GENEZA UNIVERSITATILOR MEDIEVALE Originile universitatilor n jurul anului 800 a crescut interesul pentru antichitatea clasic, n cadrul Renaterii

carolingiene. Carol cel Mare a iniiat reforme profunde n educaie. Clugrul englez Alcuin de York a elaborat un proiect de dezvoltare a nvturii, stabilind programe de studiu ale celor apte arte liberale: trivium, sau educaia literar (gramatic, retoric i dialectic) i quadrivium, sau educaia tiinific (aritmetic, geometrie, astronomie i muzic.) Secolele al XII-lea si al XIII-lea nu au marcat doar o Renastere la nivelul culturii si al stiintei, ci si o nnoire a institutiilor, cu precadere a celor destinate unor forme de nvatamnt superior (studium generale). Grandiosul fenomen spiritual a nceput cu scolile din preajma manastirilor sau a catedralelor si s-a ncheiat cu primele universitati. n secolul al XII-lea, se poate sesiza un urias influx de cunoastere, dinspre civilizatia islamica spre Europa Occidentala, prin intermediul mai multor filiere, cum ar fi: statele crestine cruciate din Orientul Apropiat, Sicilia, sudul Italiei si, n principal, studentii arabi din Spania. Pe de alta parte, nca pe la anul 1100 scoala nsotea profesorul. Dupa anul 1200, profesorul urma scoala, adica universitatea si prestigiul acesteia. La sfrsitul secolului al XI-lea, nvatamntul de nalta tinuta se confunda cu cele sapte arte liberale (septem artes liberales) traditionale. Aceste discipline, specifice nceputurilor nvatamntului medieval, prin excelenta monahal, fusesera canonizate si standardizate de Martianus Capella, nca din veacul al V-lea. Renasterea secolului al XII-lea (C.H. Haskins) a completat trivium-ul si quadrivium-ul cu noua logica, matematica si astronomie. A generat facultati de drept, medicina, teologie si, n final, filosofie. Prin urmare, universitatile s-au cristalizat, n mod firesc, o data cu expansiunea cunoasterii. Revolutia intelectuala si cea institutionala au progresat ntr-o armonioasa sincronizare. Pe lnga faptul ca a generat universitatile, secolul al XII-lea a statuat forma de organizare si functionare a acestora pentru vremurile care au urmat. Universitatile nu au nsemnat resurectia unui model ancestral. Lumea greco-romana nu a cunoscut universitati, n sensul modern al cuvntului. A dispus, e drept, de un nvatamnt urban de exceptie, de un remarcabil proces de instruire n domeniul dreptului, al retoricii si al filosofiei, dar acest sistem de educatie nu a fost organizat pe facultati, colegii sau natiuni si nu a cunoscut nici mecanismul unor programe didactice riguroase si al unor grade academice. Universitatile medievale sunt, n consecinta, institutii insolite, tipic europene, contributii specifice ale secolului al XII-lea la civilizatia universala. De aceea, cei care au analizat veacul respectiv vorbesc, n plan spiritual, de o Renastere. Evul mediu a cunoscut numeroase forme de viata corporatista. La origine, cuvntul universitate (universitas) nsemna corporatie sau ghilda, ntr-o acceptiune generalizata. Treptat, termenul a nceput sa denote exclusiv o tagma de nvatati sau o asociatie de profesori si studenti, adica universitas societas magistrorum discipulorumque. Profesorii si discipolii lor au simtit nevoia de a se organiza n asociatii profesionale, pentru a proteja autonomia si
1|Page

privilegiile comunitatii scolare si pentru a se emancipa de sub tutela autoritatii ecleziastice, reprezentata de catre episcopi, si a celei laice, ntruchipata de organismele administrative ale oraselor n care si desfasurau activitatea.

Pentru a anihila controlul abuziv, exercitat de episcop, mai ales n privinta conduitei morale si a discursului academic, prin intermediul unui personaj specializat, cancelarul (scolasticus), si jurisdictia aspra a autoritatilor civile, membrii comunitatilor universitare vor recurge la secesiuni, boicoturi, revolte violente, pentru a apela, n final, la protectia papalitatii, autoritatea religioasa suprema a vremii.

