UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

CURSUL
DELICVENTA JUVENILĂ

REFERAT

INFLUENȚA ȘCOLII ÎN FORMAREA MINORULUI

Profesor Universitar:

Colțeniuc Anatol

Dragancea Marin

Grupa 5, anul de studii 2

Data remiterii 02.11.2021

 2

Cuprins
Introducere.......................................................................................................................................3
Apariția și evoluția școlii.................................................................................................................4
Tipurile de școală.............................................................................................................................6
Influența școlii în formarea minorului.............................................................................................8
Concluzii........................................................................................................................................10
Bibliografie:...................................................................................................................................11
 3

Introducere
Şcoala este o ogranizaţie care dezvoltă o cultură bogată şi diversificată. Orice încercare de
perfecţionare a activităţilor şcolare trebuie să pornească de la cunoaşterea culturii şcolii aşa cum
se manifestă ea la nivelul managerilor, al profesorilor şi al elevilor. Şcoala, după cum bine ştim
este instituţia care pregăteşte, educă tânărul membru al societăţii în vederea socializării lui.
Şcoala este cea care deschide ochii omului către universul cunoaşterii, lumii în care trăieşte. Ea
are şi rolul de a-i dezvolta aptitudinile şi a-i crea pârghii motivaţionale în activităţile sale din
societate. Totodată îl educă pe tânăr formându-i bună conduită în relaţiile cu lumea
înconjurătoare: mediu, alte grupuri de oameni, responsabilităţi, obligaţii şi drepturi în societate.
Școala este institutia care organizeaza trairea unei experiente de invatare. Ea urmareste atingerea
unor obiective cu ajutorul unor metode si mijloace stiintifice. Scoala informeaza si formeaza
elevii tinand cont de anumite principii, avand grija sa evalueze modul in care obiectivele au fost
atinse. Prin urmare, scoala nu este singurul laborator in care copilul invata ci doar unul dintre ele,
mai specializat si competent in domeniul educatiei decat altele. Scoala are un rol foarte important
in viata fiercarui elev sau student. Cu ajutorul ei ne gasim un rol in viata, un scop, un viitor.
Chiar daca unele persoane nu realizeaza cat de importanta e scoala pentru ei, vor realiza cand
poate va fi prea tarziu. Pregătirea copilului pentru şcoala este considerată tot mai mult, funcţia
majoră, obiectivul formativ central al activităţilor instructiv-educative. Este foarte adevărat că
familia, atmosfera ei caldă, plină de afecţiune, contribuie prima şi decisiv la dezvoltarea fizică şi
psihică a copilului, dar personalitatea umană se conturează cald, uman, ştiinţific şi metodic, în
cadrul şcolii. Pregătirea pentru intrarea în viaţa adultă, anterior realizată de familie, va fi
continuată, în perioada şcolarizării, de către această instituţie. Aceasta este acum, contextul în
care copilul va trebui să facă prima încercare de a iubi pe altcineva în afară de sine. Pe lângă
rolul educativ școala formeaza caractere și ajută la integrarea în societate a unui individ, cu alte
cuvinte școala are un rol important în formarea personalității unui individ.
 4

Apariția și evoluția școlii

Școala este o instituție publică proprietate de stat sau privată unde se învață disciplinele
prevăzute într-un plan de învățământ. Conceptul „școală” provine de la cuvântul latin „schola”,
derivat și el la rândul său din greaca antică „scholeion”, de la „scholḗ”. Termenul grec era înțeles
la început drept „timp liber”, pentru ca apoi să evolueze: de la „timp liber” cuvântul a ajuns să
descrie „locul în care era petrecut timpul liber”, adică locul în care se țineau discuții filosofice
sau științifice în timpul liber, pentru a descrie mai apoi „locul de lectură” până la a descrie locul
de instruire pentru excelență.

