UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA’’ BRASOV - FACULTATEA PSIHOLOGIE SI

STIINTELE EDUCATIEI

DOMENIUL DE LICENTA:STIINTE ALE EDUCATIEI

PROGRAMUL DE STUDIU: STIINTE ALE EDUCATIEI

FORMA DE INVATAMANT : ID

LUCRARE DE LICENTA
,,DIMENSIUNILE EDUCATIEI ÎN ŞCOALA CONTEMPORANA,,

ÎNDRUMĂTOR ŞTIINŢIFIC,
……………………………
ABSOLVENT
Nitica (Ciubotaru) Elena

Anul III PIPP - ID

BRASOV

-2015-

1
 INTRODUCERE
Educaţia integrată se referă în esenţă la integrarea copiilor cu CES în structurile
învăţământului de masă care poate oferi un climat favorabil dezvoltării armonioase a
acestor copii şi o echilibrare a personalităţii acestora .

Integrarea inseamna ca relatiile dintre indivizi sunt bazate pe o recunoastere a

integritatii lor, a valorilor si drepturilor comune pe care le poseda. Cand lipseste
recunoasterea acestor valori, se instaureaza alienarea si segregarea intre grupurile
sociale. Altfel spus, integrarea se refera la relatia stabilita intre individ si societate si se
poate analiza avand in vedere mai multe niveluri, de la simplu la complex.

,,Abordând conceptul de CES şi maniera de acţionare care corespunde unor practici

incluzive în clasa de elevi, evităm să mai cădem în capacana împărţirii şcolilor în două
categorii: pentru copii cu dificultăţi de dezvoltare şi învăţare şi pentru copii fără
probleme. Şcolile generale se adresează tutror copiilor. Şcolile speciale sunt tot şcoli de
cultură generală, dar cu programe speciale. Înţelegem că şcoala generală este UNA şi
ea trebuie să fie deschisă tuturor copiilor din comunitatea unde funcţionează.’’(11i)

Scopul prezentei cercetări este de a contribui la aprofundarea înţelegerii naturii

atitudinilor studenţilor şi a cadrelor didactice şi de a furniza informaţii constatative
despre realitatea educaţiei incluzive în scolile de masă, mai ales că aceste aspecte
constituie un fenomen în continuă expansiune la nivel mondial, dar şi în ţara
noastră. Pentru a investiga variabilele psiho-sociale care au un impact semnificativ
asupra atitudinilor cadrelor didactice din scolile de masă cu privire la incluziunea
şcoară a copiilor cu dizabilităţi, am utilizat mai multe instrumente de cercetare,

1
Educaţia copiilor cu Cerinţe Educative Speciale Curs pentru Învăţământul la distanţă Ecaterina
Vrasmaş-pg.5

2
fiecare fiind necesar în a aduce un plus de claritate în investigarea anumitor aspecte
definitorii ale acestui proces amplu.

În baza cadrului teoretic, am demarat această cercetare încercând

să răspund la principal întrebare de cercetare care ne orientează către cele trei
studii: „Care sunt atitudinile cadrelor didactice cu privire la incluziunea
şcolară a copiilor cu dizabilităţi în scoala de masă?”.

Pe lângă această întrebare mai există două întrebări de cercetare

subsidiare:

„Cum influenţează unele variabille psiho-sociale şi de mediu şcolar

atitudinile cadrelor didactice cu privire la incluziunea şcolară a copiilor cu
dizabilităţi în scoala de masă?” şi „Există diferenţe între atitudinile directorilor de
grădiniţă cu privire la incluziunea şcolară a copiilor cu dizabilităţi în scoala de
masă, în raport cu unele variabile psiho-sociale şi particularităţi ale copiilor cu
dizabilităţi?”.
Raţiunea pentru care am considerat necesară aplicarea celor trei scale de măsurare
a atitudinilor a fost aceea că a permis investigarea unui număr relativ mare de
subiecţi, recoltarea unui material bogat în privinţa dimensiunilor importante ale
incluziunii şcolare şi de asemenea, datele obţinute s-au pretat la o analiză
cantitativă în vederea surprinderii unor semnificaţii de ordin statistic. În această
cercetare am utilizat termenul „dizabilitate” care redă mai exact conţinutul
termenului echivalent din terminologia utilizată pe plan internaţional. Tipurile de
dizabilităţi utilizate în scalele de investigare a atitudinilor sunt: dificultăţi de
învăţare, dizabilităţi intelectuale, tulburări emoţionale, deficienţe de vedere,
deficienţe de auz, deficienţe de limbaj, dizabilităţi fizice,autism/tulburări pervazive
de dezvoltare, alte probleme de sănătate. De asemenea, se vor utiliza termenii

3
„copii cu dizabilităţi”, “dizabilitate”, “incluziune şcolară” mai mult din dorinţa de a
evita repetarea unor cuvinte şi expresii şi pentru a nu crea confuzii între termenii în
continuă schimbare. Dintre modelele teoretice ale studiului structurii atitudinilor,
am optat pentru modelul unidimensional ca şi cadru de referinţă, deoarece este cel
mai frecvent utilizat în cercetările din acest domeniu (Fishbein, Ajzen, 1974;
Ajzen, 2005). Aceste cercetări au relevat un singur factor care explică cea mai
mare parte a variaţiei datelor obţinute, şi anume dimensiunea evaluativă a
atitudinilor care se concentrează pe aspectul cognitiv al acesteia (Baker, 1992,
Oppenheim, 1992,Richardson, 1996). Numeroşi autori susţin dimensiunea
evaluativă a atitudinilor ca un răspuns de-a lungul unui continuum de la pozitiv la
negativ sau cum remarcă Chambers şi Forlin (2010) „un răspuns învăţat, o evaluare
cu privire la un obiect sau o problemă şi [...] un rezultat cumulat al convingerilor
personale”. Cea ce aduce nou această cercetare constă în investigarea, prin mai
multe instrumente validate,a naturii atitudinilor cu privire la incluziunea şcolară la
un lot mare de subiecţi.

