GÂNDIREA PEDAGOGICĂ DIN

EPOCA RENAŞTERII
 La sfârşitul secolului V societatea feudală încetează să
existe şi începe o nouă epocă numită Evul Mediu. Apar
şi se dezvoltă relaţii feudale susţinute de creştinism.
Evul Mediu reprezintă o epocă istorică mare mai mult
de 12 secole.
Evul Mediu de regulă este împărţit în trei perioade:

- V-X evul mediu timpuriu;

- X-XIII – evul mediu dezvoltat;
- XIV-XVI - epoca Renaşterii.
Se caracterizează Evul Mediu prin apariţia şi
dezvoltarea învăţământului, legată de apariţia şi
dezvoltarea culturii bisericeşti.
 La începutul sec.VII pe teritoriul Irlandei şi Britaniei,
datorită activismului călugărilor aufost deschise primele şcoli
bisericeşti. Se deschideau pe lângă mănăstiri, datorită faptului că
acolo s-au păstrat manuscrise, care serveau ca manuale.
Conţinutul învăţământului se baza pe lucrările lui Augustin.
Lucrările prevedeau cunoştinţe laice, limbi străine,
istoria, dialectica,retorica, bazele matematicii.
Programa era atât pentru şcolile “mireşti” cât şi pentru
cele interne, care pregăteau călugări.
Se acorda multă atenţie educaţiei morale. Instruirea se
făcea la diverse niveluri:
 elementar (cititul, scrisul, socotitul, cântul) – 5 ani;
 nivel mediu-trivium (gramatica,latina, retorica şi dialectica);
 nivelul superior-cvadrium (aritmetica, geometria,
astronomia,muzica).
 Cartea principală era Casoslovul-învăţarea pe de rost. Au apărut
manuale şi indicaţii metodice (Prisiţian, Donat).
Cursul instruirii 6-8 ani. Primii doi ani învăţau filozofia, următorii
doi ani-teologia,istoria bisericii şi dreptul; ultimii doi ani-teologia
aprofundată. Finisau cu titlul de bacalaureat şi unii cu titlul de
magistru.
În legătură cu creşterea numărului de şcoli sclavagiste, se forma
categoria de oameni preocupaţi de munca pedagogică.
Elevii şi profesorii se uneau în asociaţii, numite universităţi,
care se caracterizau prin învăţământ diferenţiat.
Universităţile aveau 4 facultăţi de regulă:
• pregătitoare sau artistică şi trei superioare: medicină, juridică,
teologică.
Centre ale învăţământului şi culturii erau oraşele. Dezvoltarea
oraşelor provoacă apariţia unor noi pături sociale-burgeri, populaţia
orăşănească preocupată cu comerţul şi meseria.
Această pătură socială organiza şcoli noi “şcoli de calcul”, “şcoli a limbii
materne”, “şcoli latine”. Aceste instituţii erau independente de
biserică. Primele şcoli au apărut în Italia, Franţa.
Deci caracterul social şi de clasă al educaţiei evidenţiază 3
modele de educaţie:
1. educaţia clerului
2. educaţia nobilor feudali
3. educaţia meseriaşilor.
Clerul deschide şcoli de diferite titluri:
Nobilii feudali erau preocupaţi de educaţia cavalerilor
Meseriaşii – de educaţia profesională.
Nobilii propuneau educarea cavalerului (10-12-18 ani). Se
educau la curtea suveranului sau la curtea regelui;
• 14-16 ani – devine purtător de armă;
• 18 ani – era primit în ordinul cavalerului;
7 virtuţi se formau.
Fetele erau educate pe lângă mănăstiri.
Gândirea pedagogică
Erasmus din Rotterdam (1467-1536)
Date biografice:
• Copil din flori”mult-râvnitul”- se va autoironiza Desiderius
(doritul)
• Anii copilariei pe langa manastirile din Olanda, inteligenta
iesita din comun, maturizare precoce.
• Obtine o bursa la Paris,invatand la faimosul colegiu
Montaigu
1506 obtine titlul de doctor in arte.
