Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A OSUTĂNOUĂZECIȘICINCEA TOAMNĂ…
1
Editorial
lucru fără oamenii care au transmis și cei care formează competențe, transmit cunoștințe, emoții, tradiții
și pasiuni. De-a lungul timpului, dascălii Colegiului nostru au fost, în marea lor majoritate, oameni
pasionați de domeniul lor și de munca lor. A conjuga știința cu capacitatea de a o transmite este o
adevărată artă: trebuie să fii expert, să fii metodic, să știi comunica, să te centrezi pe nevoile celorlalți și
să îndrăgești, dincolo de orice vârstă, « junimea ». Toate acestea nu sunt competențe comune fiecărui
om pe pământ. Școala noastră a putut conta, an după an, pe aceste calități esențiale ale profesorilor ei.
Faima și popularitatea Colegiului Național „Samuil Vulcan” sunt întreținute mereu de munca
noastră conjugată cu cea a elevilor. Mărturie sunt rezultatele deosebite la olimpiadele și concursurile
școlare, la examenele naționale, la Bacalaureat.
În trei runde consecutive, Colegiul Național „Samuil Vulcan” a obținut titlul de „Școală
Europeană, 2014, 2017, 2022, titlu acordat pentru rezultate deosebite la examenele naționale, concursuri
și olimpiade școlare, implicare activă în proiecte cu finanțare europeană (Comenius, Erasmus etc.),
activități culturale și de voluntariat etc.
Școala noastră de 195 de ani a știut mereu să se adapteze epocilor fără a renunța la tradiții. Spun
școala noastră, însă în spatele acestui concept se ascund oamenii și calitățile lor, tradițiile care ne fac
mândri de a fi sau de a deveni, pentru elevi, NOI.
Statistic, peste 30 000 de elevi au învățat în băncile liceului. Colegiul Național „Samuil Vulcan”
face parte din identitatea familială beiușeană. În multe case, străbunici, bunici, părinti și azi copii s-au
format și se formează cu mândrie aici.
45 de profesori, 44 titulari, 39 cu gradul didactic I, 4 cu gradul didactic II, 2 cu definitivat, un
psiholog, 7 cadre didactic auxiliar, 3 muncitori calificați, 6 îngrijitori, un medic și un asistent medical
contribuie în prezent la educația celor 551 de elevi de liceu și 75 de elevi din ciclul gimnazial, la
păstrarea tradițiilor și la construirea continuă a renumelui Colegiului nostru.
Vivat, Crescat, Floreat ALMA MATER BEIUSENSIS ad scientiae honorem Patriaeque salutem!
Vivat Academia! Vivant Professores, Vivant et Discipuli, qui fuerunt, qui sunt, qui erunt!
La ceas de cinstită aniversare, sub semnul apartenenței spirituale la valorile statornicite de
fondator și la toate generațiile care au consolidat perenitatea ctitoriei vulcaniene, câștigându-și
dreptul la nemurire și neuitare, să ne trăim deopotrivă clipa și eternitatea!
La mulți ani Colegiului Național „Samuil Vulcan”!
Profesor Mihaela-Irina ILIEȘ,
director al Colegiului Național „Samuil Vulcan”
Întemeieri
Episcopul Samuil Vulcan era dotat cu simț adânc al realităților care-l înconjurau. Cu o rară nuanță
a trebuințelor vremii, Samuil Vulcan a înjghebat la curtea sa un adevărat ,,institut de documentare”,
pentru toate problemele societății în care trăia. Episcopul avea în proprietate o bibliotecă care îi conferea
statutul de erudit al vremurilor sale.
„Ca să fie omul folositor societății” trebuie să aibă virtuți și „dator este cetățeanul de a fi de folos
societății”, sunt doar două dintre îndemnurile cuprinse în primele file ale unor manuscrise, aparținând
episcopului, care înfățișează virtuțile pe care trebuie să le aibă ”omul moral”.
În lumina ideologiei iluministe, Samuil Vulcan milita pentru educarea indivizilor spre a fi utili
societății în general, și națiunii lor, în special. El lupta cu toate forțele pentru a scoate națiunea română
din negura și suferințele istoriei. Era conștient că acest fapt nu putea fi realizat peste noapte și de aceea a
căutat să o pregătească într-un fel, pentru a suporta vicisitudinile epocii. Samuil Vulcan a prețuit și viața
pământească, socotind că slujirea bisericii, îl apropie pe om de Dumnezeu prin cunoașterea neputințelor.
Este impresionantă activitatea lui pentru popularizarea științei și combaterea „morburilor
poporului de la țară”, a bolilor care bântuiau în rândul maselor. „Mi se pare că omul care-și urgisește
2
Întemeieri
viața sa numai pentru aceea și-o mai irosește că nu se mai simte altora a fi de folos.” Viața lui Samuil
Vulcan a fost o pildă în acest sens. El a trăit pentru a fi de folos conaționalilor săi.
În tratatul despre vindecarea morburilor poporului de la țară, 28 fascicule de câte 3-10 coli scrise
în coloane cu litere chirilice, autorul își îndreaptă atenția asupra oamenilor de la țară, unde mulțimea
bolilor făcea ravagii în rândurile populației. Combate superstițiile și își îndeamnă supușii și credincioșii
din cadrul eparhiei sale să se vaccineze, printr-o circulară emisă în 1823. Susține ideea vaccinării
împotriva vărsatului, interesat fiind de sănătatea enoriașilor săi, precum și de traducerea unei lucrări
“Meșteșugul lungimei de viață”, primul tratat de biotică românească.
Interesant de semnalat ni se pare și hotărârea episcopului greco-catolic de Oradea, Samuil
Vulcan, de a trimite către protopopii din dieceza sa, printr-o lungă pastorală, toate prevederile circularei
din 1822, cu privire la creșterea viermilor de mătase, pe care aceștia urmau să o prelucreze cu preoții, și,
prin ei, să le transmită enoriașilor.1
Episcopul insistă asupra accentuării rolului deținut de școală, de către dascăli, învățători,
”cantori docenți” ai școlii confesionale, în instruirea enoriașilor prin
promovarea lucrării de specialitate scrisă de Mitterpacher (despre
sericicultură)2, precum și prin exemplu personal în fața enoriașilor, ei înșiși
dedicându-se aceste ocupații. Mergând mai departe, episcopul propune ca
fiecărei gospodării, din comunitățile rurale, să-i fie dați în îngrijire doi pomi,
și, cei care îi îngrijeau să fie răsplătiți, motivând promovarea acestei practici
ca fiind necesară pentru propășirea materială a celor care o efectuau.
Samuil Vulcan a fost un deschizător de drumuri. Asistăm, deci, în
perioada vieții lui Samuil Vulcan, la o vreme de mândrie națională, încadrată
într-o sănătoasă etică creștină, care au adus bunăstare și emancipare neamului
românesc din Ardeal , în mijlocul căruia s-a ridicat falnic precum un stejar.
A fost parcă un trimis al Divinității ca să ... vămuiască ... clipele
istorice din viața neamului nostru în vremuri grele și frământate.
Ilustrație: Alexia Camelia Ganea
Cronici vulcaniene
1 Blaga Mihoc, Valențele emancipării, Editura Logos’ 94, Blaj, 2004, p.75
2Ibidem, p.76
3
Cronici vulcaniene
scântei însângerate, o pagină de istorie care și acum mai este prezentă pe buzele noastre, filă guvernată de
regimul comunist.
Se știe ce a reprezentat acest regim totalitar, care s-a dezvoltat puternic în partea Europei de Est, unde
și România a căzut pradă în mâinile sale, un sistem care a împiedicat și zdruncinat profund orice fel de
portretizare a ideii de democrație în spațiul românesc și al vecinilor acestuia. Totuși, putem spune că în
această perioadă dezolantă, când societatea a îmbrăcat hainele marionetelor, păpuși lipsite de idealuri mărețe,
controlate din umbră de către statul-partid, păpușarul corupt care dorise a le construi sub paravanul egalității,
educația a jucat un rol important pe scena politică, dând dovadă de o seriozitate și strictețe nemaipomenită,
manifestându-se astfel în acel lăcaș unde se destăinuie secretele vieții, se aude trilul ecuațiilor literare și
suavitatea ușor apăsătoare a operelor matematice, locul unde se formează noi relații puternic adâncite în
inimile copiilor adolescenților, tărâmul în care se întâlnesc suflete deștepte şi generoase, care au înfiripat în
mintea atâtor generații regate misterioase ale cunoașterii.
Ţinutul școlii a fost întotdeauna mediul înalt în care şi eu am făcut cunoștință cu o familie nouă, o a
doua casă. Aici mi s-au deschis brațe călduroase şi minţi strălucite au sădit flori dulci în inima mea.
Am descoperit, în timp ce făceam o incursiune în timp, în epoca ctitoririi şcolii noastre în urmă cu 195
de ani, la 8 octombrie 1828, gingășia unui artefact misterios. Într-una dintre sălile din sufletul casei - Muzeul
de Istorie a Şcolii, un Univers care a ţesut în timp pagini de istorie solidificate într-o stare excelentă, în ciuda
trecerii timpului care dărâmă frumusețea relicvelor, am găsit o comoară de pagini aurite, construită cu un
mijloc simplu – o maşină de scris, aspect care a aprins în inima mea emoții puternice şi uimire față de modul
considerat primitiv azi, de realizare a unei publicații. Mâini îndemânatice au împletit regate de literatură cu
ajutorul mașinii de scris, manieră care mi-a fisurat ușor o mică parte din suflet cu gândul că, azi, acest
instrument nu se mai utilizează, fiind lăsat să se topească în prăpastia timpului ireversibil şi înlocuit cu
tehnologia care ne oferă o modalitate exagerat de ușoară pentru a ne manifesta dorința de scriere, totuși un
confort care aduce pe alocuri și vițele otrăvitoare ale superficialității. La loc de cinste, un raft găzduiește
colecția de reviste ale școlii. Artefactul impresionant este primul număr al Revistei „Pagini de ucenicie”
– revista Liceului Nr. 1 Beiuș, azi Colegiul Național „Samuil Vulcan”.
În această școală cu origini confesionale, setea de a da viață cuvintelor, pentru a forma simfonii
literare de către minți pline de lumină, s-a manifestat încă din anii care țeseau istoria pe care o cunoaștem azi,
din anul 1863, prin existența unei societăți de lectură, o comuniune unde lectura zidea palate cristaline de
opere croite cu multă sârguință şi care reprezintă, în același timp, o tradiție valoroasă a școlii, un mărgăritar
nelăsat să se scufunde în marea întunericului, care înflorea diamante de gândire, în vreme ce timpul curgea
necontenit în negurile sale enigmatice, societatea preschimbându-și numele în Cercul Literar. Anul 1967 aducea
în istoria liceului, la 104 ani de activitate literară, o nouă idee revoluționară pe tărâmul școlii, în anii când regimul
comunist prinsese rădăcini puternice în societatea românească: editarea unei reviste a şcolii, care a găzduit
gândurile creatoare ale vulcaniştilor. Cu delicatețe şi talent au fost construite „Paginile de Ucenicie”, revistele unui
timp sucombat, dar totuși atât de viu în sufletele celor care și-au pictat tinerețea pe durata acelor ani.
„La început de drum”, articolul de fond din primul număr al revistei, subliniază că o nouă tradiție se
fundamenta prin apariția acestei forme de popularizare a activității vulcaniştilor, marcând „un moment
important în viața și activitatea școlii, în prețuirea și dezvoltarea tradițiilor câștigate de acest liceu în cei 139
de ani de existență”, momente epice adresate de Direcțiune profesorilor şi elevilor, în care sunt prezente și
îndrumările dascălilor pentru elevii lor, minți înfloritoare de cunoaștere și înmuguritoare de personalități
pentru înfruntările vieții care le vor bate la ușa sufletului.
Elevii sunt conduși cu mult devotament spre a alcătui și împodobi literar revista școlară, pentru a da
glas visurilor ascunse în colțurile nedeslușite ale sufletelor lor, acestea trebuind să fie aduse la lumină, la
îndeplinire sau, cum spuneau cuvintele directorului şcolii: „să vă realizați planurile cele mai îndrăznețe”. Tot
aici se pune accentul pe scopul primordial al școlii: „vi se cere un singur lucru - să învățați, să vă pregătiți
temeinic pentru a vă însuși comorile științei și culturii celei mai înaintate, pe care să le puneți în slujba
propășirii patriei și înfloririi societății noastre socialiste.” Elevii erau atenționați că ceea ce vor învăța în
perioada școlară vor valorifica mai târziu, în viața lor prosperă din societatea comunistă, care le promitea
împlinirea personalității și a idealurilor. De asemenea, aceștia sunt sfătuiți să îndeplinească principiile morale
fără de care unitatea de învățământ nu poate să supraviețuiască, putându-și pierde unicitatea cristalizată încă
de la geneza acesteia: „Să dovediți respect, dragoste și mândrie față de școala în care voi învățați, luptați
pentru prestigiul și tradițiile ei”, pentru „a fi exemplu pentru generațiile care vor urma”. Ultimele cuvinte
prezintă dorința de strălucire a activității săvârșite în școală, oglindită în paginile revistei, consecință care va
conduce la îmbelșugarea culturală a spiritului uman, la formarea țelurilor de nivel superior, conduse într-un
4
Cronici vulcaniene
final de statul comunist: „Dorim ca apariția revistei să reprezinte o cotitură de seamă în activitatea voastră,
pentru a deveni oameni culți, cu o înaltă pregătire, cadre de valoare ale societății noastre pentru realizarea
mărețelor idealuri spre care ne conduce Partidul Comunist Român”.
Revista, fără a avea un cuprins, arată că primul său număr a fost susținut, în mare parte, de lucrări ale
profesorilor. Activitatea elevilor, lucrările lor s-au orientat spre confesarea buchetelor de idei și sentimente
adolescentine printre potecile finisate de obsidian, în pagini literare. Astfel, poezia, cu ale sale rochii cusute
cu firicele de emoție și profunzime, îmbrăca paginile revistei cu gânduri tinerești, temele preferate fiind
copilăria, emoţiile primei iubiri, natura, viaţa şi idealurile lor.
Un exemplu convingător este poezia elevului A. R., intitulată „Secvenţe ale anotimpului”. Este o
frumoasă descriere a fiecărui anotimp, prin ceea ce-l caracterizează, un pastel care aminteşte de versurile lui
Vasile Alecsandri. Primăvara este un „decar de ploi”, anotimpul anunţat de „ţipăt de cocoare”. Toamna este
vremea când „sângele ciorchinilor (...) transpune vremea/ înspre serile basmelor/ când pruncii visează/
Cosânzene şi cai năzdrăvani”, la gura sobei. Toamna este anotimpul maturizării, al roadelor, când „febrele
verii” se împlinesc în nunțile „iubirii coapte”. Se observă că elevul descrie anotimpurile după observațiile
asupra naturii pe care le făcea țăranul român, legându-le de momente importante ale vieţii. La finalul poeziei
este însă descris şi al cincilea anotimp, când „noi nașteri trăiesc” şi „seva noului anotimp/ se urcă în pâinea
viitoare”. Consider că reluarea ciclului anotimpurilor face de fapt trimitere la anotimpul bogățiilor promise
de Partidul Comunist, într-o formă metaforică.
