100

CAPITOLUL VI.

Învăţământul şi cultura.

“Şcoala face parte din vechiul tezaur al limbii româneşti”, spunea marele nostru istoric N.
Iorga. În istoria devenirii ei, şcoala românească a avut de luptat cu vicisitudini de tot felul. A
trebuit să fie înlăturate bariere şi oprelişti venite din afară şi depăşite piedici şi inerţii din interior.
Apărute la început ca nişte palide luminiţe pe lângă mănăstiri sau în pridvorul unor
modeste biserici săteşti, şcolile s-au extins acoperind ca o adevărată salbă de lumini întreaga
suprafaţă a ţării, împrăştiind cu dărnicie ştiinţă de carte, cultura constituindu-se ca o temelie a
devenirii spirituale a poporului nostru.
În anul 1864 apare în ţara noastră prima lege, “Legea Instrucţiunii Publice”, care
reglementează structura învăţământului şi necesitatea înfiinţării unei şcoli primare în fiecare
comună.
Astfel, Nicolae Vicol, numit revizor al judeţelor Neamţ şi Suceava a reuşit să tripleze în
câteva luni numărul şcolilor rurale din aceste judeţe. La 29 octombrie 1864, revizorul Nicolae
Vicol raporta ministrului că, parcurgând satele din circumscripţia încredinţată, a aflat în unele
case gata pentru şcoli şi învăţători demni dintre preoţii comunelor. În pofida condiţiilor materiale –
care nu se anunţau deloc îmbietoare pentru învăţători – revizorul Nicolae Vicol , mergând din sat
în sat, a înfiinţat în lunile următoare numeroase şcoli. Între acestea se aflau şi şcolile din satele
Dolhasca şi Probota, care şi-au deschis porţile la 25 ianuarie 1865.
Anul şcolar 1865-1866 a fost confruntat de la început cu grele probleme, mai ales de ordin
material. Era primul an de aplicare a obligativităţii învăţământului primar în condiţiile în care
lipseau, în mare parte, atât localurile corespunzătoare de şcoală, cât şi cadrele calificate.
Şcoala din satul Dolhasca a funcţionat la început în localuri închiriate, iar până în anul
1907 când şi-a construit un local propriu-zis pentru şcoală, cursurile s-au desfăşurat într-o sală a
primăriei. Starea improprie a localului, “strâmt, neluminat, cu lut pe jos şi pereţii cu igrasie
determină pe primul învăţător ce a funcţionat la Şcoala din satul Dolhasca, Sebastian Mihailescu
să informeze revizorul şcolar asupra “condiţiilor inumane” în care învaţă elevii şi să ceară a se
interveni pe lângă primăria comunei pentru a închiria un local corespunzător. Frecvenţa slabă a
elevilor şi neînsuşirea la timp a materiilor predate făceau ca unii elevi să rămână 3-4 ani în clasa
I, nemaiputând promova în clasa a II.
Din matricola şcolii din satul Dolhasca, completată la 18 iunie 1870, rezultă că în clasa I
au fost înscrişi 35 elevi, din care au promovat în clasa a II – a 6, iar 29 elevi au rămas repetenţi.
În clasa a II – a au fost înscrişi 10 elevi, din care au promovat 4 în clasa următoare. Cele mai
multe sunt notele de 5, 6 ,7. Cele mai multe absenţe sunt în lunile septembrie şi octombrie, când
copii erau luaţi la munca câmpului.
La Probota, a funcţionat din timpuri vechi o şcoală de carte bisericească în mănăstirea
zidită de Petru Rareş. Era instalată în casele aşa zise domneşti, din interiorul zidurilor mănăstirii,
fiind condusă de un cărturar, de multe ori, mirean.
De remarcat este faptul că aici şi-a petrecut o parte a vieţii sale renumitul cărturar
Dosoftei, viitor mitropolit al Moldovei, şi tot aici a scris şi “Psaltirea în versuri”.
Şcoala propriu-zisă de la Probota şi-a deschis porţile în ianuarie 1865, la aceeaşi dată cu
cea din satul Dolhasca şi a funcţionat până în anul 1871, când a fost desfiinţată, (ca urmare a
micşorării bugetului Ministerului Instrucţiunii Publice, hotărâtă de guvernul conservator).
În septembrie 1882 a fost reînfiinţată, tot cu un singur post, funcţionând de atunci
neîntrerupt.

