Prof.

Băltărețu Ana-Maria
Gradinița P.P. Nr. 3
Structura P.P. Nr.2, Petroșani, Hunedoara

Educația și modelele sale

Așa-zisul subiect atât de dezbatut de sute de ani de mai-marii filosofi, profesori și

personalitațI ilustre ale acestui domeniu, și anume, educația, a stat la baza numeroselor intrigi,
uneori chiar și polemici cu privire la modul în care această temă atât de problematică
influențează dezvoltarea ființei umane.

Etimologia cuvântului ,,educție” îşi are originea în substantivul latin „educatio”,

substantiv derivat din două verbe: „educo-educare” – a creşte, a hrăni, a îngriji o plantă, o fiinţă
umană şi „educo-educere” – a scoate din, a ridica, a înălţa. De-a lungul timpului numeroase
personalității remarcante în domeniul educașional au încercat să definească cât mai bine, mai
concis și mai correct termenul de educație, dintre toate acestea, una ditre cele mai cunoscute
definiții este aceea a lui C. Stan, conform căreia: „Educaţia este, în esenţa sa, o acţiune umană şi
socială de transformare şi modelare a naturii umane, acţiune ce se desfăşoară în direcţia facilitării
şi impulsionării evoluţiei individului spre stadiul de personalitate formată, autonomă,
responsabilă, conformă cu valorile promovate la un anumit moment în societate”. Astfel putem
spune că educația reprezintă o activitate cu o însemnătate deosebită care ar tebui să âși aibă un
loc bine-meritat în orice societate modernă.

Cu timpul educația, ca știință s-a ramificat, creând astfel 5 mari tipuri de educație, și
anume: educația intelectuală, educația morală, educația estetică, educația profesională și educația
fizică. Astfel fiecare societate a ales să pună accentual doar pe anumite ramuri ale educației sau
pe educație în ansamblul ei, rezultând astfel diversitatea educațională, fiecare sistem educational
adoptând modul și tipologia de educație care se află în concordanță cu direcția de dezvoltare a
poporului. De exemplu, atât în grecia antică cât și în roma antică educația era structurată îm
funcție de nivelul social dobândit de familia educabilului până în acel moment.

Diversitatea educațională este întâlnită și în present pe tot globul. În Germania școlile sunt
considerate extrem de stricte și au fost îmbarțite în trei categorii conform aptitudinilor și
posibilităților intelectuale ale elevilor, astfel pentru elevii cu un nivel mai slab există
Hauptschule, pentru elevii cu un nivel mediu, Realschule,iar pentru cei de elită, Gymnasium.
În grecia se pune foarte mult accentual pe materiile cu profil real, în special pe matematică, iar
Prof. Băltărețu Ana-Maria
Gradinița P.P. Nr. 3
Structura P.P. Nr.2, Petroșani, Hunedoara

sistemul de învățământ este mult mai riguros structurat.Ir în Finlanda, unde este se consider că
există cel mai bun system de învățământ, fiecare elev este tratat egal, aceștia având parte de
rezultate remarcabile.

În ceea ce privește învățământul românesc, primele mărturii ale existenței acestuia datează
încă din secolul al-II-lea î.e.n., istoricii fiind de părere că cel mai sigur îndeleptnicirile studiatede
poporul nostru în acea perioadă erau scrisul, cititul și socotitul. Cercetătorii au reușit să
demonstreze că poporul nostru avea o structură foarte bine pusă la punct în ceea ce privește
educația tinerilor, astfel în secolele II și III î.e.n., elevii erau grupați ăn clase care învățau mai
întâi la gimnaziu, iar în funcție de starea materială a familiei din care proveneau aceștia își
puteau sau nu continua studiile însă doar în marile orașe grecești. Aceste aspecte au fost
modificate atunci când școala dacică a fost modificată de către Deceneu cu ajutorul regelui
Burebista.

Din punc de vedere istoric, prima școală găsită pe teritoriul actual al țării noastre și a cărei
existențe a fost dovedită de-a lungul timpului este școala de la Cenad, înființată cu aproximație în
anul 1028 pentru pregătirea personalului de cult și a misionarilor, aici învățânduse atât elemente
literare cum ar fi cititul și scrisul cât și muzica bisericească.

Unul dintre cei mai mari reprezentanți ai învățământului românesc și anume Nicolae Iorga
afirmă în ,,Istoria Învățământului românesc” că în perioada secolului al XV-lea toți domnii și
boierii acelei perioade își primeau educația în școlile construite în cadrul mănăstirilor din Țara
Românească și Moldova. De-a lungul timpului pe teritoriul actual al țării noastre numărul
școlilor s-a înmulți remarcabil, acestea fiind detașate de mănăstiri și existând ca entitate
independentă în cadrul orașelor și satelor din acea perioadă.

Învățământul moderm a apărut în Țara Românească de-abea în perioada secolului al

XVIII-lea, atunci când mulți dintre tinerii români, datorită relatiilor internaționale cu statele din
vestu europei, au început să studieze la Roma, Viena, Veneția sau Paris. Însă tot în secolul XVIII
se înfințează și școlile fanariote, școli gratuite unde oamenii care făceau parte din orice clasă
socială puteau primi același tip de educație și mai mult decât atât, În Țările Române s-aînceput
studierea limbilor străine, cele mai populare fiind slavona și greaca. Secolul XVIII a fost marcat
de anul 1766, moment în care a avut loc una dintre cele mai mari reforme întâlnite în țara
noastră, reforma europeană cu influențe apusene și elene inițiată de Grigore Alexandru Ghica,
care a constat ]n stabilirea unei vârste pentru începerea școlii, și anume 7 ani, fapt ce a marit
considerabil numărul persoanelor care doreau să urmeze programul unei școli.

O altă acțiune importantă, marcantă pentru învățământul Din Tările Române a fost
înfințarea Ministerului Învățământului în anul 1862 prin decretul dat de Alexanru Ioan Cuza.
Însă una dintre cele mai importante momente din învățământul românesc a fost anul 1864,
moment în care a fost Legea învățământului a devenit valabilă, lege conform căreia învățământul
Prof. Băltărețu Ana-Maria
Gradinița P.P. Nr. 3
Structura P.P. Nr.2, Petroșani, Hunedoara

primar devine obligatoriu pentru orice clasă socială.Iar în perioada 1990-1995, odată cu
schimbarea constituției s-a introdus pentru prima dată în istoria româniei, dreptul la educație.

Astfel cu timpul învățământul românesc a progresat treptat, ajungând de la un model de

învățământ bazat pe educarea în special a claserol privilegiate, ale personalităților cu posibilitîți
financiare mult mai avantajoase, la un sistem de învățământ modern care promovează egalitatea
între elevi și care mai presus de orice își dorește să acorde o șansă egală la educație tuturor.