Înainte conceptului de scoala era descris drept grupul de persoane adunate laolaltă pentru a
învăța ceva de la un mentor, a existat bine înțeles conceptul de maestru și ucenic, educator și
învațăcel, acestea încă din cele mai vechi timpuri. Școala însă a apărut în Antichitate. Chiar și
pentru oamenii de știință a fost imposibil de datat din punct de vedere arheologic care a fost
prima școală din lume, este însă pe deplin acceptat faptul că școala a apărut în aceeași perioadă
atât în Grecia Antică precum și în Roma Antică, în China și India acelorași vremuri, o perioadă
de dezvoltare culturală. În Grecia Antică cea mai veche școală cunoscută este Academia – școala
de filozofie a lui Platon, înființată în jurul anilor 385 î.Hr, cursurile având loc într-o grădină cu
măslini de la marginea Atenei. Nici o legătură cu studiile superioare descrise prin termenul
academie în prezent.

La Roma educația copiilor era data de către părinți și tutori, cei mai avantajați fiind bineînțeles
cei care aveau părinți bogați. Primele școli în capitală pe atunci Republicii au apărut tot în
secolul al 4-lea î.Hr., rolul lor fiind acela de a oferi copiilor o educație rudimentară și indemanări
de socializare, înfiintarea lor fiind posibilă odata cu oferirea de drepturi plebeilor și ridicarea
unora dintre acestora în clasa politică de la Roma.

În India, copii între 8 și 12 ani se mutau din casa părintească în cea a unui Guru, locuința
acestuia fiind numită și Gurukul, o formă de școala în care profesorul și elevii trăiau împreună,
guru învățându-i pe copii iar aceștia ajutându-l în viața de zi cu zi (gătit, spalat, etc), nefiind
făcute diferențe pe baza clasei sociale din care copiii proveneau. Educația avea loc până la vârsta
de 25 de ani, școala fiind finanțată din donațiile membrilor comunității. De asemenea, până la
acea vârstă, studenții nu aveau voie să se căsătorească și să părăsească școala.

În China au fost găsite dovezi ale unor forme de organizare în scopul acordării de educație din
partea unor profesori către discipoli însă aceste sunt neconcludente. Este posibil ca beneficiarii
acestor școli să fi fost nobili educați în una din cele șase arte cunoscute în China antică:
 5

Confucianismul, muzica, tirul cu arcul, manevrarea carelor de luptă, caligrafie și matematică,

existând școli pentru fiecare dintre aceste ramuri.

Primul sistem formal de învățământ a fost cel inițiat în Imperiul Bizantin începand cu anul 425
d.Hr., scoli primare dedicate educării tinerilor, existând pe atunci o regulă conform căreia
personalul militar cu funcții și responsabilități superioare trebuia să aibă cel puțin studii primare.
De asemenea școlile erau menite să educe oameni care mai târziu să ocupe funcții administrative
în cadrul imperiului, fapt ce a și permis de altfel dezvoltarea semnificativă a imperiului. Sistemul
de educație a fost permanent îmbunătățit până la prăbușirea imperiului survenită în anul 1453.

În secolul 9 a apărut conceptul de Madrasa în cultura islamică, desemnând școli ce activau pe

lângă moschei și având ca scop educarea copiilor în diverse arii: scris, caligrafie, matematică,
arta războiului, călărie, arte marțiale, medicină, etc.

În ceea ce privește educația superioară, universitatea din Fas (Maroc), înființată în anul 859 este
considerată cea mai veche universitate din lume, altele fiind fondate în 959 la Cairo (Egipt) și
1088 la Bologna (Italia).
 6

Tipurile de școală
Conform articolului 12 al Legii Nr. 547 din 21.07.1995 despre învăţămîntul din Republica
Moldova, sistemul de învăţămînt, ţinîndu-se cont de necesitatea continuităţii educaţiei şi de
particularităţile psihofiziologice de vîrstă, este organizat pe niveluri şi trepte şi are următoarea
structură:

I. Învăţămîntul preşcolar
II. .Învăţămîntul primar
III. Învăţămîntul secundar:
1. Învăţămîntul secundar general:
a) învăţămîntul gimnazial;
b) învăţămîntul liceal;
2. Învăţămîntul secundar profesional
IV. Învăţămîntul mediu de specialitate (colegiu).
V. Învăţămîntul superior.
VI. Învăţămîntul postuniversitar.

