Sunteți pe pagina 1din 280

MONOGRAFIA

COMUNEI

OLCEA
Gruia Fazecaș
coordonator

Petru Ardelean Doru Marta


Gabriel Moisa Crăciun Parasca
Augustin Țărău

Monograia Comunei

OLCEA
Editor
Mircea Bradu

EDITURA ARCA
Oradea 2014
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Monografia comunei Olcea / Gruia Fazecaş, Ardelean Petru,
Doru Marta, .... - Oradea : Arca, 2014
     Bibliogr.
     ISBN 978-973-1881-54-6
I. Fazecaș, Gruia
II. Ardelean, Petru
III. Marta, Doru

908(498 Olcea)

Fotografii: Colecția Asociației Culturale „Ioan Bradu”,


artiștilor fotografi Florin Șipoș, Vasile Gheorghe, Max Klosowski
și colecția doamnei Leontina Sărac și domnului Teodor Bogluț

Coperta și machetarea: Adrian Buzaș

Responsabil de carte: Gabriel Moisa

Mulţumim Primăriei comunei Olcea pentru datele și documentele


puse la dispoziție.
C UPRINS

Cuvânt înainte ............................................................................................ 7

Cadrul natural ......................................................................................... 9

Comuna Olcea în contextul epocilor preistorice din nord-vestul


României .................................................................................................. 19

Comuna Olcea în evul de mijloc. Descoperiri arheologice,


mărturii documentare, tradiţii istorice ............................................... 35

Între medieval și modern. Sfârșitul secolului al XVIII-lea


– începutul secolului XX ...................................................................... 59

Perioada interbelică ................................................................................ 75

Perioada postbelică ................................................................................... 91

Comunitățile religioase ....................................................................... 129

Școala ....................................................................................................... 151

Elemente de etnografie ........................................................................ 157

Folclor tradițional. Sărbători și obiceiuri ......................................... 177

Nasc și la Bihor oameni ....................................................................... 227

Album foto ............................................................................................ 247


Monografia unei comune este de fapt un certificat de demnitate în faţa istoriei. Ea
trebuie să fie, în același timp, o cronică în care adevărul istoric să domine de la prima,
până la ultima pagină.
Spre bucuria noastră, comuna Olcea, prin așezările care o formează, este una
dintre cele mai puternice dovezi din ţară, a existenţei pe aceste locuri a unor importante
semne de dăinuire continuă, în civilizaţii diferite. Atestările documentare, deși mult
mai târzii, sunt impresionante: Călacea 1214, Ucuriș 1344, Olcea 1552, Hodișel
1580. Ceea ce este, de asemenea, un semn de dragoste pentru pământul pe care ne-
am născut și vine de la continua încercare a unor fii ai acestor locuri, prin strădania
cărora s-a întreprins alcătuirea de dovezi, a unor monografii și studii care au consolidat
istoria Bihorului și a Transilvaniei, în multe cazuri. Și amintesc ca exemple cărţile și
articolele de specialitate semnate de scriitoarea Lucreţia Suciu, preoţii Teodor Cios și
Petru Ardelean, a profesorilor Nicolae Ciucea și dr. Petru Florin Ardelean. Înșirarea ar
putea continua și cu alte nume pe care le veţi găsi menţionate în paginile cărţii de faţă.
Bogăţia adevărată a istoriei de ieri și de azi a satelor noastre o reprezintă oamenii,
care generaţie de generaţie și-au adăugat obolul și vieţile ca flacăra creaţiei, a muncii
cinstite, a aspiraţiilor naţionale, să fie vie mereu. Acea menire puternică prin care o
ștafetă nevăzută a legat spiritualitatea românească de aici cu cea din alte părţi ale
României, arde și azi în sufletele noastre.
Masivitatea informaţiei din această Monografie, adevărul istoric nealterat care
înnobilează fiecare literă, imaginile și comorile culturale conţinute în ea, devin de-acum
documente de mare valoare și ne îndreptăţesc să afirmăm că munca depusă de autorii
cărţii a răspuns corect cererilor noastre și normelor știinţifice ale societăţii contemporane.
Ea poate fi așezată cu mândrie, la loc de cinste, în fiecare bibliotecă din lume.
S-o citim cu dragoste și respect și s-o așezăm în sufletele și inimile noastre care au
așteptat-o ani la rând.

Flore Bocșe,
primarul comunei Olcea
CADRUL NATURAL
Gruia Fazecaș

Comuna Olcea, este alcătuită din patru lo-


calităţi: Olcea, Ucuriș, Călacea și Hodișel. Ea se
situează în partea de sud a judeţului Bihor, la gra-
niţa cu judeţul Arad, la aproximativ 53 km sud
de Oradea în bazinul mijlociu al Crișului Negru.
Ocupă o suprafaţă de 8609 ha și are o populaţie
de peste 3000 locuitori. La nord se învecinează
cu comuna Tinca, la est cu comunele Cociuba
Mare și Șoimi, în vest cu comuna Batăr iar spre
sud cu comuna Craiva din judeţul Arad. Limita de județ, intrarea în comuna Olcea

Primăria comunei Olcea


10 Monografia Comunei Olcea

Harta comunei Olcea

Harta localităţii Olcea


Monografia Comunei Olcea 11

Harta localităţii Călacea

Relieful formata din calcare peste care se suprapun depo-


Din punct de vedere geografic, comuna Ol- zitele permiene. Aceste dealuri au fost încadrate
cea este plasată într-o zonă de tranzit dintre două în categoria piemonturilor și prezinta o altitudine
unităţi geografice, spaţiu ce face trecerea de la ul- medie de 200-350 m, la contactul cu Câmpia de
timele trepte ale Dealurilor Codrului, parte com- Vest au o înălţime medie de 100 – 120 m. Din
ponentă a unei unităţi de relief mai mari, Dealu- punct de vedere al repartizării suprafeţei comu-
rile de Vest, la treapta înaltă a Câmpiei Crișurilor. nei Olcea pe forme de relief, aceasta se prezintă
Aceste dealuri, mărginite de munţii Codru după cum urmează: 45% deal, 55% câmpie.
Moma au o desfășurare foarte sinuoasă, doare- În raza comunei, altitudinea maximă este
ce pătrund adânc în interiorul munţilor prin in- înregistrată de Dealul Gogota (în raza localităţii
termediul depresiunilor. În general au aspect de Hodișel), cu o înălţime de 357,5 m. Alte înălţimi
culmi prelungi, ușor înclinate. Osatura lor este sunt: Vârful Răcaciu 263,3 m., Dealul Zarvu (250
12 Monografia Comunei Olcea

Harta localităţii Hodişel

m.), Vârful Faţa Vălanilor (237,4 m.) și Vârful


Vălani (236 m.).
Această zonă mai înaltă din raza comunei
Olcea, situată înspre partea de sud – est, înce-
pe să coboare în altitudine spre nord – vest, pe
măsură ce se apropie de lunca Crișului Negru.
Așa se face că Imașul Călacei ajunge să aibă
înspre graniţa cu localităţile Cociuba Mare și
Belfir o altitudine de 120 – 150 m.
Ca geneză, Dealurile de Vest sunt foste
câmpii de acumulare litorală din perioada Plio-
cenului, continuate pe uscat cu acumulari con-
tinentale de tip piemontan. Dealurile Crișu-
rilor s-au format prin depunerea materialelor
grosiere la marginea zonei montane la sfârșitul
neozoicului. Aceste materiale au fost puternic
erodate de către acţiunea apelor curgătoare.
Alcătuirea geologică cuprinde pietrișuri, nisi-
puri, intercalări de argile. În unele locuri, de
sub stratul de de roci friabile (mai ales nisip,
argile, marne, acumulari piemontane) apar
Harta localităţii Ucuriș
Monografia Comunei Olcea 13

Peisaj din Hodişel

roci mai dure cu aspectul unor “măguri” (măgu- Râurile au fragmentat piemontul astfel că, aspec-
rile din piemontul Codrului); acestea pot fi din tul actual este de dealuri prelungi situate discon-
șisturi cristaline sau roci vulcanice. tinuu.
Formarea acestei unităţi geografice explică și
tipul unităţii de relief: este o unitate piemontană Clima
cu înclinare monoclinală, relativ redusă, dinspre Clima din zona comunei Olcea este tempe-
zona montană spre zona de câmpie (S spre N). rat-continentală de tranziţie. Deschiderea largă

De la Călacea încep dealurile până în munţii Apuseni


14 Monografia Comunei Olcea

Fir de vale la Călacea

spre vest a dealurilor condiţionează un climat Hidrografia


umed, caracterizat de temperaturi medii anuale Din punct de vedere hidrografic, comuna
cuprinse între 9 - 10°C și precipitaţii de 650 – Olcea este străbătută de o serie de cursuri de apă
750 mm/an și cu un maximum de toamnă. Dato- sezoniere, cu debite temporare și cu debit variabil
rită Apusenilor situaţi la vest, care opresc pătrun-
derea maselor de are polar continental dinspre
est, sectorul de influenţă predominant este cel
oceanic, cu un surplus de precipitaţii datorită vân-
turilor de vest care sunt predominante în această
zonă. Ca urmare a climatului de influenţă oceani-
că, scurgerea medie este de 2 – 3 l/s.km2. Pe an-
samblu comunei Olcea îi este specific un climat
de dealuri joase. Baltă la marginea pădurii Olcea

Lac de acumulare la Călacea


Monografia Comunei Olcea 15

precum Valea Mare (în raza localităţii Hodișel), cu tipurile cenușiu și brun – roșcat, în mare parte
Valea de Izvoare (care curge de pe Dealul Zarvu podzolite (luvice) specifice zonelor de păduri
spre Carasău), Valea Teriu (ce pornește de sub situate la altitudini cuprinse între 150 – 700
vârful Vălani și practic constituie mai înspre aval metri. Solurile sunt predominant molisoluri
graniţa comunei cu judeţul Arad). Un grup de spre campie si argiluvisoluri (pe un substrat
alte trei astfel de cursuri de apă: Valea Fetei, Valea argilos) la altitudini mai mari si in depresiunile-
Stupinei și Valea Bârnei constituie în zona lor de golf.
confluenţă, Valea Moruţei (care este un curs per-
manent de apă). Valea Moruţei se varsă în pârâul Vegetaţia. Fauna
Călacea. La rândul lui și Călacea este un afluent În prezent este un domeniu eterogen, de
al Văii Leveleșului, curs de apă ce izvorăște de pe
vegetaţie naturală, pășuni secundare, suprafe-
Dealul Olcei. ţe pomicole, viticole și terenuri arabile. În zona
O serie de sursuri sezoniere și/sau tempora-
Dealurilor de Vest, vegetaţia este reprezentată
re au fost prevăzute cu baraje artificiale care au
predominant prin păduri de gorun cu cer și car-
dus la realizarea unor lacuri de acumulare cum pen, observându-se o diferenţiere faţă de dealu-
sunt cele situate la nord de Călacea, de pe Ima- rile interne din depresiunile – golf, unde gorunul
șul Călăcii, într-o zonă joasă (118,8 – 119,6 m. este asociat cu cerul și gârniţa sau unde apar chia
altitudine), sau cele aflate la nord de Olcea, de pe
păduri de fag.
Imașul Olcea (la vest de șoseaua Olcea - Belfir). În prezent pădurile sunt puternic transfor-
mate de intervenţia umană. Între speciile copaci-
Solul lor de pădure mai apar stejarul pufos și stejarul
Partea superficială terestră a Dealurilor brumăriu, care pe alocuri coboară până în câmpie
Codrului se compune din clasa argiluvilsolurilor și/sau depresiunile de tip golf. Pe lâng speciile de

Pământul reavăn aşteaptă semănătorii


16 Monografia Comunei Olcea

Comuna Olcea e înconjurată ca o cetate de contururile verzi ale pădurilor străvechi

stejar, în zonă mai apare carpenul, teiul, arţarul, Agricultura


frasinul și paltinul. Flora ierboasă este și ea bine Din cele 8609 ha ale comunei, 6284 ha
reprezentată. constituie teren agricol, defalcat după cum
Caracteristice acestor păduri (corelată cu urmează: 4223 ha pământ arabil, 1947 ha sunt
zonele mai înalte învecinate) sunt mamifere pre- pășuni iar 112 ha, fâneţe. Fondul funciar al
cum căprioara, mistreţul, lupul, vulpea, pisica comunei Olcea este deosebit de favorabil culturii
sălbatică, râsul, viezurele, iepurele. Între păsări plantelor (cereale, plante tehnice, pomicultură,
se remarcă găinușa de alun, ciocănitoarea, cucul, viticultură), iar suprafeţele de pășuni (la care
fazanul, prepeliţa, șoimul, bufniţa iar între pești
mreana și bibanul.

Populaţia și așezarile
Populaţia zonei se caracterizează prin den-
sităţi relativ reduse (50-75 locuitori/km2) influ-
enţate de migraţia spre centrele urbane (Oradea,
Beiuș, Salonta) și sporul natural modest. Popula-
ţia românească predomină net. Așezările umane
sunt așezate, uneori compacte sau liniare (alungi-
te pe văi). Iarnă grea în stupina lui Simion Bogluț (1985)
Monografia Comunei Olcea 17

După seceriş – Hodişel

... Iată vin în cale / Se cobor la vale....


18 Monografia Comunei Olcea

se adaugă plantele furajere) pentru creșterea Comunicaţii


animalelor. Produsele sunt utilizate pentru Din punct de vedere al comunicaţiilor și
alimentatie si prelucrare industriala (Oradea, transporturilor, comuna Olcea este străbătută
Salonta, Beiuș, Chișineu Criș). Pomicultura și de 42 de km. de drumuri comunale (din care
viticulture cuprinde areale reprezentative în raza aproximativ 22 de km. sunt pietruiţi). Prin
comunei. drumul judeţean 792A Olcea – Belfir, și de aici
Creșterea animalelor are un caracter prin drumul judeţean 795, comuna face legătura
variat; se cresc bovine, porcine, ovine, păsări, cu principalele localităţi ale judeţului: Oradea,
iar produsele animaliere se industrializeaza Salonta și Beiuș, iar de aici cu restul ţării. Alte
în intrepinderi de profil (produse de carne la drumuri care mai străbat comuna sunt drumurile
Oradea, Salonta). comunale 97 și 147.

În această intersecţie se întâlnesc toate drumurile din comuna Olcea


Comuna Olcea în contextul
epocilor preistorice
din nord-vestul României
Gruia Fazecaș

Introducere Epoca paleolitică şi mezolitică

Ca multe alte localităţi din zona de sud a Această perioadă a preistoriei omenirii a
judeţului Bihor, avem foarte puţine informaţii fost cea mai lungă ca durată dar și cea mai puţin
privind urmele activităţii umane în preistorie pe cunoscută. Primele urme de activitate ale celor
teritoriul comunei Olcea. Un mare merit îi revi- mai vechi hominide de pe teritoriul României
ne dascălului de istorie Ciucea Nicolae, din loca- datează de acum 1,5 milioane de ani și au fost
litatea Călacea, fost student al marelui profesor depistate în zona deluroasă dintre râurile Olt și
Hadrian Daicoviciu, care de-a lungul timpului a Argeș. Omul acelor vremuri avea ca principale
adunat în colecţia școlii mai multe artefacte arhe- activităţi vânătoarea și culesul. Acest fapt a de-
ologice ieșite întâmplător la lumina zilei. terminat un mod de viaţă nomad, de continuă
În fapt, materialul arheologic preistoric căutare a vânatului și a rădăcinilor, tuberculilor
constă în trei topoare de piatră şi câteva sau fructelor oferite de vegetaţie. În sprijinul
fragmente ceramice1. Această realitate din pre- acestor afirmaţii stă și faptul că așezările acestor
zent nu indică faptul că în trecut acest spaţiu nu comunităţi au un pregnant caracter de adăpost
a fost locuit în preistorie decât arareori sau cu sau de tabere de vânătoare, ele având o durată
intermitenţă. Mai degrabă acest fapt se datorea- scurtă de existenţă.
ză lipsei de cercetări arheologice sistematice și Pe teritoriul României, către sfârșitul mezo-
de durată în zonă liticului, în cultura Schela Cladovei apare primul
De aceea, vom încerca în cele ce urmează să animal domesticit – câinele - și probabil primele
schiţăm ipotetic evoluţia acestei zone pe parcursul indicii privind cultivarea conștientă a anumitor
preistoriei, ţinând cont de evoluţia fenomenului plantelor.
cultural – istoric din nord-vestul României, unde Cel mai adesea, oamenii paleoliticului se
dovezile materiale mai bogate vin să completeze adăposteau în peșteri, sau lângă peretele unei
într-o mai mare măsură imaginea de ansamblu stânci, acestea necesitând un minim de efort în
privind epocile preistorice în zona comunei vederea amenajării spaţiului pentru locuit. Așa
Olcea. este și cazul locuirilor umane din această peri-
oadă a peșterilor din Munţii Apuseni dar care ne
oferă puţine informaţii datorită modului precar
1
Alături de aceste materiale arheologice preistorice, profesorul
Nicolae Ciucea a mai strâns în colecţia școlii materiale arheo- în care s-au păstrat vestigiile arheologice2. Totuși,
logice medievale, precum pipele ceramice descoperite lângă
barajul „La pustuţă”, în spatele lacului și altele, care fac obiectul
2
V. Boroneanţ – Arheologia peșterilor și minelor din România, Bu-
capitolului următor. curești, 2000, 9 – 14.
20 Monografia Comunei Olcea

avem câteva date care ne conduc la concluzia că tura cerealelor. Se presupune că iniţial au fost
această parte a Bihorului a fost a început să fie consumate produsele principale ale acestor ani-
locuită începând din paleoliticului inferior (cca. male domestice: carnea, pielea; ulterior ele fiind
800.000 de ani în urmă). folosite și pentru tracţiune (vitele), lapte, lână
(ovicaprinele). De asemenea, vânarea animalelor
sălbatice avea ca prim scop apărarea recoltelor
Epoca neo-eneolitică și a comunităţii, dar venea să diversifice și dieta.
Noile rezerve permit comunităţii să trăiască în
De-a lungul paleoliticului și mezoliticului, perioada anotimpurilor neprielnice și să îndure
atitudinea omului faţă de lumea înconjurătoare seceta sau anii cu recolte slabe, fără să fie lovită în
nu a înregistrat nici o transformare radicală. Dacă existenţa ei.
înainte omul se mulţumea să ia ceea ce i se oferea
de către natură, la sfârșitul mezoliticului atitudi-
nea acestuia faţă de mediul ambiant a suferit o
schimbare cu consecinţe revoluţionare.
Această primă “revoluţie” a transformat oa-
menii din culegători în producători, stăpâni pe re-
sursele lor alimentare. Ei au început să însămân-
ţeze, să cultive pământurile și să îmbunătăţească
recoltele prin selecţionarea plantelor, precum și
a pomilor fructiferi. De asemenea, omul a reușit
să îmblânzească unele specii de animale, oferin-
du-le hrana zilnică și protecţia sa. Aceste două fe- Topor de mari dimensiuni aparținând epocii neolitice,
nomene sunt strâns legate între ele3. Noul tip de descoperit în raza localității Călacea
economie s-a resimţit în primul rând în creșterea
curbei demografice. Prima manifestare culturală aparţinând
neoliticului în acest spaţiu este cultura Starčevo –
Criş. Evoluţia acestei culturi, în date absolute, se
încadrează între 7500 - 6250 î.Chr.
Așezările culturii Starčevo – Criș, sunt răs-
pândite pe o arie vastă4 și pe un relief extrem de
diversificat. S-a putut constata existenţa unor
așezări principale, plasate pe marile drumuri de
acces, care au avut un important rol economic,
social, și religios, în jurul cărora gravitează așe-
zări mai mici care au, mai ales, un rol economic.
Există apoi locuiri sezoniere, în loc deschis sau în
Topor aparținând epocii neolitice, descoperit în vatra
peșteri, întemeiate de o parte a comunităţii, cu
satului Călacea
scop economic, pentru o perioadă de câteva luni,
într-o zonă în care cresc animalele, exploatează și
Urmele unei economii mixte se întâlnesc prelucrează rocile, vânează, culeg fructe din flora
în aproape toate așezările din vremea revoluţiei spontană sau pescuiesc ori culeg scoici.
neolitice, unde creșterea vitelor întregește cul- 4
Această cultură ocupa în trecut zona situată între Dunăre la
vest, Nipru la est, Sava și Dunărea în sud, iar în nord ajungea
3
V. Gordon Childe – Făurirea civilizaţiei, București, 1966, 82. până la Carpaţii Păduroși.
Monografia Comunei Olcea 21

Locuinţele erau familiale, cu un număr des- sărbători şi ritualuri legate de creşterea animalelor
tul de mic de membri. În general, bordeiele sunt şi vânătoare7. Idoli antropomorfi sunt mai stilizaţi
primele locuinţe realizate într-o aşezare5. Aceste şi respectă anumite canoane. Se cunosc mai ales
bordeie erau săpate în pământ 60 – 90 cm peste idoli feminini care sunt de mai multe tipuri.
groapă fiind ridicată o structură de lemn de tip Acest tip de piese pare să fie strâns legat de cultul
acoperiş în două ape, uneori având două încăperi. fecundităţii şi fertilităţii.
Forma lor era rectangulară sau ovală cu vatra de Din seria reprezentărilor ceramice fac parte
foc în interior. Locuinţele de suprafaţă aveau o şi altăraşele ceramice de mici dimensiuni şi de
formă rectangulară, uneori cu două încăperi şi o diverse forme. Ele aveau trei funcţii: rol magic
groapă de provizii. Podeaua caselor era din lemn pentru arderea ofrandelor sau a unor mirodenii
despicat, din lut bătătorit sau din pietre de râu. cu ocazia unor sărbători, un rol pur funcţional în
Acoperişurile erau în două sau patru ape, fiind re- iluminat şi ca suport pentru idoli.
alizate din paie sau stuf. Vetrele de foc se aflau în Obiecte realizate din lut sunt puţine şi se
interiorul locuinţelor şi mai rar în exterior şi erau leagă de ocupaţii, mai ales, de pescuit, fiind speci-
de formă rectangulară, semicirculară sau ovală, fice aşezărilor care se aflau în apropierea unui
ele putând fi adâncite, cu groapă pentru cenuşă, curs mare de apă. S-au descoperit greutăţi pentru
cu gardină şi simple. Cuptoarele cercetate sunt năvod, sau pentru alte întrebuinţări; ele au di-
puţine, ele fiind folosite pentru coacerea mâncării verse forme: ovale, sferice, conice, cubice.
(pâine), uz gospodăresc şi pentru ars ceramica. Specifice acestei culturi sunt mormintele
Ceramica culturii Starčevo – Criş era bine care nu formează necropole. Cele circa 40 de
lustruită – aproape de luciul metalic, aspect schelete descoperite în toată aria culturii sunt
monocrom6; vopsită cu pastă roşie, albă, crem plasate în cadrul aşezării, sub podeaua casei sau
cu puncte alungite dispuse în benzi verticale, bu- între locuinţe8. Morţii erau înhumaţi dar sunt
line ordonate în zig-zag, triunghiuri. Repertoriul frecvente cazurile de incineraţie. Morţii înhumaţi
formelor ceramice era foarte sărac, fiind alcătuit erau depuşi în poziţie chircită pe o parte cu ori-
din: străchini, castroane globulare şi boluri cu entare aleatorie, dar cu privirea spre răsărit. Sunt
picior inelar. Vasele antropomorfe, din ultima întâlnite şi morminte duble9. Inventarul funerar
fază a culturii, sunt considerate ca piese de cult, erau sărac, în unele cazuri, mortul a fost depus
fără a li se cunoaşte totuşi funcţionalitatea. pe un pat de cioburi, oase, scoici, pietre; alteori
Mai multe fragmente ceramice neolitice, au fost aruncate în groapă fragmente ceramice şi
care însă nu erau suficient de mari pentru a putea ofrande de carne.
reconstitui formele unor vase au fost descoperite Din piatră erau realizate diferite piese pre-
în capătul de jos al satului Călacea (opus Olcei), cum lame, piese componente pentru seceri, cuţite,
în locul numit „La valău”. răzuitoare, vârfuri de săgeţi sau suliţe, topoare, ci-
Descoperirea unor idoli antropomorfi şi ocane, zdrobitoare etc. Principalele roci folosite
zoomorfi, a sceptrelor, ne determină să credem erau obsidiana, silexul şi jaspul. După modul în
că exista o viaţă comunitar- religioasă foarte bine care aceste piese erau prelucrate, observăm două
închegată. Idolii zoomorfi redau foarte realist
animale domestice, sălbatice şi păsări. Prezenţa 7
Zoia Maxim– Neo–Eneoliticul din Transilvania, Cluj – Napoca,
acestor reprezentări, în toate aşezările aparţinând 1999, 50. Nu trebuie să excludem nici alte roluri funcţionale pe
culturii Starčevo – Criş, indică existenţa unor care puteau să le aibă aceste piese, putând fi jucării, sau figurine
folosite în magie.
8
Locuinţa unde s-a depus defunctul este părăsită, fiind un loc
5
Aceasta deoarece procurarea materialelor de construcţie era de tabu.
durată. 9
I. Nestor – Raport despre sondajele de la Leţ- Várheghy, în MCA,
6
Nuanţale de culoare sunt roșu, brun și negru, lipsind culorile 3, 1957, 62 amintește câteva cazuri de schelete aparţinând aces-
deschise. tei culturi care au urme de ciopârţire.
22 Monografia Comunei Olcea

categorii: piese de mici dimensiuni care nu erau Cultura Tiszapolgár face parte din marile
şlefuite şi piese şlefuite (topoare, ciocane, dălţi). civilizaţii eneolitice atât prin conţinutul ei bine
Piesele şlefuite sunt din punct de vedere cantita- conturat, cât și prin arealul ocupat, sau influen-
tiv puţine şi au o varietate tipologică mică, deseo- ţele pe care le exercită asupra culturilor vecine,
ri fiind folosite până la epuizare, ceea ce denotă şi contemporane ei. Spaţiul ocupat de această cul-
lipsa sau necunoaşterea surselor de piatră10. tură cuprindea partea de la est de Tisa, estul Slo-
Tot din piatră sunt realizate două topoare vaciei, nordul Serbiei și vestul României.
din piatră, șlefuite, descoperite în raza satului Că- Civilizaţia Tiszapolgár în vestul Români-
lacea. Primul topor de tip calapod, a fost descope- ei, își are limitele cronologice absolute între anii
rit în punctul „La pruni”, pe drumul ce coboară 3500 și 3200 î. Chr12.
din „Pustă”, acolo unde în trecut a fost o livadă. Deși se cunosc peste 100 de așezări aparţi-
Are o lungime de 12,5 cm. Lungimea tăișului nând acestei culturi – informaţiile sunt minime.
este de 4,8 cm. Celui de-al doilea topor, nu i se Dacă ţinem cont de tipologia geografico–etno-
cunoaște locul de descoperire. Este prevăzut cu grafică a așezărilor care reflectă structural dife-
gaură de înmănușare, pentru o mai bună utilizare. renţele între ele, atunci putem remarca două ti-
Obiectele din os şi corn descoperite în aria puri principale: așezări compacte (majoritatea)
culturii Criş sunt destul de puţine, reprezentând și așezări răsfirate. Primele au o suprafaţă în ge-
unelte şi arme: vârfuri de săgeţi pentru arcurile de neral mică de locuit fiind amplasate pe o formă
vânătoare, străpungătoare, spatule, lustruitoare şi de teren bine determinată: promontoriu, terasă
dăltiţe din os confecţionate din pereţii oaselor ș.a.m.d. Al doilea tip include așezările aflate în
lungi de bovidee, săpăligi. Podoabele din os, locuri deschise, fără limite naturale clare unde lo-
canini de urs şi cochilii sunt: mărgele, pandantive, cuinţele sunt împrăștiate, ori poate organizate în
inele şi brăţări. grupuri. Putem deosebi așezări de lungă durată
și așezări sezoniere. Întinderea așezărilor variază
de la cele sub 1 ha (unde presupunem că se aflau
Epoca eneolitică până la 20 de locuinţe) și până la cele cu o supra-
faţă de peste 2 ha și care aveau probabil peste 50
Eneoliticul reprezintă o etapă istorică re- de locuinţe. Majoritatea sunt de până la 2 ha.
lativ frământată și complexă, atât datorită feno- Mobilitatea purtătorilor acestei culturi poa-
menelor economice și sociale noi, generate de te fi explicată prin cauze cum ar fi de exemplu
apariţia și dezvoltarea metalurgiei cuprului cât și intensificarea activităţii de creștere a animalelor
a influenţelor etno-culturale venite dinspre sud și domestice (ceea ce necesita căutarea continuă de
est. În locul micilor comunităţi agricole stabile, pășuni) și începutul metalurgiei aramei13.
specifice sfârșitului epocii neolitice, se va petrece Locuinţele acestei culturi conţin un bogat
un fenomen de uniformizare culturală ce va duce material ceramic, element de cultură indispen-
la apariţia unor cercuri și orizonturi culturale noi, sabil în analiza fenomenului cultural (durată și
pe teritorii întinse. Epoca se caracterizează prin- evoluţie). Formele ceramice prezintă o varietate
tr-o stabilitate a comunităţilor omenești, un spa- relativ mare14: pahare (cel mai reprezentativ tip
ţiu de manifestare clar delimitat geografic dar și o ceramic pentru olăria acestei culturi), căni, vase
viaţă economică și culturală deosebită11.
12
N. Iercoșan – loc. cit., 181sq.
10
Situaţia se schimbă după ce comunitatea cunoaște zona și 13
I. Bognár–Kutzián – The Early Copper Age Tiszapolgár culture
descoperă aceste surse sau după ce intră în contact cu triburile in the Carpathian Basin, Budapest, 1972, 212 – 222; P. Roman
locale care le stăpânesc. Perioada de înflorire a industriei litice – Forme de manifestare culturală din eneoliticul târziu și perioada
șlefuite este în ultimele etape de dezvoltare a culturii. de tranziţie spre epoca bronzului, în Studii și Comunicări de Istorie
11
Zoia Maxim – loc. cit., 119 – 127; N. Iercoșan – Cultura Veche și Arheologie, 32/1, 1981, 21sq.
Tiszapolgár în vestul României, Cluj – Napoca, 2002, 10. 14
I. Bognár–Kutzián – loc. cit., 120 – 130, fig. 22, 24, 25.
Monografia Comunei Olcea 23

de provizii, borcane, oale, boluri cu picior, poca- Alt tip de artefacte realizate din cupru îl consti-
le cu picior înalt (gol pe dinăuntru și perforat), tuie topoarele, utilizate mai ales ca arme și mai
cupe, vase miniaturale. Ornamentaţia ceramicii puţin ca unelte ori, poate însemne reprezentând
acestei culturi este considerată sărăcăcioasă și statutul economic sau social al posesorului lor.
rigidă datorită numărului mic de elemente orna- Ritul funerar practicat era înhumaţia în
mentale: proeminenţe, perforaţii și impresiuni poziţie chircită sau întinsă cu scheletul culcat
(folosit cel mai frecvent într-o varietate bogată de pe partea dreapta (bărbaţii) și pe stânga (femei-
forme)15. Purtătorii culturii Tiszapolgar renunţă le). În general orientarea scheletelor este V – E.
la pictarea vaselor cu toate că procedeul era bine Inventarul funerar este compus din vase, arme,
cunoscut și larg folosit în neoliticul târziu sau în unelte și podoabe, precum și ofrande constând
culturile eneolitice contemporane învecinate (de în animale tinere, domestice sau sălbatice. O
ex. cultura Cucuteni). Alte piese realizate din lut caracteristică a acestei culturi este separarea clară
erau greutăţile pentru războaiele de ţesut (de tip a cimitirelor faţă de aşezări.
vertical), fusaiolele, linguri din lut, figurine zoo- Manifestarea culturală ce urmează
morfe. populaţiei Tiszapolgár în acest spaţiu este
Piesele de piatră descoperite sunt realizate cultura Bodrogkeresztúr, care se plasează la
în două tehnici de prelucrare diferite: prin ciopli- sfărșitul epocii eneolitice. Acest fenomen
re (mai rudimentare) - lamele pentru seceri; prin cultural reprezintă o etapă importantă în evoluţia
șlefuire, care erau de două feluri: perforate (to- cronologică și culturală a neo – eneoliticului din
poare-ciocan, buzdugan, topoare de luptă, măr- nord-vestul României.
gele din marmură) și neperforate (topoare plate Apropierile tipologice în ceea ce privește
trapezoidale, dălţi, tesle)16. ceramica, uneltele și armele de cupru, podoabele
Din cornul provenit din vânarea cervideelor și piesele de cult, precum și trăsăturile comune
sau din oase se realizau obiecte precum: topoare- în ritualul de înmormântare, ne determină să
ciocan (folosite ca arme), plantatoare, străpungă- afirmăm că principala componentă genetică
toare, sule și ace, iar din colţi de mistreţi realizau a culturii Bodrogkeresztúr este moștenită din
podoabe (amulete)17. mediul culturii Tiszapolgár.
Exploatat iniţial la suprafaţă, cuprul natural Această manifestare culturală are o arie
a fost extras, începând cu epoca eneolitică în ade- geografică bine stabilită. Graniţa sudică si vestică
vărate cariere sau mine, în zonele bogate în astfel o constitue Dunărea în nord ea se întinde până
de rezerve. De subliniat că primele rezerve cupri- în Slovacia iar în est până la Munţii Apuseni și
fere exploatate în Europa s-au dovedit a fi cele din ai Banatului. În această arie se constată o locuire
Carpaţii Apuseni și Balcani. Cronologic, acest intensă în bazinul Crișurilor19.
moment are loc la debutul culturii Tiszapolgár. În ceea ce priveşte aşezările descoperite
Zona cupriferă din vestul României avea cea mai aparţinând acestei culturi, frapează numărul mic
mare densitate de zăcăminte de cupru din Euro- al lor în raport cu numărul mare al descoperilire
pa18. Din cupru erau realizate piese de podoabe funerare. Cea mai plauzibilă explicaţie ar fi
precum inele, mărgele și brăţări, fiecare de mai cea după care locuirile ar fi de scurtă durată,
multe tipuri și variante. Aceste piese realizate din fapt ce a făcut ca depunerile stratigrafice să fie
aramă au fost găsite cu predilecţie în morminte. nesemnificative20. Așezările acestei culturi se pla-
15
Zoia Maxim – loc. cit., 123, fig. 155; N. Iercoșan – loc. cit., 124
– 144. 19
A. S. Luca – Sfârșitul eneoliticului pe teritoriul intracarpatic al
16
N. Iercoșan – Cultura Tiszapolgár în vestul României, Cluj – României, Alba Iulia, 1999, 11.
Napoca, 2002, 147 – 151. 20
P. Patay – Die hochkupferzeitliche Bodrogkeresztúr-Kultur, în
17
Ibidem, 152sq. Bericht der Römisch-Germanischen Kommission der deutschen Ar-
18
Ibidem, 155. chäologischen Institut, Frankfurt am Main, 55, 1974/1975, 1, 31.
24 Monografia Comunei Olcea

sau pe malul apelor curgătoare, lacuri sau mlaș- picior, oala cu sau fără picior sau cu fundul ascu-
tini. Pentru a avea o minimă protecţie împotriva ţit, cești. Cele mai spectaculoase ornamente sunt
variaţiilor de debit, ele sunt situate pe locuri pu- cele incizate, realizate prin zgârierea suprafeţei
ţin mai înalte. moi a vasului cu un obiect ascuţit. Ele sunt dis-
Locuinţele sunt fragile, pe structură pre- puse sub diferite forme: triunghiuri incizate sub
ponderent lemnoasă, lipitura cu lut fiind super- buza vasului sau spirale îmbucate ori simple, ori
ficială. Toate aceste caracteristici ne dau dreptul meandre trasate din 3 - 4 linii paralele, triunghiuri
să afirmăm că locuirile sunt de scurtă durată, ne- hașurate în ghirlandă. Alte ornamente întâlnite
existând preocuparea asigurării unori structuri sunt impresiunile, ciupiturile cu unghia. Foarte
masive a locuinţelor, precum în epocile anterioa- rar se folosește pictura pe vas, barbotina ori ca-
re. Caracterul general al așezărilor și locuinţelor nelura. Toartele au și ele uneori un caracter de
confirmă supoziţia după care locuirea de scurtă decor, neputând fi identificat în cazul unora nici
durată este legată – se pare – de economia pre- un caracter funcţional.
ponderent pastorală a purtătorilor acestei cul- Uneltele de piatră sunt realizate din silex
turi21 sau obsidiană, prin tehnica cioplirii. Uneltele
Necropolele reprezintă principala mani- șlefuite sunt realizate din roci mai tari, sau de
festare, alături de descoperirile funerare izolate, duritate medie. Uneori acestea pot fi perforate.
a culturii Bodrogkeresztúr. Numărul și corela- Se păstreză gama tipologică diversă din epocile
ţia mormintelor în necropole este semnificativă anterioare, dată fiind aria largă de utilizări. Se
pentru statutul social și pentru locul individului pot întâlni: răzuitoare și lame, lamă – ferestrău,
în societate. cuţite din silex, vârfuri de săgeţi, topoare șlefui-
Ca și în cazul celorlalte culturi preistorice, te și pisăloage22.
ceramica reprezintă principala urmă de cultură Uneltele obţinute din os și corn sunt spe-
materială. Vasele au fost lucrată cu mâna și poa- cifice așezărilor, nefiind până acum descoperite
te fi împărţită în trei categorii: fină, semifină și în componenţa inventarului funerar. Din os s-au
uzuală/grosieră. În ceea ce privește compoziţia obţinut străpungătoare, mosoare, ace de undiţă,
pastei ceramicii, aceasta este (în marea majo- pumnale și săpăligi23. Din lut au fost realizate gre-
ritate a cazurilor) nisipoasă, cu bobul mai mult utăţi pentru războaiele de ţesut sau pentru plase-
sau mai puţin fin (în cazul ceramicii fine și semi- le de pescuit.
fine) și mai rar pietricele (ceramica semifină și În cultura Bodrogkeresztúr principalele
grosieră). Ca degresant este folosit mâlul ames- piese din cupru sunt topoarele. Deoarece la
tecat cu paie sau cu paiete de mică, iar în cazul acest stagiu de dezvoltare a civilizaţiei umane,
speciei grosiere apare ca degresant pleava tocată. realizarea unor astfel de piese presupuneau un
Consecinţă directă a tehnologiilor cunoscute în imens volum de muncă, târnacoapele de cupru
epocă, arderea ceramicii este, de cele mai multe eneolitice sunt interpretate ca fiind folosite ca
ori, bună. Repercursiune firească a modului de semn de prestigiu de către posesorul lor care,
ardere a ceramicii, culoarea vaselor nu reprezintă mai mult ca sigur, deţinea o importantă poziţie în
un repertoriu coloristic așa de variat ca în epocile comunitatea căreia îi aparţinea.
anterioare. Gama culorilor trage spre cele închi- În mormintele cercetate în Ungaria, există
se: cenușiu, brun, negru. Principalele forme ale diverse podoabe de cupru24. Descoperiri de acest
ceramicii respective sunt: strachina, castronul
profilat, strachina – castron, paharele, ghiveciul 22
A. S. Luca – Sfârșitul eneoliticului pe teritoriul intracarpatic al
de flori, farfuria și tigaia de pește, strachina cu României, Alba Iulia, 1999, 30sq.
23
E. Pădureanu – O așezare eneolitică fortificată de la Pecica – For-
21
I. Németi – Noi descoperiri arheologice din eneoliticul târziu din gaci, în Crisia 12, 1982, 30, fig. 7/14, 17/1
nord-vestul României, în Acta Musei Porollisensis, 12, 1988, 127. 24
P. Patay – loc. cit, 31.
Monografia Comunei Olcea 25

fel nu apar însă și la noi. Mai cunoaștem desco- Descoperirea a numeroase tezaure de aur
peri de aur privind această categorie de piese la în aria culturii Bodrogkeresztúr ne determină și
Cămin (jud. Satu Mare) și Ostrovu Corbului25. ea să credem că populaţiile eneolitice aparţinând
Ştim deja că în culturile anterioare, în special acestei culturi deţineau un monopol asupra acce-
în decursul epocii neolitice, plastica zoomorfă şi sului la zăcămintele aurifere, cuprifere (zona Băi-
antropomorfă din lut este foarte bine realizată. În ţa), și de sare din Munţii Apuseni și din interiorul
cultura Bodrogkeresztúr reprezentările plastice arcului carpatic29.
din lut, sunt însă extrem de puţine. Apar însă şi Cultul fertilităţii și fecundităţii este carac-
altare de lut folosite în cadrul procesului ritual sau, teristic în continuare, comunităţilor eneolitice.
poate, la iluminat. Acestea au corpul patrulater, După cum se știe, cultul fertilităţii și fecundităţii
pereţi înalţi cu lobi la colţuri. De departe, cea este o caracteristică a populaţiilor stabile, agrare.
mai importantă categorie a plasticii în lut, piatră, Sfârșitul culturii Bodrogkeresztúr se petrece
cupru sau aur din aria acestei culturi erau idolii en prin cucerirea ariei acestei populaţii de către
violon26. Aceste piese de dimensiuni mici – cu ex- noi populaţii caracterizate de un stil de viaţă
cepţia unor piese unicat de aur, ce pot fi de mari nou, specific populaţiilor ce aveau ca principală
dimensiuni – sunt realizate din lut. Funcţia aces- ocupaţie creșterea de animale.
tor obiecte, este mai greu de precizat, dar erau
larg răspândite, având o importanţă pan-cultura-
lă, din moment ce pot fi găsite în medii culturale Perioada de tranziţie la
diferite, până în spaţiul anatolian (Troia, nivelele epoca bronzului
I și II)27.
În ceea ce privea ritul funerar, decedatul Componentă importantă a proceselor care
este îngropat abia după ce dispare rigiditatea au marcat finalul perioadei eneolitice, cultura
cadavrului, de multe ori presat în groapă, fapt ce Coţofeni a contribuit totodată substanţial la
nu s-ar fi putut face în cazul în care mortul se afla nașterea civilizaţiei epocii bronzului în spaţiul
în primele 3 – 4 zile de la deces28. Înmormânta- transilvănean. Din punct de vedere al cronologic,
rea se făcea după legi stricte, ceea ce ne duce cu această cultură se manifestă în perioadă cuprinsă
gândul la o organizare socială bine structura- în intevalul 3000 – 2500 î.Chr.
tă. Direcţia decedaţilor era E-V, cu mici devieri, Purtătorii acestei culturi sunt caracterizate
fapt ce poate fi pus în legătură cu tradiţia culturii de un stil de viaţă mobil, datorită modului de
Tiszapolgár. Mormintele chircite pe partea stângă viaţă predominant pastoral – în continuă căutare
aparţin femeilor, pe când cele chircite pe partea de pășuni.
dreaptă aparţin bărbaţilor. Diferenţierile dintre Pornind de la formele de relief pe care sunt
sexe continuă și în ceea ce privește inventarul; în amplasate locuirile Coţofeni, se disting așezări pe
mormintele de femei numărul de vase este vizibil forme de relief joase (grinduri, pe terase) și așe-
mai mare. zări pe forme de relief înalte (pe boturi de deal,
pe vârfuri stâncoase, în peșteri). Ceea ce trebuie
25
A. S. Luca – Sfârșitul eneoliticului pe teritoriul intracarpatic al
României, Alba Iulia, 1999, 30sq.
remarcat în general privind așezările culturii Co-
26
Denumirea acestor piese vine de la forma ce se poate apropia ţofeni este faptul că marea majoritate a descope-
de cea a unei viori. Ele reprezintă în fapt o schematizare antro- ririlor reprezintă locuiri modeste ca întindere în
pomorfizată. H. Dumitrescu – Connections between the Cucuteni timp și spaţiu, situaţie care indică o preponderen-
– Tripolje Cultural Complex and the Neighbouring Eneolithic Cul-
tures in the Light of the Utilisation of Golden Pendants, în Dacia
Nouvelle Series., 5, 1961, 86sqq. 29
De aceea, doar în acest areal există idoli mari din aur (precum
27
D. Monah – Idoli en violon din cultura Cucuteni, în Cercetări cei de la Moigrad, Sălaj), care se pare că era cotat așa nu numai
Istorice (serie nouă), București, 9 - 10, 1978 – 1979, 163 – 174. prin calităţile metalului, ci și prin raritatea și dificultatea obţine-
28
P. Patay – loc. cit, 36. rii sale în alte zone.
26 Monografia Comunei Olcea

ţă a locuirii de tip sezonier, o mobilitate crescută utilizat33. Tratamentul suprafeţei vaselor este și el
a unor comunităţi restrânse, determinată în prin- diferit, de obicei practicându-se doar o netezire
cipal de o anumită strategie de subzistenţă30. mai mult sau mai puţin atentă, rareori întâlnindu-
Cercetările sistematice reduse nu permit se o lustruire superficială. Culoarea cea mai des
consideraţii prea ample privind tipurile de locu- întâlnită este cărămiziul, mai rar diversele nuanţe
inţe și mai ales modul lor de amplasare în interi- de cenușiu34.
orul așezărilor. Cu toate acestea, există o serie de Şi aici în ceea ce priveşte tipologia ceramicii
observaţii stratigrafice, care ne permit să oferim Coţofeni, străchinile reprezintă forma cea mai
o clasificare a principalelor tipuri de locuinţe în: frecventă folosită, apoi castroanele, ceştile, cănile,
locuinţe de suprafaţă și locuinţe adâncite (borde- amforele, oale, pahare, vasele cu formă globulară,
ie). Bordeiele pot avea forme circulare sau ovale, vase – borcan, ulcioare35.
mai rar, rectangulare, adâncimea lor de la nivelul Principalele forme de realizare a decorului
de călcare variind între 0,40 – 1,50 m., unele fiind întâlnite în cadrul ceramicii Coţofeni sunt: prin
prevăzute cu un prag sau treaptă pe una din laturi. adâncire, în relief, prin încrustaţie36. Aceste teh-
Sistemele de subzistenţă și strategiile de nici duc la realizarea unei game diverse de moti-
exploatare a resurselor naturale n-au fost anali- ve ornamentale: forma “ramurilor de brad, benzi
zate decât sumar în studiile consacrate perioadei hașurate dispuse vertical sau orizontal, forma
eneolitice și începutului epocii bronzului pe te- “scheletului de pește”, “tablă de șah”, împunsături
ritoriul României. Modificările care au survenit succesive, alveole, ghirlande, striuri, canelare,
în această etapă, concretizate în noi strategii de brâuri, butoni (de diferite forme).
producţie și distribuţie a hranei, au fost menţio- Din lut se mai realizau o serie de obiecte cu
nate doar la modul general, fără a exista suportul rol utilitar sau decorativ: fusaiole, greutăţi pentru
documentar necesar. Și pentru cultura Coţofeni războiul de ţesut, mosoare, linguri, lustruitoare și
s-a afirmat o pronunţată tendinţă de mobilitate, mărgele de diferite forme.
reflectată prin numărul mare de locuiri sezoniei- Utilajul litic aparţinând culturii Coţofeni se
re, socotindu-se că ea ar fi creaţia unor grupuri de caracterizează atât prin reducerea semnificativă
păstori nomazi sau seminomazi, teorie combătu- a cantităţii pieselor folosite, cât și prin sărăcirea
tă ulterior31. repertoriului funcţional. Principalele tipuri de
În cadrul ceramicii se pot distinge două unelte coplite includ lamele, răzuitoarele și gra-
grupe principale: ceramica fină şi cea grosieră. toarele. Numărul obiectelor din piatră șlefuită
Ceramica fină cuprinde vasele confecţionate este relativ redus faţă de perioada neolitică. Se
dintr-o pastă omogenă având ca degresant nisip. realizau topoare (tip daltă sau perforate), râșniţe,
Pasta este bine frământată, modelarea pereţilor frecătoare, cuţite curbe, pandantive și mărgele.
este atentă, grosimea lor fiind redusă și destul de Uneltele și podoabele lucrate din os, corn
uniformă. O mare atenţie s-a acordat prelucrării sau dinţi de animale sunt prezent în număr mare
suprafeţei exterioare și interioare a vaselor, aceas- atât în așezări cât și în morminte. S-au descope-
ta fiind lustruită în majoritatea cazurilor32. În ceea rit sule, săpăligi, dăltiţe, spatule, piepteni pentru
ce privește gama cromatică a ceramicii fine, în decorarea ceramicii, pandantivi realizaţi din dinţi
general predomină cenușiul. Ceramica grosieră se perforaţi de animale.
diferenţiază în special prin natura degresantului
33
Este vorba de nisip cu o granulaţie mare și pietricele, la care se
adaugă uneori bucăţele de calcar.
30
H. Ciugudean – Eneoliticul final în Transilvania și Banat: cultu- 34
H. Ciugudean – Eneoliticul final în Transilvania și Banat: cultu-
ra Coţofeni, Timișoara, 2000, 17. ra Coţofeni, Timișoara, 2000, 22.
31
P. Roman – Cultura Coţofeni, București, 1976, 15 și 77. 35
Ibidem, 22 - 26.
32
Pentru această operaţiune au fost utilizate pietre de râu cu su- 36
Datorită slabei aderenţe a materiei albe folosite, aceasta nu s-a
prafaţa netedă sau lustruitoare din lut. păstrat însă decât în foarte puţine cazuri.
Monografia Comunei Olcea 27

Analizele făcute privind metalurgia cupru- Epoca bronzului


lui în perioada de tranziţie spre epoca bronzului
evidenţiază scăderea bruscă a cantităţii de metal După perioada de tranziţie, comunităţile
aflate în circulaţie37. Până în prezent există puţine epocii bronzului redevin stabile, economia fiind
dovezi privind practicarea mineritului de către bazată în principal pe agricultură – care presupu-
comunităţile Coţofeni, exploatarea zăcămine- nea o sedentarizare accentuată.
lor cuprifere făcându-se probabil prin procedee Această mare perioadă din preistoria Ro-
simple, baza putând-o constitui cuprul nativ, ușor mâniei a reprezentat și o etapă deosebit de im-
accesibil în epoca respectivă, care putea fi prelu- portantă în procesul de sinteză culturală, etnică
crat prin ciocănire la rece, urmată sau nu de o că- și lingvistică a triburilor tracice din spaţiul car-
lire, pentru care era suficientă o temperatură de pato – danubian și a început practic în perioada
150oC. anterioară cu fenomenul de indo-europenizare;
Repertoriul pieselor realizate din cupru cu- a continuat apoi cu cristalizarea populaţiilor
prinde: arme (pumnale de diferite tipuri), unelte proto-tracilor (culturile Otomani, Wietenberg,
(sule, topoare plate, cuţite, ace, dălţi), podoabe Mureș, Tei, Monteoru) și apoi în prima epocă
(pandantivi de tip ochelari, brăţări, coliere, măr- a fierului (Hallstatt) când se petrece individu-
gele). alizarea ramurii nordice a tracilor din care se
Idolii anropomorfi reprezintă cea mai nu- va dezvolta populaţia daco-getică (perioada La
meroasă categorie de piese cu destinaţie magico Tene).
– religioasă din aria Coţofeni. O parte din piese Descoperiri arheologice indică spaţiul
sunt simple, altele sunt decorate în tehnica in- transilvănean ca un loc de intersecţie a civili-
ciziilor sau a împunsăturilor succesive. Aceștia zaţiilor pe parcursul întregii epoci a bronzului,
provin din locuinţe, neavând cazuri certe în care un punct de întâlnire a influenţelor culturale
ei să poată fi asociaţi unor complexe cu evident venite din diferite regiuni dar și un centru care
caracter cultic. a iradiat bunuri și tradiţii în Bazinul Carpatic
Problema riturilor și ritualurilor funerare și chiar mai departe, spre nord până la Marea
practicate de purtătorii culturii Coţofeni conti- Baltică40.
nuă să fie extrem de controversată38. Mormintele Perioada timpurie a epocii bronzului tim-
de înhumaţie alcătuiesc necropole plane, iar cele puriu reprezintă încă o perioadă obscură în Cri-
de incineraţie sunt organizate atât în necropole șana, începutul noii epoci rămânând una din cele
plane (majoritatea în peșteri) cât și tumulare39. mai disputate probleme ale arheologilor români.
Oricum, rezultatele seriilor de analize C14 făcute
37
Explicaţiile pentru acest fenomen sunt dintre cele mai diver- pentru spaţiul central european indică o desfășu-
se, plecând de la efectul produs de pătrunderea triburilor nord rare a manifestărilor specifice bronzului timpuriu
– pontice asupra populaţiilor locale, trecând printr-o posibilă
epuizare a depozitelor de minereuri de cupru și ajungându-se în intervalul 2500 – 1900 î.Chr41.
până la o modificare a atitudini faţă de aramă, ca simbol al valo- Primul complex cultural specific bronzului
rii. I. Nestor – Asupra începuturilor metalurgiei aramei și a bronzu- timpuriu în acest spaţiu este cultura Makó42. Cro-
lui în R.P.R, în Studii și referate de istoria României, I, 1954, 98;
Idem – Consideraţii privind începutul și definirea perioadei timpu-
rii a epocii bronzului în România, în In honorem emeritae Ligiae 40
H. Ciugudean (coord.) – The Bronze Age Civilization in Tran-
Bârzu. Timpul istoriei I, București, 1997, 44; P. Roman – Cultura silvania. The Bronze Age - The First Golden Age of Europe, Alba
Coţofeni, București, 1976, 16. Iulia, 1997, 5.
38
P. Roman susţinea practicarea atât a înhumaţiei cât și a incine- 41
S. Forenbaher – Radiocarbon dates and absolute chronology of
rării, dar a acceptat puţine descoperiri în categoria celor cu apar- the Central European Early Bronze Age, în Antiquity, 1993, 236
tenenţă certă (P. Roman – Cultura Coţofeni, București, 1976, 31 și 253.
- 33). 42
I. Németi, P. Roman – Epoca bronzului timpuriu din nord-vestul
39
Este vorba de movile de pămând cu manta de piatră care adă- României (Grupul cultural Sanislău), în Satu Mare Studii și Co-
postesc mormântul și inventarul funerar. municări, 11 – 12, 1994 –1995, 25.
28 Monografia Comunei Olcea

nologic descoperirile de tip Makó sunt urmate de șul Repede și Crișul Negru, pledează pentru o co-
cele aparţinând culturii Nyírség43. munitate relativ izolată, care în asemenea condiţii
Pe parcursul celei de-a doua etape a nu putea să aibă o evoluţie foarte îndelungată.
bronzului timpuriu, în partea de sud a judeţului Un topor de piatră cu gaură de înmănușare,
Bihor au fost identificate descoperiri aparţinând cu ceafă cilindrică din din piatră, specific acestei
grupului cultural Roșia44. Ca arie, acest grup se perioade45 a fost descoperit în raza localităţii Că-
localizează în valea Crișului Negru, cele mai lacea, pe imașul din locul numit „Pustă”. Toporul
importante descoperiri făcându-se în peșterile din are o lungime de 11, 5 cm., diametrul găurii de
zonă. Aceste peșteri au fost folosite atât ca locuri înmănușare are 1, 6 cm. Iar lungimea tăișului este
de habitare cât și ca necropole. Ritul funerar al de 3, 6 cm.
grupei Roșia se caracteriza prin înhumaţie, fiind
cunoscute morminte de înhumaţie în poziţie
chircită.
Repertoriul formelor vaselor specifice gru-
pului cultural Roșia nu este numeros, find repre-
zentat de următoarele tipuri: cană, ulcior, oală
bitronconică, castron, borcane mici, vase cu corp
sferic, vase cu toarte asimetrice, strachini tronco-
nice sau cu pereţii arcuiţi, cești cu o toartă, vase
cu picior, amfore. Decorarea vaselor este foarte
săracă și constă în majoritate din aplicări plastice:
benzi verticale și orizontale, butoni, buze de vas
manșetate, impresiuni cu degetul, incizii.
Deși încă sunt numeroase discuţii privind
periodizarea și încadrarea cronologică a descope-
ririlor de tip Roșia, se pare că manifestările gru- Topor din piatră aparținând epocii bronzului,
pului Roșia – deoarece nu a fost surprinsă nici o descoperit în vatra satului Călacea
succesiune stratigrafică - nu au depășit cea de-a
doua perioadă a bronzului timpuriu. Chiar și aria În sudul Bihorului nu a fost depistată
în care au fost descoperite manifestările grupului până în prezent nici o etapă intermediară între
Roșia, zona defileelor și depresiunilor de pe Cri- manifestările culturale ale grupului Roşia şi
debutul culturii Otomani, cultură clasică a
43
N. Kalicz – Die Frühebronzezeit in Nordost Ungarn, Buda- bronzului mijlociu din nord-vestul României,
pest, 1968, 3 – 17; Idem - Die Nyírség–Kultur, în Kulturen der cu o importanţă deosebită datorită controlării
frühbronzezeit des Karpatenbeckens und Nordbalkans, Beograd,
1984, 109 - 119. C. Kacsó – Contribuţii la cunoașterea bronzului unor drumuri comerciale care făceau legătura
timpuriu din nord-vestul Transilvaniei. Descoperirile Makó de la între estul şi vestul, nordul şi sudul continentului,
Ciumești, Berea și Foieni, în Acta Musei Napocensis, 34, 1997, 431. precum şi asupra unor importante resurse
44
P. Roman – Zur rumänischen Frühbronzezeit (Der For-
schungssand), în Symposium Budapest–Velem, Budapest 1981, materiale: aur, cupru, sare etc. (majoritatea din
65, Idem - Spätneplithikum, Übergangsperiode und der Beginn der zona munţilor Apuseni).
Bronzezeit im Südosten Rumänien, în Thraco-Daciuca, 4, 1983, Dintre principalele resurse ce au fost vehi-
nota 23; P. Roman, I. Németi – Descoperiri din perioada timpu-
rie (pre-Otomani) a epocii bronzului în nord-vestul României, în
culate în acest spaţiu, amintim arama, bronzul,
Studii și Cercetări de Istorie Veche și Arheologie 37, 1986, 218; I. cositorul, aurul, staniul, sarea, chihlimbarul, ob-
Emödi – Asupra începutului epocii bronzului în Bihor, în Thraco sidiana, ceramica. Comerţul a fost înlesnit și de
-Dacica, 6, 1985, 142; G. Halasi, J. Emödi – Descoperiri arheolo-
gice în peștera Izbucul Topliţei, în Studii și Cercetări de Istorie Veche 45
Al. Vulpe - Depozitul de la Tufa și topoarele cu ceafa cilindrică, în
și Arheologie, 3, 1985, 234. Studii și Cercetări de Istorie Veche, XI, 2, 1959, 265-276.
Monografia Comunei Olcea 29

folosirea mijloacelor de transport și în primul Lipsesc din compoziţia acestor depozite ar-
rând amintim aici, carul (atestat prin descoperi- mele, iar uneltele sunt și ele, la fel de rare. Marea
rea unor care miniaturale, încă din perioada de majoriteate a pieselor care compun aceste depo-
tranziţie la epoca bronzului). zite sunt piese de podoabă: pandantivi, brăţări de
În timp ce cultura Otomani dispare, pe fon- diferite tipuri, lanţuri, inele și altele.
dul reprezentat de elementele târzii ale acesteia
se formează cultura Igriţa. Comunitaţile acestei
culturi preferă așezările situate în zone joase, în Prima epocă a fierului
apropierea unui curs de apă și în zone piemon- (Hallstatt)
tane. Locuinţele sunt de regulă de formă rectan-
gulară, puţin adâncite în pământ, având la colţuri Între epoca bronzului şi prima epocă a
gropi pentru implantarea stâlpilor care urmau fierului a existat o continuitate organică, prin
să susţină acoperișul. Există însă și unele cazuri aportul substanţial al populaţiei Igriţa. Acum se
în care aceste locuinţe sunt de formă rotundă și realizează o nouă sinteză etno-culturală denumită
mult mai adâncite în pământ. Este dificil de re- în nord-vestul României - cultura ceramicii
constituit în cest moment dispunerea spaţială a canelate de tip Gava.
acestor locuinţe într-o așezare, mai ales datorită Aria de formare a acestei culturi este plasată
faptului că în cele mai multe cazuri cercetările au în zona nord-estică a Câmpiei Panonice, de aici
fost condiţionate de caracterul lor de salvare. aceasta se răspândeşte spre sud depăşind culoa-
Analiza pieselor arheologice au dus la con- rul Dunării iar spre nord până pe cursul Nistrului.
cluzia că acest grup se formează pe fond local Transilvania este şi ea cuprinsă în această arie de
Otomani fiind influenţat de elemente culturale rapândire. Descoperirile din Bihor, foarte puţine
de origine sudică și panonică. ca număr datorită mai ales stadiului cercetărilor
Sintetizând informaţiile pe care le deţinem sunt totuşi reprezentative pentru cunoaşterea
legate de grupul cultural Igriţa, putem afirma că acestei culturi. Analiza materialelor descoperite
avem de-a face cu o manifestare care dezvoltă o până în prezent este relevantă pentru evoluţia
producţie ceramică originală proprie, o metalur- culturală şi cronologică a zonei.
gie a bronzului în care se regăsesc mai mult piese Locuinţele și anexele gospodărești sunt re-
de podoabă, și unelte, mai puţin arme; care dez- prezentate de gropi, cuptoare și vetre. Gropile se
voltă o metalurgie a aurului și care se prezintă împart în două categorii: de provizii și manajere.
ca o cultură unitară a perioadei de tranziţie spre O altă categorie de descoperiri se leagă de
epoca fierului. sfera spiritualului, morminte sau gropi care con-
Evoluţia culturii Igriţa acoperă perioada fi- ţineau o categorie aparte de inventar. Dat fiind
nală a epocii bronzului atingând prima perioadă faptul că această epocă este una dominată de ritul
a epocii fierului. Finalul culturii Igriţa este marcat incineraţiei, rămășiţele defunctului erau depuse
de apariţia culturii Gava la a cărei formare și dez- în astfel de gropi.
voltare contribuie substanţial.
Merită menţionat faptul că din această epo-
că sunt cunoscute aproximativ 600 de piese din Perioada La Tene
depozitele descoperite în sudul judeţului Bihor.
Aceste depozite sunt reunite sub denumirea ge- A doua epocă a fierului în spaţiul precizat,
nerală de - depozite de tip Arpășel. Compoziţia corespunde periodizării generale de pe teritoriul
lor este caracterizată de existenţa în depozite a României și în special condiţiilor specifice din
unor piese întregi precum și a unor piese rebu- nord-vestul ţării. Aici, pe un fond local de tradiţie
tate. veche tracică în mixtură cu influenţe scitice cu-
30 Monografia Comunei Olcea

noscut sub numele de grup Sanislău-Nir, apare mai cu seamă în zonele de munte şi dovedesc
conturată de timpuriu cultura veche a geto-daci- şi o perioadă de conflicte militare intertribale
lor. şi, probabil, de conflicte cu celţii. Pe la mijlocul
Pe la începutul și jumătatea secolului IV a. secolului al doilea celţii dispar treptat din
Chr. 400 -350 a.Chr. în zona din vestul României Transilvania fiind înlocuiţi de puterea în creştere
pătrund celţii, într-un prim val, care în migraţia a dacilor chiar şi în zonele de câmpie.
spre estul Europei au trecut prin nordul câmpiei Ridicarea fortificaţiilor se făcea în punctele
Pannoniei, au ocolit Carpaţii Păduroși și au cobo- de trecere în spaţiul intracarpatic. Erau amplasa-
rât spre nordul Mării Negre. Principalele caracte- te în puncte strategice, pe înălţimi și în preajma
ristici surprinse arheologic în această etapă sunt unor văi, și la intrarea în defilee sau pasuri. Pe
folosirea fierului pe scară largă pentru confecţio- lângă importanţa strategică acestea reprezentau
narea uneltelor și armelor, generalizarea cerami- și puternice centre comerciale, meșteșugărești
cii lucrate la roată, mai întâi celtică, apoi și dacică, și politice fiind adeseori și sedii ale unor triburi
generalizarea formelor specifice dacice, începutul sau uniuni tribale. În mod obișnuit acestea erau
emisiunilor monetare autohtone și apariţia unor și centre religioase teritoriale, cu temple așezate
formaţiuni politice pe vaste teritorii în spaţiul din de obicei în platourile cele mai înalte, constituind
interiorul și din jurul Carpaţilor. Primele enclave adevărate acropole.
celtice apar în urma unor ciocniri violente cu da- În partea de vest a Daciei, fortificaţiile au
cii, în vestul României. Rezultatul este stabilirea fost ridicate din pământ cu palisade de lemn,
îndelungată a celţilor în Transilvania. Caracteris- şanţuri, sau palisade simple pe promotorii apărate
tică acestei perioade este însă apariţia ceramicii natural de pante abrupte şi închise cu şanţ şi val
dacice în necropolele și așezările atribuite celţi- pe şaua de legătură cu alte înălţimi. Acest gen
lor. Această prezenţă poate fi explicată numai în de fortificaţii se preta mai puţin pentru rol de
contextul unor relaţii a căror natură este în esen- refugiu, având unul exlusiv militar. Suprafaţa lor
ţă pașnică, indiferent dacă acestea au fost rodul nu depăşeşte 2-3 ha.
unor convieţuiri sau al comerţului cu comunită- Așezările deschise reprezentau comunităţile
ţile găsite aici. din teritoriul rural aflate în apropierea surselor
Influenţa celţilor asupra dacilor s-a apă, râuri sau izvoare și unor terenuri propice
manifestat printr-o avansată tehnică de prelucrare agriculturii. În săpăturile arheologice de la
a fierului și prin introducerea ceramicii lucrate Cociuba Mare, Râpa și Tinca au apărut atât
la roată. Este adevărat că, încă din perioada locuinţe de suprafaţă din care s-au păstrat urmele
anterioară venirii celţilor anumite forme preluate pereţilor din lemn, cât și locuinţe adâncite. Toate
din repertoriul ceramicii lucrate cu mâna au fost erau de formă patrulateră construite din lemn
transpuse la roată, dar adevărata răspândire a și chirpici aplicat în exterior și interior, unde
acesteia din urmă se va produce doar după sosirea suprafaţa a fost finisată și s-a întins și o peliculă
celţilor. de var. Structura pereţilor se sprijinea pe pari
În secolele III – II î.Chr. se pare că de lemn. Pentru că în mijlocul unei locuinţe au
această zonă era locuită de către tribul dacic apărut urmele unor gropi de pari, concluzia care
“Predavenses”46. rezultă este că aveau acoperișul în două ape, din
În secolul II î.Chr. se constată apariţia trestie sau paie. Au fost identificate și gropi de
cetăţilor fortificate dacice care sunt expresia provizii.
închegării unor formaţiuni politice. Acestea apar Ceramica descoperită aici a fost lucrată cu
mâna și la roată. Au fost descoperite vase de pro-
46
S. Dumitrașcu – Dacii liberi din vestul și nord-vestul României vizii și de gătit, dar și veselă pentru servit masa
(sec. II – IV e.n.), în, Crisia, VII, 1977, 9sq.; Al. Sășianu – Moneda
antică în vestul și nord-vestul României, Oradea, 1980, 19sq. sau pentru băut. Dacă ceramica de gătit și o parte
Monografia Comunei Olcea 31

din cea folosită la conservarea alimentelor era lu- gen de descoperiri gravitează întotdeauna în ju-
crată cu mâna, uneori decorată cu butoni și brâuri rul unor puternice așezări sau cetăţi dacice sau
alveolate pe diametrul maxim, cea pentru servi- care se leagă nemijlocit de acestea48. Contactele
tul mesei era lucrată din pastă fină cenușie, găl- comerciale între Dacia și Imperiul Roman înce-
buie sau cărămizie, fiind uneori ornamentată cu pute în ultimul sfert al secolului II î.Chr., pot fi
motive geometrice lustruite. Ca forme sunt pre- apreciate în primul rând prin cantitatea de mone-
zente aproape toate tipurile ceramice ale olăriei dă ajunsă în Dacia. Cantitatea mare de monedă,
dacice: vase de gătit și păstrat hrana, bitronconi- răspândirea ei intensă și uniformă în zona vestică
ce, alungite sau semisferice, capace, vase de servit a Daciei (cu excepţia Maramureșului) evidenţia-
- străchini și boluri adânci, vase de băut - căni și ză limpede, pe de o parte, echivalentul valoric în
ulcioare decorate cu ornamente constând în linii monedă a unei cantităţi apreciabile de mărfuri
lustruite. Vasele mari pentru păstrat lichide, chiu- destinate de autohtoni pentru schimbul cu lumea
purile au fost și ele reprezentate, fiind lucrate la romană, iar pe de altă parte realitatea unei creș-
roată din pastă fină cu nisip și decorate sub buze teri economice interne, a unui comerţ local dez-
cu benzi de linii în val sau linii drepte. voltat, care impune prezenta monedei în schim-
Cum materialul arheologic, mai cu seamă burile curente. Această dezvoltare culminează, în
ceramic este asemănător până la identitate cu cel al doilea deceniu al secolului I î.Chr. și coincide
din așezările săpate pentru epoca dacică clasică: cu apariţia statului dac condus de Burebista. Prin
ceramică ornamentată cu unghia, ceramica celtică urmare, dezvoltarea societăţii dacice pe plan eco-
și romană de import sau imitată după aceasta, nomic alături de dezvoltarea ei pe plan social și
precum și asocierea acesteia cu vasele cu grafit politic a constituit factorul fundamental al apari-
în pastă care imită situlae de bronz, vehiculate ţiei statului dac.
puternic în așezările celtice, unele forme precum Dacă dezvoltarea economică a Daciei a
bolurile adânci, sau vasele de provizii cu buză atins în prima jumătate a secolului I î.Chr. cota
răsfrântă, concluzia pare a se desprinde logic maximă, în intervalul dintre a doua jumătate a
pentru încadrarea acestora în secolul I î.- I d.Chr. secolului I î.Chr. și secolul I d.Chr. se constată o
Piesele din metal, fiind fragmentare, nu au o slăbire a relaţiilor comerciale cu lumea romană,
putere de datare mai precisă și un singur fragment penetraţia și circulaţia slabă a denarului roman la
dintr-un vas roman de import ar putea înclina nord de Dunăre. Cauzele, postulate de cercetări-
balanţa spre perioada a doua jumătate a secolului le anterioare49, sunt găsite în frământările interne
I d.Chr, și până la începutul secolului II d.Chr. din cadrul societăţii dacice de după moartea lui
Asezările fortificate de epocă La Téne, daci- Burebista și în frecventele conflicte dintre daci
că, dealtfel cele mai nordice cunoscute în nord- și romani în timpul lui Augustus și în epoca ur-
vestul României, sunt situate pe un aliniament la mătoare, care au provocat tulburări în activitatea
nord de Crișul Negru , marcat de înãltimile mun- comercială, în plus, pătrunderea sarmato – iazigă,
tilor Pădurea Craiului și ale ramificatiilor acesto- începând cu anul 20 d.Chr. în câmpia dintre Du-
ra spre zona de câmpie. nărea mijlocie și Tisa, urmată de o permanentă
Tezaurele monetare romane de epocă re- ofensivă în teritoriile dacilor, a avut, bănuim, ca o
publicană descoperite în zona vestică a României consecinţă, blocarea temporară a vechilor comu-
se explică printr-o predominare a exportului faţă nicaţii comerciale.
de import în relaţiile cu lumea romană47. Aceste
avut loc pe cale pașnică. H. Daicoviciu – Dacia de la Burebista la
cucerirea romană, Cluj, 1972, 65; Al. Sășianu – Moneda antică în
47
Superioritatea numerică a acestei categorii de tezaure în afara vestul și nord-vestul României, Oradea, 1980, 24 și 26.
arcului carpatic ar putea să rezide din cauze de ordin intern, su- 48
N. Chidioșan, Al. Sășianu, N. Beladan – Tezaurul dacic de la
gerând sau demonstrând faptul că extinderea stăpânirii lui Bure- Drăgești, în Crisia, VIII, 1978, 44.
bista asupra unei părţi a teritoriilor dacice extra – carpatice nu a 49
I. Berciu – în, Apulum, I, 1939 – 1944, p. 193sq.
32 Monografia Comunei Olcea

Perioada daco – romană colului I î.Chr., în perioada 106 – 193 d.Chr. se


cunoaște o scădere numerică de tezaure, dar în
Istoria dacilor din Crişana nu este oglindită același timp o substanţială creștere a volumului
aproape deloc în izvoarele literare antice50. Asta de piese cuprinse de unele dintre aceste tezaure
şi pentru că după cucerirea regatului şi transfor- și o dublare a numărului pieselor izolate. Calea
marea Daciei în provincie romană, zona situată principală de pătrundere a monedei romane în
la vest de Munţii Apuseni va constitui teritoriul zonele neocupate a fost fără îndoială cea comer-
dacilor liberi. Descoperirile arheologice din acest cială. Însă, datorită faptului că relaţiile între daci
areal constituie astfel ceea ce cercetătorul Sever și romani nu au fost întotdeauna cele mai pașni-
Dumitraşcu a denumit “cultura materială dacică ce, s-a apreciat că o parte din cantitatea de mo-
de epocă romană din Crişana în secolele II – IV d. nedă a ajuns în zonele libere și prin plata unor
Chr”51. Graniţa imperiului se întindea de la castrul stipendii de către romani dacilor din vecinătatea
roman de la Micia situat pe Mureş pâna la castrul provinciei54.
de la Bologa de pe valea Crişului Repede, trecând Dacă în epoca lui Burebista numărul ne-
peste culmile Munţilor Bihorului şi ai Vlădesei, obișnuit de mare de tezaure explică o predo-
care alcătuiau nu numai cumpăna apelor ci şi un minare a exportului de mărfuri autohtone faţă
perete natural, care apăra regiunea auriferă a pro- de importurile romane, un comerţ de mare an-
vinciei. vergură, ce ilustrează o dezvoltare economică
Ca şi caracterizare generală, conţinutul prin- internă foarte ridicată a societăţii dacice, orien-
cipal al culturii materiale este de factură rurală, tarea comerţului spre acumularea de monedă,
fiind determinat de tipul de locuinţe, unelte şi folosirea acesteia în mod aproape exclusiv în
ceramică. În acest spaţiu, cultura materială a schimbul intertribal, în epoca imperială, ope-
dacilor liberi în secolele II – IV d.Chr., nu este alt- raţiunile de schimb comercial sunt cu siguranţă
ceva decât cultura materială a vechilor comunităţi mai complexe55.
dacice52 influenţantă de cultura romană. Forma de vas cea mai răspândită în cadrul
Ceramica este de două categorii: lucrată cu ceramicii fine cenușii și cărămizii o constitue
mâna, realizată din pastă poroasă şi de culoare castroanele și bolurile. Cănile sunt ovoidale sau
negricioasă, (ceaşca şi vasul - borcan) şi lucrată carenate ca formă cu buze evazate sau invazate.
la roată, de culoare cenuşie şi cărămizie (oale, Torţile sunt rotunde în secţiune în cazul celor
castroane, căni, amforete, fructiere, chiupuri). cenusii, iar una din pastă cărămizie este aproape
Aceste vase erau ornamentate cu brâuri şi bu- dreptunghiulară. Chiupurile de diferite dimen-
toni, cea ralizată la roată fiind adesea lustruită siuni pot fi deosebite în privinta formelor de
Creșterea bruscă a circulaţiei monetare buze, răsfrânte drept sau oblic în exterior. Orna-
romane imperiale după anul 106 d.Chr., în te- mentele variază în funcţie de categoria cerami-
ritoriile dacilor liberi din Crișana, teritoriu ră- că. Ceramicii fine cenușii îi sunt caracteristice
mas în afara provinciei a fost determinată de canelurile orizontale sau verticale dar si orna-
noile circumstanţe politice create prin cucerirea mentele stampilate.
Daciei de către romani, de avântul economic al Ceramica zgrunţuroasă lucrată la roată este
noii provincii, care implică și zonele neocupate foarte puțină. Materialul ceramic lucrat cu mâna
de romani53. Comparativ cu prima jumătate a se- se încadrează ca formă majoritar în categoria oa-
lelor mai mult sau mai putin evazate, lucrate din
50
S. Dumitrașcu – Dacia Apuseană, Oradea, 1993, 35.
51
S. Dumitrașcu – Dacii liberi din Crișana (secolele II – IV e.n.), în pastă de culoare cărămizie, maronie si neagră.
Lucrări Știinţifice, Seria B – Istorie, 1976, 5.
52
Este vorba de dacii de dinaintea cuceriri romane, înainte de Oradea, 1980, p. 33.
106 d.Chr. 54
D. Tudor - Istoria Romîniei, vol. I, București, 1960, p. 414
53
Al. Sășianu – Moneda antică în vestul și nord-vestul României, 55
Ibidem, p. 48.
Monografia Comunei Olcea 33