100
 101
În fiecare vară, timp de două săptămâni, revizorii întruneau pe învăţători în capitala
judeţului pentru “Conferinţe pedagogice”.
Primele conferinţe pedagogice de perfecţionare s-au ţinut la Fălticeni, de la 26 iulie la 12
august 1870.
Şcoala din Dolhasca era considerată, “şcoală de gradul I”, iar cea din satul Probota,
“şcoală de gradul II”. Acest lucru se regăsea şi în sistemul de retribuire a învăţătorilor, respectiv
50 de lei pe lună pentru învăţătorii şcolilor de gradul I şi 30 de lei pe lună pentru cei ai şcolilor de
gradul II.
Celelalte sate ale comunei şi-au deschis şcolile mult mai târziu, după 1900, după cum
urmează:
- la 1 octombrie 1905 şi-a deschis porţile şcoala din satul Budeni;
- la 22 noiembrie 1908 şcoala primară din satul Gulea;
- la 1 octombrie 1914 şcoala primară din Valea Poienii; şcolile din satele Vămeni,
Poienari, Săndeni, Poiana Răftivanului şi Siliştea Nouă au luat naştere imediat după Marea
Unire, perioada 1918-1921.
Încă înainte de a fi adoptat “Regulamentul pentru funcţionarea bibliotecilor populare”,
(1898), învăţătorul T.C. Ionescu, dirigintele şcolii din satul Dolhasca, făcea cunoscut revizorului
că “şcoala ce o dirijez are o mică bibliotecă, dar mobilierul ei e necorespunzător”. La şcoala din
satul Probota, în 1901 funcţiona o bibliotecă cu 40 de volume.
Pe 8 august 1902, învăţătorul Gh. C. Ionescu, dirigintele şcolii din satul Dolhasca, în
raportul privind situaţia bibliotecii din satul Dolhasca, înaintat la revizorat, preciza:
“biblioteca posedă 200 volume legate şi 17 nelegate; biblioteca e înfiinţată în 1896 din
sumele încasate de la un bal filantropic. E puţin frecventată (cam 30 de persoane) iar cărţile utile
pentru săteni sunt cele pentru cultura gândacilor de mătase, povestiri populare şi schiţe istorice.”.
Între sarcinile ce le aveau de îndeplinit învăţătorii, în afară de activitatea cu elevii se
înscria şi aceea de a întocmi monografia comunelor pe raza cărora erau şcolile la care ei
funcţionau. Dintr-un asemenea ordin al revizoratului şcolar aflăm că “toţi învăţătorii rurali au
misiunea rurală şi patriotică de a zugrăvi satele unde trudesc în culori cât mai adevărate”.
Pe data de 13 martie 1900, învăţătorii din comuna Dolhasca, întruniţi în cancelaria şcolii
din acest sat, şi-au împărţit sarcinile în această privinţă, fiecare din ei angajându-se să
alcătuiască anumite capitole din respectiva lucrare. Astfel, Gh. C. Ionescu urma să se preocupe
de “geografia fizică şi politică a comunei, de populaţia, bisericile şi geografia economică”.
Maria Todirescu – “de îndeletniciri casnice ale satului, de îndeletniciri ce s-ar putea
introduce, de istoricul comunei, obiceiuri, descrierea portului popular”.
Gh. Zaharia avea misiunea de a se ocupa de “monumentele istorice, inscripţii, odoare
vechi”.
Rezultatele muncii acestor învăţători erau trimise spre verificare şi aprobare revizorului
care, la rândul lui, le trimitea inspectorului şcolar al circumscripţiei a III-a, urmând ca apoi,
închegate într-un tot unitar, să ia forma definitivă a monografiei comunei.
Se organizau frecvent cercuri culturale, în acest sens amintind aici de cel organizat în
februarie 1910 la şcoala din satul Budeni, unde a conferenţiat chiar revizorul şcolar, despre