Actualitatea problematicii…

Integrarea educativă reprezintă dreptul tuturor copiilor de a învăța

împreună şi apare ca „marea întoarcere la firescul inițial din educaţie”.
Se pare că acest firesc a fost ratat cu sute de ani în urmă, când s-a recurs
la segregarea copiilor pe diferite criterii şi când prin apariția termenului
generic de „şcoala generalǎ” s-a permis crearea unei alternative numită
„şcoala specialǎ”. Însă această reîntoarcere este încă un ideal, până la

4
împlinirea căruia însăşi societatea în cadrul căreia trebuie să se facă o
astfel de educație mai are de parcurs încă un drum lung.

Aşa cum sublinia Federico Mayor : „In lumea contemporană, alcătuită

din diferențe de toate felurile, nu cei cu dizabilități, ci marea societate
este cea care are nevoie de o educație.”

Drepturile fundamentale ale indivizilor umani, indiferent de sex, rasă,

na-ționalitate, etnie, religie, convingeri politico-ideologice sunt în primul
rând dreptul la existență, dreptul la educație, dreptul la opinie, dreptul la
demni-tatea umană, dreptul la muncă, dreptul la cultură și ele se cer
respectate.

O parte a curentului democratic, care a cuprins în prezent cele mai

multe dintre statele lumii, se concentrează pe problematica generală a
educației, iar după anii 1980-1990 acordă o atenție sporită educației
persoanelor cu nevoi speciale, prin care dreptul la educație și demnitatea
indivizilor educabili sunt repuse în discuție prin prisma curentului
contemporan „integrationist”.

Democratizarea educației constă în reinstaurarea justeții și echității

pentru toate persoanele educabile la nivelul întregii lumi. În acest sens
democra-tizarea în educație are trei direcții :

-asigurarea dreptului la educație (toți copiii trebuie să aibă parte de

educație în orice comunitate),

- asigurarea accesului real la educație (prin creearea unor condiții favo-

rizante sau determinante chiar pentru introducerea concretă în sfera
educației)

5
- egalizarea șanselor tuturor educabililor (necesitățile, aspirațiile fiecărui
individ sunt de importanță egală cu ale oricărui alt semen, școala având
datoria să pună la dispoziția oricărui educabil resursele de care dispune).

Învățământul integrat este tendința nouă în educația din România și

implementarea lui a generat o serie de cercetări, pentru că el constă în
esența în raportarea învățământului la individ. El este promotorul noii
viziuni a reformei învățământului în schimbarea ideii generale asupra
educației, aceea de trecere la o educatie „centrata pe elev”.

Elevii trebuie să învețe în școală lucruri cât mai multe și cât mai
diferite,

însă unii copii pot învăța mai repede, alții mai încet, unii mai bine , alții
întâmpina probleme necesitând ajutor suplimentar. Nici un copil nu este
identic cu celălalt. Despre copiii care necesită ajutor suplimentar într-o
problemă se spune că prezintă cerințe educative speciale, ei fiind în
marea majoritate, copii cu dizabilități. Școlarizarea copiilor cu
dizabilități alături de semenii lor în cadrul acelorași școli sporește
oportunitățile de învățare și facilitează includerea acestora în societate.

Delimitări conceptuale :

Integrarea educativă, ca reflex al curentului integrativ global, din

societate si educatia integrată ca practică efectivă și concretă, reprezintă
ceva nou și original,surprinzător și controversat.

Educația integrată se referă în esența la integrarea în structurile

invata-mantului aparținând comunității a copiilor cu cerințe speciale în
educație (copii cu deficiente senzoriale, fizice, intelectuale, sau de

6
limbaj, defavo-rizați cultural și socio-economic, copii cu tulburări psiho-
afective, și comportamentale) pentru a oferi un climat favorabil
dezvoltării armonioase și cât mai echilibrate a personalității acestora.

Educația incluzivă este un concept nou care are la bază principiul

dreptului egal la educație pentru toți copiii, indiferent de mediul cultural
sau social din care provin, religie, etnie, limbă vorbită sau condițiile
economice în care trăiesc. El are în vederea atingerea obiectivului
„educatia pentru toti”, care impune reformarea școlii publice și a
sistemului de învățământ, răspunzând astfel mai bine nevoilor,
potențialului și aspirațiilor tuturor copiilor, inclusiv a celor ce cerințe
educative speciale.