Un fragment pare a avea buza lucrată la roată. interne şi presiunea externă au început să macine
Unele sunt mai îngrijit lucrate, altele neglijent, statul avar. Acesta a fost desfinţat de alianţa dintre
cu urme de degete, iar câteva sunt arse secundar. francii conduşi de Carol cel Mare şi hanul Krum
al Primului Imperiu Bulgar, în urma luptelor din
810.
Perioada migraţiilor În secolul VI în Maramureşul actual apar
primele populaţii slave. De abia în secolul următor
Retragerea administraţiei romane din fosta aceştia vor ajunge şi în Crişana şi în Transilvania,
provincie Dacia din anul 271 d.Chr. a avut efect și unde vor fi prezenţi până în secolele VIII - IX.
asupra zonelor ocupate de dacii liberi în Crișana. La procesul de cristalizare etnică a popula-
Încă din timpul războaielor marcomanice ţiei autohtone din nord-vestul României aceste
vandalii se stabilesc în Crişana alături de dacii populaţii migratoare, cu excepţia slavilor au avut
liberi56. o influenţă foarte redusă. Numărul mare în care
Într-un spaţiu care se întinde de la Nipru aceștia se pare că se aflau în teritoriul nord-du-
până în Transilvania, la sfârşitul secolului III şi nărean a avut influenţe puternice și în formarea
pe parcursul secolului IV se manifestă cultura limbii române. Faptul că după 602 slavii străpung
Sântana de Mureş – Cerneahov. Acesteia îi sunt linia Dunării și pătrund în Imperiul Bizantin face
caracteristice multiple influenţe: din partea ca slavii să devină o minoritate, care pe parcursul
goţilor, sarmaţilor, dacilor, a populaţiei romanice secolelor VIII – X a fost asimilată de populaţia
şi a populaţiilor situate la nord de Marea Neagră. romanică59.
Manifestările acestui complex cultural se opresc În ceea ce priveşte evoluţia etnică și lingvis-
odată cu venirea hunilor. Aceştia se vor stabilii tică, amintim doar că procesul de romanizare a
în 433 ca federaţi ai Imperiului Roman în continuat și după retragerea aureliană, până prin
Pannonia57. veacurile VI – VII (civilizaţia provincial – roma-
După moartea lui Atila în 452 și înfrângerea nă de tip Bratei). După această etapă a urmat in-
hunilor în bătălia de la Nedao de către o coaliţie fluenţa populaţiei slave, care poate fi urmărită cu
de populaţii germanice, Crișana intră sub sfera precădere la nivel arheologic în ceramica lucrată
de influenţa a ostrogoţilor stabiliţi în Pannonia. la roată specifică secolelor VII – VIII.
Aceștia primeau subsidii ca federaţi din partea În secolul VIII – începutul secolului IX, are
Imperiului Roman . 58
loc ultima etapă a formării poporului şi a limbii
În 576 avarii (de origine mongolică) aliaţi române, atunci când se petrece uniformizarea
cu longobarzii îi înfrâng pe gepizii situaţi în tipului de aşezări şi cimitire româneşti cu rădăcini
Transilvania intracarpatică. De aici longobarzii vechi daco - romane60.
se vor îndrepta spre Italia, însă avarii vor stăpânii Ungurii, stabiliţi în secolul V la nord de Ma-
zona Bazinului Carpatic al Dunării. Fiind vorba rea Neagră în zona dintre Volga și Don au fost
de un spaţiu foarte întins, este evident că aceştia împinși de către pecenegi înspre vest, într-un
exercitau un control militar al zonei, ei având spaţiu denumit în cronici Etelkuz, care se pare că
diverse centre de putere care controlau diverse corespunde zonei delimitate de Marea Neagră –
materii prime (sarea din Podişul Transilvaniei cu Nistru – Siret. De aici ei vor întreprinde o serie
precădere). La sfârşitul secolului VIII, disensiunile de atacuri asupra Moraviei și estului Imperiului
carolingian. În anul 895 ei traversează Dunărea și
56
M. Bărbulescu – De la romani până la sfârșitul mileniului I,
în I.-A. Pop, Th. Nägler (coord.) – Istoria Transilvaniei, vol. I Ibidem, 196sq.
59

(până la 1541), Cluj – Napoca, 2003, 188. Th. Nägler – Transilvania între 900 și 1300, în I.-A. Pop, Th.
60

57
Ibidem, 189. Nägler (coord.) – Istoria Transilvaniei, vol. I (până la 1541),
58
Ibidem, 190sq. Cluj – Napoca, 2003, 199 - 202.
34 Monografia Comunei Olcea

atacă bulgarii conduși de Simeon. Presaţi de un- în urma bătăliei de la Lechfeld (10 august 955),
gurii, bulgarii apelează la pecenegi, ca aceștia să-i împăratul german Otto cel Mare pune capăt de-
atace pe ungurii rămași fără apărare în Etelkuz. finitiv atacurilor maghiare spre vest. Tocmai de
Înfrânţi, în 896 ungurii traversează Carpaţii Pă- aceea, spre mijlocul secolului X, două triburi
duroși (Nordici) prin pasul Verecke, ajungând maghiare conduse de Gyula și Kende care avan-
în bazinul superior al Tisei și de aici în Câmpia sează pe valea Mureșului declanșează procesul de
Pannonică. cucerire al Transilvaniei, proces ce se va încheia
De aici, nenumărate raiduri ale ungurilor se la sfârșitul secolului XII, sub conducerea regelui
vor îndrepta spre Germania, Franţa și Italia. Dar Bela III (1172 - 1196).
Comuna Olcea în evul de mijloc.
Descoperiri arheologice, mărturii
documentare, tradiţii istorice

Doru Marta

O analiză din punct de vedere istoric a nostru aproape unica posibilitate de a cunoaşte
ţinutului Olcei în Evul Mediu reprezintă, cu acest extrem de întins interval de timp, atât de
siguranţă, un demers temerar din cel puţin două sărac în informaţii documentare. Din păcate,
motive. În primul rând intervalul cercetat, deşi nu nici în cazul acestei ultime surse, informaţiile nu
reprezintă nici pe departe o unitate a evenimen- sunt prea numeroase. Motivul este extrem de
telor istorice, a fost unul al schimbărilor majore, frustrant pentru oricare cercetător: lipsa unor
marcate, pe de o parte, de noile stăpâniri care cercetări arheologice sistematice care să scoată
se vor succeda de-a lungul veacurilor în regiune la iveală vechile aşezări din regiune, realitate care
iar pe de altă de realităţi urmate de transformări putea furniza informaţii concrete despre viaţa
majore din punct de vedere politic, social şi eco- cotidiană, economică şi rangul social al locu-
nomic, unele benefice dar altele cu adevărat dra- itorilor din zonă: tipuri de locuinţe, economia
matice pentru locuitorii acestor ţinuturi. interioară a acestora, vetre de foc, gropi de provi-
Al doilea motiv, în fapt unul care ridică cele zii etc. Tot arheologic se pot aduce informaţii
mai mari probleme în faţa unei cercetări exhaus- utile legate de resursele de subzistenţă, respectiv
tive, este lipsa cronică a informaţiei istorice înde- agricultura, creşterea animalelor şi meşteşugurilr
osebi pentru secolele de început ale evului de practicate în zonă.
mijloc. Este de la sine înţeles faptul că acest lucru Invariabil în acest caz sunt apelurile la oame-
este o realitate valabilă şi pentru alte regiuni care nii locurilor, cu siguranţă cei mai buni cunoscători
se întind mult dincolo de cea pe care o analizăm, ai realităţilor şi tradiţiilor multimilenare ale
deşi în multe cazuri opacitatea, respectiv lipsa tărâmului analizat. Se cuvine cred aici amintite
surselor documentare şi a celor cronicăreşti două contribuţii, fără de care, cel puţin partea de
nu atinge nivelul de aici. Despre ţinutul Olcei, arheologie şi cea documentară a prezentei lucrări
primele menţiuni documentare apar abia la în- ar fi fost mult mai săracă. Chiar dacă pentru regi-
ceputul secolului al XIII-lea, odată cu intrarea une s-au făcut menţiuni legate de prezenţa unor
zonei în atenţia instituţiilor statului, recte a re- descoperiri arheologice de epoci diferite, inclu-
gatului maghiar. În acest context am încercat, în siv ceramică aparţinând evului mediu timpuriu1,
măsura posibilului, să apelăm la toate mărturiile materialul semnalat nu a fost prelucrat. În acest
cu ajutorul cărora să întregim o imagine cât mai context trebuie semnalată contribuţia profesoru-
reală a acestui areal. lui Nicolae Ciucea de la şcoala din Călacea, care
În acest context, pentru secolele IX – XI
o salvare ar putea veni de la prelucrarea datelor
1
S. Dumitrașcu Descoperirile arheologice din valea Crișului Negru
și semnificaţia lor istorică, în Crisia, 1985, XV, passim; vezi mai
provenite din cercetările arheologice. Este în cazul ales harta din anexa studiului.
36 Monografia Comunei Olcea

a adunat cu pasiune acest important material ar- în anul 907 sau după alţi istori abia după 9303,
heologic, care odată prelucrat va aduce pe harta ungurii atacă şi spre est. În acest context, când
repertoriului bihorean noi puncte cu descoperiri. puţinătatea ştirilor scrise despre cele întâmplate
În acelaşi orizont intelectual se înscrie şi foarte atunci este copleşitoare pentru orice istoric, de
recenta monografie închinată satului Ucuriş de cea mai mare însemnătate ne rămân descrierile
către profesorul Petru Ardelean2, foarte valoroasă din Gesta Hungarorum (Faptele ungurilor) lăsate
în contextul documentar al analizei noastre. de faimosul cronicar Anonymus, aflat la curtea
Cele patru localităţi care alcătuiesc azi unuia dintre cei patru regi unguri care au purtat
comuna omonimă, respectiv Olcea, Călacea, numele de Bela4. Ceea ce ne interesează aici sunt
Hodişel şi Ucuriş, la care se adaugă alte trei realităţile bihorene surprinse de cronicar, care au
care sunt dispărute, respectiv Buzazd, Harna şi tangenţă directă cu voievodatul lui Menumorut,
Kisőkres, au apărut la date diferite în documentele una din primele formaţiuni statale care s-a lovit
vremii. Prima menţionată, Călacea, la jumătatea de iureşul maghiar spre răsărit. În acest context
celui de-al doilea deceniu al secolului al XIII- mai larg vom integra şi zona central-sudică a Bi-
lea este una din cele mai vechi localităţi din horului, care a făcut parte din graniţele amintitu-
comitatul bihorean. Doar câţiva ani mai târziu lui voievodat.
este pomenită documentar, azi dispăruta Bizazd. După supunera lui Salanus, a cărui stăpânire
Jumătatea secolului al XIV-lea aminteşte alte se afla probabil undeva imediat la vest de Tisa,
două localităţi din regiune: Ucurişul, într-un ungurii ating graniţele vestice ale stăpânirii lui
important dar şi interesant act de hotărnicie, Menumorut. Hotarele acestui teritoriu se întin-
alături de dispăruta Harna. Olcea este amintită deau de la Mureş în sud, la Porţile Meseşului în
abia la mijlocul secolului al XVI-lea, în faimoasa
conscriere austriacă din acel interval, Hodişelul 3
Vezi discuţia la Al. Madgearu Voievodatul lui Menumorut în
vreo trei decenii mai târziu, pe când dispăruta lumina cercetărilor recente, în Analele Universităţii din Oradea,
2001, XI, p. 38 – 51.
azi, poate unificată cu Ucurişul, Kisőkres, apare 4
Disputele în jurul persoanei cronicarului anonim datează încă
în documente abia la finele secolului al XVII-lea, din momentul când istoriografia maghiară a contestat continu-
într-o altă importantă conscriere austriacă. Zonă itatea românilor în Transilvania, dată care coincide tocmai cu
începuturile afirmării ideii de naţiune a acestora, în secolul al
importantă din punct de vedere al drumurilor XVIII-lea. Fiind una dintre cele mai directe dar și relativ detalia-
medievale, care legau Bihorul de Zărand, arealul te mărturii prin care un cronicar aflat în slujba unui rege maghiar
cercetat face în fapt trecerea dinspre zona de amintea de români ca trăitori în Transilvania înaintea ocupării
dealuri ale Codrului Moma şi Tăşadului spre ei de către regalitatea maghiară, a fost doar un pas până la con-
testarea sa violentă. În replică, istoriografia română l-a „apărat”
arealul Câmpiei Crişurilor. În fapt, regiunea va pe cronicar, subliniindu-i corectitudinea informaţiei, dar și im-
fi, din punct de vedere istoric, mult mai legată de posibilitatea ca el să fi inventat, fără nici un motiv aparent, pre-
sud-vestul comitatului Bihor, decât de regiunile zenţa timpurie a românilor în Ardeal, alături de alte naţii, slavii
în primul rând. Dacă în trecut Anonymus era încadrat ca notar
sale sudice sau sud-estice. la curtea regelui Bela al IV-lea (1235 – 1270), ipoteză care ar fi
Începutul secolului al X-lea a găsit ţinutul susţinut depărtarea cronologică semnificativă a scrierii cronicii
dintre Crişuri în calea expansiunii triburilor sale faţă de evenimentele narate (mai mult de trei secole) și deci
posibile inadvertenţe, în prezent, cel puţin în istoriografia româ-
maghiare, sosite în Pannonia prin trecătorile nă se marșează tot mai mult pe plasarea activităţii cronicarului
Carpaţilor Păduroşi (azi în Ucraina), probabil în timpul domniei regelui Bela I (1060 – 1063) sau Bela al II-
în anii 895 – 896. Nu foarte departe de acest lea (1131 – 1141), mult mai apropiaţi de evenimentele narate.
interval, călăreţii maghiari au început raidurile Pentru extrem de vasta bibliografie asupra subiectului vezi în-
deosebi ultimele apariţii: Al. Madgearu op. cit, passim; Ibidem,
lor, extrem de pustiitoare, spre vestul Europei. Românii în opera Notarului Anonim, Cluj-Napoca, 2001, passim;
Nici vecinătăţile nu au fost neglijate, astfel că (cu versiunea în lb. engleză, ediţie revăzută și adăugită, Cluj-Na-
poca, 2005, passim); T. Sălăgean Ţara lui Gelou. Contribuţii
2
P. Ardelean Terra Ucrus – Pământul Ucuriș – (contribuţii mono- la istoria Transilvaniei de Nord în secolele IX – XI, Cluj-
grafice), Oradea, 2007, passim. Napoca, 2006, passim.
Monografia Comunei Olcea 37

est, aceasta fiind se pare şi zona care delimita teri- protecţie o invoca Menumorut, putea fi Leon al
toriul acestuia de cel al lui Gelou. Spre vest teri- VI-lea (886 - 912), care s-a putut afla în conflict
toriul voievodului crişean se mărginea Tisa, iar cu ungurii în intervalul 904 - 912 când bizanti-
spre nord Someşul. Capitala sa era în cetatea de nii erau în bune relaţii cu bulgarii. În favoarea
la Biharea. acestei afirmaţii trebuie amintită o descoperire
Revenind la relatările cronicarului anonim arheologică de excepţie, care chiar dacă nu este
legate de conflictul lui Menumorut cu cetele în directă legătură cu arealul cercetat acum, tre-
maghiare, facem cuvenita precizare că autorul buie amintită. Astfel în localitatea Poienii de Sus,
le înscrie în cadrul mai larg al naraţiunii sale comuna Bunteşti, nu departe de Beiuş, în anul
legate de luarea în stăpânire de către maghiari a 1979, a fost găsită întâmplător o monedă din aur,
teritoriilor Pannoniei şi a celor vecine. Capitolele un solidus, bătut sub împăratul bizantin Vasile I
care narează luptele din Crişana sunt numerotate Macedoneanul în anii 868 - 870. Moneda este
19 - 22, 28 şi 50 - 52. găurită în partea superioară5. Subsidiile primite
La început Árpád, conducătorul suprem al de înaintaşii lui Menumorut de la bizantini, sub-
triburilor maghiare i-a cerut lui Menumorut teri- sidii din care făcea parte şi piesa mai sus amintită,
toriul dintre Someş şi pădurea Nyir, aflată în nord- relevă relaţiile lor privilegiate. Menţionăm de
estul Crişanei, prin intermediul căpeteniilor sale asemenea că descoperirea acestei monede în re-
Usubuu şi Veluc. Răspunsul lui Menumorut, giunea amintită evidenţiază cu prisosinţă faptul
merită citat în întregime după cum este transpus că zona aparţinea voievodatului lui Menumorut.
la Anonymus: „Spuneţi lui Arpad, ducele Ungariei, Voievodul respectiv se baza în tactica sa de
domnul vostru, că îi suntem datori, ca un prieten apărare pe un sistem de fortificaţii dintre care
unui prieten, cu toate cele ce-i sunt necesare, deo- sunt amintite cele de la Biharea (Byhor), Satu
arece el este om străin şi lipsit de multe. Pământul Mare (Zotmar) şi Zalău (Ziloc). Dacă în privinţa
însă, pe care ni la cerut bunăvoinţei noastre, nu i-l fortificaţiilor de la Satu Mare şi Zalău nu avem
vom da niciodată, cât timp vom fi în viaţă. Şi am informaţii arheologice, cetatea de la Biharea a
socotit nedemn că ducele Salanus i-a cedat foarte beneficiat de ample cercetări arheologice6. Con-
mult pământ, fie din dragoste, cum se spune, fie din form Cronicii lui Anonymus, în urma răspunsului
frică, ceea ce se neagă. Noi însă nici din dragoste, nici dat de Menumorut, Árpád a trimis contra sa un
din frică, nu-i cedăm din pământ nici cât cuprinde o grup de luptători condus de căpeteniile Tosu,
palmă, deşi a spus că ar fi dreptul lui. Şi vorbele lui Tuhutum şi Zobolsu. În drum, după trecerea
nu ne tulbură inima, anume că ne-a spus că descinde Tisei, supunând populaţia locală, ei au ridicat o
din neamul regelui Attila, care era numit biciul lui cetate la Szabolcs. În continuare, împărţindu-se
Dumnezeu. Şi chiar dacă acela a răpit prin violenţă în două, o ceată maghiară s-a confruntat cu Me-
această ţară de la strămoşul meu, acuma însă, graţie numorut la castrul Zotmar (Satu Mare), unde a
domnului meu, împăratul de la Constantinopol, ni- ieşit biruitoare. Celălalt grup a înaintat spre Zalău
meni nu poate să mi-o smulgă din mâinile mele”. (Ziloc), fără a întâmpina o rezistenţă notabilă.
Un scurt comentariu asupra acestui pasaj De remarcat este faptul că Menumorut a pref-
ne va lămuri că el conţine câteva elemente care erat o retragere spre reşedinţa de la Biharea, de
se leagă foarte bine de anumite realităţi crono- unde a atacat cetele maghiare aflate în retragere,
logice şi politice din zonă. În primul rând se
cuvine a evidenţia conştiinţa lui Menumorut
5
Al. Sășianu Descoperiri monetare antice și bizantine în Bihor, în
Crisia, 1983, XIII, p. 447 - 448, nr. 8.
de a fi autohton faţă de ducele Árpád şi supuşii 6
Menţionăm aici cercetările mai vechi ale prof. M. Rusu Contri-
săi care, sunt socotiţi “străini”. În al doilea rând buţii arheologice la istoricul cetăţii Biharea, în Anuarul Institutului
este subliniată protecţia de care se bucura din de Istorie și Arheologie Cluj, 1960, 3, p. 7 - 25 și monografia prof.
S. Dumitrașcu Biharea. I. Săpăturile arheologice din anii 1973 -
partea Imperiului Bizantin. Împăratul, a cărei 1980, Oradea, 1995.
38 Monografia Comunei Olcea

pe râurile Ier, Barcău şi Crişul Repede. Pentru o tocmai în secolele VIII/IX – X. Astfel la Olcea,
perioadă luptele au încetat. Mai târziu, alte cete pe o terasă, au fost descoperite fragmente ce-
maghiare conduse de Usubuu şi Veluc au atacat ramice lucrate la roată cu turaţie medie, din pastă
din nou, avându-i aliaţi pe secui. Luptele s-au dat compactă, degresată cu microprundiş şi nisip.
la cetatea Biharea, prin începerea asediului, care a Culoarea predominantă era brun-cărămizie şi
durat 12 zile, cu pierderi de ambele părţi. În ap- brun-cenuşie. Ornamentul ceramicii constă în
ropierea cetăţii a fost cercetat arheologic un mic benzi de linii în val intercalate cu benzi de linii or-
grup de morminte maghiare din cel mai vechi or- izontale, benzi de linii în val singulare, dar şi benzi
izont, cu inventar specific (piese de podoabă şi de de striuri orizontale. Din analiza locului unde au
harnaşament, arme dar şi oase de cal), aparţinând fost făcute aceste descoperiri s-a ajuns la conclu-
cu siguranţă atacatorilor castrului. În cea de-a 13 zia că avem de-a face cu o aşezare nefortificată10.
zi de asediu, ostaşii lui Menumorut au deschis Trebuie de asemenea menţionat faptul că
porţile cetăţii, încetând rezistenţa. Încheind pa- ceramica lucrată la roată cu turaţie medie, de tipul
cea, drept gaj al ei, Menumorut a fost de acord celei descoperite la Olcea are analogii foarte bune
să o căsătorească pe fiica sa cu Zulta (Zoltan), pe întreg teritoriul Crişanei dar şi în Transilvania
fiul lui Árpád. Aceste întâmplări au fost descrise intracarpatică, în Banat şi Maramureş. Este în fapt,
de Cronicarul Anonim în capitolele 50 - 52 ale o ceramică de îndelungată tradiţie autohtonă, cu
lucrării sale. Pentru o perioadă oarecare fron- vădite influenţe romane provinciale târzii.
tierele noilor cuceriri maghiare au fost la Porţile Organizarea arealului bihorean de către re-
Meseşului, unde se pare că au ridicat fortificaţiile galitatea maghiară a început probabil încă de pe
de la Ortelec şi Moigrad. Aici a fost în fapt, pen- vremea primului rege, Ștefan I (1000 – 1038),
tru o perioadă, frontiera dintre Ungaria şi Trans- creștinat în primul an de domnie în ritul latin.
ilvania condusă de Gelou7. Faptul că stăpânirea regatului maghiar era depar-
Este posibil ca după înfrângerea lui te de a fi stabilizată o reprezintă tocmai precarita-
Menumorut, acesta să fi fost lăsat la conducerea tea menţionărilor documentare legate de această
teritoriului său, aflat însă sub dominaţia lui Árpád. perioadă, dar și împotrivirea unei părţi a vechi-
Acest lucru se putea întâmpla de-a lungul întregului lor conducători tribali unguri la procesul amplu,
interval al secolului al X-lea, până la acţiunea uneori dureros și violent de creștinare. Este sigur
unificatoare a primului rege maghiar, Vaik, devenit că zona de câmpie a Bihorului a fost stăpânită
la creştinare, în anul 1000, Ştefan I. În acest context, încă de la început, în ciuda unor încercări arma-
Biharea va deveni sediul unui comitat şi al unei te de loc facile. Astfel în anul 1068 un masiv atac
episcopii catolice, transferate ulterior la Oradea8. pecenego-cuman, pornit din estul Transilvaniei
Pentru populaţia românească, evenimentele aduce mari distrugeri cetăţii de la Biharea, acesta
secolului al X-lea, prin intrarea Crişanei şi deci, fiind probabil momentul când puternicul centru
implicit a arealului olcean, în stăpânirea maghiară fost voievodal începe treptat să decadă. Înfiinţa-
efectivă, a fost stopat procesul de geneză statală rea în anul 1092, de către regele Ladislau I (1077
locală, început aici în secolul al IX-lea9. – 1095) la Oradea a unui Capitlu și a unei Epi-
Cercetările arheologice de suprafaţă au scopii romano-catolice, va centra pentru totdeau-
relevat existenţa unor aşezări în regiune datate na primatul noului amplasament al ţinutului bi-
horean. Momentul va fi confirmat trei secole mai
7
Al. Madgearu, Voievodatul lui Menumorut în lumina cercetărilor târziu când în preambului Statutelor capitlului
recente, în Idem, p. 47; I. A. Pop Românii și maghiarii în secolele
IX – XIV. Geneza statului medieval în Transilvania, Cluj-Napoca, orădean, care s-au bazat pe documentele statuta-
1996, p. 95 – 112. re de înfiinţare se afirmă această realitate, subli-
8
Sunt opinii potrivit cărora episcopia catolică ar fi fost înfiinţată
direct la Oradea, 10
S. Dumitrașcu Descoperirile arheologice din valea Crișului Ne-
9
Al. Madgearu, op. cit., p. 49. gru și semnificaţia lor istorică, în Crisia, 1985, XV, p. 58.
Monografia Comunei Olcea 39

niind faptul că regale Ladislau a fost “întemeie- tare, reprezentându-l în fapt în teritoriu. După
torul și dăruitorul” bisericii din Oradea, pe care formarea comitatelor nobiliare rolul regelui în
a ridicat-o la rang episcopal, înzestrând-o, alături funcţionarea acestora se va diminua. Mai existau
de Capitlu cu enorme moșii, drepturi și privile- vicecomiţii13, juzii și vicejuzii nobiliari, fiecare cu
gii, care vor marca decisiv istoria locului până în atribuţii foarte precise14. La începutul secolului
anul 1557, când noul activism calvin dar mai ales al XIII-lea, odată cu decăderea comitatului regal,
antitrinitarian vor desfiinţa seculara instituţie. marile formaţiuni comitatense din Câmpia de
Dacă în privinţa primului episcop orădean, Co- Vest au fost reîmpărţite. Astfel din sudul comi-
loman, fiul mai mare a regelui Geza al II-lea, care tatului Bihor s-a desprins comitatul Zarandului,
i-a și urmat la tron regelui întemeietor Ladislau I, unde a fost amintită documentar și prima locali-
există încă dubii, este sigură atestarea în intevalul tate din arealul cercetat, Călacea15. Cu toate aces-
1103 – 1112 a episcopului Sixtus11. Am punctat tea, prin faptul că comitele de Bihor cârmuia în
aceste consideraţii legate de episcopia latină de acea perioadă și comitatul Zarandului alături de
Oradea în primul rand datorită împletirii de-a cel al Békés-ului prin comiţii curiali, credem că
lungul câtorva secole a destinului localnicilor din destinul ei din acel moment ca şi de mai târziu s-a
ţinuturile Călacei și Ucurișului cu cel al instituţiei contopit cu cel al Bihorului16.
amintite. Un eveniment teribil avea însă să zguduie
Un alt moment extrem de important pentru din temelii procesul de consolidare și coloniza-
a înţelege viitoarele raporturi de putere, a func- re întreprins de regatul maghiar în părţile sale
ţionării instituţiilor dar și a locului românilor în estice. Marea invazie tătară din anul 1241, care
cadrul regatului maghiar, cu organizarea lor au- a devastat Oradea și partea de sud-vest a comi-
tonomă uneori, dar cu un specific aparte, a fost tatului, nu credem să fi atins și zona Călacei și a
organizarea comitatelor. Venite peste vechea or- Buzazdului, singurele localităţi din regiune ates-
ganizare în obști, mai apoi cnezială și voievoda- tate deja documentar înainte de invazie. Din re-
lă a românilor bihoreni, comitatul Bihor a fost
unul dintre primele organizate de regalitate la 13
Au fost cazuri când un comitat avea unul sau doi vicecomiţi.
est de Tisa, în anul 1111. Teritoriul său imens se 14
Șt. Pascu Voievodatul Transilvaniei, vol. IV, Cluj-Napoca, 1989,
p. 107 – 130.
întindea de la Tisa spre vest de-a lungul Crișului 15
Aici există o neconcordanţă legată de data întemeierii acestui
Repede până la izvoarele acestuia, cuprinzând și comitat. Astfel Ștefan Pascu în volumul al IV-lea din monumen-
ţinutul Călatei în est12, la nord mlaștinile Eriului, tala lucrare Voievodatul Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1971 – 1989,
iar la sud valea inferioară a Crișului Negru. Dacă la pagina 120, datează apariţia comitatului Zarand, ca desprins
din cel al Bihorului „în jurul anului 1260”, cu centrul la început
în prima perioadă comitatele erau sub autorita- în cetatea omonimă, mai apoi mutată la Ineu. În la fel de serioasa
tea directă a puterii centrale, fiind în fapt comi- lucrare semnată de Coriolan Suciu Dicţionar istoric al localităţi-
tate regale, ulterior, mai ales în a doua jumătate a lor din Transilvania, vol. I – II, București, 1967, 1968, în primul
volum, p. 123, la subvocea Călacea (villa Colosa) este menţionat,
secolului al XIII-lea, autoritatea regală începe să corect, anul 1214 ca primă menţiune documentară a localităţii,
se destrame prin masivele donaţii făcute marilor atribuită comitatului Zarand. Explicit numele de Zarand apare
magnaţi. Comitele suprem numit de rege, avea încă din anul 1203 când regele Emeric acordă episcopiei orăde-
ne două părţi din dările ce-i revin lui, atât din satele și tărgurile
atribuţii administrative, juridice, fiscale și mili- întregului comitat Bihor, dar și în jurul Bihorului cât și în jurul
Zărandului (s.n.) în afară de patru târguri. Vezi documentul
11
Bunytai V. A váradi káptalan legrégibb Statutumai, Oradea, în Documente privind Istoria României. Veacul XI, XII și XIII. C.
1886, p. 6 – 7, 19 – 20. Transilvania, vol. I, (1075 – 1250), București, 1951, p. 27, docu-
12
În evul mediu timpuriu hotarele comitatelor și nu numai au mentul nr. 42. (în continuare D.I.R. C. Transilvania). Totuși un
folosit ca principal element de graniţă cumpăna apelor, în cazul comite de Zarand apare în documente foarte târziu, abia în anul
unor regiuni muntoase. Aceasta este și explicaţia includerii iniţi- 1304, apud L. Borcea Bihorul medieval. Oameni. Așezări. Institu-
ale, în comitatul Bihor a unor regiuni care aparent nu făceau par- ţii, Oradea, 2005, p. 34.
te dintr-un areal compact din punct de vedere geografic. Pentru 16
Pál E. Regatul Sfântului Ștefan. Istoria Ungariei medievale,
detalii vezi T. Sălăgean op. cit., p. 112 – 114. Cluj-Napoca, 2006, p. 100.
40 Monografia Comunei Olcea

latările călugărului Rogerius, surprins de tătari în Laurenţiu din satul Dolman i-a învinuit de furt pe
Transilvania, reiese doar că unul dintre locurile trei locuitori ai satului Călacea. La sorocul celor
sale de refugiu, în afara codrilor, a fost basilica de opt zile de purtare a pansamentului sigilat, doar
la Tămașda, Pons Thome (Podul lui Toma) în do- unul din cei acuzaţi de furt si-a dovedit nevino-
cumentul din anul 1241, târg german aflat totuși văţia, la ceilalţi peceţile fiind rupte. Textul docu-
la o distanţă relativ mare pentru acele vremuri mentului este următorul: Soţia lui Laurenţiu din
faţă de ţinutul nostru. Satul Călacea, aflat în afara satul Dolman18 a învinuit de furt pe câţiva din satul
drumului principal, care venea dinspre interiorul Călacea19, anume pe Naluc, Ceca și Vid, judecător
arcului carpatic spre centrul Ungariei, și străbătea fiind Neuethlen comitele curial de Zarand, pristav
valea Crișului Repede, a fost probabil cruţat de fiind Teca din satul Scigueti20. Purtând fierul, Vid
acest teribil eveniment. și-a dovedit nevinovăţia. Mâinile lui Naluc și Ceca
Atestarea documentară a localităţilor care n-au fost cercetate, deoarece peceţile lor au fost găsite
alcătuiesc azi comuna Olcea dar și a celor dispă- rupte21. Mentalitatea tipică lumii medievale a se-
rute dar aflate în evul de mijloc în preajmă a fost, colelor de început reiese cum nu se poate mai clar
așa cum am subliniat deja, foarte inegală. “Debu- din cele câteva rânduri ale documentului.
tul” l-a făcut Călacea, cu o menţiune documen- A doua localitate ca vechime din zonă, men-
tară încă din anul 1214, fiind în fapt una din cele ţionată documentar a fost una care azi a dispărut.
mai vechi localităţi din regiunea cuprinsă între În anul 1220, între Olcea și Belfir exista un sat de-
Crișul Negru și cel Alb. Documentul este parte numit villa Buza, care va mai apare în documente
a faimosului “Registru de la Oradea”, în realitate până spre finele secolului al XVII-lea22.
un număr de 389 de pricini judecate în intervalul Unul din cele mai importante documente
1208 – 1235 în faţa Capitlului de la Oradea prin care se referă la arealul acum cercetat este cel da-
proba fierului înroșit, singura astfel de menţiune tat în 4 iulie 1344, emis de Capitlul din Cenad,
a acestui tip de judecată pe actualul teritoriu al când sunt pomenite alte două localităţi: Ucurișul
României. Judecata se făcea în faţa bisericii epi- și Harna, azi dispărută, alături de o nouă menţio-
scopale de la Oradea, pricinile fiind extrem de di- nare a Călacei. Textul documentului este următo-
verse: de la cele legate de proprietate, la libertatea rul23: Prea înălţatului său stăpân, Ludovic, din mila
individuală, omoruri și răniri, alături de cazuri de lui Dumnezeu măritul rege al Ungariei, capitlul bi-
vrăjitorie. Preoţii supravegheau o ceremonie în sericii din Cenad, cuvenitele și cucernicele rugăciuni
care, prin invocarea intervenţiei divine, celui ca- întru Domnul.
re-și nega vinile aduse afirmându-și nevinovăţia, Văzând scrisoarea măritului bărbat, a comi-
i se punea în mână un fier încins, greu de cca. 1 telui Pavel, judele curţii înălţimii voastre, înfăţișând
kg, pârâtul fiind obligat să-l poarte doisprezece întocmirea și rânduiala hotărârii sale judecătorești,
pași. Mâna rănită era pansată și apoi sigilată pen- am trimis împreună cu Ioan, fiul lui Ștefan din
tru opt zile. După expirarea termenului și rupe-
rea sigiliului era găsit nevinovat cel care avea rana
vindecată. Multe dintre judecăţile cu fierul roșu 18
Localitate azi dispărută, așezată între Tăut, Talpoș și Girișu
Negru, atestată documentar pantru prima oară în acest docu-
sfârșeau prin frauda celui care se supunea supli- ment sub numele de villa Dolman; cf. C. Suciu op. cit., vol. II,
ciului, prin refuzul de a permite examinarea rănii, p. 317.
prin fuga acestuia în biserică, unde era absolvit 19
villa Calosa în textul documentului; cf. Ibidem, vol. I, p. 123.
de vină prin protecţia divină sau observaţia pre-
20
Localitate azi dispărută, așezată între Tinca și Belfir, atestată
documentar pentru prima oară în acest document sub numele
oţilor asupra desfacerii premature a sigiliului17. de villa Scigueti; cf. Ibidem, vol. II, p. 400.
Pricina care atestă pentru prima oară localitatea 21
D.I.R. C. Transilvania, vol. I, p. 62, documentul nr. 83.
Călacea s-a judecat în anul 1214, când soţia lui
22
C. Suciu op. cit., vol. II, p. 305.
23
Documentul a fost publicat în D.I.R. C. Transilvania, veacul
17
D.I.R. C. Transilvania, vol. I, p. V – VI. XIV, vol. IV (1341 – 1350), București, 1955, p. 198 – 202.
Monografia Comunei Olcea 41

Tăut24, omul vostru, rânduit anume pentru aceasta, lege acești oameni, al vostru și al nostru, împreună
pe unul dintre noi, pe magistrul Petru, soţ și frate ca- cu sus-zișii împuterniciţi al pomenitului domn epi-
nonic de al nostrum, ca om vrednic de crezare, spre scope, trei zile în șir la această moșie, în a treia zi,
mărturie la hotărnicia moșiei numită Chanakezu25 au sosit slujbașul magistrului Ciko și toţi oamenii
și împlinirea și a altor lucruri mai jos scrise. Aceștia din Batăr, însă, când au fost rugaţi și poftiţi de îm-
întorcându-se apoi la noi, ne-au mărturisit într-un puterniciţii zisului domn episcope să cerceteze dim-
glas că, în a douăzeci și doua zi după ziua a doua preună cu ei din spre partea pomenitei moșii Batăr,
de la sărbătoarea Sfintei Treimi de curând trecute26, ei au răspuns că nu cutează să hotărnicească moșia
s-au dus la pomenita moșie Chanakezu, aflătoare în voastră fără porunca voastră. Ei au spus totuși, și la
megieșia și nemijlocita vecinătate a moșiilor Apa- casele lor, și la faţa numitei moșii, că hotarul ar veni
teu27, Varaskezu28, Teleky29 și a pământului mănăs- de la locul zis Câmpul Talpoș33, unde hotarele po-
tirii din Batăr30, și fiind chemaţi toţi vecinii ei, și fiind menitei moșii Câmpul Talpoș ies din râul Criș, prin-
de faţă de asemenea și vrednicii de cinstire bărbaţi tr-un șir neintrerupt de semne până la răscrucea pe
magiștrii: Grigore, custodele, și Ladislau, arhidiaco- care se merge din Batăr spre Somoșcheș34 și din Că-
nul de Zegholm31, canonici ai bisericii de Oradea, și lacea35 spre Chanakezu, unde se află cele trei semne
Egidiu cel Negru, împuterniciţii venerabilului întru de hotar de căpetenie, ce despart moșiile Apateu, Ba-
Hristos părinte domnul Andrei, episcopul zisei bise- tăr și Călacea, și că hotarele moșiei Chanakezu nu
rici de Oradea, și cu toate că pârâșul Dumitru, fiul se mai întind nicidecum mai departe. De asemenea
lui Nicolae, zis Lepeș, a fost citat și chemat de către în ziua aceea au sosit și Ioan și Andrei, fraţii după
sus-zișii oameni, al vostru și al nostrum, pe moșia mamă ai numitului Dumitru, precum și Petru cel
sa Varaskezu, unde locuiește de obicei, iar Iacob, Roșu, fiul lui Chepan. Dintre aceștia Ioan, în numele
fiul lui Ioan, fiul lui Bartolomeu, nobil de Apateu lui însuși, iar Petru cel Roșu în numele magistrului
și Nicolae, fiul lui Andrei de Teleky, pe numitele lor Nicolae, zis Treutul, au ridicat împotrivire și au pus
moșii, precum și slujbașul magistrului Ciko, castelan opreliște totodată și la darea în stăpânire și la ridica-
de Cheresig32 și oamenii din Batăr, megieșii acestei rea semnelor de hotare ce trebuiau făcute cu privire
moșii Chanakezu, amintiţii Dumitru, Iacob și Nico- la pământul împricinat. Și când pomenitul Andrei
lae nu s-au îngrijit să vină sau să se înfăţișeze nici a fost întrebat de împuterniciţii domnului episcope
ei înșiși, nici, prin împuterniciţi, dar așteptând după dacă și el se împotrivește sau nu, a răspuns că el nu
vrea să se împotrivească. Iar pe numiţii magistru
24
Toty conform documentului, localitate în jud. Bihor atestată Nicolae, zis Treutul, și pe Ioan, fratele lui Dumitru,
documentar în anul 1316; cf. Ibidem vol..II, p. 185. i-au chemat în aceeași zi și în același loc ca să stea
25
Localitate azi dispărută, așezată între Apateu și Vânători (jud.
Arad), atestată documentar pentru prima oară în acest docu- la judecată faţă cu numitul domn episcope de Ora-
ment sub numele de poss. Chanakezu; cf. Ibidem, vol. II, p. 307. dea înaintea maiestăţii voastre, spre a da socoteală
26
Era ziua de 21 iunie 1344. de împotrivirea lor, statornicindu-le ca soroc ziua
27
villa Apati, în document, localitate în jud. Arad, atestată docu-
mentar prima oară în anul 1219; cf. C. Suciu op. cit., vol. I, p. 40. sărbătorii viitoare a fericitului apostol Iacob36. Și de-
28
Localitate azi dispărută, așezată între Apateu și Vânători (jud. oarece împuterniciţii domnului episcope au stăruit
Arad), atestată documentar pentru prima oară în anul 1332 sub să nu se mai tărăgăneze a se da urmare dreptului
numele de sacerdos de villa Varaskesev; cf. Ibidem, vol. II, p. 418.
29
Localitate azi dispărută, așezată între Apateu și Vânători (jud. 33
Talpamezew; villa Talpas în document, localitate în jud.
Arad), atestată documentar pentru prima oară în prezentul do- Bihor, atestată documentar prima oară în prezentul
cument sub numele de Teleky; cf. Ibidem, vol. II, p. 409. document; cf. D.I.R. C. Transilvania, vol. IV (1341 – 1350),
30
Batur conform documentului, localitate în jud.Bihor, atestată București, 1955, p. 199; cf. Ibidem, vol. II, p. 180.
documentar în anii 1202 – 1203; cf. Ibidem, vol. I, p. 58. 34
Samugkezeu în document, localitate în jud. Arad, atestată
31
Localitate azi dispărută, în Ungaria, așezată în comitatul Bi- documentar prima oară în acest document; cf. D.I.R. C.
hor; cf. D.I.R. C. Transilvania, veacul XIV, vol. IV (1341 – 1350), Transilvania, vol. IV (1341 – 1350), București, 1955, p. 199.
București, 1955, p. 198. 35
Kalacha în document, localitate din jud. Bihor, atestată
32
Keresseg în document, localitate în jud. Bihor, atestată documentar în anul 1214; cf. C. Suciu op. cit., vol. I, p. 123.
documentar în anul 1289; cf. C. Suciu op. cit., vol. I, p. 138. 36
Era data de 25 iulie 1344.
42 Monografia Comunei Olcea

numitei biserici prin felurite ocoliri și amânări zăbo- două semne de hotar, și mergând mai departe în ace-
vitoare ale acestor Dumitru, pârâșul, și ale suszișilor eași pădure se află opt semne din copaci și două de
megieși, rudele sale, ei s-au dus să vadă hotarele ce pământ, ce despart de numitele două moșii; și aci dă
vor despărţi numita moșie Chanakezu de pomenite- în râul Criș, care e socotit ca semn despărţitor, și de
le patru moșii, Apateu, din spre răsărit, Varaskezu, aici de-a lungul acestui râu Criș, cotește în sus spre
din spre miazăzi, Teleky, din spre apus, și pământul miazănoapte, și ajunge la un câmp numit Câmpul
mănăstirii din Batăr, din spre miazănoapte după Talpoș, și de acolo lângă satul Talpoș, se desparte de
cum arăta scrisoarea judelui curţii voastre, hotare pe râul Criș, și se îndreaptă spre miazăzi și ajunge la
care ei aveau să li le arate lor, și au hotărnicit numita două movile de hotar. De aci merge la un drum, și
moșie Chanakezu după mersul hotarelor. acolo intră într-o pădure mare, iar lângă acel drum
Iar semnele de hotar ale acestei hotârniciri se e un semn împrejmuind rădăcinile copacilor numiţi
deosebesc, după cum ne-au spus ei, în felul următor: în vorbirea obișnuită arţar și carpen și merge mai
Cel dintâi hotar începe și ia naștere din spre răsă- departe în aceeași parte și acolo se află alt semn de
rit, unde se află trei semen de hotar și acolo au spus hotar necurmat. De aci se ajunge la două movile de
Petru, fiul lui Ștefan, și Briccius, împuternicitul lui hotar și, mergând mai departe în numita pădure, se
Ioan, fiul lui Ștefan, că încep semnele moșiei Apateu. află alte două semne. De aci merge până la o baltă
De aci hotarul o ia înspre apus pe lângă drumul pe lângă care se află două semne de hotar și, mergând
care se merge la Chanakezu și ajunge la două movile mai departe, de asemenea alte două semne de hotar.
de hotar; de aici aleargă la alte două movile de ho- De aci merge prin șase semne de hotar necurmate,
tar, și mergând mai departe se află alte două semne care se leagă împreună și se ajunge la o albie numi-
de hotar. De aici, mergând drept înainte, la o mică tă Dolumer, peste care hotarul trece, și se ajunge la
depărtare sunt două semne, dintre care unul împrej- un câmp numit Mlaștina Rotundă, unde se află doi
muiește rădăcina unui stejar. De aici mergând mai stejari însemnaţi ca semne de hotar. De aci se merge
departe, se află două semne de hotar, apoi se ajun- mai departe până la locul unde se află un copac în-
ge la alte două semne, ce împrejmuiesc rădăcinile a semnat ca semn de hotar, și la capătul acelui câmp
doi stejari. Apoi hotarul o ia spre alte două semne de Mlaștina Rotundă este un semn de hotar din copac.
hotar, dintre care unul e făcut dintr-un arbore, iar De aci se îndreaptă spre câmpul zis Câmpul Vărgat,
celălalt e de pământ. De aici merge spre două movile unde se află un semn de hotar din copac și, prin acel
de hotar, dintre care într-una se vede trunchiul unui Câmp Vărgat, se îndreaptă spre satul Berechiu37,
stejar și apoi o ia spre alte două movile de hotar îm- unde e un semn de hotar din copac. În sfârșit se ajun-
prejmuind rădăcinile a doi stejari, și mergând puţin ge la o livadă numită Râtul lui Pouka, unde se află
înainte se află un semn de hotar necurmat, de aici, un semn de hotar din copac; iar, mergând înainte,
ajunge la două semne de hotar și de aici mai departe hotarul dă de un alt semn din copac. De aici, trecând
se află alt semn necurmat sub un păr în marginea prin livada Râtul lui Pouka, se ajunge la un arbore
unei păduri, unde, după cum au spus împuterniciţii mare, uscat, însemnat ca hotar, și apoi, trecând prin
domnului episcope, pe vremea hotărnicirii dintâi, sus câmpul numit Câmpul lui Pouka, dă în balta numi-
numitul Dumitru, fiul lui Nicolae, începuse să arate tă a Berechiului, unde se află un semn de hotar din
hotarele moșiei sale Chanakezu. Apoi hotarul merge copac. În sfârșit, trecând peste această mlaștină, se
la cele trei semne de hotar de căpetenie, care despart ajunge la un copac însemnat drept hotar și, în cele
moșiile Apateu, Varaskezu și Chanakezu. Pornind din urmă, se îndreaptă spre patru movile de pământ,
de aici hotarul intră într-o pădure unde se află două și de aici se întoarce la răscrucea pomenită mai sus,
semne ce despart de moșiile Varaskezu și Teleky. De de unde începuse și pornise, și aici pomenitele semne
aici merge spre o livadă, undese află două semne de
hotar ce despart de pomenitele moșii Chanakezu și
37
sacerdos de villa Barakun în document, localitate în jud.
Bihor, atestată prima oară documentar în anul 1332; cf. Ib-
Teleky. După aceea intră într-o pădure unde se află idem, vol. I, p. 72.
Monografia Comunei Olcea 43

de hotar se mântuie de tot, lăsând de numita moșie Călacea a acelui domn episcope o hotârnicire și o
Chanakezu între hotarele celor patru moșii, anume: cercetare îndeaproape asupra numitelor pământuri
Apateu, Varaskezu, Teleky și pământul mănăstirii în dezbatere cât și asupra susnumitelor Șiad,
din Batăr, de care este despărţită prin mersul semne- Berechiu și Călacea, au aflat fără vreo îndoială că
lor de hotar sus-zise. ele ţin de acea moșie Călacea și, după ce au pus drept
Şi fiindcă sus-numitele pământuri împricinate: hotare, niște semne așa fel ca să le poată cuprinde
Harna38, Mehleu39 și Ucuriș40 și câteva altele și cu privirea, și după ce au cumpănit și socotit după
anume pământul de sesie numit Șiad41 cât şi satele obiceiul ţării întinderea și felul pământurilor în
Călacea şi Berechiu au fost găsite în afara ziselor dezbatere, dimpreună cu vecinii și cu alţi bărbaţi
patru moşii, după cum se arată mai sus, de aceea ei le- cinstiţi aflători atunci în partea locului, le-au preţuit
au hotărnicit în chipul de mai jos: hotarul merge de la două sute de mărci. Și, după ce au făcut această
la sus-zisa răscrucespre răsărit pe lângă albia râului preţuire, din pricina împotrivirii arătate mai sus
Berechiu, pe drumul pe care se merge la Mehleu, şi n-au putut să le dea în stăpânirea mai sus-zisului
ajunge la locul numit Câmpul Craiului42 și de aci domn episcope. De asemenea au pus în vedere des
se îndreaptă spre Harna, și de aci spre locul numit pomenitului Dumitru, fiul lui Nicolae, zis Lepeș,
Mehleu, de aci se întoarce spre miazănoapte pe râul despre care se spune că s-a ascuns la sus-numita sa
Ucuriș și ajunge la satul Călacea și de aici se abate moșie Varaskezu, unde, precum s-a spus mai sus,
spre locul numit Răspântia, unde pământul Batăr locuiește de obicei, că în pomenita zi a sărbătorii
se desparte de pământurile sau moșiile bisericii de fericitului apostol Iacob, să fie dator să plătească,
Oradea, numite Dolm43 și Călacea, și se întoarce înainte de începerea judecăţii, amenda de douăzeci
pe lângă satul Berechiu, prin mai multe semne de și patru de mărci cuprinsă în scrisoarea numitului
hotar făcute fie din arbori fie din pământ, la locul judecător, plătind-o în faţa acestui judecător.
pomenit mai înainte, adică la pomenita răscruce, Dat în dumineca de după sărbătorea aposto-
de unde începuse și pornise. Între marginile acestei lilor Petru și Pavel, în anul domnului o mie trei sute
hotărniciri intră și se spune că sunt cuprinse atât sus- patruzeci și patru.
numitul pământ de sesie numit Șiad, cât și două sate, Pe verso: Prea înălţatului său stăpân Ludo-
adică Berechiu și Călacea, dintre care unul, anume vic, din mila lui Dumnezeu ilustrul rege al Ungariei,
Călacea, se află la capătul moșiei pomenitei biserici scrisoare de hotărnicire și de chemare în judecată, la
de Oradea, numită tot Călacea, despre care nu se ziua sărbătorii fericitului apostol Iacob, pentru ma-
făcuse pomenire în scrisoarea judelui curţii maiestăţii gistrul Nicolae zis Treutul și pentru fiul lui Nicolae,
voastre. Făcându-se de către megieșii și vecinii moșiei zis Lepeș, ca să stea faţă cu episcopul de Oradea.
Credem că documentul prezentat necesită
38
Localitate azi dispărută, așezată la sud de Călacea (jud. Bi- câteva comentarii. În primul rând trebuie subli-
hor), atestată documentar pentru prima oară în acest document
sub numele de terra Harna; cf. Ibidem, vol. II, p. 338. niat faptul că prin intermediul său sunt amintite
39
Localitate azi dispărută, așezată pe pârâul Berechiu (jud. Bi- documentar alte două sate din zonă: Ucurișul, in-
hor), atestată documentar pentru prima oară în acest document direct, prin precizarea câtorva semne de hotar, a
sub numele de terra Mehleu; cf. Ibidem, vol. II, p. 368.
40
terra Vcrus (Ucrus) localitate în jud. Bihor, atestată documen-
“pământului” și “râului” omonim dar și a Harnei,
tar prima oară în acest document; cf. D.I.R. C. Transilvania, vol. azi dispărută, alături de Călacea, mai veche cu
IV (1341 – 1350), București, 1955, p. 201. 130 de ani decât localităţile amintite, pomenită
41
Terra Sayath localitate în jud. Arad, atestată documentar pri- și ea foarte des în document. În cazul Ucurișului,
ma oară în acest document; cf. C. Suciu op. cit., vol. II, p. 171.
42
locus Keralmezei azi Craiva, localitate în jud. Arad, atestată do- aflăm din volumul semnat de Petru Ardelean, că
cumentar pentru prima oară în prezentul document; cf. Ibidem, localitatea se afla în fapt pe un mai vechi ampla-
vol. I, p. 172. sament, în actualul Deal al Viilor de azi, cunos-
43
Localitate azi dispărută, așezată între Tăut, Talpoș și Girișu
Negru (jud. Bihor), atestată documentar pentru prima oară în cut de localnici sub denumirea plastică de “Ceala
anul 1214 sub numele de villa Dolman; cf. Ibidem, vol. II, p. 317. sat”, actualul amplasament datând de la finele se-
44 Monografia Comunei Olcea

colului al XVIII-lea, când odată cu legile theresi- de deal și premontane, cu pășuni dar mai ales în-
ene s-a trecut și în Transilvania la alinierea sate- tinse zone împădurite.
lor. “Râul” Ucuriș din document, azi doar o fostă Documentele nu au fost foarte generoase
vale, este potrivit aceluiași autor, denumit “valea până la jumătatea veacului al XV-lea cu ţinutul
Ucurișului” de către olceni și călăceni și “valea Călacei, al Ucurișului și al Olcei. Trebuie totuși
Olcei” de către ucurișeni, fiind și azi un veritabil amintit un fapt extrem de interesant. Chiar dacă
“semn de hotar” între pământurile celor două lo- documentele nu atestă prezenţa unui nobil român
calităţi44. La fel de interesante sunt modalităţile local până la mijlocul secolului al XVI-lea, când
de delimitare a moșiilor la mijlocul secolului al apare menţionat un anume Kenez49 de Olchya,
XIV-lea, trădând încă marea dependenţă a omu- (Olcea), trebuie subliniat faptul că existenţa unui
lui de natură. Informaţiile de natură economică, voievodat la Cociuba Mare, pomenit documen-
juridică dar și mentalitatea omului medieval răz- tar în anul 1445, a putut include şi localitatea, azi
bat din lungul text al documentului. dispărută, villa Buza, atestată documentar încă
Localitatea Olcea apare menţionată docu- din anul 1220, aflată lângă Olcea, alături de Ciu-
mentar în anul 1552, cu ocazia conscrierii rea- meghiu și astăzi dispărutele Verempatak, atestată
lizate în comitatul Bihor de către administraţia documentar la 1493 ca un sat românesc50 la sud
austriacă, stăpâna vremelnică a regiunii. Olcea de Cociuba Mare și Panchya, probabil Panch51,
este pomenită în conscriere sub numele Olchya45. atestată la 1438 deși în cazul unei astfel de stă-
Un alt sat aparţinător comunei Olcea este amintit pâniri voievodale distanţele dintre localităţi ni se
documentar abia în anul 1580. Este vorba de lo- par puţin cam mari, cel puţin pentru Ciumeghiu
calitatea Hodișel, pomenită în document sub nu- și Panchya52.
mele de Kyskodos46. În sfârşit, o ultimă localitate Dincolo de aceste considerente instituţia
din regiune este atestată documentar abia în anul cnezială, pomenită la Olcea și cea voievodală de
1692, cu ocazia primei conscrieri făcute de noua la Cociuba Mare, care includea și satul Buza, azi
administraţie austriacă instalată de curând în dispărut, atestă, chiar dacă nu foarte clar, prezen-
regiune: Kisökres sau Kis Ökres47, Ucurișul Mic în ţa clasei suprapuse românești și în sudul comi-
fapt, probabil cătunul Bogy de lângă Ucuriș, con- tatului Bihor. Această prezenţă modestă ţine în
topit cu acesta spre finele veacului al XVIII-lea48. primul rând de situarea geografică a regiunii, cu
În cazul localităţilor menţionate documentar re- o orientare mai mare spre Câmpia Salontei, unde
lativ târziu este important de amintit că intrarea „implantările” satelor de coloniști catolici au fost
lor în „colimatorul” instituţiilor oficiale (cele re- mult mai numeroase. Credem că trebuie punctat,
gale sau episcopale) este marcat de evenimente chiar dacă sumar, rolul și condiţia acestor mici
care au interesat direct marii proprietari funciari nobili locali, cu condiţia lor specifică, de nobili
și nu neapărat momentul constituirii propriu- condiţionari, aflaţi pe domeniul Episcopiei cato-
zise a respectivelor așezări. Este de notorietate lice de Oradea.
în acest context faptul că localităţile de câmpie, Fără a putea face comparaţie cu marile
unde s-au organizat mai repede marile domenii autonomii româneşti ale Maramureşului,
funciare au fost mult mai de timpuriu pomenite Haţegului, Banatului montan, Făgăraşului, Ţării
documentar decât cele din zonele retrase de la Zărandului sau Banatului de Severin, unde
marile drumuri comerciale sau așezate în areale statutul nobiliar al cnezilor şi voievozilor a fost

44
P. Ardelean op. cit., p. 32. 49
Șt. Pascu op. cit., vol. III, p. 526 (vezi și harta alăturată)
45
L. Borcea op. cit., p. 315. 50
villa olachalis Werempatak; cf. C. Suciu op. cit., vol. II, p. 424
46
C. Suciu op. cit., vol. I, p. 291. 51
Panch, atestată documentar la 1438, în preajma localităţii
47
Ibidem, vol. II, p. 353. Mărţihaz (jud. Bihor); cf. Ibidem,vol. II, p. 382.
48
L. Borcea op. cit., p. 327. 52
Șt. Pascu op. cit., vol. III, p. 527 – 528.
Monografia Comunei Olcea 45

deplin, zona Bihorului a consemnat totuşi o atare procesul de judecată, ci doar prin intermediul
realitate, chiar dacă a avut o specificitate anume. voievodului sau crainicului55.
Aceşti voievozi şi-au constituit privilegiile În fapt, nobilii condiţionari bihoreni erau
îndeosebi sub domnia regelui Sigismund de inferiori atât faţă de nobilii „adevăraţi” ai regatului,
Luxemburg (1387 – 1437). Au provenit cu cei cu ereditate veşnică, necondiţionată, liberi de
precădere din rândul slujitorilor cu rosturi sarcini, cu imunităţi şi blazon, dar şi faţă de nobilii
militare, datorând fidelitate, adică ajutor şi sfat, români, care la rându-le aveau ereditate veşnică,
episcopului de Oradea, aidoma celorlalţi nobili necondiţionată, scutiri de obligaţii, având totuşi
faţă de rege. În cazul nobililor condiţionari din doar unele sarcini militare. În ambele cazuri
Bihor, ei făceau parte din structurile militare ale nobilitatea le era recunoscută în întreg regatul.
domeniului episcopal de Oradea, participând Nobilii condiţionari aveau posesiunea ereditară
în caz de nevoie la reprimarea dezordinilor şi dar condiţionată, obligaţii cneziale specifice, erau
nesupunerilor interne. În caz de război al ţării impuşi la vamă şi impozit, erau scutiţi de prestaţii
erau integraţi în banderia episcopală53. În funcţie iar nobilitatea li se recunoştea doar pe domeniul
de numărul de iobagi şi venituri, aceşti nobili episcopal sau nobiliar56.
(voievozi) datorau episcopului unele prestaţii Rolul acestei mici nobilimi (nobilime de o
în muncă, produse şi eventual bani. La rându-i, sesie) în sud-estul și centrul comitatului Bihor
stăpânul domeniului, episcopul, datora acestor a fost importantă. Ei au reprezentat o adevărată
nobili condiţionari, protecţie faţă de alţi potentaţi portavoce în legăturile dintre supușii lor și epi-
de pe domeniiile vecine, le respecta privilegiile şi scopie. În Bihor au fost documentate 21 de loca-
le asigura proprietatea care le aducea veniturile54. lităţi creatoare de nume nobiliare, numărând în
Din punct de vedere juridic şi pentru pricini total 53 de nobili. Chiar dacă ţinutul Olcei, Căla-
mai mărunte, în cadrul obştii, judecata se făcea în cei, Ucurișului și al Hodișelului nu au consemnat
mod tradiţional, după „legea românească” (jus un număr însemnat de nobili români, chiar ates-
valachicum). Doar în cazuri speciale, legate înde- tarea documentară a numelui de Kenez la Olcea,
osebi de diferende de proprietate se apela la forul odată cu prima sa atestare documentară este deja
superior, cel episcopal, iar după desfiinţarea epis- o realitate de netăgăduit.
copiei catolice de Oradea, la 1557, la căpitanul Creșterea pericolului otoman asupra Tran-
cetăţii de Oradea. Membrii scaunului de judecată silvaniei și Ungariei, începând mai ales cu a doua
erau aleşi, pe o perioadă de şase luni, între jumătate a secolului al XV-lea a însemnat noi pro-
sărbătoarea de Sf. Ilie şi cea a Bobotezei. Este vocări și pentru comitatele vestice de la graniţa
interesant de amintit faptul că juraţii aleşi erau voievodatului transilvan. Astfel deja în anul 1474
scutiţi de sarcinile iobăgeşti către episcopie pe este consemnată o incursiune turcească care atin-
perioada îndeplinirii obligaţiilor de judecată. ge cetatea Oradea, fără ca acesata să poată să fie
Pricinile care erau judecate se refereau la româ- cucerită. Credem că pentru moment, cel mai
nii trăitori în Ţara Beiuşului, juraţii fiind obligaţi mult de suferit a avut doar arealul de câmpie a co-
să urmărească dacă sentinţa dată de scaunul de mitatului Bihor, zona Călacea, Olcea, Ucuriș, Ho-
judecată era dusă la îndeplinire. Este de aseme- dișel fiind, se pare, cruţată de acest atac. Prima ju-
nea de subliniat faptul că le era strict interzis mătate a secolului al XVI-lea aduce transformări
castelanilor, vicecastelanilor de Beiuş, precum şi dramatice ale spaţiului central-european. Ofen-
autorităţilor episcopale să se amestece direct în siva unuia dintre cei mai mari sultani otomani ai

53
I. A. Pop, Th. Nagler (coordonatori) Istoria Ttransilvaniei, vol. 55
S. Dragomir, S. Belu Voievozi, cnezi și crainici la românii din
I (până la 1541), Cluj-Napoca, 2003, p. 297 – 302. Munţii Apuseni și din regiunea Bihorului în evul mediu, în Acta
54
I. Drăgan, Nobilimea românească din Transilvaniaîntre anii Mvsei Napocensis, 1966, III, p. 174 - 180
1440 - 1514, București, 2000, p. 213. 56
I. Drăgan, op. cit., p. 209.
46 Monografia Comunei Olcea

tuturor timpurilor, Suleyman Magnificul, duce la tolică de Oradea și Capitlul acesteia. Importanţa
căderea succesivă a puternicei citadele a Belgra- documentului rezidă și din precizarea voievozilor
dului, la 1521, la prăbușirea militară a Ungariei la români ai locului, prin nominalizarea distinctă și
Mohács, în anul 1526 și la transformarea Unga- globală a districtelor cu sate exclusiv românești58.
riei centrale, la 1541, pentru un secol și jumătate În ordinea menţionării documentare
în pașalâc turcesc. Este foarte adevărat că în vara începem enumerarea cu satul Călacea. În
anului 1526, când armata regatului maghiar avea conscriere apare sub denumirea de Kalochya, fi-
nevoie de toate forţele sale armate, voievodul ar- ind recenzată cu 8 porţi deci 16 locuinţe59. Ur-
delean Ioan Zápolya nu se supune mobilizării re- mează Ucurișul unde situaţia este mai interesan-
gale, așteptând deznodământul bătăliei, cu toate tă. Astfel în document apare Ucurișul Unguresc
oștile sale, la est de Tisa. Este în fapt o nouă do- (Magyar Ökress) conscris cu 14 porţi deci 28 de
vadă a politicilor autonome promovate în multe locuinţe60, dar în același document mai este men-
momente, unele de mare restriște pentru regat, ţionat și Ucurișul Românesc (Olaheökress) care
de către voievozii ardeleni. Privind din perspec- face parte alături de Șiad din districtul românesc
tiva istoriei Transilvaniei, atitudinea lui Zápolya al Rogozului. Din păcate în acest caz nu avem de-
nu este deloc întâmplătoare. Transilvania nu s-a taliat numărul de porţi al localităţii61. Explicaţia
integrat niciodată pe deplin regatului maghiar, acestui fenomen este destul de clară. La un mo-
tinzând mereu spre o individualitate proprie57. ment dat, în preajma satului (pământului cum
În anul 1541 Transilvania devine principat au- apare în documentul din 3 iulie 1344) Ucuriș
tonom, sub o suzeranitate moderată din punct au fost instalaţi un grup de „coloniști” maghiari,
de vedere al haraciului, a Imperiului Otoman. În probabil pentru o mai bună exploatare a pămân-
acest context și pe fondul rivalităţilor turco-habs- tului desţelenit, defrișat sau deznămolit de pe
burgice, părţile vestice ale teritoriului ardelean raza vechiului Ucuriș Românesc. Datorită faptu-
au optat pentru o colaborare cu partida catolică lui că cei veniţi aici nu au primit privilegii anu-
habsburgică, în detrimentul principatului, mai me, asemenea mai vechilor lor connaţionali din
ales că primii lui conducători au preferat mai de- jurul Beiușului (Ioaniș, Uileacu de Beiuș, Negru,
grabă un compromis cu Semiluna, decât alterna- Finiș ca exemplu), a fost posibilă o abandonare,
tiva unei rezistenţe, de altfel extrem de dificile în poate doar parţială de către aceștia a locului, cei
acel moment, faţă de turci. rămași fiind asimilaţi în timp. Trebuie de aseme-
Ocupaţia habsburgică a comitatului, între nea menţionat faptul că în comitatul Bihor sunt
anii 1551 – 1556, a reprezentat, dincolo de clasi- numeroase exemple de acest fel, Ucurișul fiind
cul calvar al populaţiei civile lipsită de apărare, și deci doar un caz dintr-o serie relativ lungă62. În
realizarea primei conscrieri a comitatului, în anul sfârși trebuie să amintim și localitatea Olcea, Ol-
1552. A fost un eveniment de o importanţă ca- chya în document, recenzată cu 12 porţi deci 24
pitală, privit mai ales prin prisma raporturilor de de locuinţe63.
proprietate și a celor demografice de la mijlocul Din punct de vedere demografic avem de-a
secolului al XVI-lea. Este foarte interesant că mo- face cu localităţi de mărime medie spre mică.
mentul conscrierii din anul 1552, vine doar cu Demografi ai istoriei medievale au socotit că la
puţin timp înaintea victoriei Reformei în zonă, în
anii 1556 – 1557, când raporturile de proprietate 58
L. Borcea Conscrierea comitatului Bihor din 1552, în Crisia,
s-au schimbat dramatic: dispare cel mai mare pro- 1994, XXIV, p. 233.
59
Ibidem, p. 275; în evul mediu o poartă cuprindea două locu-
prietar funciar al regiunii, Episcopia romano-ca- inţe.
60
Ibidem, p. 275.
57
I. A. Pop, Th. Nagler, Magyari A. (coordonatori) Istoria Tran- 61
Ibidem, p. 284.
silvaniei, vol II., (de la 1541 până la 1711), Cluj-Napoca, 2005, 62
Vezi întreaga conscriere din anul 1552 la Ibidem, passim.
p. 15 – 16. 63
Ibidem, p. 275.
Monografia Comunei Olcea 47

o locuinţă (familie) media era de cca. 4,5 suflete. XVII-lea, micii nobili condiţionari decad. Cauza
Un simplu calcul aritmetic ne arată că la mijlocul este în primul rând fărâmiţarea tot mai accentua-
secolului al XVI-lea Ucurișul, fără partea româ- tă a proprietăţii, ajungâdu-se la stăpânirea a 1/8,
nească avea cca. 126 de locuitori, Olcea 108 iar 1/12 sau chiar 1/16 dintr-o sesie sau moară. Ast-
Călacea doar 72 de locuitori. Faptul că nu se gă- fel cneazul, care nu și-a putut menţine privilegiul,
seau pe unul din drumurile comerciale principale ajunge treptat un simplu funcţionar al obștii, cu
ale evului mediu din comitatul Bihor credem că unele scutiri în baza funcţiei, limitată totuși la un
este una din cele mai plauzibile explicaţii ale în- interval de timp clar stabilit, și nu pe baza dreptu-
cadrării lor în categoria satelor aflate în jumătatea lui nobiliar ereditar.
inferioară a „clasamentului” pe comitat din punct A doua jumătate a secolului al XVI-
de vedere demografic64. lea aduce importante modificări pe harta
A doua jumătate a secolului al XVI-lea adu- centrului Europei. După cum deja am arătat
ce treptat, în prim planul vieţii sociale al perti- în paginile anterioare, noua ofensivă a oștilor
nenţelor românești din arealul cercetat instituţia Semilunii a înfrânt la 1526 regatul maghiar,
crăiniciei, aceasta fiind ceva mai târzie decât in- urmată de organizarea pașalâcului de Buda
stituţia cnezială și voievodală din Transilvania. și transformarea Transilvaniei, la 1541 în
La început, crainicul era un simplu intermediar principat autonom, tributar turcilor. În acest
între autoritatea nobiliară, episcopia catolică sau context, pentru un timp, comitatele din vestul
capitlul în cazul nostru și micii cnezi sau voie- Transilvaniei, între care și Bihorul își proclamă,
vozi locali, mai ales în pricini de ordin fiscal. În în urma unor diete succesive, autonomia faţă de
timp, mai ales în a doua jumătate a secolului al Ungaria habsburgică, închinându-se guvernării
XVI-lea, după dispariţia episcopiei catolice de lui Gheorghe Martinuzzi, episcop catolic de
Oradea și când alături de alţi mari proprietari se Oradea, personalitate interesantă a epocii, care a
impune și căpitănatul de Oradea, crainicii capătă căutat un echilibru pentru principat, în perioada
și atribuţiuni judiciare, mai ales pe lângă scaunul minoratului lui Ioan Sigismund, fiul decedatului
de judecată voievodal, realitate care le va spo- principe întemeietor Ioan Zápolya, între Casa de
ri prestigiul. Deja la mijlocul secolului al XV-lea Habsburg și Poarta otomană. Anii 1541 – 1544 au
(1442), crainicul este alăturat persoanei voievo- marcat și cristalizarea unei noi noţiuni teritoriale,
dului de Beiuș, fiind în fapt prima menţiune a Partium, alcătuită din comitatele bănăţene (până
acestei funcţii în comitatul Bihor65. Localităţile la 1552 când Banatul a fost ocupat de turci),
actualei comune Olcea au aparţinut în această Bihorul și Maramureșul, pentru perioade de
perioadă pertinenţelor, în mare parte românești, timp diferite. În august 1544, Dieta de la Turda a
din sudul comitatului: Olcea, Călacea, Ucurișul consemnat dorinţa stărilor nobiliare bihorene de
Românesc și Ucurișul Unguresc, alături de alte a alipi Bihorul de Transilvania, cu a cărei istorie
trei sate, au făcut parte din pertinenţa Rogozului se va confunda pâna la ocuparea zonei, în anul
iar Hodișelul, alături de alte de alte șapte sate din 1660 de către oștile otomane. După ocuparea
cea a Cărăsăului66 Treptat, mai ales în secolul al Banatului în 1552, în deceniul următor turcii trec
Mureșul anexând succesiv, până la 1566, cetăţile
64
Spre exemplu Holodul aflat atunci pe ruta principală a dru- Gyula, Ineu, Lugoj și Beliu, graniţa Imperiului
mului medieval care lega Oradea cu Zărandul și mai departe cu Otoman cu Transilvania, ajungând în acest areal
comitatele central-ardelene avea nu mai puţin de 40 de porţi, la Crișul Negru. În fapt Bihorul a pierdut în acești
însemnând 80 de case și familii cu nu mai puţin de 360 de locui-
tori. Beiușul, principalul târg al regiunii de sud-est a comitatului ani importante teritorii. Dacă la 1554 numărul
nu număra în acea vreme mai mult de 70 de porţi; cf. Ibidem, p. porţilor comitatului ocupate de turci atinge 1820
279 și 277. adică peste 15% din totalul celor conscrise cu doi
65
Șt. Pascu op. cit., vol. III, p. 475.
66
P. Ardelean op. cit., p. 35. ani mai devreme, în anul 1566 numărul lor va
48 Monografia Comunei Olcea

depăși 3000, adică peste 26% din total67. Treptat, generalului austriac George Basta, conflictele mi-
în anii următori alte sate, mai ales din zona de litare continue dintre partida turcofilă, reprezen-
nord-vest a comitatului vor fi ocupate de turci. tată de Moise Székely şi cea habsburgofilă, ajutată
şi de domnul muntean Radu Şerban, duc în cele
din urmă la victoria ultimei, prin înfrângerea şi
moartea în vara anului 1603 a lui Moise Székely.
Departe de a fi simple înşiruiri de date şi bătălii,
anii 1598 – 1603 au reprezentat un interval de
restriște pentru Transilvania, conflictele, jafurile
și distrugerile repercutându-se direct asupra unui
întins teritoriu din comitat, arealul sud-bihorean
nefiind defel ocolit. Este perioada când se închea-
gă și marile domenii nobiliare, urmare directă a
desfiinţării în anul 1557 a Episcopiei romano-
catolice de Oradea, cel mai mare proprietar din
comitat. Zona ajunge în stăpânirea principilor re-
formaţi ai Ardealului, iar prin donaţii dar și prin
complicate operaţiuni de vânzare-cumpărare în
stăpânirea unor importante familii nobiliare. În
anul 1600 este consemnat și primul urbariu al
domeniului Beiușului care număra 64 de sate68;
Vârf de lance descoperit în preajma localității Olcea în anul 1604 o nouă conscriere realizată de data
(secolele XVI-XVII)
aceasta de administraţia austriacă atestă donaţi-
ile către familiile nobiliare: Ucurișul Românesc
Sfârșitul secolului al XVI-lea aduce noi pro-
aparţinea de domeniul familiei nobilului George
vocări militare în zonă. Astfel în anul 1598, Biho-
Modano, pe când Ucurișul Unguresc era inclus în
rul și cetatea Oradea în primul rând, vor suferi pri-
domeniul familiei nobilului Mihail Cziokassy69.
ma mare incursiune, respectiv asediu turcesc, dar
Secolul al XVII-lea a adus transformări im-
cu toate eforturile otomane fortificaţia a rezistat.
portante în realităţile comitatului Bihor și impli-
Chiar dacă Oradea nu a fost cucerită, comitatul a
cit al localităţilor actualei comune Olcea. Astfel,
suferit enorm din partea oștilor combatante, o re-
după anul 1606, în urma terminării „Războiului
alitate care nu a ocolit nici sudul acestuia, în ciu-
de 15 ani” și a unei intermitente ocupaţii aus-
da faptului că a fost o zonă relativ periferică faţă
triece, comitatul reintră în graniţele sale firești,
de principala cale de înaintare a trupelor turcești.
cele ale principatului ardelean. Urmează o lungă
Fără a fi neapărat legată de aceste evenimente, de
perioadă de înflorire sub domniile succesive ale
la Călacea provine o descoperire interesantă: un
principilor Gabriel Bethlen (1613 – 1629), Ghe-
vârf de lance fusiform, cu manșon tubular, având
orghe Rákoczy I (1630 – 1648) și în prima parte
lungimea de 24 cm. Piesa deși corodată a fost
a stăpânirii fiului său, Gheorghe Rákoczy al II-lea
descoperită întreagă. Contraofensiva austriacă,
(1648 – 1660). Ambiţiile lui Gheorghe Rákoczy
coroborată cu acţiunile voievodului muntean Mi-
al II-lea de a ocupa tronul Poloniei la 1657, eșu-
hai Viteazul au dus la ocuparea Bihorului, până
area campaniei militare de acolo și intervenţia
în anul 1606, de către oștile habsburgice. Trata-
directă a turcilor în treburile principatului tran-
mentul extrem de dur al mercenarilor din oastea
68
D. Prodan Domeniul Beiușului la 1600, în Anuarul Institutului
67
L. Borcea Bihorul medieval. Oameni. Așezări. Instituţii., Ora- de Istorie Cluj, 1962, V, passim.
dea, 2005, p. 194. 69
P. Ardelean op. cit., p. 41.
Monografia Comunei Olcea 49

silvan, vor avea consecinţe dramatice și pentru lo- haraciului către sultan, alături de dijma din toate
cuitorii comitatului Bihor. Războiul declanșat de produsele însămânţate. Dijma din vin era luată
pretendenţii la tronul principatului, incursiunile acum în bani, Coranul interzicând consumul de
oștilor turcești dar și a celor austriece, vor aminti, alcool. Se mai dădeau bani de fum, de lemne, de
prin distrugerile, jafurile și omorurile petrecute fân și ovăz. Dările erau plătite în două rate: prima
atunci de tragedia provocată de invazia tătară de la 23 aprilie de Sf. Gheorghe, a doua de Sf. Mihai,
la 1241. În anul 1660 o mare armată otomană, la 29 septembrie. Mai existau uneori impuneri
alcătuită din peste 50.000 de soldaţi va ataca din în muncă la drumuri, cetăţi, poduri etc72. Faţă
nou cetatea Oradea. După un asediu de 46 de de vechiul stăpân se efectuau cărăușii, de multe
zile și o apărare dramatică din partea celor doar ori cu aprobarea tacită a noilor autorităţi otoma-
800 de apărători, cetatea este ocupată, iar în mai ne, deși au fost nenumătrate cazuri când acestea
puţin de un an întreg comitatul Bihorului ajunge s-au opus, până la satisfacerea propriilor cerinţe.
sub directa stăpânire otomană, Oradea devenind Bihorul a fost subiectul multora dintre Dietele
centru de pașalâc70. Este interesant de semnalat Transilvaniei, legate tocmai de încălcarea de că-
că locuitorii umili ai comitatului, iobagii mai ales, tre turci a unor convenţii legate de aceste ţinuturi
au primit cu simpatie noua stăpânire, crezând de margine73. O descoperire arheologică inedită
sincer în ușurarea sarcinilor fiscale. datând din perioada pașalâcului o reprezintă o lu-
Acestea au fost de-a lungul întregului secol lea turcească din ceramică, lucrată din pastă fină
relativ ponderate, mai ales în cazul localităţilor de culoare roșiatică, decorată cu incizii în partea
din regiunile deluroase, fiind dublate totuși de superioară. Piesa provine de la Călacea.
câteva sarcini suplimentare în cazul satelor care
prestau sarcini speciale. Muncile făcute de locu-
itorii satelor erau gratuite; în caz de nesupunere
localnicii erau pasibili de o amendă de un florin.
Ca obligaţii auxiliare amintim munca de o jumă-
tate de zi la cosit, la fel ca și cea de o altă jumătate
de zi de secerat. Revenind la cele trei decenii de
ocupaţie turcească, în foarte scurt timp s-a văzut
că iluzia unor ușurări de sarcini pentru iobagi a
fost doar un simplu deziderat; după anul 1661 ei
vor plăti obligaţiile atât faţă de vechiul nobil dar
și pentru noul stăpân, pașa de Oradea alături de
spahii din teritoriu. Valoarea impozabilă pe poar-
tă (două locuinţe) va ajunge la 20 – 25 de florini,
o sumă mare pentru acele timpuri. S-a constatat
o creștere progresivă a obligaţiilor fiecărui sat: în
cazul Ucurișului Unguresc acestea au crescut de
la 40 la 95 și apoi la 100 de florini, pentru Ucu-
rișul Românesc de la 33 la 45 și 100 de florini în
timp ce, se pare, locuitorii din Olcea au fost ceva
mai norocoși, aici a existat doar o dublare a dări-
lor, de la 20 la 40 de florini71. S-au introdus plata
Lulea turcească (sfârșitul secolului al XVII-lea)
70
Despre asediul, cucerirea și condiţiile de predare a supravieţu-
itorilor cetăţii de la Oradea vezi L. Borcea op. cit., p. 280 – 284. 72
Ibidem, p. 289 – 290.
71
P. Ardelean op. cit., p. 43. 73
Ibidem, p. 289.
50 Monografia Comunei Olcea

