nel-
iniştea căţelului îmi face cunoscută imediat prezenţa norilor ce vin grăbiţi de pe vârful munţilor.
Intru în casă şi mă îmbrac mai gros, îmi iau mănuşi, căciulă şi fular, şi ies grăbită în curte. Botişor sare cu lăbuţele pe gardul din
plasă, scheunând încet, parcă cerându-mi să-i dau drumul prin curte. Mă îndrept spre cuşca lui şi-l eliberez . Bucuros, îmi sare la piept
drept răsplată că i-am gândul, apoi începe a alerga în jurul meu. Grăbită, îi deschid poarta de la livadă şi încep sălerg cu el pe platoul din
capăt.
Ajunşi sus, Botişor sare bucuros printer fulgii de nea care începuseră să zboare prin aer. Adulmecă fiecare fulg apoi vine bucuros
către mine, dându-se de-a valma prin zapada prospăt aşezată pe pământ. Eu însămi, bucuroasă de zapada căzută peste pământ, iau sania
şă urc din nou dealul din livadă. Îmi fac vânt, iar jucăuşul de căţel fuge odată cu mine. Când sania s-a oprit din lunecuş, Botişor apucă
sfoara şi bucuros începe să tragă sania la deal. Îl ajut voioasă să ducă sania pe pârtie. Când vreau din nous ă-mi du drumul la vale,
hoţomanul îmi înşfacă căciula din cap şi fuge cu ea prin livadă. Îl strig să lase căciula, iar el, de parcă-mi pricepe cerinţa, o lasă jos. Apoi ,
deodată, îmi ia iarăşi căciula cu botul şi o duce în vale, fîcând cu lăbuţele loc în zăpadă, ascuntându-mi-o. eu caut căciula şi pentru că n-o
găsesc, îl pedepsesc închinzându-l în ţarc.
A doua zi când îi dau drumul, hoţomanul se duce drept spre locul în care mi-a ascuns căciula şi , găsind-o, mi-o aduce. Drept mulţumire, îi
mângâi drăgăstos pe căpşorul lui catifelat iar el, bucuros şi ascultător, se aşază pe zăpadă aşteptând alte mângâieri.
Străjeriu Andreea
Clasa a VII-a B
Le-amestec s-ameţească
Nr 1 Page 24
fapta ruşinoasă despre care v-am zis, fetiţa bani, a luat –o în primire un poliţist, ce i-a
avu un vis: spus doar atât, că o copilă care fură e
Poveste de coşmar
Visă că se dădu jos din pat şi că spectacolul cel mai trist şi i-a dăruit două
îşi alcătui rapid o listă cu tot ce avea de cătuşe de plastic, să se joace cu ele, ca nu
furat. Apoi, pentru că îşi aduse aminte de cumva să treacă la fapte mai rele.
Odată, o fetiţă era extrem de supărată
un proverb nou auzit, desenă pe hârtie, Astfel că nu mai putu să verifice
că nu are ce ar vrea. proverbul:” cine fură azi un ou, mâine va
ca să îl verifice, şi un ou.
Mama şi tata se străduiau, fura un bou”.
Pentru orice eventualitate, măsură
desigur, să nu-i lipsească nimic. Asortată
distanţa de la nas până la grindă şi se
de sus până jos, arăta întodeauna atât de
privi cu un aer mirat până în străfundul
frumos! Herman Mădălina Cl. a V-a A
sufletului său vinovat. Nu mai trebuia decât
Ba, aş spune că niciodată la fel, să se îmbrace într-un costum de hoţ, să-şi
la câte hăinuţe avea în dulapul ei mititel. stabilească Mollul de unde va fura şi,
Diverse jucării stăteau cuminţi, pentru prima oară în viaţă, să aibă grijă să
aranjate la locul lor, sub rafturile înţesate tacă din gură.
de cărţi dintr-un alt dulăpior. Primul lucru pe care l-a furat a
Dar ea vroia acum mai mult fost, însă, din nefericire, un ou expirat,
decât îi era necesar. despre care nu avea habar că i se va
sparge în buzunar. De unde să ştie?- cel
Ţinea neapărat să îşi transforme mai greu miros de hoţie.
odăiţa într-un bazar. O, cât admira ceea ce
nu avea! Pe urmă, a dat iama în jucării şi păpuşi,
repezindu-se, de parcă cineva i-ar fi prezis,
Aşa că se hotărî: va fura! la cea mai mare bovină de pluş. Dar nu a
Numai că, înainte de a trece la reuşit să o ducă, ce păcat, decât până la
casele de marcat. Acolo, pentru că nu avea
Culese de Herman
Mădălina,
Clasa a V-a A
email:scoalapojorata@yahoo.com
Str. Principală