Conceptul de "Educație pentru toți" a fost lansat în 1990 în Tailanda la

Conferința Internațională a Ministerului Educației, iar în 1994 la
Salamanca, în Spania, s-au lansat dimensiunile educației pentru toți care
constau în calitatea actului educațional și acces pentru toți copiii:
"Școlile trebuie să primească toți copiii, fără nici o deosebire privind
condițiile lor fizice, sociale, emoționale, lingvistice sau de altă natură.
Acestea se referă și la copiii cu dizabilități sau talentați, copiii străzii și
copiii care muncesc, copii din populații îndepărtate sau nomade, copii
aparținând minorităților lingvistice și etnice. "

Idealul școlii pentru toți este școala care nu exclude (prin selecție și
marginalizare în forme variate, directe sau indirecte), ci include, acceptă
și valorizeazǎ copiii, chiar foarte diferiți, anterior excluși.

Prin documentul adoptat la Salamanca, statele semnatare, printre care și țara

noastră, au decis realizarea unor schimbări fundamentale în domeniul politicilor

7
educaționale în sensul de dezinstituționalizării și adoptării educației integrate
(incluzive).

Educația integrată se referă la includerea în structurile învățământului de masă a

copiilor cu cerințe educative speciale, pentru a oferi un climat favorabil dezvoltării
armonioase și cât mai echilibrate a personalității acestora.

Trebuie să pornim de la ideea că școala are datoria de a asigura șanse egale

tuturor elevilor. Unii înțeleg prin șanse egale crearea unor condiții identice :
programe comune, manuale de un singur ghid etc. Dar sistemul școlar care asigură
aceleași condiții de instruire pentru toți elevii reprezintă o inegalitate, deoarece ei
nu profită în același fel de aceste condiții. A asigura șanse egale elevilor înseamnă
a asigura posibilități maxime de dezvoltare fiecăruia, în funcție de aptitudinele și
interesele sale.

Pentru că activitatea instructive-educativă să fie profitabilă pentru

toți elevii, aceasta trebuie să se realizeze diferențiat. Educația diferențiată vizează
adaptarea activității de instruire la posibilitățile diferite ale elevilor, la capacitatea
de înțelegere și ritmul de lucru propriu unor grupuri de elevi sau chiar fiecărui elev
în parte.

Pentru ca educația copiilor cu cerințe speciale (CES) să fie eficientǎ,

pe de o parte trebuie să aibă un caracter integrat iar pe de altă parte trebuie să aibă
un caracter diferențiat, să fie adaptată particularităților elevilor.

Caracterul integrat al învățământului ne pune în față problematica

situației în care un copil cu handicap este integrat într-o clasă obișnuită. În fapt este
vorba pe de o parte de situația copilului respectiv, iar pe de altă parte, de situația
clasei în care este integrat. Sub ambele aspecte, ceea ce urmărim este o bună
înțelegere reciprocă, o existența socială normală a copiilor, în ciudă diferențelor

8
existente. Pentru copilul cu handicap această înseamnă a fi înțeles și acceptat, cu
tot ce are el pozitiv, cu tot ce poate aduce vieții de grup. Acesta normalizare a
relațiilor este benefică și pentru ceilalți elevi, care învață să respecte dreptul la
diferență, să fie solidari cu semenii lor care întâmpină dificultăți în viață.

Experiența din alte țări ne arată că integrarea fiecărui copil cu

handicap este o problemă care trebuie serios studiată, alcătuindu-se un proiect
individual de integrare, care să prevadă toate măsurile pentru reușita acestei
acțiuni. În vederea alcătuirii proiectului individual de integrare, cadrul didactic
trebuie să fie sprijinit atât de medic, psiholog și logoped cât și de, eventual, un
cadru didactic itinerant și de sprijin.

Copiii sunt o categorie sociala care, in ciuda aparentelor nu au timp sa

astepte : daca sunt lasati sa creasca fara ajutorul de care au nevoie, personalitatea
viitorului adult are cu siguranţǎ de suferit.

Prin activitaţile desfaşurate intr-o clasa/şcoala unde exista copii cu

cerinţe speciale avem de-a face, în acelaşi timp, atat cu fenomenul de integrare, cat
şi cu fenomenul de includere.

Decizia de integrare a unui copil cu cerinţe educative speciale în

invatamantul de masa se ia pentru fiecare caz în parte în urma unei expertize
complexe asupra copilului, a consultarii factorilor direcţi implicaţi în acest proces şi
a evaluarii situaţiilor de rise. Integrarea nu poate fi un proces impus de anumite

