Andronie Elena Denisa

EDUCAȚIA ÎN EVUL MEDIU

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE
DEPARATMENTUL DE ȘTIINTE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI
PREȘCOLAR

EDUCAȚIA ÎN EVUL MEDIU

COORDONATOR DISCIPLINĂ Lucrare realizată de Andronie

Lector.dr.Sorin Predescu Elena Denisa
Anul I
Grupa 1

1
Andronie Elena Denisa
EDUCAȚIA ÎN EVUL MEDIU

EDUCAȚIA ÎN EVUL MEDIU

Evul mediu reprezintă perioada situată istoric între Antichitate și Epoca modernă, fiind
una dintre cele mai importante privind evoluția omenirii, dar și evoluția educației, și a
importanței acesteia în ceea ce privește omul și destinul său. Această perioadă a fost împărțită în
trei părți: Evul mediu timpuriu, clasic, și târziu. Deși a fost o perioadă în care educația la început
nu a fost prioritară, cu trecerea timpului au apărut formele de educare în rândul oamenilor.
Educaṭia a suferit modificări, deoarece omenirea a conștientizat faptul că școala este importantă
pentru fiecare om.

Educaṭia îl însoțește pe om de-a lungul vieții, ea fiind un factor necesar ṣi foarte important.
Ceea ce îl face pe om diferit de ceilalṭi, nu este modul în care se îmbracă, sau situația financiară,
ci educația este. Un om este bogat dacă are cunoștințe, dacă a făcut o școală, dacă se comportă
bine cu ceilalṭi. În acele vremuri la început educație primeau doar cei bogați, adică familiile care
aveau o situație economică foarte bună, și un rol foarte important în cadrul societății.

Populația în Evul mediu era împărțită în trei categorii și anume: cavaleri, cler, și șerbi, adică cei
care se luptă, cei care muncesc pământurile și cei care se roagă, adică clerul. Odată cu secolul XII
au apărut modificări în ceea ce privește populația Europei, crescând numărul locuitorilor, dar și
apariția unor noi profesii, și anume, negustoria. ”Negustorul este un pionier al învățării limbilor
străine, al perfecționării măsurilor, al manevrării monedelor”( Jacques le Goff,1999) . Încă de la
începuturile Evului Mediu, și chiar din Preistorie, oamenii au început să călătoarească pentru a-și
găsi hrană, iar în același timp aceștia au descopeit noi continente ale lumii. Oamenii migrau
foarte mult pentru a aduce tot felul de produse care nu se găseau în locul unde aceștia locuiau,
pentru a face bani, și pentru a se întreține. Negustorii erau oamenii care aduceau în lucurile natale
mirodeniile.”Se constată deci o preferinţă din ce în ce mai mare arătată căilor de apă, care
permiteau transportul mai rapid şi în condiţii mai bune a mărfurilor de volum mare (cereale,
lemn, vin, ulei, sare,)”.(Ecaterina Lung,2005).

Astfel în acea perioadă cei mai educați erau oamenii bisericii. Aceștia deveneau practic
profesori pentru elevi, dar doar pentru băieți deoarece fetele nu aveau dreptul de a avea o
educație. Femeia trebuia să se supună bărbatului, ea neavând dreptul de a lua decizii singură.

Căsătoria genera obligaţii personale şi patrimoniale între soţi, care erau reciproce şi unilaterale.
Femeii îi reveneau următoarele obligaţii personale unilaterale: obligaţia de a-şi asculta soţul, de a

2
Andronie Elena Denisa
EDUCAȚIA ÎN EVUL MEDIU
convieţui cu acesta, de al urma şi de a-l aştepta atunci când era plecat. (Universitatea
Creștină”Dimitrie Cantemir”, 2011). Cu toate acestea, femeile aveau și ele drepturi consemnate
chiar în Cronica Marii Logofeții, printre care se numără: Dreptul de a fi instruite, la fel cum erau
educați bărbații, numai că acest drept era la latitudinea familiei, contend foarte mult de statutul
acesteia și mai ales de situaţia materială . Dreptul de a avea şi de a folosi sigilii, dreptul de a primi
zestrea și de a o păstra, astfel pe lângă toate acestea, femeia avea dreptul de a avea zestrea de la
părinți și de a o păstra chiar și după moartea soțului.