Învăţămîntul preşcolar constituie prima treaptă a sistemului de educaţie şi instruire. El

reprezintă un sistem de instituţii antepreşcolare şi preşcolare de diverse tipuri, de stat şi private,
cu diferite programe de funcţionare, ce corespund standardelor educaţionale. Învăţămîntul
preşcolar are drept scop principal pregătirea multilaterală a copilului pentru viaţă, în vederea
integrării în activitatea şcolară, dezvoltarea capacităţilor creative prin valorificarea potenţialului
psihofiziologic şi intelectual al acestuia. Educaţia copiilor pînă la vîrsta de 3 ani se realizează, de
regulă, în familiile care, în acest caz, beneficiază de sprijinul statului, conform legislaţiei în
vigoare. Învăţămîntul preşcolar de la vîrsta de 3 ani la 6 (7) ani este organizat în instituţii
preşcolare de diverse tipuri şi forme de proprietate sau în şcoala primară-grădiniţă, în centrul
comunitar de dezvoltare timpurie, cu diferite programe de activitate, în funcţie de gradul de
dezvoltare a copilului şi de opţiunile părinţilor. Statul garantează îngrijirea şi educarea copiilor
de vîrstă antepreşcolară cu handicap fizic şi mental, precum şi a copiilor orfani.

Învăţămîntul primar contribuie la formarea copilului ca personalitate liberă şi creativă, la

dezvoltarea capacităţilor intelectuale, a deprinderilor trainice de citit, scris şi calcul, asigurînd
dezvoltarea aptitudinilor de comunicare şi a competenţelor de examinare într-o limbă modernă.
Învăţămîntul primar cuprinde clasele I-IV şi se organizează ca învăţămînt de zi şi în şcoli
primare, care pot funcţiona ca unităţi separate sau în cadrul şcolilor secundare generale. În clasa I
sînt înscrişi copiii care au împlinit vîrsta de 6 - 7 ani la data începerii anului şcolar. Şcolarizarea
 7

devine obligatorie la atingerea vîrtei de 7 ani. În învăţămînt primar pot funcţiona clase sau grupe
cu program prelungit.

Învăţămîntul gimnazial este obligatoriu şi se organizează ca învăţămînt de zi cu clasele V - IX.

El  se încheie cu examene de absolvire, alcătuite din mai multe probe, şi cu eliberarea unui
certificat de studii gimnaziale. Învăţămîntul liceal asigură o pregătire teoretică fundamentală şi
formarea unei ample culturi generale, necesare pentru continuarea studiilor în învăţămîntul
superior, mediu de specialitate sau în instituţii de învăţămînt secundar profesional. Durata
învăţămîntului liceal cu frecvenţă la zi este de 3 ani (clasele X - XII). Învăţămîntul liceal se
încheie cu examen de bacalaureat, care se organizează în modul stabilit de Ministerul Educaţiei.

 Învăţămîntul mediu de specialitate se realizează în colegii şi asigură pregătirea cadrelor de

specialitate cu caracter aplicativ pentru economia naţională şi sfera socială. Studiile în colegii
finalizează cu susţinerea examenelor de absolvire sau cu susţinerea unei lucrări (unui proiect) de
diplomă şi cu eliberarea diplomei de studii medii de specialitate, prin care titularul ei obţine
calificarea de specialist cu nivel mediu în profilul şi specialitatea respectivă.