9
interese personale (ale părinţilor, ale reprezentanţilor unor instituţii etc.), de
sentimente ori atitudini umanitare sau de politici educaţionale şi sociale cu caracter
propagandistic ; educaţia integrata este un act respon-sabil, asumat de personalul
şcolii, de comunitate, de familie şi nu trebuie perceput ca un proces de ,,subminare"
a şcolilor obişnuite, ci ca un proces de normalizare a vieţii persoanelor aflate în
dificultate şi ca o masura de conştientizare a rolului de instituţie publica a şcolii, în
care toţi sunt indrituiţi să aiba acces în calitate de cetăţeni cu drepturi egale ai
comunităţii. Chiar şi în aceste condiţii partizanii invaţamantului elitist care nu
agreeaza învăţământul integral au libertatea promovarii ideilor şi practicilor lor
deoarece invatamantul deschis tuturor categoriilor de elevi nu afecteaza interesele şi
convingerile lor. învăţământul elitist nu poate fi asimilat cu invatamantul de masa;
nu toţi elevii au potenţialul intelectual şi disponibilitatea de a desfaşura activităţi de
invaţare intr-un ritm rapid şi nici capacitatea de a procesa o cantitate mare de
informatii (mulţi elevi adopta atitudini de respingere sau evitare a sarcinilor şcolare
care depaşesc posibilitaţile lor de ÎNVĂŢARE). Elevii cu un potential intelectual şi
aptitudinal peste medie sunt la randul lor elevi cu cerinţe educative speciale care au
nevoie de un program individualizat. Prin urmare, şcoala ca instituţie publica de
formare şi socializare a personalitaţii umane trebuie să raspunda tuturor cerinţelor
fiecarui elev în parte, în funcţie de posibilitaţile şi interesele sale fara a ingradi
dreptul de acces, în mod egal, a oricarei persoane la oferta şcolii. Asumarea deciziei
şcolarizarii copilului intr-o forma de ÎNVĂŢĂMÂNT sau alta (specială sau
obişnuita) aparţine (de la caz la caz) în primul rand familiei, copilului şi
specialiştilor care evalueaza şi atribuie un anumit diagnostic copilului. Personalul
din şcolile publice ofera servicii educaţionale care trebuie să raspunda cerinţelor
populaţiei. Experienţa practica din şcolile noastre a demonstrat ca exista unele
situaţii-limita cand, sub presiunea unor factori de decizie, anumite şcoli au fost
obligate să integreze o serie de copii cu cerinţe speciale, fara o evaluare prealabila a

10
resurselor umane şi a posibilităţii de realizare a integrarii şcolare în cazul copiilor
respectivi. Rezultatele unei astfel de masuri impuse au generat conflicte intre elevi
(elevii integral au fost percepuţi ca inferiori sau ca modele negative pentru elevii
normali, unii elevi au fost marginalizaţi şi s-au izolat, traind o stare de disconfort
etc.), conflicte intre paring şi personalul din şcoala (mulfi părinţi nu au acceptat
prezenţa alaturi de copiii lor a elevilor integraţi deoarece ii considerau pe acejtia un
pericol sau un anturaj nepotrivit pentru propriii copii) şi conflicte intre elevii
integraţi şi unii profesori care nu reuseau să relafioneze şi să colaboreze în cadrul
activitaţilor din clasa (este vorba despre masurile de generalizare a integrarii copiilor
din centrele de plasament); efectul imediat a fost respingerea, în multe cazuri, a
practicilor educaţiei integrate fara o pregătire prealabila a şcolii şi a comunitatii.

Nu putem nega faptul ca educaţia integrata a devenit un fenomen

social acceptat de unii, critical de alţii; rezultatele anticipate ale acestei prime
etape a procesului de reforma la nivelul societăţii sunt din ce în ce mai evidente
atat în favoarea cetajeanului de rand, cat mai ales în favoarea persoanei aflate în
dificultate, care nu mai este izolata sau respinsa, ci este acceptata, inţeleasa şi
recunoscuta de cei din jur, adica integrata social, iar în acest proces şcoala este
investita cu o responsabilitate aparte.

Implicarea scolii in integrarea copiilor cu CES

11
 UNESCO a lansat o teză foarte importantă și anume : educația integrată și
reabilitarea pe bază comunitară reprezintă abordări complementare, care se sprijină
reciproc, în favoarea acordării de servicii pentru persoanele deficiente.

Reabilitarea bazată pe comu nitate este o strategie inclusă în cadrul general al

dezvoltării unei comunități care vizează : recuperarea și reabilitarea copilului
deficient, egalizareasanselor și integrarea socială a persoanelor deficiente.
”Invatamantul integrat, aflat la intersecția învățământului obișnuit cu învățământul
special, revine ca responsabilitatea ambelor subsisteme de învățământ și se bazează
pe complementaritatea dintre școală specială și școală obișnuită (incluziva).
Copilul cu dizabilităţi trebuie considerat ca făcând parte din societate.

Nu putem să-l ascundem, nu are nevoie de mila noastră, ci de sprijinul

nostru, permiţându-i să trăiască alături de ceilalţi copii, ca parte integrantă a
comunităţii.
Pentru a socializa o persoană cu dizabilităţi est important:
• Să beneficieze de intervenţie individuală;
• Să participe la activităţile de grup.
Educaţia trebuie făcută posibilă pentru orice copil, pentru orice persoană cu
dizabilităţi, atât în familie cât şi în grădiniţă, în şcoală, în grupuri sociale, în
comunitatea locală.
Teoretic, fiecare copil tebuie să aibă şanse egale la educaţie. Practic, rămâne
în afara şcolilor, a grădiniţelor un număr semnificativ de copii. Aceştia, cu timpul,
vor fi marginalizaţi de către societate, nemaiputând fi nicicând socializaţi.
Urmând deviza socializării copiilor cu dizabilităţi : « ÎNVĂŢÂND
ÎMPREUNĂ, COPIII ÎNVAŢĂ SĂ TRĂIASCĂ ÎMPREUNĂ ! », tragem
concluzia că termenul de socializare se referă, de fapt, la integrare. Integrarea
şcolară reprezintă procesul de includere în şcolile de masă/clasele obişnuite, la