Organizarea studiului si strategiile de predare

n acelasi oras puteau functiona, concomitent, mai multe universitati, asa cum, de altfel, coexistau o serie de bresle. Aceste institutii de nvatamnt, distincte si autonome, geloase la nceput pe propria lor viata corporatista, s-au agregat treptat, devenind universitati singulare, care ncorporau nsa facultati diverse. Nucleul acestei insolite dezvoltari institutionale l-a constituit, n Europa de Nord-Vest, corporatia profesorilor, iar n cea Sudica, asociatiastudentilor. n ambele cazuri, finalitatea procesului educativ se marginea la admiterea discipolului n corporatia profesorilor. Fara o asemenea promovare, studentul nu obtinea licenta de predare (licentia ubique docendi). nainte de respectivul eveniment profesional nu puteai apartine dect asociatiei studentilor, iar dupa, doar corporatiei profesorilor. Promovarea se efectua n virtutea unei examinari riguroase din diferite discipline de studiu. Licenta de predare este, prin urmare, cea mai veche forma de grad academic. Din perspectiva istorica, toate rangurile academice au fost, la origine, certificate de predare, aspect atestat si prin titlurile de doctor sau master (magister). Un master of arts (magister artium) era un profesor calificat n domeniul artelor liberale, iar un doctor n drept sau medicina era un profesor abilitat pentru a preda discipline din domeniul respectiv. Conform cutumei, la obtinerea licentei de predare, candidatul era obligat sa prezinte, n fata unei comisii, compuse din magistri, o prelegere exemplara (inceptio), care constituia debutul activitatii sale didactice. Initial, n universitati, nici durata studiilor si nici vrsta studentilor nu erau precis delimitate. Pe lnga tineri (adolescenti sau majori), la procesul de nvatamnt luau parte inclusiv copii si persoane mai n vrsta. Cei din urma erau ei nsisi magistri pentru anumite discipline si discipoli pentrualta. ntr-o asemenea situatie se aflau, de obicei, studentii greci, care erau profesori de elina si, n calitate de auditori, studiau limba latina. Cei care se prezentau la universitate cu o pregatire insuficienta, doar elementara, erau obligati sa urmeze mai nti facultas artium, unde se parcurgeau, pe durata a 6-7 ani, cele doua module didactice, trivium (didactica, gramatica si retorica) si quadrivium (geometria, aritmetica, teoria muzicii si astronomia). Studentul care promova acest ciclu initiatic de nvatamnt dobndea titlul de
2|Page

magister artium. n virtutea acestui prim criteriu academic de pregatire, absolventului i se conferea dreptul de a frecventa oricare dintre celelalte facultati consacrate: dreptul, teologia, medicina. Dupa eforturi intelectuale prestate pe durata a 3-6 ani, studentul avea sansa sa obtina titlul de licentiat. Primele facultati care au acordat titlul stiintific de doctor au fost cele de drept. ncepnd cu secolul al XIII-lea, si celelalte facultati au nceput sa acorde titlul mentionat. ntr-o universitate medievala activitatea didactica se desfasura sub forma de prelegeri sau cursuri (lectio), discutii (disputationes) precursoarele seminariilor moderne si studiu individual, deseori la biblioteca. Lectio se desfasura dupa canoanele metodologiei euristice scolastice si ncorpora patru etape: citirea unui text dintr-un autor consacrat (lectio), ridicarea unei probleme pe marginea textului (questio), discutarea problemei (disputatio) si comunicarea solutiei (determinatio). La discutii (disputationes) participau nu numai discipolii celui care conducea dezbaterea, ci si auditorii altor profesori, deseori de orientare teoretica rivala. n consecinta, discutiile erau deseori extrem de aprinse si se ncheiau cu certuri, ba chiar cu ncaierari.

