MENTORUL DE CARIERĂ DIDACTICĂ – UN MODEL DE CONDUITĂ

PROFESIONALĂ
Bojanopol Gabriela, profesor - Colegiul Tehnic de Aeronautică “Henri Coandă”
Veche Adriana, profesor - Colegiul Tehnic de Aeronautică “Henri Coandă”

1. MENTORATUL ÎN DOMENIUL EDUCAȚIONAL

În domeniul educational termenul de mentorat începe să fie utilizat la finalul anilor 80
în S.U.A., și ceva mai târziu în alte țări, fiind asociat la început cu programele destinate
îmbunătățirii calității actului educational, cu reformarea profesiei didactice și cu formarea
inițială a viitoarelor cadre didactice. Ulterior termenul a fost utilizat și în contextul pregătirii
practice din formarea inițială a cadrelor didactice, realizate în școli sub coordonarea unor
cadre didactice cu experiență.
Majoritatea definițiilor date termenilor de mentor și mentorat în domeniul educațional
au în vedere expertiza unui professor experimentat (mentor) care este transmisă voluntar unui
coleg la începutul carierei sale, într-o relație de mentorat, în vederea facilitării inserției
profesionale a debutantului. Autoritatea nu face parte din această relație și ambele părți
urmăresc un proces de învățare și dezvoltare profesională.
Mentoratul educațional este o relație de suport pentru învățare, formare și dezvoltare
personală, dintre un profesor cu o bogată expertiză profesională și un stagiar, de regulă cadru
didactic debutant, în care profesorul își împărtășește în mod intenționat cunoștințele și
experiența stagiarului, ajutându-l pe acesta din urmă să-și desăvârșească experiența
profesională. (C. Stan, 2020)
Mentorii din domeniul educațional sunt profesioniști care consiliază o persoană mai
puțin experimentată sau aflată la începutul carierei didactice, oferă opinii informate despre
profesie, împărtășește experiențele și cunoștințele sale, facilitându-le debutanților sau celor
aflați în procesul de formare integrarea profesională și valorificarea potențialului lor.
În Standardul Ocupational, Standard aprobat COSA la data de 07/01/1999 găsim
următoarea definiţie: ,,Mentorul este profesorul de specialitate dintr-o şcoală sau liceu care
are responsabilitatea de a conduce şi coordona practica pedagogică a studenţilor, prin
intermediul căreia aceştia aplică noţiunile şi cunoştinţele de metodică dobândite în facultate şi
învaţă sã predea. Mentorul organizeazã lecţii demonstrative şi ore de predare pentru studenţii
practicanţi, încadrând practica pedagogicã a acestora în sistemul concret de desfãşurare a
procesului de învăţământ şi totodată le oferã acestora posibilitatea de a-şi însuşi tehnici,
metode şi procedee didactice cât mai variate. El are rolul de a-i ajuta pe studenţii practicanţi
sã analizeze obiectiv procesul predării proprii sau a altor persoane şi trebuie să contribuie la
îmbunătăţirea calitativă a acesteia.” Mentorul oferã studenţilor practicanţi un feed–back rapid
şi eficient pentru dezvoltarea lor profesională. Mentorul are responsabilitatea întocmirii fişelor
de evaluare şi a acordării unei note pentru activitatea didactică a studenţilor practicanţi.
Mentorul atrage studenţii practicanţi şi în activităţile din afara clasei (serbări sau spectacole
şcolare, cercuri pedagogice, şedinţe şi consultaţii cu părinţii).
Mentorul are responsabilitatea de a colabora cu metodistul din facultate, acesta din urmă
oferindu-i sprijin complementar. Totodată, mentorul ajută şi colaborează cu ceilalţi profesori
mentori din catedră, în activitatea pe care aceştia o desfãşoarã cu studenţii practicanţi.
Mentorul de inserție profesională este un model profesional, dar și spiritual pentru
profesorii stagiari. Întreaga activitate a unui mentor contribuie la înnoirea, dar și la
durabilitatea sistemului educativ, având ca finalitate consolidarea activității din școală prin
formarea unor cadre didactice bine pregătite, care să facă față cu succes tuturor provocărilor.
În învăţământului preuniversitar din România se desfăşoară următoarele tipuri de activităţi de
mentorat:
a) mentoratul pentru inserţia profesională a cadrelor didactice debutante, exercitat de
profesorii mentori;
b) mentoratul pentru pregătirea practică din cadrul masteratului didactic/pentru
practică pedagogică a elevilor din liceele pedagogice care se realizează de cadrele didactice
desemnate la nivelul unității școlare pentru acest tip de mentorat;
c) mentoratul pentru formarea continuă desfăşurat la nivelul unităţii de învăţământ;
d) mentoratul pentru dezvoltare profesională desfăşurat în Casele Corpului Didactic;
e) mentoratul pentru derularea programelor educative pentru copiii și tinerii capabili
de performanțe înalte.

