Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca

Facultate de Psihologie și Științe ale Educației

Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Extensia Năsăud, Învățământ la zi
Istoria doctrinelor pedagogice
Profesor: Lect. Univ. dr. Anca Simion

ESEU
Apariția grădințelor

Student: Bugnar Iulia Adina

Anul I, Semestrul II

2023
 Apariția grădinițelor

Apariția grădinițelor reprezintă un moment important în evoluția sistemului de

învățământ, în îngrijirea și educarea copiilor preșcolari. Aceste facilități au apărut ca răspuns
la nevoile și cerințele societății moderne și au oferit o soluție pentru părinții care munceau și
care aveau nevoie de un loc sigur și stimulativ pentru copiii lor în timpul zilei.

Grădinițele sunt instituții preșcolare pentru copii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani.
Acestea le permit copiilor să învețe și să se dezvolte într-un mediu sigur și stimulativ. În
grădinițe, copiii învață prin joc și sunt încurajați să participe la diverse activități creative,
sociale și cognitive. Aceste activități sunt coordonate și supravegheate de profesioniști
instruiți în domeniul educației preșcolare, adică de educatori. Grădinițele joacă un rol
important în pregătirea copiilor pentru școala primară prin dezvoltarea abilităților sociale,
cognitive și emoționale ale acestora, precum și a abilităților necesare pentru a învăța și a lucra
cu ceilalți. Unul dintre principalele motive pentru apariția grădinițelor este schimbarea
rolului femeilor în societate. În timp ce înainte femeile erau responsabile de îngrijirea și
creșterea copiilor acasă, astăzi multe femei au intrat pe piața muncii și sunt participante active
în economie. Acest lucru a creat nevoia unui loc în care acestea să aibă grijă de copiii lor și să
se ocupe de ei în timpul zilei într-un mediu propice dezvoltării lor.
Înainte de apariția grădinițelor formale, părinții și familiile lor erau cei care îi creșteau
pe copiii mici. În secolul al XVII-lea, filosoful englez John Locke a început să promoveze
ideea de grădinițe pentru orfani și copii din familii sărace. În Franța secolului al XVIII-lea,
Jean Jacques Rousseau și Johann Pestalozzi au subliniat importanța dezvoltării personalității
copiilor mici prin joc și activități practice, cu toate acestea, aceste instituții erau departe de
grădinițele de astăzi. Adevărata origine a grădinițelor se găsește în Germania, Friedrich
Fröbel este considerat fondator al grădinițelor.
Friedrich Fröbel a avut o contribuție deosebit de importantă la dezvoltarea
grădiniței moderne. Fröbel a fost un educator german remarcabil și este recunoscut ca fiind
adevăratul fondator al grădiniței. În 1837 a înființat prima grădiniță din lume în Bad
Blankenburg, Germania, a dezvoltat o metodă de predare bazată pe joc și activitate creativă
cunoscută sub numele de "joc didactic". El a susținut că învățarea prin joc și creativitate este
esențială pentru dezvoltarea copiilor mici și că aceștia ar trebui încurajați să își exploreze
curiozitatea naturală și să își dezvolte propriile abilități. Prin introducerea acestui concept de
pionierat în educație, Fröbel a deschis calea către o educație mai interactivă și mai
personalizată a copiilor mici și a avut un impact major asupra educației timpurii la nivel
mondial. Friedrich Fröbel a fost astfel un pionier în educația timpurie și un adevărat vizionar
în domeniul dezvoltării copilului. Primele grădinițe au fost înființate pentru a ajuta
copiii săraci și copiii cu nevoi speciale. Multe grădinițe și-au asumat un rol mai mult
filantropic, ajutând familiile sărace. În aceste grădinițe, accentul era pus pe jocul sistematic în
filosofia lui Fröbel. Prin jocul sistematic, copiii învață să analizeze, să evalueze, să
împărtășească și să rezolve probleme. Ulterior grădinițele s-au răspândit în Statele Unite apoi
în întrega lume. În România, prima grădiniță s fost înființată în Transilvania la Jibou la
mijlocul secolului al XIX-lea, fiind destinată copiilor țărani care munceau pe domeniul
baronului maghiar Miklós Wesselényi. Grădinițele au
evoluat nu numai în ceea ce privește aspectele practice ale îngrijirii copiilor, ci și în ceea ce
privește conținutul educațional pe care îl oferă. Astăzi, grădinițele nu sunt doar locuri de
joacă, ci medii de învățare pentru pregătirea pentru școală. Aici, copiii sunt familiarizați cu
activități și materiale educaționale care le stimulează dezvoltarea cognitivă, emoțională,
socială și fizică. Aceste activități includ jocuri de rol, activități creative, cântece și dansuri,
educație fizică și experiențe practice.

Astfel, apariția grădinițelor a fost o etapă importantă în dezvoltarea sistemului

educational, în creșterea și educarea copiilor preșcolari. Grădinițele au devenit o instituție
esențială, oferind copiilor un mediu educațional sigur și stimulativ în timpul zilei, într-o
perioadă în care părinții lucrau și aveau nevoie de ajutor pentru îngrijirea copiilor. În cele din
urmă, apariția grădinițelor contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea copiilor preșcolari,
pregătindu-i pentru succesul în școala primară și oferind o bază solidă pentru dezvoltarea
abilităților și a potențialului lor. Oferind un mediu sigur, stimulativ și hrănitor, grădinițele
sunt un partener esențial în învățarea copiilor și în construirea unui viitor mai bun.

Biblografie:

Păun, M., & Sava, F. (2015). Grădinița - istorie, evoluție și perspective. Revista de
pedagogie, 63(1), 51-66.

Disponibil la: https://bacauinfo.ro/de-la-froebel-pana-astazi-un-ghid-cuprinzator-privind-

evolutia-gradinitelor/. Accesat în: 28.05.2023.