Primele universitati medievale europene

Antecesoarele primelor universitati au fost scolile de pe lnga manastiri si catedrale, ntemeiate si reorganizate prin stipulatiile legislatiei carolingiene. Cele sapte arte liberale, care urmau sa fie nsusite n cadrul scolilor monastice, au constituit un ideal, deseori intangibil. Scolile de la Monte Cassino si Bec, centre de eruditie notorii, au fost cteva dintre stralucitele exceptii ale vremii. De fapt, n secolul al XII-lea, manastirile intra n declin si se transforma n sedii cultural-educative derizorii, de un prestigiu ndoielnic. n schimb catedralele cstiga n importanta, pe parcursul aceluiasi secol, prin dinamizarea activitatii din scolile care functionau n incinta lor. Obscura si relativ inexplicabila este aparitia, la Oxford, a primei universitati de pe teritoriul Angliei. Expertii considera ca e vorba de o evolutia accidentala. Localitatea nu beneficia nici de resurse intelectuale remarcabile si nici de o eventuala catedrala. Pentru a deveni centre de nvatamnt universitar, pareau mai adecvate, la ora respectiva, Londra, York, Winchester sau Canterbury. Cu toate acestea, profitnd, se pare, de un grup masiv de studenti englezi, rechemati, n anul 1167, de la Paris, scoala de la Oxford se transforma n universitate. Istoria Universitatii din Oxford nu poate fi inteleasa fara istoria orasului care i-a dat numele. Oxfordul este situat la 90 km nord-vest de Londra si are o vechime de 11 secole. Prima asezare saxona la confluenta raului Cherwell cu fluviul Tamisa si la granita de nord a regatului saxon Mercia era un targ de vite Oxenaforda (,,Vadul boilor). Avea rol de aparare impotriva piratilor danezi, care puteau ajunge cu vasele lor pe Tamisa. Asa se explica de ce castelul (din care nu a mai ramas decat turnul bisericii St. George din incinta) a fost construit de normanzi in imediata vecinatate a fluviului. Prima atestare documentara a asezarii apare in cronica anglo-saxona, in anul 912 d.Hr. Tot din documente se stie ca in perimetrulul burgului se afla manastirea de maici, a carei stareta
3|Page

era Sf. Frideswide, fiica unui conducator local numit Didanus si ca Eduard cel Batran (901924) stapanea Londra (Lundenbryg) si Oxford (Oxnaford) cu toate pamanturile care ii apartineau. La Oxford s-a nascut Richard Inima de Leu si tot aici s-a refugiat regina Matilda, pretedenta tronului regelui Stephen. Universitatea Oxford a luat nastere in timpul domniilor lui Henric II si Ludovic VII, prin migratia studentilor englezi izgoniti de la Universitatea din Paris, in anul 1167. In secolul urmator apar primele colegii. Trei dintre ele sunt: University College (1249), Balliol College (1263) si Merton College (1264). Din punct de vedere arhitectural marea majoritate a colegiilor, mai ales cele construite in sec. XIII-XVI au aspect monastic si militar medieval, fiecare cu zid de incinta, punctat de o poarta masiva cu arcada si gang, avand in partea superioara blazoanele in relief viu colorate. Zidul inchide doua sau mai multe curti interioare (cu gazon), iar trecerea dintr-o curte in alta se face printr-o poarta cu gang. Fiecare colegiu are cate o capela, care serveste drept sala de adunare. Tot aici se afla locuintele membrilor colegiului, printre care se remarca apartamentul decanului, toate in aliniament cu zidul. Particularitati ale catorva colegii mai importante ale Universitatii din Oxford: Christ Church (infiintat de cardinalul Wolsey, 1525, reinzestrat de Henric VIII, in 1546) este cel mai mare colegiu. Capela sa se afla in locul manastirii Sf. Frideswide, cu o masiva poarta turn, cu un clopot de sase tone, constructia este in stil gotic. Dintre fostii studenti face parte: matematicianul Charles Dodgson (autorul lui ,,Alice in Tara Minunilor). Colegiul Merton (infiintat in 1264 de episcopul de Rochester, Walter de Merton, lord cancelar al Angliei) adaposteste cea mai veche biblioteca medievala din Anglia. Colegiul Balliol (infiintat in 1263 de castelanul John de Balliol) aici au studiat: regele Olaf V al Norvegiei, premierii conservatori Harold Macmillan si Edward Heath, istoricul Arnold Toynbee si poetul Algernon Charles Swinburne. University College (infiintat in 1249 de arhidiaconul William of Durham) aici a studiat poetul Shelley, exmatriculat in urma publicarii in 1811 a faimosului pamflet in favoarea ateismului. Oriel (infiintat in 1326 de Eduard II) este prima fundatie regala. Aici au studiat: Sir Walter Raleigh, explorator, om politic si scriitor, descoperitorul Virginiei, Cecil Rhodes, premier al coloniei Capului, Thomas Arnold (reformator al scolilor secundare private) si cardinalul catolic John Newman. Corpus Christi (infiintat in 1517, de episcopul Richard Fox de Winchester) are cea mai veche catedra de limba elina.