Reforma religioasă declanșată în Europa catolică. Printre dările plătite abuziv, este un fapt
încă din prima jumătate a veacului al XVI-lea a notoriu practica faţă de supuşii ortodocşi, care
avut importante repercursiuni și în arealul tran- deşi nu trebuiau oficial să plătească dijma faţă
silvan în general, al celui bihorean în special. de biserica catolică, erau uneori siliţi la achitarea
Amintită deja în prezentul capitol, desfiinţarea acesteia. Darea tradiţională a românilor faţă de
la 1557 a Episcopiei romano-catolice de Oradea, rege era “datul oilor” (quinquagesima), adică
una dintre cele mai influente dar și bogate din ve- achitarea la fiecare 50 de oi a uneia, a unui miel
chiul regat medieval al Ungariei a fost rezultatul și a unei mioare. Darea era luată în a șaptea săp-
direct al acelor frământări. Sub domnia principi- tămână după Paști, de Sântămărie Mică, adică pe
lor calvini din prima jumătate a secolului al XVII- data de 8 septembrie; în luna decembrie era plă-
lea, propaganda acestei religii în Transilvania a tită dijma din porci. Toţi românii de pe teritoriul
cunoscut și o altă direcţie, extrem de interesantă, Capitlului trebuiau să dea de anul nou un cal77.
mai ales în contextul în care majoritatea populaţi- Este semnificativ faptul că datul oilor se perce-
ei maghiare, de veche religie catolică, îmbrăţișase pea în toate regiunile Transilvaniei, semn pe de
deja noile precepte: prozelitismul în rândul pre- o parte al individualităţii sale în cadrul regatului
oţilor români ortodocși. În anul 1641 principele maghiar, dar și caracterului său cvasiromânesc78.
Gheorghe Rákoczy I emite o diplomă prin care Este foarte interesant pasajul cuprins în Statute-
preotul Avram din satul Burda este recunoscut le Capitlului din Oradea (1374) care stipulează
episcop calvin al românilor din Bihor, cu strașni- obligaţile românilor din regiune. Acestea diferă
că poruncă de a putea umbla liber și a-și exerci- de al maghiarilor tocmai datorită faptului că ro-
ta atribuţiunile specifice74. Anterior, chiar din a mânii, „trăind până acum într-o orânduială pe
doua jumătate a secolului al XVI-lea sunt amin- neamuri, se deosebesc cu totul de unguri în ce
tiţi preoţi români calvini la Căbești și Nimăiești75. privește plata dărilor”79. Aici trebuie, totuși, sub-
În anul 1650, preotul din Ucuriș este amintit și el liniat faptul că un număr relativ însemnat de ţă-
ca trecut la calvinism, posibil în urma înnobilării rani maghiari aveau și ei condiţia de iobagi, mai
sale ca nobil armalist dar și cu promisiunea de a-i ales în cazul celor care trăiau izolaţi de masa colo-
fi încredinţat ţinutul Beiușului, ca un teritoriu de niștilor privilegiaţi.
nouă propagandă76. În fapt, cele câteva convertiri Puţinii meşteşugari locali se îndeletniceau
locale de la ortodoxie la calvinism se vor dove- în special cu olăritul, fierăritul, potcovitul cailor
di cazuri izolate, care și-au încheiat cariera odată şi probabil cu turnarea unor unelte agricole.
cu ocuparea zonei, după 1660 de către oștile tur- Condiţia lor era modestă, poate cu ceva deasupra
cești. ţăranilor dependenţi, datorată faptului că prin
Ţărănimea dependentă reprezenta majori- prisma meseriei şi-au permis uneori să-şi vândă
tatea covârşitoare a populaţiei din zonă. Ea era o parte din produse la târgurile din apropiere.
formată din în mare parte din românii ajunşi Două unelte descoperite întâmplător la Călacea
în stare de iobăgie pe domeniile bisericeşti şi vin în sprijinul existenţei în zonă a cel puţin un
nobiliare, iar începând cu a doua jumătate a meşter fierar. Este vorba de un topor cu gaură
secolului al XVI-lea şi pe cel al cetăţii Oradea. 77
L. Borcea op. cit., p. 156.
Ei aveau, asemenea tuturor ţăranilor de această 78
Al. Doboși Datul oilor (Quinquagesima). Un capitol din istoria
stare din Transilvania, obligaţii în produse economică a românilor din Transilvania, București, 1936, passim;
(natură), muncă şi bani faţă de feudal, rege şi trebuie menţiont un fapt extrem de interesant și anume că doar
locuitorii din Slavonia, regiune aflată în evul mediu în sud-vestul
înalta instituţie bisericească episcopală, recte cea regatului maghiar, locuită masiv de o populaţie slavă, mai plă-
teau o dare specifică regiunii – mardurina – adică darea pieilor
74
D. Ispas op. cit., p. 130. de jder; vezi și N. Dunăre Civilizaţie tradiţională românească în
75
Ibidem, p. 129. curbura carpatică nordică, București, 1984, p. 70 și urm.
76
Ibidem, p. 130. 79
L. Borcea op. cit., p. 157.
Monografia Comunei Olcea 51

de înmănuşare în partea
mediană, având lungimea
de 18 cm. O bardă de sle-
fuit buşteni cu lungimea
lamei de 21,5 cm este a
doua piesă. Deşi ruginite,
ambele s-au păstrat întregi.
Aici trebuie menţionată
o însemnare a unui drum
medieval, apărută tocmai
în anul 1344, când este
amintit pentru prima oară
documentar satul Ucuriş
dar şi reluarea după peste
un secol a Călacei. Drumul
este amintit în contextul
existenţei pe malul stâng
al Crişului Negru a unei
răscruci (viam crucis) făcută
de intersecţia drumului
dintre Batăr şi Şomoşcheş
şi cel dinspre Călacea către
Chanakezu, localitate azi
dispărută80. Aceste drumuri
au fost frecventate în prin-
cipal de micii negustori din
târgurile din regiune, care
au vândut şi în satele de aici
produse imposibil de real-
izat în mediul casnic.
Tipologia satelor din
zona Olcei era specifică
aşezărilor de câmpie. Satele
se caracterizau prin izolarea
relativă a gospodăriilor şi Piese de meșteșugari din fier descoperite la Călacea (secolele XVI-XVII)
dispersarea lor, datorită,
în principal suprafeţelor
enorme ocupate de păduri. În jurul fiecărei În acele vremuri viaţa cotidiană a
locuinţe exista o parcelă, sistematizarea fiind ex- ţăranilor avea reguli simple, împărţite riguros
trem de relativă. Era posibil ca în mijlocul aces- între muncile câmpului, datoriile senioriale şi
tor sate să fi existat o mică piaţă (forum), unde se păstrarea sărbătorilor religioase. Un element ex-
ţineau probabil târgurile locale şi unde uneori se trem de important al vieţii sociale a locuitorilor
afla biserica, ridicată din lemn81. era reprezentat de locuinţă, pe atunci un adăpost
util atât pentru om cât şi pentru animale. Ridi-
80
Ibidem, p. 54.
81
Șt. Pascu op. cit., vol. II, p. 98. cate fără excepţie din lemn, ele aveau o tipologie
52 Monografia Comunei Olcea

simplă, cuprinzând trei modele generale. Tipul În general, omul simplu medieval, aşa cum
cel mai simplu includea locuinţa propriu-zisă, au fost majoritatea covârşitoare a locuitorilor
alcătuită, de obicei, dintr-o singură încăpere, la satelor analizate în cercetarea noastră, a fost
care se adaugă grajdul. Al doilea tip cuprindea dotat cu un orizont limitat, mărginit mai ales
mai multe acareturi în jurul construcţiei centrale. la localitatea, ogorul, păşunea sau pădurea
În sfârşit, tipul cel mai evoluat adăuga locuinţei din preajmă. Profund religios, a frecventat cu
cu mai multe încăperi, grajdul, staulul, cuptorul conştiiciozitate biserica supunându-se întru totul
de copt pâine etc. Pereţii de împletituri erau canoanelor sale.
lipiţi cu o lutuială amestecată cu paie mărunţite Cucerirea Bihorului în anii 1660 – 1661,
(tocate). Acoperişul, în două ape era din paie, mai alături de asediul Vienei la 1683 marchează
rar din şindrilă. Ferestrele erau mici, fiind dublate ultimele eforturi ofensive ale Semilunii în centrul
uneori cu obloane. Mobilierul ţărănesc era la Europei. Victoriile austriece și poloneze sub
rându-i destul de puţin numeros şi rudimentar. zidurile Vienei vor duce în anii 1691 – 1692 la
Lada de zestre păstra îmbrăcămintea mai aleasă reînfiinţarea comitatului Bihor și alipirea lui la
şi textilele de casă. Patul din lemn era umplut cu lumea creștină, cu preţul unor noi și importante
paie şi aşternut cu ţesături şi blăni masive pe post distrugeri. Asediul cetăţii Oradea la 1692 alături
de acoperământ. O masă simplă şi câteva laviţe de luptele turco-austriece din zonă, au provocat
încheiau acest modest inventar. Vasele folosite la un nou rând de jafuri, rechiziţionări și chiar pustiiri
gătit şi mâncat erau din ceramică sau lemn, multe de sate. În acest context mai mult decât relevantă
cumpărate pe produse agricole personale din este conscrierea camerală realizată de noua
târgurile din apropiere care se ţineau periodic. administraţie habsburgică în toamna anului 1692,
Iluminatul era realizat cu ajutorul lumânărilor la doar câteva luni de la cucerirea totală a Bihorului.
din seu de oaie, doar în casele mai avute fiind Dacă am compara datele dintre ultima conscriere
prezent sfeşnicul realizat din material ceramic. În făcută aici de austrieci, la 1552, deci cu 140 de ani
general locuinţele celor mai avuţi se concentrau mai devreme, vom constata că în primul interval
spre “centrul” satelor, sărmanii populând am avut luate în evidenţă 23.238 de gospodării cu
“periferiile”82. cca. 139.428 de locuitori, pe când în toamna anului
În „economia” internă a unui sat, un rol ex- 1692 au fost conscrise doar 1337 de gospodării
trem de important era jucat de instituţia bisericii. cu numai 4452 de locuitori84. Diferenţa este
Acestea au fost ridicate exclusiv din lemn, aflat uriașă, numai în zona de câmpie a Bihorului și pe
la îndemână în cazul oricărei localităţi din zonă. valea Barcăului, unde au fost cele mai importante
Din păcate materialul lemnos era supus cel mai ciocniri între habsburgi și turci, fiind numărate 133
mult inevitabilei degradări, mai ales deselor in- de localităţi părăsite integral, arse și distruse85. Din
cendii provocate de lumânări sau de incursiunile păcate conscrierea camerală realizată în anul 1692
războinice, aceasta fiind cauza pentru care nu nu enumeră nici una dintre cele patru localităţi
s-au păstrat astfel de construcţii decât începând care alcătuiesc azi comuna Olcea. În schimb este
cu secolul al XVII-lea. În zonă, cea mai veche pomenită ca depopulată localitatea Sipót, aflată
mărturie a existenţei unui preot datează din anul între Ucuriș, cătunul Bodiu și Rogoz86.
165083 la Ucuriş, dar este imposibil ca localităţi Cu acest moment istoria medievală a ţi-
ca şi Călacea şi Ucuriş, cu prime menţiuni docu- nutului Olcei se încheie. Secolul al XVIII-lea va
mentare dintre cele mai timpurii din comitat, re- 84
L. Borcea op. cit., p. 302 – 303; alţi autori dau pentru același an
spectiv 1214 şi 1344 să nu fi avut biserici încă din cifra de 12564 de locuitori pntru comitat, un număr mai rezona-
secolele anterioare. bil totuși decât primul: vezi Barsony I. Conscrierea camerală din
1692 a comitatului Bihor, în Crisia, 1992, XXII, p. 98.
82
Ibidem, p. 112 – 115. 85
Barsony I., op. cit., p. 103 – 105.
83
Vezi supra nota nr. 75. 86
Ibidem, p. 105.
Monografia Comunei Olcea 53

aduce și lumea rurală de aici în contact cu ten- provizoratelor intrau atât produsele pământului
dinţele de modernizare a regiunii, care se vor face alodial cât și cele provenite din obligaţiile
tot mai mult simţite. Veacul al XVIII-lea prin re- feudale89. Fiecare domeniu avea la rându-i în
formele luate de către administraţia austriacă vor subordine șpanatele, în fapt o unitate economică
găsi localităţile din arealul cercetat în plin proces mai măruntă. Domeniul Beliului, unde se aflau
de restructurare, legat de noua alinierea a satelor, localităţile analizate, avea în anul 1764 trei
de noile mentalităţi dar și de ultimele evoluţii în șpanate cu sediul la Beliu, Hășmaș și Ucuriș90.
raport cu proprietatea funciară. La rândul lor fiecare sat alcătuitor al unui
Debutul secolului al XVIII-lea a fost marcat șpanat era condus de un jude, autoritate locală
de noile tendinţe antihabsburgice ale unei părţi supremă91, având largi atribuţii administrative,
a nobilimii ardelene, care a culminat cu răscoa- fiscale, economice, judecătorești și gospodărești,
la condusă de Francisc Rákoczy al II-lea, purtată exercitate în cadrul comunităţii, pe baza legilor
între anii 1703 – 1711. Chiar dacă grosul ciocni- strămoșești dar și al celor scrise. Uneori s-au
rilor cu oștile imperiale a avut loc în altă parte, se născut conflicte între săteni și juzi, ultimii fiind
pare că grupuri din armata rákoczyană s-au retras adeseori dispuși la abuzuri, mai ales în cazul
și prin sudul comitatului Bihor, spre cetatea de la robotelor și cărăușiei. Un astfel de incident a fost
Finiș, unde de altfel au fost descoperite monede semnalat la Olcea, în anul 1758, când locuitorii
bătute de răsculaţi, având pe avers legenda „Pro satului s-au plâns de pedepsele aplicate pentru
libertate”. Nu este sigur că localităţile de pe valea neexecutarea la timp a cărăușiilor pentru fabrica
mijlocie a Crișului Negru au suferit de pe urma de bere de la Beliu92. Tot în acel an locuitorii din
acestor incursiuni, dar nici nu putem exclude o Olcea își aleg propriul jude, refuzându-l pe cel
asemenea posibilitate. desemnat de autoritatea provizorului93. Notarul,
Noile realităţi politice ale Bihorului de după ales direct de către comunitate, a reprezentat un
instaurarea deplină a autorităţii habsburgice în alt personaj important al secolului al XVIII-lea
regiune în anul 1692, vor tinde tocmai, pe fondul din lumea rurală, cu rolul de a redacta plângerile
noului prozelitism catolic al Casei de Habsburg, localnicilor și a face cercetări în această direcţie94.
să reînchege vechea instituţie episcopală catolică Starea precară a locuitorilor din zonă reiese
din zonă, dispărută în urmă cu aproape un secol și din repetatele conscrieri ale secolului al XVIII-
și jumătate. În anul 1693 împăratul Leopold I lea. Una dintre cele mai complete a fost realizată în
a dat un rescript imperial care hotăra ca toate anul 1721. Atunci Hodișelul împreună cu Poclușa
bunurile care odinioară au aparţinut Episcopiei aveau ca jude comun pe Ioan Vid, alături de alte
romano-catolice de Oradea și Capitlului să fie șase familii, toate cu averi modeste95. Între predii-
restituite87. În a doua jumătate a secolului al le districtului Beliu sunt amintite Călacea, Olcea,
XVIII-lea domeniul episcopal, unul dintre cele alături de mai sus amintita localitate, azi dispărută
mai mari din Transilvania, număra 8 târguri, Sipót96. În anul 1733 a avut loc Conscrierea tuturor
159 de sate întregi, 3 jumătăţi de sat, 2/3 dintr- bunurilor şi veniturilor Episcopiei Romano-Catolice
un alt sat și 44 de predii88. Arealul domeniului de Oradea, care au numărat în întreg domeniul 6
episcopal era subdivizat în patru domenii: 89
Ibidem, p. 76 – 77.
Oradea, Beiuș, Vașcău și Beliu, care din punct 90
Ibidem, p. 78.
de vedere economic reprezentau tot atâtea 91
Ana Ilea Instituţiile sătești din comitatul Bihor în secolul al XVI-
provizorate, conduse de un provizor. În cămările II-lea, în Crisia, 1976, VI, p. 62.
92
Ibidem, p. 67.
93
Ibidem, p. 68.
87
Ileana Șuta Organizarea domeniului episcopiei catolice de Ora- 94
Ibidem, p. 71.
dea în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în Lucrări Știinţifi- 95
Ana Ilea, Gh. Mudura, Veronica Covaci Conscrierea domeniu-
ce. Istorie – Știinţe sociale – Pedagogie, 1972, p. 76. lui Beiuș la anul 1721, în Crisia, 1980, X, p. 441.
88
Ibidem, p. 76. 96
Ibidem, p. 372 – 373.
54 Monografia Comunei Olcea

târguri, 163 de sate şi 44 de predii, cu centre la plătit un taler cu ocazia instalării judelui lor. În
Oradea şi Beiuş97. Şpanatul Beliu-Groşeni făcea ceea ce priveşte claca, sătenii din Călacea s-au
parte din domeniul Beiuşului având 22 de sate şi plâns de numărul mare de zile în care efectuează
22 de predii: între sate amintim Ucurişul şi Bo- această muncă dar şi de faptul că erau obligaţi să
diu, cătun care ulterior se va unifica cu Ucurişul lucreze şi pentru preoţii catolici din Beliu dar şi
iar între predii sunt menţionate Călacea, Olcea şi pentru şpan. Cei din Olcea dădeau, prin abuz
Hodişelul98. Ucurişul avea în 1733 drept jude pe socotesc ei, şase oameni în fiecare an pentru o
Mihai Lupu, care deţinea o treime de sesie, un cal săptămână de clacă, la ordinul administratorului
şi o vacă. Din cei 10 capi de familie, doar trei deţi- domenial. Ţăranii din Ucuriş s-au plâns că au
neau o sesie întreagă, cinci o jumătate de sesie iar lucrat patru ani pământul şpanului Pater Petru iar
doi abia o treime de sesie. Averea satului număra cei din Bodiu susţineau că obligaţiile domeniale
4 cai, 10 boi, 5 vaci, 19 oi şi capre şi 7 porci, un nu le mai îngăduiau să-şi lucreze propriul pământ.
inventar extrem de modest99. În cazul satului Bo- Tot cei din Ucuriş reclamă încălcarea unui acord
diu au fost numărate şase familii, judele fiind Ioan cu administratorul domenial, care în schimbul
Farkas (Lupu). Acesta avea în proprietate o sesie, întreţinerii hanului din localitate trebuiau să fie
doi boi, două vaci şi 10 porci. Mai existau doi capi scutiţi de obligaţii de muncă la manufactura de
de familie cu o sesie întreagă şi alţi trei cu doar o sticlă de la Hăşmaş, lucru care în realitate nu s-a
jumătate de sesie. În total comunitatea deţinea 4 întâmplat103. Locuitorii din Olcea dar şi cei din
cai, 4 boi, 7 vaci, 17 oi şi capre, 22 de porci dar Călacea s-au plâns de asemenea de cheltuielile
şi un cazan de ţuică pentru care trebuia plătit 1 foarte mari pe care le aveau de pe urma prezenţei
florin şi 42 de crăiţari100. Din punct de vedere de- în satele lor a soldaţilor domeniali, doar cei din
mografic, localităţile menţionate erau de mărime Călacea apreciind suma cheltuită la nu mai puţin
medie, cu cca. 45 respectiv 27 de locuitori. În ca- de 100 de florini. La toate acestea s-a adaugat
zul prediilor Olcea şi Călacea, acestea trebuiau să brutalitatea soldaţilor care nu o dată s-au dedat
plătească arendă de 72 respectiv 36 de florini101. la violenţe gratuite contra localnicilor din
Tensiunile sociale nu au ocolit nici arealul amintitele localităţi104.
domeniului Beliu, la mijlocul secolului al XVIII- Conscrierea domenială din anul 1778 nu
lea. Astfel în urma tulburărilor ţărăneşti din anul aduce schimbări majore în peisajul satelor anali-
1749 de pe domeniu, în primăvara anului următor, zate. Din punct de vedere administrativ, provizo-
din înaltul ordin imperial al Mariei Tereza a fost ratul Beliu era împărţit în două şpanate: Beliu şi
alcătuită o comisie care în data de 20 martie 1750 Hăşmaş, care cuprindeau târgul Beliu, 26 de sate
a finalizat de redactat plângerile locuitorilor umili şi 16 predii; la finele secolului fiind populate alte
din 23 de sate de pe domeniu. Între cele mai patru predii, mai este organizat un şpanat, cel de
vehemente plângeri sunt enumerate extrocările Ucuriş, unde alături de localitatea omonimă erau
de bani şi alte abuzuri ale şpanului Sebeşan incluse şi Călacea, Olcea şi Bodiu105.
Florea, numai din Călacea luând în ultimii doi Unul dintre cele mai importante procese
ani, sub pretext de cheltuieli personale, suma de ale secolului al XVIII-lea, venit pe filiera
60 de florini102. În anul 1749 aceeaşi locuitori au meniul Beliu la mijlocul secolului al XVIII-lea, în Ziridava, 1981,
XIII, p. 371.
97
P. Ardelean op. cit., 45. 103
Ibidem, p. 372.
98
Ana Ilea Conscrierea domeniului Episcopiei romano-catolice de 104
Ibidem, p. 273.
Oradea în anul 1733. Șpanatul Groșeni- Beliu. în Crisia, 1994, 105
Ana Ilea Organizarea domeniului Beliu în secolul al XVIII-lea,
XXIV, p. 286. în Ziridava, 1981, XIII, p. 153; vezi și harta de la finalul articolu-
99
Ibidem, p. 309. lui cu detalii asupra întregului șpanat. Se observă gradul extrem
100
Ibidem, p. 306. de ridicat de împădurire în cazul Olcei și parţial al Ucurișului și
101
Ibidem, p. 310. absenţa pădurilor în zona Călacei, Bodiului și parţial al Hodi-
102
Gh. Gorun Un document referitor la starea ţărănimii de pe do- șelului.
Monografia Comunei Olcea 55

reformismului austriac a fost cel de aliniere a suficient teren pentru noile locuinţe, marginile
satelor. În conscrierile urbariale dar şi în alte acte noilor aşezări rămânând ţarine sau fânaţe. În luna
din prima jumătate a secolului nu găsim detalii martie 1773 provizorul Ştefan Domocoş a tăiat
legate de vetrele satelor ci doar despre hotarele lor. intravilanele a 15 localităţi, între care important
După pustiirile din anii 1686 – 1692, locuitorii pentru studiul nostru este cazul Hodişelului. Cu
vechilor aşezări distruse au început treptat să 22 de intravilane, satul se voia reamplasat pe un
revină din locurile de refugiu, începând reclădirea loc nou; cu o singură uliţă orientată sud-est, cu 12
localităţilor prădate. În contextul scăderii respectiv 10 case pe ambele părţi107. Un interesant
dramatice a veniturilor Cămării de pe întinsele document datat 2 ianuarie 1799 stabileşte noile
domenii ale renăscutei episcopii romano- locaţii pentru mai multe localităţi. Astfel în cazul
catolice de Oradea, episcopul Adam Patachich satelor Bodiu, Botfei şi prediul Susag s-a hotărât
a trimis în anul 1769 o comisie imperială care a contopirea lor cu localitatea Ucuriş, pământul
verificat toate localităţile domeniului. În acest prediilor Susag şi Tălmaciu fiind folosite pentru
context concluziile au fost foarte clare: trebuiau subzistenţă. În cazul şpanatului Beliu, pe drumul
luate măsuri extreme pentru a obliga locuitorii unde se găsea crâşma, urmau să fie aliniate
satelor să părăsească zonele de pădure, care nu localităţile Olcea, Călacea, Groşeni şi o parte din
aduceau nici un venit autorităţilor şi episcopiei, posesiunea Hăşmaş, pământurile de subzistenţă
să micşoreze distanţa dintre locuinţe dar mai în plus fiind terenurile satelor Olcea, Călacea şi
ales să-şi ordoneze micile loturi, care în opinia Buzazd, azi dispărută108.
comisiei nici nu meritau a se numi posesiuni106. În Biserica a reprezentat o instituţie
raportul comisiei se mai amintesc printre altele, fundamentală în viaţa cotidiană a secolelor anali-
problemele legate de amplasarea locuinţelor, zate, omul medieval şi premodern fiind complet
de rezolvarea problemei „haiducilor”, alături de ancorat acestor aşezăminte, la care s-a adăugat
cele fiscale. Printre marii stăpâni de pământ care un lung şir de superstiţii, care se vor perpetua şi
s-au arătat receptivi la ordinele imperiale şi la în veacul al XVIII-lea, în ciuda unei modernizări
raportul comisiei imperiale legat de necesitatea evidente.
alinierii satelor au fost fireşte capitlul şi episcopia Prima menţiune a funcţionării unui preot
romano-catolică. În şedinţa capitulară din 15 – în satele olcene este legată de trecerea celui din
16 februarie 1772 se hotărăşte ca în locul caselor Ucuriş la calvinism, posibil ca urmare a înnobilării
răsfirate, ce urmau a fi pur şi simplu distruse, să se sale109. După cum subliniam deja, este greu de cre-
treacă la aliniere iar în noul intravilan să se asigure zut că localităţi atestate documentar foarte tim-
puriu (Călacea – 1214, Ucuriş – 1344) nu au avut
106
V. Maxim, I. Godea Consideraţii istorice și demografice pri- biserici încă din evul de mijloc. Prima menţiune
vind evoluţia tipologică a așezărilor rurale din nord-vestul Ro- sigură legată de funcţionarea unei biserici în ar-
mâniei, în Biharea, 1974, 2, p. 13; printre altele șeful comisiei,
rezidentul regal Ioan Iosif Koller nota referitor la domeniul ealul cercetat este legată de Olcea. Astfel în anul
Beiușului: .......aici se găsesc 72 de posesiuni între care multe sunt 1748 parohia de acolo a primit opt măji (cente-
atât de mici încât nu merită numele de posesiuni și ar trebui coma- nari) de fier pentru ridicarea sau repararea biseri-
sate în posesiuni sau în comunităţi mai mari, cu casele construite
ordonat. Locuitorii să nu aibă posibilitatea de a continua să ră-
cii din localitate110. Oricum vizitaţiunea canonică
mână în păduri și în căsuţe sărăcăcioase, depărtaţi unii de alţii a episcopului Meletie Covaci în sudul Bihorului
la o distanţă de un sfert sau o jumătate de oră de mers, în jurul din anul 1752, a oferit o bună panoramă asupra
caselor lor necultivându-se nimic. Fiecare îţi dă seama cât de pe-
riculoasă este această așezare pentru stăpânul de pământ, pentru
binele public și pentru stat și cât de favorabilă tuturor relelor...... 107
Ibidem, p. 18.
Comitatul poate să mărturisească câte greutăţi nu a întâmpinat 108
Ibidem, p. 33.
pe domeniile de Beiuș, Beliu și Vașcău ca să-i silească pe colonii 109
Vezi supra notele nr. 75 și 83.
valahi la cărăușiile publice sau cât personal nu a trebuit să trimită 110
I. Godea Biserici de lemn din România (nord-vestul Transilvani-
pentru prinderea răufăcătorilor.... ei), București, 1996, p. 153.
56 Monografia Comunei Olcea

stărilor bisericeşti din regiune. Astfel la Călacea case, fiind o filie a Ucurişului. În cazul satului
biserica era din lemn, acoperită cu şindrilă, cea Călacea alături de biserica din lemn, existau 90
din Ucuriş şi Olcea având o situaţie identică111. de case şi o singură parohie, preot fiind Gheorghe
Foarte importantă pentru realităţile bihorene din Ilieş, hirotonit în 10 aprilie 1785. În Olcea exista
a doua jumătate a secolului l-a avut conscrierea o biserică, 81 de case, preot paroh fiind Dumitru
parohiilor ortodoxe realizată în anul 1769 (Con- Popa, sfinţit în 13 aprilie 1781115. Este interesant
scriptio totius Diocesis Aradiensis). În cuprinsul de subliniat creşterea masivă a numărului de lo-
comitatului Bihor, unde era inclus şi şpanatul cuitori în toate localităţile faţă de conscrierea din
de Beliu realităţile au fost următoarele: în Olcea anul 1769: astfel Ucurişul avea în 1786, 387 de
existau 45 de case, o biserică, un paroh şi un di- locuitori, Bodiu 117, Călacea peste 400 iar Olcea
acon; Călacea avea 84 de case, o biserică şi doi peste 360 de suflete116.
parohi iar Ucurişul număra 40 de case, o biserică Ultima conscriere a secolului al XVIII a
şi un paroh112. Din datele conscrierii rezultă ca la avut loc în anul 1791 (Conscripţia parohialnicilor
începutul celei de-a doua jumătăţi a secolului al preoţi, supranumeranicilor, capelanilor şi diaconilor
XVIII-lea Călacea era cea mai mare localitate din- a protopopiatelor districtului Orăzii Mari cu luăriile
tre cele cercetate de noi, având 370 de locuitori de seamă – 1791). Astfel în protopopiatul Beliu,
de religie ortodoxă, urmată de Olcea cu cca. 200 de care aparţinea actuala comună Olcea, au fost
de săteni şi Ucuriş cu 180. conscrise aceleaşi trei localităţi: Olcea, Călacea
În data de 9 noiembrie 1784, împăratul Iosif şi Ucurişul. În Olcea era consemnat preot paroh
al II-lea solicita din nou oprirea hirotonisirilor în titular Dimitrie Popovici, în Călacea preot paroh
episcopia arădeană, de care depindea şi Bihorul, era Ioan Popovici, capelan fiind Gheorghe Popo-
până la ocuparea tuturor parohiilor vacante113. vici; în Ucuriş, cu filia Bodiu, slujea ca preot
Peste mai puţin de doi ani, în 31 ianuarie 1786 titular Dimitrie Popovici, alături de el fiind în-
Consiliul Locumtenenţial a cerut episcopului registrat supranumerarul Simeon Popovici care
ortodox Petru Petrovici al Aradului explicaţii în „la parohie vacantă nu vre a să muta pentru moşia
legătură cu neredistribuirea preoţilor supranum- sa”117.
erici, precum şi date despre sfinţirea unui număr Un rol extrem de important în promovarea
de preoţi după intrarea în vigoare a Rescriptului culturii la nivel popular l-au avut cărţile tipărite
Declarator114. mai ales în Ţara Românească şi care au avut o
O importanţă deosebită pentru cunoaşterea largă răspândire în arealul bihorean. Astfel la
stărilor bisericii şi a satelor din districtul orădean Ucuriş şi Olcea au fost localizate unele dintre
şi a protopopiatului Beliu a avut-o conscrierea cele mai însemnate cărţi ale culturii medievale
din anul 1786 a parohiilor ortodoxe de aici: Con- româneşti. O Evanghelie învăţătoare tipărită la
criptia Protoprezbiteratului Districtului Magno- Mănăstirea Dealu din Ţara Românească în anul
Varadiensis. Astfel în cazul Ucurişului biserica 1644, avea legătura din scoarţă din lemn, învelită
era din lemn, numărul caselor atingea cifra de în piele şi ornamentată cu motive florale şi geo-
86, fiind o singură parohie. Cătunul Bodiu, care metrice. Cartea a ajuns la Ucuriş în anul 1790. O
la finele secolului se va uni cu Ucurişul avea de interesantă însemnare apare la pagina 788, legată
asemenea o biserică din lemn şi număra 26 de
115
Cr. Apati Reformarea numerică a clerului ortodox din Bihor.
111
Ibidem, p. 135. Conscrierile realizate în 1786 și 1791, în Analele Universităţii din
112
Cr. Apati Conscrierea parohiilor ortodoxe din Bihor realizată Oradea, seria Istorie – Arheologie, 2005, tom XV, p. 56 – 58; 67 -
în anul 1769, în Cele Trei Crișuri, seria III, 2007, nr. 11 – 12, p. 68; 71 – 76 (anexa 2); vezi și I. Godea Idem, p. 148.
24 – 33. 116
Coeficientul folosit a fost de 4,5 persoane pentru o familie.
113
I. Găvănescu Mărturii românești din Eparhia Aradului în vea- Menţionăm că este vorba numai de credincioșii ortodocși din
cul al XVIII-lea, Arad, 1940, p. 109. localităţi.
114
Ibidem, p. 109; 112 – 115. 117
Cr. Apati op. cit.,p. 58 – 64; 77 – 92 (anexa 3).
Monografia Comunei Olcea 57

de cei care au contribuit la cumpărarea cărţii: În Răstignirii. Întregul cadru a fost aurit. Manuscri-
ştire se face cum că în această carte au dat Boţoc sul a fost copiat la Secaci (jud. Arad) şi Seghişte
Toader 6 măriaşi, feciorii satului 6 măriaşi când au (jud. Bihor) în anul 1738. Manuscrisul a fost scris
sămăluit corinda; au dat de la Ucuriş popa Simion, de diacul din Sălaj, Petrovici, în perioada când s-a
de la Boghiu au dat 4 florinţi în cartea aceasta. S-au aflat la Secaci, în comitatul Arad. Manuscrisul se
scris în anul 1790118. Una din cele mai rare cărţi pare că era totuşi ceva mai vechi, din anul 1735;
tipărite la finele secolului al XVII-lea a fost Carte pe una din file apare anul respectiv cu data de 12
sau lumină apărută în anul 1699 la Snagov. Singu- martie şi numele lui Simion, feciorul lui Popa Mi-
rul exemplar păstrat în vestul Transilvaniei, cel de hai din Seghişte. Pe fila 245 apar din nou scuzele
la Olcea, a ajuns în localitate cândva în veacul al copistului pentru eventualele greşeli de copiere:
XVIII-lea, aparţinând mulţi ani diacului Nedelcu, Laud şi mulţumesc ţie, Doamne.... că mai ajutatu
moldovean de origine119. şi mie unui păcătos ca mine de am scris această
Alături de cărţile tipărite au circulat un sfântă şi luminată învăţătură a sfintelor dumineci
număr important de manuscrise copiate după ce-s preste tot anulu. Deci, acum fraţilor, preoţilor şi
cărţile de cult. Astfel în parohia Ucuriş au existat dascălilor şi diecilor şi tuturor care vă veţi întâmpla
cel puţin trei astfel de lucrări. Un Minei, copiat se a ceti pre ea şi veţi afla vreo greşeală, sau în slove sau
pare în anul 1731 la Mukacevo de către dascălul în cuvinte, voi să îndireptaţi cu duhul blândeţelor
Pavel a putut fi adus în parohia satului chiar de ştiindu ...... că noi toţi şi smintiţi înaintea lui Dum-
către copist120. O copie a unui Ceaslov tipărit nezeu şi mă rog vouă tuturor fraţilor unde veţi afla
în anul 1687 la Alba Iulia, realizată de diacul vre-o sminteală să nu mă blăstămaţi ce să mă iertaţi
Toader din Mănăştur (Cluj), ajunge probabil la şi să mă pomeniţi.... Cu aceasta să fiţi spăşiţi de la
jumătatea secolului al XVIII-lea tot în parohia de Hs. Domnul nostru. Amin.
la Ucuriş121. Foarte expresivă rămâne însemnarea Scris-am eu, diiacul Simion, fiind lăcuitor în
copistului de pe filele 135 – 136 a manuscrisu- Seghişte, în zilele Preaînălţatului împărat Karulşe
lui: Pre tine cetitoriule pravoslavnice cu umilinţă te al şaselea biruitoriu această carte, anume Păucenie.
rugăm unde vei afla neşcare greşuri în lucrul acesta Anii de la naşterea lui Hs. 1740 (corectat ulterior
al nostru, în slove, în cuvinte, să nu blăstămi ci cu de copist în 1738)123. Important a fost şi rolul
blândeaţe îndireptează şi plineaşte, să vai precum şcolii în zonă; cea de la Ucuriş este semnalată in-
am putut cu nevoinţă am lucrat şi precum am aflat direct printr-o însemnare pe un Penticostar tipărit
în izvod aşea am silit, ce te rugăm iartă ca şi tu să în anul 1766: Popovici Grigorie învăţător siste-
dobândeşti ertciune de la Domnul nostru Is. Hs. Al maticesc în Ucuriş124.
căruia dar şi milă şi noi îl rugăm să fie cu tine pururea. În concluzie, secolul al XVIII-lea a marcat
Iubitoriu de osteneală diacul Toader din Mănăştur, tocmai „ruperea tăcerii” pentru masa de umili
de pre tipar am scris122. În sfârşit, un ultim manu- locuitori ai satelor bihorene în general, al celor
scris este o copie după un Chiriadrocomion publi- olcene în special, prin intrarea lor cu trudă dar şi
cat la Alba Iulia în anul 1699. Manuscrisul a fost cu perseverenţă în veacul ce nu întâmplător s-a
legat în lemn şi învelit cu piele ornată cu vrejuri numit de către istoricii care l-au studiat, a fi cel al
stilizate, pe prima copertă fiind reprodusă scena luminilor.

118
F. Dudaș Vechile tipărituri românești din bisericile Bihorului,
Oradea, 1979, p. 26.
119
Ibidem, p. 87.
120
Idem, Manuscrisele românești din bisericile Bihorului. Partea
a II-a. Literatura medievală și catalogul manuscriselor, Oradea,
1986, p. 198.
121
Ibidem, p. 240. 123
Ibidem, p. 309.
122
Ibidem, p. 240. 124
P. Ardelean op. cit., p. 135.
58
Monografia Comunei Olcea
Reprezentarea localităților Olcea și Călacea pe Harta Iozefină (1782-85)
Între medieval şi modern.
Sfârşitul secolului al XVIII-lea
– începutul secolului XX
Gabriel Moisa

Sfîrșitul secolului al XVII-lea aduce cu sine continentului. Cucerirea cetăţii Oradea de către
importante mutaţii geopolitice în această parte austrieci la 1692 a creat premisele refacerii pro-
a continentului european. Austria recucerește prietăţilor existente înainte de stăpânirea tur-
treptat spaţiul sud-est european, pe care îl pier- cească. În condiţiile reconquistei habsburgice
duse la mijlocul veacului în detrimentul Impe- în această parte de lume, unul dintre obiectivele
riului Otoman. Transilvania și spaţiul Crișanei au importante era recâștigarea acestui spaţiu pentru
fost implicate direct în această redimensionare a catolicism. În acest sens s-a încercat refacerea do-

Cetatea Oradea în anul 1598. Stampă de Georg Houfnagel


60 Monografia Comunei Olcea

meniilor Episcopiei romano-catolice de Oradea, Alb și în regiunea dealurilor piemontane vestice5.


așa cum fuseseră ele înainte de 1557, când marea Între aceste sate se afla și Ucurișul, iar între predii
majoritate a proprietăţilor acestei biserici trecu- Călacea, Hodișel și Olcea, adică tocmai satele
seră în mâinile principilor protestanţi. În același care astăzi compun comuna cu acest din urmă
sens al recuceririi spaţiului se înscrie și încerca- nume.
rea reușită de atragere a românilor la catolicism, Ceea ce se constată urmărind componenţa
demers finalizat la graniţa secolelor XVII-XVIII domeniului Beliu este numărul mare al prediilor
prin înfiinţarea, alături de alte episcopii, la 1777, de-a lungul secolului al XVIII-lea, cel puţin la
și a Episcopiei greco-catolice de Oradea1. Olcea și 1733. După numele de locuri unele erau vechi
satele aparţinătoare astăzi comunei au reintrat în așezări românești dar care au fost pustiite în
posesia Episcopiei romano-catolice de Oradea. timpul deselor atacuri turcești și a luptelor care
Organizarea domeniului nu s-a dovedit a s-au purtat în zonă în veacurile XVI-XVII. Între
fi un fapt chiar ușor de realizat. În prima parte a vechile așezări românești devenite predii se
secolului al XVIII-lea Episcopia romano-catolică numără și Olcea, atestată la 1552, și Călacea,
de Oradea a făcut demersuri serioase în vederea atestată la 1214. Asemeni altor zone din această
redobândirii vechilor posesiuni. În schimb, a parte a Transilvaniei, în perioade de instabilitate
doua parte a aceluiaşi secol şi prima jumătate a politică accentuată și de războaie, o parte a
celui de-al XIX-lea s-a caracterizat prin tentativele locuitorilor au murit, fiind pustite gospodării și
de modernizare ale domeniului în scopul creşterii sate întregi, în timp ce altă parte s-au retras din
producţiei agricole. Era perioada incipientă a faţa atacatorilor.
capitalismului, când se trecea la producţia de Viaţa a reintrat pe făgașul normalităţii pe la
mărfuri2. începutul secolului al XVIII – lea, după răscoala
După ce s-a reușit reconstituirea lui Francisc Rackoczy al II-lea, când oamenii s-au
proprietăţilor, atât cât s-a putut, începând cu 5
Ibidem, nota 7, p. 286
a doua jumătate a secolului al XVIII-lea marele
domeniu al Episcopiei romano-catolice de
Oradea a fost împărţit în patru domenii mai mici.
Unul dintre acestea era domeniul de Beiuș pe
care se afla și actualul areal al comunei Olcea3, în
cadrul șpanatului Beliu. Acesta a fost identificat
cu această denumire spre mijlocul secolului al
XVIII –lea, mai precis în 1733 când era integrat
în domeniul mai mare al Beiușului, fiind unul din
cele șase șpanate consemnate și la 17214. Șpanatul
Beliu sau Groșeni, așa cum este menţionat în
conscriere, cuprindea 22 de sate și 22 de predii
amplasate geografic între Crișul Negru și Crișul
1
Iudita Călușer, Episcopia greco-catolică de Oradea, Editura Lo-
gos ’94, Oradea, p. 50-71
2
P. Bona, Situaţia economică și socială a ţăranilor români pe dome-
niul Episcopiei romano-catolice de Oradea (1800-1848), Editura
Imprimeriei de Vest, Oradea, 1997, p. 10 (în continuare P. Bona,
Situaţia economică …)
3
Ana Ilea, Conscrierea domeniului Episcopiei romano-catolice de
Oradea din anul 1733. Șatul Groșeni-Beliu, în Crisia, XXIV, 1994,
p. 286 Francisc Rákóczi al II-lea
4
Ibidem (1676-1735)
Monografia Comunei Olcea 61

reîntors la casele lor ori s-au stabilit în locuri mai comitatului, precizându-se cele patru clase în
fertile și mai bune pentru agricultură6. care urma să fie încadrată fiecare așezare10.
Organizarea domeniului nu s-a dovedit a Ţinându-se seama mai ales de avantajele
fi un fapt chiar ușor de realizat. În prima parte a şi dezavantajele locurilor aşa cum au fost ele
secolului al XVIII-lea Episcopia romano-catolică prezentate în Reglementare, satele Olcea,
de Oradea a făcut demersuri serioase în vede- Călacea, Hodişel şi Ucuriş au fost clasificate în
rea redobândirii vechilor posesiuni. În schimb, clasa a I-a şi a II-a. În urma acestor observaţii s-a
a doua parte a aceluiași secol și prima jumătate stabilit şi mărimea sesiilor, diferenţiat, în funcţie
a secolului al XIX-lea s-a caracterizat prin tenta- de cele patru clase şi de calitatea pământului.
tivele de modernizare ale domeniului în scopul Cu toate că numărul sesiilor celor patru sate
creșterii producţiei agricole. Era perioada incipi- a crescut la finele secolului al XVIII-lea și prima
entă a capitalismului, când se trecea la producţia jumătate a secolului al XIX-lea, se poate constata
de mărfuri7. că acestea continuă să fie foarte divizate, iobagii și
După ce s-a reușit reconstituirea proprietă- jelerii cu casă care deţineau pământ erau puţini,
ţilor, atât cât s-a putut, începând cu a doua jumă- majoritatea având câte 11/8 de sesie11. În orice
tate a secolului al XVIII-lea marele domeniu al caz, proporţia celor care nu aveau pământ era mai
Episcopiei romano-catolice de Oradea s-a reor- mare decât a celor care deţineau și casă și pământ.
ganizat în patru domenii mai mici. Beliu rămânea În perioada cuprinsă între Reglementarea
ca o subdiviziune a domeniului Beiuș până când urbarială de la 1772 şi revoluţia de la 1848
acesta din urnă a fost donat nou înfiinţatei Epi- procesul de fărâmiţare a sesiei iobăgeşti este
scopii greco-catolice de Oradea. După această destul de accentuat în satele aparţinătoare astăzi
dată domeniul Beliu a rămas o unitate distinctă, comunei Olcea, asemeni întregului domeniu al
în cuprinsul căruia intrau și satele Olcea, Călacea, Episcopiei romano-catolice de Oradea. Aceasta
Hodișel și Ucuriș. se traduce în sărăcirea continuă a lumii satelor şi
Asemeni celorlalte posesiuni ale Episcopiei necesitatea ca mulţi dintre aceştia să fie obligaţi să
romano-catolice și posesiunile domeniului Beliu lucreze pe alte domenii sau în prediile învecinate,
au fost prinse în reglementarea urbarială din 1772, unde luau în arendă diferite terenuri.
reglementare care a rămas valabilă până în 1848. Procesul fărâmiţării sesiei iobăgești de-
Conscriptorii urbariali se prezentau în fiecare monstrează sărăcirea iobăgimii în preajma anului
dintre satele domeniului unde interogau judele, 1848. Aceasta însemna că existau un mare număr
juraţii și câţiva dintre iobagi la cele 9 întrebări care de iobagi și jeleri care erau obligaţi să lucreze pe
se refereau la raporturile stăpân-iobag, calitatea și alte domenii sau în predii, precum și în diferite
cantitatea pământului, obligaţiile feudale, dar și manufacturi episcopale. Unii lucrau la întreţine-
avantajele și dezavantajele locului8. De asemenea rea viilor din dealurile Oradiei, alţii la joagărele
au mai fost întocmite și conscrierile tuturor de scânduri, la fierării și la arderea potasei.
ţăranilor dependenţi cu pământul care îl aveau În aceste condiţii se mai constată un proces
atât în cadrul sesiei iobăgești, cât și în predii9. de îmbogăţire a unei foarte mici pături de iobagi,
După încheierea lucrărilor de reglementare mai ales dintre cei care îndeplineau funcţii în
urbarială s-a realizat clasificatorul localităţilor sate precum: juzii, adjuncţi de juzi, sau slujbe pe
domeniu precum cele de paznici, vânători etc. Ei
6
Ibidem, p. 287 erau scutiţi de obligaţiile faţă de stăpânul feudal.
7
P. Bona, Situaţia economică și socială a ţăranilor români pe do-
meniul Episcopiei romano-catolice de Oradea (1800-1848), Edi- O caracteristică importantă a primei jumă-
tura Imprimeriei de Vest, Oradea, 1997, p. 10 (În continuare P. tăţi a secolului al XIX-lea în satele domeniului
Bona, Situaţia economică...)
8
Ibidem, p. 21 10
Ibidem
9
Ibidem 11
Ibidem, p. 24
62 Monografia Comunei Olcea

Beliu, valabilă dealtfel întregi proprietăţi feudale iobagii de aici erau obligaţi 4 zile, plug și grapă,
transilvănene, a fost apariţia situaţiei ca părţile de iar la alte munci cu două vite și car. Pentru jelerii
sesie să fie date iobagilor în arendă, acesta fiind cu casă au fost fixate 18 zile pe an cu animalele,
unul dintre elementele ce demonstrează pătrun- iar pentru jelerii fără casă 12 zile pe an. Ţăranii
derea formelor capitaliste în agricultură, proces dependenţi mai erau obligaţi la renta în natură,
ce a cuprins toate satele. compusă din dijmă și nonă ce trebuia dată de
Conform informaţiilor pe care le deţinem iobagi, precum și daturile în natură. Acestea din
se observă cât se poate de clar tabloul general al urmă constau din: unt, claponi, pui și ouă. De
sărăcirii locuitorilor din satele care astăzi com- asemenea, aceștia mai plăteau renta în bani care
pun comuna Olcea în prima jumătate a secolului înseamnă convertirea unei părţi a rentei în muncă
al XIX-lea. Problemele cele mai mari continuă sau produse în bani. În fine, ţăranii dependenţi
să le aibă iobagii și jelerii, nevoiţi să meargă să mai erau nevoiţi să plătească censul. Fiecare cap
muncească pământurile din posesiunile și predi- de familie de iobag și jeleri cu casă trebuia să
ile vecine pentru a-și putea asigura cele necesare dea Episcopiei un florin Censul se plătea după
familiilor acestora. numărul intravilanelor întrucât era o taxă de
Așa cum se poate deduce, principala răscumpărare a dreptului de folosinţă acestuia.
ocupaţie era agricultura. Alături de aceasta, Indiferent de mărimea intravilanului cuantumul
iobagii și jelerii aceste comunităţi erau preocupaţi censului era de un florin. Studierea acestei dări ne
de creșterea animnalelor. Alimentaţia zilnică era dă măsura creșterii populaţie domeniului, dar și
îmbogăţită cu produsele obţinute din această a fărâmiţării intravilanelor odată cu fărâmiţarea
îndeletnicire. În paralel cu sărăcirea generală sesiilor iobăgești în general13. Dacă unele localităţi
a ţăranilor din satele Olcea, Călacea, Hodișel cunosc această dezvoltare, sunt și altele care nu
și Ucuriș, în cadrul acesteia se produce și o cunosc o asemenea evoluţie.
diferenţiere de stare economică. În prima parte a În condiţiile unei tot mai intense penetrări
secolului al XIX-lea, doar o mică parte a ţăranilor ale elementelor capitaliste în economia
reușesc să-și păstreze starea economică sau să și-o domenială, stăpânul de pământ era interesat de
îmbunătăţească. Cei mai mulţi sărăcesc în mod obţinerea unui surplus de produse pentru piaţă
accentuat. pentru valorificarea acestora. Pentru aceasta s-a
În privinţa statutului social al ţăranilor din recurs şi la valorificarea terenurilor aflate în stare
aria de cuprindere a celor patru sate ale comunei neproductivă, efectuându-se cu ajutorul ţăranilor
Olcea se poate spune cu siguranţă că clasa cea dependenţi numeroase desţeleniri. Aceştia au
mai numeroasă era cea a ţărănimii dependente. efectuat şi alte munci la cererea stăpânului, arau şi
Trei erau categoriile de ţărani dependenţi: semănau pământul arător, coseau şi adunau fânul,
iobagii, jeleri cu casă şi jeleri fără casă. Aceştia se ocupau cu creşterea oilor şi porcilor, mai ales
erau supuşi obligaţiilor feudale aşa cum erau ele în predii, unde era mai mult teren nelucrat.
stipulate. Renta în muncă era una dintre acestea, În debutul secolului al XIX-lea se constată
iar stăpânul de pământ recurgea la orice mijloace un fenomen interesant. Este vorba despre
pentru a spori obligaţiile ţăranilor şi a obţine cât dispariţia pur şi simplu a jelerilor fără casă, aceştia
mai multe produse12. Reglementarea urbarială din fiind trecuţi în categoria iobagilor. Fenomenul
1772 din Bihor a fixat cuantumul robotei la o zi este unul mai larg în epocă, mai ales după 1805
pe săptămână cu animalele sau două cu palmele când în cuprinsul Episcopiei romano-catolice de
pentru un iobag cu o sesie întreagă. La arat Oradea a scăzut numărului jelerilor fără casă, cei
mai mulţi trecând în categoria iobagilor. Dealtfel,
12
A. Csetri, St. Imreh, Asupra relaţiilor de proprietate feudală în în prediile Călacea, Hodişel şi Olcea a Episcopiei
Transilvania (1750-1848), în Anuarul Institutului de Istorie Cluj,
IX, 1966, p. 111 13
P. Bona, Situaţia economică..., p. 61
Monografia Comunei Olcea 63

romano-catolice de Oradea, jelerii fără casă campaniilor agricole, timpul nefavorabil, dar mai
erau foarte puţini.. Decizia s-a luat ca urmare a ales din cauza faptului că animalele erau sleite de
dispariţiei treptate a deosebirii economice dintre puteri ca urmare a muncilor agricole și transpor-
aceste două categorii. Se menţine doar deosebirea turilor efectuate de ţărani în contul obligaţiilor
dintre sarcinile avute de iobagi şi jeleri faţă de feudale, făceau ca muncile agricole de pe pro-
stăpân14. priile pământuri să întârzâie foarte mult. Așa s-a
În cel de-al doilea deceniu al secolului al întâmplat bunăoară în anii 1771-1772 când s-a
XIX-lea, numărul locuitorilor satelor Călacea, plantat via alodială de la Holod. La aceste munci
Olcea, Hodişel şi Ucuriş a scăzut destul de mult. au participat și ţăranii din Olcea, Călacea și Ucu-
La aceasta a contribuit devalorizarea banilor din riș. Ţăranii care au desfășurat la aceste munci au
1811 care a coborât valoarea banilor în circulaţie fost plătiţi pentru cele 330 de zile de muncă cu 67
cu o cincime, mulţi ţărani dependenţi fiind florini și 30 creiţari18.
nevoiţi să plece în alte părţi pentru a-şi putea În această perioadă se practică îndeosebi
asigura cele necesare traiului15.Desigur că la de- agricultura într-unul sau două asolamente.
popularea satelor a contribuit și marea foamete Continuă de asemenea defrişările şi desţelenirile.
din cea dea doua parte a deceniului, care a lovit Pe aceste terenuri Episcopia aducea ţărani
cu deosebită putere și aceste zone16. Conscripţii- din zonele de munte. Alteori aceasta dădea
le urbariale sătești făcute la 1820 relevă existenţa aceste pământuri în arendă ţăranilor care le-au
acestei realităţi. defrişat. O problemă destul de gravă a ţăranilor
Condiţiile de viaţă erau, așadar, realmente din aceste sate era faptul că, deşi pământul
foarte grele. La aceasta se adăuga faptul că pro- era de o calitate relativ bună, mare parte din
ducţia și productivitatea pământurilor erau des- acesta era supus chiar inundaţiilor19. Conform
tul de scăzute datorită atât condiţiilor naturale informaţiilor existente, hotarul satului Hodișel
cât și factorilor economici și sociali. Menţinerea conţinea totuși la 1720 destul teren arabil steril.
raporturilor feudale determinau ca agricultura să În schimb fânaţul era suficient, la fel și pământul
se bazeze pe vitele de tracţiune de calitate scăzută pentru uz comun20. Cele mai multe terenuri
și pe uneltele rudimentare ale ţăranilor depen- erau situate pe văi. Parte dintre acestea se aflau
denţi. și între păduri și munţi, fertilitatea terenurilor
Toate acestea făceau ca principalele mun- fiind mijlocie21.
ci agricole, în special aratul, să se facă cu 4-6 sau Printre cele mai intens cultivate produse
chiar opt vite. Avem certificat în acest sens faptul agricole în zonă erau grâul și ovăzul. Grâul era
că la Hodișel lucrările agricole, în speţă aratul, se cultivat în suprafeţele cele mai mari fiind semănat
efectua sistematic folosindu-se 6-8 boi17. În pose- de toţi iobagii satelor. Porumbul începea și el să
siunile din clasa a II - a aratul se făcea uneori chiar fie folosit tot mai mult. Se obţineau chiar produc-
și cu 6-8 vite. Asta atrăgea după sine ocuparea a ţii mulţumitoare. Dacă producţia de grâu era la
2-3 oameni care să se îngrijească de munca pro- rândul său satisfăcătoare, cea de ovăz era scăzută.
priu zisă și de animale. Obligaţia de a presta ro- Cartofii se cultivau pe suprafeţe destul de scăzute,
bote în prediile învecinate în perioade de vârf ale la fel și fasolea, dovlecii, lintea și mazărea, cânepa
și lucerna. Satul Călacea era cunoscut la începu-
14
Ibidem, p. 51 tul secolului al XIX-lea ca un producător impor-
15
Ibidem, p. 50 tant de tutun. Pe piaţa orădeană se desfăcea tutun
16
I. Ciorba, Marea foamete din Transilvania dintre anii 1813-
1817, Editura Arca, Oradea, 2007
17
B. Ștefănescu, Tehnică agricolă și ritm de muncă în gospodăria 18
B. Ștefănescu, Tehnică agricolă…, vol. II, p. 74)
ţărănească din Crișana (sec. al XVIII-lea și începutul sec. al XIX- 19
P. Bona, Situaţia economică, p. 94
lea), vol. I., Editura Universităţii din Oradea, Oradea, 1995, p. 20
B. Ștefănescu, Tehnică agricolă…, vol. II, p. 161
153 (în continuare B. Ștefănescu, Tehnică agricolă…) 21
Ibidem
64 Monografia Comunei Olcea

de bună calitate cultivat la Călacea, acesta fiind, În prima parte a secolului al XIX-lea
se pare, printre cele mai căutate în epocă22. calamităţile naturale nu au ocolit spaţiul comunei
În satele aparţinătoare astăzi comunei Olcea. Astfel într-o însemnare de pe cărţile de
Olcea, existau mai multe tehnici de obţinere cult găsite mult mai târziu în biblioteca parohiei
a terenurilor agricole. Acestea erau utilizate în ortodoxe din Călacea, diacul Teodor Vidican
întregul areal românesc. Una dintre acestea era consemna existenţa unui cutremur la 13 august
cea a curăturii. Aceasta însuma toate operaţiunile 1829. Conform însemnărilor sale turnurile
de eliminare a arboretului de pe un teren, inclusiv biserici din Călacea s-au clătinat26.
scoaterea rădăcinilor, până când terenul era bun După cum se poate constata, exploatările
pentru agricultură. Altă tehnică folosită la spori- agricole se bazau în principal pe munca ţărani-
rea terenurilor agricole a fost cea a desţelenirii, lor dependenţi. În prima jumătate a secolului al
o operaţiune de arare și semănare a terenurilor XIX-lea și pe teritoriul satelor Călacea, Hodișel,
acoperite cu vegetaţie ierboasă. În fine, în zona Olcea și Ucuriș încep să apară primele semne ale
satelor Olcea, Călacea, Hodișel și Ucuriș s-a mai modernizării în direcţia a ceea ce va fi societatea
folosit și tehnica desecării, întrucât mai multe te- bazată pe economia de schimb. Mai mult ca ori-
renuri cu potenţial agricol erau supuse revărsării când, Episcopia încerca să transforme domeniul
apelor râului Călacea. într-un fel de întreprindere rentabilă, bazat mai
Dijma luată dovedea clar că grâul era rege- ales pe robotă, scopul principal fiind acela al co-
le în bună parte a Secolului Luminilor în această mercializării produselor27.
parte de lume. După ce s-a generalizat și cultiva- În această perioadă, Episcopia romano-
rea porumbului satele comunei Olcea contribu- catolică de Oradea, stăpânul propriu zis al celor
iau cu cantităţi serioase la dijma luate de stăpânul două sate, a început să introducă pe domeniile
feudal. sale unelte agricole mai performante, soiuri noi
În zonă se cultivau şi alte soiuri alimentare. de animale mai productive, să cultive plante
Astfel, în satele din această zonă documentele industriale, să îmbunătăţească condiţiile de
pomenesc despre existenţa la 1770 a mai multor păstrare a recoltei, a animalelor şi a băuturilor
grădini de legume în intravilanul satelor23. Evi- pentru a fi mai uşor vândute. În acest scop au fost
dent că acestea erau esenţiale pentru îmbogăţirea construite hambare, pătule, pivniţe şi grajduri28.
alimentaţiei zilnice a sătenilor. Nu întâmplător în Desfacerea băuturilor în cârciumile și hanurile
planurile cadastrale ale mai multor sate s-a păs- domeniale a fost mai bine organizată, iar morile
trat toponimul curechiște24. vechi au fost reamenajate, în același timp fiind
În ceea ce priveşte sistemul de cultivare a construite altele noi. A continuat exploatarea
pământului se foloseau cele tradiţionale precum manufacturilor de potasă, a înfiinţat cărămidării,
sistemul cu pârloagă, într-un câmp, în două sau trei ateliere de ceramică. Din pădurile din vecinăta-
câmpuri. În satele aflate în atenţia noastă printre tea localităţii Călacea se obţinea materia primă,
cele mai folosite era sistemul în trei câmpuri. cenușa, folosită la fabricarea sticlei în manufac-
Asta dovedeşte o oarecare extensie a terenurilor tura de sticlă de la Beliu29. Ţăranii din localitate
agricole. Aceştia îşi cultivau pământurile proprii asigurau și transportul materiei prime din Căla-
în două câmpuri şi în trei câmpuri cel arendat25. cea la Beliu. În condiţiile creșterii producţiei de
Pentru creșterea randamentului ţăranii recurgeau cereale s-au creat condiţiile valorificării unei părţi
la gunoirea cu gunoi de grajd a terenurilor.
26
Ibidem, vol. I, p. 86
22
Ibidem, p. 243 27
P. Bona, Situaţia economică …, p. 109
23
Ibidem, p. 237 28
Ibidem
24
Ibidem, p. 238 29
Veronica Covaci, Manufactura de sticlă din Beliu în prima jumă-
25
Ibidem, vol. II, p. 38 tate a secolului al XVIII-lea, în Crisia, 1973, p. 223
Monografia Comunei Olcea 65

din surplus. Sume importante au fost obţinute Toate aceste schimbări din structura pro-
din vânzarea paielor și fânului recoltat din predii. prietăţii feudale. Obligaţiile în muncă și bănești
Episcopia romano-catolică creștea pe domeniu și percepute de către Episcopia romano-catolică au
un număr apreciabil de porci. Vânzarea porcilor contribuit la slăbirea potenţialului economic al
aducea un venit frumos stăpânului feudal, iar pie- gospodăriei ţărănești. Toate acestea i-au făcut și
ile de porc erau la rândul lor valorificate la fru- pe ţăranii din satele aparţinătoare astăzi comunei
mentariul din Oradea. Pe piaţă mai erau valorifi- Olcea să reacţioneze, asemeni celor din alte zone
caţi și mieii, iezii și stupii proveniţi din achitarea ale domeniului, sub diferite forme împotriva ex-
obligaţiilor de către ţărani. Veniturile nu erau de ploatării feudale.
neglijat. În faţa agravării sarcinilor feudale, ţăranii
Printre cele mai profitabile afaceri ale Epi- şi liderii lor din satele Olcea, Călacea, Hodişel şi
scopiei din zonă era joagărul de la Cociuba Mare, Ucuriş nu au stat cu mâinile în sân ci au reacţionat
satul din imediata vecinătate. Ţăranii din Căla- printr-o serie de petiţii şi memorii adresate
cea, Hodișel, Olcea și Ucuriș recurgeau adesea oficialităţilor locale şi centrale în speranţa
la serviciile acestuia. Acesta era pus în funcţiune îmbunătăţirii situaţiei lor. Nu au fost lipsite nici
de apa Crișului Negru. Joagărul dispunea de un revoltele şi răscoalele locale32. Printre cele mai
meșter care avea obligaţia, conform contractului, frecvente forme de reacţie folosite de ţărani au
să taie trunchiuri, scânduri și alte materiale lem- fost plângerile urbariale.
noase necesare domeniului. De asemenea, trebu- Nenumăratele frământări și mișcări ţără-
ia să lucreze pământul arabil și fânaţul dat lui în nești din prima parte a secolului al XIX-lea au
folosinţă. La rândul său, Episcopia, în calitatea sa fost completate de evenimentele revoluţionare
de stăpân de pământ, se obliga să-i dea acestuia din 1848-1849. Iobagii din aceste zone s-au so-
șindrilă, fier și alte materiale pentru bunul mers lidarizat cu moţii din Apuseni, luptând pentru
al lucrurilor. Joagărul era de mare capacitate. Ne libertate socială și naţională33.
demonstrează acest fapt existenţa a trei ferăstraie, Din păcate, mai ales la începutul secolului al
precum și numărul mare de piese și scule menţi- XIX-lea, cele patru sate au fost lovite de o serie de
onat într-un inventar din 180730. Numai în 1839 calamităţi precum marea foamete din anii 1813-
joagărul a fabricat 10.000 scânduri de pin, 9000 1817. Aceasta a ucis o parte consistentă a popula-
scânduri stejar, 234 traverse mari, 80 de traverse ţiei. Zona a fost extrem de afectată. Cel mai afec-
mici și foarte multe alte materiale31. Lemnele tă- tat a fost satul învecinat Cociuba Mare ai cărui
iate erau transportate de iobagii și jelerii satelor, locuitori au fost nevoiţi să-și vândă vitele și să se
inclusiv cei din Călacea, Hodișel, Olcea și Ucu- împrăștie prin comitatul Bihorului în căutare de
riș, în contul obligaţiilor domeniale. Banii erau cereale34. Datele consemnate pentru anul 1814
obţinuţi și din vânzarea din pădurile domeniale susţin această realitate. 29 de familii din localita-
de material lemnos pentru foc ţăranilor din zonă. te sufereau în anul respectiv de foame în timp ce
Sumele obţinute nu erau de neglijat. După cum numai alte 29 dispuneau de cele necesare traiului
se poate observa, economia de piaţă își făcea loc zilnic35. Nu de puţine ori, ţăranii erau nevoiţi să
tot mai mult în viaţa domeniilor din zonă. De la apeleze la împrumuturi adresate conducerii do-
un an la altul Episcopia romano-catolică de Ora- meniului sau statului. Problema era că ajutoarele
dea intensifica eforturile în direcţia compatibili- trebuiau plătite de ţărani, iar restanţele se adunau
zării domeniului cu noile rigori economice baza-
te pe economia de schimb care își făceau loc și în 32
Ibidem, p. 287-293
această parte a lumii. 33
Ibidem, p. 133
34
B. Ștefănescu, Tehnică agricolă…, vol. II., p. 183
30
P. Bona, Situaţia economică …, p. 114 35
I. Ciorba, Marea foamete din Transilvania dintre anii 1813-
31
Ibidem 1817, Editura Arca, Oradea, 2007, p. 54
66 Monografia Comunei Olcea

de la un an la altul. La sfârșitul anului 1816 datori- vaccinării împotriva variolei, cea dintâi datând
ile Cociubei Mari se ridicau deja la 2850 florini36. din 27 iunie, iar cealaltă din 14 octombrie39.
Lipsa hranei și tentativele de suplinire a aceste- Pierderile de populaţie datorate șirului de
ia cu așa numita hrană de foame au determinat nenorociri poate fi urmărită, dincolo de măsurile
ca în multe localităţi să se confrunte cu diferite cu caracter general precum recensământul efec-
boli. Reprezentanţii localităţilor s-au văzut nu de tuat la nivelul Ungariei și al Transilvaniei între
puţine ori în situaţia de a solicita grabnic medi- anii 1784-1787, pornind și de la documente care
camente. Într-un raport întocmit de birăul din fac trimitere la o arie spaţială mai mică, inclusiv
Girișul Negru, Nadanyi László, adresat autorită- cu referire la ţinutul Bihorului. Ne dovedește
ţilor, se menţiona faptul că un nu mai puţin de 81 acest lucru, spre exemplu, circulara cuprinsă în
de persoane se află într-o stare de sănătate critică protocoalele parohiei ortodoxe din Calea Mare
determinată de lipsa alimentelor37. Aceștia ajun- din 16 ianuarie 1816 cu privire la ţinerea registre-
seseră să mănânce urzici, măcriș, frunze și trăiau lor de stare civilă, despre care se afirma că ,,nu cu
fără pâine și făină, astfel încât mulţi au fost nevoiţi deplinu precumu să cuvine, ci foarte pre scurt și cu
să-și lase copii pe drumuri ori, așa cum menţiona hibă să dau afară (…) și prin aceea mare zminteală
raportul, s-au îmbolnăvit grav38. mult la oameni se facu”40.
Alte și alte boli se adăugau acestor calami- Evenimentele revoluţionare de la 1848-
tăţi care loveau nemilos lumea rurală. Cu toate 1849 au afectat și aceste aceste părţi. După iz-
acestea s-au încercat să se ia o serie de măsuri care bucnirea revoluţiei, în foarte scurtă vreme, s-au
să contracareze efectele dezastruoase ale bolilor săvârșit o serie de samavolnicii la adresa popula-
care au lovit la modul general lumea satelor în ţiei românești din partea centrală și de sud-est a
prima parte a secolului al XIX-lea (holera, variola comitatului. În vara anului 1848 teroarea a atins
etc.). S-au făcut primii pași și în domeniul medi- proporţii de masă, aplicată prin intermediul tri-
cal, pași meniţi să-i ajute pe oameni. Succesele bunalelor statariale, înfiinţate la 20 iunie 1848,
acestea ale medicinei trebuiau aduse la cunoș- instanţe care au primit numele de „tribunalele de
tinţa ţăranilor. Acest lucru s-a încercat pe diverse sânge” Activitatea lor se rezuma la eliminarea ad-
căi, atât pe linie administrativă cât și bisericească. versarilor și potenţialilor adversari ai revoluţiei
Succesele repurtate în varii domenii au fost rapid maghiare, iar din 11 iulie 1848, odată cu intrarea
aplicate și în cadrul lumii rurale bihorene, inter- în vigoare a Legii Recrutaţiei, în vizorul său in-
venţia autorităţilor în transpunerea în practică a trau cei care refuzau încorporarea în armata revo-
acestora fiind destul de promită. S-a materializat luţionară41.
înainte de toate, după cum ne-o dovedește numă- Locuitorii din Olcea, Călacea, Hodișel și
rul mare de documente cu referire la această temă, Ucuriș, în majoritate români, au refuzat să facă
mai ales prin vulgarizarea vaccinului antivariolic parte din armata revoluţionară maghiară. În zonă
(,,ultuitul vărsatului de vacă”). La nivelul Transil- au fost create și două tribunale de sânge, cel mai
vaniei campania pentru popularizarea acestuia a aproape era la Gurbediu, care judecau pe cei care
debutat încă de la începutul veacului al XIX-lea. nu se înrolau sau erau ostili revoluţiei maghiare42.
În regiunea Bihorului una din primele circulare Desigur că sub incidenţa acestei legislaţii au căzut
este cea redactată la Arad, la 4 mai 1812. Regis-
trele de circulare aparţinând parohiilor ortodoxe 39
I. Ciorba, Aspecte ale politicii populaţioniste habsburgice în
din aceste sate cuprindeau pentru anul 1815 nu Transilvania la cumpăna secolelor XVIII-XIX. (Cu privire specială
asupra regiunii Bihorului), în Crisia, XXXV, 2007, p. 93
mai puţin de două referiri cu privire la necesitatea 40
Ibidem
41
A. Ţărău, Contribuţii documentare privind revoluţia din anii
36
Ibidem, p. 164 1848-1849 în Bihor, în Revista bihoreană de istorie, an II, nr. 3,
37
Ibidem, p. 154-155 2004, p. 16
38
Ibidem, p. 170 42
Ibidem
Monografia Comunei Olcea 67

destui ţărani ai satelor avute de noi în atenţie. zonă. Cea mai cunoscută s-a desfășurat la Mihe-
În 1848, Dieta de la Pojon (Bratislava) și leu44, dar cu siguranţă că frământările au cuprins
apoi cea de la Cluj au votat desfiinţarea iobăgi- și satele comunei Olcea, cu atât mai mult cu cât
ei în Banat, Crișana, Maramureș și Transilvania. localitatea Miheleu se afla în apropierea arealului
Dar măsura cuprindea numai sesiile urbariale actual al comunei.
(iobăgești) și nu prevedea desfiinţarea tuturor Multe abuzuri au avut loc cu ocazia recadas-
servituţilor ţărănești. Așa cum se poate concluzi- trării proprietăţilor urbariale. Principalii vinovaţi
ona urmărind tabelele de mai sus, numai o parte erau inginerii topografi. Un asemenea incident
a ţărănimii din cele patru sate cădea sub incidenţa s-a întâmplat la Gepiș, unde a avut loc o răscoa-
acestor legi. E vorba despre iobagi. Jelerii cu casă lă ţărănească de amploare în vara anului 1860.
și cei fără casă rămâneau mai departe în aceeași Operaţiunea de recadrasrare a fost executată de
situaţie. un inginer topograf sub protecţie administrativă,
După înfrângerea revoluţiei maghiare, dân- întrucât în prea multe cazuri producea nemul-
du-și seama că revenirea la vechile orânduieli ar fi ţumiri în rândurile ţăranilor. Nu de puţine ori
provocat multe tensiuni, guvernul imperial, prin operaţiunea se lăsa cu dislocarea ţăranilor spre
patentele din 2 martie 1853 a acordat iobagilor perimetrul comunelor sau li se dădea pământ de
eliberaţi din Banat, Crișana, Maramureș, dreptul slabă calitate. Încă din mai 1860, notarul cercual
de proprietate funciară și a reglementat totoda- din Ceica, Iosif Ille, raportase forurilor adminis-
tă și situaţia jelerilor. Potrivit aceleiași patente ei trative superioare că rectificările cadastrale nu se
trebuiau să-și răscumpere îndatoririle și sarcinile pot executa decât cu asistenţă militară, deoarece
ce le îndepliniseră până atunci43. ţăranii sunt foarte nemulţumiţi. Sosiţi în Gepiș,
Ca urmare a acestor modificări din structu- inginerul topograf și comisia de anchetă au fost
ra agrară, în a doua jumătate a secolului al XIX- ameninţaţi cu moartea de ţărani, punându-i pe
lea repartizarea proprietăţii funciare arată mo- fugă. A doua zi a intrat în comună un detașament
dificări sensibile în toate provinciile în care s-a de 17 jandarmi, comandaţi de un sergent. Grupul
desfiinţat iobăgia. Această situaţie este prezentă era însoţit și de comisarul Pal Rudolf, în calitate
și în localităţile Olcea, Călacea, Hodișel și Ucuriș. de raportor oficial al evenimentelor. Din raportul
Principala consecinţă a fost aceea că gospodăriile său reiese foarte clar ceea ce s-a întâmplat. Astfel,
ţărănești de până la 50 de iugăre reprezentau mai conform celor semnalate de el, „În faţa ospătăriei
mult de jumătate din suprafaţa agricolă. Conco- Lazuri, pe un loc ridicat, s-au adunat 200 de
mitent, în rândul ţărănimii au continuat procesul ţărani, care – deşi era vară – erau îmbrăcaţi în
de diferenţiere materială, detașându-se o „bur- şube, gube şi sumane. Detaşamentul de jandarmi
ghezie” sătească, în timp ce lipsa pământului a fusese aliniat în faţa lor, în poziţie de apărare a
avut drept urmare și creșterea emigrărilor. Este inginerilor şi comisiei, ameninţaţi cu moartea, cu
epoca în care plecările în lumea largă, îndeosebi o zi înainte. Comandantul, însoţit de un jandarm
în Statele Unite ale Americii, în căutarea unui trai care vorbea româneşte, a ieşit în faţa liniei şi
mai bun erau la ordinea zilei. a încercat să-i convingă pe ţărani că misiunea
Extinderea relaţiilor social-economice de inginerilor, a comisiei şi a jandarmilor, nu era
tip nou a determinat și în viaţa colectivităţilor să asiste la un proces sau litigiu urbarial, ci să
rurale amintite schimbarea raporturilor tradiţio- constate „asupririle” pe care le-ar fi suferit ţăranii
nale, creând noi tensiuni. În ultimii ani ai seco- din partea claselor superioare. Comandantul,
lului au avut loc asemenea mișcări ţărănești în în faţa opoziţiei neînduplecate a sătenilor, i-a
somat să renunţe la rezistenţă, în caz contrar
43
C.C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai va folosi arma. Ţăranii au explodat în revoltă,
vechi timpuri până astăzi, ediţia a doua revăzută și adăugită, Edi-
tura Albatros, București, 1975, p. 668 44
Ibidem, p. 669
68 Monografia Comunei Olcea

au scos de sub şube, sumane şi gube, topoarele, aici au ştiut să-şi organizez în aşa fel acţiunile de
furcile, ciomegele şi s-au năpustit asupra redeşteptare naţională astfel încât să aibă succe-
jandarmului interpret şi a sergentului. Jandarmul, sul scontat. Activităţile culturale şi cele politice,
în faţa mulţimii, şi din pricina distanţei mici ce-i acestea din urmă supuse unei foarte atente cen-
despărţeau de ţărani, n-au putut folosi baioneta. zuri, au fost cele mai vizibile direcţii de acţiune.
Au tras în plin. Au căzut pe loc trei morţi şi mai În acest sens pot fi semnalate şi în satele Olcea,
mulţi răniţi. Ţăranii s-au împrăştiat pentru un Călacea, Hodişel şi Ucuriş o serie de manifestări
moment şi s-au regrupat. Jandarmii, pentru a se culturale și politice care se înscriu în mișcarea de
salva, s-au retras şi au pornit pe drumul ce ducea redeșteptare naţională.
spre Lazuri. După ce făcuseră vreo 50 de paşi, Comuna Olcea, fiind situată într-un spaţiu
s-au tras clopotele în dungă (alarmă). Ţăranii mai îndepărtat de centrele importante de iradiere
au început să împroaşte spre jandarmivorbe de culturală românească, nu a beneficiat de o viaţă
ocară şi de rîs, chemîndu-i să se întoarcă, ceea ce culturală instituţionalizată consistentă înainte de
nu s-a întîmplat însă. primul război mondial. În acest spaţiu cel mai im-
Avîndu-se în vedere numărul bărbaţilor in- portant centru cultural era Tinca. Și aici însă, un
surgenţi – număr relativ mare faţă de populaţia despărţământ al Astrei a luat fiinţă abia în 191246.
comunei – o anchetă a stabilit că la întrunire par- Acesta și-a derulat activităţile culturale exclusiv
ticipaseră și ţărani din comunele Gruilung, Poiana în arealul Plasei Tinca. Despărţământul Beliu al
Mărului, Tășad, Dicănești și Incești. Astrei a luat fiinţă abia după cel de-al doilea răz-
Ţăranii au fost pacificaţi mai târziu de boi mondial.
pretura din Tinca”45. Cu toate acestea, aici și-a desfășurat activi-
Evenimentele s-au bucurat de un amplu tatea la finele secolului al XIX-lea și începutul ce-
ecou în satele Olcea, Călacea, Hodișel și Ucuriș. lui următor cunoscuta poetă bihoreană Lucreţia
Ţăranii comentau cele întâmplate întrebându-se Suciu-Rudow. Aceasta s-a născut la 3 septembrie
dacă ei nu ar trebui să răspundă abuzurilor ingi- 1859 în Oradea fiind fiica Mariei Bosco-Suciu și
nerilor topografi. Evenimente precum cel din Ge- a protopopului Petru Suciu. Școala primară și se-
piș de la începutul verii anului 1860 evidenţiază cundară a urmat-o în cadrul Institutului Surorilor
pregnant faptul că eliberarea ţăranilor din iobăgie Ursuline din Oradea, unde a absolvit clasa a V-a
era departe de a rezolva problemele din lumea sa- în anul 187347.
tului. Abuzurile administraţiei maghiare la agresa În 1885, Lucreţia Suciu se mută cu familia
ţăranilor au continuat pe mai departe. la Ucuriș, unde tatăl său a fost numit protopop al
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea acestui protopopiat. Aceasta a desfășurat o activi-
procesul de redeşteptare naţională a cuprins tate culturală extrem de laborioasă, fiind autoarea
toată suflarea românească. Tot mai mulţi români mai multor volume de poezii. Lucreţia Suciu a
ardeleni, bănăţeni, crişeni şi maramureşeni fost în contact cu importanţi oameni de cultură
militau pentru realizarea dezideratului major români și nu numai, George Coșbuc se afla prin-
al unirii. Comitatul Bihor, asemeni altor părţi tre aceștia. Dealtfel, împreună cu acesta și alţi
vestice ale arealului românesc a avut o situaţie junimiști participă în anul 1891 la aniversarea a
specială în această perioadă aparţinând de alt 600 de ani de existenţă a Universităţii din Halle48.
centru de putere decât cel transilvănean. Tocmai
de aceea, aici, lupta naţională a căpătat valenţe
46
V. Faur, Contribuţii la cunoașterea acţiunilor de constituire a Des-
părţământului din Tinca al „Astrei” și a primelor demersuri pen-
speciale fiind mult mai greu de dus. Românii de tru înfiinţarea celor din Salonta și Vașcău (1912-1914), în Crisia,
VIII, 1978, p. 613
45
T. Neș, A doua carte despre oameni din Bihor, Comitetul pentru 47
F. Dudaș, Vămile destinului, Editura Lumina, Oradea, 2004, p.
Cultură și Educaţie Socialistă al Judeţului Bihor, Oradea, 1979, 17
p. 214-215 48
Ibidem, p. 32
Monografia Comunei Olcea 69