Învăţămîntul superior se realizează prin instituţii de învăţămînt superior: universităţi, academii

şi institute.  Studiile superioare corespund unui număr de credite de studiu transferabile ECTS
(European Credits Transfer System). Durata studiilor se cuantifică, de regulă, în credite (un an de
studii în învăţămîntul superior corespunde unui număr de 60 de credite de studiu transferabile).
Activitatea didactică în învăţămîntul superior se efectuează prin învăţămînt de zi, învăţămînt cu
frecvenţă redusă şi învăţămînt la distanţă. În cadrul studiilor superioare este obligatorie
efectuarea unor stagii de practică. Durata studiilor la învăţămîntul cu frecvenţă redusă şi la
învăţămîntul la distanţă este mai mare cu un an decît la învăţămîntul de zi. 1

1
Legea Nr. 547 din 21.07.1995 cu privire la învăţămîntul din Republica Moldova
 8

Influența școlii în formarea minorului

Personalitatea copiilor delicvenți este mai amorfă și lipsită de ambiție în fața exigențelor vieții,
normele lor de comportament sînt mai puțin numeroase și lipsite de conținut. Cel mai adesea ei
sînt stresați din cauza coeziunii reduse a familiilor lor, stări de încordare dintre părinți,
atmosferei familiale nefavorabile, lipsei de supraveghere și de interes din partea părinților.

Familia, relaţiile sociale, şcoala, educaţia, strada mereu au avut o influenţă importantă în
devenirea unei personalităţi. În decursul vieţii minorul este influenţat de macromediu (societatea
în ansamblu, civilizaţia), micromediu (grupurile sociale mici: şcoala, colectivul) şi anturajul
imediat din apropierea minorului (familia, rudele, prietenii, strada).2 Un grup de factori
determinanţi în apariţia violenţei juvenile îl reprezintă familia, anturajul, gradul de educaţie şi
cultura, la aceştia adăugîndu-se o serie de factori situaţionali reprezentaţi de locul de debut al
violenţei, ingestia de alcool sau droguri ce favorizează trecerea la act, utilizarea armelor, precum
şi asocierea cu alte persoane sau alte acte infracţionale. Inadaptări comportamentale ale minorilor
vizează tulburările de relaţii între ei şi profesori, colegi, încălcarea normelor etice şi de conduită
şcolară sau extraşcolară. Spectrul acestor devianţe este foarte larg (minciuni, calomnieri,
agresivităţi, atitudini nonconformiste, gesturi, chiulire de la ore, lipsa respectului şi a distanţei în
relaţiile cu adulţii, vagabondajul etc.), dar cel mai grav este că ele pot deveni acte delincvente. 3

Şcoala constituie pentru copil a doua mare etapă a făuririi educaţiei sale. După cei „7 ani de
acasă”, şcoala reprezintă factorul care facilitează sarcinile educative ale părinţilor. Transferând o
parte din sarcinile educative şcolii familia interpretează uneori greşit acest transfer de
responsabilităţi educative, lăsând întreaga educaţie a copilului în sarcina factorilor educaţionali
din şcoală, deşi este lesne de înţeles că menirea şcolii este de a completa doar educaţia din
familie şi nu de a i se substitui acesteia din urmă. Dacă în familie educaţia copiilor depinde de
gradul de educaţie al părinţilor în şcoală depinde de calitatea şi competenţa personalului didactic.
Copilul este acum capabil să recepteze şi să asimileze ceea ce i se explică, în special de către
persoane în care are deplină încredere de la o autoritate în materie de educaţie. Educaţia dată în
şcoală se dovedeşte a fi o muncă irosită şi eficace dacă familia este ostilă, indiferentă sau
incapabilă să continue acasă eforturile educative făcute de dascăli în şcoală. În concepţia
modernă de educaţie a copiilor nu se mai poate face o demarcare netă între îndatoririle şcolii şi
cele părinteşti. Pentru a da roadele aşteptate şcoala are nevoie de sprijinul conştient şi
colaborarea familie; familia aşteaptă însă de la şcoală completarea educaţiei de acasă, după
norme şi metode psiho-pedagogice riguros concepute şi aplicate. Intrarea în mediul școlar,
2
Maria Mutu-Strulea DELINCVENŢA JUVENILĂ Suport de curs Chisinau 2008 pag 87
3
Dana Damir, Elena Toader. Op. cit., p.52.
 9

trecerea de la comunitatea afectivă a familiei la comunitatea de disciplinare a școlii are adesea

pentru copil semnificația și proporțiile unei adevărate crize. Depinde de familie și de cadrele
didactice, de felul în care minorul depășește această criză.

