Eseu cu subiectul :

Educația incluzivă.
Considerații generale

A elaborat: Morari Magdalena

Plotnic (Cojocari) Alexandra
elevele gr. 202 PÎP
CUPRINS
1)Educația incluzivă- delimitări
conceptuale;
2) Cauzele apariției educației incluzive;
3) Abordarea educației;
4) Caracteristicile educației inclusive;
5)Principiile de bază ale educației
incluzivă;
6) Concluzii.

1)Evoluția educației, a conceptelor și principiilor privind dezvoltarea continuă a acesteia, a

cunoscut o istorie sinuoasă , în anumite perioade fiind evidențiate tendințe specifice în
abordare. Ultimele decenii în istoria educației sâ nt puternic marcate de promovarea
conceptului educației incluzive (EI) drept fundament important pentru asigurarea egalită ții
de șanse pentru toți copiii. Conceptul de EI a luat naștere ca ră spuns la abordă rile
tradiționale și perimate, conform că rora anumite categorii de copii au fost excluși din
școlile de masă din motivul dizabilită ții, dificultă ților/problemelor de învă țare,
vulnerabilită ții familiei sau din alte motive și plasați în instituții rezidențiale de tip internat.
Astfel, s-a constatat că cea mai vulnerabilă categorie de copii sâ nt cei cu dizabilită ți, care
sâ nt mai predispuşi diferitor forme de neglijare, abuz și violență .

2)Analiza fenomenului excluderii relevă mai multe cauze ale acestuia, care pot fi,
convențional, grupate în trei categorii:
Cauze de sistem sunt urmă toarele :
- Ineficiența sistemului (sistemelor) în a ră spunde necesită ților copiilor și familiilor lor;
- Lipsa serviciilor de educație incluzivă și conexe, bazate pe comunitate;
- Lipsa modelelor, practicilor de incluziune;
- Insuficiența serviciilor de sprijin familial.
2. Cauze ce țin de familie:
- Competențe parentale reduse, insuficiente;
- Grad înalt de vulnerabilitate a familiilor.
3. Cauze care vizează copilul:
- Probleme în dezvoltarea copilului;
- Demotivare și eșec școlar.

3)Există două abordă ri ale educației:

 Abordarea tradițională , care presusune:

• Prioritatea o constituie elevii „buni“;

• Cei mai buni profesori sînt cei care au rezultate bune cu cei mai buni elevi;
• Instituțiile sâ nt evaluate/ apreciate după rezultatele obţinute de cei mai buni
elevi;
• Pă rinții sînt doar informați, de regulă public, despre problemele și
insuccesele copilului;
• Educația este, în general, problema școlii.

 Abordarea incluzivă, care presupune:

 Educația este, în general, problema școlii;

 Cei mai buni profesori sînt cei care îi ajută pe toţi elevii să înregistreze
progrese;
 Instituțiile sînt evaluate/ apreciate după progresul înregistrat de toţi elevii;
 Pă rinții sînt implicați direct în procesul de educație;
 Educația este problema tuturor.

4)Caracteristicile educației incluzive sunt urmă toarele :