Un alt autor, V. H., scrie despre dorința de a-şi împlini idealurile în vremurile noi, sprijinit de
societatea comunistă: „Asemeni eu – cu degetele-n soare/ Stau îmbrăcat în timpu-nalt de-acum,/ Îmi zac în
suflet gânduri – pietre rare/ Ce vor neapărat să-şi facă drum.”
Se cunoaște foarte bine modul cum regimul comunist a jucat cele mai șirete piese de teatru care i-au
adus succesul răsunător pe scena politică din România, prin prezența armatei sovietice, care s-a infiltrat cu
ușurință în societatea românească, înlăturând opozanții politici și provocând sfârșitul monarhiei. Apoi,
demagogia și propaganda toxică, îndoctrinarea și-au făcut apariția în școli, în transmiterea cunoștințelor, dar
şi în crearea unor pagini literare aservite.
Am răsfoit multe numere ale Revistei „Pagini de ucenicie” şi am decis să luăm în atenție câteva creații
literare apărute un an mai târziu de la înființarea revistei școlii, în anul 1967,realizate de elevi din clasa a XI-
a la vremea respectivă, dorind să aflăm dacă spiritul comunist este cultivat sau nu în acestea. Sunt poezii
publicate în Nr. 1 /1968 al revistei, în anul când s-a sărbătorit împlinirea a 140 de ani de la înființarea şcolii.
Prima poezie luată în vizor se numește „Cîntecul patriei”, o dulce creație care are ca temă
muzicalitatea armonioasă a țării, aceasta devenind în sine un “tril de ciocârlie” sau un „susur de izvor”, care
vorbește despre sufletul poporului românesc, mai precis despre societatea proletară, despre realizările
înfăptuite de muncitori şi țărani, cea mai importantă forță de muncă a statului, adusă la superlativ, ca fiind
unicul mod de a implementa armonia, pacea și liniștea nu numai pe teritoriul românesc, ci și pe întreaga
suprafață a lumii: „Imbold la muncă, pace pe tot întinsul Terrei”. Recompensa muncii istovitoare consta într-
un „simbol al bogăției”, o avere neprețuită dăruită de natură: „grîul din cîmpie”, un simbol comunist al
prosperității, al abundenței produsă de truda țărănimii, pentru a-i înfățișa prospețimea și vivacitatea.
Muncitorilor li se reamintește că sunt motorul luptei comuniste din „vremuri din trecut”, când „cântecul
patriei” era „șuierul sirenei”. Autorul versurilor era elevul Petru Şandor, viitor ziarist.
A doua poezie analizată reprezintă ilustrarea unui „Peisaj de toamnă”, un tablou împletit cu petale întristate
de “frunze îngălbenite”, copaci dezbrăcați de veșmintele lor odată pline de culoare și zâmbet, în care “păsări
zgribulite” își caută adăpost în brațele lunguiețe și cenușii ale acestora. Strofa “Dar, uite-o frunză mică,
întristată,/ Ce parcă... cu un efort se ține de copac./ Îl mai privește o dată-ndurerată/ Și apoi legănîndu-se
ușor...ea cade-n lac.” descrie sfârșitul toamnei, moartea naturii. Toamna, natura este o temă mult cultivată de
elevi. Pare o temă lipsită de influența proletcultistă, prin prezența lirismului. Aş vrea să cred că eleva de
atunci, F. B., reprezenta, într-un mod metaforic, societatea sufocată de amprenta comunismului. Am putea
spune că lumea, odată cu venirea acestui regim, s-a transformat ușor într-un tărâm dezolant, monoton, unde
culorile frumuseții au devenit superficiale, palide, cu idealuri zdruncinate la pământ. De asemenea, frunzulița
bolnavă, care încearcă din răsputeri să nu se desprindă de copac, cedând într-un final pentru a se prăbuși în
lac, reprezintă societatea care se resemnează în fața idealurilor perfecte, impuse noul sistem de guvernare, dar și
zbaterea celor care nu sunt de acord cu instaurarea acestui regim și a ideilor sale, cei care au cunoscut adevărul
nociv care a fost îmbrăcat în felurite minciuni pentru a fi îngropat cât mai adânc, spre a nu vedea lumina Soarelui.
Ca urmare, cei care au săpat și descoperit adevărul, s-au scufundat în adâncurile lacului, ca simbol al morții,
respectiv simbol al unei lumi în care toți au fost nevoiți să cadă în acest abis pentru a se supune și servi regimului.
5
Cronici vulcaniene
Analizând aceste poezii, am ajuns la concluzia că duhul acestui regim politic este ușor nuanțat printre
versuri, ascuns în constelațiile versurilor adevărate, un parfum discret pe care sufletul îl poate simți doar la o
privire mai atentă, probabil asemănător cu unul dintre principiile regimului: controlarea și manipularea
societății din spatele perdelei, din umbră, din întuneric. Accentuarea proletcultismului nici nu era posibilă
într-o școală înființată de Episcopul luminist Samuil Vulcan, în care majoritatea profesorilor înaintași au fost
preoți şi au avut pregătire şi în celelalte materii care se predau elevilor.
În monografia școlii, intitulată „Continuitate istorică la Alma mater beiusensis. 1928-2018”, se
subliniază zbuciumul evenimentelor politice petrecute în România între anii 1928-1948. Lovitura de stat de
la 23 august şi invadarea ţării de către Armata Roşie din cauza faptului că guvernul lui Constantin Sănătescu
(august – decembrie 1944) şi guvernul lui Nicolae Rădescu (decembrie 1944– martie 1945) nu au fost sprijinite
de aliații occidentali – Statele Unite şi Anglia, au condus la instalarea, la 5 martie 1945, a guvernului condus de
Petru Groza. Acest guvern a înlăturat opoziţia democratică a partidelor istorice: Partidul Naţional Ţărănesc şi
Partidul Liberal, şi a permis întărirea Partidului Comunist Român. Astfel a fost distrusă democraţia din Perioada
Interbelică, sub pretextul reconstrucției economice a ţării, al reformei administrative şi al democratizării statului.
De fapt a fost instaurată dictatura comunistă, prin „comitetele vigilente” locale şi prin diferite consilii comuniste,
prin controlul asupra fabricilor şi desființarea proprietăţii asupra pământului, a ţăranului.
În şcoli, P.C.R. a dus o acţiune amplă de organizare a cadrelor didactice în sindicate şi a elevilor în
comitete pe clasă. La școala ctitorită de episcopul greco-catolic Samuil Vulcan au fost „epuraţi” directorii,
învăţătorii şi profesorii considerați ostili datorită unei activităţi cu caracter fascist sau religios în rândul
tinerilor. Prin toate acţiunile din şcoală, noul regim urmărea „spălarea creierelor”, de la copiii de grădiniţă, la
adulţii implicaţi în educarea tinerilor. Dar profesorii de la Liceul „Samuil Vulcan” erau recunoscuţi pentru
activitatea lor de cultivare a limbii şi culturii naţionale, pentru dorinţa lor de reîntregire a ţării. De aceea,
după 1 Decembrie 1918, unii dintre aceştia au devenit directori ai liceelor româneşti nou-înfiinţate la Baia Mare,
Târgu Mureş, Şimleu, Salonta, Oradea. Cum se putea, în aceste condiţii, ca profesorii din Liceul „Samuil Vulcan”,
fostă şcoală confesională, să îmbrăţişeze şi să răspândească ideologia comunistă? Numai îndoctrinarea agresivă cu
ideologia comunistă şi frica au permis acest fenomen. Profesorii erau vizaţi să deprindă noua ideologie
deoarece, la rândul lor, o propagau când îi învăţau pe copii scrisul şi cititul, când le transmitea cunoştinţe.
Rezistenţa la schimbarea impusă de regimul comunist s-a manifestat şi în rândul episcopilor români
uniţi din Oradea, care au încercat să împiedice etatizarea şcolilor confesionale. Demersurile lor au rămas fără
succes. Anularea unor valori naţionale prin sovietizarea şcolilor şi prigoana elitelor au dus la apariţia
disidenţei în şcoala vulcanistă, prin elevii: Liviu Brânzaş, Petru Stanciu, Virgil Brânzaş, Traian Luscan,
Traian Bodea şi alţii, care au fost arestaţi şi au urmat drumul închisorilor comuniste, deşi erau atât de tineri.
Revenind la al doilea artefact valorificat - Nr. 1/ 1968 al Revistei „Pagini de ucenicie”, apărut la un an
după înfiinţarea acesteia, se observă dezvoltarea acestei reviste a Liceului
nr. 1 din Beiuş. Este un număr aniversar, la împlinirea a 140 de ani de la
înfiinţarea şcolii. În această şcoală, care a trecut atunci mult peste un secol,
revista publica articole ale profesorilor, elevilor şi absolvenţilor, care
demonstrau continuitatea şcolii, dar şi noile realizări ale sale. Profesorul de
istorie Constantin Duma-Suceveanu aducea un omagiu ctitoriei lui Samuil
Vulcan; câțiva absolvenți, deveniţi personalități în diferite domenii, în anii
comunismului, evocau momente din perioada în care au fost elevi la Beiuş;
profesorul Viorel Horj analiza „Basmele lui Miron Pompiliu”, profesorul
Corneliu Crăciun scria despre „Societatea de lectură „Samuil Vulcan”.
Elevii scriau pagini literare, analize literare ale romanului „Baltagul”, cu
referire la obiceiurile şi tradiţiile amintite de Mihail Sadoveanu. Alţii
prezentau activitatea Cercului literar, Expediţia paleontologică din Bazinul
Beiuşului, bilanţul sportiv al şcolii, la aniversare, probleme de lingvistică în studiile lui Titu Maiorescu,
gânduri despre artă, experienţe din domeniul matematicii, al fizicii şi al chimiei. În concluzie, în revista
şcolii erau tratate subiecte interesante, de tradiţie a şcolii şi a poporului român. M-au impresionat paginile
dedicate foştilor mari dascăli ai şcolii, anteriori instaurării regimului comunist. Consider că este un act de
curaj deoarece unii dintre aceştia au suferit datorită comunismului.
Între profesorii evocaţi se află Dr. Constantin Pavel, membru al Societăţii „Astra” din Beiuş, care a
organizat adunarea de la 1 Decembrie 1918 în Sala de gimnastică a Liceului, susţinând un discurs politic,
patriotic, memorabil despre Marea Unire. Din paginile revistei am aflat că şcoala în care învăţ a avut două
imnuri. Primul - „Imnul Liceului „Samuil Vulcan”, a fost scris de profesorul Gheorghe Bota la sărbătorirea
6
Cronici vulcaniene
Centenarului liceului, în anul 1928. Versurile erau puse pe note de profesorul şcolii, Francisc Hubic, celebrul
compozitor. Imnul era un omagiu adus ctitorului şi dascălilor înaintaşi, care au făcut din această şcoală o
„Vatră a ştiinţei”. Am remarcat, citind din monografia şcolii, prezenţa la sărbătorirea Centenarului şcolii a
generalului Berthelot, a consulului francez din Cluj, Contele Gustave de Laigne, a Ministrului Cultelor, Alexandru
Lapedatu, a ministrului Instrucţiunii, dr. Constantin Angelescu şi a generalilor Traian Moşoiu şi Radu Rosetti.
Al doilea imn al liceului a fost scris la cea de a 140-a aniversare a şcolii,
în anul 1968, de poetul proletcultist Alexandru Andriţoiu, absolvent al liceului
din Beiuş, viitor redactor-şef al Revistei „Familia”, înfiinţată de Iosif Vulcan. De
această dată, tradiţia şcolii şi „cărturarii vestiţi” erau chemaţi să vadă cum
„Flacăra-aprinsă de Vulcan” dă o nouă lumină patriei, sub semnul „roşiei stea”
şi a torţei ştiinţei aprinse de partid.
O simplă vizită la Muzeul de Istorie a Şcolii a devenit, prin
descoperirea celor două artefacte – primul număr al Revistei „Pagini de
ucenicie” (1967) şi revista nr. 1 din 1968, o adevărată lecţie de istorie locală,
viaţa Gimnaziului Greco-Catolic din Beiuş, devenit Liceul „Samuil Vulcan”
şi azi Colegiul Naţional „Samuil Vulcan”, împletindu-se cu cea a oraşului.
Episcopul Samuil Vulcan a adus târgului de demult o nouă marcă, cea a
culturii şi a şcolii. Consider că revista şcolii, apărută în urmă cu 56 de ani, a reflectat tradiţia şcolii şi în
perioada comunistă. A dat posibilitate elevilor şi profesorilor să-şi promoveze realizările şi creaţiile
deosebite în diverse domenii. Activitatea literară a fost o coordonată permanentă în şcoală, reflectată în
revistă. Elevii au scris, de cele mai multe ori, despre teme studiate la ore, exprimau emoţii şi trăiri specifice
adolescenţilor. Treptat s-a făcut tot mai simţită influenţa partidului în şcoală, inclusiv în mentalitatea elevilor.
Cu toate acestea, prin subiectele tratate, consider că revista elevilor vulcanişti reprezintă o formă de
rezistenţă prin cultură la comunism. Nu întâmplător, dintre elevii cu talent literar s-au remarcat mai târziu
talente ale liricii româneşti: Paşcu Balaci, poet şi dramaturg, Alexandru Andriţoiu, poet, Viorel Horj, poet şi
prozator, Maria Vaida, poet şi eseist.
Din anul 1978 numele revistei a devenit „Plai românesc”.
BIBLIOGRAFIE
Revista „Pagini de ucenicie”, Nr. 1 din 1967;
Revista „Pagini de ucenicie”, An I, Nr. 1 din 1968;
CRĂCIUN, Corneliu, Variabilele identităţii, Editura „Primus”, Oradea, 2011;
RIF, Teodor, HĂDĂREANU, Gavril, Monografia-eseu Continuitate istorică la
Alma Mater Beiusensis. 1928-2018, volumul I, Editura „Aureo”, Oradea, 2018;
DUMA-SUCEVEANU, Constantin, Ctitoria lui Samuil Vulcan, în Revista
„Pagini de ucenicie”, Anul I, Nr. 1, 1968.
Efigii
Profesorul Ştefan Musta face parte din categoria de dascăli care s-au dăruit total studiului
matematicii. Cu o pregătire profesională excepțională, perfecționată continuu, acesta a slujit învățământul
românesc mai bine de 40 de ani. La şcoala domniei sale s-au format elevi care aveau să devină specialişti în
diferite domenii cum ar fi: acad. dr. doc. Ioan Anton, fost rector al Politehnicii din Timişoara; acad. Mircea
Maliţa, fost Ministru al Învăţământului; acad. Lazăr Dragoş, Universitatea Bucureşti; prof. univ. dr. ing.
Desabata Ioan; etc.
Profesorul Ştefan Musta s-a născut la 29 decembrie 1903 în comuna Marghita-Mare, judeţul Torontal
7
Efigii
(Serbia). După absolvirea școlii primare din comuna natală și-a continuat studiile la liceul real din Vârșeț
(Serbia) şi apoi la liceul “Diaconovici Loga” din Timişoara, unde l-a avut ca profesor pe Valeriu Alaci,
viitorul profesor de analiză matematică la Politehnica. A terminat liceul în anul 1924, avându-l ca preşedinte
al comisiei de bacalaureat pe marele matematician Nicolae Abramescu, care a stăruit ca tânărul absolvent de
liceu Ştefan Musta să urmeze Facultatea de Matematică din Cluj.