“foloasele cărţii pentru ţărani”.
Interesant este faptul că, tot din iniţiativa învăţământului, au luat naştere şi băncile
populare, numite în unele locuri, societăţi economice ori societăţi cooperatiste. Despre această
activitate extraşcolară învăţătorul Gh. C. Ionescu, de la şcoala din satul Dolhasca, consemna
într-un “tablou” înainta revizoratului şcolar la 23 octombrie 1902 că, “în această comună, banca
populară s-a înfiinţat pe 1 ianuarie 1900; numele ei este “Agricultorul” iar membrii fondatori au
fost 26. Capitalul prim este de 1300 lei. Numărul membrilor e de 60. Situaţia la fond – 3594,65
lei.”
101
 102
La şcoala Probota s-au pus bazele primului muzeu şcolar de către învăţătorul Ioan
Luchian, activitate continuată de fiul acestuia până în momentul transferării colecţiei muzeistice la
Fălticeni (1926).
În planul revistelor şi publicaţiilor, Sebastian Mihăilescu – învăţător din anul 1905 la
Budeni, împreună cu un alt grup din Fălticeni, au pus bazele revistei “Şezătoarea” pe 1.03.1892,
revistă publicată la Fălticeni, unde erau inserate, cu multă migală şi trudă, elemente de folclor
sucevean.
Recent în Şcoala Dolhasca d-na prof. Elena Secrieru a iniţiat şi condus „Revista şcolii”, iar
în prezent această activitate o continuă cu succes profesoara Ana Tanasă.
Iată deci, câteva repere clare în evoluţia acestei instituţii care a avut menirea de a forma
generaţia acelor timpuri şi de a asigura în timp şi spaţiu o moştenire bogată, poate cea mai
bogată a acestui orizont geografic local.
După Reforma Învăţământului din 1948, a urmat o perioadă de acumulări materiale şi de
pregătire a tineretului şcolar până în anul 1960. Din anul 1960 învăţământul de 8 ani a devenit
general şi obligatoriu, s-au făcut reparaţii consistente la şcolile din comună şi s-au construit noi
localuri de şcoli la Poiana (director înv. Turculeţ Iorgu, 1978), Vămeni (dir. Vizitiu C.), Şcoala
Gulia - 1978 (director Străpuc Laurenţiu), Şcoala Budeni (dir. Eugenia Săndeanu), Liceul teoretic
Dolhasca 1982 (dir. coord. Străpuc Laurenţiu)
În perioada 1960-2000 în fruntea colectivelor de cadre didactice şi a instituţiilor de stat din
comună şi-au desfăşurat activitatea cu dăruire şi pricepere o serie de lideri care au contribuit
substanţial alături de oameni harnici şi pricepuţi cum sunt cunoscuţii gospodarii noştri, la
dezvoltarea social economică a comunei Dolhasca.
La Primărie – cu rezultate bune, înfruntând greutăţile respective şi-au desfăşurat
activitatea : Costan Gheorghe, Creţu Vasile, Prostire Vasile, Creţu Ion, Voroneanu Grigore şi în
prezent cu rezultate din ce în ce mai bune d-na primar Cojocariu Maria.
La Şcoala Dolhasca – cu rezultate bune şi-au desfăşurat activitatea ca directori
coordonatori:
- Prof. Sireteanu Napoleon,
- Prof. Neculăiasa Maria,
- Prof. Cărbune Ioan, dir.adj. prof. Secrieru Alexandru,
- Prof. Tanasache Marcel, dir.adj. înv. Hudiţă Mihai
- Prof. Secrieru Alexandru, dir.adj. înv.Hudiţă Mihai
- Prof. Secrieru Alexandru, dir. adj. prof.Clocotici Elena
- Prof. Sbera Vasile, dir. adj. prof.Aniţa Gheorghe
- Prof. Străpuc Laurenţiu, dir.adj. prof.Clocotici Elena,
prof.Grigoraş Niculina, prof.Florea Mihai
( 20 iulie1980 – 1 iulie 1998)
- Dir. prof. Tanasă Constantin, dir. adj. prof. Florea Mihai – în prezent.