12
activităţile formale şi non-formale ale copiilor consideraţi ca având cerinţe
educative speciale.
Considerând şcoala ca principala instanţă de socializare a copilului,
integrarea şcolară reprezintă o particularizare a procesului de integrare socială a
acestei categorii de copii, proces care are o importanţă fundamentală în facilitatea
integrării ulterioare în viaţa comunitară prin formarea unor conduite şi atitudini, a
unor aptitudini şi calităţi favorabile acestui proces.
Integrarea şcolară ca situaţie particulară a socializării, se poate defini, de
asemenea, în două feluri:
• Într-un sens larg, care se referă la adaptarea oricărui copil la cerinţele şcolare;
• În sens restrâns, legat de problematica unor copii cu cerinţe speciale, în contextul
nor-malizării, cuprinderea acestora în instituţii şcolare obişnuite, sau în moduri de
organizare cât mai apropiate de acestea.
Şcoala şi familia, ca agenţi ai socializării, au un rol foarte important în
integrarea copiilor cu dizabilităţi în învăţământul de masă. Aşadar, în urma deciziei
că acel copil se va înscrie în învăţământul obişnuit , se iau măsuri pentru integrarea
lui reală:
• Pregătirea clasei care va primi copilul;
• Pregătirea părinţilor copiilor;
• Pregătirea cadrului didactic care va prelua cazul;

• Adaptarea programei:
• Terapii specifice pentru copilul cu dizabilităţi;
• Evaluarea după criterii stabilite iniţial si se va evalua progresul;
• Creare unei atmosfere calme, lucrând pe grupuri mici, educatorul supervizând şi
îndrumând discret fiecare grup de elevi;

13
 Rolul esențial în educația integrată îl deține învățătorul clasei, care devine
principalul factor de acțiune și de coordonare a realizării programului pedagogic
individual pentru elevii cu CES. Acesta trebuie :

- să-și îmbogățească pregătirea pedagogică cu elemente care să-i faciliteze

includerea optimă în clasă elevilor cu CES și asigurarea de șanse egale pentru
aceștia la instrucție și educație ;

- să manifeste interes continuu pentru identificarea, evaluarea și reprogramarea

periodică a conținuturilor învățării pentru fiecare elev ;

- să coopereze în parteneriat cu profesorul de sprijin și cu ceilalți membri ai

echipei educaționale, dar și cu familia elevului ;

- să participe la elaborarea programului pedagogic individualizat pentru fiecare

elev cu CES și să țină evidența rutei curriculare a acestuia.

Procesul de integrare educațională a elevilor cu CES include elaborarea

unui plan de intervenție individualizat, în cadrul căruia, folosirea unor modalități
eficente de adaptare curriculară joacă rolul esențial.

Curriculum-ul poate fi definit ca fiind programul de activități școlare

în integralitatea să, care se concretizează în planul de învățământ, programa
școlară, manualele școlare, îndrumătoarele metodice, obiectivele și modurile
comportamentale ce conduc la realizarea obiectivelor, metodele și mijloacele de
predare-învățare, ce dezvoltă modurile de evaluare a rezultatelor.

În planul dezvoltării curriculare pentru elevii cu deficiență, are loc o

mișcare în sensuri diferite față de curriculum-ul general pentru elevii valizi. Pe de
o parte curriculum-ul acestora se restrânge, iar pe de altă parte se amplifică prin
introducerea unor activități suplimentare individualizate, destinate compensării și

14
recuperării stării de deficienta. Spre exemplu, în cazul elevilor cu deficienta
mintală, planul de învățământ se reduce, atât din punct de vedere al numărului de
discipline de studiu, cât și din punct de vedere al conținutului informațional, ce
urmează a fi însușit în fiecare capitol în parte.

În schimb, crește numărul de activități individuale suplimentare, în care

urmează să fie inclus elevul cu deficiență mintală, în scopul recuperării acestuia.
Raporturile ce se stabilesc cu fiecare elev în parte sunt foarte importante. Elevul
trebuie să simtă că este apreciat ca individ. Astfel, elevii vor participă la procesul
de învățământ după posibilitățile fiecăruia, cadrele didactice trebuind să-și
adapteze metodele pedagogice în consecință.

De multe ori se foloseste și lucrul în grup care oferă posibilitatea elevilor cu

dificultăți de învățare să colaboreze cu alții prin discuții, lucrări de cercetare și
jocul de rol. Tipurile de grupuri pot fi :

-grup de opinii : acest tip de activitate se desfășoară prin discuții libere, însă
asupra unui anume subiect ;

- grup de simulare : această formă este utilă pentru studierea situatiilor reale, din
viață, elevii trebuind să se pună în pielea unui personaj ;

- grupul de discuții libere : această formă este bună pentru învățarea anumitor
abilități fundamentale ;

- adunarea clasei : este utilă pentru a modifica comportamentele indezirabile și a-i

induce copilului simțul răspunderii .

Educaţia atentă a acestor copii asigură o dezvoltare mai rapidă

decât s-a considerat a fi posibil iniţial, educaţia primită acasă şi la şcoală/ grădiniţă
are un rol hotărâtor în dezvoltarea şi socializarea acestor copii.Putem să socializăm

15
copiii cu dizabilităţi, indiferent dacă ştim cauza dificultăţilor sale ( tulburări de
dezvoltare, leziuni neurologice).

Cel mai important lucru este ajutorul tim-puriu dat copilului(în

familie, grădiniţă,şcoală).Atitudinea pozitivă zilnică a adultului faţă de copilul cu
dizabilităţi îl poate ajuta efectiv în dezvoltarea capacităţilor de comunicare .
Copilul va comunica mai uşor dacă doreşte să o facă , dacă doreşte să exprime
lucrurile pe care le trăieşte.Folosind eficient capacităţile noastre de comunicare,
vom putea stimula modul de comunicare al copilului.