4|Page

Queens (infiintat in 1341, de Robert de Eglesfield, reinzestrat de regina Philippa, sotia lui Eduard III) deasupra intrarii fatadei de pe High Street se inalta un mic templu circular cu statuia reginei Charlotte. Aici au studiat: Eduard, ,,Printul Negru cel care a repurtat victoria de la Poitiers asupra lui Ioan cel Bun, regele Henric V si astronomul Edmund Halley. Colegiul All Souls (infiintat in 1438, de arhiepiscopul de Canterbury, Henry Chichele) a fost construit ca un memorial al lui Henric V si al combatantilor morti in Razboiul de 100 de ani din Franta. In Great Court se pot admira poarta masiva cu turnurile gemene in stil gotic ale lui Hawksmoor si cadranul solar proiectat de Wren in 1658. Biblioteca colegiului are manuscrise din sec. al XI-lea. Colegiul Jesus (intemeiat in 1558, de Elizabeta I) pentru studentii galezi. Colegiul Magdalen (1458, William de Waynflete, episcop de Winchester si lord-cancelar al Angliei) a dat si numele podului de pe raul Cherwell. Imediat dupa pod se inalta un pod gotic masiv cu clopot (1509). Colegiul are un imens crang si un parc englez cu caprioare. Exeter (infiintat in 1314, de Walter de Stapeldon, episcop de Exeter) in interiorul capelei neogotice sunt tapiterii executate de William Morris si Edward Burne-Jones, care au studiat aici. Exista si colegii care au fost fondate de inalti prelati, de ordine calugaresti sau de regalitate: St.Johns, Wadham, Hertford, Trinity, Worcester, Pembroke, Lincoln si altele. Gradele didactice in invatamantul superior britanic sunt: profesor, conferentiar, lector, asistent. Cele academice sunt: licentiat, master, doctor. O particularitate a Universitatii din Oxford este cutuma, dupa care titlul de master poate fi obtinut la sapte ani de la inmatriculare, contra unei cereri scrise si a platii unei taxe. Titlurile academice si gradele didactice sunt acordate de universitate, fiecare membru al colegiului fiind in acelasi timp si profesor la una dintre facultatile componente ale universitatii. In prezent Universitatea din Oxford are 39 de colegii si institutii colegiale, care difera ca suprafata construita si populatie academica, avand fiecare resurse financiare proprii, rezultand din donatii, taxe, dobanzi bancare, dividente la investitii si exploatarea unor proprietati (terenuri si constructii). Fiecare colegiu este condus de un decan, o functie care poarta diferite titulaturi. ,,Rectorul poarta titulatura de vice-chancellor, iar pro-vice chancellor este ,,prodecan. Purtatorul functiei de chancellor (de reprezentare la ceremoniile oficiale, pentru deschiderea anului universitar) este fie un membru al Casei regale, fie un politician de marca, fie o personalitate publica exceptionala. Cealalta universitate istorica engleza, Cambridge, e ntemeiata, la nceputul secolului al XIIIlea (1209), de un grup de studenti si profesori din Oxford, care migreaza, n semn de protest

5|Page

fata de ncalcarea autonomiei universitare de catre autoritatile locale, spre oraselul din vecinatate. Tot att de complicata si de insolita este geneza universitatilor din spatiul mediteranean. ntemeiata, probabil, la sfrsitul secolului al XI-lea, de o corporatie studenteasca, universitatea medievala din Bologna este o consecinta a renasterii dreptului roman, pe de o parte, iar pe de alta, a pozitiei geografice ideale pe care o detinea orasul, situat la confluenta drumurilor comerciale din Peninsula Italica. Ca institutie de nvatamnt legislativ a fost precedata de scolile din Roma, Pavia si Ravenna, care nu au avut nsa sansa sa evolueze, la ora respectiva, pna la rangul de universitate. Prin secesiuni succesive sau prin migrarea unor profesori prestigiosi din Bologna se vor constitui, pe parcursul secolului al XIII-lea, n perimetrul Peninsulei Italice, si alte universitati, la Padova, Modena, Vicenza si Neapole.

Succesul proliferarii spectaculoase a universitatilor, pe parcursulsecolelor XII-XIV, a favorizat de absenta unor bariere lingvistice. n nvatamnt se utiliza limba latina. Pe de alta parte, geneza universitatilor a determinat aparitia si consolidarea unei culturi omogene, propagata ntr-un limbaj international, la scara ntregului continent european.

6|Page