La Şcoala Probota:
- Dir. înv. Stupcanu Ioan, dir.adj. Pulpă Valeriu,
- Dir. prof Străpuc Laurenţiu, dir. adj. Pulpă Valeriu
- Dir. prof. Stupcanu Petru
- Dir. prof. Roman Mihai
- Dir. înv. Pulpă Valeriu
- Dir. prof.Stupcanu Petru - în prezent

102
 103
La Şcoala Gulia:
- Dir. înv. Creţu Jana
- Dir. prof. Străpuc Laurenţiu (1970-1979)
- Dir. prof Străpuc Drăguţa (1979-1996)
- Dir. prof. Crîşmaru Elena – în prezent

La Şcoala Siliştea:
- Dir. înv. Hudiţă Mihai
- Dir. Prof. Rotaru Neculai
- Dir. prof. Corbu Veronica
- Dir. prof. Sîrghi Constantin
- Dir. prof. Ciobanu Rodica,
- Dir. prof. Crăciun Gheorghe – în prezent

La Căminul Cultural au slujit cu credinţă şi pasiune directorii:

- Balan Gh.
- Înv. Hudiţă Mihai
- Înv. Holban Eugen
- Prof. Rotaru Neculai
- Înv. Chelaru Petru
- Apetri Elena
- Înv. Chelaru Petru
- Iftimie Adrian
- Înv. Chelaru Petru – în prezent
La celelalte instituţii de pe raza comunei merită amintită activitatea şi contribuţia la
dezvoltarea comunei a domnilor ing. Neculăiasa Dan – şeful Ocolului Silvic Dolhasca, Bădin
Alexandru – şeful Balastierei Dolhasca, Creţu Mircea şeful Staţiei CFR Dolhasca (1965 –1970),
Roman Dumitru – şeful Staţiei CFR – 1975-1990 şi Liuţă Paul şeful Staţiei CFR 1990-1997, Creţu
Vasile , Luchian Vasile , Grigoriu Constantin şi Ciuraru Ion – şefi ai fostelor CAP – uri Dolhasca şi
Probota
Astăzi, la nivelul comunei Dolhasca, situaţia vizând învăţământul, se prezintă astfel:
Dolhasca - 1999

Tipul instituţiilor de Efectiv numeric Numărul instituţiilor de

învăţământ acest gen
1. Creşe şi grădiniţe 305 copii preşcolari 11
2. Şcoli generale 1281 elevi 9
3. Şcoală profesională 198 elevi 1
4. Liceu 227 elevi 1
Total 2011 22

Numărul educatorilor, învăţătorilor şi profesorilor se cifrează la aproape 100 de persoane,

din care, 16 cadre sunt educatori şi învăţători necalificaţi, patru profesori, de asemenea
necalificaţi.

103
 104

Grupul Şcolar „Oltea Doamna” – Dolhasca

După anul revoluţionar 1989/1990 Şcoala Dolhasca a devenit „Grupul Şcolar Dolhasca”
(Liceu teoretic –matematică-fizică + Şcoală profesională – 3 ani – profil mecanic + Şcoală
de ucenici – 2 ani profil mecanic, prelucrarea lemnului şi croitorie + Şcoala cu cl. I-VIII) şi
învăţământul preşcolar.
În ultimii ani (1999-2000) Grupul Şcolar Dolhasca a confirmat încă odată dacă mai era
necesar tradiţia unui învăţământ de calitate cu remarcabile valenţe educative, demonstrate prin
temeinica pregătire a absolvenţilor, care se remarcă cu uşurinţă în noile colective în care se
integrează în licee, facultăţi, şcoli postliceale, colegii sau alte forme de învăţământ.
Din punct de vedere statistic Grupul Şcolar „ Oltea Doamna” Dolhasca cuprinde:
 învăţământ secundar –
 Liceul “Oltea Doamna” 16 săli de clasă
 Şcoală cu cl.I-VIII 8 săli de clasă
 Grădiniţă cu progr. Normal 4 săli de clasă

Numărul de şcoli din comună ……………………….. ………10

1.Şcoli generale cu clasele I-IV ……………. ………….. 5
2.Şcoli generale cu clasele I – VIII………….. ………………4
1. Grupul Şcolar “Oltea Doamna” Liceu - curs de zi şi seral în satul Dolhasca 211 elevi
2. 10 Şcoli primare în fiecare din satele componente specificate mai sus 672 elevi
3. 5 Şcoli gimnaziale în satele Dolhasca, Gulia, Budeni, Probota, Siliştea 625 elevi
4. Şcoală profesională în satul Dolhasca 73 elevi
5. Şcoală ucenici în satul Dolhasca 126 elevi
6. 13 Grădiniţe pentru preşcolari în fiecare din satele componente din care
preşcolari 383 copii
7. Cămin cu un nr. 18 copii

Liceul Dolhasca, Şcoala profesională şi de ucenici recrutează elevii din comună,

absolvenţi ai gimnaziului şi din comunele încvecinate – Lespezi, Tudora, Tătăruşi, Sireţel,
Dolheşti, Liteni.
Aici se înscriu elevii buni la învăţătură şi care nu pot urma cursurile liceelor din judeţ
datorită bazei materiale precare. Desfiinţarea acestui liceu ar însemna condamnarea acestor
elevi, la abandonarea cursurilor liceale.

104
 105
Redăm mai jos aspecte din munca la catedră şi în afara catedrei, a cadrelor didactice
din comuna Dolhasca, care aşează la loc de frunte rezultatele obţinute în activitatea culturală cu
tinerii.

Ansamblul de cântece şi dansuri populare a Liceului Dolhasca – instructori prof. Străpuc

Laurenţiu, ing. Arşinel Mihai şi prof. Raicu Valerica – 1985 – 1986.