Aceasta s-a căsătorit cu Wilhelm Rudow, care fă-


cea parte la rândul său dintr-o familie de preoţi
evanghelici germani, un cunoscut om de cultură
care a activat și în Transilvania. În anul 1893 aces-
ta a devenit redactor al revistei Romanische Revue
din Sibiu.
Ambii soţi au murit din păcate foarte ti-
neri, la vârsta de 41 de ani. Wilhelm Rudow s-a
stins din viaţă în 1899 fiind urmat de Lucreţia
Suciu în anul 1900.
Fruntașii românilor din satele comunei Ol-
cea nu se mulţumeau cu participarea la o serie de
acţiuni culturale cu impact local ci erau membri
în diferite alte organizaţii culturale și participau
la o serie de manifestări de gen din Beiuș și Ora-
dea. Casina română din Beiuș avea cu siguranţă
încă de la înfiinţare, bunăoară, membri și din
aceste localităţi, în condiţiile în care conduce-
rea Casinei se străduia să strângă cât mai multe
forţe naţionale sub un singur stindard, acela al
luptei pentru dreptate și unitate naţională49.
Pe fruntașii locuitorilor din satele Olcea,
Călacea, Hodișel și Ucuriș îi găsim angrenaţi și în
Lucreţia Suciu luptele politice ale românilor din Comitatul Bi-
hor, mai ales în zorii secolului XX când politica de
deznaţionalizare a guvernului maghiar a devenit
una extrem de agresivă. Cu ocazia alegerilor din
1910, fruntașii românilor din zonă erau urmăriţi
foarte atent de autorităţi. Într-un raport al prim-
pretorului plasei Beliu era semnalată activitatea lui
Alexandru Popovici din Ucuriș care, după părerea
reprezentantului autorităţii maghiare, se comportă
sub orice critică din punct de vedere politic și so-
cial, fiind adeptul dr. Aurel Lazăr în toate campani-
ile electorale din primul deceniu al secolului XX.
De asemenea, era considerat un român radical și
prezenta pericol pentru statul maghiar deoarece se
manifesta făţiș împotriva acestuia50.
Cinci ani mai târziu, cu ocazia la alege-
rilor din 1910 pentru Parlamentul de la Bu-
dapesta, în circumscripţia electorală Tinca își
depusese candidatura nimeni altul decât Aurel
49
V. Faur, Viaţa politică a românilor bihoreni 1849-1918, Funda-
ţia Culturală „Cele Trei Crișuri”, Oradea, 1992, p. 62
50
Ibidem, p. 44
70 Monografia Comunei Olcea

Dacă în circumscripţia electorală Tinca își


depusese candidatura Aurel Lazăr53 în circum-
scripţia vecină Ceica cel care și-a depus candidatu-
ra a fost dr. Ioan Suciu. Zona urma să fie una bine
reprezentată în Parlament. Pentru a preîntâmpina
eventuale tulburări în zonă, cauzate de prezenţa
celor doi fruntași politici români în diverse adu-
nări electorale, ministrul de interne de la Buda-
pesta a luat decizia întăririi posturilor de jandarmi
dintr-o serie de localităţi54. Pentru a ţine lucrurile
în frâu, în plasa Tinca au fost suplimentate forţele
de ordine cu 10 jandarmi, iar în plasa Ceica numă-
rul acestora a fost suplimentat tot cu 10.
Toţi cei care s-au implicat în viaţa politică
din plan local credeau cu tărie în ideea unirii păr-
ţilor vestice locuite în majoritate de români cu
România. Că doreau acest fapt cu toată fiinţa lor
au dovedit-o evenimentele de la finele primului
Aurel Lazăr
război mondial.
Lazăr51. În cadrul campaniei electorale acesta a vi- Structura etnică și religioasă a populaţiei din
zitat și satele comunei Olcea, chiar dacă acestea fă- satele Olcea, Călacea, Hodișel și Ucuriș a rămas
ceau parte din plasa Beliu. În Ucuriș a fost prezent la în cea mai mare parte aceeași cu cea din perioada
8 mai 1910. El a fost întâmpinat cu un entuziasm de precedentă. Majoritatea covârșitoare a populaţiei
nedescris. Candidatul pentru Parlamentul de la Bu- era formată din români aparţinând cultului orto-
dapesta Aurel Lazăr a fost însoţit și de Ioan Suciu, alt dox. Romano-catolicii, reformaţii și izraeliţii erau
lider al mișcării naţionale din Arad. Iată cum prezen- și ei prezenţi dar într-un număr foarte mic rapor-
ta această întâlnire corespondentul ziarului Tribuna tat la cultul ortodox.
din Arad: „După amiază s-a ţinut adunarea în Ucuriș. Recensămintele populaţiei de la finele seco-
În hotarul comunei, dl. Lazăr a fost așteptat de popor lului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea ne
imens. La această adunare a vorbit poporului, în afară oferă o imagine precisă a acestei stări de lucruri,
de candidat și preotul Dimitrie Popoviciu din Cermei. atât sub aspect etnic cât și confesional.
(…). Aurel Lazăr a fost prezent și la Olcea. Același Astfel, conform recensământului din 1900,
ziar consemna: „În urma vizitei în localitatea Olcea, structura etnică a populaţiei celor patru sate
sătenii au plantat doi stejari la intrarea în localitate, în aparţinătoare astăzi comunei Olcea arată în felul
amintirea evenimentului”52. următor55:

Localitate Români Maghiari Germani Slovaci Alţii


Olcea 608 25 - - -
Călacea 798 50 3 2
Hodişel 543 2 - - -
Ucuriş 1228 111 2 1 1 rutean
Total 3177 188 5 3 1
53
Ibidem, p. 41
51
Ibidem, p. 41 54
Ibidem
52
P. Ardelean, Terra Ucrus. Pământul Ucuriș – contribuţii mono- 55
Recensământul din 1900. Transilvania, Editura Staff, București,
grafice, Editura Universităţii din Oradea, Oradea, 2007, p. 56 1999, p. 138-139 (coord. Traian Rotariu)
Monografia Comunei Olcea 71

Structura confesională a acestor localităţi locuitori numai 245 știau să scrie și să citească.
avea, conform aceluiași recensământ din 1900 Era foarte puţin. Aflăm de asemenea date intere-
următoarea dispunere: sante despre habitatul uman. În toate cele patru
Greco- Romano- Alte
Localitate Ortodocşi Reformaţi Izraeliţi Evanghelici
catolici catolici religii
Olcea 603 5 5 12 8 - -
Călacea 786 - 17 17 11 12 -
Hodişel 544 - - 1 - - -
Ucuriş 1230 - 54 25 33 - 1
Total 3173 5 76 55 52 12 1

Așa cum se poate constata populaţia satelor sate erau un număr de 746 case. Dintre acestea 1
în discuţie a fost la graniţa dintre secolele al XIX- era de piatră sau cărămidă, 3 de piatră și pământ,
lea și al XX-lea una covârșitor românească. Așa- 8 de chirpici sau pământ și 734 din lemn sau alt-
dar, conform statisticii românii erau în număr ceva. Acoperișul caselor era la 243 dintre ele din
de 3177, iar maghiarii 188. Surprinde oarecum ţiglă, la 122 din șindrilă, iar la restul de 381 din
absenţa ţiganilor. Evreii în schimb erau în număr trestie sau paie. Toate acestea ne arată că locali-
destul de mare, cu toate că la capitolul etnie ei tăţile Olcea, Călacea, Hodișel și Ucuriș erau la
lipsesc din înregistrări. Existenţa lor în satele co- 1900 sate destul de sărace. Mai cunoaștem, de
munei era totuși certificată de înregistrarea a 52 asemenea, că din totalul de 3374 locuitori, 1690
de practicanţi ai cultului mozaic. Cum singurii erau bărbaţi și 1684 femei. Dintre aceștia 2176
practicanţi ai acestui cult sunt evreii, este lesne erau necăsătoriţi, 953 căsătoriţi și 245 văduvi.
de înţeles că ei erau cei 52 de izraeliţi. Explicaţia În comună, la 1900, nu exista nici un cuplu de
este simplă. În momentul când erau întrebaţi că- divorţaţi.
rei etnii aparţin aceștia se declarau maghiari, iar Interesantă este și dispunerea populaţiei
la religie răspundeau că sunt izraeliţi. Fenomenul după vârste la 1900. Aceasta arăta în felul urmă-
era unul general în Transilvania unde evreii se tor:
considerau de cultură maghiară. Practic, din cei
188 maghiari declaraţi trebuie scăzuţi cei 52 de 0-5 6-11 12-14 15-19 20-39 40-59 Peste
religie izraelită, care erau de fapt evrei. ani ani ani ani ani ani 60 ani
Din punct de vedere confesional dominau 560 492 234 366 1001 576 145
cei de religie ortodoxă. Dintr-un total de 3374
locuitori, 3173 erau ortodocși. Ei erau urmaţi de Ceea ce se poate constata la o simplă privire
romano-catolici, reformaţi și izraeliţi. Interesantă este faptul că cei care domină sunt copii și cei de
este dispunerea pe localităţi a celor două culte. În vârsta mijlocie. Avem deci o populaţie destul de
toate cele patru sate domină covârșitor ortodoc- tânără. Un grup consistent a fost reprezentat de
șii. Singurul sat în care exista un oarecare amestec cei situaţi între 40 și 59 de ani. Cei care domină
etnic și confesional era Ucurișul. Aici, pe lângă însă sunt tinerii între 15 și 39 de ani. Destul de
cei 1230 ortodocși mai erau 54 de romano-cato- numeroși sunt, de asemenea, locuitorii trecuţi de
lici, 25 reformaţi și 33 izraeliţi. 60 de ani. În orice caz, media de vârstă era scăzu-
Datele recensământului din 1900 ne ofe- tă, ceea ce arată faptul că speranţa de viaţă a omu-
ră și alte informaţii preţioase asupra condiţiei lui modern din spaţiul actual al comunei Olcea
economice ale celor opt sate. Astfel, se pot trage era mică.
unele concluzii legate de nivelul de instrucţie Recensământul din 1910 ne relevă, de ase-
al locuitorilor acestora. Aflăm că din cei 3374 menea, date importante despre satele Olcea, Că-
72 Monografia Comunei Olcea

lacea, Hodișel și Ucuriș. Acestea oferă o imagine 1910 ne oferă și alte date interesante despre satele
interesantă care evidenţiază evoluţiile și involuţi- Olcea, Călacea, Hodișel și Ucuriș. Astfel, aflăm
ile din viaţa comunităţilor din mai multe puncte că știu să scrie și să citească un număr de 468
de vedere. persoane, iar alte 328 cunosc limba maghiară.
Astfel, conform recensământului populaţiei Desigur că aici este vorba despre maghiarii și
din 191056 structura etnică a populaţiei se prezin- evreii din aceste sate, dar și despre destui români
tă în felul următor: care vrând nevrând au învăţat limba maghiară.

Localitate Români Maghiari Germani Ţigani Altă limbă


Olcea 724 15 - - 8
Călacea 866 39 1 - 5
Hodişel 533 10 - - 1
Ucuriş 1240 101 - - 7
Total 3363 165 1 - 21

Structura confesională, conform recensă-


mântului din 1910 se prezintă în felul următor:
Greco- Romano- Alte
Localitate Ortodocşi Reformaţi Izraeliţi Unitarieni
catolici catolici religii
Olcea 725 4 7 6 3 - -
Călacea 781 5 14 15 4 - -
Hodişel 526 8 5 1 4 - -
Ucuriş 1231 1 48 22 34 - 1
Total 3263 18 74 44 45 - 1

Datele recensământului din 1910 ne arată o Așadar, limba maghiară era cunoscută de
situaţie etnică și confesională rămasă pe aceleași mulţi români. În orice caz, faţă de cele numai
coordonate. Românii ortodocși continuă să do- 245 de persoane care știau să scrie și să citeas-
mine din punct de vedere etnic zona, 3363, ur- că în 1900, cei 468 care pot face acest lucru
maţi de maghiari 165. Din cei 165 de maghiari 45 10 ani mai târziu reprezintă un mare pas îna-
sunt evrei, descoperiţi după tabelul confesiunilor, inte. Habitatul uman a cunoscut de asemenea
doar că, așa cum am mai explicat, ei se declarau o serie de schimbări. Astfel, în toate cele opt
maghiari de religie izraelită. De religie izraelită nu sate existau 786 case. Din acestea 6 erau din
puteau fi însă decât evreii. În cei 10 ani care des- piatră sau cărămidă, 6 din piatră sau pământ,
part cele două recensăminte populaţia a crescut 19 din chirpici sau pământ și 755 din lemn sau
cu circa 500 de persoane. altceva. 546 dintre acestea erau acoperite cu
Sub aspect confesional, în continuare cei ţiglă, 60 cu șindrilă, iar restul de 180 cu trestie
mai numeroși sunt ortodocșii. Aceștia, în număr sau paie. Toate aceste informaţii ne arată o si-
de 3263, sunt prezenţi în toate satele. În această tuaţie economică relativ precară a localnicilor.
perioadă de 10 ani numărul reformaţilor a scăzut, Același recensământ ne oferă date și despre
la fel și cel al romano-catolicilor și cel al evreilor dispunerea pe sexe a locuitorilor acestor sate.
care a scăzut cu șapte persoane. Astfel, 1778 dintre aceștia sunt bărbaţi și 1772
La fel ca recensământul din 1900, cel din femei. De asemenea, din totalul locuitorilor
celor opt sate 2098 erau necăsătoriţi, 1224 că-
56
Recensământul din 1910. Transilvania, Editura Staff, București,
1999, p. 132-135 (coord. Traian Rotariu) sătoriţi, 206 văduvi și 2 divorţaţi.
Monografia Comunei Olcea 73

Interesantă este și dispunerea după vârste la joritară în toate satele. Remarcabil rămâne pe mai
1910. Aceasta arată astfel: departe numărul mare al copiilor de până la cinci
ani ca și de până la 19 ani. Practic, aceste grupe de
0-5 6-11 12-14 15-19 20-39 40-59 Peste vârstă înseamnă mai mult de jumătate din popu-
ani ani ani ani ani ani 60 ani laţia totală. Dacă aici mai adăugăm și pe cei 1496
664 487 202 363 969 708 157 locuitori cu vârste cuprinse între 20 și 39 de ani,
tineri și ei, constatăm că trunchiul demografic al
Ceea ce se desprinde de aici este faptul că satelor Olcea, Călacea, Hodișel și Ucuriș era des-
tinerii de până la 39 de ani formau populaţia ma- tul de viguros.
74 Monografia Comunei Olcea
Perioada
interbelică
Gabriel Moisa Petru Ardelean Augustin Ţărău

În toamna anului 1918 războiul s-a încheiat. evenimentelor, dând curs invitaţiei profesorului
Sfârşitul primului război mondial a lăsat urme gojdist Teodor Neș care dorea să realizeze o mo-
adânci în conştiinţa locului. Perioada era una destul nografie a revoluţiei din toamna anului 1918:
de grea, cauzată de lipsurile generate de război şi de
evenimentele care se întâmplau în Ungaria vecină,
legate mai ales de instaurarea unui regim de natură
bolşevică, în condiţiile în care multe luni după
terminarea primei conflagraţii mondiale Bihorul
a rămas mai departe sub administraţia maghiară,
republicană în prima fază şi ulterior cea bolşevică.
Toate acestea au jalonat viaţa comunităţilor locale
din satele Olcea, Călacea, Hodişel şi Ucuriş.
Evident că în toamna anului 1918 și în sa-
tele aparţinătoare astăzi comunei Olcea s-au
constituit Comitete Naţionale Române și Gărzi
Naţionale Române, care au militat pentru unirea
cea mare1. Evenimentele revoluţionare din toam-
na-iarna anului 1918 au marcat profund întreaga
zonă.
În 5 noiembrie 1918 cu ocazia târgului
săptămânal din Ucuriş s-a răspândit în toate
satele vestea despre evenimentele majore care
cuprindeau Bihorul şi întreaga Transilvanie.
Ţăranii aflau despre declanşarea unor evenimente
revoluţionare şi în satele din jur. Astfel, la Olcea a Teodor Neș
fost distrusă cancelaria primăriei, iar casa de bani
a fost spartă și jefuită2. Iată cum povestește în „În ziua de 5 noemvrie anul 1918, cu
1934 notarul din Ucuriș, Popoviciu, desfășurarea ocaziunea tîrgului săptămânal, vestindu-se de
cătră locuitorii comunelor vecine devastările
1
1918 Bihorul în epopeea unirii, Oradea, 1978, p. 295 petrecute prin jur ( La Olcea s-a distrus toată can-
2
Flaminia Faur, Mărturii despre evenimentele din Bihor (noiem- celaria primăriei, iar casa de bani spartă și jefuită;
brie 1918-aprilie 1919), Fundaţia Culturală Cele Trei Crișuri, în comuna Craiva, de asemenea, locuitorii ei au de-
Oradea, 1993, p. 123
76 Monografia Comunei Olcea

vastat biroul primăriei, iar notarul lor, Vereș Adalbert, însă intervenind, în momentul ultim, magistra poș-
era căutat pentru a fi tras la răspundere pentru faptele tală din localitate, care asemenea era unguroaică, a
sale și pedepsit, dar sub timpul nopţii a fugit de urgia fost scăpat e moarte sigură.
consătenilor lui; să povestea despre devastările făcu- Răspuns la întrebările:
te la moșiile domeniilor din Gepiu, Batăr), notarul 1. Gardiștii provizorii: I. comunali (cari au)
comunal Ludovic Bica, pe atunci Kallos, și inginerul servit (de la) 5-18 noemvr. 1918: 1. Ioan Boţoc, înv;
silvic domenial Coloman Kardos, ne simţindu-se în 2. Ioan Gavra, poliţai; 3. Ioan Popa; deju, 4. Teodor
siguranţă, ambii, dimpreună cu familiile lor, au pără- Pater; 5. Ioan Ţapoș; 6. Vasiliu Boţoc, soane; 7. Am-
sit comuna noastră, Ucuriș, retrăgându-se la Oradea, broziu Boţoc; 8. Flore Pater, vil; 9. Flore Mateoc;
de unde așteptau, în siguranţă, desfășurarea întîm- 10. Moisă Sîrb ţinti; 11. Ioan Sîrb a ţintii; 12. Ioan
plărilor. Înţeleptul și popularul fost preot, Alexandru Mateoc, sumar; 13. Alecs. Toda; 14. Ioan Turcuș a
Popovici, era mort de puţin timp, prin urmare dintre haieului; Andrei mârnea; 16. Ioan popa vici; 17. Te-
conducătorii firești ai comunei nu era decât învăţăto- odor Hepuţ reti; 18 Ștefan Porga; 19. Izidor adler;
rul ort. român , Ioan Boţoc, carele, cunoscînd situaţia 20. jand. Ioan Dui și 21. jand. Ștefan Peto.
critică a împrejurărilor, a convocat, în după amiaza Gardiștii provizorii II, cari au servit pentru
acestei zile, fruntașii comunei la primărie, pentru a plată, din colecta făcută în comună , mai tîrziu de la
lua unele măsuri pentru preîntîmpinarea răului și Comitetul Naţional Român din Oradea. Aceștia au
pentru a asigura apît viaţa, cît și avutul consătenilor. servit de la 18 noemvr. – 20 dec. 1918.
Bazat pe legăturile sale de rudenie, ce le are cu 1. Ioan Boţoc înv.; 2. Onuţ Pîrv; 3. Ioan Balla;
aproape întreaga comună, s-a pus în fruntea lucrului 4. Gheorghe Pușcău; 5. Nicolae Manea; 6. Petru
înv. Boţoc și încă atunci a format o gardă comuna- Moţ; 7. Ioan Popovici; 8. Ioan Goian; 9. Eugen van-
lă, constătătoare din 21 persoane, angajate benevol dici; 10. Melintie Bogluţ; 11. Flore Ţapoș; 12. Alec-
pentru susţinerea ordinei, atît în comună, cît și în ho- sandru Popa; 13. Adalbert Szolnai; 14. Marton
tar. Această gardă, cu conducătorul lor, ajutată și de pap; 15. Ludovic Kallos; 16 Emanuil Haberman.
jandarmeria locală, a condus toate afacerile comu- De la 20 dec. anul 1918, pînă la desfiinţarea
nei pînă la dispoziţiile date de Comitetul Naţionmal gardei, a funcţionat garda naţională română româ-
Român din Oradea, alegîndu-se Consiliul Naţional nă înfiinţată de locotenentul Grădinar, pusă sub co-
Român Comunal sau Sfatul Comunal, ales la 4-17 manda sublocotenentului Gheorghe Sîrb, de prezent
decembrie 1918. avocat în Arad. Acest locotenent s-a refugiat din faţa
Atît garda comunală provizorie, cît și sfatul armatei ungurești, care a desfiinţat garda iar scripte-
ales, au avut zile grele de muncă deoarece jurul era le aflătoare în cancelaria gărzii sau le-a dus cu sine
îmbibat de elemente care au luat parte la tîlhării și dl. sublocotenent, sau le-a nimicit armata maghiară,
distrugeri, ba chiar în comună lipseau din aceștia. fiindcă în comună nu a rămas nici o urmă.
De altă parte, grîul recvirat de oficialitatea 2. Delegatul nostru la marea adunare naţio-
maghiară de pe la locuitoriși care era înmagazinat nală de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, a fost
în 2 localuri – în cantitate de 500 măji – făcea mare administratorul parohial pe atunci, dl. preot Ananie
parte atît derbedeilor din comună, cît și soţilor lor Sîrb, carele reîntorcîndu-se, a referat consătenilor
din comunele învecinate, căci nu odată au voit să-l despre hotărîrile luate acolo.
fure. Mulţămită, însă, în primul rînd bunului Dzeu 3. Arestat, batjocorit, chinuit ori ucis în comu-
și apoi gardei înjghebată și energiei conducătorului na noastră, de cătră armata maghiară, nu a fost ni-
ei, înv. Boţoc, comuna noastră a trecut, fără nici o meni, fără numai înv. Ioan Boţoc a fost deţinut și era
zguduire mai puternică, peste acea revoluţie. Învăţă- să fie pușcat, dacă nu intervenea Dna Elisabeta Szi-
torului sus amintit era să i se ieie viaţa din partea ar- lagyi, f(ostă) magistră poștală, pentru simplul motiv
matei ungurești, care a dezarmat gărzile românești, că a fost preșledintele forumului consiliului comunal
din motivul că a fost „președintele sfatului comunal”, român.
Monografia Comunei Olcea 77

4. Garda naţională a desarmat-o un detașa- cuseră ideologia bolșevică. Astfel, la 8 noiembrie


ment din armata ungurească, de sub conducerea 1918 prim pretorul plășii Ceica atrăgea atenţia co-
unui locotenent cu numele Tury, în ziua de 20 fe- mitelui Bihorului asupra faptului că „curentul revo-
bruarie, anul 1919, ora 10 a.m.. Gardiști erau în luţionar a prins și plasa noastră prin intermediul sol-
serviciu, afară de sergentul Ștefan Berari, care era în daţilor reîntorși în data de 1 și 2 noiembrie [1918]”4.
postul gardei. Din aceeași adresă aflam astfel că în zonă jefuirile
5. Armata română a intrat în ziua a doua a sunt la ordinea zilei și vor urma cu siguranţă zile
sfintelor paști din anul 1919, cînd tocmai făceau critice din acest punct de vedere5. În faţa acestei
serviciul de înmormîntare (parohul) pe consăteanul situaţii autorităţile nu puteau sta cu mâinile în sân
Vasilie Mîrnea a gruiului. Însufleţirea noastră a fost și la 7 noiembrie 1918 acestea au decis înfiinţarea
atît de mare, încît am lăsat mortul să fie dus la groa- unor noi posturi de jandarmi în mai multe sate
pă de familia sa, fără ca noi să-l petrecem numai ale comitatului Bihor6. Olcea, Călacea,. Hodișel și
pînă la ulicioara de lîngă biserica ce duce la mor- Ucuriș fiind în apropiere cu siguranţă că erau pă-
minţi, iar de acolo toată asistenţa, în frunte cu pra- trunse de aceleași neliniști și frământări.
porii, preotul în odăjdii, și am întîmpinat o patrulă a În plus, în sate acţionau agitatori bolşevici
armatei care ne-a spus că și armata (grosul ei) vine. care prevesteau instaurarea unui regim al sovietelor
Sosind și armata român, sub conducerea unui după modelul Rusiei sovietice. Comitetele
colonel, al cărui nume nu-l mai reamintesc, nu a fost Naţionale Române şi Gărzile Naţionale Române
ochi de român să nu lăcrămeze de bucurie la vede- din fiecare sat trebuiau să facă faţă acestor
rea lor, cari cîntau cîntece patriotice, ca: Nainte, na- provocări. Situaţia aceasta era comună şi satelor
inte… ne-așteaptă și fraţii …, Pe-al nostru steag și Olcea, Călacea,. Hodişel şi Ucuriş.
altele cîntece frumoase, cîntate de grupuri de oldaţi Reprezentanţii autorităţilor maghiare în te-
români, cari veneau așa de voioși și așa de frumos, ritoriu nu stăteau cu mîinile în sîn în această peri-
dar cu toţi sătenii ne-am ţinut mîndri că facem parte oadă. Ura faţă de eforturile românilor îndreptate
din poporul acestor fii vrednici ai ţării noastr. Im- în direcţia constituirii statului naţional era foarte
presiile acelea nu se vor șterge din sufletul nici unui mare. Tocmai de aceea aceste forţe au acţionat
consătean care i-a văzut și admirat. încă de la început împotrivă, intimidînd pe cei
O parte din armată a trecut nainte în comu- care se manifestau deschis pentru unire. Un eve-
na Olcea și Călacea iar tumultul armatei a fost în- niment de acest gen s-a petrecut și în comuna Ol-
cartiruită pe la școală, primărie, case particulare, cea unde în ziua de 11 noiembrie 1918 au intrat
pentru mîncare și odihnă, iar mîine și au plecat mai circa 50-60 de gardiști unguri cu mitraliere sub
departe, pentru desrobirea tuturor românilor de sub conducerea a doi locotenenţi și au ameninţat pe
stăpînirea ungurească. localnicii care doreau unirea. Pretextul sub care au
Acestea ar fi, în general, răspunsurile cari le pu- intrat în comună a fost acela că doresc asigurarea
tem da, ca date, la întrebările acestei monografii din ordinii. Conform rapoartelor oficiale cu această
comuna noastră. ocazie a fost împușcat un localnic7.
În primele luni ale anului 1919 lucrurile au
Ucuriș, la 13 februarie 1934. Notar continuat să se agraveze. Autorităţile maghiare
Popoviciu3 depuneau eforturi serioase în direcţia perpetuării
stăpânirii în această parte de ţară. Pentru aceasta
Vremurile erau tulburi, iar în lumea satului 4
DJBAN, inv. 24, fond Prefectura Judeţului Bihor, Cabinetul Pre-
se produceau frământări serioase. Întoarcerea sol- fectului, dos. 369, f. 11
daţilor de pe front a generat destule tulburări, mai 5
Ibidem, f. 12
ales a celor veniţi de pe frontul rusesc unde cunos-
6
Idem, dos. 371/1918, f. 32
7
V. Faur, Viaţa politică a românilor bihoreni 1849-1918, Fundaţia
3
Ibidem, p. 123-124 Culturală „Cele Trei Crișuri”, Oradea, 1992, p. 90
78 Monografia Comunei Olcea

au recurs şi la atrocităţi8. Conform unor documen- de fapt și învierea neamului românesc din Tran-
te oficiale „Jafuri, atrocităţi, maltratări, bătăi bruta- silvania.
le, ba chiar omoruri din partea trupelor maghiare”9 După această dată viaţa a reintrat pe făgașul
erau săvârșite de aceste trupe de ocupaţie în întreg normal într-un nou stat, România Mare. Locuito-
spaţiul controlat de unguri. Asemenea evenimen- rii români din Olcea, Călacea, Hodișel și Ucuriș
te s-au întâmplat cu siguranţă și în satele aparţină- se puteau exprima pentru prima dată liber într-
toare astăzi de comuna Olcea. o construcţie politică visată de secole. Urma de
Astfel de evenimente care sabotau aspiraţi- acum închegarea acestui angrenaj, fapt nu ușor
ile naţionale ale românilor din partea locului au de făcut. Un asemenea demers a fost și realizarea
mai avut loc și cu alte ocazii. Aceasta numai până unei reforme agrare care să echilibreze proprieta-
la mijlocul lunii aprilie 1919 când armatele ro- tea agrară la nivelul întregii ţări.
mâne aflate în marș spre Oradea au eliberat satele
comunei Olcea, unul câte unul: „Armata româ-
nă a intrat în ziua a doua a sfintelor paști din anul Aplicarea Reformei Agrare din
1919, cînd tocmai făceau serviciul de înmormîntare 1921 în localităţile comunei Olcea
(parohul) pe consăteanul Vasilie Mîrnea a gruiului.
Însufleţirea noastră a fost atît de mare, încît am lă- Decretarea Legii de reformă agrară din 1921
sat mortul să fie dus la groapă de familia sa, fără ca a avut consecinţe dintre cele mai importante pen-
noi să-l petrecem numai pînă la ulicioara de lîngă tru locuitorii satelor transilvănene, implicit pen-
biserica ce duce la morminţi, iar de acolo toată asis- tru cei ai Banatului, Maramureșului și Crișanei,
tenţa, în frunte cu praporii, preotul în odăjdii, și am așa numitele teritorii românești din Ungaria. Ea a
întîmpinat o patrulă a armatei care ne-a spus că și condus la o drastică schimbarea a peisajului eco-
armata (grosul ei) vine. nomic rural prin redistribuirea averilor funciare
Sosind și armata român, sub conducerea unui care, chiar dacă nu a fost suficient de echitabilă,
colonel, al cărui nume nu-l mai reamintesc, nu a fost a introdus sute de mii de mici entităţi productive
ochi de român să nu lăcrămeze de bucurie la vederea în circuitul civil.
lor (…). Impresiile acelea nu se vor șterge din sufle- În perioada interbelică, actualele sate
tul nici unui consătean care i-a văzut și admirat. aparţinătoare comunei Olcea aparţineau Plasei
O parte din armată a trecut nainte în comu- Beliu. Suprafaţa întregii plase era de 85325 de iugăre,
na Olcea și Călacea iar tumultul armatei a fost în- areal pe care erau aşezate 33 de localităţi11. Cel mai
cartiruită pe la școală, primărie, case particulare, important proprietar funciar din această plasă era
pentru mîncare și odihnă, iar mîine și au plecat mai Episcopia Romano-Catolică de Oradea care gestio-
departe, pentru desrobirea tuturor românilor de sub na un vast domeniu economic încă din Evul mediu.
stăpînirea ungurească10. Importante suprafeţe deţinea și Sindicatul de Îndi-
Așadar, armata română a eliberat satele co- guire și Canalizare, care își avea sediul în Arad12.
munei în zilele de Paști ale anului 1919. Era un O caracteristică a tabloului funciar al co-
moment semnificativ și din acest punct de ve- munei constă în deficitul acut de terenuri ara-
dere, această sărbătoare creștinească însemnând bile, în condiţiile în care cele mai importante
Învierea Domnului. Putea însemna și a însemnat întinderi erau acoperite de străvechi unităţi fo-
restiere, conservate de proprietarii latifundiari în
8
V. Faur, Generaţia marii uniri. Evenimentele din Bihor (decembrie ciuda detrimentului resimţit de economia agro-
1918-aprilie 1919), Editura Fundaţiei Culturale „Cele Trei Cri-
șuri”, Oradea, 1993, p. 16-118 pastorală.
9
Ibidem, p. 50
10
Flaminia Faur, Mărturii despre evenimentele din Bihor (noiem- 11
Blaga Mihoc, Aplicarea reformei agrare din 1921 în plasa Beliu,
brie 1918-aprilie 1919), Fundaţia Culturală Cele Trei Crișuri, judeţul Bihor, în Crisia, XIX, 1989, p. 289
Oradea, 1993, p. 124 12
Ibidem, p. 289-290
Monografia Comunei Olcea 79

Lipsa suprafeţelor arabile a fost reclamată cel stabilit preţul de 1200 lei pentru un iugăr, pen-
mai intens de populaţia de rând, sătenii provenind tru alte 12 iugăre și 1280 stânjeni de pădure cu
din rândul foștilor iobagi ai Episcopiei, aflaţi de vârsta între 20-40 de ani, pretabilă și ea pentru
abia la a doua sau a treia generaţie de oameni liberi material de construcţii, a fost stabilit preţul de
de sarcini feudale. Această realitate explică și per- 600 lei pentru un iugăr, apoi pentru 982 iugă-
manenta migraţiune sezonieră a forţei de muncă re și 800 stânjeni de pădure cu vârsta de 40-100
locală înspre alte zone agricole ale judeţului. ani, clasificată ca lemn de foc, s-a stabilit preţul
În aceste condiţii o primă cerinţă ce trebuia de 600 lei pentru un iugăr, pentru o altă supra-
satisfăcută prin reforma agrară era aceea de faţă, de 12 iugăre și 1280 stânjeni, cu vârsta de
a înzestra populaţia săracă a satelor comunei 20-40 ani, calificată tot ca lemn de foc, s-a sta-
Olcea cu loturi arabile individuale, apoi de bilit preţul de 300 lei pentru un iugăr,iar pentru
împroprietărire a comunităţilor săteşti cu păşuni pădurea tânără, plantaţie cu vârsta de 5-20 ani,
comunale menite să asigure baza dezvoltării în suprafaţă de 309 iugăre și 241 stânjeni, preţul
măcar a unei zootehnii de subzistenţă şi, nu în a fost fixat la 250 lei pentru un iugăr14.
ultimul rând, dotarea comunităţilor săteşti cu
păduri comunale capabile să furnizeze materialul
14
Pădure cu vârsta de 40-100 ani (lemn de construcţii):

de construcţie necesar edificării noilor gospodării


şi totodată să acopere nevoia de
lemne de foc a satelor componente.
* *
*
Lucrările de reformă agra-
ră au debutat în localitatea Olcea,
centrul administrativ al comunei
actuale, pe 16 ianuarie 1923 când,
prin Hotărârea nr. 10120, Comisia
de Exproprieri Tinca-Beliu a dis-
pus exproprierea unei suprafeţe de
24 iugăre și 598 stânjeni teren ne-
productiv și o alta de 1527 iugăre
și 1521 stânjeni de pădure din mo-
șia Olcea a Episcopiei Romano-
Catolice de Oradea, pentru prima
categorie stabilindu-se preţul de
15 lei pentru un iugăr, în vreme ce
pentru patrimoniul silvic în cauză
s-a procedat la o apreciere valorică
diferenţiată13.
Astfel, pentru 210 iugăre și
1120 stânjeni de pădure cu vâr-
sta între 40-100 de ani, pretabilă
pentru lemn de construcţii, a fost
13
Referat nr. 31/1923, în AN-DJBh, fond
Consilieratul Agricol al judeţului Bihor, dosar
141/1927-1932, f. 6
80 Monografia Comunei Olcea

Valoarea despăgu-
birii pentru pădurea ex-
propriată se ridica la cifra
de 931147 lei și 65 bani,
suma ce atrăgea după sine
o dobândă anuală de 5%
până la plata completă a
debitului către fostul pro-
prietar15.
La fel ca și în alte lo-
calităţi ale judeţului, plata
despăgubirilor datorate
fostului proprietar a tre-
nat și în Olcea, atît la ni-
vel individual, cât și la nivelul comunităţii. Așa de o nouă evidenţă a debitorilor împroprietăriţi
pildă în octombrie 1927 Direcţiunea Creditului în hotarul comunei Olcea pe seama fracţiei de
Ipotecar din cadrul Ministerului Agriculturii și moşie expropriată de la Episcopie, aici figurând,
Domeniilor se adresa Consilieratului Agricol al în primul rând, localitatea Olcea cu preţul datorat
judeţului Bihor cu rugămintea de a înștiinţa Epi- pentru 614 iugăre și 996 stânjeni de pășune co-
scopia Romano-Catolică a Oradiei că 80% din munală, apoi pentru 499 iugăre și 1123 stânjeni
suma destinată desdăunărilor, pentru cele 1552 de pădure comunală și la urmă sătenii împroprie-
iugăre și 510 stânjeni expropriate din moșia Ol- tăriţi cu loturi individuale ce însumau 313 iugăre.
cea, a fost consemnată, prin Casa de Depuneri, la De asemenea și localitatea Hodișel figura ca
Secţia de Carte Funciară a Judecătoriei de Ocol16, debitoare pentru plata celor 125 iugăre de pășu-
de unde puteau fi retrase sumele cuvenite ca ren- ne comunală primite în hotarul Olcei. Calculul
tă pentru anii 1923-1927, restanţă reclamată de datoriilor s-a limitat însă, în cazul întinderilor de
fostul proprietar în luna august17. pășune, la 150 de iugăre pentru Olcea și 125 iugă-
În aceeaşi direcţie, în septembrie 1927 Casa re pentru Hodișel întrucât diferenţele de arii erau
Centrală a Împroprietăririi înainta Consilieratului acoperite cu vegetaţie forestieră și au fost supuse
scutirii de impunere18. Același regim a fost apli-
210 iugăre şi 1120 stânjeni – topograicele 1000/1, 1008, cat suprafeţei destinate împroprietăririi sătenilor,
1009; Pădure cu vârsta de 20-40 ani (lemn de construcţii):
12 iugăre şi 1280 stânjeni – topograicele 1011, 1013, 1015, care la rândul său era acoperită de pădure19.
1018; Pădure cu vârsta de 40-100 ani (lemn de foc): 982 Din păcate documentele de arhivă nu conţin
iugăre şi 800 stânjeni – topograicele 1003, 1005, 1007, listele olcenilor împroprietăriţi cu loturi agricole
1115; Pădure cu vârsta de 20-40 ani (lemn de foc): 12
iugăre şi 1280 stânjeni – topograicele 1017, 1020, 1022,
individuale, așa încât este necesară o aprofundare
1024; Pădure tânără (plantaţie): 309 iugăre şi 241 stânjeni a cercetării altor surse arhivistice posibile pentru
– topograicele 1025, 1028, 1030, 1032; Teren neproductiv: acoperirea acestui neajuns.
24 iugăre şi 598 stânjeni – topograicele 1002, 1004, 1006, În ce priveşte Călacea, lucrările de reformă
1010, 1014, 1019, 1021, 1023, 1025, 1027, 1029, 1031;
Suprafaţa rămasă proprietarului (intravilan): 477 iugăre şi agrară au început aici în aceeaşi zi cu cele din
1012 stânjeni. Cf. Fişa nr. 31 Olcea, în AN-DJBh, fond Con- Olcea. Prin Hotărârea nr. 283 din 16 ianuarie
silieratul Agricol al judeţului Bihor, dosar 141/1927-1932, f. 12 1923 Comisia de Expropriere Tinca-Beliu a
15
Referat nr. 32/1923, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol al
judeţului Bihor, dosar 141/1927-1932, f. 7-7V dispus exproprierea unor suprafeţe de 1650
16
Adresa 7756/1927 în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol al
judeţului Bihor, dosar 141/1927-1932, f. 4 18
Adresa 4680/1927 în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol al
17
Adresa 4206/1927 în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol al judeţului Bihor, dosar 141/1927-1932, f. 13
judeţului Bihor, dosar 141/1927-1932, f. 8 19
Ibidem, f. 14
Monografia Comunei Olcea 81

aplicabil suprafeţei de 142 iugăre și


1280 stânjeni, 600 lei pentru un iu-
găr de pădure cu vârstă cuprinsă în-
tre 40-100 de ani, destinată ca lemn
de foc, și 250 lei pentru fiecare iugăr
de pădure tânără, plantaţie, valoarea
totală ridicându-se la 593147 lei și 3
bani21.
Mai târziu, prin „hotărârea
de complectare” a dispozitivului
de expropriere, emisă pe 30 iulie
1927, Comisia a corectat, conform
măsurătorilor, cuantumul întinderii
expropriate, cifrată acum la 1897
iugăre și 565 stânjeni22.
Rectificările au fost necesare
deoarece pe 30 aprilie 1927 Emme-
rich Bjelik, administrator apostolic
al Episcopiei, a solicitat Consiliera-
tului Agricol Bihor eliberarea unui
certificat menit să probeze că nu
și-a încasat arenda cuvenită, pentru
anii 1925-1927, de pe urma pădu-
rii, pășunii și parcelei neproductive
expropriate23, toate însumând 1896
iugăre și 1365 stânjeni24.
Pentru satisfacerea cerinţelor
Episcopiei, în mai 1928 s-a trecut
la întocmirea evidenţei debitorilor,
iugăre şi 1197 stânjeni de pădure, 231 iugăre şi iniţial cu indicarea suprafeţelor expropriate, a
769 stânjeni de păşune şi 15 iugăre şi 199 stânjeni
de teren neproductiv din moşia Călacea a 21 Referat nr. 72/1923, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol al
Episcopiei Romano-Catolice de Oradea, valoarea judeţului Bihor, dosar 127/1927-1932, f. 3-3V
despăgubirii pentru un iugăr de păşune fiind fixat
22
Pășune: 231 iugăre și 769 stânjeni – topograficele 1490, 1493,
1496, 1499, 1520; Pădure cu vârsta 40-100 ani (material de con-
la 25 lei, iar pentru un iugăr de neproductiv la 15 strucţii): 142 iugăre și 1280 stânjeni – topograficele 1497, 1500,
lei20. 1501; Pădure cu vârsta 40-100 ani (lemn de foc): 128 iugăre – to-
În cazul suprafeţelor silvice, stabilirea pograficele 1502, 1505, 1506/1; Pădure plantaţie: 1379 iugăre și
preţului despăgubirii cuvenite fostului proprietar 1517 stânjeni – topograficele 1506, 1507, 1508, 1510, 1512, 1513,
1514, 1516, 1517, 1519, 1521, 1523; teren neproductiv: 15 iugăre și
a fost călăuzită de criteriul destinaţiei şi vârstei 199 stânjeni – topograficele 1491, 1492, 1494,1495, 1503, 1506/2,
materialului lemnos ce alcătuia patrimoniul 1509, 1511, 1512, 1515, 1518; Fostului proprietar i-au rămas 5 iu-
forestier, la fel ca şi la Olcea, adică 1200 lei pentru găre și 407 stânjeni de livadă – topograficul 1496/3 și o suprafaţă de
1143 stânjeni în intravilan (locuri de casă) – topograficele 1496/1,
fiecare iugăr de pădure cu vârstă cuprinsă între 1496/2. Cf. Fișa nr. 30 Călacea, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agri-
40-100 de ani, cu material pretabil construcţiilor, col al judeţului Bihor, dosar 127/1927-1932, f. 7-8
23
Adresa nr. 4678/1927, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol
20
Referat nr. 71/1923, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol al al judeţului Bihor, dosar 127/1927-1932, f. 4
judeţului Bihor, dosar 127/1927-1932, f. 2-2V 24
Ibidem, f. 6
82 Monografia Comunei Olcea

destinaţiilor conferite și a destinatarilor acestora,


urmând ca ulterior acest tablou să fie detaliat.
Astfel, din cele 1897 iugăre și 565 stânjeni,
cât cuprindea suprafaţa expropriată, preţul pentru
291 iugăre și 800 stânjeni trebuia plătit de acei să-
teni din Călacea care fuseseră împroprietăriţi cu lo-
turi individuale, la fel și preţul pentru suprafaţa de
17 iugăre și 272 stânjeni destinată pentru 68 locuri
de casă25, apoi preţul pentru 67 iugăre și 63 stân-
jeni, teren de interes public, trebuia achitat de co-
mună, după cum tot de către comună trebuia plătit
preţul pentru 759 iugăre și 998 stânjeni de pășune
comunală, după cum și pentru cele 550 iugăre de
pădure comunală, plus 26 iugăre și 346 stânjeni de
drumuri și teren neproductiv. În luna mai va fi re-
zolvată și datoria către Episcopie în sensul că îi vor
fi achitate cupoanele de rentă restante26.
Tot din acest desfășurător aflăm că și loca-
litatea Hodișel a fost împroprietărită în hotarul
Călacei, pe seama moșiei expropriate de la Epi-
scopie, cu 185 iugăre și 1286 stânjeni de teren,
suprafaţa care până la momentul respectiv nu a
25
Anton Indrie – 400 st, Balagi Ioan – 400 st, Basaraba Gheorghe –
400 st, Bocșe Florea – 400 st, Bocșe Gheorghe – 400 st, Bocșe Ioan
– 400 st, Bocșe Sav – 400 st, Bocșe Șandor – 400 st, Bocșe Teodor putut fi supusă impunerii din cauză că sătenii din
– 400 st, Bogdan Gheorghe – 400 st, Bogdan Marta – 400 st, Codrea Călacea o ocupaseră și o foloseau abuziv, iar acum
Gheorghe – 400 st, Coste Ioan – 400 st, Crăciun Eva – 400 st, David
Vasile – 400 st, Dăgău Petru – 400 st, Dogan Ioan – 400 st, Dogău
cele două administraţii locale se aflau în litigiu27.
Nicolaie – 400 st, Gavra Eva – 400 st, Gavra Moisa – 400 st, Gom- Oricum, în octombrie 1929 Hodișelul era
boș Ioan – 400 st, Grance Nicolaie – 400 st, Hamza B. Moisa – 400 impus cu suma 345 lei reprezentând renta forţată
st, Hamza Florea – 400 st, Hut Pavel – 400 st, Hutiu Ioan – 400 st, de pe urma suprafeţei de 22 iugăre și 1285 stân-
Hutiu Teodor – 400 st, Huţiu Florea – 400 st, Ile Florea – 400 st, Ile
Gheorghe – 400 st, Ile Moisa – 400 st, Ilea Gheorghe – 400 st, Ilea jeni ce i-a fost atribuită, din aria mai sus amintită,
Gheorghe preot – 400 st, Ilea Ioan – 400 st, Ilea Teodor – 400 st, Ilea pentru satisfacerea unor interese obștești, acestea
Teodor – 400 st, Ilea Vanti – 400 st, Ilica Maria – 400 st, Iluţiu Ioan constând în 5 iugăre lot zootehnic, 8 iugăre sesie
– 400 st, Iocica Florea – 400 st, Körösladeny Petru – 400 st, Lucaci
Ioan – 400 st, Lucaciu Moisa – 400 st, Macicași Gheorghe – 400 st, cantorală și 9 iugăre și 1285 stânjeni sesie bise-
Mateaș Anna – 400 st, Mateaș Florea – 400 st, Mateaș Gheorghe – ricească28, restul întinderii de 163 iugăre și 2445
400 st, Mateaș Gheorghe – 400 st, Matei Ioan – 400 st, Matei Petru – stânjeni urmând să fie împărţită și atribuită unui
400 st, Moţ Florea – 400 st, Mușone Pasc – 400 st, Pantea Ioan – 400
st, Popa Florea – 400 st, Popa Ioan – 400 st, Rus Florea – 400 st, Rus
număr de 70 de săteni săraci29.
Ioan – 400 st, Sălăgean Gheorghe – 400 st, Secaciu Gheorghe – 400
st, Stean Zaharia – 400 st, Stoigan Gheorghe – 400 st, Ștefan Ioan – 27
Adresa nr. 4686/1928, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol
400 st, Ștefan Petru – 400 st, Ștefan Teodor – 400 st, Teodor Florea – al judeţului Bihor, dosar 127/1927-1932, f. 12
400 st, Teodor Gheorghe – 400 st, Todan Teodor – 400 st, Todor Iov 28
Adresa nr. 5415/1929, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol
– 400 st. Cf. „Tablou de debit pe anul 1927 pentru sătenii și arendașii al judeţului Bihor, dosar 127/1927-1932, f. 29-33
care folosesc rezerve și alte terenuri disponibile din moșia comunei Căla- 29
Bistrean Ioan - 1 iug, Bocșa Gheorghe – 2 iug, Bocșa Gheor-
cea fostă a Episcopiei Romano-Catolice de Oradea”, în AN-DJBh, fond ghe durduc – 2 iug, Bocșa Ilie – 2 iug, Bocșa Neculai – 3 iug,
Consilieratul Agricol al judeţului Bihor, dosar 127/1927-1932,f. 18-19 Bocșa Neculai dandu – 2 iug, Bocșa Teodor – 2 iug, Borșa Ioan
26
Adresa nr. 4194/1928, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol – 2 iug, Borza Ioan Costan – 2 iug, Brânda Ilie – 2 iug, Brânda
al judeţului Bihor, dosar 127/1927-1932, f. 14 Teodor – 1 iug, Brânda Vasilie – 2 iug, Dobre Florea – 3 iug,
Monografia Comunei Olcea 83

În ce priveşte acoperirea necesarului de teren


agricol reclamat de populaţia satului, un număr
de 98 de călăceni săraci au fost împroprietăriţi
cu loturi individuale de câte 2, 3 sau 4 iugăre30, în
funcţie de numărul membrilor familiei fiecăruia,
după care au fost înzestrate cu loturi și instituţiile
de interes obștesc.
Parohia ortodoxă Călacea a fost dotată cu o
sesie parohială în suprafaţă de 14 iugăre, cu o se-
sie bisericească de 10 iugăre, cu o sesie cantorală
de 8 iugăre, cu o sesie școlară de 16 iugăre și cu o
grădină școlară de 3 iugăre, iar Parohia ortodoxă
Olcea cu un teren de 2 iugăre pentru cimitir. Pri-
măria comunei și-a atribuit sieși 6 iugăre și 1408
30
Anton Andrei – 4 iug, Anton Florian – 2 iug, Balagiu Ioan – 4
iug, Balagiu Ioan – 4 iug, Balagiu Petru – 4 iug, Bocșa Sava – 4
iug, Bocșe Florian – 3 iug, Bocșe Gheorghe – 4 iug, Bocșe Ioan
– 2 iug, Bocșe Ioan – 3 iug, Bogdan Ioan – 4 iug, Borșca Ana –
4 iug, Botoc Alexandru – 4 iug, Botoșean Ana – 2 iug, Cadar
Ioan – 2 iug, Cadar Teodor – 4 iug, Clian Florea – 3 iug, Clitan
Ioan – 4 iug, Codrea Gheorghe – 2 iug, Crăciun Petru – 4 iug,
Dan Teodor – 4 iug, David Vasile – 4 iug, Dăgan Ștefan – 2 iug,
Dogan Gheorghe Micula – 2 iug, Dogan Ioan – 3 iug, Duma
Gheorghe – 3 iug, Duma Teodor – 2 iug, Goran Spiridon – 3
iug, Gorciu Gheorghe – 2 iug, Haidu Ioan – 2 iug, Haidu Te-
odor – 2 iug, Hamza Bocșa Moisa – 3, Hamza Bocșe ioan – 3
iug, Hamza Florea – 4 iug, Hut Florea – 3 iug, Hut Pavel – 3
iug, Huţ Ioan – 3 iug, Ilea Gheorghe – 4 iug, Ilea Ioan – 3 iug,
Ilea Teodor – 3 iug, Ilica Gheorghe – 3 iug, Ilica Ioan – 4 iug,
Dragoș Pavel – 2 iug, Guler Gheorghe (văduva lui) – 2 iug, Gu- Ilica Nuţu – 4 iug, Ilie Florea – 2 iug, Ilie Gheorghe – 2 iug, Ilie
ler Teodor – 2 iug, Igaș Neculai – 3 iug, Ilonca Ioan – 2 iug, Ioan – 4 iug, Ilonca Teodor – 4 iug, Lucaciu Gheorghe – 4 iug,
Irimie Ilie – 3 iug, Matei Gheorghe – 2 iug, Mati Simion – 3 iug, Lucaciu Moisa – 4 iug, Mateaș Ioan – 2 iug, Mateaș Lica – 4 iug,
Motoc Gheorghe – 3 iug, Oulea Neculai – 2 iug, Pantea Gheor- Mateaș Moisa – 1 iug, Mateaș Sava – 2 iug, Matei Ioan – 2 iug,
ghe – 2 iug, Pantea Ilie – 3 iug, Pele Gavrilă – 2 iug, Pele Gheor- Matei Teodor – 3 iug, Mic Teodor – 2 iug, Mihăieș Alexandru
ghe – 2 iug, Pele Gheorghe – 2 iug, Pele Gheorghe (văduva lui) – 2 iug, Mihăieș Florian – 2 iug, Moţ Florian – 3 iug, Pantea
– 2 iug, Pele Gheorghe andi – 2 iug, Pele Ilie – 2 iug, Pele Ioan Gheorghe – 3 iug, Pavel Petru – 4 iug, Petrica Ioan – 4 iug, Popa
– 3 iug, Pele Lazăr – 3 iug, Pele Mihai – 1 iug, Pele Moisa – 2 Gheorghe – 2 iug, Popa Gheorghe – 2 iug, Popa Ioan – 2 iug,
iug, Pele Moisa morţi – 3 iug, Pele Neculai – 2 iug, Pele Neculai Popa Petru – 4 iug, Ramp Ioan – 3 iug, Râpan Ioan – 3 iug, Rus
– 3 iug, Pele Neculai – 3 iug, Pele Neculai muscă – 3 iug, Pele Gheorghe – 3 iug, Rus Ioan – 4 iug, Rus Nistor – 4 iug, Sandu
Pașc – 1 iug, Pele Petru – 1 iug, Pele Petru (văduva lui) – 2 iug, Alexe – 2 iug 800 st, Sărac Florian – 2 iug, Sărac Gheorghe – 4
Pele Teodor sori – 3 iug, Pele Traian – 2 iug, Pele Vasiliu (văduva iug, Sărac Ioan – 2 iug, Sărac Iosif – 3 iug, Sărac Moisa – 4 iug,
lui) – 2 iug, Pelea Neculai – 3 iug, Pule Iosif – 3 iug, Pule Teodr Selegean Gheorghe – 4 iug, Șager Elisabeta (văduva) – 2 iug,
– 2 iug, Pule Teodr – 2 iug, Pulea Crăciun (orfan) – 2 iug, Pulea Ștefan Alexandru – 2 iug, Ștefan Ana – 2 iug, Ștefan Gheorghe
Ioan – 3 iug, Pulea Neculai – 3 iug, Rad Aurel – 3 iug, Stanca – 1 iug, Ștefan Moisa – 2 iug, Ștefan Nicolaie – 3 iug, Ștefan
Moisa – 3 iug, Ștef Gheorghe – 2 iug, Tanca ioan – 3 iug, Ungur Teodor – 3 iug, Ștefan Zaharia – 4 iug, Tarcea Nicolaie – 4 iug,
Crăciun – 2iug, Ungur Eva – 2 iug, Ungur Gheorghe – 2 iug, Teodor Florea – 2 iug, Teodor Gheorghe – 2 iug, Teodor Ghe-
Ungur Ilie – 3 iug, Ungur Ilie boului – 3 iug, Ungur Ioan – 2 iug, orghe – 3 iug, Teodor Gheorghe Duba – 4 iug, Teodor Ioan - 2
Ungur Neculai dori – 3 iug, Ungur Neculai lii – 3 iug, Ungur Ne- iug, Teodor Ioan – 3 iug, Teodor Moisa – 2 iug, Teodor Teodor
culai todii – 2 iug, Ungur Teodor – 2 iug, Ungur Teodor – 2 iug, – 3 iug, Treabă Costan – 2 iug, Turcan Teodor – 4 iug, Ţopiș
Ungur Teodor – 3 iug, Ungur Traian – 3 iug. Cf. „Tablou de debit Florian – 3 iug. Cf. „Tablou de debit pe anul 1928 pentru sătenii și
pe anul 1929 pentru sătenii care folosesc terenuri ca împroprietărire arendașii care folosesc rezerve și alte terenuri disponibile din moșia
din moșia comunei Călacea fostă a Episcopiei Romano-Catolice de comunei Călacea fostă a Episcopiei Romano-Catolice de Oradea”,
Oradea”, în în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol al judeţului în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol al judeţului Bihor, dosar
Bihor, dosar 127/1927-1932, f. f. 40-41 127/1927-1932, f. 15-17
84 Monografia Comunei Olcea

stânjeni, iar personalul silvic din subordine a fost sar pentru o gospodărie nouă a crescut de la 400
înzestrat cu 4 iugăre și 255 stânjeni31. stânjeni la 1439 stânjeni.
În 1929 toate aceste instituţii erau somate În sfârşit, în cazul localităţii Ucuriş, pe
să achite, prin reprezentanţii lor, suma de 1013 vremea aceea comună de sine stătătoare, debutul
lei drept rentă pentru folosinţa terenurilor reformei agrare a întârziat cu mai bine de o
atribuite, anume preşedintele Comitetului săptămână faţă de satele vecine. Prin Hotărârea
parohial Călacea pentru sesia parohială şi pentru nr. 316 a Comisiei pentru Exproprieri și Împro-
cea bisericească, cantorul pentru sesia cantorală, prietăriri a judeţului Bihor, pe 24 ianuarie 1923
învăţătorii Ţeţ Vasile şi Drimbea Iosif pentru s-a dispus exproprierea unei suprafeţe agrico-
sesia şcolară şi pentru grădina şcolară, Gomboş le în întindere de 1612 iugăre și 1544 stânjeni,
Ioan pentru lotul personalului silvic, primarul precum și a unei suprafeţe silvice în întindere de
pentru lotul zootehnic şi pentru terenul de sport 1208 iugăre și 1045 stânjeni din moșia Ucuriș, a
şi tir, iar preotul Popa Gheorghe pentru terenul Episcopiei Romano-Catolice de Oradea, hotărâ-
destinat cimitirului din Olcea32. re rămasă definitivă pe 7 septembrie 1923, după
Apoi la începutul anului 1931 numărul călă- judecarea apelului formulat de fostul proprietar,
cenilor care solicitau atribuirea unor loturi intra- nemulţumit de preţul fixat pentru despăgubire.
vilane pentru a-și construi case noi a crescut de Astfel, pentru terenul arabil, în suprafaţă de
la 68 la 8933, iar mărimea lotului standard nece- 957 iugăre și 1033 stânjeni, Episcopia a obţinut
preţul de 340 de lei pentru un iugăr, pentru pă-
31
Ibidem, f. 17 șune, în suprafaţă de 632 iugăre și 197 stânjeni,
32
„Tablou de debit pe anul 1929 pentru instituţiile care folosesc în preţul de 80 de lei pentru un iugăr, iar pentru
arendă forţată terenuri ca împroprietărire din moșia comunei Căla-
cea fostă a Episcopiei Romano-Catolice Oradea și care bani urmea- terenul neproductiv, în suprafaţă de 23 iugăre
ză a se încasa de stat”, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol al și 314 stânjeni, preţul de 40 de lei pentru un iu-
judeţului Bihor, dosar 127/1927-1932, f. 35 găr. Cuantumul despăgubirii totale se ridica la
33
Anton Indrie – 1439 st, Balaj Ioan – 1439 st, Basaraba Gheor-
ghe – 1439 st, Blidar Petru – 1439 st, Boclaș Teodor – 1439 st, 377097 lei și 21 bani, sumă ce a fost consemna-
Bocșa Alexandru – 1439 st, Bocșa Flore – 1439 st, Bocșa Ghe- tă la Casa de Depuneri și Consemnaţiuni, cu o
orghe – 1439 st, Bocșa Ioan – 1439 st, Bocșa Ioan – 1439 st, dobândă de 5%, prin Judecătoria de Ocol Beliu,
Bocșe Gheorghe – 1439 st, Bocșe Gheorghe a lupului – 1439
st, Bocșe Teodor lupu – 1439 st, Bogdan Gheorghe – 1439 st,
de la care fostul proprietar putea încasa oricând
Bogdan Marta – 1439 st, Botoc Alexandru – 1439 st, Botoșan suma cuvenită34.
Aurel – 1439 st, Chereșleodan Petru – 1439 st, Codrea Ghe- Pentru suprafaţa de pădure expropriată Epi-
orghe – 1439 st, Costa Ioan – 1439 st, Crăciun Eva – 1439 st, scopia a obţinut, în aceleași condiţii, preţul de
Dagan Ioan – 1439 st, Dagan Nicolae a gupi – 1439 st, Dagan
Petru – 1439 st, Dagău Ioan – 1439 st, Dagău ioana a popii – 600 de lei pentru un iugăr, suma totală a despă-
1439 st, Dagău Petru – 1439 st, David Vasalie – 1439 st, Facciu
Nicolae – 1439 st, Gavra Eva – 1439 st, Gomboș Ioan – 1439 st, Ioan – 1439 st, Popovici Gavrilă – 1439 st, Rus Flore – 1439
Groza Manie – 1439 st, Hamza Bocșe Moise – 1439 st, Hondra st, Rus Ioan – 1439 st, Selejean Gheorghe – 1439 st, Selejean
Florea – 1439 st, Huţ Flore – 1439 st, Huţ Flore a pateri – 1439 Gheorghe – 1439 st, Serac iosif – 1439 st, Stan Zaharie – 1439
st, Huţ Pavel – 1439 st, Huţ Teodor – 1439 st, Iagăr Ioan – 1439 st, Ștefan Ioan – 1439 st, Ștefan Petru – 1439 st, Ștefan Teodor –
st, Ilea Flore – 1439 st,Ilea Gheorghe – 1439 st, Ilea Gheorghe 1439 st,Ștefan Todor – 1439 st, Tanhan Ioan – 1439 st, Teodor
hanga – 1439 st, Ilea Gheorghe prost – 1439 st, Ilea Ioan – 1439 Florea a ghiacului – 1439 st, Toda Savu – 1439 st, Todor Flore
st, Ilea Moise – 1439 st, Ilea Teodor – 1439 st, Ilea Todor a bachi – 1439 st, Todor Gheorghe duca – 1439 st, Todor Todor – 1439
– 1439 st, Ilea Vantie – 1439 st, Ilena Flore – 1439 st, Ilia Ma- st, Todor Todor a ghiorghii – 1439 st, Ţărău Florea – 1439 st. Cf.
rie – 1439 st, Iliea Florea chișu – 1439 st,Jurcă Flore – 1439 st, „Tablou de debit definitiv pentru locuitorii din comuna Călacea care
Lucaci Gheorghe – 1439 st, Lucaci Ioan – 1439 st, Lucaci Mo- sunt împroprietăriţi cu loturi de case de pe moșia expropriată de la
ise – 1439 st, Macilău Gheorghe – 1439 st, Matea Alexandru Episcopia Romano-Catolică în hotarul comunei Călacea, cu arăta-
– 1439 st, Mateaș Flore – 1439 st, Mateaș Gheorghe – 1439 st, rea sumelor datorite drept preţ și spesile de măsurătoare (1 ianuarie
Mateaș Gheorghe – 1439 st, Mateaș Gheorghe finanţii – 1439 1931)” în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol al judeţului Bihor,
st, Matei Petru – 1439 st, Meșter Ioan – 1439 st, Mic Florea – dosar 127/1927-1932, f. 69-70V
1439 st, Muţ Flore – 1439 st, Pantea Ioan – 1439 st, Pavel Pe- 34
Referatul nr. 59/1923, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol
tru – 1439 st, Plev Pavel – 1439 st, Popa Flore – 1439 st, Popa al judeţului Bihor, dosar 151/1927-1938, f. 4-4V
Monografia Comunei Olcea 85

Petentul detalia în cererea sa


destinaţia și întinderea parcelelor ce
alcătuiau această suprafaţă, tabloul
înregistrând oarecari diferenţe faţă
de datele înregistrate în referatele
oficiale de expropriere, respectiv
609 iugăre și 175 stânjeni de teren
arabil, 990 iugăre de pășune, 24 iu-
găre teren neproductiv, 2 iugăre de
grădină și 1199 iugăre de pădure36.
Solicitarea Episcopiei era
motivată de interesul acesteia de
a se bucura de valoarea arenzilor
neîncasate pentru anii 1923-1927
de la „acei care folosesc terenurile
agricole” – după cum se exprimă
beneficiarul – ceea ce înseamnă că
sumele destinate despăgubirii ori
nu fuseseră consemnate încă, ori
nu fuseseră ridicate de fostul pro-
prietar37.
De aceea pe 2 noiembrie 1927
Direcţiunea Creditului Ipotecar din
cadrul Ministerului Agriculturii
și Domeniilor trimitea conducerii
Consilieratului Agricol Bihor do-
vada consemnării în folosul Episco-
piei Romano-Catolice de Oradea a
procentului de 80% din cuantumul
preţului de expropriere a moșiei
acesteia din Ucuriș38.
Pentru definitivarea status
quo-ului agricol existent, pe
30 iulie 1927 Comisia de Ocol
gubirii ridicându-se la 725191 lei și 87 bani35. pentru Expropriere Tinca-Beliu va proceda
În ton cu întârzierile la plată înregistrate în la revizuirea dispozitivului de expropriere a
satele vecine, pe 30 aprilie 1927 Emmerich Bjelik, moșiei, luând ca baza măsurătorile efectuate
administrator apostolic al Episcopiei, a solicitat de Inspectoratul Geodezic Oradea, și va emite
Consilieratului Agricol Bihor eliberarea unui o „hotărâre de complectare” ce va conţine
certificat menit să probeze că o arie însumând valori apropiate de cele enunţate de Episcopie
2824 iugăre şi 975 stânjeni din domeniul 36
Adresa nr. 2917/1927, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol
episcopal trecuseră în proprietatea statului prin al judeţului Bihor, dosar 151/1927-1938, f. 7
efectul reformei agrare. 37
Adresa nr. 3032/1927, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol
al judeţului Bihor, dosar 151/1927-1938, f. 8
35
Referatul nr. 60/1923, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol 38
Adresa nr. 6057/1927, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol
al judeţului Bihor, dosar 151/1927-1938, f. 5-5V al judeţului Bihor, dosar 151/1927-1938, f. 2
86 Monografia Comunei Olcea