În anul 1927 Ştefan Musta a absolvit Facultatea de Matematică din Cluj obţinând media cu
“distincţie” la susținerea licenței. În octombrie 1927 datorită rezultatelor excepţionale la matematică
obţinute ca student este numit asistent universitar la catedra de teoria funcţiilor a profesorului universitar
Aurel Angelescu unde a rămas până în anul 1929. În acelaşi an a dat examenul de capacitate în învăţământul
secundar, la Bucureşti, preşedintele comisiei fiind marele matematician român Gheorghe Ţiţeica. Din
motive de ordin familial a renunţat la funcţia de asistent universitar şi în anul 1929 a solicitat catedră la
Oradea, fiind numit la Liceul Comercial “Partenie Cosma” din această localitate.
Dorinţa fierbinte a profesorului Ştefan Musta era să muncească la un liceu teoretic aşa că la 1
septembrie 1930 acesta a fost transferat la cerere la Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş unde a profesat până
în 1948. În această perioadă a desfăşurat o bogată activitate cu elevii, obţinând rezultate deosebite, care au
ridicat învăţământul matematic din liceu la un prestigiu necunoscut până atunci.
Mărturie în acest sens sunt adresele de felicitare ale Politehnicii din Timişoara. Astfel în adresa nr.
7398 din 1943 se precizează: “Domnule director, cu multă satisfacţie, am constatat că şi anul acesta elevii
liceului din Beiuş s-au prezentat foarte bine la examenul de admitere la Politehnica noastră. Toţi cei 9
(nouă) candidaţi care s-au prezentat au reuşit destul de bine – dovedind o temeinică pregătire la matematici.
Pentru dragostea şi entuziasmul ce s-a creat la liceul DV. pentru disciplina matematicii, vă aducem
mulţumirile noastre şi vă rugăm să transmiteți Domnului profesor Musta, pentru meritele D-sale didactice şi
pentru pasiunea ce o depune la pregătirea elevilor săi felicitările noastre …”.
După 41 de ani de muncă neobosită în învăţământ profesorul Ştefan Musta s-a pensionat în anul 1968,
stabilindu-se la Bucureşti. S-a stins din viaţă în anul 1987, iar prin testament a donat valoroasa sa bibliotecă
Liceului “Samuil Vulcan” din Beiuş.
Personalitatea marelui dascăl este deosebit de bine surprinsă în
rândurile de mai jos publicate de Nicolae Cucu în cartea sa Răzbind prin ani
(1930-2000): “Fără a scăriţa personalitatea celorlalţi profesori din Beiuş, pe
profesorul Musta eu l-aş numi Titanul corpului profesoral beiuşan din vremea sa.
Când absolvenţii secţiei reale de la liceul din Beiuş erau întrebaţi cine le-a fost
profesor, la auzul numelui Musta, comisia era deja edificată că are în faţă candidaţi
bine pregătăţi aşa că examenul decurgea de-acum ca o simplă formalitate ce
trebuia îndeplinită. Consider că acest fapt dovedeşte suficient ce fel de om era
Ştefan Musta, cunoscut şi apreciat de lumea universitarilor din care el, pentru varii
motive, nu a făcut parte deşi a fost solicitat.
Sobru, cu trupul puţin aplecat şi adus într-o parte, poate puţin cam gras,
cu mers hotărât, ne privea de după ochelari cu interes, vroind parcă să depisteze în fiinţa noastră pe
virtualii matematicieni; extaziat în faţa tablei pe care-şi desfăşura demonstraţia cu înfrigurare, întorcându-
se din când în când, dar la timp potrivit, spre noi să vadă dacă-l urmărim, răsuflând uşurat, cu satisfacţie,
când demonstraţia se termina, mărindu-şi ochii a întrebare, care, parcă, vroiau să: Ei !! … ce ziceţi …
Aşa-i că v-a plăcut, la care noi, tot cu ochii, pe tăcute ne exprimam spună satisfacţia şi admiraţia; aceasta
este imaginea, care mi-a rămas în suflet a profesorului Ştefan Musta, pe care l-am avut în clasele V-VI.” [2]
Păstrând vie imaginea ilustrului dascăl Ştefan Musta, catedra de matematică de la Colegiul Naţional
“Samuil Vulcan” Beiuş organizează anual, începând cu anul 1995, concursul de matematică “Ştefan Musta”
ajuns în prezent la a XXVIII-a ediţie. Concursul se adresează elevilor din clasele V-XII din zona Beiuș și un
numai. Dacă inițial concursul a fost o activitate la nivel județean, din 2019 a fost concurs interjudețean, în
2019 și 2023 fiind o activitate înscrisă în CAERI. Data desfășurării concursului și regulamentul acestuia sunt
precizate pe site-ul liceului și pe pagina de facebook a concursului imediat după începerea anului școlar.
Înscrierea la concurs se face online, atât pentru elevi cât și pentru profesori, în perioada precizată în
regulament. Nu se percepe taxă de participare. În fiecare an concursul s-a desfășurat la Beiuș, la CNSV (cu
excepția celor 2 ani de pandemie când s-a realizat online) iar participarea este un bun prilej pentru elevi și
profesori de a face schimb de idei, de a descoperi modele de bună practică. Numărul participanților la
edițiile de până acum a fost cuprins între 120 și 180 de elevi. Subiectele pentru concurs sunt propuse de
profesorii de matematică de la Colegiul Național „Samuil Vulcan” și avizate de Societatea de Științe
8
Efigii
Matematice din România, filiala Bihor, reprezentată de domnul profesor Ioan FECHETE. Totodată SSMR
Bihor este și sponsorul principal al activității. Evaluarea lucrărilor se realizează imediat după expirarea
timpului de lucru de o comisie stabilită anterior de organizatori, comisie din care fac parte profesori înscriși
la concurs. Rezultatele se transmit apoi tuturor participanților. Premierea se realizează într-un cadru festiv în
unitatea școlară de unde provine elevul cu rezultate deosebite, organizatorii angajându-se să transmită în
timp util diplomele acolo unde este cazul.
Având în vedere faptul că matematica este un obiect de studiu ocolit de mulți liceeni, care se
îndreaptă către un profil uman, ne bucurăm că sunt și elevi care iubesc matematica și doresc să-și evalueze
cunoștințele într-un concurs de profil, să facă schimb de idei cu colegi din alte școli. De aceea ne propunem
să organizăm în continuare concursul de matematică „Ștefan Musta” , un brand al zonei BEIUȘ.
Bibliografie:
1. Plai Românesc – Revista Liceului “Samuil Vulcan”, nr.1/1978, Beiuş.
2. Nicolae Cucu – Răzbind prin ani (1930-2000).
3. Gazeta Matematică, aprilie 1979.
9
Amfiteatrul experiențelor culturale și științifice
Profesorul Aurel Dan Mușet s-a născut în 30 octombrie 1950 în comuna Cărpinet, județul Bihor. A
urmat studiile primare la Școala medie nr.2 din Beiuș iar cele liceale la Liceul Samuil Vulcan Beiuș,
promoția 1970. După terminarea liceului urmează cursurile Institutului Pedagogic de 3 ani din Oradea,
specializarea fizică – cunoștințe tehnologice, fiind absolvent al acestuia în anul 1974. Între anii 1974 -1975
a fost maistru instructor la Școala medie nr.2 din Beiuș iar între anii 1975 – 1979 maistru instructor la
Liceul Samuil Vulcan Beiuș. Obține diploma de licență în cadrul Facultății de tehnologie chimică,
specializarea fizică-chimie, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, 1979. Din același an devine
profesor de fizică, titular la Liceul / Colegiul Național,,Samuil Vulcan” Beiuș, până în anul 2019, când se
pensionează. A fost și absolvent al Universității din Oradea, Facultatea de Științe, Masterat, Domeniul
Informatică, specializarea Sisteme distribuite în Informatică și Internet, 2007.
Pe lângă responsabilitățile didactice, domnia sa a fost director al editurilor Fundația Arcadia din
2001, Samuil Vulcan din 2003; director și/sau fondator al publicațiilor: Beiușul, Anuar - Colegiul Național
Samuil Vulcan, SVtopia, Plai Românesc și EvEsv; coordonator al colecției AB SCHOLA CONDITA; membru
fondator și al Consiliului Director al Fundației Culturale Samuil Vulcan.
Cunoștințele dobândite de domnia sa le-a împărtășit elevilor săi, timp de 44 de ani, care au fost de fapt copiii
lui, pentru care a stat la școală de dimineață până seara insuflându-le dragostea pentru fizica teoretică, fizica
experimentală, fizica computațională și fizica aplicată; obținând astfel numeroase premii și mențiuni la olimpiadele
și concursurile de fizică și la sesiunile de comunicări științifice ale elevilor.
A editat publicații și comunicări științifice 20, cărți 2 și contribuții la cărți 4 dintre care amintesc:
- Definirea unor concepte de fizică și informatică, Mușet A, Ecografie
abdominal, prof. dir. Văleanu Aurel ș.a, Editura Fundația Arcadia, Beiuș
- Note biografice, Mușet A., Fenomene principale ale electricității,
Ștefănică Vasile, Editura Samuil Vulcan, Beiuș, 2006;
- Contribuții la definirea unor concepte legate de poluarea
electromagnetică a habitatelor școlare, Mușet A., Utilizarea Tehnologiei
Informației în Lecții, Beiuș, Editura Samuil Vulcan, 2007, pp.120-123;
- Repere materiale și spirituale vulcaniene, Aurel-Dan-Mușet, Gustă știința
181, Editura Fundației Arcadia, Beiuș, 2009, pp.3-4;
- Semnături prețioase, Mușet Aurel-Dan, Cultură și civilizație în context
european, Beiuș, 2012,, pp. 4-5;
- Culegere de lucrări științifice și popularizarea fizicii, EvESV 2016, Florica
Rus, Ilie Rus, Aurel-Dan Mușet, Esitura ARCADIA Beiuș, 2016,
și ultima lui carte
- CALENDAR, CXC, Aurel-Dan Mușet, Editura Arcadia, Beiuș, 2018, scrisă
cu ocazia aniversării a 190 de ani de existență a Liceului / Colegiului Național ,,Samuil Vulcan”.
Domnia sa avea vaste cunoștințe în diverse domenii, știa să îți insufle dragostea nu doar pentru
fizică, ci și pentru șah, sport, jurnalism. Campionii de șah pe care i-a dat Colegiului Național ,,Samuil
Vulcan” învățau primele mutări cu dascălul, pentru ca apoi să devină adevărați rivali pe tabla de șah.
A fost un model de urmat și rămâne în memoria noastră ca om deosebit, fizician și profesor dedicat.
prof. Iudit BENEDEK
10
Amfiteatrul experiențelor culturale și științifice
11
Amfiteatrul experiențelor culturale și științifice
12
Amfiteatrul experiențelor culturale și științifice
PREAMBUL. În anii de liceu, elevii şi părinții lor sunt frământați de alegerea unei profesii sau a unei
meserii. Noi, profesorii și diriginții, ne dorim ca adolescenții noștri să-și găsească o cale bună în viață,
urmând ceea ce li se potrivește în funcție de aptitudini, capacități demonstrate, de opțiuni, oportunități și
tendințe actuale ale pieței muncii. Îi observăm pe elevii noștri pentru a-i putea orienta în împlinirea școlară și
profesională. La acestea adăugăm împlinirea lor socială.
Orientarea şcolară şi profesională devine parte a activităților nonformale care se pot organiza în
SăptămânaŞcoala Altfelşi în Săptămâna Şcoala Verde. Şi în aceste perioade şcolare urmărim capacitățile
generale și specifice ale elevilor și probabilitatea de a le aplica în diverse contexte: sociale, culturale,
profesionale ale comunității locale, naționale și europene.
Orientarea socio-profesională - componentă importantă a reformei educaționale, ghidează elevii spre
valori comune europene, spre luarea unei decizii în cunoștință de cauză, care să le ofere egalitate de șanse cu
tinerii din alte ţări europene și capacitatea de inserție pe piața muncii.
Demersul activității pe care o prezentăm în continuare s-a axat pe iniţierea culturală a elevilor din grupul-
ţintă şi în cunoașterea unor profesii (manager în turism, ghid turistic) la un nivel incipient, dar care să poată
asigura satisfacția profesională, recunoașterea socială în viitor. De asemenea, am urmărit formarea conştiinţei
de sine prin cultivarea sentimentului apartenenței la spațiul numit acasă, generos din punct de vedere
geografic, istoric, cultural.
TITLUL PROIECTULUI: Traseu turistic în Țara Beiușului. Drumul Bisericilor din lemn din
Ţara Beiuşului. Abordare interdisciplinară
DOMENIUL: Educaţie pentru dezvoltarea personală, educaţie pentru orientare profesională şi
turism şcolar;
TIPUL PROIECTULUI: interdisciplinar, de formare a capacităţilor/ abilităţilor de interrelaţionare
în contexte variate şi de luare a deciziilor;
GRUP ŢINTĂ:27 de elevi ai clasei a IX-a C, Filologie, repartizaţi în 5 grupe valorice, eterogene,
fiecare membru fiind capabil să rezolve sarcinile atribuite de liderul fiecărei grupe.
Proiectul a sprijinit orientarea şcolară şi profesională a elevilor de la Specializarea Filologie,
vorbitori de limbi moderne, necesare profesiilor vizate – manager în turim, ghid turistic. Toți elevii au avut
ocazia să-şi valorifice ideile şi să-şi dezvolte competenţele de exprimare în scris şi orală în limba maternă,
dar şi în limbile engleză şi franceză. În calitate de propunător şi diriginte, am observat cu bucurie elevi atrași
de învăţarea interactivă.
LOCURILE DE DESFĂȘURARE A ACTIVITĂȚII: Sala Amfiteatru, dotată multimedia.
Produsul final, excursia de studiu de o zi, realizată în Săptămâna Şcoala Altfel, urmează itinerarul în Ţara
Beiuşului.
DURATA ACTIVITĂŢII: 4 ore (200 de min.)
- În 4 ore din Săptămâna Şcoala Altfel elevii vor realiza şi vor susține materialele propuse.
- Excursia de studiu, care parcurge itinerarul realizat, programată în Săptămâna Şcoala Verde (22 –
26 mai 2023), a fost amânată din cauza grevei din învățământ.
OBIECTIVE CADRU:
- formarea și aprofundarea unei viziuni de ansamblu asupra
vieții, culturii şi reliefului din spațiul numit acasă – Țara
Beiușului, din perspectivă geografică, istorică, culturală, a
meșteșugurilor locale;
- realizarea unor produse finale valoroase, reunite într-un
portofoliu care poate constitui un material didactic de turism
şcolar, la îndemâna profesorilor școlii;
- cultivarea abilităţilor de muncă în echipă;
- orientare profesională (manager în turism, ghid turistic –
profesii sustenabile în Ţara Beiuşului).
14
Amfiteatrul experiențelor culturale și științifice
COMPETENȚE SPECIFICE:
- aprofundarea şi aplicarea unor cunoștințe dobândite prin
parcurgerea CDȘ-ului O poveste a vieții de acasă (elemente de
geografie, istorie, mitologie, cultură, artă locale);
- exersarea unor practici de management al proiectelor;
- formarea abilităților sociale și de comunicare orală şi în scris în
limba română şi în limbile engleză şi franceză;
- dezvoltarea cunoştinţelor dobândite la orele de TIC.