2. PERSONALITATEA ȘI ROLURILE MENTORULUI

În activitatea oricărui profesor debutant, este benefică existența unui model de

conduită profesională. Mentorul trebuie să fie un profesor cu experiență, cu o pregătire
specială pentru acest tip de îndrumare și o persoană cu anumite calități, menite să-i faciliteze
munca de mentorat și să-și atingă obiectivele propuse. Pregătirea profesională se reflectă în
activitatea concretă de la clasă cu elevii, dar și în cea de obținere a gradelor didactice și
participarea la diverse programe de formare.
Una dintre cele mai importante calități ale unui mentor este, probabil, empatia,
capacitatea acestuia de a rezona cu discipolii săi, de a-i înțelege, de a le simți curajul, forța
interioară, dorința de perfecționare, dar și îndoielile inerente care apar. Empatia merge mână
în mână cu altruismul, cu dorința de a ajuta în mod dezinteresat pe cel care așteaptă
îndrumare.
O altă calitate necesară unui bun mentor este comunicarea interpersonală. Pentru a
putea împărtăși din experiența pe care o are, mentorul trebuie să dețină abilitatea de a
comunica ușor cu ceilalți, de a reuși să le capteze atenția pentru a se face înțeles și a transmite
cunoștințele necesare. În acest sens, trebuie să dea dovadă de atenție și receptivitate la ceea
ce dorește și profesorul stagiar să afle. De aceea, discursul său motivațional trebuie completat
cu sfaturi utile, practice pentru dezvoltarea carierei profesorului mentorat, fără a emite
judecăți de valoare înainte de a face o analiză temeinică a situației. Și astfel, de comun acord,
cei doi vor reuși să stabilească obiectivele și strategia generală de acțiune.
Dintre calitățile unui mentor nu poate lipsi responsabilitatea. A fi un mentor
responsabil înseamnă a trata cu seriozitate toate aspectele activității de mentorat: de a purta
discuții sincere și constructive cu profesorul pe care îl consiliază, de a planifica și organiza
lecții demonstrative, de a folosi metode și tehnici variate, de a oferi un feedback real și
eficient, de a întocmi fișele de evaluare. De modul în care el își îndeplinește sarcinile și își
asumă ceea ce face, depinde și responsabilizarea celui pe care îl îndrumă.
Cunoașterea naturii și a tipologiilor umane face din mentor un bun psiholog, calitate
fără de care nu s-ar putea pune bazele unei comunicări benefice. Este recomandată acordarea
de credit profesorului debutant pentru ca acesta să poate arăta, demonstra e ceea ce este
capabil. Tactul pedagogic, spiritul analitic, stimularea intelectuală completează profilul
calităților unui mentor ce îl determină pe mentorat să își dorească să avanseze profesional. În
activitatea sa profesională, un mentor dă dovadă de o serie de competențe: Competenţe de
documentare; Competenţe pedagogice; Competenţe psiho-sociale; Competenţe de
management al grupului educaţional; Competenţe profesional-ştiinţifice; Competențe
tehnologice; Competenţe de evaluare; Competenţe de management al carierei şi al dezvoltării
personale;
Astfel, mentorul: folosește diverse metode de comunicare și relaționare; are o atitudine
deschisă, pozitivă față de activitatea ce urmează să se desfășoare; are un limbaj specific,
profesional; cunoaște conceptele de bază ale tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC);
stabilește planul de acțiune și regulile după care se va derula colaborarea cu profesorul
stagiar; oferă modele practice și eficiente pentru activitatea didactică și extrașcolară;
realizează diverse activități împreună cu profesorul stagiar; încurajează creativitatea acestuia;
asigură asistență pedagogică pentru proiectarea activității profesionale; asigură feedback
constructiv și real; oferă consiliere în privința managementului claselor de elevi; urmărește
progresul cadrului didactic stagiar în raport cu obiectivele propuse; îl încurajează pe
profesorul stagiar în activitatea de autoevaluare, etc.
În literatura de specialitate au fost identificate mai multe calități, atribute ale
mentorului, care favorizează îndeplinirea cu succes a rolului acestuia, de a facilita învățarea
în sensul dobândirii și dezvoltării anumitor abilități și înțelegerii variabilelor specifice
activității desfășurate de persoana mentorată.
J.B. Rowley (1999) identifică următoarele calități esențiale ale unui mentor bun (apud.
M. Crașovan, 2016, pp. 73-74):
- Un bun mentor este implicat în sarcina de a ajuta debutanții să obțină succesul și
gratificarea în noua lor muncă.
- Un bun mentor acceptă cadrele didactice debutante.
- Un bun mentor dovedește support instrucțional.
- Un bun mentor este eficient în context interpersonale diferite.
- Un bun mentor este un model de învățător continuu.
- Un bun mentor comunică speranță și optimism.

