Cronologia educaţiei

Întorcându-ne puţin la începuturile educaţiei, am încercat să realizăm o "Cronologie a

educaţiei" cu cele mai însemnate momente din istoria învăţământului şi a educaţiei (în special
informaţii legate de educaţia din Occident):
La început...
Adam a învăţat prima lecţie de la Dumnezeu: Încalcă o lege şi vei plăti pentru asta.
Şi tot la început...
Înainte de existenţa cuvântului scris (aşa-numita era preistorică a scrisului), tot ceea ce ştiau
oamenii, se transmitea pe cale orală.
3000 de ani înainte de Hristos
În Egiptul Antic apar "şcolile-templu".
În care preoţii predau religia şi învăţau oamenii să scrie.
2000 de ani înainte de Hristos
Sunt înfiinţate, în China, primele şcoli oficiale.
1500 de ani înainte de Hristos
În India, preoţii predau religia, scrisul, filozofia, ştiinţele.
850 de ani înainte de Hristos
Apar epopeele Iliada şi Odiseea care au o semnificaţie uriaşă în ceea ce priveşte educaţia din
domeniul istoriei şi mitologiei greceşti. În Grecia, accesul la învăţare îl aveau, în general,
oamenii liber (în nici un caz sclavii).
550 de ani înainte de Hristos
Confucius, mare filosof şi dascăl chinez, care a influenţat decisiv gândirea asiatică şi datorită
căruia marea majoritate a societăţii chineze se bazează pe principiile sale. În învăţătura şi în
studiul său se subliniază importanţa bunătăţii, amabilităţii, generozităţii, a respectului pentru
vârstnici, ş.a.m.d.
400 de ani înainte de Hristos
Sofiştii, gânditori greci, dădeau lecţii, contra
cost, pentru formarea tinerilor in vederea vieţii publice, folosind logica. Marele filosof Socrate
ţine predici în pieţele publice tuturor celor care vor să asculte şi să participe la discuţie. El
apreciază căutarea drumului spre adevăr, în ceea ce priveşte eliminarea victoriei prin folosirea
argumentelor (după părerea lui, un lucru mult prea uşor) şi încurajează oamenii să gândească
logic, folosiindu-şi capacităţile de gândire.
387, 355 de ani înainte de Hristos
Platon şi Aristotel înfiinţează şcoli în Atena. Şcoala lui Platon primeşte numele de
"Academie". Ambele şcoli se bazează pe adevăr. Platon scrie Republica, descriind propria
viziune a unei societăţi perfecte şi a educaţiei, pe baza unui punct de vedere social.
100 de ani înainte de Hristos
Este organizat primul program educaţional. Doi romani, cunoscuţi sub numele de Cicero şi
Cvintilian, au idei filosofice care sunt încă în uz în societatea occidentală modernă. Cicero
susţine că educaţia ar trebui să se extindă la artă şi ştiinţă. Cvintilian spune că educaţia trebuie
să se bazeze pe abilitatea elevilor de a învăţa.
La punctul de răscruce în numărarea anilor
Isus predă în Ierusalim.
105 de ani după Hristos
În China se inventează hârtia.
500-1500 de ani după Hristos
Această perioadă, în cultura occidentală, este cunoscută sub numele de "perioada milenară".
Aceasta este perioada în care progresul este foarte lent, dar au loc, totuşi anumite progrese în
ceea ce priveşte educaţia. În aşa-numitele "camere de scris", călugării copiau cele mai
importante texte, scriind cu mâna. Biserica catolică are o influenţă majoră asupra tuturor
aspectelor legate de învăţarea din această perioadă.
Preoţii predau religia, scrisul şi ştiinţele.
500 de ani după Hristos
Nalanda, o mare universitate budistă din India, reprezintă domiciliul pentru peste 10.000 de
studenţi. Este cel mai mare loc rezidenţial de învăţare cu cazare temporară. Subiectele
acoperite sunt învăţăturile religioase, filozofia, gramatica, medicina.
999 de ani după Hristos
Avicenna, un gânditor şi lider iranian în domeniul medicinii, scrie Canonul medicinei.
Această lucrare precum şi altele care au fost scrise de gânditorii arabi, nord africani şi
spanioli, au avut un impact enorm asupra ideilor educaţionale în Europa.
1000 de ani după Hristos
Şcolile arabe şi învăţământul. Europenii invaţă sistemul arab de numere, care se foloseşte şi în
ziua de azi în Occident.
Preoţii predau religia, scrisul şi ştiinţele.
1100 de ani după Hristos
Scolastică, mişcarea care a contribuit la diferenţierea dintre învăţăturile pur religioase, pe de o
parte, şi de gândire filosofică şi ştiinţifică, pe de altă parte.