Insuficiența de școlarizare a minorilor este o cauză a inadaptibilității minorului. Aceasta este

condiționată fie de atitudinea indiferentă față de școală (a lor sau a părinților), fie de situația
materială grea sau de faptul că sunt atrași în grupuri de prieteni cu preocupări negative. Totodata,
necunoașterea de către cadrele didactice a situației familiale a elevilor slabi, indiferența față de
aceștia, comiterea unor greșeli grave în aprecierea activității lor favorizează eșecul școlar și
inadaptarea școlară.

Eșecul școlar și incapacitatea școlară este o cauză a delicvenței juvenile, o condiție care în
prezența unor factori face posibilă apariția fenomenului de delicventă, daar este și un efect al
disfuncțiilor psihosociale ale familiilor din care provin minorii. Totodată, eșecul școlar poate fi
determinat și de faptul că unele cadre didactice nu găsesc întotdeauna metodele cele mai bune
pentru educarea elevului. 4

Dezavantajarea unor elevi, aprecierile neobiective, tolerarea indisciplinei etc. favorizează

diminuarea efectului procesului instructiv-educativ, conducînd spre o eventuală devianţă.
Supraaprecierea unui elev mediocru conduce la indiferenţa acestuia; injusta apreciere a celui care
a meritat o notă mai mare va genera descurajarea lui; sarcinile didactice prea uşoare vor inhiba
energia nervoasă şi capacităţile copilului; critica adusă răspunsurilor elevului că ar fi incomplete,
vor conduce treptat la faptul că elevul se va obişnui cu cunoştinţele sale limitate, complexîndu-se
astfel şi degradînd. Dezacordul între profesori şi copii poate genera insuccesul celor din urmă. 5

4
Maria Strulea și Dorina Gurev Suport de Curs Chisinau 2013 pag.125
5
Am vizitat http://www.e-scoala.ro/referate/psiho_delincventa_juvenila.html data 11.05.2015 ora 17.15
 10

Concluzii
În opinia mea, școala are un rol foarte important în formarea personalitășii tânărului. Acesta
merge la școală de la o vârstă fragedă, când se poate autoevalua foarte puțin sau chiar deloc. La
școală învață să își descopere trăsăturile morale și intelectuale prin care se individualizează de
restul societății. O primă etapă de diferențiere a tinerilor ar putea fi trecerea de la gimnaziu la
liceu. O altă etapă de diferențiere a tinerilor ar putea fi trecerea de la liceu la învățământul
superior. Rolul școlii ar trebui să fie acela de a ajuta individul să-și dezvolte identitatea dar și
acela de a promova întelegerea diversității și combaterea intoleranței și a extremismului. Școala
poate fi locul în care identități multiple și având uneori valori în conflict pot fi dezbătute, înțelese
și apreciate. Este locul în care ar trebui să fie discutate probleme legate de etnie, religie,
diversitatea rasială, toleranța și drepturile omului. Rolul școlii este însa unul limitat. Familia și
comunitatea participă și ele la procesul de dezvoltare a personalității distincte a unui individ.
Atunci când implicarea familiei este slabă, rolul școlii în formarea identității devine foarte
important. Școala moldovenească nu se descurcă foarte bine în acest moment în construirea de
personalități puternice, creative, nu transmite într-un mod eficient valori precum echitatea sau
respectul. Asta pentru că școala în sine este supusa prea multor transformări și nu își regăsește
identitatea. Din această cauză mulți indivizi aleg să-și faca studiile în alte țări iar Republica
Moldova rămâne fără o generație noua care ar fi în stare de a schimba țara și de a o îndruma spre
o cale mai bună de trai.
 11

Bibliografie:
1. Legea Nr. 547 din 21.07.1995 cu privire la învăţămîntul din Republica Moldova
2. Maria Mutu-Strulea DELINCVENŢA JUVENILĂ Suport de curs Chisinau 2008 pag 8
3. Maria Strulea și Dorina Gurev Suport de Curs Chisinau 2013 pag.125
4. Dana Damir, Elena Toader. Op. cit., p.52.