Pe 13 iulie 1928, Direcţiunea Fun-


ciară din cadrul Casei Centrale a Coope-
raţiei și Împroprietăririi Sătenilor înști-
inţa din nou Consilieratul Agricol Bihor
că localitatea Ucuriș a fost înscrisă drept
comună debitoare la Creditul Ipotecar
pentru suma de 592580 lei, plus 98760
lei speze de măsurătoare, în contul celor
823 iugăre și 41 stânjeni suprafaţă fores-
tieră cu care a fost înzestrată sub titlul de
pădure comunală41.
Preţul total, de 691340 lei, cuprin-
dea valoarea despăgubirii cuvenite fos-
tului proprietar, cifrată la 493816 lei, la
care se adăugau cheltuielile reclamate
de măsurarea parcelei, ce se ridicau la
98760 lei, plus alţi 98763 lei reprezen-
tând plata cupoanelor de rentă pe care
locuitorii satului trebuiau să o achite
pentru intervalul anilor 1924-192742.
Tot în iulie Consilieratul era anun-
ţat că localitatea Ucuriș mai figura ca de-
bitoare și pentru suma de 314160 lei re-
prezentând preţul de pășunii comunale
cu care a fost împroprietărită, în suprafa-
ţă de 859 iugăre și 148 stânjeni, în preţ fi-
ind incluse suma de 201028 lei, valoarea
despăgubirii fostului proprietar, 103080
lei spezele de măsurare și 10052 lei va-
loarea rentei de 5% pe an43.
În situaţia de debitori se găseau şi
în petiţie, respectiv 957 iugăre și 1033 stânjeni cei 169 de locuitori ai Ucurişului care fuseseră
teren arabil, 632 iugăre și 197 stânjeni pășune, împroprietăriţi cu loturi agricole individuale ce
23 iugăre și 314 stânjeni teren neproductiv și însumau 351 de iugăre şi 1293 stânjeni. Preţul
1208 iugăre și 1045 stânjeni de pădure, toate mediu, de 234 lei pentru un iugăr de teren arabil,
însumând 2821 iugăre și 989 stânjeni39, sau a fost fixat de către Comisia de împroprietărire
1623 hectare și 7403 metri pătraţi40. după un complicat calcul a cărui bază pornea
39
Referatul nr. 53/1927, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol
de la valoarea de 82343 lei, cât reprezenta suma
al judeţului Bihor, dosar 151/1927-1938, f. 9
40
Fișa nr. 130 Ucuriș – Arabil: 957 iugăre și 1033 stânjeni – to- în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol al judeţului Bihor, dosar
pograficele 108, 1358, 1359, 1367, 1369, 1370, 1377, 1379; 151/1927-1938, f. 10
Pășune: 632 iugăre și 197 stânjeni – topograficele 1360, 1365, 41
Adresa nr. 23837/1928, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agri-
1370/2, 1372, 1373, 1375, 1376, 1381, 1382/1-2; Pădure: col al judeţului Bihor, dosar 151/1927-1938, f. 11
1208 iugăre și 1045 stânjeni – topograficele 1385, 1388, 1390, 42
Adresa nr. 2457/1928, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol
1392, 1394, 1395, 1396, 1399; Neproductiv: 23 iugăre și 314 al judeţului Bihor, dosar 151/1927-1938, f. 12
stânjeni – topograficele 1361, 1364, 1366, 1368, 1371, 1374, 43
Adresa nr. 2456/1928, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol
1378, 1380, 1383, 1386, 1387, 1389, 1391, 1393, 1400, 1401, al judeţului Bihor, dosar 151/1927-1938, f. 18
Monografia Comunei Olcea 87

totală, iniţială, a despăgubirii datorate fostului Pentru acoperirea nevoilor sătenilor, din ave-
proprietar. rea urbarialiștilor din Ucuriș a mai fost expropriată
Acest cuantum se înjumătăţea însă ca urma- o suprafaţă de 91 iugăre și 1533 stânjeni, constând
re a intervenţiei statului, care suporta plata a 50% în 78 iugăre și 90 stânjeni de pășune, 15 iugăre și
din preţ spre a-i ajutora pe săteni, ajungându-se 353 stânjeni de pădure, 7 iugăre de teren nepro-
astfel la 41149 lei, la care se adăugau încă 4135 ductiv. La acestea se adăugau 11 iugăre și 980
lei, reprezentând renta de 5% și alţi 42440 lei spe- stânjeni, suprafaţă necesară pentru înzestrarea cu
zele de măsurare, încât cheltuiala finală se ridica locuri de casă a opt săteni din cătunul Bodiu46.
la 87724 lei44. Mărimea loturilor primite de săteni După mai bine de un an de la revizuirea dis-
au variat de la suprafeţe mai mici de un iugăr până pozitivului de expropriere a domeniului din Ucu-
la terenuri de un iugăr, 1 iugăr și 800 stânjeni, 2 riș al Episcopiei, în septembrie 1928 Direcţiunea
iugăre, 2 iugăre și 800 stânjeni și 3 iugăre45. Funciară din cadrul Casei Centrale a Cooperaţiei
și Împroprietăririi Sătenilor înștiinţa Consiliera-
44
Adresa nr. 2466/1928, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol tul Agricol Bihor că a emis listele debitorilor care
al judeţului Bihor, dosar 151/1927-1938, f. 25
45
Anton Alexandru – 1 iug, Anton Ioan (urmașii lui) – 3 iug, An- fuseseră împroprietăriţi pe cele 2824 iugăre și
ton Ioan (văduva lui) – 2 iug, Ardelean Alexandru – 3 iug, Arde- 975 stânjeni preluate de la fostul proprietar.
lean Ilie – 3 iug, Ardelean Ioan – 3 iug, Ardelean Petru – 2 iug 800 Aici sunt înregistrate două localităţi vecine
st, Avram Nicolae – 2 iug, Bala Ioan - 3 iug, Bala Saveta (urma-
șii lui) – 3 iug, Berar Ștefan – 3 iug, Berar Ștefan – 3 iug, Blidar
Ucurișului, respectiv comuna Tălmaciu, cu pășu-
Moisa și Ţapoș Lidia – 3 iug, Bodean Mitru (orfan de război) – 2
iug, Bogle Flore – 1 iug, Bogle Tănase (văduva lui) – 2 iug, Bogle (văduva lui) – 3 iug, Oltean Botre Nichita – 3 iug, Oltean Ioan a
Teodor – 3 iug, Bogle Zaharie – 2 iug, Bogluţ Alexandru – 3 iug, fili – 0 iug 1116, Oltean Ioan a fili – 0 iug 419 st, Oltean Ioan a fili
Bogluţ Flore – 3 iug, Bogluţ Gheorghe – 2 iug, Bogluţ Gheorghe – 1 iug 484 st, Oltean Nicolae – 0 iug 269 st, Oltean Nicolae – 0
– 2 iug 800 st, Bogluţ Melentie – 3 iug, Bogluţ Nuţu (urmașii lui) iug 358 st, Oltean Nicolae – 1 iug 1331 st, Oltean Todor – 3 iug,
– 3 iug, Bogluţ Petru – 1 iug 800 st, Bogluţ Simion – 1 iug 800 Orban Mihai și Borza Ioan – 3 iug, Pantea Teodor – 2 iug, Pârv
st, Bogluţ Teodor – 3 iug, Bogluţ Teodor – 3 iug, Bogluţ Vasiliu Onuţ – 3 iug, Pater Florian Pârţu – 1 iug, Pater Ioan – 3 iug, Pater
– 1 iug, Bogluţ Vasiliu – 3 iug, Bogluţ Vasiliu Jula – 2 iug, Boţoc Teodor – 0 iug 114 st, Pater Teodor – 2 iug, Pater Teodor – 3 iug,
Alexandru – 0 iug 800 st, Boţoc Alexandru (văduva lui) – 2 iug Pater Vasiliu – 0 iug 411 st, Pater Vasiliu – 0 iug 981 st, Pater Va-
800, Boţoc Cotuna – 3 iug, Boţoc Ioan Fili – 3 iug 12 st, Boţoc siliu – 1 iug 619 st, Pele Gusti – 0 iug 800 st, Pele Ilie – 3 iug, Pele
Ioan și Petru – 1 iug 800 st, Boţoc Iosif – 2 iug, Boţoc Moisa – 1 Mihai – 3 iug, Petran Ștefan – 3 iug, Petruș Gheorghe – 1 iug 800
iug, Boţoc Petru – 1 iug 800 st, Boţoc Teodor – 2 iug, Brândușe st, Pimenţ Alexandru – 1 iug, Pojan Aurel – 1 iug, Pop Marton – 3
Teodor – 1 iug 800 st, Brie Anton - 3 iug, Ciuta Teodor – 1 iug, iug, Popa Alexandru – 2 iug 800 st, Popa Ambrosie – 2 iug, Popa
Cotuna Moisa – 1 iug 800 st, Drăgan Ioan – 1 iug, Duma Ioan – 1 Isai – 0 iug 800 st, Popa Molnar Emeric – 3 iug, Popa Nicolae – 2
iug, Duma Ioan Sărac – 2 iug, Farcaș Dumitru – 1 iug 800, Farcaș iug, Popa Nicolae ioan (văduva lui) – 3 iug, Popa Petru șibli – 0
Moisa – 2 iug 800 st, Farcaș Stanca Ioan – 3 iug, Farcaș Vasiliu – 3 iug 307 st, Popa Petru șibli – 1 iug 767 st, Popa Teodor – 2 iug,
iug, Flore Ioan Sabou – 1 iug 800 st, Flore Nicolae – 2 iug 800 st, Popa Teodor Ioan (văduva lui) – 3 iug, Pruncuţ Mihai – 1 iug 800
Florinenţ Alexandru – 2 iug 800 st, Frânc Moisa – 3 iug, Gane st, Puscău Teodor – 3 iug, Pușcău Gheorghe – 3 iug, Ripan Tu-
Petru – 3 iug, Gavra Alexandru – 1 iug, Gavra Flore 2 iug 800 st, renz Filip (văduva lui) – 2 iug 800, Ripan Ţurcaș Moisa – 2 iug,
Gavra Gheorghe – 3 iug, Gavra Ioan – 1 iug 800 st, Gavra Ioan – 2 Rus Ioan – 2 iug, Sârb Maria – 2 iug, Sârb Vasiliu – 2 iug, Sărac
iug, Gavra Ioan – 2 iug, Gavra Ioan Șchiop – 3 iug, Gavra Teodor Duma Pavel – 2 iug, Sărac Flore – 1 iug, Șchiop Vasiliu – 2 iug,
– 3 iug, Gavra Vasiliu – 2 iug 800 st, Hepuţ Gligor – 2 iug 800 st, Talpoș Ilie – 1 iug, Taranic Ioan – 3 iug, Tarce Vasiliu – 3 iug, To-
Hepuţ Ioan – 2 iug 800 st, Hepuţ Ioan Neamţului – 0 iug 800 st, doca Alexandru – 2 iug, Todor Atanasie – 2 iug 800 st, Tuducan
Hepuţ Lazăr – 3 iug, Hepuţ Marian - 2 iug, Hepuţ Moise – 1 iug Atanasie – 2 iug, Turcuș Ioan – 0 iug 800 st, Turcuș Ioan – 1 iug
800 st, Hepuţ Petru – 2 iug, Hepuţ Teodor – 2 iug, Jula Ioan – 1 800 st, Turcuș Ioan Boștei – 3 iug, Turcuș Mihai – 2 iug, turcuș
iug, Man Nicolae – 3 iug, Manc Flore – 2 iug, Mateoc Alexandru Parasca (văduva) – 3 iug, Turcuș Teodor – 3 iug, Turcuș Vasiliu
– 3 iug, Mateoc Flore – 1 iug, Mateoc Gheorghe – 3 iug, Mateoc – 2 iug, Ţapoș Alexandru – 3 iug, Ţapoș Flore – 2 iug, Ţapoș Ma-
Ioan – 2 iug, Mateoc Ioan – 2 iug, Mateoc Ioan – 3 iug, Mateoc tei – 3 iug, Ţapoș Teodor – 3 iug, Ungur Nicolae (văduva lui) – 1
Ioan Huli – 0 iug 800 st, Mateoc Iustin – 1 iug, Mateoc Mihai – 2 iug 800 st, Ungur Teodor – 2 iug, Vlad Gheorghe – 1 iug, Vlad
iug, Mateoc Mihoc – 2 iug 800 st, Mateoc Moisa – 3 iug, Mateoc Roman – 1 iug. Cf. „Tablou de sătenii împroprietăriţi, cu arătarea su-
Petruţiu – 3 iug, Matioc Ioan – 2 iug, Matioc Teodor – 0 iug 310 melor datorite drept preţ al loturilor și spese de măsurătoare (1 Maiu
st, Matioc Teodor – 0 iug 592 st, Matioc Teodor – 2 iug 1290 st, 1927)” în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol al judeţului Bihor,
Meregan Luca – 2 iug, Meregan Mihai – 2 iug 800 st, Molnar Io- dosar 151/1927-1938, f. 27-30
sif – 3 iug, Moţ Teodor – 3 iug, Moţiu Alexandru – 1 iug, Moţiu 46
Adresa nr. 1403/1928, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol
Ambrosie – 2 iug 800 st, Moţiu Petru – 1 iug, Nan Petru Moisi al judeţului Bihor, dosar 151/1927-1938, f. 45
88 Monografia Comunei Olcea

ne comunală în suprafaţă de 61 iugăre și o serie alţi 46080 lei speze de măsurare50. În sfârșit, în ia-
de săteni împroprietăriţi cu loturi însumând 39 nuarie 1933 ucurișanul Anton Alexandru a fost și
iugăre, apoi comuna Susag, cu 201 iugăre de pă- el împroprietărit cu un lot de 2 iugăre prin hotă-
șune comunală, 398 iugăre și 31 stânjeni de pă- rârea Judecătoriei Beliu51.
dure comunală și 26 iugăre și 862 stânjeni teren Până în aprilie 1938 nu fuseseră complet
neproductiv, în vreme ce Ucurișul era evidenţiat achitate nici sumele datorate de comune pen-
cu 859 iugăre și 148 stânjeni pășune comunală, tru suprafeţele cu care au fost înzestrate, nici
823 iugăre și 41 stânjeni pădure comunală și 391 cele datorate de săteni pentru loturile cu care au
iugăre și 439 stânjeni teren arabil47. fost împroprietăriţi, aşa încât aceste terenuri nu
În ce priveşte suprafaţa arabilă menţionată, puteau fi intabulate în cărţile funciare pe numele
putem constata că aceasta este mai mare cu noilor proprietari ci continuau să fie înregistrate
mai bine de 40 de iugăre decât cea ilustrată mai provizoriu ca proprietăţi ale statului52.
devreme în parcelarul celor 169 de ucurişeni
împroprietăriţi cu loturi individuale.
Diferenţa poate fi acoperită de cei 15 săteni Viaţa culturală a comunei în
din Tălmaciu care foloseau cu titlu de arendă perioada interbelică
loturi de câte 2 sau 3 iugăre din rezerva de stat
constituită de comună în urma exproprierii48. De În perioada interbelică în satele comunei
altfel Primăria Tălmaciu și-a mai însușit 61 iugăre Olcea s-a desfăşurat o viaţă culturală apreciabilă,
și 976 stânjeni, pășune comunală, din rezerva de circumscrisă în cea mai mare parte activităţilor
stat, rezervă ce însuma 100 iugăre și 1444 stân- organizate de despărţământul Beliu al Astrei.
jeni. Despărţământul Beliu al Astrei se numără printre
Alţi doi săteni din Susag au fost împropri- acele despărţăminte al căror început se situează
etăriţi în Ucuriș, deoarece în satul Coroi, unde în primii ani după unire Acesta a fost organizat
primiseră pământ mulţi dintre consătenii lor, nu la data de 30 august 1921, la iniţiativa prim-
exista excedent funciar49. pretorului plasei, Alexandru Fildan, cel care a
Peste câteva luni, în februarie 1929, va fi devenit şi primul său director53. Activitatea des-
înregistrată ca debitoare și comuna Ciuntești, părţământului a fost oscilantă. Perioadele de ac-
tot din vecinătate, înzestrată și ea cu 283 iugăre tivitate intensă au fost urmate de altele mai puţin
și 1155 stânjeni de pădure comunală din averea vizibile sub aspectul activităţilor.
silvică a aceluiași domeniu Ucuriș al Episcopiei, Primul cerc cultural al despărţământului Be-
pentru care trebuia să achite 287790 de lei, plus liu, denumite ulterior agenturi, a fost creat tocmai
la Ucuriş prin anii 1921-1922. Sufletul acestuia
47
Adresa nr. 5588/1928, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol a fost învăţătorul Ioan Boţoc54. Acest cerc cultu-
al judeţului Bihor, dosar 151/1927-1938, f. 31
48
Cristea Pavel – 2 iug, Dolga Alexandru – 2 iug, Dolga Ale- ral a fost urmat de altele. În ciuda eforturilor de-
xandru – 3 iug, Dolga Ambrosie – 3 iug, Dolga Gheorghe – 3 puse, cercurile culturale nu au putut desfăşurat
iug, Dolga Gheorghe – 4 iug, Dolga Gheorghe (văduva lui) – 3 activităţi consistente, astfel că s-au văzut nevoite să
iug,Dolga Gheorghe (văduva lui) – 3 iug, Dolga Ioan – 2 iug,
Dolga Mitru – 3 iug, Dolga Petru – 2 iug, Flore Alexandru – 1 50
Adresa nr. 6868/1929, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol
iug, Gabor Petru – 2 iug, Guler Teodor – 3 iug, Hutiu Mitru – 3 al judeţului Bihor, dosar 151/1927-1938, f. 39
iug. Cf. „Tablou de debit pe anul 1928 pentru sătenii și arendașii 51
Adresa nr. 2881/1933, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol
care folosesc rezerve și alte terenuri disponibile din moșia comunei al judeţului Bihor, dosar 151/1927-1938, f. 59
Ucuriș fostă a Prepozitului Romano-Catolic Oradea” în AN-DJBh, 52
Adresa nr. 1159/1938, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol
fond Consilieratul Agricol al judeţului Bihor, dosar 151/1927- al judeţului Bihor, dosar 151/1927-1938, f. 71
1938, f. 33 53
Lucia Cornea, Aspecte ale activităţii „ASTREI” bihorene în pe-
49
Hut Vasile a lichii – 2 iug, Hut Crăciun – 4 iug. Cf. Adresa nr. rioada interbelică. Activitatea despărţămintelor (I), în Crisia, XXI,
6401/1929, în AN-DJBh, fond Consilieratul Agricol al judeţului 1991, p. 165
Bihor, dosar 151/1927-1938, f. 50 54
Ibidem, p. 167
Monografia Comunei Olcea 89

se reorganizeze. Aşa se explică împrejurarea că la Perioada celui de-al Doilea


sfârşitul anului 1932 acelaşi Ioan Boţoc comunica Război Mondial
despărţământului orădean al Astrei hotărârea de
reorganizare a agenturi Ucuriş “pentru a schimba Dictatul de la Viena din 30 august 1940 a
idei, precum şi din dorinţa de a face lectură şi de a ne împărţit judeţul Bihor în două. Partea central-
putea procura mai uşor – în urma crizei financiare de nordică și cea de vest au intrat în componenţa
azi –un ziar, două şi vreo revistă, în seara zilei de 12 Ungariei, iar restul judeţului a rămas la Româ-
noiemvrie anul 1932 ne-am înţeles a reorganiza agen- nia. În consecinţă, satele Olcea, Călacea, Hodișel
tura ASTRA de la noi din comună...”55. Cu aceeași și Ucuriș au rămas în Bihorul românesc. Viaţa a
ocazie s-au înscris în agentură 2 membri activi și continuat și pentru locuitorii acestor sate în tipa-
12 ajutători. Lista persoanelor înscrisă este con- rele orânduite de evenimentele celui de-al doilea
cludentă și pentru cunoașterea categoriilor sociale război mondial. Refugiaţi, lipsuri de tot felul, ţă-
care făceau parte din agentura Astrei. Concluzia rani mobilizaţi, etc., toate s-au abătut asupra lor
era că ţăranii erau în număr foarte mic înscriși în dând peste cap întreaga comunitate.
Astra. Cercul cultural Ucuriș, reorganizat, a funcţi- Noua graniţă dintre România și Ungaria era
onat mai mult ca o mică bibliotecă56. totuși relativ aproape, ceea ce însemna că locuito-
În anii 1930-1931, conducerea orădeană rii satelor amintite erau în contact direct cu situ-
a Astrei a mobilizat activiştii proprii în direcţia aţia celor din teritoriile cedate. Nu de puţine ori
constituirii unor coruri săteşti. Un asemenea cor a prin zonă treceau clandestin graniţa foarte mulţi
fost înfiinţat şi la Ucuriș și era condus de învăţătorul locuitori români din zona stăpânită de Ungaria
Florian Lăzureanu57. Acesta a participat la mai horthistă.
multe acţiuni și concursuri la care s-a prezentat Vreme de patru ani, 1940-1944 statuqoul
onorabil, în 1939 Ucurișul fiind chiar gazda unuia teritorial a rămas neschimbat. Actul de la 23 au-
dintre concursuri la care au participat coruri din gust 1944 a determinat modificări importante
mai multe localităţi ale plasei Beliu. Dintre toate din acest punct de vedere. Prima decadă a lunii
localităţile care astăzi fac parte din comuna Olcea, septembrie 1944 s-a caracterizat printr-o oare-
Hodișelul este satul în care despărţământul nu a care acalmie în zonă, permiţând regruparea unor
desfășurat nici o acţiune, așezarea fiind situată într- forţe românești dinspre Beiuș spre graniţa tem-
un loc destul de izolat. porară care împărţea judeţul în două. În acest
În anii ’30 au fost iniţiate aşa numitele timp au fost efectuate mai multe recunoașteri
şcoli ţărăneşti la care participau ţărani din satele pe traseele Tinca-Vintere și Holod-Lăzăreni59,
judeţului. În fiecare an, între 1936-1939, la fiecare iar generalul Leonard Mociulschi, comandantul
dintre cele patru ediţii ale şcolilor ţărăneşti au Diviziei 3 Munte, a trimis și forţe care să bareze
participat câte 1-3 ţărani şi din Ucuriş. Spre eventualul atac inamic.
exemplu, între 1-15 mai 1938 a participat Iosif În noaptea de 5 spre 6 septembrie 1944
Floruncuţ. Şcolile ţărăneşti au fost punctul final trupele maghiare şi germane au trecut graniţa
al principalelor activităţi prin care  Astra  biho- stabilită prin Dictatul de la Viena și s-au depla-
reană şi-a făcut simţită prezenţa în satele plasei sat spre poziţiile deţinute de armata română pe
Tinca. Dictatul de la Viena a pus capăt acestor valea Crișului Negru60. În înaintarea acestora pe
acţiuni, întrerupând cu brutalitate orice formă de linia Oradea-Beiuș satele spaţiul dinspre Oradea -
activitate culturală a acestei asociaţii58.
59
I. Marinescu, Acţiunile marilor unităţi române și sovietice pentru
55
Ibidem eliberarea Ţării Crișurilor, în perioada septembrie-octombrie 1944,
56
Ibidem în Crisia, III, 1973, p. 267
57
Ibidem, p. 168 60
Gheorghe I. Bodea, Ioan Marinescu, Din lupta populaţiei bi-
58
Ibidem, p. 228 horene împotriva ocupaţiei horthyste, în Crisia, VIII, 1978, p. 325
90 Monografia Comunei Olcea

Holod – Tinca a fost ocupat aproape în totalitate


de armata horthistă. Atacul atinge intensitate de-
osebită în noaptea de 13 septembrie 1944. După
circa două săptămâni, armata română a pornit
contraofensiva dinspre Beiuș. Divizia „Tudor
Vladimirescu” a fost unitatea care a avansat pe
direcţia comunelor Tinca – Holod - Lăzăreni. În
zilei de 23 septembrie 1944 armata română ajun-
gea în zona satelor Dumbrava și Holod, după care
și-au continuat înaintarea. Mărșăluind în timpul
nopţii de 25 spre 26 septembrie 1944 dinspre
orașul Beiuș, regimentele românești au sosit în
dimineaţa zilei de 26 septembrie în zona comu-
nelor Cociuba Mare – Holod – Lăzăreni și, după
o scurtă staţionare, s-au îndreptat spre Oradea, pe
direcţia Hidișelu de Jos-Băile Felix-Sînmartin61.
61
I. Marinescu, Operaţiunile militare din toamna anului 1944 în-
treprinse în Bihor de Diviziile 3 Vînători Munte și „Tudor Vladimi-
Generalul Leonard Mociulschi rescu”, în Crisia, VII, 1977, p. 272
Perioada
postbelică
Gabriel Moisa Petru Ardelean Augustin Ţărău

După încheierea celui de-al doilea război minaţiei sovietice1. Acest fapt a avut consecinţe
mondial se părea că lucrurile vor intra din nou în dintre cele mai nefaste pentru evoluţia României
normalitate. Nu a fost însă așa. Prezenţa trupelor în următoarele aproape cinci decenii.
sovietice în ţară și acordurile internaţionale în- Prezenţa armatei sovietice în ţară a lăsat
cheiate între marile puteri au făcut ca România să urme adânci în viaţa postbelică a ţării. Compor-
rămână pentru o vreme îndelungată în sfera do- tamentul acesteia nu a fost nici pe departe cel al
unei armate aliate. Soldaţii sovietici s-au manifes-
tat extrem de nepotrivit atât cu autorităţile româ-
ne cât și cu populaţia civilă.
În vestul ţării primii militari sovietici au
ajuns în a doua jumătate a lunii septembrie 1944.
Ei făceau parte din unităţi ale Armatei Roșii care
au acţionat în cadrul Frontului II ucrainean, al
cărui comandant era mareșalul Rodion Malino-
vski2. Încă din primele luni ale prezenţei lor în
Ana Pauker Bihor s-au semnalat o serie de aspecte comporta-
mentale negative3.
Locuitorii satelor Olcea, Călacea, Hodișel și
Ucuriș au avut la rândul lor de suferit de pe urma
prezenţei sovietice în zonă. Imediat după ce au
ajuns în zonă la Ceica și la Tinca s-au constituit
comandamente sovietice locale. Între numeroa-
sele abuzuri săvârșite de soldaţi, violurile, bătăile,
rechiziţiile forţate și chiar omorurile erau la ordi-
nea zilei. În seara zilei de 28 ianuarie 1945 au so-
1
V. Georgescu, Istoria românilor. De la origini până în zilele noas-
tre, Editura Humanitas, București, 1991, p. 241-243
2
A. Faur, Raporturile militarilor sovietici cu populaţia și adminis-
traţia din vestul României (1944-1945), Editura Universităţii din
Oradea, Oradea, 2002, p. 181 (în continuare A. Faur, Raportu-
rile...)
3
Idem, Comportamentul militarilor sovietici în judeţele din vestul
României (1944-1945), Editura Universităţii din Oradea, Ora-
Gheorghe Gheorghiu-Dej dea, 2003, passim
92 Monografia Comunei Olcea

sit în Susag și Ucuriș trei soldaţi sovietici, cu o sa- afectate au fost și satele învecinate Cociuba Mare,
nie condusă de un civil. Aceștia veneau, conform Cheșa și Petid. De aici, împreună cu alte sate din
spuselor lor din Satul Nou, judeţul Arad. Princi- plasa Tinca, au fost luate bunuri în valoare de
palul vizat de vizita celor trei soldaţi sovietici a 284.462.242 lei9.
fost Teodor Stanca din Susag de la care au ridicat În general, satele plaselor Tinca și Beliu, în-
toate obiectele casnice și de îmbrăcăminte, în va- tre care și Călacea, Hodișel, Olcea și Ucuriș, au
loare de 400.000 lei. După aceasta au plecat spre avut mult de suferit de pe urma prezenţei armatei
Motiori, judeţul Arad, luându-l cu ei și pe Teodor sovietice în zonă. Existenţa Comandamentului
Stanca. În Motiori, cei trei soldaţi au fost ajunși sovietic din Tinca a facilitat acest lucru. Într-un
din urmă de rudele lui Teodor Stanca. S-a iscat raport al Secţiei de Jandarmi Tinca erau prezenta-
o altercaţie care s-a lăsat cu uciderea unui soldat te realităţile existente în această plasă, unele mar-
sovietic. În urma acestor incidente, toţi au fost cate de numeroase abuzuri. În acestea se spunea
aduși la Susag unde erau cercetaţi de șeful Postu- că trenurile nu circulă pe calea ferată, din cauză
lui de Jandarmi Ucuriș și de delegatul Comanda- că podurile sunt distruse în timpul operaţiunilor,
mentului Sovietic din Tinca4. la fel ca și liniile telefonice și cele telegrafice. Ra-
Evenimentul nu a fost singular în zonă. Spre portul mai menţiona că autorităţile române au
exemplu, în seara zilei de 5 octombrie 1944 doi început să repare liniile telefonice și cele de cale
soldaţi sovietici în stare de ebrietate au intrat în ferată dar materialul cu care lucrau au fost furate
casa locuitorului Ioan Hambaraș din Cheșa și de ruși10.
l-au ameninţat cu moartea intenţionând să pro- Așa cum se cunoaște, după ocuparea
fite de fata acestuia în vârstă de 22 ani5. Acesta întregii ţări, autorităţile militare sovietice au
a fugit din casă și a cerut ajutor la vecini. În tot declanșat o adevărată vânătoare a basarabenilor
acest timp soldaţii au prins-o pe fiica acestuia și și bucovinenilor aflaţi pe teritoriul României.
au siluit-o în camera vecină. Ulterior l-au prins și S-a trecut la urmărirea atentă a acestora pentru
pe Ioan Hambaraș, l-au bătut în asemenea hal în- a-i putea readuce în teritoriile din care au plecat
cât la 8 octombrie 1944 a încetat din viaţă6. în intervalul 1940-1944. Pentru aceasta au cerut
Prin plasa Tinca a trecut în toamna anului și sprijinul autorităţilor române care de voie de
1944 Divizia 38 infanterie sovietică. La fel ca pes- nevoie au sprijinit această acţiune. Zonele Tinca
te tot soldaţii sovietici s-au dedat la deposedări și Beliu erau pline de astfel de refugiaţi astfel că
de bunuri strict necesare din gospodăriile oame- s-a trecut la urmărirea acestora și trimiterea lor
nilor. Un fenomen larg întâlnit în plasa Beliu dar în URSS. Cu ocazia unei razii efectuate pe raza
nu numai a fost demontarea liniilor telefonice. satelor din componenţa plaselor Tinca și Beliu
Astfel, șeful Secţiei de jandarmi din Beliu, rapor- de către Secţia de jandarmi Tinca, la cererea
ta la 21 octombrie 1944 Legiunii de Jandarmi Comandamentului sovietic, în satul Petid au
Bihor că în plasa Beliu legăturile telefonice nu se fost descoperiţi mai mulţi locuitori originari din
restabiliseră în urma furtului liniilor de telefonie Basarabia. Aceștia trebuiau, în opinia sovieticilor
realizate de armata sovietică aflată în trecere7. returnaţi în zonele lor de baștină. În Petid au fost
Au fost confiscate de asemenea bunuri de la mai identificate șase persoane. Toţi erau găzduiţi de
multe familii din satele Călacea și Olcea8. Foarte Catiţa Popa din localitate. Cei depistaţi erau:
Caimacan Alexandru, de 46 de ani, născut la
4
Ibidem, p. 119 Tulcea, domiciliat în Cetatea Albă, Caimacan
5
A. Faur, Raporturile militarilor sovietici cu populaţia și adminis-
traţia din vestul României (1944-1945), Editura Universităţii din Maria, soţie, de 53 de ani, născută la Cetatea Albă,
Oradea, Oradea, 2002, p. 271 Caimacan Maria, de 27 ani, născută la Cetatea
6
Ibidem
7
Ibidem, p. 252 9
Ibidem
8
Ibidem, p. 377 10
Ibidem, p. 253
Monografia Comunei Olcea 93

Albă, Croitoru Avacum, de 53 de ani, născut în aveau o paletă extrem de diversă, începând cu
judeţul Bălţi, fost cu domiciliul în Cetatea Albă, adunările populare clasice în care sătenilor le erau
Croitoru Tatiana, soţia sa, de 45 ani și fiul lor aduse la cunoștinţă „binefacerile” comunismului
Croitoru Alexandru. În ciuda opoziţiei acestora, până la acţiuni mai complexe de genul caravanelor
ei au fost ridicaţi și trimiși înapoi în URSS. Iniţial culturale și cinematografice. O astfel de caravană
aceștia au declarat că preferă să fie împușcaţi a ajuns și în satele comunelor Holod, Cociuba
decât să se reîntoarcă în Basarabia ocupată de Mare și Olcea în iulie 1946. În acest caz a acţionat
sovietici11. Cu toate acestea au fost evacuaţi. „tovarășii de drum” ai comuniștilor, reprezentanţii
De același tratament a beneficiat și învăţătorul Frontului Plugarilor. Rezultatul acţiunii a fost
Valentin Lazăr, originar tot din Basarabia, depistat supraevaluat specificându-se faptul că „s-au rulat
în Cheșa12 și repatriat la 15 iunie 1945. filme cu caracter propagandistic. Plugărimea a
În Ucuriș a fost depistat cetăţeanul Spiridon rămas f. foarte mulţumită și a cerut insistent să mai
Pînzaru, funcţionar. Acesta a fost ridicat la rândul vină caravana pe la ei. Am constatat că caravanele
său și trimis în URSS13. cinematografice formează un instrument politic și
Staţia de cale ferată Holod era locul în care educativ foarte important”18.
erau îmbarcaţi toţi cei care urmau să fie repatriaţi.
Asta în condiţiile în care în zonă erau un număr
foarte mare de cetăţeni originari din cele două re-
giuni istorice românești care urmau să facă dru-
mul întors de unde au venit14. Ei erau însoţiţi și
de un agent sanitar în persoana lui Ilie Curta, de
la circumscripţia sanitară Lunca15. Prima serie
de repatriaţi luau calea URSS – ului în data de 1
martie 1945, orele 9 dimineaţa, îmbarcaţi în două
vagoane16. Ulterior au urmat și altele. Prima staţie
de oprire era tocmai orașul Iași de unde drumu-
rile acestora se despărţeau. Cei care plecau spre
Bucovina erau separaţi de cei care urmau să ajun-
gă în Basarabia. Petru Groza, președintele Frontului Plugarilor
Dar acesta nu a fost decât începutul. Anii
următori au adus cu ei instaurarea deplină a noii Asemenea acţiuni au mai avut loc. Toate
„orânduiri sociale”, regimul comunist. Pasul aveau ca scop principal atragerea a cât mai mulţi
decisiv a fost făcut odată cu alegerile trucate din votanţi din lumea satelor în vederea câștigării ale-
noiembrie 194617. Pentru a forţele „democratice” gerilor. În același timp autorităţile supravegheau
grupate în jurul comuniștilor să aibă câștig de îndeaproape orice mișcare a liderilor politici ai
cauză s-a recurs la acţiuni de propagandă susţinute partidelor istorice din sate. Aceștia erau monito-
încă din primăvara-vara anului 1946. Acestea rizaţi și împiedicaţi să desfășoare activităţi pro-
11
Idem, Destinul tragic al românilor basarabeni și bucovineni aflaţi
pagandistice favorabile formaţiunilor politice pe
pe teritoriul Bihorului (1944-1945), Editura Presa Universitzară care le reprezentau.
Clujeană, Cluj-Napoca, 1998, p. 204-205 În perspectiva alegerilor, care trebuiau câști-
12
Ibidem, p. 238 gate neapărat de comuniști, s-a trecut la epurarea
13
Ibidem, p. 266
14
Ibidem, p. 154-155 unor primari și viceprimari consideraţi nesiguri.
15
Ibidem, p. 178 Între aceștia și primarul din
16
Ibidem, p. 166
17
R. Pisică, Adevărul despre alegerile din 19 noiembrie 1946 (ana- 18
DJBAN, fond Comitetul Judeţean al Frontului Plugarilor, dos.
liză de presă), Editura Fiat Lux, București, 1996, passim 8/1946,, f. 27
94 Monografia Comunei Olcea

Hodișel, Ioan Pelle, care a fost înlocuit cu unui student din Ucuriș, care se manifesta făţiș ca
Alexandru Pelle. Motivaţia invocată a fost aceea adept al Partidului Naţional Ţărănesc – Maniu,.
că s-a izolat de mase, deoarece prin comporta- Acesta a fost prins în timp ce coordona lipirea pe
rea sa faţă de locuitori și interesele comunale, iar pereţi a unor afișe cu înscrisul: „Trăiască regele și
populaţia nu-l agrează19. În perspectiva alegerilor Maniu”21. De multe ori aceștia nici nu lipeau afișe
era foarte importantă curăţirea aparatului admi- ci scriau direct pe pereţi. Monitorizarea elemen-
nistrativ de elementele care ar fi putut eventual telor „periculoase” din comuna Olcea era astfel
pune în pericol rezultatele alegerilor. Printre cei permanentă și se făcea chiar dacă aceste perso-
vizaţi era și plutonierul major Becheru de la pos- naje își dedfășurau activitatea în alte spaţii decât
tul de jandarmi din Ucuriș, la fel și judecătorul dr. satele de baștină.
Stelea, din aceeași localitate, ambii fiind conside- La 1 noiembrie 1946, cu puţin timp înain-
raţi necorespunzători de autorităţile comuniste20. tea scrutinului din 19 noiembrie 1946, Regiona-
În același timp erau monitorizaţi toţi cei la P.C.R. Oradea finaliza un raport în care erau
care erau consideraţi periculoși în perspectiva specificate plasele și localităţile din Bihor în care
alegerilor din noiembrie 1946. Într-o notă in- „reacţiunea”, mai ales cea PNŢ-istă, era extrem
formativă semnată de șeful postului de jandarmi de periculoasă pentru succesul în alegeri a comu-
din Vașcău era semnalată prezenţa în localitate a niștilor. Între localităţile din Plasa Beliu era no-
minalizat satul Ucuriș22, aici existând, conform
19
Democraţie occidentală și democraţie populară: evoluţia spectru- datelor deţinute de comuniști și aliaţii lor, puter-
lui politic în nord-vestul României: (1944-1950), (coord. I. Zai- nice nuclee naţional-ţărăniste. Tocmai de aceea,
nea), Editura Universităţii din Oradea, Oradea, 2004, p. 332 (în
continuare Democraţie occidentală...)
în ziua alegerilor autorităţile au fost foarte aten-
20
C. Crăciun, Proiecte și practici electorale în 1946, Editura Logos te la reprezentanţii partidelor istorice în secţiile
’94, Oradea, 2006, p. 160 de votare. Mai mult, asemeni altor localităţi din
zonă, secţiile de votare au fost evacuate înainte de
încheierea alegerilor. Asta ca să nu mai spunem
că numărătoarea voturilor a început la ora 17.30,
înainte de terminarea scrutinului, deși mai erau
doritori să-și exercite acest drept23.
Foarte atent erau monitorizaţi și repre-
zentanţii mișcării legionare din satele comunei
Olcea. Plasa Olcea, asemenea plășilor Ceica și
Tinca, fusese un fief al Mișcării legionare în pe-
rioada interbelică. Activitatea lui Victor Corbuţ,
membru marcant al mișcării la nivel naţional, în
septembrie 1940 fiind ales prefect al judeţului
Fălciu, originar din Ceica, și-a lăsat amprenta
asupra multor tineri din satele aferente comu-
nelor Tinca, Ceica și Olcea24. Tocmai de aceea,
după război și mai ales în preajma alegerilor din
noiembrie 1946 activitatea lor era foarte atent
21
Idem, Opţiunea Maniu. Contribuţii documentare la istoria P.N.Ţ.
(1945-1948), Editura Logos 94, Oradea, 2003, p.,116
22
Democraţie occidentală …, p. 264
23
Ibidem, p. 287
Iuliu Maniu, 24
Intelectualii și Mișcarea legionară. Mari conștiinţe românești,
președintele Partidului Naţional Ţărănesc Editura Fundaţiei Culturale Buna-Vestire, București, 2000, p. 88
Monografia Comunei Olcea 95

verificată. Astfel, într-o „Situaţie-fișă a Mișcării


Legionare” elaborată de Legiunea de Jandarmi
Bihor în Călacea era semnalată existenţa unor
elemente legionare25. În Hodișel erau semna-
laţi de asemenea mai mulţi membrii ai Mișcării
Legionare26, la fel ca și în Olcea, unde existau 9
membri. Cea mai consistentă organizaţie legio-
nară se afla însă în Ucuriș. Documentele oficiale
ale autorităţilor comuniste aveau înregistrate nu
mai puţin de 87 aderenţi. Aceștia erau organi-
zaţi în cinci cuiburi legionare în frunte cu cinci
comandanţi legionari27. Ca și pondere la nivel ju-
deţean, grupul legionar din Ucuriș se afla printre
cele mai numeroase și bine organizate la nivel ju-
deţean după Ghighișeni, Petrileni, Hotărel, Ciu-
meghiu și Cresuia. Din cei 87 aderenţi, unul era
considerat extrem de periculos28. Se pare că ar fi
vorba despre funcţionarul „particular” Gheorghe
Sîrbu29, cel care a dispărut de acasă în perioada
noiembrie 1945-ianuarie 1946, adică până când
s-a semnat cunoscutul acord dintre comuniști și
legionari care stipula încetarea urmăririi acestora Teodor Roxin, președintele Partidului Naţional
din urmă de către autorităţi pentru activitatea po- Ţărănesc Bihor
litică desfășurată până atunci.
Desigur că, în ziua alegerilor, prea puţini au că (mai) erau și votanţi. La începutul numărării
votat cu „soarele” comunist, simbolul electoral al voturilor, toţi asistenţii noștri au fost scoși din sala
Blocului Partidelor Democrate, organism politic de vot cu forţa…”31. Era un procedeu sigur prin
condus de Partidul Comunist Român, în ciuda care reprezentanţii partidelor istorice nu puteau
faptului că în comună erau și oameni de nădej- verifica rezultatele alegerilor, rezultate falsificate
de30. desigur.
Într-un final a fost nevoie de falsificarea Anii care au urmat alegerilor din noiembrie
grosolană a alegerilor. Într-o plângere adresată 1946 au cunoscut epurări în cadrul administraţiei
Biroului Electoral Judeţean de Teodor Roxin, locale, mai ales a celor consideraţi nesiguri și fideli
președintele PNŢ Bihor, se specifica faptul că vechiului regim. Acesta era începutul eliminării
partea de sud a Bihorului, deci și în satele Olcea, vechiului regim democratic și înlocuirea sa cu
Călacea, Hodișel și Ucuriș „despuierea scrutinului unul nou, de coloratură bolșevică. În anii 1947-
a început la ora 17,30, deci contrar legii, și mai ales 1948 epurările au continuat și au vizat toate
domeniile vieţii românești postbelice. Între
25
Democraţie occidentală..., p. 95 acestea și învăţământul. Între cei schimbaţi
26
Ibidem, p. 97 s-a aflat și învăţătorul Florian Lăzureanu din
27
Ibidem, p. 100 Ucuriș. Pentru autorităţile vremii s-a impus
28
Ibidem
29
A. Faur, Starea de spirit a locuitorilor din judeţele de nord-vest ca o necesitate înlocuirea acestuia deoarece
ale Transilvaniei în anul 1945, Editura Universităţii din Oradea, făcea parte din rândurile Partidului Naţional
Oradea, 2006, p. 217
30
DJBAN, fond Comitetul Judeţean al Frontului Plugarilor, dos.
13/1946, f. 1 31
Democraţie occidentală..., p.287
96 Monografia Comunei Olcea

Liberal Tătărescu32. Petre Nicolăuș, învăţătorul Centrală de Reformă Agrară de pe lângă Camera
din Olcea, a avut aceeași soartă. La momentul Agricolă Oradea35. Noile autorităţi nu concepeau
îndepărtării era membru al Partidului Social ca în plin regim democrat-popular cineva să reu-
Democrat33. șească să obstrucţioneze “justiţia populară”.
Satul românesc și-a continuat însă calvarul, Că noile autorităţi nu aveau de gând să re-
care era doar la început. Ieșite din război, satele alizeze într-adevăr o împărţire a pământurilor la
aparţinătoare astăzi comunei Olcea au avut pute- ţărani o dovedește faptul că la patru ani de la de-
rea de a merge mai departe în speranţa unui ori- cretarea reformei agrare, în 1949 se declanșa pro-
zont de viaţă mai bun. Ţăranii avuseseră o viaţă cesul de colectivizare a agriculturii. Astfel, la în-
foarte grea, agravată de război, și sperau într-o ceputul lunii martie 1949, începea calvarul lumii
îmbunătăţire a condiţiilor lor de viaţă. Guvernul rurale românești odată cu publicarea Decretului
Groza instalat la putere la 6 martie 1945 a promis 83/194936.
îndreptarea stărilor de lucruri și a „nedreptăţilor Acesta a condus la o serie de nemulţumiri
sociale” din lumea satelor. Pentru a atrage lumea în lumea satelor, nemulţumiri care au culminat
satelor de partea sa, guvernul Groza a promis o cu răscoalele din vara anului 1949. Încă din cur-
largă reformă agrară. Acest fapt sa și întâmplat sul lunii iunie 1949 ţăranii s-au arătat complet
astfel că pe 23 martie 1945 intra în vigoare Le- nemulţumiţi de directivele guvernului comunist
gea nr. 187 de reformă agrară34. Evident că totul privitoare la plata în bani a secerișului, treierișu-
nu era decât praf în ochi aruncat ţăranilor pen- lui la arie și predarea cotelor. Ei doreau ca plata
tru a nu vedea adevăratul sens al măsurii și a noii pentru muncile agricole să se facă în natură și tre-
stăpâniri. Ceea ce se urmărea era în primul rând ierișul să se facă în gospodărie după ce fiecare își
obţinerea unei aderenţe populare a regimului în va fi dus acasă recolta. Treptat nemulţumirile le-
perspectiva câștigării depline a puterii. Faptul că gate de aceste probleme au cuprins o mare parte
încă în anul 1946 lucrările de reformă agrară erau a satelor bihorene, între care și cele care actual-
încă în faza incipientă în judeţul Bihor dovedește mente fac parte din comuna Olcea.
deplin acest fapt. În Bihor intensitatea maximă a acţiunilor
Aceeași situaţie se afla și pe arealul actual ţărănești anticomuniste a fost în zonele situate
al comunei Olcea unde lucrurile erau departe la nord de Oradea, pe valea Barcăului și în sudul
de a fi măcar clarificate în sensul împărţirii de judeţului, pe valea Crișului Negru. Spre sfârșitul
pământ ţăranilor. Astfel, într-o consfătuire de lu- lunii iunie acţiunile au crescut în consistenţă lu-
cru cu șefii ocoalelor agricole și inginerii toografi ând chiar forme agresive, extinzându-se rapid de
din Bihor, care s-a desfășurat în localul Camerei la un sat în altul.
Agricole Bihor din Oradea în 26-27 august 1946, Rapoartele Securităţii își încep discursul
s-a ajuns la concluzia că s-au făcut foarte puţi- sub acest aspect cu acţiunile declanșate în sudul
ne progrese în realizarea reformei agrare. Situa- Bihorului, pentru a continua în devălmășie cu in-
ţia era nesatisfăcătoare, din prisma autorităţilor formaţiile despre răscoală în cele șapte judeţe așa
comuniste, și pentru comunele Olcea, Cociuba cum s-au desfășurat ostilităţile de la o zi la alta.
Mare, Holod și Lăzăreni, în acest din urmă sat Prima răbufnire ţărănească este semnalată
nici măcar nu începuse exproprierea moșiei lui tocmai în plasa Tinca, în Batăr, unde, cel care a
Alexandru Popescu, deoarece contestase decizii- iniţiat răscoala, Dumitru Crăciun ameninţase
le de expropriere la adresa moșiei sale la Comisia pe membrii de partid din localitate spunându-le

32
Ibidem, p. 349 35
A.N.D.J.Bh, fond Sfatul Popular al Regiunii Crișana, Secţiunea
33
Ibidem Agricolă, dos.1/1946, f. 2
34
G. Moisa, Stadiul lucrărilor de reformă agrară din judeţul Bihor 36
D. Șandru, Decretul 83/1949, în Arhivele totalitarismului, an 1,
în august 1946, în Crisia, 1996-1997, 1997, p. 330 nr. 1, 1993, p. 133-145
Monografia Comunei Olcea 97

acestora “… vezi tu toporul acesta, am să-l bag eu trupele de Securitate din Oradea care au restabi-
în voi, în toţi comuniști, căci voi nu aveţi mai mult lit ordinea în localitate.
timp decât vreo 3-4 zile,după care vor veni englezii Vreme de aproape 2 săptămâni agitaţiile ţă-
și americanii“3756. În aceeași zi, la Tăut, în timp rănimii cauzate de plata în bani a muncilor agri-
ce o echipă comunistă de îndrumători mobiliza cole prestate, a treierișului la arie și a cotelor foar-
populaţia la muncă voluntară Floarea Milean a te mari pe care aceștia erau datori să le predea la
spus “… aceștia sînt hoţii și tâlharii. Proastă este stat, s-au mai potolit. Vor reizbucni însă cu putere
lumea din sat că nu se răscoală împotriva lor“ (n.n a în a doua jumătate a lunii iulie având la bază ace-
îndrumătorilor) 38. leași cauze 40.
În ziua de 23 iunie 1949 în toate Sindicatele La 28 iulie 1949 sunt din nou semnalate tul-
de salariaţi agricoli din Bihor s-au ţinut adunări burări în zona Tinca. Mai exact la Girișu Negru
generale cu ţăranii pentru a li se aduce la cunoș- unde circa 300 de ţărani s-au adunat să proteste-
tinţa că muncile agricole efectuate de ei vor fi ze în faţa Comitetului Provizoriu pentru aceleași
plătite în bani și nu în natură39. În bani pentru motive ca și în celelalte localităţi ale judeţului.
că produsele urmau să ia drumul Moscovei iar Trupele de Securitate au intervenit în forţă pen-
sumele de plată echivalente erau mult mai mici tru a împrăștia mulţimea. Raportul întocmit de
ceea ce avantaja statul comunist. La Arpășel au Securitate spune că între cele două tabere au în-
participat la adunare în jur de 120 de ţărani. ceput schimburi de focuri și în această confuzie
Auzind propunerea venită dinspre reprezentan- generală răsculaţii s-au ucis între ei. Neputând
tul partidului comunist, Toth Carol, s-au ară- face faţă organelor represive ţăranii s-au retras
tat complet nemulţumiţi și au cerut ca muncile în pădure. Au fost totuși prinși și executaţi Sil-
efectuate în sezonul de secerat și treierat să le fie viu Sârbu și Ioan Tărău. În seara aceleiași zile în
plătite în natură și nu în bani. În Tinca, ţăranii jurul orelor 20-21 au fost trase clopotele în satul
convocaţi pentru aceeași problemă și cunoscând Tăut după care s-au adunat vreo 400 de oameni.
despre ce va fi vorba, nici măcar nu s-au dus la Același lucru se întâmplă în Batăr și Talpoș. Ţăra-
întâlnire fiecare plecând la muncile câmpului. nii din cele trei localităţi s-au îndreptat, apoi, în
Același lucru s-a întâmplat și în comuna Bicaciu coloane bine organizate - circa 1000 de oameni -
unde în fruntea ţăranilor se găseau Vasile Șuș- spre Tăut strigându-se lozinci extrem de eclectice
man, Dumitru Blaga și Gheorghe Ruga. La 28 și contradictorii: “ Trăiască R.P.R., Trãiascã Uniu-
iunie în Biharia circa 2000 de ţărani au fost adu- nea Sovieticã, dar și Jos Guvernul, Afară cu comu-
naţi în faţa Primăriei pentru ai asculta în aceeași niști. Trăiască legiunea și căpitanul. Trăiască Tito“
41
problemă pe însăși capii comuniștilor bihoreni etc.. S-a dat foc arhivei Comitetului Provizoriu,
Francisc Szilaghy, secretarul Comitetului Jude- s-a devastat Primăria iar drapelele roșii comunis-
ţean P.M.R și Ștefan Kőrősy, responsabilul cu te au fost incendiate. Din nou trupele de Securi-
agitaţia și propaganda în Bihor. Și aici nemulţu- tate s-au deplasat la faţa locului pentru a reduce
mirile ţăranilor au ieșit la suprafaţă, aceștia ce- la tăcere pe răsculaţi. Aici au fost întâmpinaţi de
rând, la fel ca peste tot, reducerea cotele și plata ţărani cu focuri de armă. Schimburi de focuri au
pentru activităţile desfășurate în natură. Liderii avut loc pe tot parcursul nopţii. Se striga întruna “
comuniști, insistând spre ai convinge pe local- Să nu intre nici un nădrăgar în comună și jos jidanii
nici de justeţea iniţiativei lor, au sfârșit prin a fi și comuniștii” 42.
bătuţi. În urma acestor evenimente au intervenit Avem din nou accente antisemite în cadre-
le reacţiei ţărănești dovadă că aceștia confundau
37
Arhiva Serviciului Român de Informaţii, Fond.documentar, dos.
nr.4638, f. 73 (în continuare A.S.R.I.) 40
Ibidem
38
Ibidem 41
Ibidem
39
Ibidem 42
Ibidem
98 Monografia Comunei Olcea

comunistul cu evreul dar și cu ungurul, și, prin executaţi de asemenea Csak Ladislau și Iosif Biro
ricoșeu cu rusul sovietic, ţăranii nefiind dealtfel pe motiv că participaseră la evenimentele ce au
foarte departe de adevăr. Legat de această pro- avut loc acolo.
blemă nu putem să nu observăm că cea mai mare Nici satele comunei Cociuba Mare nu au
parte dintre cei care coordonează acţiunea repre- scăpat de revoltele ţăranilor nemulţumiţi de
sivă din partea autorităţilor sunt fie maghiari, fie sensul pe care l-a luat viaţa lor. Serioase forţe
evrei. De aici credem noi și răbufnirile antisemite ţărănești - peste 600 de oameni - au fost puse în
în faţa evidenţei că ţăranul român prin excelenţă mișcare pe 30 iulie, în Cociuba Mare, împotriva
din perspectiva etnicului, poartă acum propriul regimului instituit la sate de către comuniști. Cei
său război cu străinul comunist identificat cu 15 miliţieni prezenţi în localitate au fost bătuţi și
evreul, ungurul și rusul. Propaganda desfășurată luaţi prizonieri. Din Tăut s-a deplasat o mașină a
de partidele istorice, atunci când se mai putea Securităţii pentru a elibera pe ostateci dar aceas-
face, a dat roade și în acest caz. ta a fost nevoită să renunţe la tentativă întrucât
Pe de altă parte, exprimându-și dorinţa ca asupra ei au fost trase focuri de armă. O nouă
nici un nădrăgar să nu intre în comună ţăranii re- tentativă a Securităţii a fost însă încununată de
acţionau contra activului local de partid care în succes, iar șefii acţiunii ţărănești au fost arestaţi.
cea mai mare parte era recrutat din plebea satelor Este vorba despre Nicolae Dan, Gheorghe Dan și
nicidecum din rândurile celor înstăriţi. Cum ţăra- Gheorghe Pojorca.
nului sărac i se spunea în limbajul satului nădră- În ultima zi a lunii iulie - 31 iulie - răscoala
gar putem acredita ideea că revendicarea aceasta ţărănească a cuprins și comuna Ucuriș. Cei care au
era îndreptată împotriva lumpenului satelor, ve- instigat la răscoală au fost doi tineri din localitate
ritabili oportuniști, care, întrezărind posibilitatea prezenţi cu câteva zile mai înainte în Tăut și par-
ieșirii din starea socială în care se găseau, au ade- ticipanţi la evenimentele de acolo. Mai multe zeci
rat la partidul comunist. de persoane au atacat sediul Comitetului Provizo-
O parte a manifestanţilor au plecat pe la riu, au ars arhiva și procesele verbale de impunere
orele 22 spre Batăr unde de asemenea cea mai a cotelor și au distrus tablourile conducătorilor
mare parte a satului era revoltată.Aici se acredi- comuniști ai vremii. Au distrus de asemenea cămi-
tase ideea venirii în cel mai scurt timp a puterilor nul cultural, școala, cooperativa și poarta triumfală
occidentale astfel că “sã nu ducã nimeni grâul la terorizând pe șefii organizaţiei comuniste din lo-
arii căci peste câteva zile vin americanii” 43. Incitaţi calitate și pe cei ai Comitetului Provizoriu. După
de veștile venite dinspre Tăut ţăranii au devastat ce au tăiat firele telefonice și au baricadat drumul
sediul Comitetului Provizoriu și ucis pe paznicul de acces în comună răsculaţii au efectuat un marș
acestuia, membru al partidului comunist, care a pe străzile satului cântând cântece legionare - Sfân-
încercat să se opună. În urma evenimentelor din tă tinereţe legionară - dar și Deșteaptă-te române
Tăut și Batăr s-a declanșat o anchetă de către or- sau Trăiască regele 44. La fel ca peste tot în judeţ au
ganele de Securitate, luându-se o serie de măsuri intervenit trupele de Securitate și după un scurt
dintre cele mai dure. Au fost executaţi prin îm- schimb de focuri revolta a fost înăbușită.
pușcare următorii: Ioan Todinca, Ioan Crăciun Iată cum prezentau organele Securităţii
și Vasile Sușigan iar Mihai Dodișan și Gheorghe pregătirea și desfășurarea răscoalei din satele din
Teuda arestaţi. Mai erau daţi în urmărire Gheor- sudul Bihorului, între acestea și cele care astăzi
ghe Milean, Ioan Rusu și Matei Tirban care dis- compun comuna Olcea:
păruseră de la domiciliu înainte ca Securitatea „Tot pe linie de organizaţii subversive au fost
să-și desăvârșească opera. În Belfir, localitate în- semnalate existenţa bandelor de fugari politici care
vecinată cu Girișul Negru, Tăut și Batăr, au fost își au ascunzișurile în Munţii Cornului și Bihoru-
43
Ibidem, f. 81 44
Ibidem, f. 83.
Monografia Comunei Olcea 99

lui, iar ca loc de activitate, comunele: Susag, Ucuriș, A fost semnalată deasemenea existenţa orga-
Dumbrăviţa de Codru și Craiova jud. Bihor, unde ei nizaţiei subversive “Vlad Ţepeș II”, având centrul în
agitau ţărănimea în vederea unei revolte. Oared cu legături superioare în București și cu ra-
Astfel, la data de 23 Iulie a.c., deci cu câteva mificaţii în comunele Vașcău, Baital, Beliu, Ucuriș,
zile înainte de deslănţuirea acţiunilor chiaburești, a Lunca, Câmpanii de Sus, Leheceni, Beiuș, Marghita
fost semnalat un individ membru al bandei, anume și Sălard din jud. Bihor. Conducerea o avea avocatul
CURTA ALEXANDRU din comuna Tislaca-Bihor, MILITARU CONSTANTIN din Oradea și cuprin-
care a ţinut o adunare cu un număr de 18 locuitori dea elemenete din Aparatul de Stat, din armată, din
în comuna Craiova – Satul Siad jud. Bihor. rânduriledeblocaţilor, elevi, muncitori, - iar în judeţ
Cu această ocazie li s’a făcut cunoscut partici- mai mult din rândul intelectuailor dela sate. Organi-
panţilor, că banda este organizată și posedă arma- zaţia avea legături cu bandele din munţi, iar acţiu-
ment, iar din ea fac parte mai multe elemente prove- nea ei se baza pe chiaburimea satelor.
nite din ofiţeri deblocaţi și intelectuali originari din În planul lor de acţiune, în eventualitatea
satele din apropiere. Le-a trasat ca sarcină, ca ei să declanșării acţiunii, ei se bazan pe membrii orga-
se împotrivească predării cotelor de cereale, “să-și ia nizaţiei care făceau parte din cadrele armatei și în
inima în dinţi și să lupte cu hotărâre împotriva ace- special pe cei din Batalioanele de Securitate și Mi-
lora care ar vrea să le ia grâul”. liţie, care aveau misiunea de a nu opune rezistenţă
Toţi fugarii din pădure au ordine speciale ca să la ocuparea instituţiilor. Aceeași sarcină revenea și
se apropie de satul lui, iar intelectualii în satele unde membrilor care făceau parte di Aparatul de Stat, care
au avut funcţiuni, -să ia contact cu cât mai mulţilo- în plus mai aveau sarcina de a produce sabotajii.
cuitori și să-I agite împotriva Guvernului, susţinând Masse ţărănești urmau să fie antrenate și puse
”revoluţia ce va urma”. La plecare le-a promis că în faţa trupelor să strige lozinca: “să nu se tragă în
între 27-3 Iulie a.c, va veni împreună cu un maior popor”.
din bandă, dar pantru aceasta ei trebue să se pregă- Activitatea acestei organizaţii în comunele de
tească și să fie cât mai mulţi. Individul în cauză avea mai sus a fost semnalată până în ultimul moment,
misiunea de a organiza satele începând cu Chislaca totuși deși membrii ei au fost identificaţi, nu s’a tre-
până la Hodișel jud. Bihor. cut la reţinerea lor.”45
În ziua de 24 Iulie a.c., în comuna Ucuriș „În ziua de 31 Iulie a.c., acţiunea chiabu-
jud Bihor, la casa locuitorului MATEOC IOAN a rească isbucnește în com. Ucuriș jud. Bihor, după
Tureacului, s’au prezentat doi indivizi din comu- ce au sosit doi fii de chiaburi din com. Tăut care
na Tăut jud. Bihor. Cu această ocazie s’au strâns fugiseră acolo, unde au luat contact cu chiaburul
peste 40 de membrii ai bandei, în majoritatea lor MATEOC a Tureacului. Ei au instigat populaţia
foști legionari și membrii ai cultului baptist pe la acţiune.
care cei doi indivizi iau îndemnat să nu predea În frunte cu numiţii MATEOC IOAN, chia-
cotele de grâu. bur manist cu 6 ha. (executat); MATEOC FLORI-
Cu această ocazie s’a aflat, că din comuna Tă- AN a Gherii cu 14 ha.; MATEOC ALEXANDRU
ut-jud. Bihor au plecat în spre alte 10 sate tot câte a Fuarului, chiabur cu 10 ha.; BODEA IOAN, chia-
două persoane, pentru a agita ţăranii contra ordinei bur cu 6 ha (executat) și POPA ALEXANDRU,
de Stat, spunându-le că “acum este momentul priel- chiabur cu 10 ha. (dispărut), - au devastat sediul
nic să se ridice și să dea lovitura de graţie Guvernului Comitetului Provizoriu, au ars arhiva și procesele-
din R.P.R.”. După plecarea lor s’a observat o vie agi- verbale de impunerea cotelor de cereale, au distrus
taţie în sat, agitaţie care a cuprins și satele pe unde tablourile conducătorilor R.P.R. și lozincile.
fuseseră ceilalţi instigatori, adică, Batăr, Tăut, Tal- La fel au procedat cu căminul cultural, școa-
poș și Ucuriș din jud. Bihor și Berechiu Somoșgheș și la, cooperativa și poarta triumfală, pe care au ars-o.
Apateu din jud. Arad. 45
Ibidem, f. 66-90
100 Monografia Comunei Olcea

Au terorizat conducătorii organizaţiei de bază, și ai Înarmaţi cu ciomege și pietre au atacat și


Comitetului Provizoriu. Au tăiat firele telefonice din bătut pe secretarul organizaţiei de bază P.M.R.
comună și au baricadat drumul. Huliganii au tra- din Ineu. Grupuri de huligani din această comu-
versat comuna cântând cântece legionare ca “sfântă nă, înarmaţi, s’au îndreptat spre com. Somoșgheș
tinereţe legionară” și alte cântece naţionale și șovine jud. Arad, pentru a instiga și pe ţăranii de acolo.
ca “deșteaptă-te române”, precum și “trăiască rege- Pe drum ei au fost opriţi de organele noastre și un
le”. Când au apărut organele noastre au tras focuri ploton de grăniceri, care i-au întors din drum, fără
de armă asupra lor. însă a putea restabili ordinea din cauza efectivului
-În com. Susag-jud. Bihor, în noaptea de 31 prea mic faţă de populaţia care participa la acţiunea
Iulie a.c. un grup de huligani condus de numiţii: chiaburească, în număr de cca. 3-400 de ţărani.
HURTH IOAN, chiabur cu 20 jug. (executat), -În com. Apateu jud. Arad, acţiunile chiabu-
HUTRH TEODOR, chiabur cu 13 jug. (executat); rești pornesc cu aceleași lozinci ca și în com. Bere-
MORMA IOAN, chiabur cu 20 jug. (dispărut), în- chiu.
armaţi cu furci de fier și având drapele naţionale în Înarmaţi cu ciomege, furci și arme, bat pe
frunte, au devastat sediul Comitetului Provizoriu și învăţătorul și notarul comunei care încercau să-i
au tăiat firele telefonice. liniștească, devastează locuinţele celor doi de mai
Grupurile de huligani au trecut apoi prin com. sus, primăria și școala primară, dând foc la o mare
Coroiu unde li s’au alăturat huliganii din această parte din mobilier și întregi arhive. S’au strigat
comună care erau conduși LEOCUŢIA MATEI aceleași lozinci huliganice.
chiabur cu 15 ha. (executat) și fiul său LEOCUŢIA Un organ de Securitate însoţit de doi ofiţeri de
GHEORGHE (dispărut). De aci au trecut în com. grăniceri plecând să verifice situaţia, la marginea co-
Craiova jud. Bihor, unde au manifestat, devastând munei au fost opriţi prin strigăte și focuri de armă.
sediul Comitetului Provizoriu și postul de Miliţie. Neavând forţe suficiente, mașina cu cei de mai sus,
-Isbucnește acţiunea chiaburească și în com. s’a reîntors reușind însă să prindă 6 huligani înar-
Ianoșda. maţi cu ciomege și unul cu o armă Z.B.
-Huliganii din com. Susag jud. Bihor, au alar- -În com. Sepreuș jud. Arad, populaţia a înce-
mat prin tragere de clopot comunele: Marginea, Sa- put acte de dezordine și agitaţie, întrebuiţând aceleși
tul Barba, Săldăbaghiu de Barcău, Ghida, Cohan și lozinci huliganice.
Abram jud. Bihor, de unde au venit câte 50-60 de S’au format grupuri de cca. 400 huligani, care
ţărani și ducându-se la sediul Comitetului Provizo- înarmaţi cu ciomege, furci și arme, au tăiat firele tele-
riu, au bătut pe membrii subcomisiei de verificări și fonice, au devastat cooperativa comunei, consumând
pe secretarul Organizaţiei de Bază. întreaga băutură, au devastat Gospodăria de Stat,
Huliganii au manifestat toată noaptea cu lo- au incendiat sediul Comitetului Provizoriu și în-
zincile: “Niciun bob de grâu la colectare. Să iasă treaga arhivă, au dezarmat și bătut o patrulă călare
afară toţi străinii din comună. N’avem nevoie de nă- compusă din 3 miliţieni.
drăgarii dela oraș”. Huliganii au format posturi de pândă în jurul
În aceeaș zi, acţiunile chiaburești se întind și satului pentru a împiedica intrarea autorităţilor.
în Nordul jud. Arad, astfel: -În com. Somoșgheș-Arad, venind tov. BELLE
-În com. Berechiu jud. Arad venind echipa cul- PETRU, președintele Sfatului Popular judeţean,
turală a școlii de ofiţeri din Ineu, populaţia adunată pentru a duce muncă de lămurire s’au adunat un nu-
în număr mare a manifestat împotriva măsurilor lu- măr de cca. 400 de ţărani, care l-au atacat, bătându-
ate de Guvern, strigând lozincile: “Vrem pâine și nu l grav și aruncând mașina într-un șanţ. – Tov. BEL-
mălai. Vrem libertate. Trăiască regele Mihai. Trăias- LE a fost salvat de organele Miliţiei și Grănicerești
că Iuliu Maniu, Trăiască regele Carol al II-lea. Jos care au intrat în comună cu un mic efectiv de grăni-
comuniștii.” ceri. Huliganii au format grupe înarmate cu ciomege
Monografia Comunei Olcea 101

și furci, baricadând drumul ce duce în sat și strigând cu executarea lui Ioan Hurth și Teodor Hurth din
aceleași lozinci huliganice. Au dat foc arhivei Comi- Susag și a lui Matei Leocuţia din Coroiu, în timp
tetului Provizoriu și au rupt firele telefonice. ce Ioan Morna din Susag și Gheorghe Leocuţia
În toate cele 4 comune când s’a încercat de din Coroiu au fost daţi în urmărirea Securităţii. În
către prganele Miliţiei șe Grănicerești de a intra aceeași zi au loc confruntări între ţărani și forţele
în comună, s’au tras clopotele la semnal pentru a de represiune în Ianoșda.
trece la rezistenţă. Treptat acţiunile ţărănești deveneau din ce
Cauzele acţiunilor chiaburești din jud. Arad în ce mai consistente iar tendinţa era de a se ex-
sunt aceleași ca și în jud. Bihor, adică existenţa orga- tinde și în alte zone. În această situaţie, la nivel
nizaţiilor subversive din jud. Bihor, care aveau rami- central au început discuţii despre ceea ce trebu-
ficaţii și în judeţele Arad, existenţa unei organizaţii ia întreprins pentru a se înăbuși definitiv aceste
subversive pe teritoriul jud. Arad și Timiș Torontal, revolte. Ministerul Afacerilor Interne -M.A.I - în
care lansat și lansează manifeste ostile regimului de- colaborare cu Direcţia Generală a Securităţii Sta-
mocratic și îndeamnă populaţia rurală la rezistenţă tului au hotărât luarea unor măsuri foarte ferme și
contra măsurilor luate de Guvern și – trecerea la acte dure în acest sens. Acestea au constat în organiza-
de teroare, manifeste care au și un conţinut religios și rea Comandamentelor Unice Oradea și Arad, la
despre care sunt indicii că au fost redactate și lansate 30 iulie 1949, respectiv 1 august 1949, compuse
de către preoţii catolici. dintr-un delegat al Comandamentului trupelor
Deasemenea s’a că elementele fostului P.N.Ţ.- M.A.I, delegatul Securităţii, delegatul Miliţiei și
Maniu, organizaţi subversiv, duc duc o acţiune de delegatul Comitetului Provizoriu Judeţean. Co-
agitare în rândul populaţiei rurale, folosind elemente mandamentul din Oradea avea în frunte pe gene-
ale P.N.Ţ.-Maniu din comune. ralul Eremia Popescu, iar cel din Arad pe genera-
Dovadă că acţiunile din cele 4 comune au fost lul Băjenariu, acesta din urmă ajutat de subșeful
iniţiate de organizaţia subversivă din. Jud. Bihor, Statului Major al trupelor M.A.I, Lt. Col. Gheor-
este că în ziua de 28 Iulie a.c., în com. Berechiu jud. ghe Filoteanu. Ele erau constituite pentru a crea
Arad, și-au făcut apariţia călare doi indivizi îmbră- o mai mare eficacitate și mobilitate de acţiune
caţi în haine ţărănești, vaniţi din com. Talpoș jud. unităţilor de Securitate 47.
Bihor, care au luat legătura cu câţiva ţărani din Pe lângă unităţile fixe au fost create și unităţi
com. Berechiu, îndemnându-i să organizeze rezis- mobile care interveneau în funcţie de necesităţi
tenţă contra măsurilor luate de Guvern, privitoare în diferite locuri ale judeţelor. Pentru realizarea
la treeriș și colectare, arătându-le totodată că luând scopului propus M.A.I a pus la dispoziţia Co-
o poziţie de rezistenţă în massă, vor reuși să-și ajun- mandamentelor unice un mare număr de efecti-
gă scopul lor.”46 ve. În Bihor forţele de Securitate s-au dispersat în
Tot pe 31 iulie 1949 au izbucnit frămân- judeţ pentru a înăbuși răscoalele. La Tinca a fost
tări în Susag unde un grup de ţărani înarmaţi cu trimis un batalion de Securitate, dovadă că aici
furci de fier și având drapele naţionale în frunte nemulţumirile erau foarte mari. Celelalte două
au atacat Sediul Comitetului Provizoriu unde au batalioane erau dislocate la Oradea și Marghita.
distrus arhiva și tăiat firele telefonice. De aici s-au Pentru ca succesul acestor măsuri să fie ga-
deplasat spre Coroiu unde li s-au alăturat unii lo- rantat s-a stabilit următoarea metodologie de ac-
cuitori, din localitate iar de aici spre Craiova (azi ţiune:
Craiva în jud.Arad) unde au distrus sediul Co- 1. “ Se va acţiona cu toată energia și cu forţe
mitetului Provizoriu și postul de Miliţie. Aceste suficiente succesiv pe centrele agitate
evenimente au generat, mai apoi, o serie de an- 2. Cei care se dau la crime, la acte de teroare,
chete din partea autorităţilor comuniste, soldate tăieri de fire telefonice sau de jaf să fie executaţi.
46
Ibidem 47
Ibidem, f. 290
102 Monografia Comunei Olcea