1150-1250.
Înfiinţarea aşa-numitelor universităţi moderne: în anul 1150 Paris (Sorbona), anul 1209
Cambridge, în 1249 Oxford. Sf. Toma de Aquino, teolog catolic, lucrează activ la conceptul
de scolastică de la Paris. Universităţile încep să ofere posibilitatea de a obţine diplome în
diferite domenii şi obiecte.
1450.
Se brevetează prima maşină pentru tipar. Descoperirea influenţează asupra dezvoltării şi
îmbunătăţirii scrierii, astfel încât cărţile devin mai accesibile pentru straturile sociale mai
largi.
1499.
Desiderius Erasmus, profesor olandez, începe cu studiul documentelor vechi. El a sfătuit
profesorii din Europa să se gândească la literatură, nu doar să o citească sau doar să ţină minte
anumite părţi din ea.
1500.
Perioada Renaşterii care acoperă întreg sec. al XVII-lea, reprezintă începutul interesului
reînnoit în procesul de învăţare. Italia se evidenţiază ca fiind foarte activă în acest proces în
perioada respectivă. Din ce în ce mai multe femei încep să se formeze educaţional, deşi acest
lucru este încă indisponibil marei majorităţi a populaţiei, indiferent de sex. Multe texte
importante de matematică sunt traduse în limbile de acces, ceea ce reprezintă un mare
stimulent în continuarea învăţării şi dezvoltării întregii ştiinţe.
1517.
Odată cu începutul perioadei reformiste se îmbunătăţeşte şi alfabetizarea. Datorită faptului că
au dobândit capacitatea de a citi şi un anumit bagaj de cunoştinţe, o parte din ei pun sub
semnul întrebării autoritatea Papei. Tipărirea Bibliei în limbile locale şi dialecte, contribuie la
creşterea semnificativă a alfabetizării. Reformatorii înfiinţează şcoli, unde oamenilor le sunt
predate discipline de bază în limba lor maternă.
1592.
Începe punerea în scenă a operelor lui Shakespeare în Anglia. Teatrul este locul unde ideile
filosofice pot fi învăţate de pe scenă, ajutând publicul analfabet să se dezvolte şi să gândească.
1609.
Cenzura în educaţie. Creând telescopul, Galileo declară public că Soarele este centrul
universului şi din această cauză este văzut de către Biserica Catolică drept o ameninţare
pentru supravieţuirea credinţei. Îi este interzis să răspândească învăţăturile sale bazate pe
propriile invenţii .
1620.
S-a inventat primul socotitor manual, care simplifică considerabil ocupaţia cu matematica
1659.
Comenius scrie prima carte ilustrată pentru copii. Învăţătorul ceh călătoreşte în Europa de
Nord încurajând învăţătorii să facă din sălile de curs un loc mult mai interesant pentru copii.
1690.
Creierul reprezintă o bucată de piatră nelucrată şi goală pe dinăuntru. Poetul şi filosoful
englez John Locke dezbate despre faptul că suntem născuţi cu mintea goală şi că educaţia ar
trebui să conducă treptat la dezvoltarea noastră şi, prin urmare, educaţia trebuie să înceapă cât
mai curând în copilărie.
1770.
Educaţia este importantă pentru toţi. Americanii Thomas Jefferson şi Benjamin Franklin
sfătuiesc că educaţia este de o mare importanţă pentru toţi cetăţenii naţiunii nou constituite.
1799.
Prima şcoală primară "modernă". Joan Pestalozzi, un profesor elveţian, începe să înfiinţeze
şcoli în întreaga Elveţie şi Germania. Şcolile sunt cunoscute pentru utilizarea aşa-numitor
"lecţii cu scop", a tuturor simţurilor şi a exprimării pentru a ajuta copiii la învăţare.
1833.
Primul impozit încasat pentru educaţie în Marea Britanie duce la distrugerea bisericii şi a
monopolurilor private în educaţie.
1837.
Francezul Frederick deschide prima grădiniţă de copii, ca uloc unde copiii să poată învăţa şi
progresa în dezvoltarea lor înainte de înscrierea la şcoala primară.
1852.
Prima educaţie gratuită în Massachusetts.
Jumătatea sec. XIX
Majoritatea guvernelor din ţările occidentale adoptă un plan de stat de educaţie obligatorie
pentru întreaga populaţie.
1862.
Regele, cu ajutorul d-nei Anne Leonvens, transmite ideile de bază ale educaţiei occidentale
copiilor de la Curtea Regală din Thailanda.