Deci învățătorul clasei trebuie să dobândească o pregătire adecvată în

educația specială, să poată identifica elevii cu CES, să-i trimită la Comisia de
Expertiză Școlară, să elaboreze, în colaborare, programele individualizate, să fie
disponibil pentru a lucra cu alți specialiști, cu părinții, să aibă capacități
manageriale și pedagogice la clasă, să lupte pentru reducerea izolării în clasă și în
activitate didactică.

Este foarte important ca un copil cu dizabilităţi să fie ajutat să devină

astfel cât mai independent posibil în toate acţiunile pe care le întreprinde.

16
 - TEMA DE CERCETARE-

PERSPECTIVE ALE PARINTILOR SI COPIILOR ASUPRA AVANTAJELOR SI

DEZAVANTAJELOR PROGRAMELOR ,,EDUCATIEI DE INTEGRARE A
COPIILOR CES IN SCOALA DE MASA,,

OBIECTUL CERCETARII- Existenta mai multor avantaje decat dezavantaje in

programele ,,educatiei de integrare a copiilor CES in scoala de masa,,vazute din
perspectiva parintilor si copiilor.

CARACTERUL CERECETARII.- de diagnostic, evaluat din perspectiva

competentelor obtinute de elevilor participanti la program

IPOTEZA GENERALA- Daca rezultatele la invatatura ale elevilor participanti la

program sunt mai bune in comparatie cu cei care nu participa ,atunci
programul ,,educatiei de integrare a copiilor CES in scoala de masa,, prezinta mai
multe avantaje decat dezavantaje.

IPOTEZE SPECIFICE

1. Programul ,,educatiei de integrare a copiilor CES in scoala de masa,, dezvolta

cognitia elevului deoarece acesta petrece mai mult timp invatand si dupa orele de
la scoala

2.Elevul este mai bine pregatit pentru orele de scoala deoarece are posibilitatea in
cadrul programului sa-si lamureasca cu un cadru didactic neintelegerile legate de
lectii , fapt la care multi parinti nu le pot da ajutor copiilor

17
3.Programul ,,educatiei de integrare a copiilor CES in scoala de masa,, dezvolta
mai bine capacitatea elevului de a comunica eficient si de a relationa cu familia si
grupul de colegi

4.Programul ,,educatiei de integrare a copiilor CES in scoala de masa,, ajuta

copilul sa-si etaleze aptitudinile,talentul si in primul rand sa se integreze mai bine
in randul celorlalti copii.

SCOALA DE REFERINTA –SCOALA GENERALA NR.1 Onesti, JUD Bacau.

Implementarea acestui program este intr-o scoala din judetul Bacau, municipiul
Onesti, cartier Buhoci, iar elevii acestor clase sunt din imprejurimile orasului. In
acest loc vin si elevi care locuiesc la distante destul de mari.

Din acest motiv in cadrul scolii functioneaza un program al educatiei de integrare a

copiilor CES in scoala de masa, iar pentru acesti copii initiativa si sponsorizarea
acestui program apartine unei persoane private care a beneficiat si de sume
sponsorizate si din partea Consiliului Judetean, impreuna cu alte fundatii astfel
reusindu-se accesul la acest program gratuit, iar elevii beneficiaza de masa de
pranz , dupa care isi fac temele de casa in compania unor cadre didactice si au
parte si de activitati care ajuta integrarea acestor copii in scoala de masa in scop
educativ, atat cat permite timpul.

Programul functioneza din anul scolar 2014-2015 si de el beneficiaza elevi ai

claselor I-IV. Copiii provin din familii normale, cu parinti cu studii medii dar si
superioare, majoritatea copiilor au frati , veniturile parintilor sunt normale iar acest
program este binevenit pentru acesti copii, luand in calcul situatiile lor materiale.

METODELE DE CERCETARE

Pentru reusita cercetarii s-au folosit diferite metode in functie de obiectiv :

- grile

- teste de verificare a cunostintelor pentru a infirma ipoteza speciala nr.1si 2.

18
- chestionare tiparite cuprinzand intrebari despre comportamentul copilului in
familie dupa programul ,,educatiei de integrare a copiilor CES in scoala de masa,,

- ancheta directa, orala, in cadrul unor grupuri de parinti si grupuri de elevi din
clase diferite, pe baza activitatilor de la program , pentru a infirma ipoteza speciala
nr.3 , 4

- observatia (realizata cu ajutorul unor activitati cu tematica artistica unde

elevii trebuie sa isi afirme aptitudinile ,talentul ,precum sa si comunice si sa
relationeze intre ei,),pentru a infirma ipoteza nr.3 si4.

Problemele vizate in metodele de cercetare s-au axat pe verificarea rezultatelor la

invatatura ale elevilor si pe aflarea opinilor parintilor dar si a copiilor despre
programul educatiei de integrare pentru copii CES in scoala de masa in scopul
realizarii unui raport dintre avantaje si dezavantaje ale acestui program.

Esantionul suspus cercetarii sunt elevii clasei a I-a si a IVa in numar de 44 si

parintii acestora in numar 88.

Am ales clasele a I-a si a IV-a pentru a urmari la care din cele doua extreme de
varste participante la program ( 7 si respectiv 11 ani) se potriveste mai bine acest
program din punct de vedere al obtinerii de rezultate bune la invatatura, avand in
vedere caci cei de clasa a IV-a sunt in general mai putin interesati de scoala .

