Sunteți pe pagina 1din 3

Educatia in Epoca Renasterii si Reformei

Sec XIV – XVI

Miscarea a debutat in Italia, apoi s-a raspandit in toata Europa. Influenta sa a fost
resimtita in literature, filosofie, arta, muzica, stiinta, religie precum si in alte domenii de
dezvoltare.
“Modelul de viata renascentist a generat schimbari majore si in domeniul educatiei, al
invatamantului. Sistemul de munca medieval se dovedise dogmatic (=Care respinge principiul
verificării critice, considerând că o opinie, o teză etc. are o valoare necontestată în orice condiții
și în orice împrejurări), necorespunzator, rupt de realitate. Increderea in forta creatoare a omului
a condus si la amplificarea increderii in puterea formative a educatiei. Este sustinuta din nou idea
asigurarii unei educatii variate a elevilor care sa alterneze in mod rational efortul fizic cu cel
intellectual.”(p.62)
Aceasta noua orientare a culturii catre ceea ce este omenesc si situarea a omului in
centrul cunoasterii este cunoscuta sub numele de “umanism”.
Erau denuntate ca necorespunzatoare atat continutul invatamantului, abstract, formal, rupt de
realitate, cat si mijloacele de realizare – caracterul mechanic al metodelor.
Umanismul epocii se opunea cu toata puterea atitudinii inumane manifestate prin
aplicarea pedepselor corporale. Erasmus sustinea ca preotii erau considerate ca fiind niste
sarlatani care mentin cu buna stiinta ignorant oamenilor pentru a se servi mereu de aceasta
ignoranta.
Se cerea de aceea un invatamant legat de nevoile vietii, orientat spre cunoasterea naturii,
a stiintelor. Se impunea o atitudine blanda a profesorului, o dezvoltare armonioasa fizica si
spirituala.
“Insasi dezvoltarea impetuoasa a fortelor de productie, a vietii economice a facut
necesara inmultirea scolilor, pentru a putea fi cuprinsi mai multi copii: fii ai negustorilor,
patronilor, meseriasilor si paturii intelectuale care se largea. In orase se deschid mai multe scoli
elementare si colegii de nivel mediu la care se adauga noi universitati”, p. 63.
Pedagogia trebuie sa se adapteze naturii copilului, potrivit inclinatiilor sau formei sale
particulare de viata si sa se bazeze pe moralitate. Copilul trebuie astfel crescut incat sa devina un
om sincer care sa iubeasca adevarul.
Reprezentanti
Vittorino Da Feltre

Pedagogul Italian a cautat sa adapteze fiecare disciplina nivelului de intelegere a elevilor


si sa adauge elemente noi cerute de epoca in care traia. Folosind procedee accesibile elevilor:
conversatia, lectura cu glas tare, imprivizarea de versuri latinesti, el voia sa formeze oamenii
care sa gandeasca frumos, sa scrie frumos, sa vorbeasca frumos sis a aiba de asemenea un corp
frumos.
Se observă la acest pedagog numeroase idei noi pentru vremea lui: luarea în considerare a
înclinaţiilor copiilor, îmbinarea supravegherii cu disciplina blândă, preocuparea pentru cultivarea
unei exprimări frumoase, după modelul retoricii romane, instruirea publică în locul celei cu
preceptor

Erasmus din Rotterdam

“Cultura nu inseamna eruditie (= Cunoaștere temeinică a uneia sau a mai multor


științe; cultură vastă) ci umanizarea pornirilor instinctive prin contactul cu marile idei ale
operelor literare. Dupa parerea sa, izvorul tuturor virtutilor se afla in educatie. Spre deosebire de
plante si animale, care dobandesc prin nastere insusirile lor caracteristice, omul le obtine numai
prin educatie.
Educatorul are datoria sa cunoasca inclinatiile copilului care se dezvaluie in joc sis a
orienteze activitatea copilului in directia lor”, p65.
Erasmus aprecia ca cel mai potrivit mediu pentru prima educatie a copilului il constituie
familia. La el se observa o preocupare de a orienta procesul educativ prin sensibilizarea spiritului
uman, aceasta realizandu-se atat prin metodele de educatie cat si prin continutul invatamantului,
p66.

Francoise Rabelais

Rabelais face o critica viguroasa si multilateral sistemului de educatie feudal, incepand cu


conditiile in care erau pusi sa traiasca elevii in colegiile de pe langa manastiri, pana la
dezvaluirea consecintelor negative ale practicii educative scolastice (=Rupt de realitate, de viața
practică.) . Opera sa “Gargantua si Pantagruel” este o expresie a reactiei fata de Biserica
Catolica, fara de ignoranta obscurantismului si unilateralitatea calugarilor, p.98.
El avea in vedere:
- Folosirea eficienta a timpului de studiu
- Alternarea efortului fizic cu cel intelectual
- Lectura unor lucrari cat mai variate
- Vizitarea unor ateliere, laboratoare
- Discutarea celor citite si vazute
- Confectionarea diferitelor obiecte
- Contactul cu munca oamenilor, cu produsele activitatii acestora
- Stimularea interesului elevului pentru invatare
- Repetarea celor invatate

Declinul Renasterii

Ca orice miscare socio-culturala, si Renasterea, dupa o perioada de apogeu, cunoaste un


declin, in care ideile inovatoare lipsesc si apar lucrarile de imitatie.
Decliunul Renasterii a fost favorizat si accelerat de doua imprejurari:
1. Decaderea politica si economica a Italiei, bantuita de razboaie nesfarsite
2. Ca reactie la reforma religioasa initiate in Germania de Martin Luther, Biserica Catolica
instituie Contrareforma si tribunalele inchizitoriale, adevarat lovitura de gratie impotriva
libertatii de gandire.
Galileo Galilei este constrains sa-si abjure public convingerea asupra rotatiei pamantului
in jurul soarelui, nu fara a sopti pentru sine “ Eppur si muove! = Si totusi se misca!”
Ideile Renasterii nu pot fi insa inabusite, ele sunt aparate de oamenii curajosi ca Erasmus
din Rotterdam, Francis Bacon sau Rene Descartes, care isi propun ca obiectiv fundamental
transmiterea unui mesaj eliberator si purtator de bucuria pe care o da cunoasterea , iar secolul
XVIII va relua spiritual renasterii sub forma Iluminismului Francez (Epoca Luminilor sau
Epora Ratiunii)
Descartes – Cogito, ergo sum! (= Cuget, deci exist!)

S-ar putea să vă placă și