Anii `80 ai sec. XIX
"Evoluţia" schimbă radical învăţământul de până acum. Teoria evoluţiei lui Darwin, care a
fost introdusă în învăţământ de către Herbert Spencer, continuă până în zilele noastre să
adâncească prăpastia dintre adepţii ei şi cei care o contestă.
Anii '90 ai sec. XIX
În Marea Britanie şi America de Nord apar primele cursuri de corespondenţă, bazate pe ideile
propagate de Universităţile Oxford şi Cambridge.
1905.
Primul test standardizat de inteligenţă, înfiinţat de către Alfred Binet.
1918.
Toate ţările care fac parte din Statele Unite ale Americii cer învăţământ gratuit.
1920.
Se potenţează învăţământul în copilăria timpurie. Maria Montessori, de origine italiană,
dezvoltă o metodă care este încă în uz şi permite copiilor foarte mici să înveţe competenţe de
bază de viaţă, care includ cunoştinţe practice, senzoriale şi generale. Ideile ei au influenţat
activitatea în grădiniţe şi instituţii preşcolare.
1921.
Primul program oficial american "Studii în străinătate" trimite studenţii de la universitate în
Delavar, în Franţa.
1926.
Programul numit "Semestrul la mare" a prezentat prima călătorie-vizită organizată pentru 504
studenţi americani. Prima oprire pe drum a fost la Yokohama, în Japonia.
1951.
Televiziunea în rol de profesor. Jack Lalan educă americanii despre importanţa exerciţiilor
zilnice obligatorii. A continuat să facă acest lucru 34 de ani.
1954.
Integrarea rasială în cadrul educaţiei americane.
1959.
Primul curs numit "Semestrul în zori", ce permite adulţilor continuarea educaţiei în diverse
domenii în confortul oricărei camere de zi cu TV.
1960.
Dispozitivele bazate pe multimedia cuceresc clasele. Proiectoare de diapozitive, benzi de film
dar şi casetofoanele devin un lucru obişnuit.
1964.
Universităţile devin locuri de protest. Universitatea Berkley, din California, reprezintă
începutul protestelor politice ale studenţilor.
1961.
Ora de gătit la TV. Julia Child debutează cu instrucţiuni pentru pregătirea omletei.
1969.
Debutul televizat al cunoscutei emisiuni pentru copii "Sesame Street". Acesta reprezintă un
program serial educativ pentru copii, în care actorii şi marionetele îi învaţă pe copii bazele
lecturii, moralei şi muzicii.
1970.
Apariţia calculatorului electronic, aşa-numitelor digitroane, a provocat teamă în rândul
cadrelor didactice că elevii şi studenţii vor uita să facă operaţiuni matematice de bază. Istoria
a dovedit că ei au avut completă dreptate.
1970.
Din nou începe să crească popularitatea învăţării la domiciliu. Unor părinţi nu le place politica
guvernului american care interzice religia în clase, astfel încât îşi educă copiii la domiciliu.
Popularitatea acestui fenomen creşte cu timpul din nenumărate motive.
La începutul anilor '80 ai sec. XX
Televiziunea în sălile de curs. Faptul că dispozitivele ieftine VCR au devenit prea accesibile,
a rezultat ca învăţarea prin video în sălile de curs să fie un lucru foarte obişnuit.
1980.
Popularizarea colegiilor sociale şi a şcolilor tehnice. Aceasta este soluţia perfectă pentru cei
care doresc educaţie suplimentară, fără înscriere la universităţi.
La sfârşitul anilor '80 ai sec. XX
Calculatoarele apar în şcoli. Şcolile pot vedea modele fabricate de Apple şi IBM, dar va dura
ceva timp înainte ca acestea să devină mai utile pentru studenţi.
1989.
Studenţii au fost reduşi la tăcere. Guvernul chinez a folosit forţa militară pentru a opri
protestele studenţeşti pentru democraţie din Piaţa Tiananmen. Sute de civili şi studenţi au fost
ucişi în aceste revolte.
1991.
Şcolile charter. Statul american Minnesota, urmat de alte state membre, adoptă o lege care
permite funcţionarea şcolilor ce nu respectă normele standard.
La sfârşitul anilor '90 ai sec. XX
Internetul schimbă tot. Dezvoltarea Internetului permite comunicarea şi accesul instantaneu la
informaţii, oricărei persoane din întreaga lume, prin intermediul conexiunii. Conţinutul se
completează şi evoluează cu o viteză incredibilă, astfel încât face posibilă angajarea în
cercetare cu privire la orice subiect, chiar şi virtual. Se dezvoltă şi cursurile pentru e-learning
(învăţare electronică), prin care cursanţilor li se oferă oportunitatea de a învăţa online