Educația incluzivă este :
-un proces în continuă evoluție, schimbare și îmbună tă țire a instituțiilor și sistemului de
învă ță mâ nt pentru a face educația cît mai prietenoasă și benefică pentru toți copiii;
-reconsiderarea culturii, politicilor și practicilor educaționale, astfel încâ t acestea să
ră spundă diversită ții copiilor și cerințelor acestora;
-flexibilizarea sistemului de învă ță mâ nt, pentru ca acesta să fie adecvat cerințelor orică rui
elev;
-un efort continuu de identificare și eliminare a barierelor din calea accesului copiilor la
educație, participarea la procesul educațional, precum și realizarea performanțelor
academice și sociale. Abordarea fiecă rui caz drept o situație unică , particular;
-axarea pe soluționarea barierelor determinate de atitudini, politici, practici, mediu și
resurse.
-un proces participativ, care implică diverși actanți (cadre didactice, pă rinți, membri ai
comunită ții, factori de decizie, lideri locali, reprezentanți ai ONG-urilor ș. a.)
-…un proces care are loc atît în mediul școlar, cît și în afara sistemului formal de educație
(în medii alternative de învă țare, bazate pe comunitate).
Educația incluzivă nu este :
-un proiect unic, realizat într-o anumită perioadă de timp;
-concentrarea exclusivă pe includerea copiilor cu dizabilită ți în mediile generale de
învă țare;
-încercarea de a-i schimba pe cei ce învață , astfel încît aceștia să se poată potrivi mai
convenabil cu un sistem de educație neschimbat.
-concentrarea exclusivă doar pe asigurarea accesului la școală / clasă ;
-un set de formule sau acțiuni care pot fi folosite în orice situație;
-depă șirea provocă rilor/problemelor financiare și de mediu;
-un proiect care poate fi implementat doar de că tre oficiali din învă ță mînt sau experți
externi;
-doar un proces care are loc în învă ță mâ ntul formal.
5)Principiile de bază ale educației incluzive sâ nt cele consfințite în actele de politici
educaționale, declarațiile forurilor mondiale în domeniu, în alte documente importante.
Cele mai importante principii sâ nt urmă toarele:
• principiul drepturilor egale și egaliză rii şanselor;
• principiul interesului superior al copilului;
• principiul nondiscrimină rii, toleranţei şi valorifică rii tuturor diferenţelor;
• principiul intervenţiei timpurii;
• principiul individualiză rii procesului de educaţie şi dezvoltă rii la maximum a
potenţialului fiecă rui copil;
• principiul asigură rii serviciilor de sprijin;
• principiul flexibilită ţii în activitatea didactică ;
• principiul designului universal, care permite crearea unui mediu accesibil tuturor;
• principiul managementului educaţional participativ;
• principiul dreptului pă rintelui de a alege;
• principiul cooperă rii şi parteneriatului social.

6)Deci, pot spune că educaţia incluzivă constă în extinderea rolului unei organizaţii
şcolare, pentru a ră spunde diversită ţii grupurilor de elevi, în special a celor cu probleme
educaţionale speciale, a celor proveniţi din medii defavorizate, marginalizate sau private de
actul educaţional, dintr-un motiv sau altlul. Conceptul care stă la baza educaţiei incluzive
are ca scop principiul egalită ţii de şanse sau egalitate în ceea ce presupune dreptul la o
educaţie egală , pentru toţi copiii, indiferent de mediul social sau cultural din care aceştia
provin, indiferent de înclinaţiile religioase pe care le au, etnie sau de limba pe care o
vorbesc.
Educaţia incluzivă obligă instituţiile şcolare şi pe cele colaboaratoare, la susţinerea şi
existenţa unui proces continuu de îmbună tă ţire şi la existenţa uni plan de angajare a unei
resurse umane bine pregă tită , în raport cu necesită ţile actuale ale elevilor şi societă ţii,
pentru a putea susţine participarea tuturor copiilor veniţi din comunită ţi diferite şi cu
necesită ţi educaţionale speciale, la o educaţie şi un proces de învă ţă mâ nt de calitate şi în
beneficiul necesită ţii acestora. Schimbă rile organizaţionale şi metodologice realizate într-o
unitate de învă ţă mâ nt, ca reacţie la dificultă ţile de învă ţare ale unor copii proveniţi din
diferite medii sociale şi familiale, pot conduce la ameliorarea şi chiar îmbună tă ţirea
procesului educaţional de predare-învă ţare-evaluare pentru toţii copiii, indiferent de
mediul din care provin.

În concluzie, în afară de toate aceste încercă ri, nu trebuie să uită m faptul că , educaţia
incluzivă înseamnă şi un respect faţă de fiinţa umană , şi în special faţă de copil, iar prin
aceeptarea acestei forme de învă ţă mâ nt înseamnă , de fapt, să acceptă m diversitatea ca
sursă a propriei dezvoltă ri, educaţia incluzivă dâ nd valoare fiinţei umane, indiferent de
probleme, deoarece societatea actuală are nevoie de toţi membri acesteia, fiecare fiind
important prin felul lui de a fi, valoarea umană venind chiar din stră fundurile esenţei sale,
motiv pentru care societatea trebuie să accepte şi să identifice nevoile de formare ale
fiecă rui membru ca fiind daturi fireşti.

Educaţia incluzivă , prin natura acesteia, asigură o educaţie egală şi valabilă pentru toţi
reprezentanţii acesteia, chiar dacă de cele mai multe ori, aceasta este şi o adevă rată
provocare pentru şcoală şi pentru noi toţi.