Ansamblu de cântece şi dansuri „Siretul” – Liceul Dolhasca – 1987 – 1988

105
 106

Corul cadrelor didactice dirijat de înv. Pulpă Valeriu

Costum naţional local – prof. Drăguţa Străpuc

106
 107

Activitatea în cabinetele şcolare de geografie, fizică şi chimie precum şi cel de

tehnologie mecanică îndrumată cu competenţă de profesorii Străpuc Drăguţa, Tanasă
Anişoara, Nicolau Elena şi Raicu Valerica
107
 108

Conducerea Grupului Şcolar „Oltea Doamna” – Dolhasca în plină acţiune de cooperare,

de proiectare şi de finalizare a multiplelor proiecte de modernizare a unităţii şi a proceselor de
tehnologie didactică – fapt concretizat prin înfiinţarea laboratorului de informatică dotat cu 25 de
calculatoare, mobilier adecvat, precum şi aparatură de birotică.

Cabinetul de limbi străine – lb. franceză – condus de prof. Anica Sbera

108
 109

Profesoara Niculina Grigoraş la ora de matematică

Cabinetul de biologie condus de prof. Ioana Ungureanu

Orele de lb. română conduse de prof. Ciobanu Rodica

109
 110

La ora de literatură cu prof. Tudora Sandu

Prof. Ungureanu Adrian în timpul lecţiei de matematică

Prof. Raicu Valerica la ora de tehnologie.

110
 111

Împreună cu elevii clasei a XII - a, conducerea şcolii şi o parte din profesorii

îndrumători – promoţia 1995 - 1996

O parte din colectivul cadrelor didactice ale Grupului Şcolar Dolhasca la momentul
sărbătoririi prezentării lucrării de gradul I de către regretatul prof. Aniţa Gheorghe

111
 112

Formaţiile artistice ale Liceului Dolhasca, în momentul premierii în faţa Casei de

Cultură Suceava
112
 113

Elevi solişti în plină acţiune de recital

Moment de bilanţ la sfârşitul anului şcolar

Prof. Ungureanu Petru – descifrând tainele naturii în cabinetul de bilogie

113
 114

Educatoarele Grosu Tatiana, Drăgoi Angelica şi Niculeasa Elena în mijlocul

grupelor de preşcolari cu care susţin programe artistice bucurând inimile părinţilor şi a
publicului spectator.

Moment solemn de la sărbătorirea atribuirii denumirii de „Oltea Doamna” – pentru

Grupul Şcolar Dolhasca, în prezenţa primarului Maria Cojocariu, a Sf.Sale Pimen
Suceveanul şi a preotului paroh Saftiuc Gheorghe
114
 115

În cabinetul de geografie prof. Străpuc Laurenţiu – autorul lucrării - destramă vălul

necunoaşterii pentru elevii Grupului Şcolar.

Dir. prof. Tanasă Constantin – în cabinetul de formare – a profesorilor pentru

programul „Şansa a II –a”.

115
 116
Prof. Azoiţei Traian şi maistrul Bucovanu Mihai – îmbină teoria cu practica în
ateliere

116
 117
Preotul paroh Saftiuc Gheorghe – păstoreşte cu evlavie – domeniul spiritual al
elevilor prin lecţiile de religie din cadrul cabinetului – unde rezultatele sunt pe măsura
implicării responsabile.

Premierea la finalul unui an de eforturi şi muncă susţinută este răsplata

binemeritată a elevilor silitori.
Aspecte inedite de la sfârşitului anului şcolar şi bucuria citită pe faţa
premianţilor

117
 118

Lângă zidurile Mănăstirii Probota, d-na Saftiuc Mioara desfăşoară un program

muzical cu copiii Centrului de plasament Dolhasca, pe care îi supraveghează îndeaproape
ca asistent social.

118
 119

În plină procedură de desfăşurare a lecţiilor, dir. prof. Crăciun Gheorghe comunică

elevilor de la Şcoala Siliştea cunoştinţele inerente unei bune pregătiri, bucurându-se de
construcţia unui local nou

119
 120

Înv. Moroşanu Elena foloseşte toată energia pentru ca micuţii săi elevi să fie „la înălţime”

120
 121

Biserica din Siliştea este cu pioşenie îngrijită de preotul paroh Carp Romica
care îndrumă şi cabinetul de religie din şcoală.
Momente din activitatea de drumeţie turistică cu elevii, organizată de dir. prof. Străpuc
Laurenţiu şi înv. Ilie Virgil la Şcoala Generală Gulia

Lecţie de geografie desfăşurată de dir. prof. Străpuc Drăguţa

121
 122

Prof. Crîşmaru Elena şi educatoarea Niculeasa Elena în plină muncă cu preşc. şi elevii
ca de altfel şi colega lor Ichim Gabriela în clasa pe care o supraveghează şi îndrumă.