NOTĂ. obiectivele și competenţele vizate sunt în concordanţă cu
cerinţele învăţământului şi educaţiei de tip european, de asigurare a
egalităţii de şanse, dreptul la exprimarea opiniei, la dezvoltarea
personală, cu cele 8 competențe-cheie europene de învățare pe tot
parcursul vieții.
MIJLOACE ŞI MATERIALE UTILIZATE:
- mijloace TIC (tabletele elevilor, Internet, Google Maps, Wikipedia,
linkuri utile etc.), fişe de lucru, flipchart, aparat de proiecție,
consumabile.
DESCRIEREA ACTIVITĂŢII:
În primele două ore, elevii au definit liderul şi au evidenţiat
calităţile acestuia. Repartizaţi în 5 grupe cu denumiri specifice, şi-au
desemnat liderul, având funcţia de manager în turism, care
coordonează o echipă de consilieri. Echipele au rezolvat sarcini pentru
realizarea unui Traseu turistic al Bisericilor din lemn din Țara
Beiușului - monumente istorice și de arhitectură. Elevii au colaborat la
elaborarea fişelor de lucru şi au realizat prezentări remarcabile.
Grupa arhitecților a realizat un produs final care cuprinde
Drumul Bisericilor din lemn - ruta Beiuș-Ștei, harta aferentă,
prezentarea specializată a bisericilor şi o galerie foto. Produsul final al
Grupei geografilor constă în prezentarea geografică a zonei parcurse.
Meșterii artizani au prezentat meşteşugurile specifice satelor
traversate, iar Muzeografii - 5 obiective istorice și culturale de vizitat.
Economiștii au realizat studiul economic al excursiei pe itinerarul
propus.
În alte două ore, elevii au susţinut materialele realizate şi în limbi moderne, asemenea ghizilor turistici,
acestea fiind supuse dezbaterilor şi aprecierilor colegilor şi profesorului coordonator.
Feedback-ul a fost asigurat de formularea unor enunţuri despre importanţa muncii în echipă şi de
propunerea unor modalități de promovare și valorificare a traseului turistic realizat.Învăţarea interactivă,
mijloacele TIC utilizate, premierea elevilor şi atmosfera propice au condus la succesul demersului nostru.
REZULTATE OBŢINUTE.
Grupele de elevi au realizat produse finale multiple, reprezentative pentru sarcinile de lucru (materiale
PPT, fişe de lucru specializate, hărţi, galerii foto, calculul economic al excursiei aferente ş.a.), demonstrând
capacitatea de a valorifica multiple cunoştinţe dobândite la ore şi prin parcurgerea opţionalului O poveste a
vieții de acasă, dar şi competenţele TIC.
Acestea au condus la obţinerea altui produs final - excursia de studiu pe traseul realizat.
Un alt produs final - propunerile elevilor de promovare şi valorificare a traseului turistic realizat
(promovarea prin mass-media, pliante şi ghiduri turistice bilingve).
Materialele elaborate au format un portofoliu util diriginţilor în organizarea activităţilor de turism
şcolar.
EVALUARE FINALĂ. Se acordă Diplome: Manager în turism - pentru cel mai eficient act
managerial; Ghidul turistic neaoş; Geograful, Istoricul, Muzeograful, Economistul Ţării Beiuşului, Cel mai
bun consilier în turism; diplome deconsilieri în turism. Ceai, prăjituri.
CONCLUZIILE pertinente ale participanţilor au adus plusvaloare demersului didactic, demonstrând
impactul pozitiv, bucuria de a munci interactiv. Elevii au înţeles că locurile natale, ofertante cultural,
geografic, şcolar, le pot favoriza formarea profesională şi împlinirea socială.
15
Amfiteatrul experiențelor culturale și științifice
SUNTEM OAMENI
Este minunat să fii mereu prezent printre oameni cu inima şi sufletul, să-i ajuţi necondiţionat acolo
unde este nevoie. Este o onoare să-ţi pese de cei din jur. Atunci când dăruieşti iubire, primeşti iubire, când
respecţi, eşti respectat. Toate aceste valori pot fi cultivate în conştiinţa copiilor prin participarea directă la
acţiuni. Piatra de încercare a omeniei e fapta bună căci omenia nu se manifestă în vorbe, ci în fapte.
Cu siguranţă, voluntariatul este singura modalitate prin care putem readuce o rază de speranţă în
sufletele celor pentru care soarta, din păcate, nu a rezervat prea multe bucurii. Astfel, nu numai că sădim un
zâmbet pe chipul celor care prea rar zâmbesc, dar învăţăm totodată să fim responsabili, receptivi la
problemele celorlalţi… într-un cuvânt: SĂ FIM OAMENI.
Astăzi, mai mult ca oricând trebuie să învăţăm să ne acceptăm, să învăţăm să respectăm principiile
democraţiei autentice, pentru că numai împreună vom reuşi să coexistăm într-o societate democratică
europeană.
Cu toții știm că atitudinile și comportamentul nostru față de tot ce ne înconjoară încep a se forma de la
cea mai fragedă vârstă. Inițial părinții apoi profesorii încearcă să ne familiarizeze cu diferite norme și valori
morale. Una dintre aceste valori este solidaritatea.
La Proiectul de voluntariat Suntem oameni, desfășurat
de Colegiul Național ,,Samuil Vulcan” Beiuș în parteneriat cu
Asociația ”Orizonturi noi carpatine”, din localitatea Poroskovo,
Regiunea Transcarpatia, Ucraina și Asociația ”Dor de vatră”
Deva, a avut ca grup țintă elevi din clasele IX-XII din școală și
copii proveniți din familii refugiate din Ucraina.
Activitățile propuse au fost: discuții purtate cu elevii
școlii despre situația copiilor refugiați din Ucraina și modul cum
pot fi ajutați, organizare de activități extrașcolare la care să
participe și copii ucraineni, organizarea de activități cu scop
caritabil: colectare de alimente neperisabile, haine, jucării,
articole de igienă etc.
Rezultatele au demonstrat că obiectivele au fost atinse, copiii ucraineni cuprinși în proiect au fost
ajutați cu produsele vizate, dar rezultatele calitative au fost mult mai importante, prin formarea şi educarea
16
Amfiteatrul experiențelor culturale și științifice
spiritului de întrajutorare la vârste foarte mici și educarea dragostei şi admirației faţă de cei neajutorați, a
simțului civic, moral, crearea unor momente de bucurie în viaţa celor care primesc, dar şi a celor care
dăruiesc; îmbunătățirea relației cadre didactice –părinți- elevi -comunitate locală, sensibilizarea părinților şi
elevilor în susținerea activităților caritabile.
Proiectul a fost premiat în cadrul concursului de proiecte Pentru noi oamenii, inițiat de un colectiv
condus de regretata prof. Eugenia Carmen Lezeu (fostă elevă a școlii noastre) și organizat anual de Liceul
Vocațional Pedagogic ,,Nicolae Bolcaș” Beiuș.
prof. Claudia VLAȘ
17
Scientia – Didactica Militans – Ars Longa
CURIOZITĂȚI MATEMATICE
Prof. Radu BOLOȘ
Muncă
Ambiție • Litera grecească folosită pentru a nota raportul dintre
Talent lungimea unui cerc și diametrul său provine de la cuvântul
Exercițiu grecesc Περιμετρoς = perimetru.
Motivare
Angajament • Primul care a folosit această notație a fost William
Tenacitate Oughtred (1774 – 1660).
Inteligență • William Jones (1675 – 1749) a propus folosirea ei.
Creativitate • Lui Euler (1707 – 1783) i-a plăcut notația și folosind-o a reușit să o
Antrenament impună.
numărul lui Dumnezeu, cifra înțelepciunii, tocmai pentru că nu poate fi creat, ci doar este,
îl regăsim peste tot în natură, iar prezența sa în fiecare religie, credință sau cultură pare a
fi semnificativă:
• Cele 7 minuni ale Lumii Antice; • Copacul cosmic al Șamanilor are 7 ramuri;
• Cele 7 minuni din Evul Mediu; • La nunțile evreiești există 7 zile de
• Cele 7 minuni naturale ale Lumii; binecuvântări;
• Cele 7 culori ale Curcubeului; • Atât în creștinism cât și în iudaism există 7
• Portativul are 7 note muzicale; trepte ale Raiului;
• În tabelul chimic al lui Mendeleev există 7 • Numărul 7 este numărul omului desăvârșit,
perioade ale elementelor; omul cu proporțiile perfecte și ideal încadrat în
• Celula vie are 7 compuși principali: apă, natură – lucru exprimat și de Leonardo da Vinci
substanțe proteice, acizi nucleici ADN și în lucrarea sa „Omul Vitruvian”.
ARN, molecule organice, lipide, polizaharide, • În religia creștină, Dumnezeu a creat Lumea în
săruri minerale. 7 zile, iar Duminică (a șaptea zi) s-a odihnit.
• Apa pură are PH-ul șapte; • În cultura Yoghină, corpul uman are 7 centri
• 7 zile ale săptămânii; energetici – Chakre – prin intermediul cărora
• Roma a fost construită pe 7 coline; comunică cu mediul înconjurător. Aceste 7
• Gărgărița are 7 buline negre; Chakre sunt dispuse din creștetul capului până
• Cobra de la AngkorWat, Cambodgia are 7 la baza coloanei vertebrale.
capete;
Curiozități numerice:
6 + 11 + 12 + 22 + 23 + 28 = 7 + 8 + 16 + 18 + 26 + 27
62 + 112 + 122 + 222 + 232 + 282 = 72 + 82 + 162 + 182 + 262 + 272
63 + 113 + 123 + 223 + 233 + 283 = 73 + 83 + 163 + 183 + 263 + 273
64 + 114 + 124 + 224 + 234 + 284 = 74 + 84 + 164 + 184 + 264 + 274
65 + 115 + 125 + 225 + 235 + 285 = 75 + 85 + 165 + 185 + 265 + 275
Ordine și frumusețe:
1 19x5=95
= 0, (0000111122223333444455556666777788889999)
89991 199x5=995
1 1999x5=9995
= 0, (000111222333444555666777888999)
8991 19999x5=99995
1
= 0, (00112233445566778899) 199999x5=999995
891
1 1999999x5=9999995
= 0, (0123456789) 19999999x5=99999995
81
199999999x5=999999995
18
Scientia – Didactica Militans – Ars Longa
19
Scientia – Didactica Militans – Ars Longa
dezvoltarea unor strategii de învățare mai bune, mai creative și mai flexibile. Ajută la planificarea și
organizarea eficientă a activităților și a materialelor de învățare.
Educația este o activitate emoțională în care profesorul este veriga principală, sufletul și inima
sistemului de învățământ. Factorul emoțional este un element primordial în relația dintre elev și profesor, un
element care poate declanșa sau bloca activitatea de învățare a copilului. El, profesorul, este cel care
stabilește tonul emoțional optim al comunicării pedagogice.
BIBLIOGRAFIE:
1. Immordino-Yang Mary HelenEmotion - Learning, and the BrainExploring the Educational Implications of Affective
Neuroscience, editura WWNorton &Co, 2015
2. Manoilova M. A. – Dezvoltarea inteligenței emoționale a viitorilor profesori, Pskov: PSPI, 2004
3. https://www.suntparinte.ro/emotiile-pozitive-si-invatare
4. https://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/atitudinea-pozitiva-cat-de-importanta-este-si-cat-te-influenteaza-
cei-cu_18167
5. http://www.plazacollege.edu/the-importance-of-a-positive-attitude
Invitație la lectură
PEŞTERA
Trebuie spus, pentru instruirea naivilor, că, în materie de sentimente, cu cât e
mai multă grandilocvenţă, cu atât mai puţin va fi adevărul. (p. 229)
Trebuie să trăim cu ceea ce este, şi nu cu ce-ar putea fi sau cu ce-ar fi putut fi
… Nici eu nu înţeleg prea multe, dar m-am născut cu o minte care suferă tocmai de
incurabila boală de a se gândi la ce-ar putea fi sau ar fi putut să fie. (p. 297)
Titlul cărții nu lasă loc interpretării, legătura cu una dintre cele mai
cunoscute opere ale omenirii este directă, ea reiterând, într-o variantă modernă,
mitul peșterii din Republica lui Platon. Pentru a înlătura o eventuală urmă de
îndoială, Saramago a ales un motto sugestiv: Ciudată imagine şi ciudaţi sunt oamenii legaţi. Sunt
asemănători nouă. (Platon, Republica, Cartea aVII-a)
Fiind un roman-parabolă, accentul nu cade nici pe acţiune, nici pe personaje, deşi ele sunt bine alese şi
individualizate, fapt explicabil şi prin numărul redus al acestora – Cipriano Algor, un olar de șaizeci şi patru
de ani, Maria Gacho, fiica lui, şi Marçal Gracho, ginerele său, gardian la Centru.
Ocupaţia străveche a lui Cipriano Algor nu este întâmplătoare, ea devine în contextul operei o
metaforă a reîntoarcerii spre natură, spre simplitate, spre viaţa golită de modernisme excesive, ce au, mai
presus de comoditatea pe care o aduc în viaţa oamenilor, rol alienant. Cipriano are şi el legătură cu această
lume prin faptul că şi-a vândut o vreme produsele de olărie în Centru – spaţiu al degradării individului, strivit
de tehnologie. Dar chiar de la începutul romanului aflăm că unul dintre directori reziliază contractul,
justificându-şi acţiunea prin faptul că lumea nu mai este interesată de aceste produse (refuzul cumpărătorilor
este simbolic şi el, lumea a pierdut treptat şi definitiv legătura cu pământul- mamă, cu firescul şi naturalul,
sedusă fiind de multitudinea de oferte, care de care mai colorate, mai tentante, pe care Centrul – devenit
„mamă”, adăpost „ideal”, le oferă).
Gândurile se abat precum umbra deasă asupra lui Cipriano, care caută noi posibilități de câștig,
nedorind să devină o povară pentru fiică şi ginere, deşi aceştia încearcă să-l consoleze tocmai cu ceea ce-l
sperie mai mult: de pe o zi pe alta, Marçal așteaptă numirea ca gardian rezident al Centrului, cu alte cuvinte,
primind un apartament, se vor muta acolo, astfel încât olăritul va deveni istorie. Dacă la nivel raţional
Cipriano se vede nevoit să accepte că mutarea este inevitabilă, instinctiv se apără de momentul definitiv,
simţurile îi sunt în alertă continuă, încercând să vadă o posibilă scăpare de „încarcerare”.
Saramago surprinde în această carte încă o temă incitantă, iubirea la vârsta maturităţii târzii,
deoarece bătrânul, de acum, se îndrăgostește de vecina sa, văduva Isaura. Nu are curajul să-şi mărturisească
sentimentele, i se pare că e nedemn de vârsta şi statului său să se bucure de frământările senzuale ale
trupului, deşi fiica lui, înţeleapta Maria, îl încurajează constant să facă acest pas. La fel de constant, însă,
Cipriano refuză, încercând să reprime valurile de sentimente sincere ce se zbat să iasă în largul vieţii sale.