Școlile erau situate în apropierea mănăstirilor, unde veneau copii pentru a învăța să scrie și să
citească, adică să-și însușească deprinderile elementare pentru a se descurca în viață. Învățau
gramatică, retorică, adică elementele importante. Pe lângă acest tip de școală mai exista și cea
parohială, prin care elevii veneau acasă la preoți și învățau alături de aceștia tainele matematicii,
și a scrisului corect.

Acest tip de învățământ a apărut încă de la începutul epocii medievale, urmând ca mai târziu să
apară și alte tipuri de învățământ, adică cel mediu pentru care s-a creat spațiu propriu, și nu mai
era nevoie ca educarea tinerilor să se realizeze în cadrul bisericilor și mănăstirilor. Desigur, că pe
lângă acestea copii erau învățați și cu tainele bisericii. Datorită faptului că nu existau foarte multe
cărți, deoarece tiparul a apărut mult mai târziu, majoritatea lecțiilor erau predate oral, iar
imformația nu era foarte bogată, din lipsă de material. În acea vreme cărțile nu erau foarte ușor de
găsit, chiar și în universități sau în alte locuri special amenajate pentru domeniul educational,
numărul acestora era în jur de 200-300. Astfel, fiecare preot organiza orele după bunul plac și
după propriile resurse.

Totodată pentru cei care doreau să urmeze și alte tipuri de învățământ, adică să continue studiile
au existat chiar și universități pentru ai ajuta pe acesția.” Pentru învățături mai înalte, și pentru cei
care puteau să își susțină copii, existau universitățile din Polonia, Italia, Constantinopol, Viena,
Paris, Praga.

Cultura cavalerească a ocupat un rol esențial în epoca modernă. Astfel la vârsta de șapte ani,
copilul începea să fie educat și instruit în acest spirit.” Copilul destinat să devină cavaler primea
titlul de paj și era introdus în tainele scrisului dublate de normele creștine menite a-i asigura o
conduită virtuoasă mai târziu. La vârsta de 14 ani tânărul era înaintat în grad, devenit valet,
paj”(Silviu Petre, 2015 ) .

Deja la vârsta de 14 ani, acesta servea la mesele cavalerilor, era educat pentru ca mai
târziu să poată realiza și purta cu mândrie această ”virtute”.

3
Andronie Elena Denisa
EDUCAȚIA ÎN EVUL MEDIU
Consider că educația a existat în toate epocile timpului, chiar dacă nu a fost egală, sau nu a
fost relizată cum trebuie, ea a existat. Desigur că în aceste timpuri familia nu își trimitea copilul
la școală din lipsă de bani, dar chiar și așa copii erau educați. Fiecare părinte își educă copilul
după posibilități. Unii au bani și pot să le ofere tot ce au nevoie, așa cum se întâmpla și în Evul
Mediu, când familiile bogate care aveau o funcție bună în stat puteau să își susțină copii mai mult
timp în mediul educational putând să își însușească cât mai bine elementele importante. Familiile
cu o situație mai delicate, nu au avut puterea de a da copiilor lor cea mai bună situație în ceea ce
privește educația. Fiecare epocă istorică a aduc un plus în ceea ce privește educația din zilele
noastre, astfel dacă nu ar fi existat aceste perioade în istorie, lumea de astăzi ar fi fost altfel.

Pot spune că educația în Evul mediu din punctul meu de vedere a existat chiar și în situațiile grele
precum renașterea, și alte perioade și momente grele.

Acest sistem tradițional care are la bază idei tradiṭionale de creṣtere ṣi educare, care
presupunea ca fetele să nu fie foarte educate se va transforma deoarece, cu trecerea timpului s-au
constatat unele lipsuri ṣi neajunsuri ṣi asfel a ajuns să se modernizeze ṣi să fie un element esenṭial
pentru viaṭa unui om.

BIBLIOGRAFIE:

 PETRE, S. (2015). Educaţia cavalerilor în Evul Mediu. Sphere of Politics/Sfera Politicii, 28(2)

 Lung, E.( 2005). ISTORIE- Stat şi societate medieval

 Universitatea Creștină ”Dimitrie Cantemir” Facultatea de Istorie,(2011). ANALELE
Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”
 Jacques Le Goff, (1999). Omul Medieval,Editura Polirom