Lecţiile susţinute în diferite etape de derulare a procesului de învăţământ.

122
 123

Mai jos am imortalizat activităţile şcolare din cadrul Şcolii Generale Budeni, la fel de
preocupată de bunul mers şi modernizarea procesului tehnologic în unităţile de ânvăţământ.

Lecţie de geometrie în spaţiu susţinută cu dăruire de către

dir. prof. Sandeanu Eugenia

Cu aceeaşi vervă, înv. Creţu Carmen transmite cunoştinţe utile elevilor săi.

123
 124

Ora de lb română este competent condusă de prof. Ungureanu Niculina

Grupul vocal este în plină repetiţie sub atenta îndrumare a înv. Raicu Valerică
bucurând publicul auditor cu piesele religioase şi laice pe care le reproduc pe scenă.

124
 125

Cei mai mici „elevi” – preşcolarii sunt pregătiţi pentru confruntările cu şcoala de către
educatoarea Ungureanu Maria.

Sfântul lăcaş al satului Budeni – Biserica „Sf. Dumitru” şi cabinetul de religie este cu
profesionalism şi credinţă condus de către preotul paroh Nesvadba Cezar Gorun.

125
 126

Marele monument UNESCO - Mănăstirea Probota – străjuieşte centrul civic al vechii

localităţi Probota, mărturie a unei istorii bogate în fapte pe aceste meleaguri.

Dir. prof. Stupcanu Petru – în postura ghidului la acţiunea de potolire a setei şi curiozităţii
copiilor

126
 127

Prof. Ioana Ungureanu – la ora de biologie

Prof. Stupcanu Maria – îndrumând cu atenţie elevii în aprofundarea cunoştinţelor

127
 128
Înv. şi dirijorul Pulpă Valeriu – neobosit când e vorba de lecţie profundă sau
pregătirea pentru spectocole

Preotul paroh Romilă Nicolae descifrând împreună cu elevii cabinetului de religie

tainele biblice

Maica Stareţă a Mănăstirii Probota - diriguind cu evlavie activitatea din marele

lăcaş istoric şi de cult.

128
 129

Cultura
În conturarea profilului educativ şi instructiv al populaţiei, în afara învăţământului, un rol
important revine culturii prin organismele sale componente: biblioteci, cinematografe, cămine
culturale, etc.
Redăm mai jos structura componenţială a tot ceea ce reprezintă cultură şi artă în limitele
geografice ale comunei Dolhasca:
a) 6 biblioteci, din care:
a.1. – 5 biblioteci şcolare;
a.2. – 1 bibliotecă publică, comunală;
b) număr total de volume – 23.500;
c) 2 cămine culturale (Dolhasca şi Budeni);
d) 3 monumente închinate eroilor;
e) 9 troiţe;
f) 1 cimitir al eroilor;