Emoţionantă este şi legătura ancestrală ce se insinuează între om şi câine dintotdeauna. În curtea familiei se
adăposteşte un câine (pe care îl vor boteza sugestiv Găsit) ce va deveni aproape imediat al patrulea membru,
cu drepturi depline. Între bărbat şi animal nu e nevoie de cuvinte, fiindcă îşi intuiesc, în permanenţă,
20
Invitație la lectură
gândurile, gesturile, sentimentele, astfel încât ideea că cineva ar putea fi stăpânul care l-a pierdut pe Găsit îl
înfioară pe Cipriano. Totuşi, porneşte cu furgoneta prin sat şi întreabă la fiecare casă dacă nu-şi caută cineva
câinele. Răsuflă uşurat aflând că nimeni nu a pierdut vreun câine şi devine „stăpânul” (corect spus
partenerul) cu drepturi depline asupra acestuia.
De departe, cel mai fascinant în această carte este fluxul gândurilor lui Algor, contopit cu cel al fiicei
sale, care a moştenit de la tatăl său firea reflexivă, armonios împletită cu sensibilitatea şi feminitatea ei.
Viziunea lor asupra vieţii, asupra legăturilor nevăzute ce-i ţine pe oameni laolaltă, devin prilejuri de
meditaţie pentru cititor, cu condiţia să fie unul avizat, să nu se sperie de conţinutul dens, care necesită uneori
pauze pentru „digerat” informaţiile.
Finalul este oarecum surprinzător, însă numai dacă uităm mitul de la care am pornit. Mutaţi la Centru,
Algor descoperă, într-una din călătoriile sale iniţiatice (în încercarea de a se familiariza cu noul spaţiu,
bătrânul îl cutreieră în lung şi-n lat pentru a-i cunoaşte toate ungherele, mai ales că, neavând nicio ocupaţie,
în acest mod are iluzia că acţionează, că trăieşte având o ocupație, un scop) ce destin ultim rezervă Centrul
locatarilor săi în plan simbolic şi alege să se salveze fugind. Numai că fiica şi ginerele îl vor urma, drept
dovadă că instinctul de supraviețuire al conștiinței există, nu a murit odată cu asaltul tehnologiei, aşa cum se
poate observa adesea în jurul nostru, nu doar în renumitul Centru.
Cartea a fost un prilej de bucurie din mai multe motive. Primul e
acela că, în sfârşit, am citit o carte scrisă de Jose Saramago. Devenise jenant
pentru mine însămi să nu fiu familiară cu niciuna dintre cărţile unui scriitor
renumit, despre care am citit în repetate rânduri şi tot de atâtea ori mi-am
propus să remediez acest neajuns. Iată-l îndreptat. Apoi, ciudat, dar
explicabil, mă bucur că l-am citit cu experiența (de viaţă şi de lectură) de
acum, altfel aş fi putut trece cu uşurinţă pe lângă multe sensuri bogate,
încriptate în subiect. Totuşi, nu e o carte „pentru oricine”, în sensul că nu se
citeşte uşor, nu exista dialog, nici semne de punctuaţie, replicile curgând una
după alta, ca nisipul într-o clepsidră, fără nicio diferenţiere. Dar, cu siguranţă, e o carte ce se adresează
cititorilor pasionaţi, care nu pot înţelege lumea în complexitatea ei şi nici pe ei înşişi fără intermediul unor
lecturi solicitante, nobile, ce le confirmă de cele mai multe ori că o carte nu descifrează mistere, sensuri,
dimpotrivă, le preschimba „în ne-nţelesuri şi mai mari”. Oare nu tocmai acesta ar trebui să fie scopul nostru,
al trăitorilor întru lectură, să ne-nconjurăm de „ne-nţelesuri”?!
Prof. Ioana SCHILINKA
Noutăți editoriale
VOIEVODUL MENUMORUT
ISTORIE ÎN CASE BIHORENE
21
Catedra Cimitirului din Deal
MARIA DALEA
8 decembrie1933- 8 mai 2020
Director al Liceului Samuil Vulcan în perioada 1975-1987
Prof. Ioan DĂRĂBĂNEANU – fragment din volumul Catedra Cimitirului din Deal
22
Catedra Cimitirului din Deal
23
Catedra Cimitirului din Deal
Era exigentă cu cei din jur, teribil de exigentă, aș zice, dar mi-a luat foarte puțină vreme să realizez că
manifesta această exigență în primul rând față de sine. În legătură cu toate aspectele meseriei sale. Dosare
imense de fișe de lucru la limba franceză. Documentele manageriale în deplină ordine. Orarul școlii care să
respecte toate nevoile, cerințele și condiționările posibile. Dosarele catedrelor și ale comisiilor. Graficul
profesorilor de serviciu pe școală. Condica semnată la zi.... Toate trebuiau să fie, și erau, în cele din urmă, cu
eforturi crâncene, nopți nedormite și lucruri făcute de trei ori, impecabile.
Noi toți trebuia să fim impecabili. În primul rând, pentru că ea era. Atunci, la începutul carierei mele,
am muncit pe brânci pentru a mă ridica la standardele impuse de ea. Eu și toți ceilalți colegi începători,
deoarece fac parte dintr-un val al schimbării la Alma Mater Beiusensis. Azi, privind în urmă, putem spune că
femeia acesta ne-a marcat cariera, ne-a făcut profesori, cum ar veni. Nu a fost inspecție de definitivat sau de
grad în școală fără ca ea să fi verificat planurile de lecție. Era inadmisibil să se strecoare vreun detaliu care să
nu fie perfect. Nu a fost document în vreun dosar profesional pe care ea să nu îl fi verificat înainte de vreun
control. Ne-am simțit nu atât verificați, cât ghidați, sprijiniți și oarecum validați de atenția și interesul ei.
Așadar, nu e de mirare că în scurt timp a devenit Maica, poreclă dar mai ales nume de alint scornit de
însăși propria fiică, de la franțuzescul Mère Supérieure cu care o pomenea in absentia. A fost Maica noastră,
a tuturor celor nou veniți și a rămas la fel până la pensie. A noastră, a începătorilor, dar și a colegilor mai
experimentați, care o numeau Doinița și pe care știa să îi motorizeze și să îi motiveze ca nimeni alta.
Abia mai târziu am reușit să pătrundem dincolo de platoșa invincibilă pe care o vedeai mai întâi. Un
om cald, implicat, amuzant și cu un simț al umorului teribil, o femeie empatică și o mamă iubitoare. Dar mai
presus de toate, o bunică dedicată. Când a trecut de la biroul de director înapoi în cancelarie, am avut de
învățat chiar mai multe de la ea. De la punctualitate și seriozitate la căldura cu care își sprijinea elevii, la
flerul cu care detecta pe cei care au nevoie de atenția și dăruirea ei. De la abilitatea de a sta departe de orice
conflict la talentul de a spune lucrurilor pe nume fără a jigni sau supăra pe vreunul dintre colegi. Se ținea
departe de unii oameni, dar când erai lăsat să te apropii, erai adoptat fără rezerve.
A fost o cinste pentru mine să mă număr printre oamenii ei, iar azi sunt mai săracă și puțin mai a
nimănui de când Maica noastră s-a dus la catedra din deal să învețe îngerii cum e cu acordul în limba
franceză.
Prof. Cristina DĂNGULEA
TRAIAN STANCIU
18 noiembrie 1949 - 2 iunie 2023
Director al Colegiului Național Samuil Vulcan în perioada 2006-2014
24
Catedra Cimitirului din Deal
Ca filolog s-a afirmat cu deosebire în domeniul gramaticii, scriind o carte ,,Limba română și unele din
dificultățile ei”, selectând, sistematizând și lămurind în 200 de pagini multe din acele dificultăți.
Ca absolvent de drept și-a intensificat spiritul de dreptate și justiție. În această calitate a fost solicitat
să ocupe un post de judecător la Arad, dar n-a renunțat la cariera didactică, ,,prima sa dragoste”, deși acea
profesie i-ar fi adus beneficii materiile mult mai însemnate.
Printre reperele didactice, științifice, culturale și comunitare am putea enumera importante colaborări
la diverse lucrări de specialitate în calitate de publicist. Toate acestea în afara impresionantelor sale
rezultate la limba română, alături de soția sa la matematică, amândoi ca profesori la Școala Generală
‚,Nicolae Popoviciu”, dând elevi foarte bine pregătiți pentru liceele din Beiuș și Oradea. Pe aceia și pe alții
i-au pregătit apoi la Colegiul Național ,,Samuil Vulcan”.
Ca director al acestuia a avut realizări deosebite nu numai în plan material, cum ar fi, de pildă,
înlocuirea vechilor geamuri cu termopane la clădirile edificate de episcopii Mihail Pavel și Dimitrie Radu,
urmași străluciți ai ctitorului Samuil Vulcan, dar a găzduit și a XIII-a Conferință anuală a Societății de
Matematică din România, dedicat Aniversării a 180 de ani de la ctitoria Colegiului Național ,,Samuil
Vulcan”. Tot dânsul a organizat și Aniversarea a 185 de ani a acestui Colegiu. A organiza niște acțiuni de
o asemenea grandoare nu este ușor, dacă avem în vedere amploarea lor și valoarea participanților, cum a
fost la cea de 180 de ani, la care au fost prezenți primul ministru al țării Călin Popescu Tăriceanu,
ministrul educației Anton Anton, alături foarte mulți vulcaniști foarte importanți pe scara vieții sociale.
Ca președinte al Fundației Culturale ,,Samuil Vulcan”: s-au strâns legăturile dintre Fundația-mamă de
la Beiuș și filiala acesteia de la Timișoara, condusă de colegii săi de liceu din promoția 1967. Aceasta a
stimulat prin premii activitatea elevilor și profesorilor, ducând la rezultate excepționale.
Căsătorindu-se în 1977 cu Eva Rif, au făcut, cum se spune adesea, o valoroasă echipă, ivindu-se
roadele binecuvântate de Dumnezeu - în 1978 s-a născut fiica Andreea Daniela, mândria vieții lor, și ea
vulcanistă și apoi medic, doctor în medicină, recunoscătoare părinților pentru toate excepționalele sale
realizări profesionale.
Faptul că viața lui părintească s-a încheiat, s-a sfârșit între cele două mari Praznice: Înălțarea Domnului
și Pogorârea Duhului Sfânt dovedește, credem, că a fost și este iubit de Dumnezeu. De asemenea pornirea
rămășițelor sale pământești din Franța spre țara lui și a noastră, luni 5 iunie 2023, în ziua Preasfintei, de
viață făcătoarei, nedespărțitei și a toate făcătoarei Treimi întărește presupunerea noastră.
Iată câte coincidențe a iubirii lui Dumnezeu față de el.
Pogorârea Duhului Sfânt a încheiat cele multe făcute de Mântuitorul pe pământ în folosul nostru.
Socotim că nu greșim dacă urmăm modelul Sfinților părinți făcând o analogie și spunând că prin coborârea
rămășițelor sale în pământ se încheie cele făcute de Traian aici.
Pentru tot ce a făcut el ca profesor, director sau inspector și mai cu seamă pentru semnătura dată
medicilor-cercetători de la Spitalul universitar din Clermont-Ferrand în vederea experimentării unui
program nou de tratament, folosind în viitor semenilor săi, aproapelui nostru, care ar suferi de boala ce i-a
fost diagnosticată lui, în Împărăția cerurilor, dreptul Judecător credem că îi va dărui o meritată cunună
demnă de un învingător aici pe Terra și îl va așeza de-a dreapta Sa.
Pentru cele lăsate de el spre folosul posterității putem spune împreună cu poetul latin Horatius că nu
va muri de tot « Non omnis morietur ».
Iar acolo în Ierusalimul ceresc sufletul lui va vedea lumina Sfântului Duh.
Prof. Teodor RIF
Din păcate, spațiul prezentului număr nu ne permite mai multe evocări; ele sunt făcute și așteaptă
tiparul într-un număr viitor. Am decis să începem cu directorii școlii, dar asta nu înseamnă că nu ne este
zilnic dor de vulcaniștii noștri cu care am împărtășit atâtea experiențe în activitățile noastre școlare și de la
care am avut atâtea de învățat.
Pentru cei care suntem de peste 20 de ani în școală, aniversările nu pot fi la fel fără comentariile prof.
Viorel Codreanu (vulcanistul nostru până în măduva oaselor), fără concursurile organizate de prof. Dan
Mușet, fără organizarea impecabilă a Monei Dumitraș, fără competițiile prof. Ioan Ile, fără implicarea
Monicăi Onica, fără prezența agreabilă a soților Bercovici și Tabără, fără talentul lui A.Marossy, aceștia fiind
dintre cei care ne-au părăsit în ultimii cinci ani, transferați fiind la Catedra Cimitirului din Deal. Dumnezeu
să îi odihnească în pace! Prof. Claudia Buran
25
Proiecte de succes
26
Proiecte de succes
elevilor ce provin din școlile partenere. În ceea ce îi privește pe profesori, schimburile acestea le oferă șansa
de a se dezvolta pe plan profesional, de a se alătura unor rețele profesionale internaționale, de a face schimb
de bune practici.
Imagini surprinse în cadrul scenetei, al atelierului de dansuri populare și al vizitei Expoziției de viori cu goarnă
ACTUL I. Scena 1
Decorul înfăţişează fotografii-poster din vechiul târg, inclusiv clădirea Liceului, azi Colegiul
Naţional „Samuil Vulcan”.
Dis-de-dimineaţă drumurile către târg sunt animate. Sătenii din Ţara Beiuşului sosesc la târg
îmbrăcaţi în straie de sărbătoare. […]
În fundal se aud ţăranii strigând, promovându-şi mărfurile.
Mărfurile sunt aşezate pe pământ, pe pânzeturi ţesute în casă, în şetre.
Primul ţăran: Hai la furci de Cresuia !
Al doilea ţăran: Hai la butoaie de Budureasă/ Şi-i avè fată frumoasă / De feciori cotată/ Nuntă faci îndată!
Al treilea ţăran: Hai la oale de Leleşti/ Când bei din ieli, întinereşti !
Al patrulea ţăran: Ie opinci din Nimăieşti/ Şi suta de ani trăieşti!
Al cincilea ţăran: Ie opinca, neamule/ Că-i talpa ţării, omule !
Al şaselea ţăran: Hai la oloi de cucurbătă/ Că ti-i face rumănă! / Oloi di rujoancă/ Şi ţi-i unje tari croampă!
Al şaptelea ţăran:Hai la coşeri di nuieli/ Că-s buni la fân şi lemni/ Şi la tăti câti celi !
[...]
Scena 5
O nevastă se apropie de un ţăran, care vinde, în mod surprinzător, dulceaţă de măcieşe.
NEVASTA: Zâua bună, om frumos!
ŢĂRANUL: Oari cu ce ti pot ajuta, nana me'?
NEVASTA: Cot şi io oarice bun tare, dulceaţă dă cornuleţă, că mărg cu posâtă duminica asta.
ŢĂRANUL(mândru): Am io ceva numa bun păntru tini. Magiun făcut di mâna mè.
NEVASTA: Doamne apără! D-apoi dumneta nu meri la coasă, la sapă?
ŢĂRANUL: Ba, io numa am udat prunii cei di mi-or dat să fac magiun. Ş-am făcut şi pălincă.
Da io te cunosc pă dumneta. Hai să-ţi dau să guşti!
NEVASTA: Nu m-ai văzut cu Măria Licului din Totoreni, cumva?
ŢĂRANUL: Cu Măriè popii? Aşe-i! O cunoşti ?
NEVASTA: D-apoi io-s nepoata i (ei).
ŢĂRANUL: D-apoi io puteam fi bărbatu'i. Hai şi-ţî dau două borcani!
[...]