Parintii care au raspuns chestionarelor au varsta minima 32 ani si cea maxima 40

ani si sunt in proportie de 50 % mame si 50% tati. Din 88 de parinti 80 % au studii
medii iar 20% studii superioare.Cercetarea s-a realizat pe perioada 10 februarie –
10 martie 2013 .

Discilpinele implicate in cercetare au fost alese dintre cele la care testarea este
obligatorie respectiv matematica , limba romana si limba engleza pentru verificarea
ipotezelor 1 si 2 iar in sprijinul verificarii ipotezei 3 si 4 s-a ales serbarea de sfarsit
de an.

Ca si variabile s-au folosit :

- a) variabila simpla : varsta elevilor

19
 -b) variabila compusa : rezultatele la testari ale elevilor care au fost inclusi in
programul de educatiei de integrare pentru copii CES in scoala de masa.

-c) variabila latenta : conduitele, comportamentele, atitudinile si aptitudinile

elevilor in timpul si in afara programului .

CALCULUL MEDIANEI- s-a folosit in urma aflarii rezultatelor la testari ale

elevilor participanti la programul de cercetare.
-rezultatele au fost
6,6,7,7,7,7,7,7,7,7,8,8,8,8,8,8,8,8,8,8,8,8,8,9,9,9,9,9,9,9,10,10,10,10,10,10,10,10,1
0,10
44+1
------ = 22,5 mediana are valoarea 8,5
2

CHESTIONAR NR.1.

( adresat tuturor parintilor ai caror copii participa la programul ,,educatiei de

integrare a copiilor CES in scoala de masa,,este realizat in scopul de a afla daca
parintii au observat o modificare in felul copilului de a relationa cu familia dupa
participarea la programul ,,educatiei de integrare a copiilor CES in scoala de
masa,,)

1. ATI OBSERVAT VREO SCHIMBARE IN ULTIMA PERIOADA A

COPILULUI DVS. IN MODUL DE A RELATIONA CU MEMBRII FAMI-
LIEI ?
A-Da
B-Nu

2. ESTE ACEASTA SCHIMBARE POZITIVA?

A-Da
B-Nu

3. ESTE ACEASTA SCHIMBARE NEGATIVA?

A-Da
B-Nu

20
 4. ESTE UN COMPORTAMENT FRECVENT?
A-Da
B-Nu

5. COPILUL IL MANIFESTA INTENTIONAT?

A-Da
B-Nu

6. DVS,CA PARINTE CREDETI CA E O SCHIMBARE BENEFICA PEN-

TRU COPIL?
A-Da
B-Nu

7. CREDETI CA ACEASTA SCHIMBARE SE DATOREAZA UNUI FAC-

TOR?
A-Da
B-Nu

8. FACTORUL SE REGASESTE IN MEDIUL FAMILIEI?

A-Da
B-Nu

9. FACTORUL VINE DIN AFARA MEDIULUI FAMILIAL?

A-Da
B-Nu

10.CREDETI CA ESTE INFLUENTA SCOLARA?

A-Da
B-Nu
CHESTIONAR NR.2.

(realizat in scopul de a afla daca copilul si-a modificat pozitiv comunicarea

interpersonala si deasemenea este adresat parintilor ai caror copii participa la
programul ,,educatiei de integrare a copiilor CES in scoala de masa,,)

1. COPILUL DVS. OBISNUIESTE SA-SI PETREACA TIMPUL SINGUR?

21
A-Da

B-Nu

2. COPILUL DVS. OBISNUIESTE SA-SI INVITE COLEGII ACASA ?

A-Da

B-Nu

3. COPILUL DVS. PARTICIPA LA DISCUTIILE DINTRE MEMBRII FAMI-

LIEI?

A-Da

B-Nu

4. COPILUL DVS, VA CERE SFATURI, PARERI?

A-Da

B-Nu

5. COPILUL DVS. ISI SPUNE PAREREA INTR-O DISCUTIE?

A-Da

B-Nu

6. COPILUL DVS. VA POVESTESTE DESPRE ACTIUNILE LUI DE LA

SCOALA?

A-Da

B-Nu

ANCHETA ORALA

-a constat in intrebari adresate parintilor si copiilor

-parintii au fost supusi anchetei in grupuri de 8 persoane

-copiii au fost anchetati in absenta parintilor

22
Intrebari adresate parintilor in timpul anchetei:

-Ce v-a determinat sa alegeti programul ,,educatiei de integrare a copiilor CES in

scoala de masa,, pentru copilul dvs.?

-Cum v-a ajuta in viata de familie participarea copilului dvs. la acest program?

-Copilul va mai solicita ajutorul in activitatea de invatare?

-Ati remarcat o schimbare in situatia lui scolara in comparatie cu perioada cand

copilul nu frecventa programul ,,educatiei de integrare a copiilor CES in scoala de
masa,,?

-Ati remarcat o schimbare de atitudine a copilului?

-Este copilul dvs. mai cooperant?

-Copilul dvs. va povesteste despre activitatile pe care le face la scoala?

-Copilul dvs.vorbeste in termeni pozitivi despre colegii de scoala?

-Copilul dvs. prefera compania prietenilor in timpul liber?

-Copilul dvs. acorda atentie fratilor sai?