În urma interviului şi dialogului purtat cu distinsa noastră colegă prof. Georgeta Mercus s-
a conturat o caracterizare specifică comunei Dolhasca pe care domnia sa a ţinut să o facă.
Redăm mai jos cuvintele sale:
„Dolhasca, a doua comună ca mărime a judeţului Suceava, a impresionat întotdeauna nu
numai prin frumuseţea peisajului şi prin hărnicia oamenilor, dar şi prin pasiunea acestora pentru
activităţi culturale.
Înainte de cel de al II – lea Război Mondial – învăţătorul Alexandru Arşinel a înfiinţat şi
dirijat corul „Doina”, cu care a adunat numeroase trofee. Activitatea acestei formaţii a continuat
sub îndrumarea pasionatei educatoare Ana Popa. Tot învăţătorul Arşinel a organizat primul taraf
cu rromii din satul Gulia, bucurându-se de succese remarcabile. Dansurile populare sunt o altă
formaţie valoroasă îndrumată un număr mare de ani de învăţătoarea Ilie Viorica şi de funcţionarul
Luchian Vasile.
Profesorul Străpuc Laurenţiu, ing. Arşinel Mihai şi subinginera Raicu Valerica, au creat un
taraf şi o formaţie de dansuri deosebite cu elevii de la Grupul Şcolar „Oltea Doamna” Dolhasca,
câştigând un mare număr de premii. În satul Budeni trăiesc fluieraşi talentaţi, cu care s-a alcătuit
o formaţie prezentă la numeroase festivaluri, sub îndrmarea d-lui Creţu Ioan.
De unde au moştenit locuitorii acestui colţ de ţară pasiunea pentru teatru, este greu de
explicat. Pe când eram elevă la gimnaziul din Dolhasca, colegii interpretau la serbări scenete
hazlii pe care spectatorii le răsplăteau cu îndelungi aplauze. Se remarcau atunci doi elevi, astăzi
respectaţi profesori universitari ieşeni: Florin Topoliceanu şi Gigi Drobotă.
Îmi cunoşteam foarte bine consătenii şi mă impresionau plăcut prin comportarea civilizată
şi numărul mare al acestora la spectacolele susţinute de actorii teatrelor „Giuleşti” şi „V.
Alecsandri” din Iaşi, care veneau la Dolhasca chiar de două ori pe lună interpretând comedii
aparţinând autorilor români şi străini.
Surpriza cea mai mare am avut-o într-o vacanţă universitară, când, venind acasă, am
asistat la un spectacol de teatru cu piesa „Răzeşii lui Bogdan” la care interpreţii erau învăţători,
profesori, ingineri, funcţionari şi oameni simpli din Dolhasca. Tineri sau ghiocei la tâmple, dar cu
sufletul foarte tânăr, îşi interpretau rolurile ca nişte profesionişti.
Actori amatori au continuat această activitate ani de-a rândul, deşi nu le era deloc uşor.
Repetiţiile se făceau la Căminul Cultural după orele de serviciu, într-o sală în care era fie prea
cald, fie prea frig.
129
 130
Participările la Festivalul Naţional de Teatru „I.L. Caragiale” au fost încununate de succes,
formaţia din Dolhasca situându-se de obicei pe locul întâi şi mai rar pe cel de al doilea.
Înainte de plecarea la Bucureşti se dădeau spectacole la Suceava, Fălticeni sau prin
satele vecine, deplasarea, făcându-se cu camionul, chiar şi iarna. Uneori se repeta la Teatrul „M.
Eminescu” din Botoşani, numai noaptea, când sala era disponibilă. Din lipsă de fonduri, tot acolo
se dormea în lojă sau pe scaunele spectatorilor. Luminile, decorurile, sonorizarea se asigurau de
către amatori.
Chiar regizorul Eugen Holban era învăţător. Se prefera comedia şi la concursurile de la
Bucureşti , mari actori precum Alexandru Giugaru, Vasiliu Birlic, Marcel Anghelescu, veneau la
spectacol, nu ca membri ai juriului, ci pentru a vedea această „minune”. Păcat că nu s-au putut
filma aceste interpretări pentru a ne putea încânta şi astăzi, din tot sufletul văzându-i pe
Gheorghe Costan în rolul mutului, pe prof. Niţulescu şi inginerul Neculăiasa în postura lui Mitu şi
Nate, pe Janeta Bădin în travesti, pe Adriana Diaconescu şi Victoria Holban în roluri de mame –
soacre şi pe toţi ceilalţi actori.
Dar Dolhasca a vrut să arate că nu numai comedia este la ea acasă, ci şi drama. Emoţiile
au fost enorme, dar rezultatele au depăşit aşteptările, cu drama „Apus de soare” luându-se
premiul al doilea la festivalul caragelian. Actorului George Calboreanu, celebrul interpret al lui
Ştefan cel Mare, nu-i venea să creadă că un amator poate face faţă acestui rol. Dar funcţionarul
Gheorghe Agache a fost impresionant, fiind aplaudat la scenă deschisă şi felicitat de membrii
juriului
Ziarele şi revista „Teatru” au publicat zeci de articole elogioase şi fotografii. Dar membrii
acestei formaţii au rămas modeşti, fără a avea pretenţia să fie remuneraţi, sau ridicaţi în slăvi.
Se întorceau de fiecare dată la munca lor pe care o desfăşurau zi de zi, îmbogăţiţi numai
spiritual, după o scurtă pauză reluându-se repetiţiile cu altă piesă de teatru.