3. În caz că agresorii întrebuinţează forţa sau Miliţie Securitate


focuri împotriva trupelor și a autorităţilor și nu se Batăr 24 8
supun somaţiilor legale, să se întrebuinţeze focul, Talpoș 24 5
urmărindu-se lichidarea capilor acestor bande Tăut 24 8
4. Din fiecare centru în care au avut loc acţi- Girișul Negru 26 7
uni chiaburești, se vor ridica capii acestor acţiuni - Belfir 24 4
în lipsă familiile acestora - și câte 10 - 15 familii de Cociuba Mare 24 6
chiaburi afirmaţi ca dușmani ai poporului, care vor Ucuriș 26 6
fi dirijaţi de Miliţie, conform dispoziţiilor ce se vor Susag 24 5
da prin Comitetele Provizorii Judeţene 48. Coroiu 24 4
Toată acţiunea era organizată în două etape. Craiova 24 4
În faza întâi trebuiau lichidate “acţiunile contrarevo- Bicaciu 24 7
luţionare chiaburești și împiedicarea extinderii dezor- Oradea vest – gară 47 1
dinilor în regiunile din jur“49, în timp ce în faza a doua Total 315 65
urma “…asigurarea treierișului și colectării în condiţii
normale pe toată durata campaniei de lucru“ 50. Mai erau prezenţi pentru supravegherea
Odată ce planul a fost elaborat în cele mai activităţilor 19 miliţieni în Centrul de triere din
mici detalii și trupele desemnate pentru inter- Oradea, în timp ce alte 7 persoane formau o echi-
venţie erau pregătite, au început operaţiunile în- pă specială pentru reconstituirea evenimentelor,
dreptate împotriva răsculaţilor, corespunzătoare formată numai din ofiţeri de Securitate. Aceasta
primei etape de înăbușire a revoltelor. Acestea au avea misiunea, dovadă cele întâmplate în judeţul
început pe 31 iulie 1949 și s-au încheiat, în cea Arad, de a împușca pe loc pe cei care au instigat
mai mare parte, pe 4 august. Numai în cele pa- populaţia la revoltă pe parcursul așa numitelor
tru zile cât au fost derulate măsurile represive în reconstituiri ale evenimentelor, care se desfășu-
două judeţe - Bihor și Arad, au fost omorâţi nu rau numai noaptea. Era de fapt o echipă de șoc
mai puţin de 28 ţărani, pe lângă cei împușcaţi îna- constituită special în acest sens, probabil în fie-
inte de 31 iulie și după 5 august, 16 în Bihor și care judeţ, din moment ce pentru Bihor și Arad
12 în Arad. Acestora li se adaugă persoanele de- existenţa lor poate fi dovedită 52.
portate direct în Dobrogea, în timp ce alte 170 au Toate aceste forţe au fost puse în acţiune
fost arestate și anchetate de Securitate, soarta lor în Bihor cu un singur scop - înăbușirea acţiunilor
ulterioară nefiind prea clară 51. ţărănești. Acestora li se mai adăugau trupele mai
Intensitatea maximă a acţiunilor represi- sus amintite ca fiind puse la dispoziţia Comanda-
ve în Bihor și Arad a fost atinsă în noaptea de 2 mentului Unic Oradea. De asemenea, în fiecare
spre 3 august 1949. S-a fixat cu precizie numărul comună a judeţului era numit câte un reprezen-
forţelor de intervenţie pentru fiecare localitate în tant al Securităţii care va concura la buna desfă-
parte. Comandamentele Unice Arad și Oradea șurare a procesului de ridicare a persoanelor sta-
își arătau din plin eficacitatea. În Bihor pe lângă bilite. Delegatul Securităţii avea mai multe echipe
unităţile militare amintite că vor lua parte la ac- în subordine fiecăreia repartizându-i-se 1-2 locu-
ţiune au mai fost mobilizate importante forţe de inţe de unde erau ridicaţi oameni. După ce toate
Miliţie și numeroși ofiţeri de Securitate în civil. persoanele desemnate au fost arestate, acestea se
Pe sate dispoziţia acestor efective arăta astfel: transportau la sediul Miliţiei din Oradea prin gri-
ja Miliţiei Judeţene Bihor în așa fel ca pe 3 august
48
Ibidem să fi ajuns la destinaţie. În fiecare comună câte un
49
Ibidem, f.213 ofiţer de Miliţie a primit misiunea ca împreună
50
Ibidem
51
Ibidem, f. 87. 52
Ibidem, f.35
Monografia Comunei Olcea 103

cu Miliţia locală să asigure paza bunurilor rămase rea direct generalului Gheorghe Pintilie, șeful Se-
și pe bază de proces verbal să le predea Sfaturilor curităţii române56. Pe toată durata transportului
Populare locale. Persoanelor ridicate de Securita- au fost stabilite reguli foarte stricte pentru garda
te li se permitea să-și ducă cu ei câteva efecte de care însoţea trenul în vederea evitării oricăror
îmbrăcăminte, lenjerie, hrană cât se poate duce, complicaţii:
veselă și găleţi pentru apă și necesităţile fiziologi- 1. Se numea pentru fiecare vagon câte un
ce. Transportul arestaţilor s-a făcut cu 46 de ma- responsabil începând de la 3 august 1949, ora 5
șini toate puse la dispoziţie de către Securitate și dimineaţa
Miliţie. În fiecare camion au fost îmbarcate câte 2. După ce îmbarcarea persoanelor s-a ter-
15 - 20 de persoane astfel încât să intre și baga- minat vagoanele au fost ermetic închise totuși
jele pe care aceștia le luau cu ei iar pentru supra- obloanele de aerisire rămânând deschise
veghere câte 8 miliţieni pentru fiecare transport. 3. Înainte de plecarea trenului din Oradea și
Pentru siguranţa transportului în spatele fiecărei pe timpul opririlor de mai lungă durată prin grija
mașini cu arestaţi se găsea câte o mașină de re- gărzii vor fi aprovizionaţi oamenii ce se transpor-
zervă care avea în ea 1 subofiţer de miliţie și 6 os- tă cu apă.
tași53. Având în vedere că la acţiune au participat 4. Hrana pe timpul transportului și-o asi-
46 de camioane se poate emite părerea că în urma gura fiecare persoană în parte, permiţându-se pe
răscoalelor ţăranilor numai în Bihor au fost ridi- timpul transportului ca se se cumpere lapte pen-
caţi între 800 și 1000 de oameni. tru copii.
Toţi arestaţii erau, apoi, transportaţi de la 5. Nu se permitea coborârea din tren sub
sediul Miliţiei Judeţene în gara de est din Ora- nici o formă până la ajungerea la destinaţie.
dea unde 38 de miliţieni, sub comanda maioru- 6. Hrana pentru gardă se asigura de către
lui Popovici, asigurau paza acestora. După ce a unitate pe timp de trei zile
fost adunată toată lumea, s-a format un convoi 7. Sosirea la staţia de destinaţie - Medgidia -
de vagoane cu destinaţia Medgidia54. numai din se va raporta telefonic la Oradea 57.
persoanele arestate în 2-3 august. Pentru paza În 3 august la amiază comandantul Coman-
trenului s-a constituit o gardă formată dintr-un damentului Unic Oradea, generalul Eremia Po-
comandant - Slt. Ioan Rusu de la Miliţia C.F.R -, pescu, raporta lui Gheorghe Pintilie la București
un ofiţer de Miliţie ajutat de un ofiţer de Securi- îndeplinirea obiectivelor și plecarea convoiului
tate și 37 de miliţieni55. Autorităţile s-au gândit spre Medgidia.
și la asistenţa medicală pe timpul transportului, Prima fază a acţiunii autorităţilor era înche-
oricum foarte sumară, convoiul fiind însoţit de iată în urma acestor evenimente. Urma, așa cum
un asistent sanitar. Trenul cu răsculaţi avea regim se stabilise, a doua etapă care consta în asigurarea
de coletărie rapidă până în Medgidia nemaifiind treierișului la timp și colectarea obligaţiilor ţără-
în această situaţie decât de foarte puţine ori oprit. nești către stat. Asta însemna de fapt că treburile
Garnitura de tren era formată dintr-un vagon de începeau să reintre pe făgașul normal stabilit de
clasă pentru garda însoţitoare și câte un vagon de autorităţi adică tentativele de rezistenţă la colec-
marfă pentru fiecare 30 de persoane, în total circa tivizare ca și alte aspecte opoziţioniste începeau a
31 de vagoane. fi reduse la tăcere.
După ce acţiunea a fost organizată în cele Astfel, în Bihor Comitetul Provizoriu Jude-
mai mici detalii convoiul cu deţinuţi a luat dru- ţean, prin Comitetele Provizorii de plăși și comu-
mul Medgidiei nu înainte de a fi raportată pleca- ne, a trecut la luarea de măsuri coercitive la adre-
sa ţăranilor pentru transportarea grânelor la arii
53
Ibidem, f. 35 -37.
54
Ibidem, f. 38 56
Ibidem, f. 38.
55
Ibidem, f. 37 57
Ibidem, f.40
104 Monografia Comunei Olcea

în vederea treierișului, pentru punerea în funcţi- acţiune de rutină, a fost atacată de circa 300 de
une a tuturor batozelor și întărirea pazei la arii și săteni care bătuseră pe președintele Comitetu-
la centrelor de colectare. Miliţiile comunale tre- lui Provizoriu și Secretarul Organizaţiei de Bază.
buiau să se implice masiv în sprijinirea acţiunii. Soldaţii au făcut uz de armă și doi dintre atacatori
Deși spiritele se liniștiseră sub imperiul for- au fost uciși, iar alţii au fost reţinuţi 60.
ţei, în zonele cu probleme au mai fost păstrate uni- Începând cu 5 august 1949 lucrurile înce-
tăţi militare. Astfel, la Salonta rămânea dislocat peau să reintre în normal. În aceeași zi căpitanul de
Batalionul 5 de Securitate, la Oradea Batalionul securitate Palcovici Iosif, unul dintre responsabi-
7, iar la Marghita Batalionul 12 de Securitate58. Pe lii cu acţiunile represive în Bihor, raporta D.G.S.P
de altă parte Securitatea și Miliţia își intensificau București că starea de spirit a populaţiei era bună
munca informativă în toate zonele judeţului cu cu excepţia unor mici incidente care au mai avut
predilecţie în plășile Salonta, Marghita și Sălard loc în plasele Marghita și Salonta. Asta nu însem-
precum și în localităţile din zona împădurită de na însă că măsurile speciale luate în asemenea
la nord-est de Tinca și de-a lungul văii Crișului cazuri au fost anulate. Ordinele rămâneau încă în
Negru. Foarte drastice măsuri, mergând până la vigoare. La 9 august 1949 Comandamentul Unic
arestarea lor, se luau împotriva celor care nu-și Oradea, prin persoana generalului Eremia Popes-
puteau justifica prezenţa într-o altă localitate de- cu, hotăra, în conformitate cu aprobările venite de
cât cea de reședinţă59. la Comandamentul Trupelor M.A.I următoarele:
Cu toate măsurile violente luate de autori- a. Toate unităţile de Securitate dislocate să
tăţi după 31 iulie 1949 împotriva ţăranilor răscu- rămână în dispozitiv cel puţin până la 13 august
laţi, în perioada 1 - 4 august 1949 pe alocuri au pentru efectuarea ridicărilor planificate. Asta în-
mai răbufnit revolte a căror intensitate nu a cu- semna că pe lângă cei arestaţi deja se pregăteau
noscut-o pe cea dinainte. Tulburări semnificative noi arestări.
au avut loc în Salonta unde s-au aruncat câteva b. După 13 august orele 15 se poate înapoia
manifeste și la Tulca unde locuitorii au protes- la garnizoana de reședinţă Batalionul 12 de Secu-
tat contra colectărilor. La Bicaciu în schimb pe 2 ritate
august preotul romano - catolic Ivany Gheorghe, c. Unităţile care mai rămân vor fi dislocate
calificat drept imredist - membru al fostului par- astfel: Batalionul 7 de Securitate la Salonta cu o
tid fascist maghiar condus de Imredy - și executat Companie la Tinca, Batalionul 5 de Securitate la
în consecinţă după aceste evenimente, a adunat Marghita cu o Companie la Sălard, iar Compania
vreo 500 de persoane din localitate și circa 150 I Grăniceri la Sânmartin.
din satul vecin Ianoșda cu care s-a îndreptat spre d. Cu începere din 15 august, dacă situaţia
Comitetul Provizoriu de plasă unde au bătut pe se menţine calmă, se putea renunţa și la Batalio-
președintele acestuia, obligat mai apoi să se in- nul 7 de Securitate. În acest caz dispunerea urma
terneze în spital. În urma acestor evenimente au să fie - Batalionul 5 de Securitate la Marghita cu o
intervenit trupele de Securitate și ordinea a fost Companie la Sălard și Batalionul Companiei I de
restabilită. Conducătorii acţiunii, Petru Turcuţ și Grăniceri la Sânmartin. Pentru Salonta și Tinca
Ștefan Bucuco, au fost împușcaţi pe loc, în timp numai în caz de necesitate mai urmau a fi trimise
ce alţi doi vizaţi pentru același tratament - Fran- trupe61. După ce Bihorul a fost adus sub asculta-
cisc Cuzman și Francisc Efantecon - au dispărut re organele de securitate locale au înaintat câteva
de la domiciliile lor. propuneri Direcţiei Generale a Securităţii Statu-
În ziua de 3 august, în timp ce o subunita- lui din București pentru a se evita pe viitor repe-
te de Securitate se îndrepta spre Marţihaz, într-o tarea unor astfel de acţiuni. Acestea constau în:
58
Ibidem, f. 43 60
Ibidem, f.97-98.
59
Ibidem 61
Ibidem,f.228
Monografia Comunei Olcea 105

a. Depistarea și arestarea tuturor membrilor pentru a verifica modul in care s’au efectuat dislo-
din organizaţiile subversive, astfel ca prin cerce- carile din aceste localitati.Pentru indeplinirea aces-
tări acţiunea să fie extinsă către vârfuri și alte re- tei misiuni s’a luat legatura pentru culegerea datelor
giuni. necesare cu elemente de baza din fiecare comuna
b. O serioasă verificare a membrilor de par- care cunosteau indeaproape oamenii si pe relatiile
tid din aceste regiuni și excluderea celor care au ce se putea conta adica: Presedintii Sfaturilor Po-
trădat sau au avut slăbiciuni în cursul acestor eve- pulare, Deputatii Sfaturilor Populare, membrii din
nimente Birourile Organizatiilor de Baza si din Conducerea
c. Verificarea și îndepărtarea din aparatul de Gospodariilor Agricole Colective. In urma relatiilor
stat a tuturor elementelor dușmănoase care s-au culese si analizelor facute, rezultatul este dupa cum
pus în slujba dușmanului de clasă, participând la urmeaza:
acţiunile contrarevoluţionare chiaburești, precum
și la pregătirea lor62. REGIUNEA BIHOR Raionul Salonta,
Măsurile luate de Securitate în colaborare com. Ucuriș.
cu Miliţia și trupe ale Ministerului de Interne Au fost dislocate 13 familii dintre care 6 de
au fost destul de eficiente. După 3 august 1949 chiaburi si anume: POPA ALEXANDRU AIOSI,
nu mai au loc tulburări de asemenea intensitate. POPA PETRU TEODORAS, MIHOC GHEOR-
Brutalitatea cu care s-a intervenit pentru liniști- GHE, MATEOC ANA, ANTON DOMNICA,
rea spiritelor a convins pe ţărani că nu au nici o MATEOC ZEINA, si 7 de mijlocasi, dupa cum ur-
șansă în faţa aparatului represiv extrem de bine meaza:
organizat de statul totalitar. POPA ION a SAICULUI caruia i s’au ridicat
Consecinţele acestei răscoale au fost extrem restrictiile domiciliare si se afla acasa cu intreaga fa-
de dure pentru locuitorii din sudul Bihorului. milie din anul 1950. In prezent este membru in Gos-
Conform rapoartelor organelor de Securitate, podaria Agricola Colectiva.
mai mulţi locuitori, dintre cei implicaţi direct BODEAN GHEORGHE, in varsta de 5 ani,
în acţiuni, au fost arestaţi și deportaţi. Unii din- casatorit cu Zeina, are 5 copii dintre care unul anu-
tre aceștia nu s-au mai întors niciodată. Dăm în me ION a fost actegoria I-a (executat). Poseda 5,71
document și deportaţii din satele din imediata ha pamant. Nu a luat parte la agitatie, in ziua aceia
vecinătate a comunei Olcea deoarece acţiunile fiind dus la camp. Este cunoscut ca un om linistit si
dintr-o localitate sau alta au fost într-o strânsă cu purtari frumoase in comuna. A raspuns la che-
interdependenţă. Aceeași motivaţie există și pen- marile organelor locale ori de cate ori a fost nevoe.
tru semnalarea deportaţilor din nordul actual al Din anul 1946 pana in 1948, a fost primar fiind
judeţului Arad, zonă aflată în strânsă interdepen- membru in Frontul Plugarilor, iar la dislocare era
denţă cu partea sudică a Bihorului, multe din lo- membru in Comisia Interimara. Fiul sau ION era
calităţile arădene menţionate făcând multă vreme un element anarhic care nu asculta si era in rele rela-
parte din aceeași plasă, Beliu. Dar iată ce ne spun tii cu parintii. Atat membrii familiei cat si rudele au
rapoartele Securităţii despre acţiunile represive: incercat sa-l opreasca dela agitatiile ce au avut loc
„Conform ordinului M.A.I. subsemnatii Ma- dar nu au reusit. A fost dislocat impreuna cu sotia
ior de Militie STANESCU TITU si Capitan de Se- si fiica lui Cristina, iar ceilalti copii avand domicilii
curitate CARCIUMARESCU ILIE ne-am deplasat separate au ramas in comuna.
dela data de 18 Iulie la 6 August 1951 in localitatile MATEOC MARIA, in varsta de 54 ani, fost
din regiunile: Bihor, Arad, Baia Mare, Suceava si casatorita cu MATEOC ION, are 4 copii, poseda
Sibiu unde au avut loc agitatiile taranesti in lega- 5,6 ha. Pamant, sotul si fiul ei au fost acpii agitatiilor
tura cu treerisul si colectarile din vara anului 1949, pentru care au fost incadrati categ. I-a (executati). A
62
Ibidem, f.90 fost dislocata susnumita impreuna cu un copil anu-
106 Monografia Comunei Olcea

me Vasile cu care locuia impreuna, ceilalti 2 copii au in eroare organele de Militie care au intocmit refera-
domicilii separate. te favorabile pe baza pe baza declaratiilor nesince-
BOGLEA MOISE, de cca. 45 ani, casatorit cu re date de cei 2 membrii de partid, obtinand astfel
Floarea, are un copil, poseda 5,14 ha. pamant. Nu aprobarea ridicarii restrictiilor domiciliare pentru
se cunoaste ca sa fi facut vreo politica. Este cunoscut MATEOC ZEINA.
ca un om muncitor si linistit. A raspuns la chemarile ALEXANDRU ANTON,chiabur, in varsta de
organelor locale. Nu a luat parte la agitatii, a fost circa 63 ani, sotul numitei ANTON DOMNICA ce
dislocat impreuna cu fiica si sotia sa ANA, cum si se afla dislocata impreuna cu fiul sau FLOREA, sotia
FLOREA ANTON ginerele sau cu care a locuit im- acestuia si 2 copii pentru participarea la agitatie, dupa
preuna. Motivele dislocarii au fost acelea ca ginerele ce si-a ispasit pedeapsa de 9 luni, a fost pus in libertate
sau FLOREA ANTON, a fost agitator principal. si in loc sa fie trimis dupa familie se afla in comuna.
ONITA NICULAE, in varsta de 42 de ani,
casatorit cu SAVETA, fara copii, poseda 4,20 ha. Comuna Girisul Negru, satul Belfir
pamant, s’a ocupat cu comertul fiind giambas. A luat Au fost dislocate 6 familii dintre care 3 de chia-
parte activsa la agitatie indemnand pe cei agitati sa buri anume: COVACI ALEXANDRU, COVACI
bata pe presedintele fostului Comitet Provizoriu, lu- FRANCISC, CSAK STEFAN, iar 3 de mijlocasi,
cru ce l-au si facut. Este cunoscut ca un element rau dupa cum urmeaza.
si vicios. A fost dislocat impreuna cu sotia. CSAK MARIA, in varsta de 32 de ani, fost ca-
ANITA MOISE, in varsta de 37 de ani, satorita cu CSAK VASILE, are 2 copii, poseda 4,5
casatorit cu ANA, fara copii, poseda 1,8 ha. de ha. pamant sotul a fost organizatorul agitatiilor, el a
pamant, a luat parte activa la agitatie. El esteacela tinut legatura cu elementele dusmanoase din comu-
care a scos din localul Comitetului Provizoriu pe nele vecine si cu banditul SARBU (urmarit mai de
Floroncut Iosif si Mateoc Constantin functionarii ai mult de organele MAI). A fost dislocata cu copiii, iar
fostului Comitet Provizoriu si aruncati in mijlocul sotul a fost incadrat categoria I-a.
agitatilor unde au fost grav batuti. A fost dislocat BIRO FRANCISC, in varsta de circa 80 de
impreuna cu sotia. ani, casatorit cu ROZALIA, are 8 copii, dintre care
MATEOC ZEINA, invarsta de 20 de ani, fiica 4 au locuit cu el impreuna. Atat el cat si sotia nu au
chiaburului MATEOC ALEXANDRU (executat), luat parte al agitatie, insa copii lui IOSIF si STE-
fiind unul din organizatorii agitatiilor din comuna FAN au participat activ la agitatie. Poseda 9 ha.
respectiva; la data de 14 Septembrie 1950 a cerut ca pamant. Au fost dislocati el, sotia si 2 copii anume
numitul POPA SAMUEL sa fie lasat a merge in co- ROZALIA si STEFAN. IOSIF a fost incadrat Cate-
muna Albesti satul Arsa Regiunea Constanta unde goria I-a. Cel de al patrulea copil anume EMERIC
se afla dislocata pentru a se casatori, urmand ca (IMRE) find bolnav in acel timp a fost lasat in co-
dupa aceasta sa ramana si el in pozitia de dislocat. muna. Este pocait.
POPA SAMUEL, este fiul chiaburului POPA FODOR VASILE, in varsta de 38 de ani, ca-
TEODOR care poseda 5 ha. pamant, una batoza si satorit cu IRINA, are un copil, poseda 9 ha. pamant.
atelier de fierarie. A fost retinut 6 luni pentru atitu- Nu a participat la agitatii, este cunoscut ca om bun,
dine dusmanoasa impotriva regimului si difuzare de nu a avut manifestari dusmanoase. A fost dislocat cu
stiri false. Pentru a reusi sa obtina aprobarea casa- sotia si copilul pentru faptul ca era ruda cu CSAK
toriei cu MATEOC ZEINA, si pentru a putea cere STEFAN, chiabur, ce a fost dislocat pentru partici-
ridicarea restrictiilor domiciliare, POPA SAMUEL, pare la agitatie.
avand influenta asupra unor membrii de partid cum
au fost numitii Brandus Vasile si Lazureanu Gheor- Comuna Girisul Negru
ghe, care au semnat cate o declaratie scrisa de cel in- Au fost dislocate 9 familii dintre care 4 de chia-
teresat, fara sa cunoasca continutul inducand astfel buri si anume: TARAU PETRE, junior, VINTE PE-
Monografia Comunei Olcea 107

TRU, TARAU ION zis WILSON, MARIAN TE- VRABIESI NICULAE, in varsta de circa 40
ODOR si 4 mijlocasi, iar una de taran sarac dupa ani, casatorit cu MARIA, are un copil, poseda 6,5
cum urmeaza: ha. pamant. Nu este cunoscut sa fi facut vreo poli-
BALAS NICOLAE, a fost readus cu intreaga tica pana la 23 August 1944, iar aceasta data s’a
familie in anul 1950 nefiind probe de vinovatie im- inscris in Partid. Pana in anul 1949 a posedat 2 ha.
potriva lui. pamant sin era incadrat taran sarac. In 1949 mu-
TARAU GHEORGHE, zis TONGU in varsta rind socrii sai I se cuvenea mostenire 4,5 ha. pamant
de 45 ani, casatorit cu MARIA, are 2 copii, poseda dupa care l-au incadrat mijlocas. Locuia in casele
7 ha. pamant. In trecut a fost Vice Presedintele Or- unchiului sau, el neavand case. Era un om munci-
ganizatiei P.N.T. A fost un element dusmanos, ainsti- tor, raspundea la chemarile organelor locale. A fost
gat locuitorii impotriva organelor locale. Atat ziua exclus din Partid pentru referintele ireale date de
cat si noapte a luat parte al agitatie. A fost dislocata Secretarul Sindicatului Agricol din comuna si fostul
intreaga familie. Dintre acestia insa, ficei sale ANA, primar care in prezent si ei sunt exclusi din Partid ca
casatorita cu HAS NICOLAE, militar activ in acel elemente rele si necinstite. Nu a lua parte la agitatie
timp, avand domiciliul separat de al parintilor I s’au si nici n’a instigat. Fiind unul din aceia care demasca
ridicat restrictiile domiciliare venind in comuna. abuzurile si ilegalitatile savarsite de cei mentionati
BODIU TEODOR, in varsta de circa 45 de mai sus a fost considerat dusmanos si dislocat cu in-
ani, casatorit cu FLOAREA, are 2 copii, poseda 6 treaga familie.
ha. pamant. Se manifesta ostil fata de regim, atat TREABA TEODOR, in varsta de circa 70
el cat si sotia au luat participat la agitatii. A platit ani, casatorit cuEVA, are 4 copii dintre care unul
mai multi locuitori pentru a devasta masina care in MIHAI a locuit impreuna cu el. Poseda 5,17 ha. pa-
ziua, aceia venise in comuna pentru nuste plati din mant, iar fiul lui MIHAI, poseda o batoza.Planurile
partea Cooperativei. A gazduit mai mult timp pe de cultura sunt separate, batoza a fost cumparata in
banditul SARBU dandu-i hrana si imprumutandu- anul 1949 de fiul sau care era mecanic in stare de
se cu haine reciproc. A fost dislocata intreaga familie. functionare, necesitand reparatii serioase. Nu a lu-
HAS CONSTANTIN, in varsta de 49 de ani, crat nimic cu ea. In prezent batoza este predata de
casatorit cu EVA, are 2 copii, poseda 6 ha. pamant, Sfatul Popular numitului CICORTAS din satul Bel-
in trecut sef de cuib legionar, in timpul razboiului fir care a reparat-o si lucreaza pe contul lui. In trecut
agent agricol manist. El nu a luat parte la agitatie a fost PNT si primar. A fost dislocat cu sotia, fii sai
insa sotia si copiii au luat parte, fapt pentru care a ION si MIHAI, cum si MARIA, sotia lui MIHAI
fost dislocat cu intreaga familie. si un copil al acestuia, pentru motivul ca batranul a
GAVRA GHEORGHE, in varsta de circa 36 fost considerat ca dusman al regimului datorita fap-
de ani, casatorit cu EVA, are 2 copii, poseda 2 ha. tului ca critica in public greselile organelor comunale
pamant, incadrat taran sarac, nu a luat parte la in special ale membrilor de partid.
agitatie si nici manifestari dusmanoase nu are. A
raspuns la chemarile organelor locale find cunoscut Comuna Chesa, Satul Cociuba Mare
ca om linistit. Avea viciul betiei. A fost ridicat cu Au fost dislocate 7 familii dintre care 4 de chia-
intreaga familie pentru faptul ca Secretarul UTM buri anume: DAN GHEORGHE, DAN NICU-
LAE, VETURIA POPESCU, IANCU ION si 3 de
din acel timp, in varsta de 20 de ani, tragand clopotul
la biserica impreuna cu alti tineri l-a cercetari au mijlocasi, dupa cum urmeaza:
declarat ca au fost invatati de susnumitul. POJOCA GHEORGHE, in varsta de circa 50
ani, casatorit cu MINA, are 3 copii, poseda 8 ha. pa-
Comuna Gurbediu, Satul Husasau mant si asociat la un cazan de tuica. In trecut a fost
Au fost dislocate 2 familii de tarani mijlocasi legionar fiind si primar, a luat parte la agitatie atat
si anume: el cat si fiul sau CORNEL, in prezent militar activ
108 Monografia Comunei Olcea

care a isbutit sa fuga dupa agitatie, astfel ca n’a fost CRACIUN MARIA, sotia lui CRACIUN
ridicat odata cu familia. ION, categ. I-a.
POJOCA MOISE, in varsta de 52 ani, casato- VANCEA MIHAI, CRACIUN si taranul mij-
rit cu FLOAREA, are 2 copii dintre care TOADER locas ANDOR FLORIAN in varsta de circa 26, ca-
casatorit cu ANA avand un copil locueste impreuna satorit cu FLORICA, fara copii, poseda impreuna
cu parintii. Ambii copii au fost prizonieri in URSS cu tatal sau ANDOR GAVRILA 6,5 ha. pamant.
de unde s’au intors, unul in anul 1948 si altul in ANDOR GAVRILA in varsta de 50 ani, casatorit
1949. Poseda impreuna cu fiul sau TEOADER 7 cu FLOAREA are 2 copii, toti sunt baptisti. In casa
ha. pamant. A fost dislocat el, sotia si fiul sau TOA- lui tineau sedinte de catre manisti, instigand impo-
DER deasemeni cu sotia si un copil. Sunt cunoscuti triva regimului, casa lui eara cunoscuta ca un cuib
ca oameni linistiti si mincitori. Nu se cunoaste sa fi reactionar. Au luat parte la agitatie, iar batranul a
luat parte la agitatie.. Au fost dislocati fiind banuiti isbutit sa dispara in timpul operatiunilor. Au fost dis-
ca au dat cheia dela biserica elementelor agitate pen- locati sotia lui, copiii si nora, iar el se afla in comuna.
tru a trage clopotul.
IANCU NICOLAE, in varsta de 46 ani, Comuna Batar, Satul Talpos
casatorit cu ANA, are un copil adoptiv, poseda 2 Au fost dislocate 7 familii de chiaburi si anu-
ha. pamant. A fost plotonier de jandarmi in 1948 me: MATEI PETRE, BRANDUS MIHAI, ARDE-
cand a fost deblocat. A fost ridicat singur, iar sotia LEAN TEODOR, LAZAR MIHAI, NEGRUTU
si copilul au ramas acasa. A participat la agitatie PETRU, RUSU ION zis TUTECA si TEUTIU
find cel mai activ. A agitat lumea indemnandu-i sa ION.
puna mana pe sape si coase spre a lovi autoritatile
strigand: ”Inainte dupa mine, sa scapam de liftele Comuna Batar.
astea.” Satul Taut.
Au fost dislocate 7 familii de chiaburi si una de
Comuna Batar mijlocasi dupa cum urmeaza:
Au fost dislocate 8 familii dintre care 7 de chia- VADUVA MILEAN FLOAREA, in varsta
buri si anume”: de 60 de ani are 4 copii (3 fete si un baiat) poseda
BOCSA MARIA, sotia lui BOCSA GAV- 28 ha. pamant. Au luat parte cu totii la agitatie fi-
RILA in varsta de 60 de ani dusman al regimului, ind printre primii agitatori. A fost dislocata vaduva
disparut dela domiciliu in timpul operatiunilor. In MILEAN FLOAREA cu fiul ei GHEORGHE, ne-
prezent se afla in comuna. poata EVA ROSCUT, fiica ANA, sotia lui TIRVAN
ARDELEAN GAVRILA, CRACIUN IULI- MATEI, care a fost incadrat categoria I-a. Nu au
ANA, sotia lui CRACIUN GHEORGHE, dusman fost ridicate EVA si MARIA MILEAN, fiicele sus-
al regimului, disparut dela domiciliu in timpul ope- numitei fiind fugite de acasa in timpul operatiunei.
ratiunilor, in prezent se afla la Resita la uzine, in In prezent se afla in comuna.
functia de magazioner. A fost organizatorul agita- HODISAN FLOAREA, sotia lui HODISAN
tiilor din 1949. MIHAI, chiabur, care a disparut din comuna in tim-
CRACIUN HERMINA, sotia luiCRACIUN pul operatiunilor si care in prezent se gaseste pe la
ILIE, decedat dupa agitatie, dislocata cu fiul sau rudele din comuna sau in comuna Husaseu. Au luat
GHEORGHE, si cu sotia acestuia nelegitima anume parte activa la agitatie atat el cat si sotia.
FLORICA CRACIUN in varsta dde 18 ani luata cu RUSU VASILE, in varsta de 70 ani, casatorit
6 zile inainte de agitatie. FLORICA CRACIUN este cu Ileana, are un copil anume ION care si el este ca-
fiica taranului mijlocas CRACIUN ION, membru satorit avand 2 copii (STEFAN si ION), care dease-
in Gospodaria Agricola Colectiva cunoscut ca om meni sunt casatoriti dupa cum urmeaza: STEFAN
linistit si muncitor. casatorit cu FLOAREA, si ION casatorit cu EVA,
Monografia Comunei Olcea 109

poseda 25 ha. pamant, avand cu totii o gospodarie. Comuna Cauașd


Au fost ridicati RUSU VASILE cu sotia, sotia fiului A fost dislocata familia chiaburului NOAJE
sau ION si nora lui, iar RUSU IOAN si RUSU I. MIHAI, care in timpul operatiunilor se afla retinut,
STEFAN in timpul operatiunilor fiind fugiti au ra- iar dupa ce a venit acasa s’a dus singur dupa familie.
mas nedislocati si nici pana in prezent nu s’au gasit
fiind disparuti. Au fost legionari si au participat la Comuna Tulca
agitatie. A fost dislocata familia chiaburului BUDA
BUZDEA MIHAI ridicat cu intreaga familie, ARON.
chiabur si dusman al regimului.
POPA NICULAE, socrul lui VANCEA VIO- Comuna Gepiu.
REL, care a cerut sa se ridice restrictiile domiciliare Satul Bicaci.
fiicei sale ROZALIA cu care VANCEA VIOREL Au fost dislocate 14 familii dintre care 6 de chia-
s’a casatorit dupa dislocare cu scopul de a o aduce buri, 6 mijlocasi si 2 de saraci, dupa cum urmeaza:
acasa. VARGA GHEORGHE, VARGA STEFAN,
POPA STEFAN, in varsta de 57 ani casatorit VARGA IOSIF, TURCUT MIHAI, FOICA GHE-
cu ILEANA are o fata de 17 ani anume NATALIA. ORGHE si BEJAN GHEORGHE, in varsta de 58
Poseda 13,15 ha. pamant. A fost organizatorul gru- ani, casatorit cu ANA, are 3 copii casatoriti, poseda
purilor de agitatori, participand activ la agitatie. 16 ha. pamant, impreuna cu fiul sau PETRE. Au
A fost dislocat singur, sotia fiindu-i bolnava in acel luat parte la agitatie atat el cat si copiii lui PETRE
timp, iar fata fugita. In prezent sunt in comuna. si NICOARA.
TODINCA ION, a BANDULUI mijlocas, in Au fost ridicati batranul cu sotia si IULIANA,
varsta de 27 ani, casatorit cu ELENA, are 2 copii, sotia nelegitima a lui NICOARA. N’a fost dislocat
poseda 9,97 ha. pamant, a facut parte din organiza- NICOARA si PETRE cu sotia sa ANA, fiind fugiti
torii agitatiei fiind printre capii agitatiei. de acasa.
BEJAN STEFAN, in varsta de 50 ani, casato-
Comuna Ionasda. rit cu FLOAREA, are 4 copii dintre care 2 sunt ca-
Afost dislocata familia chiaburului MOCU- satoriti. Au posedat impreuna 12 ha pamant. Sunt
TA GHEORGHE. cunoscuti ca oameni linistiti. Nu s’au manifestat im-
potriva regimului si nici nu au luat parte la agitatie.
Comuna Salonta. A fost dislocat el, familia cum si cei 2 copii FLOREA
A u fost ridicate 4 familii de chiaburi si anu- si MOISE cu sotiile.
me: VADUVA BERESCHI GH. IULIANA, PSE- VARGA GHEORGHE, junior, in varsta de 37
METZI STEFAN, ????? MOISE, si GONDOR ani, casatorit cu ILEANA, fara copii, poseda 6,62
EMERIC. ha. apmant, este cunoscut ca om cu purtari bune, li-
nistit, nu s’a manifestat impotriva regimului si nici
Comuna Tinca. n’a luat parte la agitatie. A fost dislocat el, sotia si
Au fost dislocate 2 familii de chiaburi si anu- soacra sa anume ZENECZI ANA.
me: BOROS ION si DUDULESCU GAVRIL.DU- BEJAN PETRE, in varsta de 45 ani, casato-
DULESCU GAVRIL. rit cu MARIA, a avut un copil anume PETRE care
a fost cat. I-a., find capul agitatiilor. Poseda 4,6 ha.
Comuna Gurbediu. pamant. Afost legionar, dusmanfatis al regimului.
Afost dislocata familia chiaburului LAZA A facut parte din politia veche fiind cu serviciului la
MOISE, el fiind retinut pentru sabotaj in acel timp, Dumbraveni. A fost ridicat el, sotia si nora.
s’a ridicat sotia si 3 copii. Dupa ce a fost eliberat s’a SZMOLA ERMENTINA, in varsat de 53
dus singur dupa familie. ani, necasatorita, sora preotului IVAN GHEOR-
110 Monografia Comunei Olcea

GHE cu care sta impreuna, element dusmanos. Exe- BONDAR ALEXANDRU, in varsta de 60
cutat in urma agitatiilor ce au avut loc in comuna. ani, casatorit cu CATITA, are 2 copii, GHEOR-
CUZMA FRANCISC, in varsta de 45 ani, GHE si IOAN, poseda 12 ha. pamant, a participat
casatorit cu ANA, are 3 copii, poseda 0,35 ha. la agitatie atat el cat si sotia. A fost dislocat cu intrea-
pamant. A avut manifestari dusmanoase fata de ga familie in afara de GHEORGHE care a fost fugit.
regim, a luat parte activa la agitatie atat el cat si Acum se afla la familie.
sotia lui, in timpul agitatiilor a umblat cu sapa in BAICAN FLOAREA, fosta sotie a lui BAI-
mana amenintand organele de Securitate ce venise CAN DUMITRU, are 3 copii casatoriti dintre care
pentru mentinerea ordinei. A fost dislocat cu intreaga ION traeste in concubinaj cu MARIA FAZACAS.
familie. Poseda 27 ha. pamant. A fost categ I-a. A fost dislo-
STEFANKO FRANCISC, in varsta de 38 cata toata familia.
ani, casatorit cu Susana, fara copii, poseda 1,50 ha. Concubina lui ION BAICAN, MARIA FA-
pamant. Atat in trecut cat si in prezent nu a fost in- ZACAS, este fiica numitului FAZACAS din co-
cadrat in niciun partid. Este cunoscut ca om linistit. muna Berechiu, om sarac. Ea a fost luata cu 2 luni
A participat ca spectator la agitatie. A fost dislocat inainte de agitatie.
impreuna cu sotia. COCIUBEI ION, chiabur dislocat cu toata
SENCO MIHAI, in varsta de circa 57 ani, ca- familia.
satorit cu IULIANA, are un copil casatorit cu domi- COCIUBEI ALEXANDRU, chiabur dislocat
ciliu separat. Poseda 4,5 ha. pamant. Aluat parte la cu sotia si fiica, iar un copil anume ALEXANDRU
agitatie lovind pe Presedintele Plasii strigandu-i ca in varsta de 14 ani a ramas la bunicul lui din comu-
el l-a incarcat la cota. Este element rautacios. A fost na Ateiasi unde se afla in acel timp.
batut de fiul sau incercand de a-l scoate dintre agitati COCIUBEI MIHAI, in varsta de 43 ani ca-
fara insa sa reuseasca. satorit cu REVEICA, are 3 copii, poseda 22 ha. pa-
TURCUT ANA, fosta sotie a lui Turcut Petru mant. A fost dislocat singur intrucat sotia a fugit de
trecut cat. I-a, fiind capul agitatiei. A fost dislocata acasa impreuna cu copiii. Ea in prezent se gaseste
cu fiul ei ION. Nu era casatorita legitim din cauza in functia de bucatareasa la Gospodaria Agricola
ca fostul ei concubin era un om avar si prin casatorie de Stat din Salonta. Fata IULIANA in varsta de 19
ii era teama ca va avea drept mostenire din paman- ani este functionara tot la Gospodaria Agricola de
tul lui si fiul acesteia. Susnumita nu a participat la Stat din Salonta. Baiatul Dumitru este elev la Scoa-
agitatie si nici fiul ei, erau elemente linistite. la Tehnica din Salonta si un copil mic.
CICORTAS TEODOR, in varsta de peste
Comuna Madaras. 60 ani, casatorit cu IULIANA, are 4 copii, poseda
Satul Martihaz. 6 ha. pamant, a participat la agitatie, fapt pentru
Au fost dislocate 13 familii dintre care 7 de care a fost arestat si eliberat dupa un an, ducandu-se
chiaburi si 6 de mijlocasi, dupa cum urmeaza: dupa familia care se afla dislocata. Au fost ridicati
PRIPA TEODOR, in varsta de 80 ani casa- sotia sa IULIANA, fiul GHEORGHE cu sotia sa
torit cu MARIA, are 8 copii, dintre care 6 casatoriti LUCRETIA, fiul TEODOR cu sotia si copiii, si so-
cu domicilii separate, iar 2 anume PETRE si ION, crii lui GHEORGHE anume RUJA ION cu sotia sa
casatorit cu MARIA locuiau la un loc cu parintii. FLOAREA, desi acestie nu au luat parte la agitatie
Poseda 14 ha. pamant. Au luat parte la agitatie find cunoscuti ca oameni muncitori si cinstiti. Din-
unde ION fiul sau a fost ranit, fiind printre agita- tre acestia au revenit in comuna CICORTAS TEO-
torii principali. Au fost dislocati el cu sotia si cei 2 DOR cu sotia si copiii, constatandu-se ca nu se fac
copii PETRE si ION. Nu a fost dislocata sotia lui vinovati de participare la agitatie.
ION, care in timpul acela nascuse. Acum se gaseste PUSCAS TEODOR, zis BOVICA, in varsta de
la parintii sai din com. Ionajda. 73 ani casatorit cu ECATERINA, are o fata anume
Monografia Comunei Olcea 111

FLOAREA, casatorita cu HALMAJAN ION; pose- Raionul Salonta.


da 4 ha. pamant. Batranul a participat la agitatie unde Com. Ucuris.
a fost si ranit. Este cunoscut ca om dusmanos fata de re- BODEAN GHEORGHE cu soţia ZEINA și
gim, in trecut a fost PNT. Ginerele sau HALMJAN cu fiica CRISTINA (vezi pag. 1);
sotia nu se aflau in comuna in acel timp. Au fost dislo- BOGLEA MOISE cu soţia FLOAREA (vezi
cati, sotia lui impreuna cu fiica si ginerele, el fiind ranit, pag. 2);
a fost internat in spital, dupa aceia inchis 10 luni, iar
dupa eliberare s’a dus dupa familie. Com. Girișul Negru.
IONUT M. FLORIAN, in varsta de circa 60 Satul Belfir.
de ani, casatorit cu CATALINA, are 3 copii, ION, FODOR VASILE cu soţia IRINA și un copil
TRAIAN si DOMNICA. Poseda 8 ha. pamant. Nu (vezi pag. 4);
a participat la agitatie, vinovat de participare la agi-
taie este numai fiul sau ION, in vartsa de 29 de ani, Com. Girișul Negru.
casatorit cu VIORICA si are 2 copii. Fiul sau TRA- GAVRA GHEORGHE cu soţia EVA și 3 copii
IAN in acel timp era militar, iar fiica DOMNICA, (vezi pag. 5);
casatorita in comuna Salonta. Au fost dislocati el cu
sotia si fiul sau ION cu sotia si copiii. Com. Gurbediu.
PUPUI DUMITRU, in varsta de circa 50 ani, Satul Husaseu.
casatorit cu MARIA, are 3 copii, poseda 5 ha. pa- VRABIES NICULAE cu soţia MARIA și co-
mant. A participat la agitatie unde a fost si ranit. Au pilul (vezi pag. 5);
fost dislocati sotia si copiii, el fiind internat in spital, TREABA TEODOR cu soţia EVA;
dupa care a fost retinut 10 luni, iar dupa eliberare s’a TREABA MIHAI cu soţia MARIA și un copil;
dus dupa familie. TREABA ION fiu (vezi pag. 5);
GUIAS MOISE, in varsta de 60 ani, casato-
rit cu CATITA, are 5 copii, poseda 6 ha. pamant. Com. Cheșa.
Dintre copii, ION de 29 ani, casatorit cu MARIA Satul Cociuba Mare.
locuia la un loc cu tatal sau. GUIAS MOISE a fost POJOCA MOISE cu soţia;
ranit in timpul agitatiilor, el a fost acela care a luat POJOCA M. TOADER co soţia ANA și un
masina dupa arie pentru a duce intr’alta parte dand copil (vezi pag. 6);
nastere astfel la agitatie si incidentele ce au avut loc
cu armata unde ar fi fost ranit. Com. Batâr
CRĂCIUN FLORICA în vârstă de 18 ani,
Comuna Ionasda. soţia nelegitimă a lui CRĂCIUN I. GHEORGHE
Satul Homorog. (vezi pag. 7);
Au fost dislocate 3 familii de chiaburi si anu-
me: VASCA GHEORGHE, MORGOVAN GHE- Com. Gepiu.
ORGHE, CIOARA DUMITRU. Satul Bicaci.
Odata cu familia chiaburului CIOARA DU- Familia lui BEJAN STEFAN. Familia lui
MITRU, a fost ridicat si ginerele sau MACOVEI BEJAN ST. MOISE, familia lui BEJAN ST. FLO-
care venise la el intamplator, acesta avand domiciliul REA; familia lui VARGA GH. junior cu soacra sa
in comuna Marticaz. ZENECZI ANA; familia lui STEFANCO FRAN-
CISC. (vezi pag. 10 și 11);
Comuna Miersig
A fost dislocata familia chiaburului BUDAI Com. Madaras.
PETRU. Satul Martihaz.
112 Monografia Comunei Olcea

MARIA FAZACAS (vezi pag. 12); cu soţia sa ANA P. BEJAN (vezi pag. 10);
RUJA ION cu soţia Floarea (vezi pag. 12);
HALMAJEAN ION cu soţia FLOAREA Com. Madaras
(vezi pag. 13); Sat Martihaz
IONUT M. FLORIAN cu soţia CATALINA PRIPA I. MARIA (vezi pag. 11);
(vezi pag. 13); COCIUBEI M. REVEICA cu 3 copii ce se află
în comuna Salonta (vezi pag. 12);
Com. Ionașda.
Satul Homorod. REGIUNEA BIHOR
MACOVEI ginerele lui CIOARA DUMITRU Com. Gurbediu
(vezi pag. 14); LAZA MOISE.
Com. Căoașd.
REGIUNEA BIHOR NOAJE MIHAI.
Raionul Salonta
Com. Ucuriș Com. Madaras.
MATEOC ZEINA cu soţul său POPA SA- Sat Martihaz.
MUEL (vezi pag. 2); BONDAR A. GHEORGHE, CICORTAȘ
ALEXANDRU ANTON (vezi pag. 3); TEODOR, PUSCAS TEODOR zis BOVICA și
PUPUI DUMITRU.
Com. Girișul Negru.
Satul Belfir. Com. Sârbi.
EMERIC (IMRE) BIRO FRANCISC (vezi COVACI ALEXANDRU.
pag. 3);
Com. Paţal
Com. Cheșa Sat Gheneta.
Sat Cociuba Mare. SARCA NISTOR și IANOS F. FRANCISC.
IANCU ANA și copilul lor (vezi pag. 6); Com. Nuived
Sat. Tămășeu
Com. Batâr P. Sucz IULIU.
BOCSA GAVRILĂ și CRĂCIUN GHEOR-
GHE care în prezent se găsesc la Uzinele Reșiţa în REGIUNEA BIHOR.
funcţia de magazioner (vezi pag. 7); Raionul Salonta.
ANDOR GAVRILĂ (vezi pag. 7); Com. Cheșa
Sat Cociuba Mare.
Com. Batâr POJOCA C. CORNEL, militar activ. (vezi
Sat Tăut. pag. 6);
EVA și MARIA MILEAN (vezi pag. 8);
HODISAN MIHAI (vezi pag. 8); În legătură cu lipsurile constate la Sfatu-
RUSUV. ION și RUSU I. STEFAN (vezi pag. 8); rile Populare, propunem să se prelucreze temeinic
ILEANA STEFAN POPA soţie și NATALIA cu dputaţii Sfaturilor Populare despre colaborarea
STEFAN POPA fiică (vezi pag. 8); tovărășească ce trebue să existe între comuna reșe-
dinţă și satele ce-i aparţin, despre răsăunderea ce
Com. Gepiu trebue s-o aibă deputaţii Sfaturilor Populare, despre
Satul Bicaci vigilenţă asupra securităţii lucrărilor și localurilor.
BEJAN GH. NICOARA și BEJAN PETRE Deasemeni, să împărţească sarcini fiecărui deputat
Monografia Comunei Olcea 113

în parte și să fie controlat de felul cum și-a executat Organizarea socialistă a agriculturii s-a
sarcina încredinţată. materializat în comuă destul de rapid prin
Să se constitue de urgenţă o Comisie din par- înfiinţarea, la 6 august 1950, în Ucuriș, a
tea forurilor superioare de conducere și să se verifice Cooperativei Agricole de Producţie (C.A.P.)
situaţia bunurilor rămae de la elementele dislocate și „Drapelul Muncii”. Acesta cuprindea pentru început
felul cum au fost valorificate aceste bunuri din 1949 57 de familii, dintre acelea cu pământ puţin și slab
până în prezent. productiv64. Celelalte familii din Ucuriș s-au reunit
Să se dea instrucţiuni precise Sfaturilor Popu- într-o Întovărășire agricolă. Cu ocazia primei
lare de modul cum trebuesc administrate și de cine adunări generale în fruntea acesteia a fost numit
bunurile elementelor dislocate. președinte Ioan Sârb. Unsprezece ani mai târziu,
În ce privește contractarea de căsătorii cu la 19 februarie 1961, cele două entităţi s-au reunit
elementele dislocate, propunem ca cel ce se că- într-una singură formând C.A.P. Ucuriș65. Desigur
sătorește cu aceștia să-l urmeze la locul unde se că și în celelalte sate ale comunei, în primul rând
află dislocatul. în Olcea și Călacea, au luat fiinţă C.A.P. – uri.
Sunt cazuri în anumite comune unde diferite De-a lungul timpului în fruntea C.A.P. Ucuriș
elemente au fost condamnate la închisoare și confis- s-au perindat mai multi președinţi. Între aceștia îi
carea averii. amintim pe: Ioan Sîrb, Ioan Popa, Petru Bogluţ,
Aceștia, după ce și-au ispășit pedeapsa au Alexandru Popa, ing. Petre Hălmăgeanu, ing. Ioan
revent în comună locuind pe la cunoscuţi sau Rusvid, ing. Florian Rusvid, ing. Nicolae Bogluţ,
rude, neavând mijloace de existenţă, constitue un ing. Isai Floruncuţ. În 1984 C.A.P. Ucuriș, C.A.P.
pericol pentru securitatea bunurilor publice creind Călacea și C.A.P. Olcea s-au reunit într-o singură
totodatăo atmosferă nesănătoasă în comună. Cooperativă Agricolă de Producţie, având în
Pentru aceștia propunem ca atunci când se eli- frunte pe Flore Bocșe66.
berează dela închisoare să fie dislocaţă cu familiile După reforma administrativă din 1968,
într’o altă regiune la muncă. teritoriul comunei era de 79 km2. Comuna era
legată de reședinţa judeţului printr-un drum
MAIOR DE CĂPITAN DE local modernizat la vremea respectivă care lega
MILIŢIE SECURITATE Olcea de Oradea. În comună existau trei staţii
Stănescu Titu Cârciumărescu Ilie”63 de autobuz care făceau legătura cu Salonta și
Oradea, iar cea mai apropiată staţie de cale ferată
La fel ca și în restul ţării, comuna Olcea era la Tinca, la 15 km depărtare de centrul de
a traversat perioada comunistă urmând comună67.
o evoluţie generală. În 1950 s-a trecut la La 1 ianuarie 1971 populaţia comunei se
organizarea teritorial administrativă calchiată ridica la 2826 locuitori, 1334 bărbaţi și 1492
după model sovietic, cu raioane și regiuni, femei. Populaţia cea mai numeroasă se afla în
pentru ca în 1968 să se revină la modelul Călacea, 33,8 % din totalul locuitorilor comunei
tradiţional interbelic românesc al comunelor se aflau concentraţi în această localitate.
și judeţelor. Așadar, între 1950 și 1968, cele Economia comunei era una predominant agrară.
patru sate aparţinătoare comunei Olcea au Agricultura dispunea de o suprafaţă totală
făcut parte din raionul Beliu, iar după 1968 de 6245 ha din care 66,4 % era reprezentată
s-a trecut la actuala organizare teritorial- de suprafaţa arabilă, 31,9 % pășuni și fîneţe
administrativă, cele patru sate din componenţa
de astăzi a comunei trecând în componenţa 64
P. Ardelean, op. cit., p. 87
judeţului Bihor.
65
Ibidem
66
Ibidem, p. 88
63
Ibidem, f. 230-267 67
Localităţile judeţului Bihor, Oradea, 1971, p. 132
114 Monografia Comunei Olcea

naturale, iar 1,7 % vii și livezi. La rândul său, Același recensământ din 1971 consemna
fondul forestier era de 1320 ha68. existenţa în comună a nu mai puţin de 1085 locu-
În arealul comunei, în 1970 își desfășurau inţe repartizate pe sate astfel: Olcea – 243, Căla-
activitatea 2 Cooperative Agricole de Producţie cea – 339, Ucuriș – 358, Hodișel – 14573.
cu 1489 cooperatori. Cele mai frecvente culturi Viaţa comunităţilor din arealul comunei
erau cele de grâu și porumb, fiind urmate de cul- Olcea a fost marcată la mijlocul anilor ’70 de vi-
turile de cartofi și legume. Recensământul ani- zita pe care a făcut-o în comună Nicolae Ceau-
malelor efectuat la începutul anului 1971 arăta șescu. Se întâmpla prin 1976. Acesta, însoţit de
următoarea dispunere: 1718 bovine, 1630 porci- apropiaţi ai săi, a venit în comună cu elicopterul
ne, 2062 ovine, 76 caprine, 346 cabaline și 266 dinspre Beiuș oprindu-se la Ucurișdupă care și-a
familiid e albine69. continuat drumul spre Oradea. Alături de el au
Existau în comună și 3 meșteșugari necoo- mai fost ministrul agriculturii Petre Glăvan, Ilie
perativizaţi (2 tîmplari și un tinichigiu), alţi 140 Verdeţ, Gheorghe Blaj, primul secretar al jude-
de locuitori fiind angajaţi la diferite intreprinderi, ţului Bihor, directorul Direcţiei Agricole Bihor,
îndeosebi din Salonta. În comună mai existau o Gheorghe Laza, primarul comunei Teodor Mate-
moară și trei cazane de ţuică. De asemenea, pre- oc și președintele C.A.P. Ucuriș din acea vreme,
stările de servicii către populaţie se efectuau într- Ioan Popa74.
o unitate a cooperaţiei de consum cu următoa- Desigur că după 1989 C.A.P. - urile s-au
rele secţii: o croitorie, o tîmpălărie și o frizerie. desfiinţat. În unele sate, precum Ucuriș și Căla-
Reţeaua comercială a cooperaţiei de consum era cea, acestea s-au transformat în asociaţii agrico-
formată în aceeași perioadă din 3 magazine mixte le. În această formă au existat până în 1992 când
și 2 bufete70. s-au desfiinţat75.
Activitatea de învăţământ se desfășura în Recensământul din 2002 arată cu totul alte
comună în 3 grădiniţe și 4 școli generale. În anul realităţi demografice faţă de perioada precedenta.
școlar 1970-1971 au foct cuprinși în 115 copii în Astfel, numărul total al populaţiei era de 2965 de
grădiniţe și 522 elevi în școlile generale. Aceștia locuitori. Populaţia a fost în scădere faţă de 1992,
erau instruiţi de 33 cadre didactice71. deoarece recensământul din 1992 arăta că satele
Elementele modernităţii intrau și în satele comunei Olcea numărau 3049 locuitori.
comunei. Aici se înscriu și cele 320 abonamente În 1992, din totalul celor 3049 locuitori,
la radio și 32 la televiziune. În sate mai funcţionau 2889 erau români, 3 maghiari și 157 ţigani.
și 3 unităţi de poștă și telecomunicaţii din care 2 Zece ani mai târziu, în 2002, din cei 2965
de serviciu telefonic, ceea ce înseamnă că cel pu- locuitori, dispunerea etnică arăta în felul urmă-
ţin parţial comuna era electrificată. În comună tor: 2563 erau români, 8 maghiari, 389 ţigani și
mai erau de asemenea 4 cămine culturale, 2 cine- 2 slovaci.
matografe și o bibliotecă72. Din punct de vedere confesional, recensă-
Serviciul sanitar din comună funcţiona cu mântul din 1992 avea următoarea configuraţie:
o circumscripţie medico-sanitară deservită de din 3049 locuitori, 2396 erau ortodocși, 2 roma-
un medic, 6 cadre cu pregătire sanitară medie și no-catolici, 2 reformaţi, 1 lutheran, 608 baptiști,
2 cadre cu pregătire sanitară elementară. Cel mai 36 penticostali, 2 adventiști de ziua a șaptea, 1
apropiat spital se afla la Tinca, la 15 km distanţă. crestin după evanghelie.
În 2002, situaţia se prezenta în felul ur-
68
Ibidem, p. 132-133 mător: din cei 2965 locuitori câţi avea comuna,
69
Ibidem, p. 132
70
Ibidem, p. 133 73
Ibidem
71
Ibidem 74
Ibidem, p. 89
72
Ibidem 75
Ibidem, p. 89
Monografia Comunei Olcea 115

2217 erau ortodocși, 9 romano-catolici, 2 refor- Faţă de perioada anterioară anului 1990 se
maţi, 614 baptiști, 112 penticostali. observă o serie de schimbări esenţiale în ceea ce
Observând datele de mai sus se constată privește regimul proprietăţii asupra terenurilor.
faptul că în comuna Olcea există un continuu re- C.A.P. – urile din comună au fost desfiinţate, iar
cul demografic. În numai un deceniu, 1992-2002 terenurile agricole au intrat în posesia proprieta-
populaţia a scăzut cu peste 100 de persoane. Sin- rilor care le-au deţinut înainte de colectivizarea
gura comunitate care a cunoscut un spor demo- agriculturii. De menţionat că fiecărei școli și pa-
grafic evident este cea a ţiganilor. De la 157 ţigani rohii din comună i-au fost atribuite terenuri în
câţi erau consemnaţi în 1992 aceștia au ajuns în folosinţă.
2002 la 389 persoane. Primăria creează și o serie de facilităţi
Trebuie semnalată de asemenea creșterea pentru investitori. Facilităţile acordate de către
numerică de-a dreptul vertiginoasă a cultelor ne- administraţia locală potenţialilor investitori se
oprotestante. Explicaţia este simplă în acest caz. regăsesc în sfera consultanţei și sprijinului logistic,
Multă vreme controlate de regimul comunist, suport prezentare – reprezentare în comunitate,
aceste culte, ieșite din situaţia de dinainte de 1989 concesionări, închirieri sau vânzări de terenuri și
au sporit considerabil ca urmare a unor campanii clădiri, scutiri de taxe și impozite. Comerţul s-a
„agresive” de atragere de credincioși. catacombe dezvoltat și el după 1989. În consecinţă, în toate
după evenimentele din 1989. Interesant este și satele comunei au apărut noi unităţi particulare
faptul că adepţii celuilalt cult românesc consis- de desfacere cu amănuntul, așa numitele A.B.C.-
tent, cel greco-catolic, lipsesc din cuprinsul co- uri. Mare amploare au luat de asemenea unităţile
munei Olcea. care desfac băuturi alcoolice.

Sediul fostului CAP Ucuriș


116 Monografia Comunei Olcea

Vreţi agrement?... Lacul de acumulare de la Călacea vă așteaptă

Agroturismul oferă posibilitatea vizitării


bisericilor, a monumentelor eroilor și a
cimitirului vechi din localitate. Centrul de
vânătoare, circuitul sportiv și baza agroturistică
sunt mijloacele turistice exploatabile în comuna
Olcea
În comună există o serie de intreprinză-
tori privaţ și în mai multe domenii precum:
fermă de creștere a puilor, reproducţie, pro-
ducător de mături urmând să se deschidă și o
fabrică de lapte.
Comuna beneficiază de o infrastructură în
plină dezvoltare. Astfel, este racordată la reţeaua
electrică pe toată suprafaţa, se dorește introduce-
rea gazului, având în vedere că magistrala este la
Salonta, există servicii de telefonie fixă, reţea cu
25 de abonaţi, nu există acces internet, există o
sală care se dorește a se amenaja ca sală de infor-
matică cu acces internet, nu există benzinărie dar
există teren disponibil, există reţea de apă în Că-
lacea și Olcea, pentru restul se rezolvă problema La Călacea s-a scris și se mai scrie încă o frumoasă
apei prin fântâni. poveste a sorgului
Monografia Comunei Olcea 117

Populaţia cuprinde un numar de 2965 locu-


itori; satul Olcea - 565, satul Ucuriș - 1252, satul
Calacea - 1252, satul Hodișel - 405.
Investiţiile s-au îndreptat și spre sfera cul-
turală. Căminele culturale au beneficiat de asme-
nea fonduri. Căminul cultural din Ucuriș poartă
numele poetei „Lucreţia Suciu” pentru a eterniza
memoria poetei care a fost din localitatea Ucu-
riș și al cărei tată a fost preotul Petre Suciu. De
activitatea literară a Lucreţiei Suciu este legată
apariţia revistei „Foaia Literară” în anul 1897 la
Oradea, revista în care a fost publicată povestirea
„Logodnica Contelui Stuard” a cărei eroină este
fiica preotului Galea din Valea Mare de Codru.

Releul cu antene GSM din Hodișel

Alcătuită din patru sate, Olcea, Călacea,


Ucuriș și Hodișel, comuna Olcea nu s-a
bucurat niciodată de atenţie în ceea ce
privește dezvoltarea tehnico-edilitară, astfel că
localităţile au avut mult de suferit din punctul
de vedere al investiţiilor în infrastructură.
Importantele capitole ale unei elementare
civilizaţii, drumurile, sub aspectul consolidării
și chiar modernizării lor, alimentarea cu apă
- singura sursă a comunei fiind fântânile din
curţile oamenilor, ale căror ape erau interzise
consumului din cauza contaminării cu nitriţi
și nitraţi, motiv pentru care și fântânile
stradale, puţine la număr, au fost părăsite, în
sfârșit, dar nu în ultimul rând, școlile, care sub
Releul cu antene GSM din Olcea aspect constructiv au cunoscut o deteriorare
118 Monografia Comunei Olcea

accentuată, în timp ce dotarea tehico-materială încercat să schimbe realităţile și imaginea co-


și didactică a rămas cu zeci de ani în urmă. munei Olcea. Specialist agricol, acesta cunoaște
Primarul Flore Bocșe, cel care a ajuns în foarte bine cerinţele și dificultăţile lucrului cu
fruntea comunei în urma alegerilor din 2004, a pământul și animalele, dorinţa funciară a pro-

Căminul cultural din Călacea

Căminul cultural din Hodișel


Monografia Comunei Olcea 119

Intrarea în Hodișel

Intrarea în Olcea

prietarului de teren agricol de a fi stăpân pe su- înscrie în cursa electorală pentru funcţia de pri-
prafaţa de ogor sau de pădure ce i se cuvine, dar mar a fost starea drumurilor comunale. Acestea
în egală măsură cunoscător al lucrului cu omul, se aflau într-o stare destul de rea: „Locuiam în Că-
a trezirii interesului acestuia pentru o anume ca- lacea, la vreo 5 km de Olcea, drum de câmpie, drept
uză, a stimulării participării active a cetăţeanului ca-n palmă, dar mai desfundat și accidentat de cum
la treburile obștei. Primarul Flore Bocșe susţine era nici că se putea. Aceasta mi-a fost prima ambiţie
că principalul motiv al determinării sale de a se și am fost sprijinit în demersul meu electoral pentru
120 Monografia Comunei Olcea

că era o doleanţă firească și dreaptă”76, afirma pri- pietruiţi 22 km, inclusiv drumul spre Hodișel, ur-
marul în urmă cu un an de zile. Modernizarea, mând ca până la sfârșitul anului și începutul celui
consolidarea și asfaltarea celor 5,5 km drum până următor să fie terminaţi și restul de 20 de km de
în Călacea a fost încheiată după numai doi ani de drumuri și străzi ale satelor Olcea, Călacea, Ucu-
mandat. riș și Hodișel77.
Lungimea totală a drumurilor comunale Altă preocupare pentru edilii comunei în
este de 42 km. Lucrarea principală și de mare im- ultimii patru ani a fost cea legată de renovarea
portanţă ce trebuia făcută era consolidarea prin și modernizarea școlilor. Deși procesul începu-
pietruire. Până la începutul anului 2007 au fost se cu ceva timp în urmă, în ultimii patru ani au
continuat eforturile în acest sens. Împreună cu
76
D. Cincu, N. Șandru, La Olcea - școala, drumul și apa, priorită-
ţile comunei, în Crișana, 19 aprilie 2007, p. 2-3 77
Ibidem

Școala cu clasele I-IV din Olcea

Sală de clasă la Olcea


Monografia Comunei Olcea 121

Impunătorul edificiu al Școlii gimnaziale din Călacea

Interior din Școala din Călacea


122 Monografia Comunei Olcea

„Grădinarii” din Călacea

conducerea școlii cu personalitate juridică din Olcea, s-a început modernizarea școlii, urmând
centrul de comună s-a analizat fiecare școală și extinderea acesteia cu două noi săli de cla-
în parte, inventariindu-se toate lipsurile și ce- să, două laboratoare, un nou grup sanitar. De
rinţele, trecându-se apoi la lucru. Toate școlile importante lucrări de renovare va beneficia și
comunei funcţionează cu clasele I-VIII, dar la grădiniţa. La școala din Călacea lucrările au fost
Hodișel și Ucuriș clasele sunt simultane78. La deja mai consistente. S-a construit și montat
șarpantă, s-au montat geamuri și uși termopan,
78
Ibidem este în curs schimbarea parchetului etc. Dacă

Elevii de la școala din Ucuriș se așează în pauze la „masa tăcerii” construită de ei după opera celebră a marelui Brâncuși
Monografia Comunei Olcea 123

Școala cu clasele I-IV din Hodișel

școala din Ucuriș beneficiază în fiecare an de re- că altfel nici n-ar mai fi fost posibilă funcţiona-
paraţii curente și igienizări, la școala din Hodi- rea școlii. Tot aici a fost consolidată și fundaţia
șel s-au montat geamuri și uși termopan pentru clădirii.