27
Proiecte de succes
Scena 7
[...]
În drum spre casă, câţiva ţărani cu desagi în spate se opresc în faţa Liceului „Samuil Vulcan” şi
rostesc cu recunoştinţă:
UN ŢĂRAN (arătând cu mâna către şcoală): Dumnezeu să ţână pân-o fi lumea zidirea asta, că ne-o
luminat pruncii!”
AL DOILEA ŢĂRAN:Să te audă Dumnezeu şi să le deie sănătate dascălilor, că aici o-nvăţat şi
pruncu' mio de-o putut ajunge inginer.
AL TREILEA ŢĂRAN: Şi al meu o trecut pe aici şi nu dejaba, c-o ajuns doctor...
Toate personajele intră în scenă, îşi caută de drum fiecare.
Zgomotul de târg se estompează.
Apoi vin cu toţii la rampă. Reverenţă.
Sfârşit
Bibliografie:
Ioan Degău, Nicolae Brânda, Beiuşul şi lumea lui, studiu monografic (vol. I – IV), Ed. Primus, Oradea, 2008;
Elena Irina Codreanu, Ana Şandra, Ţara Beiuşului – Crâmpeie de viaţă, Beiuş, 2011.
***
28
Proiecte de succes
“Understanding languages and other cultures builds bridges. It is the fastest way to bring the
world closer together and to Truth.” (Suzy Hassem)
Proiectul “International School Award, British Council Online”, coordonat de domnul profesor
Muhammad Idress din Pakistan și de doamna prof. Diana Hădărean în România, a fost o experiență
fructuoasă atât pentru profesorii români, cât și pentru elevi. Toate activitățile au reprezentat o adevărată
provocare pentru noi, în calitate de parteneri, iar sarcinile au fost realizate cu succes. Dezvoltarea Propriei
Personalități le-a dat elevilor noștri posibilitatea de a învăța cum sa gândească pozitiv, cum să devină
încrezători în propriile puteri și cum să devină din ce în ce mai buni. Dezvoltarea personală este un proces ce
se desfășoară pe parcursul întregii vieți. În sens larg, este o modalitate prin care oamenii își evaluează
aptitudinile și calitățile, iau în considerare scopurile pe care vor să le atingă în viață și își stabilesc obiectivele
prin care să-și îmbunătățească potențialul. Ei ar trebui să dobândească, în mod constant, lucruri noi, tocmai
pentru a fi în pas cu cerințele unei lumi într-o permanentă schimbare. În
cadrul unei alte activități, Părțile Componente ale Florilor, elevii au
avut ocazia de-a aborda florile dintr-o nouăperspectivă, folosind o
gamă variată de modalități artistice și, bucurându-se în acelașitimp de
frumusețea, puritatea și unicitateafiecărei flori în parte. Un început
potrivit pentru a înțelege viețile oamenilor din diferite părți ale lumii
este de a pătrunde în lumea prețioasă a Obiceiurilor și Tradițiilor
acestora. Fără a învăța despre cultura altor țări, este imposibil de a
percepe lumea exact așa cum este ea. De asemenea, descoperi multele
căi prin care poți vedea lumea și chiar lucrurile pe care le luăm ca atare,
cum at fi: timpul, spațiul, relațiile cu ceilalți. Cultura pakistaneză a
stârnit un mare interes in rândul elevilor care s-au bucurat de vizionarea
unor filmulețe video si poze surprinse pe parcursul diferitelor activități.
Ei au fost cel mai mult impresionați de portul lor tradițional, faimoasa
“shalwar kameez”, rochia purtată atât de bărbați, cât și de femei.
29
Proiecte de succes
În concluzie, Proiectul International” School Award” a fost și este încă o mare oportunitate pentru
elevii noștri de a interacționa cu o cultură complet diferită, de a descoperi lucruri noi și interesante și nu în
ultimul rând de a întâlni oameni minunați.
Bibliografie:
1) Suzy Kassem , ”Rise Up and Salute the Sun ”, AwakenedPress, USA, 2011
2) http://theculturetrip.com
PROIECTUL INNOSCHOOL
30
Zbor alb
CÂNTECUL TIMPULUI
ANOTIMPURILE
31
Zbor alb
FLUTURI
Versuri și ilustrație:
Amalia MIHALEA, clasa a IX-a A
SACRIFICIU
Laura Irina PĂLCUŢ, clasa a XII-a D,
Profesor coordonator Elena OJICĂ
La capătul satului, într-o căsuță veche, îndreptată spre munte, trăia un
cioban. Un cioban nebun, ziceau oamenii locului. După acea noapte de august,
despre care cei ce îi fuseseră, oarecum, martori încă vorbeau cu nedumerire și
spaimă, deopotrivă, se țeseau în jurul său fel de fel de povești. Nimeni nu știa
cu certitudine ce i se întâmplase sărmanului om, decât că acesta fugise
deodată jos de pe munte, în vreme ce țipetele sale purtate de vânt se
împleteau, parcă, într-un cântec de jale.
Totul rămăsese în urmă. Mioarele, câinii de întors și de pază, cu ochii întrebători și speriați și cu glasul
stăpânului lor stingându-li-se în urechi. Pulsația vieții se schimbase pe acel vârf de munte în acea noapte.
Omul lor se înstrăinase, mintea i se tulburase și, fără de veste, plecase.De ce? Din vreme în vreme, unul sau
altul alimentau misticismul întregii întâmplări, scormonind din cenușa amintirilor povești despre blesteme
transgeneraționale.
Familia bărbatului fusese urmărită, pare-se, de-a lungul vremii, de un șir de ghinioane teribile.
Cu toții fuseseră oameni de vază, iscusiți la minte, împliniți. Fiecare sfârșise tragic înaintea vârstei de treizeci
și trei de ani. Stranii fuseseră, însă, nu doar morțile lor, ci și cauzele lipsite de explicație ale acestora. Ei fuseseră
găsiți în locuri în care nu aveau nicio rațiune să se afle, fără nicio urmă pe corp, cu chipul schimonosit de spaimă.
Omul acesta era primul, din generații întregi, care negociase cu Moartea.
Ce ne dorim cel mai mult? Răspunsurile vor fi diferite, însă există ceva ce a bântuit umanitatea încă de la
începuturi: lăcomia. Și, oare, cât de departe am fi dispuși să mergem pentru a îndeplini această dorință meschină?
Ce l-ar fi putut determina să lase totul în urmă? Ce îi cauzase atâta agonie? Blestemul familiei sale era
de fapt un pact, o condamnare voită. Fiind singurul care se opusese flăcării necuratului, sufletul său încă îi
32
Zbor alb
aparținea. Iar când diavolului i se răstornă tabla de joc din cauza unui suflet sfidător, nu se va da înapoi de la
nimic pentru a-l determina să i se predea. Bărbatul refuzase să cedeze ani la rândul, nepermițând sorții sale
damnate să se adeverească. Ba mai mult, reușise să găsească o oarecare fericire în viața sa austeră pe munte.
Nu se știe la câte încercări a fost supus, însă este cert că aceasta din urmă a fost cea mai cruntă și nemiloasă.
Poți să eviți o catastrofă ce îți este menită încă de la naștere? Din momentul în care ți s-a țesut soarta,
este ea cu adevărat pecetluită pe vecie? Întâlnirea cu tragedia este, probabil, inevitabilă. Dar, în ceea ce
privește rezultatul, acesta depinde în întreagă măsură de capacitatea noastră de a rezista încercării.
În noaptea aceea, la ușa omului a bătut un demon. Venise să îi ofere bogății, faimă, putere... Părea că nu
există nimic în lume ce nu i-ar fi pus pe tavă în schimbul supunerii sale. Însă bărbatul parcă nici nu îl auzea,
nu rostea vreun cuvânt, nici nu schiţa vreo reacție. Văzându-se ignorat, necuratul fu mistuit de furie,
promisiunile preschimbându-se în amenințări care de care mai odioase, cât ai clipi. Totul în jur se afla într-o
constantă metamorfoză, provocată de emoțiile sale cumplite, fundalul ajungând să arate asemeni infernului.
- Am să îți iau tot, omule, n-o să mai ai nimic vreodată!
Bărbatul, fără să privească măcar spre creatură, spuse:
- Indiferent ce mi se ia, sufletul va fi tot al meu. Așa are să rămână, căci niciodată n-am să-l dau. La ce
bună viața asta fără de el?
Dăduse toată avuția sa pământească într-un ultim mare sacrificiu, fără nicio ezitare, privind iadul în
ochi, căci doar astfel a putut să protejeze ce conta cu adevărat. Chinurile la care a fost supus în urma alegerii
sale sunt cu totul de nedescris și n-au să se spună vreodată. Însă recompensa din urmă are să merite tot ce a
îndurat, fiindcă atunci când totul se termină, nu e sufletul singurul care ne mai rămâne? Și, deși mintea sa
este acum adânc zbuciumată, sinele său este în pace. Poate că fusese nevoit să renunțe la liniștea sa din acea
viață, însă câștigase ceva mult mai de preț. Își câștigase libertatea pe care familia sa o pierduse cu atâta amar
de vreme în urmă.
Și, oare, câți dintre noi am fi dispuși să ne pierdem atât mințile, cât și tot ce avem, doar pentru a ne
proteja sufletul?
33
Zbor alb
34
Zbor alb
JERTFA DOMNULUI ,
RUGĂCIUNE
Eu pe pământ, un păcătos, Ocrotește-mi calea,
Îți cer iertare și-mpăcare, Oferă-mi binecuvântarea!
De la tot ce-i rău îndepărtare, Binecuvântează-mă pe mine,
Spre Chipul Tău îndreptare. Familia, prietenii,
Stăpâne și Făcător de bine, Pe toți care-i iubesc,
Iartă-mă pe mine! Pe toți care Te cinstesc!
Mă rog nemăsuratei și negrăitei Tale milostiviri Părinte din Cerurile Sfinte ,
Pentru bucurii, fericiri și împliniri. Îți mulțumesc cu dor fierbinte,
Curățește-mi trupul, Pentru că știu că mă asculți,
Sfințește-mi sufletul, Și voia Ta să fie peste fiii tăi cei mulți! Amin.
Loredana Daiana ANDRU,
clasa a XII-a D
35
Zbor alb
Numai un Dumnezeu bun și iubitor se poate îngriji în cele mai mici detalii de creația Sa, iar față de cel pe
care l-a făcut coroana creației, purtător al Chipului Său, să-l cheme la cel mai înalt statut – îndumnezeirea,
desăvârșirea, după modelul Creatorul Său. Toate Îl afirmă pe El – Creatorul – Dumnezul cel veșnic. Toate
sunt creația mâinilor Lui, iar de la cele mai mici și neînsemnate
vietăți de pe pământ, până la cele mai mari și mai puternice, toate
strigă și dau slavă lui Dumnezeu prin tainele ascunse în ele, prin
măreția lor. Dacă natura îl afirmă astfel pe Dumnezeu, cuvinte
confirmate și de apostolul Pavel în Epistola către Romani - Cele
nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din
făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire (Romani 1, 20), cu
atât mai mult noi, putători ai chipului lui Dumnezeu, chemați spre
asemănarea cu El, ar trebui să dovedim iubirea față de Cel ce ne-a
iubit întâi, iubind toate cele iubite și prețuite de El.
Iubiţi și îngrijiți natura, pentru că astfel vom arăta iubire lui
Dumnezeu care a creat-o!
Bibliografie:
Sfânta Scriptură, editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2008
BULA SPARTĂ
Ioana-Patrisia GOILEAN
Clasa a XII-a D, Filologie
Profesor coordonator: Elena OJICĂ
36
Zbor alb
Această schiță reprezintă mesajul antiviolență al Ioanei, lansat în anul 2021 în cadrul Campaniei
Violența lasă urme! Îndrăznește să ridici privirea!, susținută de polițiștii din Compartimentul de Analiză și
Prevenire a Criminalității Bihor, reprezentanții Fundației „Lampas”, ai DGASPC Bihor și ai Fundaţiei „People
to People”.
Ioana a ales calea literaturii pentru a transmite mesajul ei încurajator, suport, victimelor violenței
domestice, în contextul Zilei Internaţionale pentru Eliminarea Violenţei împotriva Femeilor, marcată anual la
25 noiembrie.
POLITICIANUL DEMAGOG
Luca LOBONȚ, clasa a IX a A,
Prof. coord Claudia Vlaș
Demagogul este o persoană care încearcă să-și creeze o popularitate prin discursuri bombastice și prin
promisiuni mincinoase. Acesta este prezent în societatea zilelor noastre așa cum a existat și pe vremea lui
I.L.Caragiale, fiind una dintre tipologiile pe care le-a ironizat în operele sale.
Politicianul demagog se folosește de orice ocazie pentru a-și atinge scopul. Se folosește de mass-media,
participând la diferite emisiuni și dezbătând teme diverse chiar dacă nu-i sunt familiare.
Nici instituțiile de învățământ nu-i sunt străine. Nu ezită nicio clipă să participe la festivitățile de
deschidere a anului școlar, precum și la alte manifestări de orice natură. Dacă nu primește invitație, se
autoinvită. An de an la începutul anului școlar îl putem observa alături de conducerile unităților de
învățământ, ținând diverse discursuri.
Discursurile politicianului-demagog sunt dovezi de incapacitate intelectuală. El citează fără
discernământ și în necunoștință de cauză, folosește construcții lipsite de sens sau chiar stupide. Nu de puține
ori este teatral, sentimental, plin de sine și dovedește a avea un tupeu ieșit din comun. Vrea să dea impresia
că este preocupat de educație, de viitorul copiilor având ca slogan “Educația este prioritate națională ”. De
asemenea, își atribuie fapte pe care nu le-a realizat.
Unii primari sunt demagogi. Aceștia nu scapă nicio ocazie de a-și arăta ipocrizia și tupeul. Participă an
de an la festivitatea de deschidere a anului școlar. La costum și cravată, cu pantofii lustruiți, cu un discurs
scris pe o foaie de hârtie, își prezintă marile sale realizări privind învățământul, alocările bugetare pe care le
face chiar dacă acestea sunt primite direct de la minister. Nu ezită în a-și exprima sentimentele false față de
copiii comunității și scopul de a le oferi toate cele necesare pentru un mediu de învățare optim. Toate aceste
vorbe, spuse cu patos, sunt uitate curând, școala fiind parcă uitată și ducându-și pe umerii șubreziți de ani
nevoile din ce în ce mai mari.
În ultimii ani ipocrizia politicianului a ajuns la cote înalte. În pandemie, școlile au fost nevoite să
desfășoare activitățile on-line. Fără să gândească mai profund, decât să-și câștige imagine și notorietate,
demagogul a achiziționat sau a sponsorizat dispozitive pentru elevii școlii, în special în mediul rural, însă nu
a luat în calcul faptul că există copii fără acces la internet, sau copii care nu au cunoștințele necesare pentru a
utiliza dispozitivele. Demagogul a achiziționat dispozitive fără a ține cont de calitatea de care acestea dispun,
sau de nevoile școlii respective. Astfel, azi s-a constatat că au fost bani cheltuiți, nu au avut un real folos în a
sprijini educația. Pentru politicianul demagog acest fapt nu este o reală problemă, el fiind foarte mândru că a
procurat acele dispozitive și nu ezită să se laude cu acestea. Pentru el nu mai contează ce s-a întâmplat mai
departe cu dispozitivele sau unde se află în prezent.