-Cat timp petreceti in compania copilului?

-Cum va petreceti timpul alaturi de copil?

-Copilul dvs.accepta usor sarcinile pe care i le dati de facut?

-Copilul dvs. renunta usor la un lucru propriu in favoarea altcuiva (frate mai mic,
prieten)?

-Sunteti multumit de rezultatele la invatura ale copilului dvs.?

-Credeti ca aceste rezultate se datoreaza activitatilor suplimentare de la program?

-Sunteti multumiti de calitatea programului ,,educatiei de integrare a copiilor CES

in scoala de masa,,?

-Ati recomanda si altor parinti acest program?

23
 Intrebari adresate copiilor participanti la activitatea de cercetare:

-Veniti cu placere la programul ,,educatiei de integrare a copiilor CES in scoala de

masa,,?

-Cum v-i se pare sala de clasa in care se desfasoara programul ,,educatiei de

integrare a copiilor CES in scoala de masa,,?

-Cum apreciati ca este mancarea care este servita la pranz?

-Cum este personalul didactic?

-La ce activitati va ajuta cel mai mult profesorii?

-Reusiti sa terminati toate temele cat timp sunteti la program?

-V-a jucati in fiecare zi cel putin un joc?

-V-a ajutati colegul daca acesta are nevoie de dvs.?

-Daca un coleg v-a suparat ,ii spuneti profesorului?

-Daca un coleg a facut o fapta rea pe care ati observat-o ,o sa-l anuntati
profesorului?

-Daca doi colegi se cearta ati putea sa-i impacati?

-Va jucati acasa cu fratii?

-Va jucati singur ?

-Va ajutati parintii la treburile casnice?

-Aveti multi prieteni?

-Mergeti in vizita la prieteni?

-Mergeti la plimbare cu parinti?

OBSERVATIA- s-a realizat in timpul serbarii scolare de sfarsit de an. Aici copiii au
pus in scena o piesa de teatru care a fost un bun prilej pentru a surprinde
aptitudinile si talentul fiecaruia . Reusita piesei si a serbarii in general a
demonstrat faptul ca acesti copii stiu sa colaboreze si sa comunice intre ei . Cand

24
e vorba de a atinge un obiectiv , de a atrage o reusita acesti copii sunt „unul pentru
toti si toti pentru unul”.

REZULTATELE CERCETARII:

Raspunsurile la cele doua chestionare au fost in mare proportie afirmative ceea ce

dovedeste eficacitatea programului ,,educatiei de integrare a copiilor CES in scoala
de masa,, .

In ce priveste ancheta , parintii intervievati au aratat ca sunt multumiti de

rezultatele pe care le-au obtinut copii lor , au remarcat schimbari favorabile in
comportamentul copiilor lor.Din raspunsurile copiilor anchetati rezulta faptul ca ei
si-au modificat comportamentul initial,dau dovada de altruism,
sociabilitate,cooperare.,comunicare in grupul de colegi dar si in familie.

Programul cercetat este singurul de acest gen din imprejurimi iar parintii sunt
foarte multumiti ca exista . Rezultatele satisfacatoare la invatatura a acestor copii
dovedesc eficacitatea acestui program. ,

Avantajele acestui program se regasesc in faptul ca elevii au o masa calda la pranz ,

ei ajungand acasa foarte tarziu, isi fac temele cu aceleasi cadre didactice , au un loc
unde sa-si petreaca timpul pana la venirea parintilor , in acest timp cadrele
didactice se asigura sa nu se instaleze monotonia si initiaza jocuri in scopuri
educative sau de dezvoltare a unor aptitudini. In cadrul programului se pune accent
pe relationarea in grup, pe comunicare interpersonala pe socializare.Astfel
programul ,,educatiei de integrare a copiilor CES in scoala de masa,, are doua
laturi : academic si recreativ.

Dezavantajele acestui program s-au dovedit a fi slab punctate. Parintii au invocat

timpul alocat programului care nu le mai permite compania prea multa a copiilor
lor deoarece acestia ajung acasa obositi.In schimb , elevii au punctat ca singur
dezavantaj timpul prea mare alocat temelor si testelor care nu le mai permite sa se
joace cat vor ei.

Rezultatele cercetarii au verificat ipoteza generala iar concluzia finala este ca

programul ,,educatiei de integrare a copiilor CES in scoala de masa,, prezinta mai
multe avantaje decat dezavantaje ,cel putin programul desfasurat in scoala nr.I.
Rupea, este o solutie binevenita atat pentru parintii care vor ca , copiii lor sa invete

25
intr-o limba straina dar si pentru elevi caci beneficiaza de un program care le ajuta
sa asimileze o limba straina fara a fi nevoie de ore suplimentare platite de parinti.
si de asemenea elevii sunt mai bine pregatiti pentru orele de scoala ,inteleg mai
bine materia predata la ore ,isi lamuresc neintelegerile legate de aceasta si astfel
fac fata mai bine sarcinilor de la scoala.

Datorita unor oameni cu suflet mare care se ocupa de acest pogram ca el sa

functioneze cat mai mult, acesti copii au o sansa in plus fata de alti copii de a
beneficia de un sprijin gratuit in procesul de invatamant .

26
i
1- Educaţia copiilor cu Cerinţe Educative Speciale Curs pentru Învăţământul la distanţă Ecaterina Vrasmaş –
pg.5