Școala cu clasele I-IV din Călacea


124 Monografia Comunei Olcea

Toamnă târzie la stadionul din Olcea

Un obiectiv principal al acestui an este do-


tarea școlilor din Olcea și Călacea cu laboratoare
de informatică. Primăria a depus toate eforturile
pentru obţinerea finanţării necesare pentru dota-
rea școlilor din Olcea și Călacea cu instalaţii de
încălzire centrală și noi grupuri sanitare.
S-au făcut, de asemenea, eforturi în ve-
derea construirii unor baze sportive în care
tinerii să poată face mișcare. La Olcea s-a ur-
mărit reactivarea vieţii sportive prin amenaja-
rea unui teren de fotbal în vecinătatea școlii,
motivele sunt foarte întemeiate de vreme ce,
în anul trecut, echipa școlară de fotbal s-a si-
tuat pe locul trei la faza judeţeană. La Călacea
s-a amenajat un teren de handbal, bituminizat,
aceasta și datorită bunelor rezultate ale echi-
pei școlare.
O mare problemă cu care se confruntă locu-
itorii comunei esta cea a apei curente. Unul din-
tre proiectele cele mai necesare, mai îndrăzneţe
și mai ample este alimentarea cu apă a tuturor
localităţilor comunei. Dacă Olcea dispune de o Noul turn de apă din Olcea
Monografia Comunei Olcea 125

Școala cu clasele I-IV din Ucuriș

reţea, aceasta este veche, uzată fizic și moral, fiind căminul cultural, reactivarea vieţii culturale pen-
alcătuită din tuburi de azbociment datând de mai tru tinerii comunei81.
mulţi zeci de ani. S-a întocmit o nouă documen- În ultimii ani, viaţa artistică de amatori din
taţie astfel încât această reţea să fie reabilitată. Se cadrul căminelor culturale a dispărut cu totul.
pregătește introducerea apei și în Ucuriș și Hodi- Au rămas în amintirea vârstnicilor spectacolele
șel79. și horele de altădată, iar cunoscuta manifestare
Primăria a fost la rândul său întinerită. numită «Hora de la Olcea” a rămas „prinsă” doar
Schimbările generale din comună impuneau și pe pelicula unui japonez amator de folclor româ-
schimbarea înfăţișării sediului Primăriei. Până nesc, în urmă cu ani. Cu gândul la reînvierea unor
în prezent s-au montat geamuri și uși termopan, obiceiuri și tradiţii locale, la aducerea unor spec-
s-a renovat grupul sanitar, s-au remobilat biro- tacole pe scena comunei primarul Florin Bocșe a
urile80. demarat lucrările la înălţarea noului cămin cultu-
Principalele proiecte urmărite de primar ral în Olcea. Dacă timp de 10 ani a rămas în fază
până la finalizarea mandatului sunt: alimentarea de fundaţie, în ultimii ani s-a ajuns la stadiul fini-
cu apă a localităţilor comunei, asfaltarea princi- sărilor intrerioare.
palelor drumuri comunale și a străzilor, dotarea Marea problemă a comunei, asemeni altora
școlilor cu calculatoare, finalizarea lucrărilor la din zonă, este cea a posibililor investitori, cu toa-
79
Ibidem
80
Ibidem 81
Ibidem
126 Monografia Comunei Olcea

Căminul cultural din Olcea care poartă numele unui artist născut aici, Ioan Dobra

te că satele dispun de forţă de muncă disponibilă. je pentru autoturisme. Există contacte reale între
Cei care s-au încumetat a dezvolta vreo activitate reprezentanţii Primăriei și conducerea firmei,
se bucură de mână de lucru constantă și pricepu- care a certificat intenţia Delphin-ului de a recruta
tă. Așa este cazul micii fabrici de de mături din forţă de muncă din satele comunei, inclusiv Ho-
sorg din Olcea, unde lucrează circa 80 de local- dișel, firma fiind dispusă să asigure transportul
nici. Marea șansă a locuitorilor comunei se leagă navetiștilor82.
de firma DELPHIN din Ineu (judeţul Arad), o
mare și puternică întreprindere de produs cabla- 82
Ibidem

Parcul fotovoltaic din Olcea, semn al civilizaţiei contemporane


Monografia Comunei Olcea 127
128 Monografia Comunei Olcea

CELOR CE AU FOST,
PIOASĂ PREȚUIRE
Comunităţile
religioase
Petru Ardelean Gabriel Moisa

Biserica ortodoxă

Datele privitoare la viaţa religi-


oasă din Olcea și satele înconjurătoare
sunt relativ târzii, de la sfârșitul seco-
lului al XVI-lea în începutul secolului
al XVII-lea. Fiind sate cu o populaţie
covârșitoare românească este limpe-
de că marea majoritate a locuitorilor
aparţineau cultului ortodox. Unirea
religioasă de la graniţa secolelor al
XVIII-lea și al XIX-lea a afectat prea
puţin acest spaţiu. Cele patru sate care
astăzi compun comuna nu au trecut la
greco-catolicism, locuitorii rămânând
fideli credinţei strămoșești. Cu excep-
ţia unui grup minor din Ucuriș, cele-
lalte trei sate ale comunei au rămas
credincioase ortodoxiei. Asta în ciuda
faptului că în satele din împrejurimi
cultul greco-catolic prinsese destul
de serios, mai ales după constituirea
domeniului Beiuș al Episcopiei greco-
catolice de Oradea, în anii ’80 ai seco-
lului al XVIII-lea.
După cum se știe, încă de pe vre-
mea voievodatelor de Gepiș, Cărand,
Holod, Vintere și Suplac, iobagii pri-
miseră dreptul de a-și clădi ”un locaș
de rugăciune” din contribuţia lor1. Se
1
Elena Bradu, Biserica de lemn, Editura Imprime-
riei de Vest, Oradea, 2002, p. 35 Biserica ortodoxă din Călacea
130 Monografia Comunei Olcea

Biserica ortodoxă din Călacea, interior

Biserica greco-catolică Ucuriș, exterior și interior


Monografia Comunei Olcea 131

Patronii și ocrotitorii
bisericii din Olcea

Biserica ortodoxă din Olcea, exterior și interior


132 Monografia Comunei Olcea

pare că din acest timp datează și primele bise- Satele Olcea, Călacea, Hodișel și Ucuriș au
rici de zid ale cărei urme se mai puteau vedea rămas și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea
la finele secolului al XIX-lea. fidele credinţei ortodoxe. Recensămintele po-
În ciuda asaltului greco-catolicismului pulaţiei demonstrează cât se poate de elocvent
ortodoxia nu a pierdut teren în faţa acesteia. Mai acest fapt. Astfel, recensământul din 1900 scoa-
mult, la mijlocul secolului al XIX-lea, această te la iveală următoarea realitate confesională din
confesiune s-a consolidat mult în contextul aceste sate. În Olcea existau 603 credincioși or-
evenimentelor revoluţionare de la 1848- todocși, 5 greco- catolici, 5 romano-catolici, 12
1849. Fenomenul a fost mai vizibil în imediata reformaţi și 8 izraeliţi, în Călacea 786 erau orto-
vecinătate a celor patru sate care compun astăzi docși, 17 romano-catolici, 17 reformaţi, 11 izrae-
comuna Olcea. Din datele de care dispunem se liţi, 12 evanghelici, în Hodișel erau 544 ortodocși
cunoaște faptul că în vâltoarea acestor evenimente și un reformat iar în Ucuriș 1230 ortodocși, 54
multe familii de români greco-catolici din romano-catolici, 25 reformaţi, 33 izraeliţi și unul
vecinătatea comunei Olcea: Vintere, Dumbrava aparţinând unui cult neoprotestant.
și Dumbrăviţa au revenit la ortodoxie, după ce După cum se poate observa aceste localităţi
bună parte a acestor comunităţi aderaseră la au rămas majoritar ortodoxe. Populaţia lor a
greco-catolicism. Fenomenul a avut dimensiuni rămas compact fidelă acestei confesiuni. Poate
aproape de masă din moment ce numai în doar Ucurișul să fie un caz aparte prin cei 54
Dumbrăviţa au trecut la ortodoxie 116 persoane, romano-catolici, 25 reformaţi și 35 mozaici, fără
iar la Vintere nu mai puţin de 170 de persoane2. ca însă acest fapt să impieteze asupra faptului
că ortodoxia este de departe confesiunea
2
I. Călușer, Episcopia greco-catolică de Oradea, Editura Logos majoritară.
’94, Oradea, 2000, p. 201-202

Biserica ortodoxă din Ucuriș, interior


Monografia Comunei Olcea 133

Ucurișul a fost incontestabil poa-


te cea mai importantă așezare din actu-
alul areal al comunei Olcea până târziu
în secolul trecut. Tradiţia spune că în
„Ceala sat” mica comunitate de locui-
tori, fiind „fraţi cu pădurea”, „s-au spe-
cializat” în prelucrarea lemnului con-
struindu-și o biserică păstorită de un
anume Ioan din Șiad3. Nu putem ști cu
siguranţă dacă era preot paroh sau că
venea aici din altă localitate, slujind la
mai multe sate.
Odată cu mutarea pe noua vatră, ei
își aduc cu ei și biserica, biserică constru-
ită în întregime din lemn de stejar, din
grinzi groase dispuse orizontal și încheia-
te în „coadă de rândunică”4. Planul ei este
cel clasic pentru bisericile ortodoxe din
lemn cu: altar, naos, pronaos și clopotniţă
pe partea dinspre apus. În anul 1752 are
loc vizita canonică a lui Meletie Covaci în
zona Bihorului, ca urmare au fost notate
anumite date despre parohii. Din acest
extras se poate observa că în Ucuriș era Biserica ortodoxă din Ucuriș
o biserică de lemn acoperită cu șindrilă,
la fel și în Călacea, Olcea și Mărăuș, iar în Pronaosul, încăperea rezervată în exclusivi-
Chișlaca , Beliu, Secaciu, Șiad erau din lemn aco- tate femeilor, avea o suprafaţă mai mică decât na-
perite cu paie, iar cea din Craiva era din gard de osul. Trecerea din pronaos în naos se făcea prin-
nuiele acoperită cu paie, pentru ea existând pre- tr-o portiţă joasă frumos lucrată în ornamente.
cizarea că este veche5. În 1786 s-a făcut conscrie- Pe o parte și pe alta în pronaos, pereţii de bârne
rea bisericilor din districtul Orăzii. În urma aces- orizontale erau acoperiţi cu prosoape lucrate de
tei conscrieri se poate observa faptul că parohia mână în tăietură pe pânză.
Ucuriș avea o biserică de lemn cu un preot slu- Naosul, „locul unde stau bărbaţii” era mult
jitor și un număr de 86 de case, iar filia Bodiu nu mai mare decât pronaosul, pe solee erau două
avea biserică proprie și nici preot, ei aparţinând sfeșnice, iar cele două străni erau plasate simetric
de parohia Ucuriș, iar numărul de case se ridica de o parte și de alta a naosului. Bolta naosului era
la 266. Această biserică de lemn purta hramul semicilindrică și era din scânduri groase de ste-
„Adormirea Maicii Domnului”, hram transmis și jar, iar capetele lor se rezemau pe două arcuri ce
noii biserici. articulau limitele superioare ale iconostasului și
ale pereţilor. Fixarea a fost făcută, prin îmbinări
3
Pr. P. Ardelean, Satul …, p. 43 în „chiotori”.
4
Despre cum arăta biserica, informaţiile au venit de la Petru Bo- Altarul, compus dintr-o masă de lemn din
ţoc (decedat în anul 1993 la 94 ani) fost cântăreţ și participant la
slujbe o perioadă în ea. stejar, acoperită cu o pânză albă, iar pe masă exis-
5
I. Godea, Biserici de lemn din Transilvania, Editura Meridiane, ta un chivot făcut din scândură, sfeșnice și cruce
București, 1996 de lemn. Proscomidiarul era făcut din scândură,
6
Ibidem, p. 147
134 Monografia Comunei Olcea

acolo se aflau potirul, discul, linguriţa și copia


existente până astăzi la casa parohială. Bolta la
altar era semicilindrică, iar talpa construcţiei din
altar era cu mult mai groasă decât peretele, ieșea
în interior cu 20 cm faţă de planul vertical al pe-
retelui, constituind un suport în plus pentru dife-
rite obiecte de trebuinţă.
Iconostasul era construit din scândură de
brad foarte simplu și era acoperit deasupra uși-
lor cu prosoape albe lucrate de mână. Iconosta-
sul avea planul cel obișnuit pentru biserici orto-
doxe, avea trei uși, una puţin mai mare la mijloc
care se deschidea în două părţi, numită „Împă-
rătească”, iar în părţi două mai mici „diaconești”.
Boţoc Petru unul din cântăreţii bisericii, poves-
tea că pe iconostas erau doar trei icoane cusute
pe pânză: icoana Mântuitorului, icoana Maicii
Domnului și deasupra ușii Împărătești, Cina
cea de Taină. În interior, pe pereţii bisericii și
pe acest iconostas erau puse icoane pictate pe
lemn, de la începutul secolului al XVIII-lea, ele
constituiau „prasnicele” împărătești și anumiţi
sfinţi, încadrate de ţesături și prosoape. Icoanele
se află la muzeul Episcopiei Ortodoxe din Ora- Biserica ortodoxă din Hodișel
dea, după cum reiese din procesul verbal făcut
la data de 24 aprilie 1980, ele fiind în număr de tip: poștă, telefon, telegraf, radio, televiziu-
de 27 bucăţi. Sursa de iluminare a interiorului ne8 etc., tot astfel, pentru omul epocii medii și
o constituia două candelabre, lucrate din lemn moderne de început era greu să conceapă lumea
cu șase și respectiv trei braţe. Aceste candelabre fără semnalizarea clopotelor.
erau prinse de boltă pe un scripete, la termina- Sistemele de semnalizare trebuiau cunoscu-
rea lumânărilor ce erau puse în ele, se lăsa jos, te de întreaga comunitate. Acestea erau împărţite
pentru ca lumânările să fie înlocuite. în două categorii: a) semnale vizuale – focuri pe
Călătorul ungur Nagy Șandor, spunea că la înălţimi
1884 satul era cel mai răsărit din zonă și pe lângă b) semnale acustice – corn, tobe, goarne,
scurta caracterizare, spune despre biserică că era buciume, imitarea diferitelor animale, fluierat în
zugrăvită în culorile naţionale românești7. degete etc.
În cadrul comunităţilor tradiţionale, bise- Clopotele nu erau folosite doar în cazul bi-
rica era cea care anunţa perioadele unei zile prin sericii, ele fiind folosite și în alte împrejurări fiind
clopote. Clopotul nu era numai un element de purtate de turme de animale și la sănii.
anunţare a orelor zilei, ci era și sistemul prin- Iohan Huizinga prezintă foarte bine im-
cipal de comunicare între oameni a diferitelor portanţa clopotelor în cadrul unei comunităţi:
evenimente. Cum pentru omul secolului XXI „... un singur sunet acoperea întotdeauna hărmă-
este greu să conceapă lumea fără mijloace de co-
municare, a sistemelor de semnalizare moderne 8
Ioan Goman, „Mijloace de comunicare în obștea sătească tradi-
7
D Colţea, Nume, prenume …, p. 561 ţională: clopotele”, în Biharea, 1992-1993, p. 89
Monografia Comunei Olcea 135

laia acelei vieţi intense, un sunet care, oricât de temperiilor, biserica de lemn a început a se degra-
straniu ar fi părut în larma generală, nu era nici- da, ba mai mult n-a mai fost încăpătoare pentru
odată confuz, și înălţa totul pentru o clipă într-o credincioșii din Ucuriș. La anul 1900, satul avea o
sferă de ordine: clopotele. Clopotele erau în viaţa populaţie de 1264 suflete ortodocși, și cum ucu-
de toate zilele ca niște duhuri bune, care averti- rișenii nu concepeau și nu concep nici astăzi să
zau și care cu glasul lor familiar vesteau ba jale, ba fie întrecuţi de nimeni, hotărăsc să-și facă biserică
veselie, ba liniște, ba neliniște, care ba chemau, ba nouă.
îndemnau, ... se știe ce înseamnă când zăngănesc Astfel în anul 1909 au început zidirea noii
sau când sună”9. biserici din contribuţia benevolă a credincioșilor,
Clopotele foloseau, dacă putem spune așa, care a durat până în anul 1911. Cei care s-au ocu-
în mai multe domenii: pat de construcţia bisericii au fost Ioan și Carol
a. punctarea momentelor zilei: dimineaţa, Orban din Tinca. Locul pe care s-a așezat noua
amiază, seara biserică a fost cumpărat din fondul de bucate de
b. în duminici și sărbători: evoluţia ritualu- la Melentie Bogluţ. Vechea biserică a fost dez-
lui religios membată, iar din lemnul recuperat (tălpi și scân-
c. semnalizarea morţii – pe sexe. Aceasta se durile din tavan) a fost construit la casa parohială
face codat, comunitatea putând ști dacă cel mort un găbănaș pentru cereale. Pe unele bârne se mai
este bărbat sau femeie după modul în care sunt pot vedea și azi urme care atestă că au fost părţi
„rupte” clopotele, aceasta ţinând și de iscusinţa componente ale vechii biserici. Pentru constru-
clopotarului. irea bisericii aveau nevoie de unele aprobări din
d. pentru protejarea și înlăturarea „duhuri- partea Consistoriului din Oradea. Astfel apar
lor rele”10, furtună, foc etc. câteva acte prin care „Consistoriul din Oradea
Important este de menţionat efortul depus Mare, aprobă în 24 martie / 6 aprilie 1909 cu nu-
de comunităţile de ţărani în achiziţionarea de mărul 851 suma adunată pentru zidirea bisericii
clopote. Dotarea bisericii cu clopote era semnul de locuitorii din matră, 432 coroane și 16 fileri”14;
puterii economice, a forţei spirituale și o necesi- „Consistoriul din Oradea Mare aprobă în 2/15
tate obiectivă11. Aceasta exprimă foarte bine rolul noiembrie 1909 cu numărul 2275 suma aduna-
obștesc al bisericii și al clopotelor sale. tă pentru zidirea bisericii de locuitorii din filia
Tot tradiţia spune că în clopotniţa bisericii Bodiu 147 coroane și 50 fileri”15, un total de 579
vechi exista un clopot – de mici dimensiuni – care coroane și 66 fileri. Tot „Consistoriul din Oradea
în timpul incursiunilor de jaf ale turcilor din se- Mare aprobă cu această ocazie și fondul de buca-
colul al XVI-lea, ar fi fost îngropat într-o fântână. te pentru Parohia Ucuriș 370 de măsuri și pentru
Nu știm dacă acest clopot este identic cu cel pe filia Bodiu 235 de măsuri, în total 605 măsuri”16.
care l-au folosit în biserica de lemn cu greutatea Suma totală folosită pentru construirea noii
de 50 kg. În 1899, „s-au gătitu pe spesele Bisericii biserici între 1909-1911 a fost de 6654 coroane și
Ortodoxe din Ucurișu”12 un nou clopot în greu- 1815 măsuri pentru fondul de bucate17.
tate de 150 kg „fabricat de firma germană Hőning În clopotniţa noii biserici au fost așeza-
din Arad, sub pastoraţia lui Alexandru Popoviciu, te clopotele din vechea biserică. În 1929 s-a fă-
epitrop Petru Reștea, crâsnic Ioan Hepuţiu, înv. cut un alt clopot, mai mare, de aceeași firmă din
Ioan Buziu”13. Datorită timpurilor, anilor și a in- Arad, cu greutatea de 250 kg. Pentru clopotul
9
Iohan Huizinga, Amurgul Evului Mediu, Editura Meridiane, Bu- 14
Dosar din Arhiva Parohiei Ucuriș cu Acte justificative pentru
curești, 1993, p. 11-12 venituri și cheltuieli ale Parohiei Ucuriș și filia Bodiu pe anul 1908-
10
I. Goman, Mijloace de comunicare …, p. 91 1909, nepaginat
11
Ibidem, p. 90 15
Ibidem
12
Inscripţie pe clopot - 1899 16
Ibidem
13
Idem 17
Pr. P. Ardelean, Satul …, p. 46
136 Monografia Comunei Olcea

nou, comunitatea a plătit suma de 40000 lei și a rii a fost făcută de către protopopul Constantin
dat spre topire clopotul mic de 50 kg. Clopote- Mihulin, din Beliu20.
le au fost sfinţite în 5 iunie 1930 de protopopul În anul 1937, la 17 mai, Parohia Ortodoxă
Ioan Catone din Tinca și așezate în clopotniţă: Ucuriș, primește din partea protopopiatului Be-
„Clopotul numit „cel mare” – fabricaţie Hönig liu, un ordin de la Oficiul Protopopesc din Be-
din Arad – s-a cumpărat cu 40000 lei adecă pa- liu cu nr. 171/1937, unde i se cerea să raporteze
truzeci mii lei, din fondurile sfintei noastre bise- dacă biserica a fost sfinţită de arhiereu, cu Sfin-
rici ortodoxe române din această comună (Ucu- tele Moaște. Preotul Anania Sârbu, aduce la cu-
riș) dându destinaţiunea după actul solemn al noștinţă că „În urma ordinului Pr.On. of. ppesc
sfinţirei, celebrat în ziua de 5 iunie anul 1930 (protopopesc – n.n. P.A.) Nr. 171, am onoare a
de către M.On.D. protopresbiter Ioan Catone raporta că biserica noastră zidită în anul 1909
din Tinca, cu acompaniamentul On.D. paroh nu a fost sfinţătă de arhiereu, pentrucă și azi lip-
Traian Pantoș din Susag. În acest timp a servit sește din ea iconostasul. Nu mai dupăce va fi fă-
sfânta biserică următorii: On.D. Ananie Sârb ca cut iconostasul și se va repara peste tot biserica
preot (absent fiind dela actul măreţ al sfinţirei, va putea fi sfinţită de Arhiereu”21.
din cauza decedării iubitului său tată, regretatul În același an, datorită senatorului Iosif Lu-
nostru protopresbiter tractual), Dl. Ioan Boţoc dovic Bica, biserica este pictată, pictură în ulei
înv. director ca cantor, iar Dl. Alexandru Bodean stil oriental, cu anumite scene biblice: Nașterea
ca epitrop”18. Domnului, Iisus Hristos în templu la 12 ani, Bo-
Cheltuielile mari cu construirea bisericii au tezul Domnului, Rugăciunea din Grădina Ghet-
făcut ca această să nu fie terminată și în interior. simani, Răstignirea și Învierea. Pe boltă: Iisus
Astfel că în anul 1911 biserica nu avea iconos- Hristos Pantocrator și Sfânta Treime. În altar:
tas decât o perdea și nici mobilier. Abia în anul Cina cea de Taină și sfinţii ierarhi Vasile, Gri-
1915 s-a făcut de meseriașii lemnari din Ucuriș gorie și Ioan, iar pe bolta din altar Maica Dom-
un iconostas provizoriu din scândură de brad, nului pe Tron22. Tot atunci s-a făcut iconostasul
iar pe acest iconostas s-au pus icoanele pe lemn din lemn cu ornamente frumos lucrate, iar pe
cu prasnicele împărătești. Mobilierul era com- iconostas s-a pictat tot în același stil oriental,
pus din laviţe (bănci). Tot mobilierul de interi- de același pictor Șandor Bica, picturi cu sfinţii
or a fost adus din biserica veche. Pe solee erau apostoli, Iisus Hristos, Maica Domnului și Cina
strănile și sfeșnicele, iar în altar era Sfânta Masă cea de Taină, picturi care mai dăinuiesc și astăzi,
făcută din cărămidă și acoperită cu pânză albă. ele fiind întoarse cu faţa spre altar atunci când
Pe masă era chivotul vechi, sfeșnice și o cruce s-a repictat iconostasul și biserica. Tot atunci
din lemn, Sfântul Antimis și Evanghelia din anul s-a făcut mobilier nou, străni și sfeșnice. Au fost
1742. Proscomidiarul era cel vechi unde era po- cumpărate: un Potir, Sf. Disc și două sfeșnice
tirul, discul, linguriţa și copia19. În anul 1923, o argintate. Valoarea totală a acestor lucrări a fost
dată cu venirea preotului Anania Sârbu, transfe- ridicată la 65000 lei și a fost donată de senatorul
rat din parohia Susag, se fac tencuielile exterioa- Iosif Ludovic Bica. A fost prima biserică pictată
re în valoare de 28000 lei. După reparaţiile făcu- din împrejurimi. După lucrările făcute, la data
te s-a binecuvântat biserica de protopopul Petru de 18 decembrie 1938 s-a sfinţit biserica cu
Sârbu din Girișul Negru. După aproape 10 ani, Sfintele Moaște de către PS Episcopul Diecezei
mai precis în anul 1932, se face zugrăvirea în in- Oradea Dr. Nicolae Popovici, însoţit de consi-
terior, în valoare de 22000 lei, din contribuţia lierul eparhial Ioan Evuţian, Ioan Dinu, diacon
benevolă a credincioșilor. Slujba binecuvântă-
20
Însemnare pe Sfânta Evanghelie, Sibiu, 1907
18
Însemnare pe Sfânta Evanghelie, Sibiu, 1907 21
Arhiva Parohiei Ucuriș, dosar pe anul 1937, nepaginat
19
Pr. P. Ardelean, Satul …, p. 47 22
Pr. P. Ardelean, Satul…, p. 48
Monografia Comunei Olcea 137

și protopopul de Beliu, Constantin Mihulin. Cu Preoţi slujitori


această ocazie s-a hirotonit întru diacon Octavi-
an Ţolea, absolvent al Academiei Teologice din Încercarea de a realiza un „pomelnic” cu toţi
Oradea, pentru Parohia Coroi23. preoţii care au slujit de-a lungul secolelor într-o
În anul 1960, sub păstorirea preotului Te- anumită localitate este un lucru foarte greu, în
odor Lazie, bolta bisericii a suferit o nouă re- unele cazuri chiar imposibil până către secolul
paraţie, picturile de pe boltă, datorită umezelii XVIII - XIX, aceasta mai ales din lipsa de infor-
s-au deteriorat, în locul lor s-a făcut o zugrăveală maţie, lipsa documentelor care să-i amintească.
albastră cu stele. Binecuvântarea bisericii a fost Descoperirea unui nume de preot într-un docu-
făcută de PS Ep. Dr. Valerian Zaharia. În anul ment este, reducând la mic, ca și o descoperire
1973, vechea casă parohială a fost demolată și care să „revoluţioneze” descoperirile arheologice
a fost construită una nouă, din contribuţia be- într-un anumit sit arheologic.
nevolă a credincioșilor, sub păstorirea preotului Făcând o trimitere la numele de familii care
Teodor Lazie. În anul 1977, biserica a suferit au poposit aici - Sârbești și Popești, după cum
o nouă reparaţie exterioară, tablă, tencuieli și am arătat în capitolul al III-lea, putem spune că
stropi, gardul din faţa bisericii. La casa parohia- au fost de credinţă ortodoxă. Lucrul acesta se
lă s-au făcut unele anexe, gardul de la stradă, din poate observa din evoluţia în timp a credinţei.
fier și tablă, sub pastoraţia preotului Ţenţ Flori- Despre lista preoţilor care au slujit aici, aceasta
an. În anul 1985, casa parohială suferă noi repa- este deschisă de un anume Ioan de Șiad care a
raţii interioare și exterioare, zugrăveli, tencuială slujit aproximativ între 1480-1500 după cum
în terasit, curtea betonată. După aceste realizări, spune Titus Roșu. Acesta se pare că a primit din
în anul 1986 s-a început reparaţia capitală a bi- partea stăpânirii anumite distincţii, pământuri și
sericii, pictura bisericii în tehnica frescă, execu- chiar titlul de baron cu dorinţa expresivă de a-l
tată de pictorul Vasile Munteanu din Covasna, dezlipi de vechea credinţă24. După acest Ioan,
Sorin Hosu și Dârstariu Silviu. După terminarea în timp a urmat un anume Florian25. Nu se știe
lucrărilor exterioare, parchetarea, sfeșnice, stră- când a păstorit aici, el este doar amintit în po-
ni, tetrapoade, proscomidier, chivot nou, haine melnicul preoţilor.
preoţești și altele, la 16 septembrie 1990, PS Sa Urmează apoi o perioadă „neagră” în aceas-
Dr. Vasile Coman, însoţit de Ioan Coroban con- tă listă. Se știe doar că a fost o perioadă în care,
silier administrativ și protopopul Pușcaș Aurel, prin parohie au trecut mai mulţi preoţi misionari
s-a resfinţit biserica, preot slujitor Petru Arde- din părţile Aradului. Episcopul Roman Cioro-
lean. În anul 1994 s-a ridicat în faţa bisericii o gariu spunea că parohiile noastre sufereau mult
troiţă în cinstea eroilor căzuţi pe toate câmpu- datorită faptului că preoţii erau puţini la număr și
rile de luptă pentru apărarea și demnitatea ţării. persecutaţi, un preot slujea la cinci sau șase sate
La această mare sărbătoare sătească și sfinţirea sau chiar mai multe26. Noi informaţii, dar neclare
troiţei, au participat PS Sa Dr. Ioan Mihălţan, avem despre doi preoţi, unul la mijlocul secolu-
însoţit de inspector eparhial Liviu Ungur, dia- lui al XVIII-lea, iar celălalt la mijlocul secolului al
conii Vasile Bota și Ioan Ciordaș. După oficie- XIX-lea. Despre cei doi aflăm din scrierile de pe
rea binecuvântării și sfinţirii troiţei, ostașii de la cărţile de cult, care sunt foarte importante pentru
unitatea militară Ineu, sub comanda col. Boglea informaţii de acest gen. Pe un Triodion tipărit la
Vasile (†), au prezentat onorul, iar corul biseri- 1747 în București, vedem că a fost cumpărat de
cii a cântat „Imnul eroilor”.
24
Pr. P. Ardelean, Satul ..., p. 52
25
Ibidem, p. 52
23
Sfinţirea Bisericii din Ucuriș, în Legea Românească, nr. 1 din 1 26
Roman Ciorogariu, Zile Trăite, vol. I., Ediţie îngrijită de dr. Vi-
ianuarie 1939, p. 9 orel Faur, Fundaţia Culturală „Cele Trei Crișuri”, Oradea, 1994
138 Monografia Comunei Olcea

un anume „popa Ioanu” cu „16 florinţi pentru și 918 suflete și Călacea cu 122 case și 761 sufle-
sufletul său”. Se pare că cel care a cumpărat car- te32. Abia prin anul 1838 s-a stabilit ca paroh Iosif
tea a fost preot: „Această carte iaste a lui popa Marchișu33.
Ioanu”27. A doua informaţie este despre un anu- O listă clară putem întocmi abia din 1853
me „Moise ... paroh satului Ucuriș ...”. Aceasta o de când avem informaţii din actele parohiale cu
găsim scrisă pe un Octoih tipărit la Buda în 1826 referire la situaţia civilă a parohiei - protocoalele
și cumpărat sub „birăirea lui Goron Ioan ...”28. botezaţiilor, cununaţilor și morţilor. Astfel pu-
Dacă acceptăm că acest Moise a păstorit în 1836 tem observa că din 1853 până în 1856, preot pa-
în Ucuriș, de pe o altă carte aflăm că înainte cu roh este Mihail Popoviciu34. Nu știm dacă a slujit
patru ani, în 1832, parohia nu avea preot paroh, înainte de 1853, nici de unde este sau ce studii
ea fiind administrată de preotul Vasile din Crai- a urmat. După el urmează Damaschin Pop până
va29. Prin anul 1838 s-a stabilit aici preotul Iosif în 1862 când trece la cele veșnice35 la 6 februarie
Marchișu, parohia fiind aparţinătoare de proto- 1862. A fost originar din Olcea, născut în 1829. A
popiatul Beliu30. fost căsătorit cu doamna Maria având o fiică – Sil-
Întorcându-ne puţin înapoi în timp, în via, născută la 3/16 august 185936. La înmormân-
„Conscripţia protopresbiteratelor districtului tarea lui Damaschin au participat preoţii Gheor-
Oradiei Mari cu numele parohiilor, a caselor, a ghie Danco (?), Teodor Pop, Iosif Capitan. După
bisericilor pe anul 1796”, în Protopresbiteratus moartea sa, parohia a fost preluată de Mihail
Beliensis, la poziţia 24 este consemnată parohia Popoviciu și Petru Popoviciu, aceasta fiind pa-
Ucuriș cu filia Bodiu, în parohie existând un pre- roh până în 1869 când, la 39 de ani se stinge din
ot. Parohia avea 86 de case, iar filia 26. Făcând o viaţă la 8/10 iulie. Se pare că a murit de o boală
comparaţie cu celelate parohii, Ucurișul ca mări- de piept, probabil oftică. La înmormântarea sa a
me era a treia, după Beliu cu 100 de case și Căla- participat un sobor de șapte preoţi: Serb Damas-
cea cu 90. Actul a fost parafat de episcopul Paulus chin, Vasilie Moga, Ioan Moga, Zenovie Muntea-
Avacumovics la 8 aprilie 179631. nu, Gheorghie Boţco, Ioan Catona și Ioan (Iosif)
Într-o altă „Conscripţie a clerului și norodu- Capitan37. A fost căsătorit cu Roza Popovici, iar
lui de legea grecească neunită din Eparhia Aradu- la 3/8 ianuarie 1864 i s-a născut o fetiţă - Floa-
lui din ţinutul Orăzii Mari” din anul 1808, în ace- re, dar care n-a trăit decât doi ani, ea decedând la
lași protopopiat Beliu, la poziţia 21 apare parohia 14/15 februarie 1866. I s-a mai născut o fetiţă la
Ucuriș cu filia Bodiu. De data aceasta primim mai 7/16 ianuarie 1866, Elena, decedată la 12 martie
multe informaţii cu privire la numărul locuitori- același an38. Din luna mai a fost suplinit de Vasile
lor. Astfel, în parohie erau 110 case și 761 suflete, Leucuţa din Olcea.
în filie 25 de case și 136 suflete. Apare cu numele Urmează apoi o perioadă de doi ani în care
și un preot paroh, Vasilie Popoviciu hirotonit de parohia a fost suplinitã de preoţii vecini: V. Leucu-
episcopul Pavel Avacumovics la 24 aprilie 1796, ţa (Olcea), Petre Goldiș (Mocirla), Ioan Catona
dar și un diacon, Toma Popoviciu hirotonit la 24 (Ciuntăhaz), Gheorghie Boţco (Șiad), Iosif Ca-
martie 1801. Aceștia doi se pare, după nume, că pitan (Șiad), Mihail Popoviciu. Din martie 1872
erau rudenii, probabil tată și fiu sau fraţi. Ierarhia, vine un nou preot, Ioan Crișianu, care slujește
ca mărime, se păstrează aceeași, Beliu cu 122 case
32
Ibidem, dos. 4, f. 117 v.
27
T. Roșu, Însemnări şi înscripţii bihorene, Editura Universi- 33
Pr. P. Ardelean, Satul…, p. 53
tăţii din Oradea, Oradea, 1999, p. 195 34
DJAS-Bihor, Colecţia registrelor de stare civilă, dos. 1356, f. 1-6,
28
Ibidem, p. 195 49-50v, 91-96
29
Ibidem, p. 195 35
Ibidem, dos. 1356, f. 106, inv. 87
30
Pr. P. Ardelean, Satul..., p. 53 36
Ibidem, f. 13
31
DJAS-Bihor, Fond Episcopia Ortodoxă Română Oradea, dos. 37
Ibidem, f. 123 v.
nr. 3, f. 38 38
Ibidem, f. 106
Monografia Comunei Olcea 139

până în 187439. În 1876 vine aici un preot tânăr pentru a celebra, ori cânta și a cuvânta, având re-
de 26 de ani din Girișu Negru, Zaharia Ţiereu. La cursele adresate comitetului parohial a le trimite
8 ianuarie s-a căsătorit cu Ana Moţ (18 ani) din la subscrisul în F. Giriș. Pentru comitetul parohial
Ucuriș40. Acesta slujește aici până în 1884. Din Petru Sârbu, protopop”42. Pare-se că nimeni nu a
1885 urmează Petru Suciu, originar din Șepreuș fost interesat, în parohie revenind Alexandru Po-
(j. Arad), născut în 1835. În 1858 se căsătorește povici. În această perioadă, parohia a fost suplini-
cu Maria Bosco din Tăut, iar în 1859 i se naște o tă de Anania Sârbu, paroh în Susag.
fetiţă - Lucreţia, viitoarea poetă a Bihorului. Slu- Din 1924 îi urmează Anania Sârbu din Giri-
jește aici până în 1889, când se pensionează. Îi șul Negru, fiul protopopului tractual Petru Sârbu.
urmează Alexandru Popovici încă din 1888, dar Preotul Anania slujește până în 1947 când trece
doar ca și capelan. Acesta are o lungă perioadă ca la cele veșnice fiind înmormântat în satul de baș-
și paroh. Era originar din Abrud născut în 1861, tină. Până la numirea unui nou preot, parohia este
licenţiat în Litere și Filosofie la Cluj. A fost hiro- slujită de Octavian Ţolea din Coroi. La 28 aprilie
tonit în Arad la anul 1888 de către episcopul Ioan 1948 este numit Lazie Teodor, născut la 12 mar-
Meţianu. Slujește aici până în 1923. De numele tie 1915 în Șiad. A fost transferat aici din parohia
lui se leagă construirea noii biserici din cărămidă Archiș43, păstorind aici până în 1976.
în 190941. Cum este obiceiul, în perioada cât parohia
În perioada primului război mondial, paro- este vacantă, ea este slujită de preoţii vecini sau
hia se pare că a fost pentru o perioadă de timp de preoţi pensionari. Astfel că până la numirea
vacantă, după cum putem observa dintr-o infor- noului preot, aici au slujit Ioan Gligor din Ora-
maţie publicată în revista „Biserica și Școala”: „În dea și Iancu Mihai din Călacea. Perioada aceasta
temeiul ordinului Veneratului Consistoriu din a fost foarte scurtă pentru că tot în 1976 a fost nu-
Oradea Mare de sub numărul 2149/B 1917 pen- mit paroh Florian Ţenţ din Fonău. În urma unor
tru îndeplinirea parohiei vacante Ucuriș (Ökrös) probleme de comportament a fost transferat de
se publică nou concurs cu termin de alegere la 30 către regretatul episcop Vasile Coman în satul
de zile de la prima publicare. Dotaţiunea acestei natal, iar în locul său a fost transferat preotul din
parohii de clasa II constă din: 1. Pământ parohial Fonău, Petru Ardelean, care slujește până azi.
de 16 jughere; 2. Competinţa de pășunat 8 jughe- Iată o încercare de prezentare a preoţilor
re cadastrale; 3. Birul de la fiecare casă câte 30 de care au slujit în acest sat. De numele câtorva din-
litre cucuruz sfărmat sau preţul curent al aceluia; tre ei se leagă diferite evenimente. Astfel, de Iosif
4. Dela înmormântări de cl. I 16 cor., de cl. II 12 Marchișu se leagă înfiinţarea, pe lângă biserică a
cor, de cl. III 8 cor, înmormântarea pruncilor 4 clasei I confesionale, avându-l ca și învăţător pe
cor, botez 80 fil, o sfeștanie 2 cor, cununia 4 cor. Teodor Drăghici. La 1870 se înfiinţează Proto-
Pomenirea binefăcătorilor sfintei biserici vii și popiatul Ucuriș. În acest centru protopopesc slu-
morţi se va face gratuit la zilele amintite; 5. Între- jesc preoţii Ioan Crișianu, Zaharia Ţiereu, Petru
girea dotaţiunei de la stat. Alesul preot va supor- Suciu și Alexandru Popoviciu. De acest centru
ta toate dările publice a realităţilor din folosinţa au aparţinut un număr de 12 parohii, și anume:
sa. Preotul va fi obligat a catehiza la scolele din Tălmaci, Susag, Coroi, Chișlaca, Craiva, Mărăuș,
comună fără altă remunerare. De locuinţă se va Șiad, Stoinești, Vălani, Rogoz, Ciuntești și Ucu-
îngriji alesul preot. Reflectanţii la această parohie riș44.
cu observarea prescrisului § 33 a regulamentului Sub păstorirea lui Alexandru Popoviciu
pentru parohii, au a se prezenta la sfânta biserică
42
„Biserica și Școala, revistă bisericească, școlară, literară și eco-
39
Ibidem, f. 60 f. nomică”, Arad, 1/14 aprilie 1918, nr. 14, p. 4
40
Ibidem, f. 61 v. 43
Pr. P. Ardelean, Satul ..., p. 54
41
Pisania bisericii 44
Ibidem, p. 53
140 Monografia Comunei Olcea

a fost construită noua biserică. Mici reparaţii și prin care românii au trecut în aceste părţi în lun-
cumpărarea clopotelor sub Anania Sârbu, con- gul veacurilor. Multe însemnări prezintă pe acei
struirea casei parohiale sub Lazie Teodor, repara- „căpcăuni”, întruchipaţi în pictură în tinda biseri-
ţii interioare și exterioare, precum și o troiţă pen- cii din lemn cu figuri ale turcilor sau tătarilor, sau
tru eroii martiri sub Petru Ardelean. pe femeile care-și lepădau pruncii din pântece
Așadar, fiecare preot, atât cât a putut, și cât sau foloseau diferite licori pentru a-și apropia pe
l-au lăsat vremurile, a încercat să facă câte ceva bărbatul iubit, a pierde sarcina nedorită sau chiar
pentru parohie și să păstreze vie și nealterată cre- a ucide pe altcineva.
dinţa străbună. Stăpânirile care au trecut peste viaţa oame-
nilor, cu toate greutăţile lor au lăsat urme adânci
în sufletele românilor, dar și urme importante
Cărţie de cult din comuna Olcea care mărturisesc despre viaţa de zi cu zi a omu-
lui. Numărul însemnărilor despre aceste vremi
Bihorul este păstrătorul unor străvechi tra- este foarte mare. În biserica de lemn din Hotar,
diţii voievodale și de cultură. Despre existenţa „căpcăunul” este zugrăvit alături de „femeia care
voievozilor și cnezilor, ca și conducători, vorbesc strică prunci”46. Pe marginea unei cărţi a biseri-
documentele până în Evul Mediu târziu. Docu- cii din Seliște de Beiuș, într-o iertăciune, se scrie
mentele lăsate cu o oarecare faptă nu sunt sin- „de acei oameni care au pirit pe ape înecaţi ... în
gurele noastre surse de informare despre trecut. răsmeriţe tăiaţi și pușcaţi și de paserile ceriului
Mai avem ca o sursă foarte importantă ceea ce s-a mâncaţi ...”47. În general, nu a „scăpat” aproape
lăsat scris pe marginea cărţilor de cult, a cărţilor nici un eveniment important să nu fie notat. Dar
de strană sau a cărţilor folosite de preot, de la sim- cine erau cei care făceau aceste însemnări? Ţăra-
plul Liturghier, la Molitfelnic și Sfânta Evanghelie. nul vorbește puţin despre sine, nu este preocu-
Stăm și ne întrebăm când a luat fiinţă școala pat să se individualizeze, ci, dimpotrivă, el tră-
într-o anumită localitate și încercăm să dăm di- ia într-o lume în care „regula de bază o dădeau
ferite răspunsuri: că ar fi luat fiinţă în anul cuta- încadrarea în normă, aducerea la un numitor
re sau cutare, în urmă cu o sută sau două sute de comun, preeminenţa colectivităţii”48. „Însemnă-
ani, sau că s-a dat un document când a fost numit rile rurale nu sunt neapărat ţărănești, autorii lor
învăţător o anumită persoană. Dar de multe ori, fiind cu deosebire reprezentanţi ai intelectuali-
mulţi cercetători ai învăţământului românesc uită tăţii sătești, aparţinători, (...), unui nivel median.
un lucru important, așa cum spune și Titus Roșu: Majoritatea preoţi, trăind în interiorul comuni-
„erau școli în fiecare loc unde se găsea o carte”45. tăţilor pe care le păstoresc, ei exprimă în scrisul
Astfel, putem spune că în momentul în care într- lor mentalităţi mai largi ... S-a remarcat tendin-
o localitate, la strana bisericii a apărut o carte, a ţa umană, firească, a clericilor de a scrie despre
început și viaţa școlară. Și primii școlari, dacă-i chestiunile care-i privesc în mod direct”49. După
putem numi așa, au fost în multe cazuri preoţii, cum am arătat, însemnările erau făcute în pri-
apoi cântăreţii din strană și alături de ei câte un mul rând de preoţi, aici îi adăugăm pe dieci și
copil mai dezgheţat la minte care începea buchi- pe copiști. Între cei mai cunoscuţi a fost Vasile
seala, pe acele litere întortocheate și de multe ori Sturze care lucrează în părţile Bihorului înce-
greu de citit. pând de la finele secolului al XVIII-lea copiind
„Răutatea vremilor” sau chiar a oamenilor,
epidemiile, pârjolurile sunt alte calamităţi des- 46
Ibidem, p. 13
pre care s-au făcut însemnări. Acestea sunt deo- 47
Ibidem, p. 13
sebit de grăitoare, ele arătând grelele împrejurări
48
Barbu Ștefănescu, Sociabilitate rurală, violenţă și ritual, Editura
Universităţii din Oradea, Oradea, 2004, p. 7
45
Titus L. Roșu, Însemnări şi înscripţii ..., p. 12 49
Ibidem, p. 7
Monografia Comunei Olcea 141

la Răbăgani, Stracăș, Sititelec etc., apoi trece în Însemnări pe cărţile de cult


judeţul Arad și spre Banat. Cei mai importanţi din arealul comunei Olcea
pentru această zonă sunt cei care se ridicau din
satele bihorene, și care lucrau în tinda bisericii, Evanghelia învăţătoare – Mânăstirea Dea-
la lumina dată de lumânări din seu de oaie. Ei lului, 1644
sunt bine prezentaţi de T. Roșu în Însemnări și Din epilogul cărţii aflăm că s-a început
înscripţii bihorene în capitolul „Copiști – scriitori tipărirea ei la Govora la 1642 și s-a terminat
de cărţi” și de Florian Dudaș în Manuscrisele ro- la Mânăstirea Dealu (1644). Exemplarul de la
mânești din părţile Bihorului, vol. I. Ucuriș avea legătura din scoarţă de lemn înve-
Nu trebuie uitat faptul că numărul cărţilor lită în piele și ornamentată cu motive florale
tipărite era foarte mic. Tiparniţa lui Coresi din și geometrice dispuse în chenare marginale52.
Scheii Brașovului și alte câteva tiparniţe din mâ- Despre circulaţia cărţii, F. Dudaș spune că: „Pri-
năstiri de mai târziu, nu făceau faţă la setea de mul proprietar al exemplarului a fost, pare-se,
carte care exista. Astfel au apărut acei copiști care logofătul Tănăsie din Stăncești și Suprari, din
copiau cărţile pentru a le multiplica. părţile Câmpulungului (Muscel), care lasă car-
Într-o perioadă scurtă de timp prin unele tea moștenire fului său, Matei, în a cărui păstra-
sate se perindă mai mulţi copiști. În multe ca- re a stat până la 1683 – dată la care, după patru
zuri aceștia lucrau împreună, poate „maestrul” decenii de la apariţie, o dă la legat dascălului
și „ucenicul”. La 1726 Popa Gabor din Căbești, Alexandru, ajutat de Ilie Lungescu, de loc din
copia texte alături de oaspetele său Alexandru satul Uliu, situat pe râul Brătii”53. Data la care a
Eustafie, originar din Polonia. Diecii Ioan Petro- ajuns în vestul Transilvaniei nu se cunoaște, dar
vici și Simion au învăţat împreună urmând școala se știe că la Ucuriș a ajuns în 1790, cumpărată
din Seghiște după care, trecând Munţii Codrului, fiind pentru învăţătură. Importantă este însem-
au copiat cărţi în Ucuriș și partea Beliului. Popa narea de pe pagina 788 unde se spune cine a
Iosif din Beiuș a scris în 1721 un Triod – Penti- contribuit la cumpărarea cărţii: „În știre se face
costar împreună cu Popa Mihai din Josani - Dră- cumcă în această carte au dat Boţoc Toader 6
gănești50. Iată numai câteva cazuri în care copiștii măriași, feciorii satului 6 măriași când au sămă-
conlucrau. luit corinda; au dat de la Ucuriș Popa Simion,
Dintre manuscrisele pe care le datorăm lui de la Boghiu au dat 4 florinţi în cartea aceasta.
Simeon de Seghiște, se remarcă, prin valoarea S-au scris în anul 1790”54. În sudul Bihorului, pe
documentară aparte, copia Carte românească valea Crișului Alb, au fost identificate alte două
de învăţătură de la 1735-38, folosită la Ucuriș, exemplare, în biserica din Benești (lângă Beliu)
diecii locului au intervenit în text într-un mod și Budești (lângă Gurahonţ)55. Astfel, din aceas-
original, înlocuind cuvintele vechi, neîţelese în tă carte s-au identificat patru exemplare la: Ora-
partea locului, cu altele, caracteristice graiului dea, Ucuriș, Benești și Budești.
bihorean. Pe de altă parte, realizarea prin grija Minei – copiat la 1730-31 în Bărgău (Săt-
satului a legăturii cărţii a prilejuit folosirea în mar).
forzaţ a două file fragmentare provenite dintr- Cuprinde textele cunoscute ale Mineiului
un exemplar al Cazaniei lui Coresi tipărită la prescurtat, cu indicaţiile tipiconale în slavonă.
Brașov la 1567-156851. Credem că manuscrisul a fost adus în localitate
52
F. Dudaș, Carte veche românească în Bihor, Oradea, 1977, p. 60
53
Ibidem, p. 61
50
Florian Dudaș, Manuscrisele românești din părţile Bihorului, 54
Ibidem, p. 61
vol. I, Editura Episcopiei Ortodoxe Române Oradea, Oradea, 55
F. Dudaș, Vechile tipărituri românești din bisericile Bihorului,
1985, p. 201 Editura Episcopiei Ortodoxe Române Oradea, Oradea, 1979,
51
Ibidem, p. 159 p. 26
142 Monografia Comunei Olcea

chiar de către copistul56 și dacălul Pavel Cotu- ţător în orașul Ucuriș”61. Din această însemnare
na Muncăceanu în 1730-3157. T. Roșu prezintă ne dăm seama că cel care a scris-o era Popovici
acest manuscris ca fiind împărţit în două părţi. Grigorie învăţător sistematicesc în orașul Ucu-
O primă parte este Osmoglasnic, iar a doua parte riș. Dacă acest învăţător cataloga așezarea ca
Minei. Însemnările diferă puţin la T. Roșu și la F. oraș, înseamnă că localitatea luase o amploare
Dudaș. Probabil cei doi cercetători au citit sau deosebită având înfăţișarea unui oraș. Era con-
au dat interpretare diferită unor litere. În perioa- siderat oraș deoarece avea câteva instituţii: bise-
da în care a aparţinut bisericii din Girișul Negru, rică, școală, post de jandarmi și probabil un post
la sfârșitul cărţii s-a notat un pomelnic „Luna de telegraf, notar etc. Din prima parte a însem-
maiu 23 de zile 1784”, unde se spunea „Pome- nării vedem că lucrarea este „a bisericii răsăritu-
nește Doamne sufletul robilor tăi Crăciun, Simi- lui de lege g.n.u. a orașului Ucuriș”, deci la doar
on, Nicoară, Sânza, Mihai, Oana, Ioan, Anica”58. o jumătate de veac de la unirea unei părţi a Bi-
Cartea a fost donată de un anume Crăciun care sericii Ortodoxe cu Biserica Romei ne dăm sea-
„au dat de pomană la biserica de Girișu pentru ma că deși îndemnurile de a trece la catolicism
sufletul lui și a tuturor celor răpăusaţi ai lui pă- erau mari și veneau din toate părţile, locuitorii
rinţi și fraţi și al meu rod”59. Putem observa de de aici nu și-au lepădat credinţa ortodoxă. Aceas-
aici faptul că unele cărţi au ajuns în biserici da- ta poate și din cauza faptului că din punct de ve-
torită unor credincioși „cu dare de mână” care dere religios aparţineau de episcopia de la Arad
s-au ostenit să cumpere cartea pentru iertarea și mitropolia de la Carlovitz, care avea alt statut
păcatelor lor și ale tuturor celor dragi. în Imperiul Habsburgic faţă de celelalte episcopii
Triodion – tipărit în vremea lui Constan- ortodoxe din Ardeal. Aparţinea de episcopia Ara-
tin Neculce voievod cu binecuvântarea lui Ne- dului după cum ne arată și o conscriere a parohi-
ofit de la Crit tipărită în oraș în București 1747. ilor din dieceza Aradului de la 3 iunie 176962 de
Din cele două însemnări vedem că a fost cum- unde aflăm că aparţinea de „Protopresbyteratus
părată de un anume „popa Ioanu” cu „16 florinţi Beliensis” și avea 40 de case, un preot și biserică.
pentru sufletul său” și „să fie pomană și spășenie Octoih tipărit la Râmnic în anul 1750, car-
sufletului lui pe viaţă și sămânţă...”60, la „martie te care s-a păstrat la Ucuriș fiind adusă aici de
6 zile 1754”. Se pare că cel care a cumpărat car- protopopul ortodox al satelor din partea Beliu-
tea a fost preot: „Această carte iaste a lui popa lui, Mihai Râmniceanu Munteanu, care primeș-
Ioanu”. te acestă carte de la ieromonahul Sofronie de la
Mai exista un alt Triodion fără foaia de ti- Mânăstirea Cozia, la 23 aprilie 1759, unde scrie
tlu, tipărit în sec. XVIII. pe ultima copertă, că ar dori să vină în Transil-
Penticostariu tipărit cu cheltuiala lui Par- vania. Este păstrat la F.C.R.V. Bihor63.
tenie episcopul Râmnicului în 1767. Pe această Octoih tipărit la Buda în 1826 luat sub „bi-
carte s-a identificat însemnarea „Această sfântă răirea lui Goron Ioan din venite sătești în anul
și dumnezeiască carte adică numită Penticos- 1836 în luna lui iunie 6 zile cu 15 fl. 30 cr.”64.
tariu este a bisericii răsăritului de lege g.n.u. Pentru acest lucru mărturisește „Moise ... paroh
(greacă ne unită, n.n. P.A) a orașului Ucuriș. satului Ucuriș...”65.
Scrisoarea va trăi iară mâna va putrezi. Scris-am Octoih tipărit în vremea lui Ioan Bobb la
eu Popovici Grigorie A.T.G. sistematicesc învă- 1792.
61
Ibidem, p. 195
56
Idem, Manuscrisele ..., vol. II, p. 198 62
DJAS- Bihor, Fond Episcopia Ortodoxă Română Oradea, dos.
57
Pr. P. Ardelean , Satul ..., p. 50 nr. 1, f. 10
58
T.Roșu, op.cit., p. 196 63
Pr. P. Ardelean, Satul ..., p. 51
59
Ibidem, p. 196 64
T. Roșu, op. cit., p. 195
60
Ibidem, p. 195 65
Ibidem, p. 195
Monografia Comunei Olcea 143

Propovedanie la îngropăciunea oameni- am scris această sfântă și luminată învăţătură a


lor morţi, culease de Petru Maior, 180966. Nu se sfintelor duminici ce-s preste tot anulu. Deci,
știe cum a ajuns la Ucuriș. acum fraţilor, preoţilor și dascălilor și diecilor
Sfintele și dumnezeieștile liturghii tipărite și tuturor care vă veţi întâmpla a ceti pre ea și
în vremea lui Scarlat Ghica voievod67. veţi afla vreo greșeală, sau în slove sau în cu-
Evanghelie tipărită în vremea lui Mihail vinte, voi să îndireptaţi cu duhul blândeţelor
Racoviţă de popa Stoica Iacovici la 1742. Pe ta- știindu (...) că noi toţi și smintiţi înaintea lui
bla din spate este notat: „Această sfântă Evan- Dumnezeu și mă rog vouă tuturor fraţilor unde
ghelie este a s. bisericii a satului Ucuriș carele veţi afla vreo sminteală să nu mă blăstămaţi ce
are hramul Adormirii Precistei și s-au legat de să mă iertaţi și să mă pomeniţi (...). Cu aceasta
popa Vasile din Craiva pentru șase florinţi din să fiţi spășiţi de la Hs. Domnul nostru. Amin.
banii bisericii. Anul 1832. Scris-am eu popa Scris-am eu, diiacul Simion, fiind lăcuitor în
Vasile ad-tor (administrator – n.n.) în parohia Seghiște, în zilele Preaînălţatului împărat Ka-
Ucuriș”68. Deci la acea dată parohia nu avea un rulșe al șaselea biruitoriu această carte, anume
preot paroh ci era administrată de preotul Vasi- Păucenie. Ani de la nașterea lui Hs. 1740”71.
le din Craiva. O însemnare deosebită este aceea Ulterior copistul a modificat anul din 1740
care atestă existenţa lui Sofronie de la Cioara. în 1738. Pe celelalte file au fost notate diferite
Existenţa sa este legată și de apariţia unei co- evenimente locale din 183672, 1875, 1912. Este
mete, „o stea mare cu coadă”, dar și de faptul că în format mare fiind compactat cu scoarţe de
bobul de grâu a fost sec în zonele Bihorului și lemn învelite în piele ornată pe ambele coper-
Zărandului. Apariţia acestui „om sfântu” a fost te cu chenar din vrejuri stilizate, iar pe prima
legată de două evenimente, unul celest și unul copertă, central, cu scena „Răstignirea”, între-
pământesc. „Să se știe când au fost văleat Hs. gul cadru fiind aurit73. Manuscrisul a fost co-
1744 atunci s-a arătat o stea mare cu coadă și piat după originalul tipărit la Bălgrad în 1699.
a fost trei luni și apoi s-au ascuns și iarăși au Acest manuscris este cunoscut și sub numele
ieșit un om sfântu și vinitu la Lipova și au fă- de Carte românească de învăţătură. În perioada
cut minuni mari asemănându-se cu Cristos și folosirii ei la Ucuriș diecii locului au șters peste
au ridicat o cruce și iarăși au închină creștini și cuvintele vechi și neînţelese, înlocuindu-le cu
mulţi bolnavi au mers și s-au izbăvit și într-acea cele specifice locului (ex. obișnă – obicei; bui-
vreme au fost grâu săcu, într-aceste două ... Bi- guiţi – ameţiţi; săvai – batăr; racriţă – sicriu;
hării și Zărandului ...”69. măscărât – ocărât etc.).
Molitfelnic tipărit la Râmnicu Vâlcii în Ceaslov copiat la începutul secolului al
173070. XVIII-lea în Bihor de diacul Toader din Mă-
Chiriacodromionul de la Bălgrad – ma- năștur. Lucrarea conţine texte ale Ceaslovu-
nuscris copiat la 1738 în Secaci (Arad) și Se- lui, reproduse după Ceasloveţul imprimat la
ghiște (Bihor) de către diacul Simeon din Se- Bălgrad în 1687. Este păstrat la F.C.R.V. Bihor.
ghiște, după cum reiese din însemnarea făcută Interesant este faptul că și acest diac Toader își
la sfârșitul lucrării. Este interesantă prin formu- cere iertare de la cei care vor citi și vor folosi
larea sa: „Laud și mulţumesc ţie, Doamne (...)
că m-ai ajutatu și mie unui păcătos ca mine de 71
F. Dudaș, Manuscrisele ..., vol. II, p. 309 și T. Roșu, op. cit., p.
196
72
În 1836 înv. Teodor Drăghici nota troparul ce se cântă la
66
Ibidem, p. 195 Liturghia Sf. Vasile cel Mare: „Pre arătătorul celor cereşti
67
Ibidem, p. 195 şi tăinuitoriu bisericii pre sfetnicul cel luminat cel din
68
Ibidem, p. 195 Kesaria cea din Kappadochia pre marele Vasilie cu toţii să-l
69
Ibidem, p. 195 mărim”, vezi T. Roşu, op. cit., p. 196
70
Ibidem, p. 195 73
F. Dudaș, Manuscrisele ..., vol II, p. 308
144 Monografia Comunei Olcea

cartea dacă vor „afla necesare greșuri în lucrul Vizite canonice în parohiile
acesta al nostru, în slove, în cuvinte, să nu blăs- comunei Olcea77
tămi ce cu blândeţe îndireptează și plinește”74.
Se pare că au mai existat și alte cărţi și În timpul răscoalei lui Horea, protopop or-
manuscrise care s-au perindat prin strana bi- todox român al satelor din partea Beliului a fost
sericii din Ucuriș: un Strajnic și un Octoih Mihai Râmniceanu Munteanu78 care, după cum
ambele din secolul al XVIII-lea, o Evanghelie am arătat mai sus, a primit de la ieromonahul So-
apărută la Sibiu în 1806, un Apostol tipărit la fronie la 23 aprilie 1759 un exemplar din Octoi-
Buzău în 1704, Molitfelnic, Sibiu, 1833; Octo- hul tipărit la Râmnic în anul 1750. Acest exem-
ih de Blaj, 1792; Octoih Mare în manuscris75. plar, în timpul unei vizite canonice, a fost adus
Toate aceste lucrări sunt păstrate la F.C.R.V. de protopopul Mihai, la Ucuriș, anul fiind 1784.
Bihor, Oradea. De fapt, acest protopop a făcut mai multe vizite
Pe lângă cărţile și manuscrisele de cult în această parohie. În 1870 a fost vizitată de pro-
folosite în biserică, Constantin Mălinaș amin- topopul Ioan Crișanul, care mai apoi a devenit
tește de existenţa unei cărţi în format liliput, parohul și conducătorul acestui protopopiat de
adică doar câţiva centimetri pătraţi, din Lucea- la Ucuriș79. În anul 1923, Parohia Ucuriș a fost
fărul de M. Eminescu, din ediţia a patra apă- vizitată de protopopul tractual Petru Sârbu, cu
rută în 1936. Domnia sa spune că a „văzut în ocazia binecuvântării bisericii: „Sfânta biseri-
data de vineri, 12 iunie 1998, la dl. Toda Ioan că din Ucuriș s-a renovat în vara anului 1923
din satul Ucuriș, com. Olcea, jud. Bihor, care pe spesele credincioșilor cu suma de 28000 lei.
s-a prezentat pentru evaluare la Biblioteca Ju- După renovare a fost sfinţită în Dumineca îna-
deţeană „Gheorghe Șincai” din Oradea, fiind intea Înălţării Sfintei Cruci (10/23 Sept) de
îndrumat acolo de scriitorul Nicolae Brânda. părintele protopop tractual Petru Sârbu cu asis-
Acest exemplar este moștenire de familie. A ră- tenţa preoţilor Georgiu Ille din Călacea, Teodor
mas de la un unchi pe nume Sârb Ioan Moise, Vidu din Craiva, Simion Leucuţa din Chișlaca,
tot din Ucuriș, care a pierit în al doilea război Alexandru Ţolea din Coroi și parohul locului
mondial la Cotul Donului. Ioan Toda poartă Anania Sârbu”80. Cu această ocazie, parohia a
liliputul Eminescu între două periniţe de bu- primit Sfântul Antimis, sfinţit de Episcopul Ro-
rete, așezată într-o cutie de plastic incolor, pe man Ciorogariu, cu hramul Adormirea Maicii
care scrie „Poliot” (= Zbor). Deci o cutie de Domnului, existent până astăzi și păstrat la casa
ceas sovietic din anii șaizeci. Ceasul „Poliot” parohială.
s-a dus, liliputul Eminescu a rămas și are va- În anul 1925, Duminica I după Rusalii, pa-
loare de patrimoniu”. Constantin Mălinaș mai rohia a fost vizitată de PS Sa Dr. Roman Cioroga-
spune: „din câte știu, un exemplar mai există în riu, însoţit de IPC Arhimandrit Dr. Andrei Ma-
posesia d-nei profesoare Maria Păunescu din Bu- ghieru și militantul la Unirea din 1918, secretarul
curești. Exemplarul de la Ucuriș nu mai are prima Dr. Iercan Nerva, preot paroh fiind Anania Sârbu.
filă corespunzătoare coperţii din faţă, cu portretul Cu această ocazie, PS Dr. Roman Ciorogariu le-a
rotund Eminescu pe verso, în desen negru, ca și la vorbit credincioșilor despre urmarea lui Hristos,
celelalte ediţii. D-l Toda ţine minte că a avut și „o cuvântare foarte frumoasă și instructivă ascul-
această filă, dar a rătăcit-o pe undeva”76. tată de popor cu multă plăcere”81.
77
Pentru acest capitol au fost folosite însemnările făcute pe o
74
Ibidem, p. 240 și T. Roșu, op. cit., p. 197 Sfântă Evanghelie tipărită la Sibiu în 1907
75
Pr. P. Ardelean, Satul ...., p. 51 78
Pr. P. Ardelean, Satul…, p.56
76
C-tin Mălinaș, „Biblioteca „Mărţișor” 1933-1937”, în 79
Ibidem, p. 56
Biblioteca – Revistă de bibliologie și știinţa informării, nr. 80
Sfânta Evanghelie, Sibiu, 1907, fila de gardă
9/1999, p. 282 81
Ibidem
Monografia Comunei Olcea 145

a credincioșilor, în valoare de 22000 lei83.


În 1935, la 8 septembrie, Parohia Ucuriș a
fost vizitată de PS Sa Dr. Andreiu Magieru, Epi-
scopul Aradului, care le-a rostit credincioșilor un
„cuvânt de mângâiere și încredere în providenţa
divină sufletelor încercate de dezastrul din 17
Maiu a.c.”84, o furtună și cădere de piatră puter-
nică a distrus toate recoltele, încât ucurișenii, în
acel an au fost nevoiţi să vândă lemne sau să facă
schimb pe bucate, paroh Anania Sârbu.
În anul 1938, la 18 decembrie, Parohia Ucu-
riș a fost vizitată de către PS Sa Dr. Nicolae Popo-
viciu, însoţit de consilierul eparhial Ioan Evuţian
și Ioan Dinu, diacon. Cu asistenţa protopopului
Constantin Mihulin de Beliu, s-a sfinţit biserica
cu arhiereu și Sfintele Moaște. Pe parcursul Sfin-
tei Liturghii, PS Dr. Nicolae Popoviciu a hiroto-
nit întru diacon pe Octavian Ţolea, absolvent al
Academiei Teologice din Oradea, numit paroh
pentru Parohia Coroi.
În 1940, preotul căpitan Dimitrie Ponor (?)
al diviziei 19 infanterie care a fost cantonată în
P.S. Episcop Roman Ciorogariu localitate în timpul celui de-al doilea război mon-
dial, a săvârșit în ziua de 15 mai „un Te Deum,
În anul 1930, la 5 iunie, Parohia Ucuriș a fost urmat de o predică”85.
vizitată de protopopul Ioan Catone din Tinca. În anul 1955, la 22 mai cu binecuvântarea
Cu această ocazie s-a sfinţit clopotul numit „cel PS Sale Ep. Dr. Valerian Zaharia, și cu știrea PS
mare”, fabricat în 1929 de firma germană Hőnig Sale Dr. Andreiu Magheru al Aradului, în Du-
din Arad: „Clopotul numit „cel mare” – fabrica- mineca Orbului, Parohia Ucuriș a fost vizitată
ţia Hőnig din Arad – s-a cumpărat cu 40000 lei de către Pr. Dr. Gheorghe Liţiu, vicar eparhial în
adică patruzeci mii lei, din fondurile sfintei noas- Arad, născut în Roit, raionul Salonta, cu el au slu-
tre biserici ortodoxe române din această comună jit preoţii: Titeu Teodor din Somoscheș și Ţolea
(Ucuriș) dându destinaţiunea după actul solemn Octavian din Coroi86.
al sfinţirei, celebrat în ziua de 5 iunie anul 1930 În anul 1960, Parohia Ucuriș a fost vizitată
de către M.On.D. protopresbiter Ioan Catone din de PS Sa Ep. Dr. Valerian Zaharia, cu ocazia bi-
Tinca, cu acompaniamentul On.D. paroh Traian necuvântării bisericii după reparaţiile interioare,
Pantoș din Susag”. Pe lângă mulţimea de credin- făcute sub pastoraţia preotului Teodor Lazie, din
cioși, a participat „Dl. Ioan Boţoc înv. director ca vânzarea de bucate și dintr-o contribuţie ușoară a
cantor, iar Dl. Alexandru Bodean ca epitrop”82. credincioșilor.
În anul 1932, Parohia Ucuriș a fost vizitată În anul 1973, la 3 mai, Parohia Ucuriș a fost
de protopopul Constantin Mihulin din Beliu, cu vizitată de PS Sa Ep. Dr. Vasile Coman, împreună
ocazia binecuvântării bisericii, după o nouă repa-
raţie interioară, făcută prin contribuţia benevolă 83
Ibidem și Pr. P. Ardelean, Satul ..., p. 57
84
Ibidem
85
Sfânta Evanghelie, fila de gardă
82
Ibidem 86
Pr. P. Ardelean, Satul…, p. 58
146 Monografia Comunei Olcea

P.S. Episcop Vasile Coman P.S. Episcop Ioan Mihălţan

cu Pr. Dr. Vasile Costin, vicar eparhial, săvârșind din Călacea, Tocuţ Dumitru din Olcea, Șerban
Sfânta Liturghie. Scopul vizitei a fost vizitarea co- Viorel din Valea Mare și Lazea Petru din Cermei
lecţiei de icoane pe lemn din secolul al XVIII-lea (Arad).
și a cărţilor de cult. Preot paroh fiind Lazie Teo- În anul 1994, în luna lui octombrie, Parohia
dor87. Ucuriș a fost vizitată de PS Sa Ep. Dr. Ioan Mihăl-
În anul 1977, la 8 mai, Parohia Ucuriș a fost ţan, însoţit de părintele inspector Liviu Ungur,
vizitată din nou de PS Sa Dr. Vasile Coman la diaconii Vasile Bota și Ioan Ciordaș și protopo-
slujba vecerniei, unde s-a luat hotărârea reparaţiei pul de Tinca, Mihai Iancu. Cu această ocazie s-a
sfintei biserici. PS Sa a rămas impresionat de co- sfinţit troiţa din faţa sfintei biserici, ridicată în
rul bisericii condus de către înv. Flore Lăzureanu. cinstea eroilor căzuţi pe toate câmpurile de luptă.
Preot paroh fiind Florian Ţenţ. Pe parcursul Sfintei Liturghii, Pr. Petru Ardelean
În anul 1980, la 25 martie, de Bunavestire, a fost ridicat la rangul de iconom stavrofor. Preoţi
Parohia Ucuriș a fost vizitată de PS Sa Dr. Vasile slujitori au fost: Purtan Teodor din Girișu Negru,
Coman, însoţit fiind de către diaconul Dr. Teo- Șandor Ioan din Călacea, Tocuţ Dumitru din Ol-
dor Savu. cea și Crăciun Felician din Râpa, ca fiu al satului.
În anul 1990, la 16 septembrie, Parohia În anul 1995, la 5 martie, Parohia Ucuriș a
Ucuriș a fost vizitată de către PS Sa Dr. Vasile fost vizitată de către Pr. Lucian Augustin, vicar
Coman, însoţit de părintele consilier Ioan Coro- eparhial și protopopul de Tinca, Mihai Iancu,
ban, diacon Emilian Susan și protopopul Aurel împreună cu Constantin Mălinaș și poetul Viorel
Pușcaș. Cu această ocazie s-a resfinţit biserica Horj, cu ocazia săvârșirii parastasului ridicat în
după reparaţia capitală exterioară și pictură în memoria poetei Lucreţia Suciu și sfinţirea plăcii
tehnica frescă, executată de Vasile Munteanu din comemorative pusă la casa parohială.
Covasna, ajutat de Sorin Hosu și Silviu Dârsta- În anul 2003 biserica din Ucuriș a fost din
riu. La Sfânta Liturghie, Pr. Petru Ardelean i-a nou vizitată de PS Sa Arhiereu Vicar Petroniu
fost acordată distincţia de iconom, iar consilierii Florea după instalarea sa ca vicar episcopal. Sco-
și credincioșii au primit scrisori de mulţumire. pul fiind cunoașterea eparhiei. A fost însoţit de
Preoţi slujitori au fost: Iancu Mihai din Tinca, Pr. Vasile Sabău, consilier eparhial, Mihai Iancu
Purtan Teodor din Girișu Negru, Șandor Ioan protopop de Tinca și Ioan Ciordaș, diacon epi-
scopal.
87
Ibidem, p. 58
Monografia Comunei Olcea 147

Alte culte religioase comună făcea parte din aceste confesiuni.


Altă confesiune existentă în arealul comu-
Așa cum se poate constata populaţia satelor nei Olcea era cea mozaică sau izraelită. La 1900
Olcea, Călacea, Hodișel și Ucuriș a fost de-a existau 52 de practicanţi ai acestui cult. În fine,
lungul timpului una covârșitor ortodoxă. De-a același recensământ consemnează existenţa unor
lungul secolului al XIX-lea această realitate s-a persoane aparţinând altor culte. În acest din urmă
menţinut în permanenţă. Alături de aceștia se caz era vorba cu siguranţă de neoprotestanţi care
mai aflau și practicanţi ai altor culte religioase. la vremea respectivă nu se găseau în nomenclato-
Conform recensământului populaţiei din 1900, rul recunoscut al confesiunilor.
cei mai numeroși erau reformaţii și romano- Conform recensământului din 1910 struc-
catolicii. Majoritatea populaţiei maghiare din tura confesională se prezintă în felul următor:

Greco- Romano- Unitari- Alte


Localitate Ortodocşi Reformaţi Izraeliţi
catolici catolici eni religii
Olcea 725 4 7 6 3 - -
Călacea 781 5 14 15 4 - -
Hodişel 526 8 5 1 4 - -
Ucuriş 1231 1 48 22 34 - 1
Total 3263 18 74 44 45 - 1

Biserica baptistă din Olcea


148 Monografia Comunei Olcea

Biserica baptistă din Ucuriș


Ceea ce se poate constata
este faptul că se păstrează ace-
leași caracteristici confesionale
pentru cele patru sate din com-
ponenţa comunei Olcea. Confe-
siunea ortodoxă este de departe
cea mai numeroasă, urmată de
cea romano-catolică. Scade ușor
numărul practicanţilor cultului
mozaic, de la 52 la 44.
În perioada regimului co-
munist, exceptând cultele orto-
dox, reformat și romano-catolic,
majoritatea celorlalte nu aveau o
recunoaștere oficială, ele situân-
du-se la marginea societăţii, în
zona marginalilor. Nu de puţine
ori practicanţi acestor culte au
avut contacte nedorite cu autori-
tăţile vremii.
După 1989 lucrurile s-au
schimbat, aceste confesiuni, mai
ales cele neoprotestante, putând
Biserica penticostală din Hodișel
Monografia Comunei Olcea 149

ieși la suprafaţă. Din punct de vedere confesional, Proliferarea cultelor neoprotestante s-a tra-
recensământul din 1992 dovedește preponderen- dus și prin construirea mai multor lăcașe de cult
ţa ortodoxiei. Există o scădere serioasă a cultelor specifice fiecărei confesiuni în parte. Fenomenul
reformat și romano-catolic, faţă de 1900. Crește este în plină ascensiune, fiind unul dintre cele mai
însă foarte mult ponderea cultelor neoprotestan- vizibile sub aspect confesional. Realitatea este
te. Astfel, în 1992, în comună erau 608 baptiști, una general valabilă pentru întreaga societate ro-
36 penticostali și 2 adventiști de ziua a șaptea. mânească postdecembristă.