Principalele lucrari:
Adagii, Lauda nebuniei, Colocvii, Despre prima educatie
liberala a copiilor, Despre planul de invatamnat, Educarea
princepelui crestin, Educarea femeii crestine, Despre
educarea bunei cuviințe.
• Educarea tineretului este totuna cu educarea
omului, în optica marelui umanist.
• Devenirea maturului depinde de calitatea
formării în anii tinereţii. „Omul nu se naşte om,
ci devine", declară Erasmus în” Despre
creşterea copiilor”.
• Omul, prin raţiunea pe care Dumnezeu i-a
dăruit-o prin creaţie, poate să-şi amelioreze
natura sa primitivă, cu condiţia ca educaţia să
fie liberală, adică să se sprijine pe liberul
arbitru al omului.
• În “Educarea principelui creştin”,Erasmus expune
o serie de principii educative cu privire la educaţia
arhiducelui Carol, viitorul Carol Quintul, reguli
referitoare la direcţiile de formare a viitorului
conducător. Contrar principiilor lui Machiavelli,
Erasmus pledează nu numai pentru o educaţie
fizică şi militară, ci şi pentru formarea intelectuală
şi morală cu scopul de a putea face faţă sarcinilor
viitoare. Principele trebuie să servească
intereselor celorlalţi, să-şi părăsească propriul
egoism şi să fie un om al păcii şi bunei înţelegeri.
În lucrarea Planul de studii el cere profesorului o
cunoastere universala, adica sa stie de toate.
În lucrarea “Elogiul nebuniei”,Erasmus critică
învăţământul timpului său, şcolile fiind percepute ca
adevărate închisori spirituale. „Veşnic hămesiţi de
foame şi soioşi, îmbătrânesc în mijlocul unei turme de
copii, în şcolile acelea, ba, mai bine zis, locuri de
tristeţe, în puşcăriile lor şi în acele odăi de tortură,
asurziţi de strigăte şi sufocaţi de duhoare şi murdărie...
Ei se cred cei mai merituoşi oameni de pe pământ. Ce
încântaţi sunt ei de ei înşişi, când cu chipul şi cu glasul
lor ameninţător bagă spaimă în ceata speriată de copii
pe care, după bunul lor plac, îi snopesc în bătăi cu
nuiele, beţe, vergi" (Erasmus, 1959, p. 77
• Educaţia scolastică, bazată pe reproducere mecanică,
nu este pe placul marelui umanist. „Imitaţia este o
sclavie a inteligenţei, care degenerează adesea în
iluzionare, în îngustime de spirit şi în minciună.
• Imitaţia servilă falsifică pur şi simplu caracterul, în
timp ce libera dezvoltare a individualităţii îl
redresează, îl dezvoltă, îl fortifică şi îl înnobilează"
(Paroz, 1883, p. 99).
• Erasmus insistă asupra ideii binefacerii culturii pentru
formarea omului. Cultura nu este totuna cu erudiţia,
ci reprezintă un proces de umanizare a pornirilor
instinctuale. După el, rădăcina tuturor virtuţilor rezidă
în formarea prin educaţie.
Francois Rabelais (1494-1553)
Date biografice:
A studiat si calatorit foarte mult
Calugar cordelier, benedictin, preot sau paroh
Student medicinist, unde isi ia doctoratul
Este medic si profesor la Grenoble, Narbone,
Persecutat si marginalizat
Opera cea mai importanta, Gargantua și
Pantagruel
• El întrevede viitorul educaţiei pentru ştiinţe, în
special pentru ştiinţele naturii; supune spiritul
nu la laborioase subtilităţi, la artificiile
complicate ale paradigmei scolastice, ci la
eforturile grele de confruntare cu realitatea în
vederea asigurării unei înfloriri şi răspândiri
fecunde a sufletului omenesc.
 Rabelais scoate în evidenţă diferenţa notabilă dintre
educaţia scolastică şi cea nouă, de tip umanist,
comparând educaţia primită de Gargantua de la un
oarecare preceptor teolog cu cea administrată lui
Eudemon de către noul tip de dascăl - Ponocrates.