C. Stan (2020, pp. 22-24) sintetizează rolurile mentorului, dintre care menționăm:
- Disponibilitatea de a împărtăși celor mai tineri din propria experiență, prin
manifestarea generativității;
- Observarea și analizarea atentă a nevoilor stagiarului, pentru a se putea focalaliza pe
aspectele care necesită optimizare;
- Comunicarea eficientă cu stagiarul, utilizând toate formele comunicării, pentru a
obține cât mai multe informații;
- Facilitarea înțelegerii de către stagiar a tuturor aspectelor formale și nonformale ale
instituției în care lucrează, pentru a favoriza adaptarea cît mai rapidă;
- Elaborarea unui plan de dezvoltare, cu scopuri, obiective și termene clare;
- Oferirea unor perspective diferite de abordare a situațiilor analizate, astfel încât
stagiarul să poată adopta soluțiile care-l favorizează;
- Identificarea dificultăților stagiarului și oferirea de răspunsuri clare, la obiect;
- Abordarea suportivă a situațiilor problematice cu care se confruntă stagiarul, fără a fi
critic sau a judeca situația sau persoana;
- Oferirea confirmării realizărilor stagiarului, pentru a-i stimula motivația, a-i crește
autoeficacitatea și încrederea în sine;
- Feedback-urile negative trebuie transmise într-o modalitate constructive, fără a fi
axate pe critică, ci pe soluții de înlocuire a demersurilor greșite cu altele eficiente;
- Dovedirea calității de bun motivator, care să activeze întregul potențial al stagiarului;
- Preocuparea de a dezvolta o relație bazată pe încredere, cu respectarea
confidențialității discuțiilor, dând dovadă de onestitate și integritate.