130
 131

Prof. Neculai Rotaru – dir. de Cămin Cultural în travesti, alături de echipa sa.
131
 132

Petru Găitan – secretarul

Liceului – în postura de actor

Grupul de artiste amatoare – „domniţele de la curtea domnească”

Gh. Agache – în rolul lui Ştefan cel Mare

Emblema premiului II – cu „Apus de soare”

132
 133
Actorul popular – Gheorghe Agache

Aspect din „Îndrăzneala” – Gh. Vlad

Scenă din „Prigoruia şi copii săi”

133
 134

Interpretul Gheorghe Agache – în „elementul său” nestânjenit

134
 135

Scenă din „Răzeşii lui Bogdan”

135
 136
O scenă din „Apus de soare”

Un titlu grăitor pentru succesul echipei de teatru Căminului Cultural

136
137

137
 138

Mostre ale presei timpurilor de adevărată elogiere pentru artiştii din Dolhasca
De câţiva ani, teatrul din Dolhasca nu mai funcţionează. Mulţi dintre interpreţi înaintând în
vârstă, iar alţii mutându-se pe tărâmul vieţii fără de sfârşit. Învăţătorii Grigoraş, bibliotecara
Costan Dorica, funcţionarul Luchian Vasile şi marele interpret al lui Ştefan cel Mare Gheorghe
Agache.
Cîţiva tineri entuziaşiti au încercat să continue activitatea teatrală, dar eforturile ce se cer,
lipsa de experienţă, renunţarea la bucuriile timpului liber i-au determinat să renunţe destul de
repede.
Marile teatre nu-şi mai trimit astăzi actorii la Dolhasca, televiziunea prezintă rar şi la ore
târzii spectacole de teatru. Radioul a rămas credincios acestui gen de artă, dar este concurat de
filmele de la TV şi împătimiţii de teatru de la Dolhasca se simt „cu mult mai săraci”.
Aşteptăm cu nerăbdare apariţia unui regizor, cu suflet mare, care să trezească la viaţă
activitatea teatrală din comuna noastră, unde talentele se vor găsi din plin la toate vârstele”
Sigur că pe lângă artiştii amatori care s-au remarcat în mod deosebit în spectacole cu
piesele amintite, la formaţia de teatru şi-au adus aportul un număr mare de amatori de diverse
profesii printre care s-au remarcat: Rotaru Neculai – directorul Căminului Cultural, Creţu Vasile,
primarul comunei din acea vreme, prof. Sbera Vasile – directorul coordonator, prof. Sandu
Vasile, Sandu Tudora, prof. Mercus Georgeta, prof. Rotaru Elena, Găitan Petru – secretarul
şcolii, Tanasă Dumitru, Guşetu Paul, Postelnicu Constantin, Roşca Petru şi alţii.
O bogată activitate au desfăşurat în fruntea formaţiilor corale d-na Popa Ana, Tioc Ştefan,
Raicu Valerică

FORMAŢIA CORALĂ „DOINA” – înfiinţată şi dirijată de înv. emerit

138
 139
Alexandru Arşinel în anul 1925

Formaţia Căminului Cultural Budeni - 1965

Dansurile populare – tradiţie locală – demonstrată pe scenă în aer liber

139
140

140
 141

Echipa de dansuri – în plin recital -

Corul dirijat de d-na Popa Ana

Taraful cu solişti instrumentişti din Gulia

141
 142

Solista de muzică populară – Liliana Străpuc

142
 143

Formaţia de fluieraşi a Căminului Cultural Budeni – îndrumată de Creţu Ion

143
 144
Corul bărbătesc al Căminului Cultural Dolhasca –
dirijat de înv. Radu Dănilă

Corul Bisericii din Dolhasca şi ansamblul „Lăutarii” , care activează

144
 145
în cadrul Căminului Cultural Dolhasca – evoluând direct în spectacol

Şcolari evoluând pe scena Festivalului „Armonii

Formaţia de dansuri a Grupului Şcolar Dolhasca

Perspectivele culturale ale comunei Dolhasca sunt destul de reduse, cu atât mai mult cu
145
 146
cât economia înregistrează pe context general o perioadă de reală staţionare.

Personalităţi ale lumii dolhascane

- Profesor dr. Constantin Arseni – medic neurochirurg;

- Profesor dr. Ioana Alexandra Manu – regizor;
- Profesor dr. Eugen Topolniceanu – inginer;
- Profesor dr. Gheorghe Drobotă – agronom;
- Alexandru Arşinel – învăţător emerit;
- Alexandru Arşinel – actor, (nepot al învăţătorului).

Moment de la sărbătorirea primilor „Cetăţeni de onoare” a comunei Dolhasca

Prof. dr. Florin Topoliceanu şi înv. emerit Alexandru Arşinel

146
 147
Moment al vizitei de prietenie şi înfrăţire cu oaspeţilor francezi din Biard.
FRANŢA

147