Gargantua ajunsese doar la performanţa de a recita pe de
rost idei, cărţi, fără a pătrunde în esenţa celor învăţate şi
fără a avea capacitatea de a reflecta asupra ideilor
asimilate. Eudemon, în schimb, devenise instruit cu
adevărat, elegant în exprimare şi disciplinat.
• Rabelais personifică prin cei doi şcolari două
metode didactice opuse, una bazată pe
exerciţii mecanice, de memorare şi pe
despiritualizare şi alta bazată pe libertate, pe
deschidere şi francheţe în gândire şi
exprimare.
Michel de Montaigne (1533-1592)
Date biografice:
• Se naste intr-o familie de negustori
• I se asigura o educatie bogata dar si originala.
Crescut la tara, pentrua cunoaste
vicistitudinile dar si avantajele vietii rustice
• Educat de un perceptor german, invata limba
latina
• La 7 ani dat la un colegiu din Bordeaux.
• Studii superioare la Bordeaux si Toulouse.
• Scrie celebrele eseuri
Problematica educaţiei este înfăţişată de
marele om de cultură în primul volum de
Eseuri, mai precis în capitolele XXV, „Despre
înfumurarea dăscălicească", şi XXVI, „Despre
creşterea copiilor". Facem precizarea că
filosoful francez a folosit printre primii
termenul modern de educaţie, în locul altora
mai vechi, mai inadecvati şi mai ambigui (se
utilizaseră mai ales noţiunile de institutio şi
nourriture).
• Pedagogia sa este cea a unui fin moralist, a unui om
format în cultul lecturilor şi al experienţei vieţii,
dând dovadă de „gândire complexă în avântul ei,
jucând cu plăcere simultan pe mai multe registre,
bogat şi nuanţat în formă, dar destul de simplu în
conţin
• Educaţia nu poate „să facă pe orb să vadă", ci
călăuzeşte pe calea cea bună o însuşire care există
deja într-o anumită măsură. Ca şi alţi umanişti ai
vremii, critică învăţarea mecanică şi aspectele
cantitative ale asimilării, fără a se avea grijă de
calitatea celor învăţate. ut" (Debesse, Mialaret,
1971, p. 255).
• Este un adversar înverşunat al pedantismului
şi al formalismului scolastic, ironizând caustic
exagerările şi deformările educaţiei medievale.
Idealul educativ este cuprins în noţiunea de
gentilom, de personalitate armonioasă
trupească şi sufletească, dornică de a
cunoaşte şi a respecta adevărul, de a se
supune normelor bunei purtări faţă de
superiori
• Interogaţia proprie reprezintă semnul cel mai
evident al faptului că spiritul este viu ş
ilucrează. Nu contează cât ştim, ci ceea ce
putem face cu ceea ce ştim. În locul unui cap
plin de cunoştinţe este de preferat, după
Montaigne, o minte bine sistematizată
Thomas Morus (1478-1535)
Date biografice:
• Se naste in Anglia intr-o familie de magistrati
• Primele invataturi de la un prelat
• Studiaza la Univeristatea din Oxford
• Ocupa funcii de stat la curtea regelui Henric la VIII-lea
cu care va intra in conflict
• Fiind acuzat de inalta tradare si executat prin decapitare
• Umanist de importanță, devine celebru prin Cartea de
aur, pe cât de folositoare pe atat de distractiva, despre
cea mai buna formă de organizare a statului și despre
noua insulă, Utopia.
• Este considerat a fi intemeietorul socialismului
utopic.
• În Utopia (in greaca veche ar insemna loc care
nu exista nicaieri)
• Filosofia educativă a lui Morus are la bază
lecturile sale, ca şi observarea atentă a vieţii
sociale şi politice a vremii. A crezut cu putere
că omul este capabil de înnobilare, de
depăşire a opacităţilor, de trăire în preajma
artelor şi filosofiei, de cultivare a interesului
pentru progresele ştiinţei.
• Utopia pe care a compus-o reprezintă o satiră politică şi,
totodată, o poveste alegorică.
- Pentru stabilirea noii ordini, educaţia va deţine un rol
primordial.
- Educaţia profesională este vizată cu precădere.
