Educatia in antichitate

Educatia in Antichitate
Profesor coordonator: Tudor Marin
Sandu Mihaela, Anul I, Stiinte Ale Educatiei

Educatia in antichitate

Educaia difer de la o etap istoric la alta n funcie de condiiile

materiale i spirituale ale societii. Educaia este un fenomen social, specific
uman, care apare odat cu societatea, dintr-o anumit necesitate proprie
acesteia aceea a dezvoltrii omului ca om, ca for de munc i fiin
social.
Educaia are in antichitate un caracter de clas. Acest caracter este
evident att n statele din orientul antic Egipt, China, India ct i
n Grecia i Roma antic.
De-a lungul istoriei, educaia i-a demonstrat rolul vital pentru
dezvoltarea civilizaiei, culturii umanitii, pentru creterea gradului de
ordine i raionalitate n viaa social, pentru cultivarea valorilor spirituale i
conferirea n acest fel a unui statut elevat condiiei umane.

Educatia in antichitate
Educatia ateniana
Homer a fost mentinut ca text de baza in educatie. Iliada si
Odiseea nu au fost doar o capodopera literara, ci si, datorita
continutului sau, un manual de etica, un tratat despre ideal. Dupa
cum ne spune Platon, Homer a fost educatorul Greciei. Educatia
literara greaca il va pastra ca text de baza, ca punct central al
tuturor studiilor.
Aspectele dominante ale vietii cotidiene dusa de eroii homerici
erau ceremoniile, jocurile, divertismentele muzicale, dansul,
concursurile de elocventa desfasurate la curte. Prin urmare,
educatia trebuia sa raspunda unor astfel de nevoi, indeosebi
rafinarea manierelor(de exemplu, politetea si curtoazia ce il
caracterizau atat de bine pe Ahile). O atentie deosebita era
aratata cultivarii abilitatilor privind tinuta in societate, privind
reactiile in situatiile neprevazute sau comportamentelor verbale.
Asa se prezinta, sumar spus, figura ideala a cavalerului epocii
homerice. Etica de tip cavaleresc ramanea, pentru multa vreme,
in centrul idealului grec de personalitate umana.
Valoarea ideala, dezirabila pentru intreaga antichitate greaca si
careia viata insasi ii este sacrificata. Superioritatea fizica si
intelectuala, nobletea si grandoarea tragica a vietii erau, de
asemenea, mult apreciate.

Educatia in antichitate
Educatia persana
De educatia copilului se ocupa mama; iar de la vrsta de cinci pna la sapte ani, tatal. Apoi copiii (celor
bogati) urmau scoala, care era tinuta de preoti fie n incinta templelor, fie la locuinta lor. n aceste scoli
studiile durau pna la vrsta de 20, chiar 24 de ani. Se studiau texte din Avesta, cu respectivele
comentarii; elevii nvatau scrierea cuneiforma, nvatau legendele si traditiile referitoare la zeii si la eroii
iranieni capatau notiuni de religie, de medicina si de drept; n fine, erau initiati n treburile publice si n
practicile cancelariei regale.

Educatia astfel dirijata urmarea n principal

sa le asigure tinerilor pregatirea necesara n
vederea viitoarelor functii administrative
sau militare care i asteptau. Iar pentru a-l
obisnui pe tnar cu viata grea a soldatului,
exercitiile si instructia la care erau supusi
erau foarte dure: tinerii executau lucrari
agricole istovitoare, faceau marsuri lungi pe
arsita si pe ger, calareau pe cai naravasi,
erau alimentati foarte prost; sau erau pusi sa
treaca not un fluviu, cu tot echipamentul si
armamentul personal. Grecii admirau
educatia data tinerilor persani. "Tinerii persi
sunt nvatati trei lucruri: sa citeasca, sa traga
cu arcul si sa spuna totdeauna adevarul".

Educatia in antichitate

Educatia romana
Cursurile ncepeau dimineaa devreme i durau 6 ore, cu o pauz pentru masa de prnz. Se scria pe
tblie date cu cear cu ajutorul unui stilet sau pe papirus cu ajutorul unei trestii tiate (calamus)
nmuiat ntr-o cerneal neagr sau roie. Pentru numrare se folosea un abac.

Evolutia pregatirii scolare

La nceputul republicii romane, educaia copiilor a
fost realizat n totalitate de ctre prinilor lor.
Un copil este crescut de mama sa pn la vrsta de
7 ani, dup care instruirea copilului intr n
atribuiile lui pater familias, care i fcea timp
pentru a preda personal copiilor competene de
baz de aritmetic i de scriere, precum i, cteva
noiuni de istorie i de drept.

Educatia in antichitate

Dac bieii erau nvai n mare msur de ctre taii lor,

educaia fetelor a intrat n sarcina mamele lor. Ele au
nvat n primul rnd datoria lor de viitoare mame. Fetele,
n vechea Rom, au nvat s arate modestie, s toarc lna
i s se supun soilor lor. Trei caliti pe care romanii le-au
ateptat de la soiile lor. Ulterior, fetele au nceput s
participe la coala primar unde au nvat s citeasc, s
scrie i numere.
Dup aceasta, fetele de condiie modest a revenit la educaia
dat de mamele lor care le-a familiarizat cu regulile de
convieuire casnic. Fetele de condiie bogat au fost date n
sarcina unui tutore sau a unei coli private unde au studiat
latina i greaca clasic, au nvat s cnte la instrumente,
precum titera sau lira, i s danseze.
Spre sfritul republicii romane, societatea roman prosper
acord educaiei o importan crescnd. Nivelul pregtirii
colare a nceput s se mbunteasc, inclusiv, prin
apariia unei forme de nvmnt superior n domenii
precum filosofia i oratoria.

Educatia in antichitate
Educatia spartana
n statul spartan copilul aparinea familiei numai pn la vrsta
de 7 ani; dup care un spartan era total la dispoziia statului pn
la vrsta de 60 de ani.
Educaia spartan consta n exerciii fizice dure i antrenament
militar, urmrindu-se s i se formeze copilului sau tnrului un
desvrit spirit de disciplin, de supunere oarb, precum i
capacitatea de a suporta cele mai absurde privaiuni fizice:
umblnd desculi i cu capul ras, antrenndu-se complet goi,
mncnd mizerabil i insuficient, dormind pe o saltea de trestie i
adeseori fiind biciuii numai pentru a se deprinde s suporte
durerea.
n rest, o instrucie intelectual absolut minim (i de care foarte
probabil c nu toi copiii beneficiau); scris-citit, eventual cteva
noiuni elementare de aritmetic i de muzic militar. Viaa
permanent de cazarm ducea la practica curent i n mod
deschis a pederastiei. Fetele primeau i ele o instructie premilitar: alergri, maruri, lupt, aruncarea discului i a suliei.