3. STADIILE DE DEZVOLTARE A RELAȚIEI DE MENTORAT

Procesul de mentorat este un proces complex, care se derulează în etape. Această

caracteristică este ilustrată de existența unor diferite modele care explică fazele derulării
procesului de mentorat.
 Unul dintre modele este cel linear, care descrie următoarele patru etape ale procesului
de mentorat: pregătirea, negocierea, facilitarea și concluzionarea.
Etapa de pregătire include documentarea, identificarea stagiarului și debutul
procesului de mentorat. Etapa de negociere presupune elaborarea planului de dezvoltare în
acord cu nevoile și dorințele stagiarului. Etapa de facilitare include procesul propriu-zis de
mentorizare, iar etapa de concluzionare include încheierea și evaluarea procesului de
mentorat. (C. Stan, 2020)
Asociația Americană de Psihologie a dezvoltat un ghid pentru participanții la
mentorat, în care precizează patru faze prin care trece relația dintre mentor și persoana
mentorizată/mentorată, model similar cu cel liniar: inițierea, cultivarea, separarea și
redefinirea.
- Faza de inițiere: este stadiul în care persoanele intră în relația de mentorat. Este faza
de cunoaștere reciprocă, prin intermediul interacțiunilor profesionale. Relația se
caracterizează prin grijă, atenție și înțelegere a perspectivei persoanei mentorate. Este
important să existe un acord reciproc în legătură cu intrarea în relația de mentorat.
- Faza de cultivare: reprezintă debutul și derularea propriu-zisă a procesului de
mentorat. Stagiarul începe să învețe de la mentor, să preia modele, soluții, dar și să găsească
soluții propria la problemele cu care se confruntă. Mentorul construiește bazându-se pe
calitățile persoanei mentorate. Trebuie evitate judecarea, impunerea, confruntarea sau
dominarea. Rolul mentorului este de a-l ajuta pe debutant să vadă opțiunile, consecințele și
soluțiile.
- Faza de separare: se referă la finalizarea relației de mentorat, ca urmare a atingerii
obiectivelor propuse, sau ca urmare a identificării unor disfuncționalități în relația mentor-
persoană mentorizată.
- Faza de redefinire: este stadiul în care cei doi partcicipanți la relația de mentorat
conștientizează posibilitatea ca relația lor să continue, într-un mod diferit de cea de mentorat,
transformându-se într-o relație de prietenie, de sprijin reciproc nu neapărat formal.
Relația mentor-persoană mentorată evoluează de la un anumit grad de dependență față
de mentor spre o dobândire a autonomiei și a încrederii în propriile decizii și acțiuni a
persoanei mentorate.
În funcție de specificul organizării structurilor instituționale și a activității
educaționale, C. Stan (2020) descrie următoarele forme de mentorat:
● Mentoratul pentru dezvoltare profesională: desfășurat în Casele Corpului Didactic,
prin care se oferă programe de formare continuă pentru dezvoltare profesională, cu scopul
dezvoltării competențelor didactice a cadrelor didactice.
● Mentoratul la nivelul comisiilor metodice: se realizează prin intermediul unor
întâlniri ale cadrelor didactice de la diferite nivele de învățământ și cu diferite specializări,
desfășurate cu scopul:
- diseminării unor informații cu caracater inovativ,
- schimbului de idei,
- rezolvării unor situații problematice.
Este un mentorat ocazional și de scurtă durată, mentorii fiind cadrele didactice care
dețin anumite informații sau experiențe suplimentare.
● Mentoratul la nivelul unității școlare: se realizează prin intermediul unor activități în
cadrul cărora specialiști din instituție sau din afara ei. contribuie prin expertiza lor la
îndrumarea cadrelor didactice din școală în abordarea unor situații care impugn perspective
inovatoare (experimentarea unor noi strategii didactice, implementarea unui nou curriculum
etc.)
● Mentoratul la nivel de catedră sau arie curriculară: presupune transmiterea de
informații, experiențe de la profesorii experimentați către cei mai tineri, pentru a-i sprijini în
dezvoltarea profesională. Este un mentorat colegial, bazat pe efortul comun în vederea
perfecționării demersurilor didactice.
● Mentoratul la nivel de clasă și activități didactice: se realizează în cadrul unor
situații de învățare din clasă, prin observarea și analiza activităților desfășurate (de profesor
sau studenți, elevi aflați la activitățile de practică pedagogică), prin evaluarea rezultatelor
activității, predarea în parteneriat etc.
Conform Metodologiei privind constituirea corpului profesorilor mentori pentru
coordonarea efectuării stagiului practic in vederea ocupării unei funcţii didactice, aprobată
prin O.M. nr. 5.485/29.11.2011, mentorul de stagiu coordonează activitatea a 1-2 profesori
stagiari, în funcţie de repartizarea primită din partea comisiei pentru mentorat. Stagiarul
beneficiază de asistenţă din partea profesorului mentor până la obţinerea definitivării şi
dobândirea titlului de profesor cu drept de practică în învăţământul preuniversitar.
În art. 29 al documentului menționat sunt prezentate cele mai semnificative
responsabilități ale mentorului de stagiatură:
● stabileşte planul de acţiune pentru perioada de stagiatură
● discută cu profesorul/cadrul didactic stagiar atribuţiile ce îi revin acestuia, conform
fişei postului
● oferă modele practice şi eficiente pentru activitatea şcolară şi extraşcolară
● observă activitatea curriculară şi extracurriculară a profesorului/cadrului didactic
stagiar şi realizează împreună cu acesta activităţi din ambele categorii
● asigură un feedback constructiv pentru toate aspectele activităţii profesionale a
profesorului/cadrului didactic stagiar
● facilitează accesul profesorului/cadrului didactic stagiar la resursele de care dispune
şcoala în vederea susţinerii activităţii profesionale şi pentru integrarea acestuia în cultura
organizaţională a unităţii de învăţământ respective
● asigură sprijinul necesar pentru realizarea portofoliului professional și personal al
profesorului/cadrului didactic stagiar
● asigură consilierea profesorului/cadrului didactic stagiar în vederea întocmirii
documentelor şcolare;
● urmăreşte permanent rezultatele acţiunilor şi progresul profesorului/cadrului
didactic stagiar în raport cu obiectivele propuse.
Pentru îndeplinirea responsabilităţilor specifice, mentorul de stagiu întocmeşte anual
un portofoliu profesional care trebuie să conţină următoarele documente:
● planul de acţiune anual şi graficul activităţilor planificate in cadrul programului de
mentorat
● calendarul anual al activităţilor şi programul de stagiatură
● fişa de evidenţă a lecţiilor/activităţilor observate
● fişa de monitorizare a lecţiilor/activităţilor asistate
● fişa de dialog profesional
● raportul final asupra activităţii cadrului didactic stagiar, pe baza căruia se va realiza
recomandarea pentru înscrierea acestora la examenul de definitivare în învăţământ
● fişa de (auto)evaluare a activităţii anuale a profesorului mentor
●copiile după recomandările pentru înscrierea cadrelor didactice stagiare la examenul
de definitivare în învăţământ
● fişa de feedback asupra activităţii profesorului mentor, completată de cadrul didactic
stagiar, după ce acesta obţine recomandarea de înscriere la examenul de definitivare în
învăţământ.