Tot un demagog este și politicianul prost, fudul, care ajunge membru în diverse comitete, consilii și
comisii, necunoscând atribuțiile care îi revin, el făcând doar act de prezență. În pofida neputinței sale de a-și
îndeplinii atribuțiile care-i revin, acesta se mândrește cu această calitate. Mai mult, el este prea laș să-și
recunoască valoarea, pune pasiune în activitatea politică, e credincios persoanei care i-a oferit funcția și își
apără cu râvnă partidul. De asemenea, acceptă și o trădare dacă interesele partidului o cer și o necesită.
Politicianul demagog poate fi oricând un șantajist notoriu care obține ceea ce-și propune recurgând la
cele mai neobișnuite mijloace. Nicio imoralitate nu-i poate sta în cale acestei tipologii.
În concluzie, politicianul demagog face parte dintre indivizii dotați cu ambiția parvenirii politice,
chiar dacă, momentan, se dovedește a fi insuficient pregătit. Patriotismul și grija pentru binele poporului
pentru acesta reprezintă doar niște lozinci.
37
Zbor alb
ARTIFICIAL INTELLIGENCE
Larisa Alina POPA, Clasa a XII-a A
Profesor coordonator: Alina POPA
Artificial Intelligence is rapidly growing to a bigger scale in any field we could ever imagine. People
have always envisioned a world where work will be delegated to machine to such an extent that all our needs
will be met with little effort. Nowadays, it is crucial that all A.I. that is developing to be made for the
purpose of prosperity on tomorrow humankind and, wealsoshould do more experiments before integrating
A.I. in real life, especially in teaching.
A world where teachers are replaced by A.I. is a place where in order to embrace completely the
educational system, robots have to be so well-developed that it could become a human being similar with a
full humanoid physical appearance, advanced moral traits, the ability to think autonomously and most
important the capacity of having, sharing and creating emotional bonding with the students. The bright future
of mankind is represented by these roboteachers who incite and feed the learners curiosity about the
mechanisms of life and what is beyond it.
In a digital classroom equipped with video cameras ruled by a A.I.-teacher, parents have the
opportunity to check anytime and anywhere how focused their child is during the lessons, what marks she or
he has or what behaviour adopts. In this way, the robot will try his best to accomplish parents` demandings in
a more efficient way. During teaching the intelligent machine could quickly access vast amounts of
information in a blank of an eye and meanwhile create situations for classmates to teamwork, engaging
social interaction and long-lasting friendships.
A huge benefit is that a full humanoid A.I.-teacher is less likely to make content-area errors and also it is
capable of reading everyone`s faces, non-verbal and paraverbal language to adjust and respond accordingly.
Something that we`re all aware of is the fact that the modern teachers won`t need any days off nor will they
ever be late at work or that they will judge a student based on its gender and socioeconomical status.
38
Zbor alb
Cela fait longtemps que je ne vous ai pas parlé et j'ai ressenti le besoin de verbaliser mes sentiments
envers vous sur papier cette fois. Avec votre aide, j'ai réussi à découvrir le parfum
d'une nouvelle langue qui a pénétré profondément dans mon coeur et que je ne
pourrais jamais oublier.
Je tiens à vous addresser mes remerciements les plus sincères et chaleureux
pour tout ce que vous m'avez appris à révéler la beauté, l'élégance et les secrets que
cache le royaume de la langue française. Je vous suis reconnaissant pour toutes les
leçons intéressantes, je me souviens combien c’était difficile au début de lire en
français avec le gros paquet de règles de prononciation, avec la grammaire qui
ressemblait à un labyrinthe auquel je ne pouvais plus trouver d’issue, mais aussi le
vocabulaire, un jardin où j’ai senti et cueilli un immense bouquet de fleurs, chaque
fleur se distinguant par une beauté particulière, heureux que ces fleurs soient
devenues un arbre de la connaissance, avec des racines profondément enfoncées dans les quatre chambres de
mon cœur.
Dans un autre ordre d’idées, je vous remercie beaucoup pour tous vos efforts pour nous montrer
l’importance de la langue française, une langue qui mérite d’être apprise et parlée car elle vous emmène aux
confins du monde, vous fait rencontrer de nouvelles personnes et mentalités différentes, une langue unique
qui ne ressemble pas à une autre, mais qui n’est issue que du même sang des langues romanes.
Je vous remercie d’exister et d’avoir le pouvoir d’inculquer aux étudiants un univers très vaste, délicat
et parfumé d’une langue qui restera présente jusque dans les plus anciennes lettres du temps, dans toute sa
pureté inchangée.
Cordialement,
Votre ancien élève, Darius
Darius Mădălin SABO, clasa a XII-a D
39
Zbor alb
Je tiens à vous remercier pour tout le temps que vous m’avez accordé, le
temps qui a contribué à mon évolution morale.
C’est un phénomène ineffable, les remerciements que j’ai pour les
nombreuses leçons que vous nous avez enseignées dans les classes parfois
difficiles à cause des notions de grammaire que je ne maitrisais pas, mais qui me
sont familières maintenant. J’ai eu l’occasion de passer de merveilleux moments
à côté de vous, de partager avec vous des moments importants de ma vie, pour ceux-ci, merci.
Étranges étaient les moments où, à travers l’instinct maternel, vous réalisiez l’état troublé d’un étudiant,
de sorte que la dureté des cours était compensée par l’amour que vous gardiez à peine caché.
En tant que professeure principale, en plus de l’enseignant, vous avez pleinement rempli votre devoir,
en vous intéressant à chaque collègue, en gardant nos secrets comme s’ils étaient les vôtres, avec beaucoup
de soin, en nous critiquant soigneusement quand il est nécessaire et d’une manière douce.
Vous avez présenté la langue française avec révérence, soulignant sa beauté de telle sorte que même les
étudiants désintéressés sont devenus intéressés spécialement pendant les cours optionnels à travers des
chansons merveilleuses. Je fredonne encore des valses viennoises.
Je vous souhaite tout le meilleur du monde, en plus des nuits tranquilles avec un repos agréable car le
stress à l’école est trop fatiguant. Avec amour,
votre élève, Ioana.
40
Zbor alb
Într-o dimineață de toamnă, o rază jucăușă a soarelui mi-a mângâiat fața. Era timpul să merg spre
școală. Am pornit cu șireturile în vânt spre ora de pescuit, în timp ce norii înfricoșători mă priveau, iar
grămezile de frunze multicolore mă împiedicau să ajung la destinația dorită.
În timp ce pescuiam, m-am dezechilibrat și am aterizat în apa cristalină. Nu știam să înot, așa că m-am
scufundat printre peștii speriați. Dintr-o dată, l-am văzut pe Nemo, uimitorul peștișor care a reușit să scape
de animalele de la Zoo ce doreau să îl mănânce și care a ajuns din nou în ocean, alături de prietenii săi.
- Bună, Kira! Zise el, eu sunt peștișorul Nemo, sunt un peștișor magic șiîți voi îndeplini o dorință, dacă
reușești să treci cu bine peste provocările următoare.
Nemo m-a dus în biblioteca adâncului și mi-a dat o carte pe care să o citesc, după care mi-a spus:
-Kira, în limbajul Japonez, numele tău înseamnă „Kitsune” care este o vulpe. Kitsune este puternică,
păcălește animalele, oamenii și se luptă cu o sabie puternică. În ocean, toate animalele te văd ca o vulpe, dar
să lăsăm vorbăria, până mâine ai timp să citești această carte.
M-am apucat de citit. Cuvintele se micșorau, încețoșeau, se roteau. Nu reușeam să termin cartea sau să
înțeleg scrisul. M-am gândit „vulpile pot păcăli alte persoane, dar vulpea din tine poate păcăli sufletul
uman”. Am început să citesc cartea de la sfârșit la început. Am reușit să o termin.
Ziua următoare, Nemo a venit, iar eu i-am povestit cartea.
-Bravo! Ai trecut peste prima provocare! Acum, va trebui să unești firele de curent electric, fără să ți se
întâmple nimic. Ai zece ore la dispoziție, timp în care trebuie să le să le repari.
Îmi era frică. Dacă atunci când atingeam firele, mă electrocutam și sucombam? Am luat unul dintre fire
cu un clește, iar pe el era scris „Pericol de electrocutare, pentru animalele marine, nu pentru animalul terestru
care a păcălit ursul”. Asta însemna că vulpile sunt imune la curentul electric. Am atins unul dintre fire și nu
am pățit nimic. La final am reușit să reasamblez circuitul electric.
-Felicitări! A treia provocare este să răspunzi cât mai repede la întrebările de logică pe care ți le voi
adresa: Unde este duminica înaintea sâmbetei?
-În dicționar.
-Corect! Dacă ești într-un concurs de alergat și îl depășești pe concurentul al doilea, pe ce loc vei te vei
clasa la final?
-Pe al doilea.
-Corect! Care este singura întrebare la care se răspunde cu NU pentru că ar fi imposibil să se răspundă cu
DA?
-Dormi?
-Ce roată nu se învârtește în timpul cotirii la dreapta?
-Roata de rezervă.
-Felicitări! Toate răspunsurile au fost corecte. Îți voi îndeplini dorința, după ce îți voi prezenta casa mea
din ocean.
Nemo m-a dus să văd casa lui, care era defapt un palat. Avea culoarea negră ca abanosul, ferestrele erau
roșii ca sângele, deoarece peștii văd diferit culorile. Fiecare geam avea perdele pufoase, iar covoarele erau
din mătase fină. Palatul avea cincizeci de camere. Împreună cu Nemo mai locuia și Moș Crăciun Subacvatic,
care le dăruia cadouri frumoase animăluțelor din ocean. Curtea era mare, iar renii, care erau Steluțele de
Mare, așteptau să vină iarna. Spiridușii lucrau intens și împachetau cadouri.
-Ce dorință vrei să îți îndeplinesc? mă întrebă Nemo.
-Mi-aș dori un câi....Nu! Cel mai mult îmi doresc să dispară acest virus, să pot să mă întâlnesc cu
prietenii mei, să ies din casă și să merg la școală!
-Zis și făcut! Dorința ta s-a îndepli....
-Kira! Kira! Trezește-te! Nu mai visa! spuse doamna doctor.
-Te doare capul?
-Cum ești?
-Ai pățit ceva?
-Ai avut halucinații?
-Elevilor, încetați! Kira are nevoie de liniște, nu de gălăgie! Știi ce s-a întâmplat, draga mea?
41
Zbor alb
-Am căzut în apa cu pești, iar apoi m-am întâlnit cu Nemo, care mi-a spus că sunt o vulpe și mi-a îndeplinit
o dorință foarte importantă!
-Kira, a fost doar un vis!
Am încercat să mă transform în vulpe, dar nu am reușit. Toți colegii au râs de mine, spunând că am
halucinații. Peste câteva săptămâni, acest virus nu a mai existat, deoarece Nemo, prietenul meu, mi-a
îndeplinit dorința, după tot efortul pe care l-am depus. Acest lucru înseamnă că și eu sunt o vulpe, doar că nu
mă pot metamorfoza în fața prietenilor, doar în fața inamicilor.
42
Consiliul Școlar al Elevilor
43
Consiliul Școlar al Elevilor
44
Cantus mundi
Vă fac cunoștință cu membrii actuali ai Corului Colegiului care au reușit să pună Beiușul pe harta
tării, aducând acasă cel mai mai important premiu la Olimpiada Națională Corală, etapa națională.
Iată-i în cele mai frumoase și emoționante momente surprinse în imagini, pe:
Alesia CITREA
Amalia MIHALEA
Vanesa BENCHIȘ
Roberta LAZA
Iasmina PLAȘTIN
Diana TRIP
Patricia BAR
Claudiu MUREȘAN
Olimpiada Națională Corală, Premiul I, Oradea, etapa județeană. Alexia FLONTA
Alexandra FLONTA
Radu Daniel POPA
Natalia GABOR
Alin MARTIN
Adela UȘVAT
Cosmin AVRAM
Teodora BLAJ
Mădălina VINTER
Miriam JOLȚA
Antonio POPA
Mario SALA
Ana Maria BANDA
Amalia POPA
Laura VINTER
Abel BOCOIU
Olimpiada Națională Corală, Premiul I, Baia Mare, etapa interjudețeană
David STANIȘ
Daria LUCUȚA
Patricia VANDICI
Oriana AVRAM
Daria HERDEAN
Alexandra MACOVEI
Oana BONCHIȘ
Laura PĂLCUȚ
Darius VARGA
Bogdan UJOC
Denisa POPA
Ana Maria LĂZURAN
Eveline SZATMARI
Miriam ZIMA
Paula BĂCUȘ
Bianca BUZ
Sara DANCE
Maria KOCSIS.
Olimpiada Națională Corală, Premiul I, Tulcea, etapa Națională
Momente unice trăite ca într-o mare familie unde ne-am încurajat reciproc, am râs cu poftă, dar am și
plâns în mare fel, ne-au încercat cele mai intense emoții am vibrat și am simțit la unison, totul sub aripa
protectoare a Tatălui Ceresc, care a crezut în noi mai mult decât am îndrăznit noi să credem.
45
Buletin sportiv
Dincolo de performanța corală unică în istoria Colegiului nostru, elevii vulcaniști, membri ai Corului
C.N.S.V., au impresionat o întreagă țară prin: TALENT, MODESTIE, BUNĂ CREȘTERE,
DEMNITATE ȘI CARACTER!
Vă îndemn, stimați profesori de educație muzicală și nu numai, să vă doriți să adunați copiii să
cânte împreună, să fiți calzi și protectori cu ei, să le oferiți disponibilitate și povețe, pentru că veți primi în
schimb multă prețuire și iubire necondiționată, îmbrățișări calde și sincere și mai ales o mare FAMILIE.
46
Buletin sportiv
47
Et in Vulcania Ego
„Până nu de mult, Mihai Dringo era un copil de la ţară, care nu ştia încotro să... alerge.
Astăzi, este cel mai bun atlet sub 23 de ani al României, cu un record naţional pe pista de 400 de
metri şi două titluri balcanice. Asta, chiar dacă s-a apucat de atletism abia de trei ani!”….
Cam așa începea un articol în presă, în urmă cu câteva luni. Doar că cei trei ani erau… de
pauză de când a renunțat la atletism pe vremea când se pregătea sub cupola Colegiului Național
Samuil Vulcan. Îmi aduc aminte foarte bine ziua în care ne-am întâlnit prima dată în școala lui de
provenință, Școlala Gimnazială ,,Nicolae Popoviciu”. Profesorul lui de educație fizică și sport din
acel timp, Cata Florin, m-a primit la selecție, la clasa în care era Mihai. A fost ziua în care am rămas
complet șocat când, la proba de săritură în lungime fără elan, a sărit 1.90 m. Da! 1.90....super
talent. Bineînțeles că am repetat testarea de 3 ori. Nu îmi venea să cred, pur și simplu. Din
următorul an am început seria participărilor la competițiile
organizate de Federația Romană de Atletism. Anul 2011 ne-a
adus clasări pe podium, dar încă nu titlul de campion al
României. În 31.03.2012 Mihai a obținut primul titlu de
campion național al României, la proba triatlon în cadrul
Campionatului Național de Atletism pentru copii, de sală,
urmat în 2013 de 2 clasări pe treapta a doua a podiumului, iar
în 2014 din nou titlul de Campion Național, tot în sală. Mihai
s-a remarcat de la început prin calitățile pe care le are. Era
foarte atent la toate indicațiile din timpul competiției.