Biserica baptistă din Călacea

Începuturile cultului baptist din Călcea sunt legate de un vânzător de boia, poreclit Pilat, care
prin 1881 începe să organizeze seri de citirea Scriipturii. El nu era ştiutor de carte, de aceea se folosea
de cei alfabetizaţi care lecturau Biblia în locul lui. Primul botez pentru baptiştii din zonă se petrece
în 1893, în localitatea Tăut, de către pastorul Toth Mihai, iar cel de al doilea, câţiva ani mai târziu,
de către Mihai Komya din Salonta. În 1909 baptiştii din Călacea construiesc primul lăcaş al cultului
lor. În anul 1925 se alcătuieşte primul cor, acesta fiind condus de Florian Ţărău din Giriş. Anul 1942
aduce desfiinţare cultului baptist, care se reface în 1945. Regimul comunist dă mult de furcă cultelor
religioase de toate felurile, prin hotărîri care doreau stingerea credinţei în Dumnezeu. Biserica baptistă
din Călacea introduce în 1954 un protest la Ministerul Cultelor, împotriva unei dispoziţii care inter-
zicea serviciile religioase ce se desfăşurau duminica după amiază. Între 1962 -1975, noi dispoziţii in-
terzic alte activităţi printre care şi folosirea famfarelor în afara bisericilor. În 1977 credincioşii baptişti
din Călacea hotărăsc să construiască un nou lăcaş şi prin primarul din acea vreme, Bogluţ Nico-
lae, încearcă obţinerea vizelor necesare, lucru care se obţine abia în 1982, dar numai prin intervenţia
hotărîtoare la organele superioare de partid şi de stat, a preşedintelui CAP, Flore Bocşe. După izbân-
da Revoluţiei Române, în 1989, baptiştii îşi desfăşoară activitatea normal, asemeni celorlalte biserici
creştine, recunoscute şi apărate de stat.
Școala
Gabriel Moisa Petru Ardelean

La începuturile lumii moderne desigur că În anul 1868 se reglementează prin lege


satele nu aveau învăţători calificaţi. În această situaţia şcolilor săteşti, numite poporale. Acestea
etapă istorică, comunităţile săteşti îşi angajau trec în în administrarea comunelor bisericeşti.
câte un cantor şi un dascăl, închiriind câte o Aşadar, acestea devin şcoli confesionale. Desigur
casă sau cameră, uneori chiar la dascăl sau la alt că acelaşi statut l-au căpătat şi şcolile exitente în
sătean pentru şcoală, unde copii puteau să înveţe arealul comunei Olcea. În întreg comitatul Bihor
de toamna până primăvara. Era perioada în care şcolile confesionale ortodoxe erau repartizate
vitele stăteau la iesle şi ei puteau urma şcoala. celor 6 inspectorate şcolare existente: Beiuş,
În această etapă, practic urmau şcoala destul de Beliu, Oradea, Peştiş, Tinca şi Vaşcău. Şcolile din
puţini copii, eventual cei care doreau să devină Olcea, Călacea, Hodișel și Ucuriș făceau parte
preoţi sau cantori. La aceste şcoli se învăţa după din protopopiatul Beliu3.
cărţile bisericeşti cu litere chirilice, comunităţile La începutul secolului XX, regulile jocului
din acest areal fiind ortodoxe. s-au schimbat din nou. Învăţământul românesc a
Asemeni altor așezări rurale din Transilva- fost puternic atacat de autorităţile austro-ungare.
nia, primele informaţii clare legate de învăţământ Sub pretextul compatibilizării cu exigenţele epo-
în satele aparţinătoare comunei Olcea apar abia cii practic, învăţământul confesional românesc a
în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și se fost în pericol de desfiinţare. Normele stabilite
leagă de Ratio Educationis. Cu toate acestea în- de legile lui Appony erau foarte dure cu școlile
ceputurile în sine ale unei școli trebuie legate de românești, școli susţinute de către comunităţile
începuturile bisericii. Acolo unde exista biserică, românești sărace. În aceste condiţii desigur că
fără îndoială că a trebuit să fiinţeze și o formă, fie școlile nu respectau întrutotul cerinţele moder-
chiar și începătoare, de învăţământ1. nizatoare. Sătenii din cele patru localităţi au fă-
La puţin timp după Ratio Educationis, în cut un efort serios în acest sens numai pentru ca
jurul anului 1790, a fost întocmit de către Ghe- școala lor confesională să nu fie confiscată de sta-
oghe Tokody, inspectorul domenial catolic încă tul maghiar. Abia în 1922, după desăvârșirea sta-
din vremea episcopului Meletie Kovacs2, un ta- tului naţional român, aceasta a devenit școală de
blou cu un număr de 74 de școli care ar urma să stat în condiţiile în care statul român era cel care
fie deschise în Comitatul Bihor. susţinea financiar întreaga activitate educativă.
Începând din 1948, în baza noii legi a
1
Monografia comunei Vadu Crișului, (coord.A. Chiriac, L. Bor- învăţământului, activitatea didactică a intrat
cea), Editura Muzeului Ţării Crișurilor, Oradea, 2005, p. 105
2
B. Mihoc, Istoria vieţii religioase a românilor din Comitatul Bihor 3
N. Ţucra, Contribuţii documentare la istoricul școlilor românești
(1692-1750), în Crisia, XXXI, 2001, p. 143 din sudul Bihorului (1870-1918), în Crisia, XIX, 1989, p. 455
152 Monografia Comunei Olcea

într-o nouă epocă. Şcoala era cea mai de seamă izbânda frumoasă a neamului lor, ei învăţau
avuţie. poporul cum să-şi câştige existenţa pentru un trai
După 1989 realităţile învăţământului din mai bun şi pâine albă, pentru că şcoala cu preoţii
comună s-au modificat din nou, de data aceasta şi dascălii lor au fost dintotdeauna un principal
în sens pozitiv. Prin eforturile primarilor comu- mijloc de educaţie, un focar de cultură şi un factor
nei și a aleșilor locali s-au făcut pași importanţi în de civilizaţie pentru copiii neamului nostru”5.
direcţia modernizări școlilor din comună. După cum am arătat mai sus, pentru a da un
După 1989, toate școlile comunei funcţio- răspuns când a luat finţă școala într-o anumită lo-
nează cu clasele I-VIII. În Hodișel și Ucuriș exis- calitate, dăm diferite date parvenite în urma unor
tă o situaţie specială deoarece aici clasele sunt documente când au fost numiţi învăţători anumi-
simultane. Tocmai de aceea, există pericolul ca, te persoane. Foarte grăitoare, un răspuns foarte
începând cu anul școlar viitor, să aibă loc coma- bun despre existenţa școlilor îl dă Titus Roșu:
sarea lor la Olcea. Aceasta cu condiţia primirii a „...erau școli în fiecare loc unde se găsea o carte”.
două microbuze școlare. Oricum, la Olcea, s-a în- Astfel, tinda și strana bisericii sunt primele școli,
ceput modernizarea școlii, urmând și extinderea aici dascăli (învăţători) erau în cele mai multe ca-
acesteia cu două noi săli de clasă, două laboratoa- zuri preoţii sau cântăreţii.
re, un nou grup sanitar. De importante lucrări de În Ucuriş, informaţii despre un prim
renovare va beneficia și grădiniţa, precum și școa- învăţător avem de pe un Penticostariu tipărit în
la din Călacea. În ultimul timp s-au făcut eforturi 1767. Este vorba despre un anume „Popovici
serioase în direcţia modernizării școlilor și prin Grigorie A.T.G. sistematicesc învăţător în orașul
dotarea acestora cu reţele de calculatoare, expre- Ucuriș”6. Alte informaţii nu mai avem despre el.
sie a unei racordări depline la cuceririle tehnicii4. În 1838 se pun bazele clasei I confesionale
sub pastoraţia lui Iosif Marchişu, învăţător fiind
Teodor Drăghici. Despre el aflăm şi de pe Chiria-
Studiu de caz: școala și dascălii codromionul de la Bălgrad, unde a notat un tropar
din Ucuriș bisericesc. Imediat după el vine în localitate ca
învăţător Vasile Moţiu, absolvent al Preparandi-
În general, în ţara noastră numele de preot ei din Arad, numit aici cu decret de la episcopul
şi dascăl (învăţător), au fost pomenite cu mare Ivacicovicescu7, și a învăţat în localitate pentru 33
cinste, ele reprezentând intelectualitatea sătească. de ani, între 1843 (?) – 1876. Dintr-un conspect
„Frunţile oamenilor s-au plecat cu recunoştinţă, al datelor satatistice școlare din cercul Ucuriș pe
pentru că munca lor a fost deosebită, munca lor 1873 se poate observa că exista o școală (clădire)
a fost şi este legată în mare parte de ce este mai ce se afla tot în aceeași stare (probabil mai rea),
bun, mai frumos şi folositor în educaţia morală instrucţiunea internă destul de largă, adică se
şi învăţătorească a poporului nostru. De aceea studiau diferite materii, mai mult sau mai puţin
trebuie să ne aducem aminte de şcolile noastre interesante, dar nu existau rechizite8. Tot de aici
de odinioară, case mici şi pitite. Acolo, preoţi aflăm că numărul total al elevilor era de 68. Între
şi dascăli învăţau poporul frica de Dumnezeu, 6-12 ani erau 38 elevi (32 fete și 6 băieţi) din care
învăţau cântările naţionale şi bisericeşti pline de au promovat 6 fete și 6 băieţi. Între 13-15 ani erau
mângâiere şi împrospătare sufletească. Dascălii 30 elevi, dar nu a promovat nici unul9. Aceste
şi preoţii mâncau cu familiile lor mălai şi pâine 5
Pr. P. Ardelean, Satul …, p. 63
neagră, erau persecutaţi, dar în ciuda tuturor 6
T. Roșu, Însemnări…, p. 195
persecuţiilor, ei pregăteau luptători pentru 7
DJAS-Bihor, Fond Episcopia Ortodoxă Română Oradea, dos.
90/1874, f. 204
4
D. Cincu, N. Șandru, La Olcea – școala, drumul și apa, priorită- 8
Ibidem
ţile comunei, în Crișana, 19 aprilie 2007, p. 2-3 9
Ibidem
Monografia Comunei Olcea 153

date trebuiau prezentate de învăţători ca urmare pruncilor la scola” pe luna mai 1876 vedem că
a legii de instrucţiune publică, articolul XXXVIII între 6-12 ani ar fi trebuit să frecventeze şcoala
din 1868 § 41 lit. d. Acestea le-au fost reamintite 127 copii, iar între 12-15 ani, 50. Din totalul de
anual învăţătorilor de protopresbiterul Oradiei- 177 elevi au frecventat şcoala neregulat 30 de
Mari Simeon Bica (1873)10. băieţi16.
Anual erau organizate conferinţe învăţăto- După învăţătorul V. Moţiu a urmat până în
rești „după normele decretate cu ordinaţiunea 1880 Zaharia Boscu din Șiad17. În luna iulie 1878
consistorială din 24 Iuliu 1872”11. Inspectorii este trimisă o circulară din partea Consistoriului
școlari și învăţătorii se adunau în trei cercuri in- Eparhial, semnată de protoprezbiterul Simeon
spectorale: în Oradea Mare, Beiuș și Gurbediu12. Bica și secretarul Nicolae Zigre, prin care se
Astfel, cercul învăţătoresc Ucuriș trebuia să se anunţa că era înfiinţată clasa I confesională. Din
prezinte prin reprezentantul său Ioan Catona la 1880, învăţător în Ucuriș era Ioan Buziu din
Gurbediu. Cercul Ucuriș era alcătuit din sate- Curăţele – Bihor, absolvent al Preparandiei din
le Rogoz, Mărăuș, Șiad, Coroi, Ucuriș, Călacea, Arad. Ioan Buziu activează ca învăţător până
Tăut, Giriș și Olcea. în anul 1910, adică 30 de ani. De numele lui se
Pentru a se ţine o evidenţă exactă a elevilor leagă înfiinţarea clasei a II-a confesională. Tot
din școli, fiecare inspector școlar al cercurilor din în această perioadă, vizavi de casa parohială, se
care făceau parte, erau obligaţi a trimite raporturi ridică casa dascălului, cu două săli de clasă și
lunare cu situaţia școlilor și a elevilor. Inspecto- trei camere pentru locuit, clădire care dăinuie și
rii primeau lunar „tipărituri” (tipizate) pe care astăzi. Numele lui Ioan Buziu, ca învăţător activ,
trebuiau să le împartă învăţătorilor din satele apare în actele arhivei bisericești între anii 1880 și
„submanuate”13. Din păcate, din Ucuriș, ca și din 1910 și pe clopotul mic, făcut în anul 1899.
alte sate, învăţătorul nu a fost foarte conștiincios În anul 1910, la 1 octombrie, postul de
încât să trimită datele. învăţător este ocupat de Ioan Boţoc din Ucuriş,
Printr-o circulară trimisă de Consistoriul care era de „gradaţiunea întâi, clasa a III-a”, cu
eparhial la 12 mai 1875 este recomandat faptul un salariu, după legea dată în anul 1913, cu
că toate corespondenţele în cauze școlare către ordinul 46607, de la comunitatea bisericească
oficiile parohiale trebuiesc adresate respectivului 548 coroane, în bucate 160 coroane, de la stat
oficiu prin „ex officio”, „deoarece numai causele 1092 coroane18. Înainte de a veni la Ucuriș, Ioan
puru oficioase suntu scutite de portulu postale”14. Boţoc a mai predat în comuna Gepiu 1 an, 6 ani
Din 1875 s-a hotărât ca din salariul anual al în comuna Macea (j. Arad), Gyula – Vârșand 1
profesorului să se dea un procent de 2% pentru an, Gurbediu 1 an și Mărţihaz 4 ani.
fondul de pensii, astfel fiind asigurat un fond din Ioan Boţoc a desfășurat o activitate susţinută,
care la pensionare, învăţătorii să poată primi pen- în condiţii grele înainte și în timpul primului
sie. Dintr-un conspect al salariilor învăţătorilor război mondial, atât la catedră cât și pe plan
vedem că cel din Ucuriș avea un salariu anual de organizatoric. De numele lui se leagă înfiinţarea
200 florini. Aceștia puteau fi primiţi fie în natură Băncii Populare de Credit „Ucurișana”19. În
(produse agricole), fie în bani. Din aceștia i se re- arhiva bisericii, la 17 mai 1930, există un proces
ţineau 4 florini.15. verbal din care rezultă că ucurișenii au făcut
Într-un raport lunar despre „amblarea o colectă pentru biserica din Costești, judeţul
Argeș adunându-se suma de 1802 lei, la această
10
DJAS-Bihor, fond cit., dos. 84/1873, f. 105
11
Ibidem, f. 110
12
Ibidem 16
Idem, fond cit., dos. 112/1876, f. 193
13
DJAS-Bihor, fond cit., dos. 100/1875, f. 212 17
Arhiba bisericii, dosar pe 1878 nepaginat
14
Ibidem, f. 215 18
Ibidem, dosar pe 1914 nepaginat
15
Ibidem, f. 235 19
Pr. P. Ardelean, Satul…, p. 65
154 Monografia Comunei Olcea

sumă se adaugă și suma de 50 lei donată de Banca a predat istoria, geografia şi constituţia, a intrat
Populară din Ucuriș, avându-l ca director pe Ioan în învăţământ în anul 1936; Bodea Ioan din
Boţoc. Tot la stăruinţa lui ia fiinţă, Cooperativa Păuşa, Bihor, născut la 5 ianuarie 1928, absolvent
de Consum, al cărei președinte a fost. S-a ocupat al Liceului Teoretic şi a predat fizica, chimia,
îndeaproape de înscrierea copiilor la școală, astfel matematica şi ştiinţele naturii; Grigorovici Mircea
că în 1913/1914, statistica copiilor din Ucuriș și din Cernăuţi, născut la 18 decembrie 1925, a
Bodiu era de 240 copii: băieţi – 135 și fete – 105; absolvit Şcoala Normală şi a predat limba rusă,
înscriși la școală erau 203: băieţi – 124 și fete – desen şi educaţie fizică; Gui Ana din Suplacul de
7920, această statistică a fost făcută de preotul Barcău (Bihor), s-a născut la 4 septembrie 1924, a
Alexandru Popovici și trimisă la protopopiatul predat matematica, fiind profesoară suplinitoare,
Beliu. a intrat în învăţământ în 1949.
Până în anul 1919, școala din Ucuriș a fost În anul 1951, soţii Lăzureanu sunt
patronată de biserică, după unirea Transilvaniei transferaţi la Cociuba Mare, peste voinţa lor,
cu România, școala devine instituţie de stat, iar iar şcoala din Ucuriş rămâne sub conducerea
Ioan Boţoc devine director. În anul 1923, găsim învăţătorului Filip Filimon, născut în Lazuri de
la școala din Ucuriș, pe lângă directorul Ioan Beiuş, în noiembrie 1910, absolvent al Şcolii
Boţoc și pe învăţătorul Emil Pop din părţile Normale „Iosif Vulcan” din Oradea. În anul 1929
Năsăudului. În anul 1926, vine ca și învăţător este repartizat la Sălăjeni, jud. Arad, până în anul
Flore Lăzurenu din Husasău de Tinca, proaspăt 1934 când vine la 1 septembrie, prin transfer
absolvent al Școlii Normale „Iosif Vulcan” din la Curăţele, Nimăieşti, Beiuş, unde stă până în
Oradea. În anul 1928, după plecarea lui Emil Pop anul 1947. În acest an se mută la Cociuba Mare,
la Bistriţa Năsăud, postul de învăţător doi, este unde stă până în 1951, când este transferat la
ocupat de Lazea Cristina din Arieșeni, născută Ucuriş ca director, iar la Ucuriş stă până în anul
în anul 1902 la 5 decembrie și absolventă a Școlii 1959. În timpul lui, întâlnim alţi dascăli: Filip
Normale de fete din Oradea. Cei doi, Flore Maria, absolventă a Şcolii Normale de fete din
și Cristina se căsătoresc, rămânând împreună Oradea, predă istoria, geografia, ştiinţele naturii
devotaţi școlii din Ucuriș, până în anul 1951, şi desen; Nicoară Liviu, absolvent al Institutului
după cum a mărturisit în anul 1987, la pensie de Pedagogie, secţia matematică – fizică de doi
fiind, prin cuvântul său, la sărbătorirea a 75 de ani din Timişoara, predă la Ucuriş matematica şi
ani de la înfiinţarea corului: „deși am fost mutat fizica. Jurcuţ Rafila, născută la 20 martie 1935, în
în anul 1951 din acest sat, la Cociuba Mare, după Topa de Jos, absolventă a Şcolii Normale de fete
25 de ani de activitate depusă aici împreună cu din Oradea, promoţia 1953. În anul 1954, la 15
soţia mea, inima noastră a bătut întotdeauna la septembrie o întâlnim la Ucuriş ca profesoară
Ucuriș. Aici a fost epoca de aur a vieţii noastre, suplinitoare la ciclul doi, este transferată apoi
aici ne-am întemeiat familia”. De numele lui și a la Girişu Negru şi Cociuba Mare. În anul 1956
soţiei sale se leagă înfiinţarea în anul 1946-1947, predă câteva luni la Călacea, apoi rămâne devotată
un gimnaziu unic ca o formă experimentală în şcolii şi satului Ucuriş până în anul 1991, când se
realizarea învăţământului pe baze noi. pensionează. Pentru activitatea depusă în cei 37
În timpul activităţii lui ca director, mai de ani petrecuţi la Ucuriş, generaţiile de copii
întâlnim şi alţi dascăli şi anume: Ţolea Veturia, ce au învăţat şi au trecut prin mâna ei îi sunt
născută în Coroi în 1915, absolventă a Şcolii recunoscătoare.
Normale de fete din Oradea; Gavra Blagu din Mai întâlnim în această perioadă două
Vârzarii de Jos (Bihor), născut la 3 aprilie 1914, surori venite și repartizate ca învăţătoare, din
absolvent al Şcolii Normale de fete din Oradea, părţile Gorjului, comuna Hrezani, satul Gilort,
20
Ibidem, p. 65 Maria și Valeria Bâlă. Au venit aici în anul 1951 la
Monografia Comunei Olcea 155

1 septembrie și au plecat la 1 august 1955. Bitea Facultăţii de Filologie, secţia limba română și
Daniela Stela, învăţătoare la ciclul I și Mugureanu limba rusă. La Ucuriș a venit din Batăr, unde a
Vasile, profesor de istorie, dar și notar comunal. fost ca profesor suplinitor din 15 septembrie
Numărul de elevi înscriși la școala din 1957 până în 1959, când este transferat la Ucuriș.
Ucuriș, în această perioadă, clasele I – VIII au În anul 1959 a fost directorul Căminului cultural
fost 157, după cum scrie secretara școlii Florica din Tinca. La Ucuriș se căsătorește cu fiica
Lazie în registrul de evidenţă. De numele lui Filip preotului Lazie Teodor, Leontina. În iulie 1966
Filimon se leagă construirea și darea în folosinţă are examenul de definitivat, specializarea limba
a noului local de școală, cu cinci săli de clasă, română, admis cu media 9,16.
secretariat și sala profesorală, pe lângă celelalte Hepuţ Matei, profesor suplinitor de
existente. Tot în acest timp se face trecerea de la matematică, născut la 27 septembrie 1941 în
ciclul de 7 la 8 clase. În anul 1960 vine ca director Ucuriș, absolvent al Institutului Pedagogic
și profesor, pentru un an, transferat din Girișu Timișoara, fără diplomă, a predat matematica.
Negru, Procopie Zaharia, născut la 15 septembrie Statnic Nistor, născut în anul 1908 la 1 noiembrie,
1912, în Basarabia, comuna Plop. A absolvit în comuna Vancicăuţi, raionul Hotin. A absolvit
institutul de perfecţionare de doi ani la Cluj, cu Școala Normală de Învăţători „Alexandru
media 7oo, profil matematică – fizică. În timpul Vlahuţă” din Sendriceni, Dorohoi. În anul 1930
lui îl întâlnim ca profesor pe Chiriţă Ioan, născut este repartizat în satul Grazdăuţi, judeţul Hotin,
la 4 martie 1936, în comuna Lumnicul, raionul unde funcţionează până în anul 1944. Din anul
Turnu Severin, regiunea Craiova, absolvent al 1945 îl găsim învăţător în satul Floricea, Târgu

În 1952 Școala generală din Ucuriș avea 23 de cadre didactice. Fotografia aceasta reține în centru pe profesorul
Ioan Bodea, încadrat de învățătoarele Valeria Bala (stânga) și Maria Bala (dreapta)
156 Monografia Comunei Olcea

Măgurele, Teleorman, unde stă numai doi ani. De Prima promoţie de elevi, care a terminat opt
acolo vine învăţător și director la Stoinești, judeţul clase la Ucuriș au fost cei din promoţia 1964-65,
Arad, unde stă 4 ani, apoi la Ciuntești, unde stă numărul lor fiind de 16 elevi. În această perioadă
între anii 1951 – 1959, iar din 1959 învăţător la întâlnim ca profesori, pe lângă cei existenţi pe:
Vălani. Din 1964 este transferat la Ucuriș, unde Roman-Brândușe Teodor, Roman-Brândușe
stă până la pensie. Statnic Elena, născută în anul Floare, Bercea Ana, Indrieș Mihai, Boţoc Elena
1913 la 12 septembrie, în localitatea Rușeni, și Cărbunar Florian, profesor de limba română,
raionul Soroca. A terminat Școala Normală de care devine și directorul școlii.
Învăţători „Maria Voichiţa” din Cernăuţi. Inainte Ucurișul se poate mândri cu promoţiile de
de căsătorie se numea Stronovschi Elena. S-a elevi, care au trecut prin mâna acestor dascăli,
căsătorit la Mărăuș (j. Arad) în anul 1950, la 10 fiindcă mulţi dintre ei au devenit profesori,
septembrie cu Statnic Nistor. În anul 1945-1947 profesori universitari, medici, economiști,
o întâlnim ca învăţătoare în localitatea Drocea, ingineri, scriitori, preoţi, tehnicieni.
Teleorman, iar în anul 1947 vine la Stoinești (j. Scăzând numărul elevilor, în anul 1973-74
Arad), ca din anul 1964 să fie transferată împeună se desfiinţează ciclul II. Elevii rămași și celelalte
cu soţul la Ucuriș. generaţii care au urmat după ei au navetat la
Ţăranu Floarea, născută în 1941 la 19 Olcea sau Tinca. La ciclul I rămâne ca învăţătoare
octombrie la Timişoara, a absolvit Institutul Bogluţ Rafila și Rusvid Catiţa. Din anul 1992, se
Pedagogic Timişoara cu profil istorie – geografie. reînfiinţează ciclul II, unde întâlnim ca profesori
În anul 1963, la 1 septembrie a fost repartizată pe: Ţapoș Lucia la limba română și directoarea
la Ucuriş, unde stă până în anul 1967, când cere școlii; Igaș Gheorghe, profesor de matematică;
transfer la Turnu Măgurele, să fie aproape de soţ. Ionasz Corina Daniela, profesor de fizică –
Vesa Ioan, s-a născut în anul 1910 la 18 chimie; Boldor Iosif – profesor de biologie; Frese
august în Husasău de Tinca, a terminat Școala Daniela – profesor de biologie, desen și educţie
Normală „Iosif Vulcan” din Oradea. A venit ca fizică; Tocuţ Maria – profesor de istorie și
profesor suplinitor la Ucuriș, predând știinţele geografie; Floruncuţiu Isai – profesor de biologie
naturii, istorie și desen. În anul 1961 devine și Marinca Lavinia – profesor de matematică. La
director. Vesa Iulia, născută în 1916 la 6 iulie în ciclul I întâlnim pe Heteș Saveta din Ucuriș și
Ploiești. A terminat Școala Normală de fete. În Sârb Saveta Lena tot din Ucuriș, transferate de la
anul 1937 se căsătorește cu Vesa Ioan și în 1961 Craiva și respectiv Hodișel21.
vine în Ucuriș ca învăţătoare la ciclul I.
21
Arhiva școlii pusă la dispoziţie de doamna directoare.
Elemente de etnograie
Petru Ardelean

Dulcele grai al locului vaer – a (se) plânge; postmaistrul – poștaș (germ.


postmeister); calea mânzului – drum rătăcit; car-
Principalul mijloc de comunicare între te – scrisoare; Stretenie – Întâmpinarea Domnu-
locuitorii satului este limba română cu accent lui; pe ogaș – (pe) făgaș, cale; ratotă – omletă;
transilvănean, cu precădere bihorean. Totuși, frăgar – dud; cuhnic – loc de fiert în curte; socă-
limbajul a suferit de-a lungul veacurilor diferi- ciţa – bucătăreasă; săpași – zilieri; catarh, trochnă
te schimbări, dată fiind așezarea ucurișenilor pe – guturai; galiţe – păsări de curte (folosit și sub
aceste meleaguri transilvănene. Istoria zbuciu- forma orătănii); (a se) beteji – (a se) îmbolnăvi;
mată a acestor locuri românești ne spune că se- cocie – căruţă; prăvălie, bold – magazin2; andă-
cole de-a rândul, populaţia a trăit sub dominaţia li – a porni; bai – grijă, problemă; beteag – bol-
habsburgică și mai apoi austro-ungară, până la 1 nav; birău – primar; bolând – nebun; (a) borî – a
decembrie 1918, când românii transilvăneni s-au voma; bumb – nasture; canceu – cană, vas de băut
lipit la România Mare, formând un popor stăpân apă; căput – poartă; ciupă – albie de lemn pentru
pe soarta sa. Datorită acestui fapt s-a făcut vădită îmbăierea copiilor mici; copârșeu – sicriu; feligă
influenţa limbajului maghiar, limbaj care nu a dis- – prosop de faţă; dosoaie – prosop de vase; fioc –
părut nici azi, astfel au fost maghiarizate, sau au sertar; iosag – animale mari; lipideu – cearceaf;
primit o tentă de maghiarizare, anumite cuvinte nealcoș – fudul, mândru; obloc – fereastră; pălă-
ca: porumb – tenchiu, grajd – iștălău, magazin – mar – funie groasă; (a) prăbăli – a proba; scover-
bold, hârtie – popir, saltea – strujac, cerneală – zi – clătite; târnaţ – coridor; lămpaș – felinar de
tintă, cartofi – croampe, sfeclă – burgune, căruţă mână pe bază de petrol; gheizeș – tren; (a) vorovi
– cocie, etc.1. – a vorbi; laibăr – vestă bărbătească; miţără – pu-
O sursă deosebit de importantă pentru a lover; măsăriţă – faţă de masă; ștroafe – papuci de
afla graiul folosit în localitate sunt și scrisorile casă; cergă – acoperitoare de pat, ţesută în război;
Lucreţiei Suciu către prietena sa Lucreţia Costa laţi – covertură pe perete la pat; cipici – papuci de
din Deva, scrisori în care preasară cuvinte cu spe- cauciuc folosiţi la muncile câmpului. Multe din
cific local: blid – farfurie; olcuţă – cană mică din aceste cuvinte nu se mai folosesc frecvent, locul
lut; olecuţă – puţin; maialuri – întrunire, sărbă- lor fiind luat de cuvinte noi, moderne.
toare de primăvară, serbări școlare, au fost intro- Mai este prezentă în satul Ucuriș folosirea
duse mai întâi de Ioan Popasu la Brașov; (a se) prepoziţiilor „dă” și „pă”, în loc de „de” și „pe”, a
îmbord(a) – a se întinde, a se culca, a răsturna; conjuncţiei „și” în loc de „să”. Exemplu: „și mărg”,
budușlit – a umbla, a merge; bâzgaia – a se holba;
2
Pentru aceste cuvinte am folosit F. Dudaș, Vămile destinului,
1
Pr. P. Ardelean, Satul... , p. 19 Editura Lumina, Oradea, 2004
158 Monografia Comunei Olcea

în loc „să merg”. Folosirea vocalei „e” muiate în dacă aceștia provin dintr-o căsătorie legitimă. În
locul diftongului „ea”. Este prezent la unele cu- cazul în care copiii provin dintr-un concubinaj
vinte „u” final și „î”. Exemplu: „am făcutu ... dară sau „din flori” aceștia primesc numele de familie
dî ce”. La fel vorbirea cântată, lungirea cuvintelor, al bunicului din partea mamei. În cazul femeilor,
mai ales la copiii de vârstă școlară. Strădania ca- la căsătorie ele preiau numele de familie al soţu-
drelor didactice a fost și este mare și din punct de lui, lucru care nu s-a întâmplat până la finele seco-
vedere al limbajului, unde s-au făcut mari progre- lului al XIX-lea. Sunt o serie de cazuri în care cei
se și corecturi, ajungând astăzi să fie foarte mică doi soţi au trăit în concubinaj pentru mai mulţi
diferenţa limbajului copiilor de la ţară faţă de a ani, perioadă în care li s-au născut copii. Aceștia
celor de la oraș. au primit numele de familie al mamei și nu al ta-
În ultimele decenii asistăm la un proces tălui. La un moment dat cei doi se hotărăsc să se
de transformare şi înnoire a numelor tradiţio- căsătorească fiind constrânși ori de biserică, ori
nale româneşti. „Modernul” sufocă şi scoate din alte motive. După momentul căsătoriei, în
din circuitul activ al apelativelor speciice ro- cazul în care li s-au mai născut copii, aceștia au
mâneşti. Se constată o înlocuire a prenumelor preluat numele de familie al tatălui.
tradiţionale româneşti, a celor preluate de la În orice comunitate rurală, în momentul
nume de sinţi, cu altele noi inspirate din il- în care un individ este întrebat „Cum te chea-
me, cărţi sau chiar din natură3 (mai ales în co- mă?”, acesta răspunde simplu prin prenume,
munităţile de rromi). Nume tradiţionale ca Ion, astfel numele este, de fapt, prenumele. Prenu-
Gheorghe, Nicolae, Alexandru, Petru, Pavel, Ilie, mele era dat copilului după anumite criterii.
Vasile, Maria, Elena, Saveta, Ana sunt înlocuite Atfel în alegerea prenumelui primau numele
cu nume plăcute la auz, dar de împrumut ca Alin părinţilor, ale naşilor sau ale rudeniilor apro-
(-a), Adrian (-a), Călin, Corina, Carmen, Daniela piate, iar apoi numele sinţilor din calendar
sau în comunităţile de rromi nume ca Lămâiţa, sub a căror protecţie erau aşezaţi copiii.
Ghiocel, Mugurel, Pamela, Bobby. În cazul celui de-al treilea nume, pore-
Pornind de la datele pe care le găsim în re- cla, este „afacerea comunităţii; este lăsată la
gistrele de stare civilă și conscrierile parohiale libera creaţie a grupului social […]. Porecla
se poate vedea rolul pe care îl joacă numele în este un semn care serveşte la organizarea
cadrul comunităţii sătești și în cadrul neamului. cognitivă a indivizilor, informează asupra
Astfel, aproape fiecare persoană din comunitate comportamentelor şi atitudinilor iecăruia, şi
beneficiază de trei nume: un patronim (numele în acelaşi timp conţine informaţii despre for-
de familie), un prenume și o poreclă. „După cir- mele de sensibilitate şi despre valorile gru-
cumstanţe ele sunt folosite simultan sau separat, pului. Fiecare denominaţie este în principiu
alăturate câteodată altor nume sau termeni ce co- acompaniată de o explicaţie, chiar dacă, une-
notează clasa de vârstă sau statut social”4. Discu- ori, se rememorează porecla fără a-şi aduce
tând pe marginea celor trei nume, am putea face aminte de originea sa”5. Este frecvent ca porecla
următoarele consideraţii. Numele de familie sub să fie dată în derâdere și să exprime contrariul a
forma de patronim nu este folosit decât în lucrări- ceea ce putea să semnifice. „Procedeu curent de
le de specialitate, în uzul zilnic este folosit sub for- transformare prin inversarea semnificaţiei reale a
ma de „nume de familie” sau „nume mare”. Acesta termenului, astfel încât raţiunea cea mai evidentă
se transmite pe linie paternă de la tată spre copii este rareori semnificantă: „creţul” era fără îndoia-
lă chel”6. Poreclele sunt însoţite nu de una, ci de
3
D. Colţea, Nume, prenume …, p. 553 mai multe explicaţii date de informatori diferiţi.
4
Françoise Zonabend, Jocul numelor. Sisatemul de numire în Mi-
not, în Constantin Bărbulescu, Universul înrudirii. Între istorie și 5
Ibidem, p. 82-83
antropologie, Cluj-Napoca, 2000, p. 69 6
Ibidem, p. 83
Monografia Comunei Olcea 159

Formarea poreclelor pare să nu se supună nici În sat se circula mai mult pe cărări de picior, mai
unei constante. Rămân cuvintele care par alese drepte și mai accesibile sau pe drumuri mai largi
prin arbitrariul evenimentului, al anecdoticului. (rare) care erau pentru care sau căruţe, vara pli-
„Poreclele, dacă nu sunt nici atribuite sistematic ne de praf, iar toamna și primăvara cu ogașuri și
nici împrumutate dintr-un stoc finit de termeni, hârtoape. Între sate se circula pe „drumul mare”
ca prenumele sau patronimul, nu răspund mai de legătură sau pe „calea gheloagă” (de picior).
puţin unei finalităţi și nu sunt mai puţin evoca- La moară, târg sau crăinicie se mergea în grup de
toare; și contrar a ceea ce se face de obicei, mai frica lotrilor.
important este de a degaja ceea ce ele au în co- Legile tereziene de aliniere a satelor au dis-
mun decât a le clasifica”7. În majoritatea cazuri- locat multe sate. Oamenii erau obligaţi să-și ia
lor poreclele sunt caraghioase și oferă o imagine bruma de avere agonisită cu multă trudă și să se
a umorului grupului. A nu ști să se regăsească mute pe o vatră nouă, unde să-și refacă viaţa. În
acest limbaj, înseamnă a se pierde pentru tot- zonă, primul dislocat a fost satul Ucuriș la 1772
deauna rolul și forţa râsului. Adesea peiorative, el fiind mutat din „Ceala sat”, de pe vechea vatră,
ele distribuie și scot la iveală fiecăruia aspecte ale pe noua vatră, la drum, drumul cel mare, drumul
caracterului său. Tot ceea ce cenzura socială nu de legătură dintre Tinca și Beliu. Aici pare-se că
permite a se spune direct, porecla exprimă în fe- a fost înfiinţat un poștalion9, cu han unde erau
lul său, fără a ţinea seama de ordinea familială sau schimbaţi caii de la diligenţe. Tradiţia orală spu-
socială. Prin poreclă, fiecare este singularizat. Ea ne că primii „grăjdari” au fost din familia Popeș-
abolește diferenţele sociale și marchează un loc tilor (nu și-au uitat rădăcinile). După acest an, au
în sânul comunităţii. Diminutivele afectuoase nu urmat cele din depresiunea Șoimi: Tinca, Șoimi,
sunt considerate porecle. Petid, Ursad, Olcea, Cărăsău. Odată cu acest pro-
Trebuie subliniat faptul că în cadrul unui ces s-au desfiinţat 21 de sate10.
grup, când se discută despre un bărbat, acesta Un exemplu elocvent despre felul cum ară-
poate fi numit cu prenumele sau porecla sa la care tau satele din zonă sunt satul Susag care nu a fost
se poate adăuga și locul de rezidenţă: „Ion de la supus alinierii tereziene și astăzi fiind împărţit
moară”. În schimb femeia sau copilul este numi- pe „cartiere”, în funcţie de numele familiilor care
tă după numele soţului sau al tatălui – „Măria le formează și satul Hodișel care nu a fost supus
lu’ Toderea”; tot aici trebuie făcută precizarea că alinierii, dar nici colectivizării. Grupurile de case
un copil până la vârsta de școală este recunoscut se leagă prin cărări încrucișate peste hotar. Este o
după numele mamei: „Nicușor, pruncu Mării”; așezare de tip răzleţit, gospodăria având „moșia”
iar după vârsta de 8-10 ani este recunoscut după alături.
numele tatălui, copilul intrând deja în circuitul Numele de familie provin din supranume,
celor care pot fi însărcinaţi cu anumite treburi, cu din porecle, din numele de botez sau din dimi-
responsabilităţi. nutive. Numele băștinașe ale creangurilor de odi-
Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea satele nioară au rămas neschimbate. Până la instituirea
din zona sud-bihoreană erau aproape în totali- căsătoriilor civile, fetele păstrau numele părin-
tate de tip răsfirat sau răzleţit, cu familii grupate tesc. Un fenomen interesant este acela al regăsirii
pe neamuri, care alcătuiau butucuri sau tulpine, unor nume de familie în mai multe sate. Aceasta
fiecare cu spiţele sau creangurile sale. Așezarea s-a produs prin strămutarea tinerilor (prin că-
lor era în diferite zone: de-a lungul văilor, în ză- sătorie) în alte sate. Aceste „vinituri” își păstrau
voaie, pe platouri mai înalte. În sate s-au format numele. În comuna Olcea sunt nume comune în
uliţe care purtau de multe ori numele familiei8. cele patru localităţi: Anton, Bala, Bogluţ, Boţoc,
7
Ibidem, p. 84 9
Pr. P. Ardelean, Satul …, p. 13
8
D. Colţea, Nume, prenume …, p. 554 10
D. Colţea, Nume …, p. 554
160 Monografia Comunei Olcea

Ciuta, Cotuna, Crăciun, Cristea, Duma, Goron, men, Isaie, Antonie, Maxim, Lazăr, David, Victor
Guler, Huţ, Iancu, Ilieș, Mureșan, Pele, Popa, Să- apar o dată.
rac, Toderici, Turcuș, Ungur. Prenumele fetelor:
Numărul numelor de familie se ridică la
aproximativ 70 în Ucuriș. Cele mai întâlnite sunt Numele fetei De câte ori apare
Boţoc, Mateoc, Bodean, Bogluţ, Hepuţ, Sârb, Floare 66
Șchiop și Ţapoș. Nume precum: Cărbunar, Ju- Elisabeta – Saveta 62
dea, Măduţa, Ochiș, Pater, Tuducan, Bud, Tibil Maria – Măriuţa 57
sunt infiltrări mai târzii, unele chiar recente. Ana 55
Prenumele pruncului era mai puţin stabil.
Rafila 17
De obicei, întâiul născut lua numele părinţilor.
Raveica 13
Următorii primeau numele ori al bunicilor, ori al
vreunei rude mai apropiate. Copiii într-o familie Eva 9
erau „câţi dădea Domnul”. Despre predominanţa Iuliana 6
prenumelor pruncilor, relevante sunt Registre- Marta 5
le de stare civilă. Astfel, în Ucuriș și Bodiu între Sofia 5
1853-1869 s-au născut 429 băieţi și 326 fete, deci Barbura 4
un total de 775 . Redăm aici predominanţa nu-
11

melor băieţilor: Nume ca: Ioana (Oana), Elena, Fira, Zena


(Zeina, Zeini) apar de 3 ori; Ileana, Lina, Teodo-
Numele pruncului De câte ori apare ra, Sânza apar de 2 ori; Silvia, Pelaghia, Cristina,
Ioan 68 Parasca, Tatiana, Rusanda, Paulina apar câte o
Toader 50 dată.
Flore – Florea 41 Pe lângă prenume, nu prea existau persoa-
ne care să nu primească și o poreclă, o ciufală.
Petru 35
Majoritatea sunt identificaţi nu după numele de
Teodor – Todor 34
familie, ci după formula „a lu’ cutare”. Amintim
Moise 31 aici câteva astfel de recunoașteri: „a lu’ Handra”,
Vasilie 29 „a Nuţului”, „a lu’ Ciupea Oanchii”, „a Suchii”, „a
Gheorghe 28 Bâștii”, „a Oului” etc. Poreclele acoperă, în mul-
Pavel 16 te cazuri, până la uitare numele de botez. Ele se
Mihai 14 dau după particularităţi fizice, psihice sau după
Nicolae – Miculai 14 felul de a vorbi, apucături sau ocupaţii, alţii chiar
Constantin 8 moștenindu-le. Porecle feminine: Albuţa, Duţi,
Ilie 8 Neagra, Mniala. Porecle masculine: Aiu, Albu,
Mitru 7 Bârgoz, Bâștea, Buliuca, Coru, Borgonea, Ho-
Pascu 5 noapă, Irod, Lomba, Muscan, Ninger (Inger),
Sandre 4 Petic, Piţu, Petac, Pitălie, Dubaș, Lola, Șumar,
Nume ca: Toma, Gavril, Alexandru apar de Steaua, Tureac, Ţâlongu, Primejdie, Grău, Golea,
3 ori; Iosif, Irimie, Șandru, Crăciun, Onuţ, Ștefan Ou, Râbu, Imperialistu, Râca, Zahu etc.
apar de 2 ori; Procopie, Micula, Zaharie, Ispas, Valul de „modernism” a inundat și continuă
Mărian, Porfirie, Aloiziu, Simeon, Aurelie, Kele- să inunde până la sufocare prenumele tradiţiona-
le. Aceasta va duce, în timp, la mari pierderi pen-
tru limba și cultura română12.
11
DJAS-Bihor, fond Colecţia registrelor de stare civilă, inv. 87, dos.
1356, f. 1 – 48 v. 12
D. Colţea, Nume …, p. 565
Monografia Comunei Olcea 161

Ocupaţiile locuitorilor orz, secară. În general producţia era foarte slabă.


Tehnicile de muncă erau învechite. Se obţinea
Pentru a putea vorbi despre ocupaţia locu- abia de două sau de trei ori cantitatea însămân-
itorilor dintr-o anumită zonă trebuie, în primul ţată. Folosirea pământului cu două asolamente
rând să aruncăm o privire asupra locului unde nu dădea rezultatele scontate. Pomicultura, cul-
sunt așezaţi. Vedem că ucurișenii s-au așezat într- tivarea viţei de vie au fost alte îndeletniciri ale oa-
o zonă cu pădure și pământ arabil. Pe tot parcursul menilor. Prin plantarea de livezi se urmărea atât
evului mediu, localităţile din zona Beliu au făcut producţia de fructe pentru poame, cât și pentru
parte din comitatul Bihor. Integrarea Transilvani- ţuică. În acest sens grăitoare sunt numărul mare
ei, și implicit a comitatului, în Imperiul Habsbur- de cazane de fiert ţuică din zonă. Aceasta, în timp,
gic a adus, cum era și firesc, o conscriere a locali- s-a materializat și în comercializarea cu zonele
tăţilor. Conscrierea a fost realizată în anul 1692 și lipsite de acest „favor”.
consemna faptul că pe întreg comitatul Bihor erau Zona fiind una de deal, a favorizat și crește-
120 de localităţi populate și 320 nepopulate13. Din rea animalelor. Locuitorii creșteau bovine, caba-
aceste localităţi, locuitorii s-au refugiat temporar line, oi și porci. Interesante sunt relatările bătrâ-
sau chiar definitiv, multe dintre ele dispărând în nilor care vorbesc că existau la mijlocul secolului
timp sau au fost contopite în alte așezări. În zona al XVIII-lea acei lotri, hoţi de drumul mare care
Beliu au dispărut astfel 3 localităţi. jefuiau poștalioanele, dar mai frecvent atacau
Ocupaţia de bază a zonei este practicarea imensele turme de porci ale „căptălanului”, care
agriculturii, cultivându-se porumb, grâu, ovăz, deţinea imense păduri între cele două crișuri Alb
și Negru. În urma legilor tereziene, satele trebu-
13
Gh. Mudura, Sigiliile localităţilor bihorene – izvoare etnografice iau „trase la linie” pentru a fi mai ușor suprave-
(III), în „Crisia”, XV, Oradea, 1985, p. 397 gheate. Casele răzleţe din margini de pădure erau

Drumul către Ucuriș


162 Monografia Comunei Olcea

Creșterea oilor, o veche preocupare a locuitorilor comunei Olcea

socotite cuiburi de hoţi care erau în legătură cu șeni, Nermiș, Ciuntești, în celelalte sate fiind doar
sămădăii și paznicii de turme. Exemplu foarte meșteșugari mai rari. Specific acestei zone a Văii
elocvent este nuvela Moara cu noroc a lui Ioan Teuzului erau lăzile „fără cuie”15. Materia primă
Slavici care vorbește de Lică Sămădăul care își care era folosită era numai esenţa de fag. Expe-
întindea raza de acţiune până spre satele Craiva, rienţa acumulată în timp de generaţiile de lădari
Mărăuș, Rogoz și Ucuriș. le „deschidea”, le „perfecţiona” ochiul în a alege
Fiind o zonă masiv împădurită, s-a dezvol- copacul cu cantitatea de sevă cea mai mică. Ob-
tat meșteșugul lucrului în lemn. Călătorul ungur ţinerea materiei prime era durerea cea mai mare
Nagy Sándor spune că la 1884 era satul cel mai a lădarilor, în general oameni nevoiași și supuși
răsărit din zonă, avea o „casă a satului”, iar biseri- legilor statului care nu admiteau decât tăierea în
ca era zugrăvită în culorile naţionale românești. zone greu accesibile. O altă problemă era lipsa
Locuitorii confecţionau grinzi și scânduri late animalelor de tracţiune.
pentru poduri, iar fierăstraiele lor erau așezate După aducerea lemnului acasă și tăierea în
în stradă14. Ocupându-se cu prelucrarea lemnu- scânduri, acestea erau uscate la soare timp de o
lui, bineînţeles că s-au ocupat și cu meșteșugul săptămână. După prelucrarea și pregătirea scân-
lădăritului care era foarte intens și extins în Va- durilor (jiluit) se începea la asamblarea lăzii.
lea Teuzului. Zona văii se întindea de la Hășmaș, Operaţiunile de asamblare erau aceleași la toţi
Groșeni, Clit, Nermiș, Botfei, Ciuntești și Ucu- lădarii. Abia apoi intervenea individualizarea lă-
riș. Trăind în tovărășia lemnului, nu puteau să nu zii prin ornamentare. Fiecare lădar avea stilul și
aibă și preocupări legate de prelucrarea sa artisti- semnele sale distinctive. În această zonă se întâl-
că. Centrele principale se aflau la Hășmaș, Gro- 15
Ioan Godea, Meșteșugul lădăritului în satele din Valea Teuzului,
în „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei pe anii 1971-
14
D. Colţea, Nume, prenume ..., p. 561 1973”, Cluj, 1973, p. 311
Monografia Comunei Olcea 163

nesc două tehnici: - crestarea și vopsirea16. Înce- Foarte grăitoare pentru a observa ocupaţia
pând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea locuitorilor sunt sigiliile satelor, care au apărut
cele două tehnici sunt îmbinate, o simbioză din odată cu dezvoltarea social-economică. „Sigi-
care rezultă neta detașare a lăzilor de aici faţă de liul era principalul instrument de autentificare a
oricare centru de lădărit din ţară. Spre deosebire actelor emise de instituţiile locale”19. Anul con-
de zona Hășmaș, în Ucuriș lăzile nu erau vopsite, fecţionării sigiliilor nu se cunoaște cu exactitate,
ci erau numai crestate și lăsate în culoarea lemnu- datarea lor făcându-se doar după primele aplicări
lui. Ornamentarea era făcută peste tot cu excepţia pe documente20. Astfel cele două sigilii care ne in-
spatelui care stătea tot timpul către perete. Mo- teresează sunt cel al Ucurișului și al Bodiului. Pe
tivul cel mai răspândit era rozeta cu șase petale sigiliul localităţii Ucuriș este reprezentat în câmp
înscrisă în cerc. Frecvente sunt apoi motivele „co- două fiare de plug suprapuse și o coasă încadrate
cârla”, „spicul”, „brăduţul”, grupuri de semicercuri cu motive vegetale și notat „PASSESIO ÖKRÖS”
în linii întretăiate17. (posesiunea Ucuriș)21. Pentru localitatea Bodiu
Din punct de vedere al formei capacului, în- este un cal alergând spre stânga. În partea inferioa-
tâlnim două tipuri distincte: ră două ramuri verzi și în exergă „S<IGILLUM>:
- „sarcofag” sau „cu spinare” POS<SESSIONIS>: BOGY”. Cele două sigilii
- cu capacul plat aveau 24 mm și respectiv 30 mm și erau aplicate în
În ce priveşte funcţionalitatea se observă ceară roșie. Încercând o exegeză a celor două sigilii,
mai multe tipuri de lăzi: putem spune că ucurișenii erau agricultori (fiarele
- hămbare sau lăzi de provizii de plug), cultivatori de cereale (coasa și motivele
- lădiţele, „lăduţele” pentru acte sau podoabe vegetale). Iar pentru Bodiu, ocupaţia de bază creș-
- lăzile cu spătar – „lădoaiele” terea animalelor, dar și cultivarea pământului. Cele
- lăzile de zestre două sigilii au fost descoperite pe documente din
Lăzile de provizii erau destinate special anii 1778 și respectiv 178622. Creșterea animalelor
pentru a adăposti roadele câmpului. Cu timpul, mari, în special a cailor și boilor, i-a atras și denu-
odată cu creșterea producţiei, gospodarii și-au mirea de EKÖRÖK – crescători de boi. Numele
construit „găbănașe” (depozite de produse agri- satului, se pare că provine de la maghiarul „ökrös”
cole), iar lăzile erau folosite la depozitarea făinii. – boar, derivat la rândul său din „ökör” – bou, și în
Fără îndoială lada de zestre, „lada cu spinare”, traducere liberă ar putea să însemne „satul boari-
este cea mai răspândită și cea mai uzitată. În ea lor”, eventual „satul crescătorilor sau al proprieta-
femeile își ţineau poalele, hainele „de duminica”, rilor de boi”. Pentru tradiţia creșterii de vite, foarte
cămășile bărbaţilor, acte, podoabe. Dimensiunea grăitoare sunt câteva imagini păstrate de la începu-
lăzii de zestre arăta bogăţia familiei. Dacă familia tul secolului XX.
avea fată de măritat, erau nevoiţi să-i facă ladă de Lucrul pământului se făcea cu plugul de
zestre și să i-o umple. lemn cu brăzdar de fier. Plugul era tras de boi,
Vânzarea pieselor se făcea în târgurile săp- vaci, iar mai târziu de cai. Semănatul se făcea cu
tămânale de la Tinca – lunea, Ucuriș – marţea, mâna. Peste holda semănată se trecea cu o greblă
Beliu – miercurea, Cermei – joia. Lada se plătea din lemn sau cu grapa de spini pentru acoperirea
mai ales în cereale și mai rar în bani. Taxa era fixă seminţelor. Semănarea porumbului se făcea cu
și era în jurul a 100 kg („o maje”) de grâu sau po- ajutorul greblei-șiruitor pentru trasarea rându-
rumb. În anii foarte productivi, taxa era jumătate 19
Gh. Mudura, Sigiliile…, p. 400
din capacitatea lăzii18. 20
Ibidem, p. 400
21
Ibidem, p. 418
16
Ibidem, p. 314 22
DJAS-Bihor, fond Prefectura jud. Bihor, inv. 41, dos. 450, f. 1
17
Ibidem, p. 314 (pentru Ucuriș) și dos. 255, f. 6 (pentru Bodiu), la Gh. Mudura,
18
Ibidem, p. 322 Sigiliile…, p. 405, 418
164 Monografia Comunei Olcea

rilor pe brazdă. Deosebit de importantă a fost cultură tradiţională, în special prin metodele
munca în comun, așa-zisa „clacă”. Sătenii se aju- de a decela caracterele mai vechi ale unei socie-
tau reciproc la munca câmpului mai ales în peri- tăţi actuale considerată global, caractere vii sau
oada de seceriș. Secerișul era făcut de grupuri de cel puţin încă perceptibile, precum și vârsta lor
secerători care tăiau spicele cu seceri, le legau în aproximativă, se pot aduce importante puncte
mănunţi, iar apoi îi făceau cruci. La aria de treie- de sprijin eșafodajului arhivistic al construcţiei
rat, stratul de spice era îmbletit cu ajutorul vitelor noastre”25. Totuși nu trebuie uitat faptul că deși
sau cu îmbleciul, îmbletitor. Paiele rezultate erau ruralul european trăia sub o puternică influenţă
folosite în special la animale pentru așternut pe magică, lumea rurală este una care tace, care nu
timpul iernii, iar în anii cu iarbă puţină, deci fân se exprimă prin diferite acte scrise, ci prin actul
puţin, chiar și pentru mâncare. Mai erau folosite vorbit transmis generaţii la rând, formându-se
și pentru a umple anual strujacurile, saltelele de acea tradiţionalitate. Lumea satului „se exprimă
pe pat. Pleava rezultată din spice era amestecată mai bine prin folclor”26. Păstrarea tradiţiei a dus la
cu pământ galben și era folosită pentru lipitul ca- formarea unei datini păzită cu strășnicie. Impre-
selor. Coasa cu coadă de lemn și lama de oţel se sionante și grăitoare sunt cuvintele: „io așa știu
folosea și se mai folosește și astăzi la tăiatul grâu- de la moșu” sau „tăt așe să face dân bătrâni”. „Em-
lui (mai puţin) și a ierbii. pirismul multimilenar l-a dus pe om la concluzia
La nivel de secol XVIII pentru continentul legăturii dintre ciclul temporal, mișcarea aștrilor
european, „viaţa în ansamblul său este încă pu- și ciclul vegetal”27.
ternic ritmată de derularea anotimpurilor”23. În Sfârșitul secolului XVII și începutul secolu-
condiţiile în care ne transpunem într-o lume în lui XVIII aduc cu ele și introducerea culturii po-
proporţie de aproape 90 % agricolă, „calendarul” rumbului care aduce cu sine o productivitate mai
nu a existat în forma cunoscută astăzi. Era acel mare, „datorită faptului că prin cultura sa se in-
calendar cunoscut de agricultori care cunoșteau troduce de fapt o asociaţie simbiotică ce mai cu-
„după vremi” sau după zile când se seamănă po- prinde dovleacul, fasolea, floarea soarelui și nu în
rumbul sau celelalte cereale. Muncile agricole ultimul rând datorită disponibilităţii sale de a se
organizează și celelalte activităţi meșteșugărești. încadra perfect habitudinilor alimentare”28. Intro-
„Lucrătorii de la manufacturile din jurul Vașcău- ducerea porumbului nu aduce cu sine eliminarea
lui au o lună liberă în timpul secerii, faţă de câte grâului ci dimpotrivă, face o reglementare a cul-
o săptămână la Crăciun și la Paști, locuitorii din turilor de toamnă-primăvară. Impunerea acestor
bazinul muntos al Crișului Repede trăiau în bună două culturi aduc cu ele și o reglementare a asola-
măsură din lemnărit: bărbaţii rămâneau cu săp- mentului care devine trienal. Aceste două culturi
tămânile în păduri, de unde ieșeau doar pentru a putem spune că sunt complementare. În zonele
ara, a semăna, secera, cosi”24. Dar tot calendarul de câmpie, grâul lasă în urma sa un pământ mai
agricol, în multe cazuri, este elementul care ho- „puhav”, mai ușor, mai bun productiv. În schimb,
tăra și acţiunile militare. Dacă muncile agricole porumbul aduce cu sine prașila, curăţirea tere-
nu erau făcute la timp, se risca izbucnirea în anul nului. În cea de-a treia perioadă, de pârloagă, pă-
următor sau chiar în iarnă, a unor boli, a foametei mântul stă, se odihnește.
deci inclusiv o reducere a populaţiei. Dacă până la reglementarea urbarială din
„Asimilarea agriculturii practicate în Cri- 1770-1772 pământurile erau mai compacte,
șana la nivelul secolului al XVIII-lea cu o agri-
25
Ibidem, p. 107
23
Barbu Ștefănescu, Tehnică agricolă și ritm de muncă în gospodă- 26
J. Le Goff, Civilizaţia Occidentului Medieval, p. 412-413 apud
ria ţărănească din Crișana, vol. II, Fundaţia Culturală „Cele Trei Ibidem, p. 107
Crișuri”, Oradea, 1995, p. 106 27
B. Ştefănescu, Tehnică agricolă ..., p. 107
24
Ibidem, p. 106 28
Ibidem, p. 110
Monografia Comunei Olcea 165

Casă tradițională
din comuna Olcea:
A - tindă,
B - casă,
C - cămară,
D - tărnaț.
Schiță: R. O. Maier,
desen: M. I. Vulcănescu

mai adunate, acum, cu trecerea la sistemul Locuinţele


trienal se produce o reîmpărţire a pământului,
o fărâmiţare excesivă, deoarece fiecare Dintre multiplele nevoi materiale ale
familie trebuia să deţină pământ în cele trei omului pentru a scăpa de „grija zilei de mâine”
zone. Această împărţire aduce cu sine niște cele mai importante sunt: nevoia de hrană,
timpi morţi, timpi în care ţăranul trebuie să nevoia de îmbrăcăminte și nevoia de adăpost.
se deplaseze de la o holdă la alta. Astfel se Nevoia de a se adăposti de tot ceea ce înseamnă
produce o alertare și o precipitare a muncilor intemperiile vremii, de vânt, de ploaie, de zăpadă
și calendarului agricol29. și în toiul verii de căldura puternică a soarelui,
Apariţia batozei în perioada interbelică l-a făcut să se gândească, să-și gândească un
în anii ’20, cazanul sau tractorul cu șenile, au adăpost. Primele adăposturi au fost, după cum
ușurat mult munca ţăranilor. Despre felul cum se știe, peșterile. În timp, locuinţa a constituit
se desfășura secerișul după apariţia batozei, dintotdeauna o preocupare permanentă,
foarte bine o prezintă Marin Preda în romanul continuă a omului indiferent de categoria lui
Moromeţii, unde este prezentată familia și socială, de posibilităţile materiale de care a
pregătirile de dimineaţă dinaintea plecării la dispus. Plecând de la adăpostul primitiv oferit de
holdă, secerișul, legatul snopilor și aducerea natură, la cel realizat din mijloace rudimentare, el
lor la arie, iar apoi așteptarea la rând. Bucuria a ajuns la casa modernă de azi.
pe care o aducea o producţie bună de grâu Gospodăria ţărănească veche a adăpos-
este materializată în ducerea unui sac de grâu tit și a strâns laolaltă familia, chiar grupul. Peste
la moară și din prima făină făcându-se pâinea veacuri, satul tradiţional, din punct de vedere al
nouă. În zona Beliu, există un frumos obicei caselor, s-a păstrat aproape la fel, fiind alcătuit și
intitulat „Praznicul de pită nouă”. Acesta are loc construit după o anumită arhitectură specifică
vara după terminarea treieratului, de obicei între locului, creatorii fiind meșterii satului care s-au
7 și 14 august, ziua de sărbătoare obligatoriu deprins cu meșteșugul lucrului în lemn. Limba-
trebuie să fie duminica. jul tehnic a fost îmbogăţit mereu și transmis de
la o generaţie la alta. „Perioada de sfârșit de se-
29
Ibidem, p. 111-114 col XVIII și început de secol XIX se caracterizea-
166 Monografia Comunei Olcea

Casă tradițională românească din comuna Olcea, cu tărnaț străin. Foto: R. O. Maier

ză printr-o varietate de forme, ce s-au zămislit tură materială a diferitelor grupe zonale ale popo-
în lungi perioade istorice, prin munca plină de rului nostru. Multe din particularităţile unei zone
râvnă a meșteșugarilor populari-ţărani, trans- sunt întâlnite și în alte zone, ele fiind transmise și
miţători permanenţi ai acestor comori ai artei și duse de meșteșugari, deși în aceste zone locuin-
arhitecturii noastre poplare”30. Arhitectura noilor ţele lor se deosebeau prin condiţii geografice de
construcţii a rămas încă cea mai veche, cu puţine locuinţele lor de baștină31.
modificări până spre sfârșitul secolului al XIX- De-a lungul secolelor se pot deosebi trei ti-
lea – construcţia de bârne cu acoperiș ţuguiat și puri de gospodărie ţărănească:
învelit cu paie sau șindrilă. În tipologia casei de a. gospodărie deschisă, tradiţională
locuit se observă deosebiri ţinând de planul casei b. gospodărie cu curte dublă
în general, de materialele de construcţie folosite, c. gospodărie cu curte închisă și curte semi-
fie de particularităţile, elemente de bază ce s-au închisă32.
păstrat prin tradiţie. Se preconiza gruparea lor, de autorităţile
Particularităţile locale ale locuinţei, deve- vremii, în lungul unei ape, a unei șosele ușor
nită tradiţională și cu aportul meșterilor sătești, accesibile, pentru a putea fi mai lesne controlate,
sunt privite ca particularităţi etnografice de cul- dirijate și supuse transformărilor dorite.
30
Radu-Octavian Maier, Locuinţă tradiţională din zona etnogra- 31
Ibidem, p. 46
fică a Tincăi – Judeţul Bihor, în Zilele folclorului bihorean, ediţia a 32
D. Colţea, Termeni tehnici folosiţi în denumirea părţilor com-
IV-a, Comitetul de cultură și educaţie socialistă Bihor, Oradea, ponente ale construcţiilor ţărănești de lemn din bazinul mijlociu al
1974, p. 45 Crișului Negru, în „Biharea”, 1982, p. 98
Monografia Comunei Olcea 167

Casă tradițională românească din comuna Olcea. Foto: R. O. Maier

Gospodăria deschisă este cea care a și animalele. Fântâni mai dese s-au construit mai
dominat până în preajma primului război târziu și erau folosite la adăpatul animalelor, mai
mondial. Putem spune că este cea mai „bătrână”. puţin pentru băut. Până la construirea fântânilor,
Casa, poiata, colniţa și coteţul, toate în corpuri și-au săpat în grădină tăuri pentru acumularea
separate, erau în jurul unui ocol larg, foarte de apă pe care o foloseau la adăpatul animelelor
generos. Totul era împrejmuit de un gard de și chiar pentru spălatul hainelor. Mulţi dintre
nuiele de carpen. Casa de locuit era așezată în gospodari le îngrijeau foarte bine, acoperindu-le.
fundul curţii, departe de uliţă, cu faţa la drum; Gospodăria cu curte dublă ia naștere în
grajdul era perpendicular pe direcţia uliţei; în sânul vechilor gospodării și devine dominantă
faţa acestuia era colniţa pentru car și cuptorul între 1920-1960. Este cu totul deosebită de
de pâine, alăturea colniţa pentru tăiat lemne. casa bătrânească. Are două curţi: ocolul şi aria
Grămada de lemne de foc sta afară să le usuce („ceal’ ocol”). Gardul de nuiele dispare la stradă,
vântul. În unele gospodării înstărite se mai afla locul lui fiind luat de gardul de scândură. Casa
și bucătăria de vară, numită cuptoriște, în care se de locuit se mută perpendicular și aproape de
clădea cuptorul de pâine și se amplasa râșniţa. uliţă, grajdul îi ia locul, deci paralel cu strada, în
Din curte lipsea fântâna. Alimentarea cu apă se fundul ocolului. Cuptoriștea în faţa casei, paralel
făcea de la fântânile cu cumpănă a satului, de la cu uliţa se generalizează. În gospodăriile fruntașe
Aiu, de la Blagu, de la Lomba, de la Bebec, de la se fac găbănașe pentru cereale. Se generalizează
Săbău, de la Chinchioaie etc. sau pur și simplu se coteţele pentru păsări, colniţa pentru lemne și
mergea la fântâna de la vale unde erau adăpate fântâna în curte, întâi cu cumpănă și apoi cu roată.
168 Monografia Comunei Olcea

Casă veche cu tărnaț din Ucuriș

În spatele grajdului este aria pentru nutreţuri: cipală se pavează cu beton, acoperită cu viţă de
jireada (dreptungiulară), căpiţa de fân, cocenii de vie și parcuri cu flori.
porumb și tuleii aranjaţi în jireadă rotundă. Materialul de construcţie pentru casa tra-
Din a doua jumătate a secolului trecut a apă- diţională este lemnul de gorun care, dacă este
rut gospodăria cu curte închisă și cu curte semi- păstrat în condiţii bune are o durată îndelungată
închisă. La gospodăriile cu curte închisă, curtea e de rezistenţă în timp, are o culoare de ceară și dă
mai mică, construcţiile sunt unite de jur împrejur. grinzilor un aspect plăcut, fiind mai ușor decât
Casa se întinde în lungul uliţei cât lăţimea intra- lemnul de cer.
vilanului. Poarta e cuprinsă în corpul casei și este Construcţiile de lemn se efectuau primă-
făcută din tablă, fier forjat și înaltă, deschizându- vara „între semănat și sapă” adică în zilele lun-
se în două părţi. Paralel cu casa este grajdul, din- gi și însorite din mai și iunie. Când se porneau
tr-o singură încăpere. Cele două construcţii sunt muncile la câmp: săpatul, cositul fânului, secera-
unite de o parte și de alta prin construcţii utili- tul, strânsul paielor, familia, putem spune că „se
tare: lemnăria, găbănașul, cuptorul de pâine etc. muta” pe câmp, acasă ajungând doar seara când
Tot în această perioadă apare gospodăria veneau animalele din ciurdă. Sunt multe cazurile
semiînchisă. Casa e tot la stradă, având o faţadă în care acasă rămânea doar femeia cu copii mai
de vilă. Nu mai este construită din două părţi ci mici, bărbatul și copiii mai mari rămânând pe
una singură în formă de „L”. Anexele pentru pă- holdă trei sau patru zile, până la terminarea lucru-
sări, coteţul de porci, „coșara” pentru porumb se lui (cules, coasă etc.). Când se ridica o construc-
mută în a doua curte, „în cela ocol”. Curtea prin- ţie nouă, ţăranii se întrajutorau sub diferite forme
Monografia Comunei Olcea 169

Curtea unei case tradiționale

Casă tradițională din Ucuriș


170 Monografia Comunei Olcea

ca ajutorul reciproc, claca, împrumutul. Numai o singură încăpere la casa cu două încăperi: casa
meșterii dulgheri erau plătiţi cu bani sau produse, de locuit și tinda. Evoluţia nu s-a oprit aici, ea a
uneori cu ambele. Pe cât posibil casa trebuia să continuat cu dezvoltarea casei cu tindă în case
fie orientată cu faţa spre răsărit, pentru ca primele cu trei încăperi: „casa dinainte” sau „casa cea
raze de soare să o lovească – cultul solar; iar dacă mare”, tinda și „casa dinapoi”, sau pur și simplu
poziţia noii gospodării în sat nu putea face acest „casa cătă uliţă” și „casa cătă tălechi” (= ogradă).
lucru cu putinţă, atunci era așezată cu faţa spre Un element important de care trebuie să se ţină
sat – apartenenţa la comunitate. cont este „târnaţul”, specific casei tradiţionale din
Elementele importante ale scheletului unei zonă. Era lung cât cele trei camere, îngrădit cu
case de lemn erau: tălpile, fruntarele, șoșii, jugu- scânduri ornamentate.
rile, cusuraiele, grinda, grinzelele și coarnele33. Când totul era gata se trecea la mobilatul
Sunt puţine elemente de bază, dar toate îmbina- casei. Pereţii erau împodobiţi cu ștergare, busu-
te cu știinţă de meșterii constructori dau naștere ioc, icoane, blide pictate, iar mai târziu fotogra-
noii case. După ce casa era ridicată, înainte de a fii ale bărbaţilor din armată. „Casa” are denumiri
fi acoperită, gazda punea pe o rudă în vârful ca- specifice pentru fiecare încăpere, astfel: camera
sei o sticlă cu pălincă, câteva prosoape noi ţesu- din faţă – „casa mare” sau „casa dă cătă uliţă” era
te în război (în funcţie de numărul meșterilor) camera „îmbrăcată de sărbătoare” cu ţesături pe
și o creangă de brad, salcâm în floare sau stejar paturi, cu blide pe pereţi, icoane pe sticlă, vase
(brad – casa să rămâie veșnic ca verdeaţa bradu- atârnate de grizi, lada de zestre cu spinare, într-un
lui; salcâm – familia să aibe viaţa dulce ca floarea cuvânt „casa de oaspeţi”. Dosul locuinţei – „casa
de salcâm; stejar – casa să reziste ca stejarul). Din dinapoi” sau camera „cătă tălechi”. Este camera în
băutură gustau toţi cei care participau la acoperi- care se locuiește tot timpul anului. Aici se petrece
rea casei, mai puţin gazda. Când sticla era golită viaţa de familie. Aici era „cuptorul de mojar” (=
se arunca de pe casă ca să se spargă34 – „cioburile fontă) pentru gătit, masa, paturile cu picioare în-
aduc noroc”. alte sau paturi „cu sucitori”. „Casa mare” era locu-
Pentru a le face locuibile, toate construcţiile ită de gazdă numai la marile sărbători: Crăciun,
de lemn erau lipite cu pământ galben amestecat Paște, Anul Nou. Tinda este o încăpere care se
cu pleavă sau paie tăiate mărunt și apă, iar apoi folosește în cele mai multe cazuri pentru depo-
amestecate cu picioarele. Lipitul casei consta în zitatul diferitelor obiecte de uz gospodăresc sau
trei etape: izbitura, îndreptatul și văcălitul. Pri- unele provizii. În multe cazuri ea servește și ca
mele două operaţii erau făcute cu mâna, pentru bucătărie. Cămara este o încăpere nelipsită a lo-
cea de-a treia era nevoie de văcălitoare (mistrie cuinţei tradiţionale din zonă. Ea este fie cu intrare
de lemn)35. Tavanul era din scânduri de brad dis- din târnaţ, fie din tindă. Aici erau ţinute provizii-
puse cu meșteșug peste grinzele. le alimentare, lada pentru făină sau instrumentele
Putem constata foarte ușor că aici este ca- industriei casnice textile38.
racteristică „casa cu tindă”, ca fiind „exemplarul Amintim aici câţiva meșteri de case, care
românesc autentic, de multe veacuri, păstrat s-au ridicat dintre săteni: Șandoru Iliii, Sica lu’
până în zilele noastre”36. Acest tip era frecvent și Cepoi, Moise Sârb a lu’ Ciorganea Persanii, Lom-
pe Valea Someșului, pe Valea Mureșului și în Ţara ba moșu Florii lu’ Șumar, moșu Fercu, Vasile Bo-
Zarandului37. În timp casa a evoluat de la cea cu ţoc (Haicu), Pavel Floroncuţ, Alexandru Măduţa
a Suchii, Alexandru Biro, iar mai aproape de noi
33
Informator: Mihai Fodor, 75 ani fraţii Mihai și Ioan Fodor.
34
Informator: Ioan Fodor, († 2003) Pentru a împodobi casa, s-a dezvoltat în
35
Informator: Maria Șchiop, 68 ani timp un simţ decorativ artistic deosebit în îm-
36
Radu-Octavian Maier, Locuinţa tradiţională …, p. 46
37
Ibidem, p. 47 38
Ibidem, p. 50
Monografia Comunei Olcea 171

pletirea culorilor și a simetriei. Ţesăturile deco- nic42, însă gospodinele rămân pe mai departe la
rative sunt din in, cânepă, bumbac sau lână. Cu cel acţionat cu pedale, folosindu-l și în secolul
realizarea lor erau însărcinate femeile. În general, XX. Uneltele pe care le-au folosit oamenii indi-
în toate gospodăriile ţărănești bihorene se făceau că treapta de civilizaţie, la ce grad social au ajuns
ţesături. În timp acestea au devenit „specializări” într-o anumită epocă istorică.
ale anumitor sate39. Dacă bărbaţii aveau ca înde- Ţesăturile folosite într-o gospodărie se pot
letnicire principală lemnăritul, sub toate forme- împărţi în două categorii:
le sale, femeile ţeseau și coseau ștergare, lipidee, 1. cu rol utilitar
străiţi și cergi (cerji), întrebuinţate în gospodărie 2. cu rol estetic
sau vândute la târg. Cele cu rol utilitar bine determinat, mai
Despre vechimea prelucrării ţesăturilor vor- puţin însemnate din punct de vedere artistic, se
besc descoperirile arheologice ale unor unelte ţeseau din cânepă, in și lână. În această categorie
pentru prelucrarea ţesăturilor – greutăţile de la intră lipideul alb din cânepă, strujacul din cânepă
războiul vertical sau fusaiolele din lut, ceea ce do- groasă (salteaua umplută cu paie), ștergarul
vedește că ţesutul se cunoștea din neolitic40. din cânepă sau in, folosit pentru transportul
Ţesăturile din interior se deinesc printr- mâncării la câmp, straiţa. Ţesăturile decorative,
un speciic propriu în raport cu alte regiuni cu funcţie estetică, au menirea de a împodobi și
ale ţării şi se încadrează în mod armonios în „de a înveseli interiorul ţărănesc”43. Multe dintre
aria culturii zonei din care fac parte. Condiţi- ele erau folosite doar cu ocazia unor anumite
ile istorice şi social-economice ale zonei cur- momente mai importante: botez, nuntă sau
sului superior şi mijlociu al Crişului Negru, sărbători.
i-a silit pe locuitori să se perfecţioneze în toa- În timp ce cămara de alimente era transfor-
te meseriile necesare. Aici putem întâlni dul- mată în odaie de locuit și mutată în târnaţ, came-
gheri, pietrari, rotari, spătari, olari, opincari, ra din faţă erau aranjate ţesăturile pe perete, mo-
cojocari, lădari, pomicultori şi agricultori. bilă sau paturile cu perini. Feţele de perină erau
Pentru obţinerea materialului, ţăranul cul- făcute simple, din pânză albă de in sau bumbac,
tiva in sau cânepă, pe care apoi le prelucra după feţele de perină pentru camera mare și-au schim-
un proces foarte bine cunoscut sau torceau lâna bat funcţia practică de dormit într-una aproape
oilor. În zonă, uneltele agricole, de transport sau exclusiv estetică, ele au devenit piese importante
cele utilizate în industria casnică, pivele de suma- destinate gătirii patului. Patul devine, în camera
ne, oloiștile, lăzile de zestre, mobilele de interior, mare, suportul pe care sunt așezate teancuri de
au evoluat în timp foarte lent până la revoluţia șase până la douăsprezece perini (zestre pentru
industrială41. Războiul de ţesut, mașina manuală fete), orientate cu partea decorată spre exterior.
de făcut pânză, a cărui apariţie este semnalată cu Pe suprafaţa decorată aveau ornamente cu com-
câteva mii de ani în urmă, a fost una din cele mai binaţii de verigi, spiculeţul sau steaua. „Feliga”
importante invenţii ale omului. Acesta evoluează - ștergar, făcută în război din in sau bumbac, lu-
de la poziţia verticală, cu ţesut manual, având fi- crate în tăietură cu ornamente florale, era pusă
rul înfășurat după o vergea, devine orizontal, cu la oglindă sau la „blide” - farfurii. „Făţăriţa”- faţă
iţe și acţionat cu pedale, iar din secolul al XVII-lea de masă, pentru ornamentarea mesei, făcută din
se trece, în sistemul industrial, la războiul meca- bumbac ţesută în război și aleasă cu ornamente și
motive geometrice populare. Făţăriţa era lucrată
39
Maria Bocșe, Ţesături populare româneşti din Bihor, p. 1 pe câmpul alb sau alb – gălbui, în funcţie de cu-
40
Ibidem, p. 2 loarea naturală a materialului, era ţesută în patru
41
D. Colţea, Termeni populari folosiţi în tehnica și arta ţesutului în
satele de pe cursul superior și mijlociu al Crișului Negru, în „Crisia”, 42
Ibidem
1987 43
Maria Bocșe, Ţesături populare …, p. 10
172 Monografia Comunei Olcea

iţe sau năvădit în timp ce partea ornamentală era secolului al XVIII-lea porumbul în aceste zone,
ţesută în două iţe. Cel mai simplu sistem de orna- aduce o completare a felului de alimentaţie.
mentare „varga” – dunga, de culoare roșie realiza- Porumbul a adus cu el o simbioză de alte culturi:
tă din băteala cu fir colorat. Alesul printre fire și fasole, dovleac etc., produse care au contribuit la
mai ales peste fire cu suveica și spata, a determi- diversificarea alimentaţiei.
nat realizarea unor ornamente în relief, după cum Pâinea este un aliment comun, fiind folosi-
„alesul în degete” permitea obţinerea unor moti- tă la orice masă și cu orice fel de bucate. Pâinea
ve diverse, în care culorile sunt perfect separate44. era preparată în casă de către femei din făină de
La ţesăturile mari, feţele de masă erau alcătuite grâu sau de orz. „Pâinea cea mai bună era cea fă-
din două sau trei foi, iar la cele două capete aveau cută cu aluat de seara. O dată frământat, aluatul
ornamentarea specifică dinţată. „Cergile” erau fă- se presară cu un strat subţire de făină, se acoperă
cute din lână sau bumbac și se foloseau la acope- cu o făţăriţă și se lasă să mai stea un timp în al-
ritul patului. Toată găteala dădea sau voia să lase bie, ca să crescă. Apoi , e „rupt”, adică împărţit,
impresia de bogăţie. „Toate ţesăturile întâlnite în în părţi egale, după ochi. Acestea sunt, propriu-
interiorul bihorean constituie ansambluri deco- zis pâinile, care, după ce au fost asogate pe masă,
rative bogate, bine închegate, formând o unitate după ce au fost netezite frumos cu palma ume-
omogenă prin material, tehnică de lucru, motive zită în apă călduţă ca de ciupă, să se rumenească
decorative și cromatică. După funcţia diferită a la coacere, în fine, după ce li se dă forma dorită,
fiecărei piese, variază în cadrul ţesăturilor doar sunt puse în coșeri speciale, de jitei, și duse la
forma și plasarea ornamentelor, de la caz la caz. cuptor. Între timp, aici se fac ultimele pregătiri în
Aceste ţesături sunt realizate exclusiv în război, vederea coptului: se leapădă perneul și tăciunii,
abia mai târziu apărând broderiile și cusăturile ca se trage zămnata cu drâglul la gura cuptorului și
decor”45. se șterge vatra cu ijogul muiat în apă rece. Apoi,
Pe substratul străvechi al artei populare, ţe- pâinile sunt răsturnate una după alta pe lopata de
sătoarele bihorene au creat o ornamentaţie speci- lemn rotundă și introduse una câte una în cuptor,
fică de motive geometrice îmbogăţite treptat cu unde se vor coace pe vatra încinsă (...) se astupă
elemente florale cusute „pe fir” sau „după scris”46. gura cuptorului, parţial sau de tot, după caz, cu
Ornamentaţia era inspirată din realitatea încon- o bucată de plev închipuind o mică ușiţă. Când
jurătoare și scotea în evidenţă bogăţia de senti- gospodina apreciază că ușiţa nu mai este necesa-
mente. ră căci pâinea s-a rumenit, o dă la o parte și tra-
ge zămnata de la gura cuptorului. După ce a fost
scoasă din cuptor, cu aceeași lopată de lemn și cu
Alimentaţia drâglul, pâinea e pusă pe vatră în casă și acoperită
cu feliga sau cu o făţăriţă, să vorbească cu sfinţii ...
Dintotdeauna hrana a fost elementul Când nu se găsea drojdie la cooperativă, ceea ce
principal în viaţa omului. Lipsa dovezilor, se întâmpla destul de des, în primii ani de după
de orice fel, ne pune în imposibilitatea de a război, dar și mai târziu, în plină „eră socialistă”, ...
spune cu certitudine cu ce se hrăneau, care femeile noastre se descurcau cum puteau, cu mij-
erau mâncărurile cu care se hrăneau strămoșii loace proprii. Anume, preparau culmău. O cocă
noștri. Fiind crescători de animale, principala specială din făină de mălai în amestec cu puţină
hrană era carnea, laptele și fructele, și alături de făină albă. Compoziţia, bine muiată în apă căldi-
acestea pâinea. Odată cu introducerea la nivelul cică, era frământată cu mâna, până ce se dezlipea
de palmă, devenind netedă, apoi se rotunjea ca un
44
Pr. P. Ardelean, Satul …, p. 33 lipii și se punea la uscat. După ce prindea o crustă
45
Maria Bocșe, Ţesături populare …, p. 10
46
Ibidem, p. 19 tare la suprafaţă, era ruptă în bucăţi, iar acestea se
Monografia Comunei Olcea 173

mărunţeau și se întindeau pe o scândură curată ţurile se pregăteau prin fierbere. Dulceaţa cea mai
sau direct pe masă ca să se usuce de tot. Era un în- frecventă era mierea de prune.
locuitor perfect, cu ajutorul căruia aluatul dospea Băuturile erau preparate de ucurișeni și se
și creștea aproape la fel de bine ca și cu drojdie”47. prepară și astăzi vinul din struguri și pălinca din
Din aluat se făceau în general 3-5 pâini și un lipiu prune și alte fructe. Vinul era păstrat în butoi de
care era dus în acea zi la holdă pentru zilieri sau stejar, iar pălinca în butoi de frăgar (dud). La în-
membrii familiei. Cuptorul de pâine era făcut din ceput aveau vase de gătit și farfurii din ceramică,
cărămidă arsă și era lipit pe dinafară. Spre deose- linguri de lemn, oale de tuci (fontă), ca mai târziu
bire de alte sate din judeţul Arad, cu care se înve- să apară oala și farfuria din tablă „smulţuită”, tacâ-
cinează, unde cuptorul de pâine era zidit în tinda muri din aluminiu, pahare din sticlă.
casei, aici cuptorul de pâine era zidit aproape de
magazie sau depozite.
Tot din aluat se lua o bucată care era întinsă Portul
de un deget de groasă pe lopată, se încresta cu cu-
ţitul și se punea în gura cuptorului pe vatră. După Fără a prezenta deosebiri esenţiale faţă de
ce era copt se scotea și se ungea cu ulei sau untură alte zone etnografice, portul din Ucuriș este re-
și usturoi. „Lângălăul” era mâncat de copii, fier- marcabil prin simplitate, sobrietate și frumuseţea
binte. motivelor ornamentale. În componenţa costu-
Grâul de pâine era măcinat la moara de la melor, un loc important l-au ocupat întotdeauna
Belfir, la Tinca sau la moara de la Șiad. „Fărina nu- și podoabele, ele mărind valoarea portului, dân-
laș” era folosită la tăiţei de casă, subţiri sau laţi, cu du-i o notă de măreţie, relevând o susţinută preo-
ouă, mânânţele, nudli, dude, loște, boţi mărunţăi cupare pentru frumos.
de fiert în supa de cartofi sau în fasole alături de Costumul popular bărbătesc era alcătuit
celebri cici de Ucuriș; tărhana folosită la sarmale din mai multe elemente: cămașa tradiţională este
care înlocuiește orezul. Pătăștile cu scoacă sau cu cămașa albă ţesută în război din pânză albă, fuior,
„mniere dă prune”, tăiate cu pintenul. Apoi, gă- bumbac sau in. De la piept în sus era desfăcută
luște de fiert în tocană și găluște cu brânză sau cu și avea chiotori și/sau nasturi în culori, până
cartofi; gomboţi cu prune; ratișe, scoverzi, renu- sub gât, iar de la piept în jos era cusută în clini,
mitele plăcinţi bihorenești cu cartofi, cu brânză spatele drept, la m