4. BENEFICIILE MENTORATULUI DIN DOMENIUL EDUCAȚIONAL

 Din perspectiva persoanei mentorizate, menționăm următoarele beneficii ale
mentoratului (C. Stan, 2020, M Crașovan, 2016, L. Ezechil, 2009):
● Îmbogățirea cunoașterii teoretice și practice;
● Oportunitatea de a primi consultanță și sprijin specializat, de a fi asistat pas cu pas în
procesul asumării noilor roluri de către o persoană experimentată, dispusă să-i
împărtășească din experiența sa;
● Folosirea accesului la oportunități de dezvoltare profesională pentru o mai bună
gestionare a traseului profesional;
● Optimizarea adaptării la noul loc de muncă;
● Gestionarea și eliminarea stresului prin apelul la sprijinul unui mentor;
● Adoptarea unei atitudini pozitive în raport cu noul loc de muncă;
● Preluarea unor modele de comportament professional dezirabil;
● Este provocat să-și assume riscuri, responsabilități, să stabilească obiective și să le
realizeze, în acord cu înalte standard de performanță;
● Dezvoltare personală evidențiată prin: creșterea încrederii în sine, creșterea stimei
de sine, reducerea stresului, creșterea gradului de motivare etc.
Pot fi identificate beneficii ale activității de mentorat și din perspectiva mentorului (C.
Stan, 2020, L. Ezechil, 2009):
● Satisfacția la locul de muncă dată de reușita în procesul formării și dezvoltării
profesionale a stagiarilor;
● Recunoaștere profesională, posibilitatea de a-și evidenția profesionalismul;
● Oportunitatea de a-și valorifica abilitățile, capacitățile, competențele, de a transmite
studenților, debutanților, propria experiență profesională;
● Posibilitatea de învățare reciprocă, prin dobândirea unor cunoștințe de actualitate de
la stagiar;
● Oportunitatea de verificare a propriilor competențe în domeniul predării, leadership-
ului și al practicilor de tip reflectiv;
● Oportunități de stimulare a creativității.

5. CONCLUZIE

Relația dintre mentor și stagiar este o relație perfectibilă, deoarece natura umană este
atât de complexă, subiectivă și imprevizibilă. Drept urmare, aceasta se poate modifica în
funcție de trăirile, sentimentele și experiențele de viață ale celor implicați în activitatea de
mentorat. Indiferent de schimbările ivite pe parcursul colaborării, întregul proces va aduce cu
siguranță beneficii: atât profesorului stagiar, în plan personal și profesional, cât și școlii, prin
schimbarea întregului climat educațional.

Bibliografie:
[1].Dragomir, M., Managementul activitǎţilor didactice, Editura Eurodidact, Cluj, 2008.
[2].Gliga.,L., (coord.), Standarde profesionale pentru profesia didacticã, lucrare realizata sub
auspiciile Ministerului Educaţiei şi Cercetãrii, tipãrit la Polisab Sibiu, Bucureşti, 2002
[3].Manolescu, M., Evaluarea şcolară. Metode tehnici instrumente, Ed. Meteor Pres,
Bucureşti, 2005.
[4].Proiectul pentru Învăţământul Rural, Ghid de aplicare. Kitul mentorului, MEC, Bucureşti,
2003. Stanciu,