Antrenamentul se desfășura sub formă de joacă, fiind copil,
dar el se străduia să obțină maxim de pregătire.Pe perioada
cantonamentelor de la Stâna de Vale, mezinul grupei fiind,
Mișu era sufletul grupului de atleți, mereu dornic de glume și
mișcare. 2012 - Primul titlu de campion național
După o pauză de 4 ani, în urma unui aparent stupid pariu, ajunge pe mâini bune și reîncepe
pregătirea cu colegul meu de la Liceul cu Program Sportiv Bihorul Oradea, domnul profesor Olah
Robert. În prezent continua pregătirea sub îndrumarea-i, ajungând pe culmi înalte ale performanței
în atletism. Se înscrie la Facultatea de Sport şi devine sportiv la secţia de atletism a clubului
universitar. Din 2020, Mihai s-a concentrat exclusiv pe atletism şi a avut reuşite lăudabile, chiar
dacă nici nu ştia care probă i se potriveşte. La al doilea concurs la care a participat s-a clasat pe
locul II la proba de 400 de metri.
"Am concurat în ultima serie de sportivi şi, când mi-am văzut rezultatul, nici n-am înţeles ce
se întâmplă. Colegii mă felicitau pentru că am scos un timp foarte
bun, dar eu nu ştiam cât de bun", rememorează Mihai, acum
membru în Clubul Sportiv Municipal Oradea. S-a dezmeticit aflând
că avea al doilea timp din concurs, o reuşită nesperată!
La scurt timp, Mihai a devenit vicecampion naţional la tineret
şi s-a clasat pe locul 3 la campionatul naţional de seniori. Tot atunci
s-a convins că proba de 400 de metri este cea care i se potriveşte:
"Întotdeauna mi-a plăcut sprintul, viteza, sunt amator de senzaţii
tari", relata talentatul Mihai într-un articol din presa locală orădeană.
În 2023, pe lângă că deține recordul național la proba de
400mp, este locul 3 în lume la Campionatul Mondial Universitar din
China. Să ii ținem pumnii, așadar, pentru Jocurile Olimpice de vară
din 2024 de la Paris.
Prof. Cristian DĂRĂBAN
48
Et in Vulcania Ego
49
Et in Vulcania Ego
Omul Denis Știube este de o modestie profundă și de un bun simț extraordinar, evident fiind buna
creștere din familie și atenția deosebită a părinților săi care l-au susținut pas cu pas pe drumul spre ceea ce el
și-a dorit. El oferă respect necondiționat și astfel câștigă aceeași atitudine de la toți cei din jurul lui.
Sunt bucuroasă că această relație profesor-elev nu a fost unilaterală, ci am învățat unul de la altul
(elevul de la profesor și profesorul de la elev).
Felicitări Denis Știube! Mult succes și în anii de studenție din cadrul specializării Informatică a
Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca!
Webgrafie:
https://www.bihorjust.ro/extraordinara-veste-pentru-vulcanisti-denis-stiube-medalie-de-bronz-la-olimpiada-
nationala-de-matematica/
50
Et in Vulcania Ego
CU EI NE MÂNDRIM
Prof. Alina BORNUZ
În seria rezultatelor remarcabile obținute de elevii vulcaniști se înscriu: Premiul I la etapa județeană și
Mențiune, respectiv locul IV la etapa națională a Olimpiadei de Științe Socio-Umane la disciplina Educație
socială, obținute de echipajul format din Cristina Alexia JURJIU și Alexandru Claudiu COSTUȚ, elevi ai
Colegiului Național Samuil Vulcan.
Ambițioși, sârguincioși, cu multă muncă și cu dorința de a fi cei mai buni, au reușit împreună să
îmbine noțiuni de cetățenie democratică cu elemente economico-financiare, dovedind că pot reprezenta cu
succes județul Bihor la etapa națională a Olimpiadei de Educație socială.
Olimpiada școlară este o competiție de excelență
la care participă elevi cu aptitudini și performanțe înalte
și care oferă posibilitatea elevilor de a progresa în
drumul către cunoaștere așa cum susține și Alexia:
„Etapa națională a Olimpiadei de Științe Socio-Umane
a fost o experiență de neuitat, din care am învățat, am
experimentat lucruri noi ce mi-au deschis orizontul
cunoașterii.”
La etapa județeană echipajul format din elevii
Dragoș Andrei HORGE și Ania CIORNA a obținut
locul II. Profesorii coordonatori ai elevilor sunt: Otilia
PETI, Alina BORNUZ și Maria ȘTIOP.
51
Et in Vulcania Ego
Pe parcursul anilor Vulcania s-a mândrit cu elevi care au obținut rezultate bune și foarte bune la
concursurile și olimpiadele de limba franceză. Ghidându-se după convingerea lui Eugen Ionescu, cel
care spunea că tot ceea ce visăm este realizabil, pasionații de limba franceză și-au setat ca obiectiv
urcarea pe podiumul olimpiadelor și au luptat pentru atingerea acestuia. Nimic nu le-a stat în cale !
Munca, perseveranța, ambiția, determinarea, seriozitatea, sârguința, creativitatea sunt câteva dintre
trăsăturile care i-ar putea caracteriza. Astfel, ei, vulcaniștii, au devenit adversari de temut în ringul
cunoașterii limbii franceze. Cu mândrie spun acest lucru, în calitate de profesor coordonator al acestor
minunați tineri.
Iată cum descrie David HORA, elev în clasa a XI-a A,
profil matematică-informatică, experiența trăită la Olimpiada
de limba franceză, etapa națională : Pentru mine, faza
națională la Olimpiada de limba franceză a fost «inégalable».
Cu toate că pentru a ajunge acolo a trebuit să depun extrem
de mult efort, deoarece mă luptam cot la cot cu vorbitori
nativi de limba franceză, fiecare clipă a meritat. Prieteniile
legate, învățătura acumulată în plus, premiile obținute sunt
doar câteva lucruri pe care aceasta mi le-a oferit și sunt
nespus de recunoscător că am ales să particip la olimpiada de
limba franceză și că am dat tot ce era mai bun din mine. Este
de menționat faptul că David s-a calificat la etapa națională 2
ani la rând, în clasa a IX-a și în clasa a X-a. În clasa a IX-a a
reușit performanța de a se clasa al zecelea pe țară și de a
obține Mențiune MEN la etapa națională, iar anul acesta Mențiune specială.
Mălina CITREA, absolventă a CNSV, profil
matematică-informatică, pasionată de limba franceză, vorbește
și ea despre experiența de la națională: Participarea la etapa
națională a Olimpiadei de limba franceză a fost o experiență
frumoasă, pe care aș repeta-o de nenumărate ori. Am avut
ocazia să concurez cu cei mai buni elevi la această disciplină
și asta m-a motivat să dau tot ce am mai bun, pentru a urca
cât mai sus în clasamentul național. Activitățile desfășurate
ne-au permis să descoperim frumusețea locurilor și a
persoanelor din diferite zone ale țării noastre! Odată cu
această “aventură”, încrederea în mine a crescut, precum și
dorința de a participa și în anii următori!
Amalia GAVRA, colega de clasă a Mălinei, a muncit
cot la cot cu aceasta și s-a calificat la etapa națională a
Olimpiadei în clasa a XI-a. Iată cum descrie ea cele trăite în
cadrul competiției naționale: Consider că Olimpiada națională
de limba franceză a fost ceva deosebit și unic, fiind singura
mea experiență de acest fel. Mi-a plăcut faptul că această
experiență ne-a permis trecerea la nivelul următor ca urmare
a muncii noastre și ne-a arătat că munca, atitudinea și
concentrarea sunt esențiale pentru a ajunge unde îți propui.
Totodată, m-a învățat că și nereușitele își au locul în viață,
dar contează cum le poți privi în așa fel încât să îți fie de
folos, să le accepți (și să treci mai departe). Pe lângă partea
principală, competiția înflăcărată, emoțiile, m-a încântat
faptul că această etapă ne-a permis să călătorim și să
52
Et in Vulcania Ego
descoperim orașul gazdă prin istoria și cultura care ne-a fost arătată. În același timp, ne-a permis să
cunoaștem persoane din diferite colțuri ale țării și să ne facem amintiri de neuitat. Personal, recomand
o astfel de experiență și dacă aș avea șansa, aș repeta-o.
Nu doar David, Mălina și Amalia au făcut cinste colegiului. Mai avem și alți vulcaniști valoroși și
pasionați de limba lui Voltaire. Teodora HORGE, cea care completa frumoasa echipă a franțuzoaicelor
din clasa mea, și ea absolventă a Vulcaniei, colega Mălinei și a Amaliei, a obținut și ea multe premii și
mențiuni la etapele județene ale Olimpiadei. Începând cu clasa a VII-a și terminând cu clasa a XI-a, Teo
nu a ratat niciun an școlar. De fiecare dată a venit cu premiu sau mențiune. Iată ce gânduri ne transmite
ea atunci când explică de ce ales limba franceză : Am ales să merg la Olimpiada de limbă franceză
pentru a încerca ceva diferit. Mi-am dorit să învăț cât mai bine o altă limbă străină pe lângă engleză,
iar franceza mi s-a părut cea mai atractivă, fiind sprijinită și de doamna dirigintă.
Alexia BUZ, colega de clasă a lui David răspunde și ea la
aceeași întrebare : De ce limba franceză ? Am ales drumul spre
învățarea limbii franceze deoarece este o limbă uzuală fiind și
a doua cea mai populară limbă vorbită în lume. De asemenea
m-a fermecat prin accentul ei care îți emană un concept de
dragoste, de romantism, dar nu voi uita niciodată nici de
gastronomia culturii prin care afli cele mai sofisticate rețete.
Am participat la olimpiada de limba franceză tocmai pentru a
dobândi cât mai multe informații legate de această cultură și
pentru a-mi demonstra de ce sunt în stare.
Nu doar cei de la matematică-informatică au descoperit
tainele limbii franceze ! Timidă, dar hotărâtă, a pășit și Sonia
POPA-IACOB, actualmente elevă în clasa a X-a B, profil
Științe ale naturii, pe podiumul olimpiadei de limba franceză.
Sonia explică și ea ce a făcut-o să aleagă franceza : Pentru
mine limba franceză este o ca și o melodie, mereu descopăr
câte ceva, un sunet, o literă, un cuvânt, fapt care mă face să mă
ambiționez mai mult și mai mult. Limba franceză nu este doar o
limbă străină pe care eu o studiez, ci este o parte din mine, o
poveste din viața mea, și ea în sine este o poveste plină de
personaje și mistere care vin spre mine să le descopăr și să le
rețin. Limba franceză este muzica vieții mele și limba care mă
face în fiecare zi să fiu curioasă de ceva nou.
Ultima, dar nu cea din urmă, este Irina CITREA,
gimnazistă la CNSV. Irina, sora Mălinei, păstrează tradiția
familiei și este dornică de a descoperi tainele ascunse și magice
ale limbii franceze: Eu am ales limba franceză, deoarece m-a
fascinat, fiind o limbă melodioasă. Totodată, mi-am dorit să
învăț încă o limbă străină pe lângă limba engleză. Învățând-o
la școală, mi-am descoperit o mică pasiune pentru aceasta.
Așadar, pasiunea pentru limba franceză, dar și perseverența, au condus la reușite frumoase pe
parcursul anilor. Aceste reușite ale elevilor din Vulcania sunt și reușitele noastre, ale profesorilor, pentru
că fiecare a pus o cărămidă la formarea acestor elevi minunați.
53
Et in Vulcania Ego
Nr. Concurs/ Olimpiadă, Nume, prenume Clasa Nume, prenume Rezultat la interjud./
crt Disciplină elev profesor et. județeană națională
16 ONSS VOLEI BĂIEȚI Echipa băieți liceu Popa Bota Ioan LOCUL II
17 ONSS VOLEI FETE Echipa fete liceu Popa Bota Ioan LOCUL III
54
Et in Vulcania Ego
55
CUPRINS
Editorial 1
A OSUTĂNOUĂZECIȘICINCEA TOAMNĂ....
Întemeieri 2
CONTRIBUȚIA CTITORULUI SAMUIL VULCAN LA PROPĂȘIREA MATERIALĂ A
ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA
Cronici Vulcaniene 3
,,PAGINI DE UCENICIE” – SANCTUARE AURITE ALE LITERATURII ELEVILOR ....
Efigii 7
ȘTEFAN MUSTA – PROMOTORUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI MATEMATIC BEIUȘEAN
Amfiteatrul experiențelor culturale și științifice 9
FIZICA ȘI EVESV – EVENIMENTUL EDUCAȚIONAL ,,VASILE ȘTEFĂNICĂ”
CONCURSUL INTERDISCIPLINAR ,,ȘTEFAN HEPITEȘ”
MARATON DE EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ
EXPLORAREA UNIVERSULUI = EXPLORAREA SINELUI
ECOLOGIA – PUNTE DE LEGPTURĂ ÎNTRE MATEMATICĂ, ARTĂ ȘI LITERATURĂ
ȘCOALA ALTFEL 2023 – TRASEU TURISTIC ÎN ȚARA BEIUȘULUI. DRUMUL
BISERICILOR DE LEMN. PROIECT DE ACTIVITATE INTERDISCIPLINARĂ
SUNTEM OAMENI
MUZEUL ȘI ȘCOALA, RESURSE EDUCAȚIONALE
Sciencia – Didactica Militans – Ars longa 18
CURIOZITĂȚI MATEMATICE
INFLUENȚA ATITUDINII ȘI EMOȚIILOR POZITIVE ASUPRA PROCESULUI DE ÎNVĂTARE
Invitație la lectură 20
PEȘTERA
Noutăți editoriale 21
VOIEVODUL MENUMORUT. ISTORIE ÎN CASE BIHORENE
Catedra Cimitirului din Deal 22
MARIA DALEA
ANGELA DOINA MIHELE
TRAIAN STANCIU
Proiecte de succes 26
MOBILITATE ERASMUS+ GĂZDUITĂ ÎN APRILIE LA CNSV
CNSV – ȘCOALĂ ETWINNING PENTRU A TREIA OARĂ CONSECUTIV
CULTURA ÎNTRE ȚĂRI
PROIECTUL RĂMÂI ÎN EDUCAȚIE ȘI ORIENTEAZĂ-TE CĂTRE STUDIILE EUROPENE!
PROIECTUL INNOSCHOOL
Zbor alb 31
CREAȚII ALE ELEVILOR
Consiliul Școlar al Elevilor 42
ACTIVITĂȚI ALE ANILOR 2021-2023
Cantus mundi 45
CORUL COLEGIULUI NAȚIONAL ,,SAMUIL VULCAN” BEIUȘ
Buletin sportiv 46
FOTBAL. VOLEI. HANDBAL
Et in Vulcania Ego 48
MIHAI DRINGO – UN CAMPION ,,UNDER CONSTRUCTION”
DENIS ȘTIUBE – POVESTEA MEDALIEI DE BRONZ
PAUL TAL – AUR LA INFOEDUCAȚIE
CU EI NE MÂNDRIM – ALEXIA JURJIU și ALEX COSTUȚ
VULCANIȘTII SUNT CAMPIONI LA LIMBA FRANCEZĂ
PERFORMANTA LA LOC DE CINSTE ÎN CNSV
56