- Munca agricolă este prescrisă ambelor sexe.
- Studiile clasice sunt oarecum neglijate (filosofia, logica, greaca).
- Educaţia intelectului se realizează, îndeosebi, după îndeplinirea
„planului" de muncă, în timpul rămas la dispoziţie.
- Utopienii se consideră oameni cultivaţi, care stăpânesc toate
artele şi ştiinţele vremii lor.
- Educaţia se realizează în limba maternă, pentru toţi copiii, şi
este corelată cu activităţile concrete ce urmează a fi desfăşurate
de către fiecare în parte
Sunt delimitate o serie de etape ale educaţiei:
• până la 5 ani, educaţia se face în familie;
• urmează educaţia socială, până la 14 ani, prin
însuşirea normelor de bună convieţuire. Se va
inculpa elevilor dispreţul faţă de podoabe şi
avuţie, în favoarea cumpătării şi bunelor
moravuri.
• Capitolul intitulat „Despre arte şi meserii", din
lucrarea Utopia, descrie amănunţit felul cum
trebuie realizat învăţământul.
• După Morus, educaţia este obligatorie şi generală
pentru toţi copiii. Cunoştinţele „teoretice" sunt
date de bătrânii învăţaţi, iar cele de ordin practic
se însuşesc prin acţiune, în circumstanţele iniţierii
în anumite meserii (zidărie, fierărie, dulgherie,
ţesut, agricultură etc).
• Educaţia este administrată şi adulţilor, după orele
de muncă, în vederea îmbogăţirii minţiişi luminării
sufletului lor. îmbinarea dintre munca fizică şi cea
spirituală contribuie la dezvoltarea armonioasă -
scop prioritar al educaţiei utopienilor.
Tommaso Campanella (1568-1639)
Date biografice:
• n. Calabria, Italia într-o familie modesta, parinti
nestiutori de carte
• intra in ordinul calugărilor dominicani,
contemporan cu Galileo Galilei si prieten cu Giordano
Bruno
• in 1599 condamnat pe viata ca urmare a participarii
la un complot indreptat impotriva puterii monarhice
spaniole, ramane in inchisoare timp de 27 ani la
Neapole.
Lucrarea Cetatea soarelui (La Cita del Sole) editata
italiana si latina
 Lucrarea sa principală prezintă o societate ideală,
localizată undeva într-o insulă în Oceanul Indian.
Ca şi Morus, Campanella trasează caracteristicile şi
principiile de funcţionare ale unei lumi utopice.
Lucrarea este realizată sub forma unui dialog între un
marinar genovez şi un membru al unui ordin călugăresc.
în noua societate domneşte proprietatea în comun a
bunurilor, atât munca fizică, cât şi cea intelectuală fiind
o onoare pentru fiecare. Solarienii muncesc fiecare
potrivit puterii individuale şi primesc de la societate cât
au nevoie.
 În societatea construită nu există bani, marfă, relaţii
comerciale sau financiare şi nici chiar salariul.
Organizarea socială şi conducerea statului sunt bazate pe
principii democratice, Conducătorul (numit Soarele sau
Metafizicianul) fiind ajutat de sfetnici specializaţi numiţi Putere,
inţelepciune şi Dragoste (Pop, Sin şi Mor).
Conducătorul, ca şi ceilalţi demnitari sunt aleşi după
criterii etice şi intelectuale, dar şi în funcţie de capacitatea de
organizare şi de conducere.
Fiii Soarelui trăiesc mai aproape de natură, pe care
trebuie s-o cunoască, supunându-se legilor ei. Din punct de
vedere filosofic, Campanella este exponentul punctului de
vedere empirist, potrivit căruia putem cunoaşte realitatea prin
intermediul simţurilor.
 Nu putem ajunge la raţiune dacă anterior
realitatea nu a fost trecută prin simţuri, acestea
fiind considerate adevărate porţi prin care pătrund
în conştiinţă informaţii despre lume.
 Chiar dacă avem dubii despre realitate, prin
senzaţii se certifică o realitate de nezdruncinat:
existenţa eului care se îndoieşte sau nu de
pregnanţa lumii reale.