Conform HG 1251/2005 educaţia incluzivă este ,, proces permanent de îmbunătăţire a instituţiei şcolare, având ca scop exploatarea

resurselor existente, mai ales a resurselor umane, pentru a susţine participarea la procesul de învăţământ a tuturor persoanelor din cadrul
unei comunităţi’’ ( HG 1251/2005, anexa 1 )

Conceptul incluziunii, promovat încă din anul 1948, prin Declarația Universală a Drepturilor Omului
(O.N.U. 1948) lansează ideea valorii ființei umane, născute libere și egale în demnitate și drepturi,
încurajând umanitatea, de la acel moment istoric, fără rezultate plauzibile ce-i drept, la reflecții legate
de acceptarea tuturor semenilor, indiferent de diferențele existente.

După anii 2000 apare tendința, din ce în ce mai evidentă, de realizare a unei educații integrate,
privită ca un ansamblu de măsuri aplicate tuturor categoriilor sociale, educație care urmărește
înlăturarea oricăror forme de segregare, societățile, inclusiv societatea românească, fiind mai atente în
conturarea politicilor sociale și educative. În acest context, a apărut ideea că școlile obișnuite pot și
trebuie să devină ,,mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor discriminatorii, un mijloc care
creează comunități primitoare și construiesc o societate incluzivă, care oferă educație pentru toți; mai
mult, ele asigură o educație eficientă pentru majoritatea copiilor și îmbunătățesc eficiența întregului
sistem de învățământ”.

Educația incluzivă impune derularea unui proces permanent de îmbunătățire a unităților școlare,
având ca scop exploatarea resurselor existente, mai ales a resurselor umane (resursă esențială în acest
proces) pentru a susține participarea la procesul de învățământ a tuturor copiilor din cadrul comunității
(H.G nr. 1251/2005).

Incluziunea în educaţie presupune: • Valorizarea egală a tuturor elevilor şi a personalului; • Creşterea

participării tuturor elevilor la educaţie şi, totodată, reducerea numărului celor excluşi din cultura,
curricula şi valorile comunităţii promovate prin şcoala de masă; • Restructurarea culturii, a politicilor şi a
practicilor din şcoli, astfel încât ele să răspundă diversităţii elevilor din comunitate; • Reducerea
barierelor în învăţare şi participare pentru toţi copiii/elevii/tinerii, nu doar pentru cei cu dizabilităţi sau
cei etichetaţi ca având „nevoi educaţionale speciale”; • Însuşirea și valorificarea învăţămintelor rezultate
din încercările de depăşire a barierelor de accesare a şcolii şi de participare din partea unor elevi; •
Înţelegerea diferenţelor dintre elevi ca resursă pentru procesul de învăţare, nu ca o problemă ce trebuie
depăşită; • Recunoaşterea dreptului elevilor la educaţie în propria lor comunitate; • Evoluţia gradului de
incluziune în şcoli, atât în privinţa personalului, cât şi în privinţa elevilor; • Extinderea rolului şcolilor în
construirea comunităţilor şi creșterea valorii lor și a performanţelor; • Cultivarea unor relaţii de
susţinere reciprocă între şcoli şi comunităţi; • Recunoaşterea faptului că incluziunea în educaţie este un
aspect al incluziunii sociale

Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap, propune un angajament reînnoit pentru
o Europă fără bariere (Comisia Europeană, Bruxelles, 2010): „Persoanele cu handicap, în special copiii,
trebuie să fie integrate în mod adecvat în sistemul general de învăţământ şi să beneficieze de sprijin
individual cu respectarea intereselor copilului."Recomandarea esenţială din acest important document
al UE este: „Promovarea unui învăţământ favorabil incluziunii şi învăţării de-a lungul vieţii pentru elevii şi
studenţii cu handicap”. În Raportul mondial asupra dizabilităţii, elaborat de OMS şi Banca Mondială,
2011 sunt promovate câteva Strategii relevante pentru incluziune și anume:

• Focalizarea pe educaţia copiilor (cu dizabilităţi) cât mai aproape posibil de şcolile generale; aceasta
cuprinde – dacă este necesar - legături cu şcoli speciale; • Asigurarea unei structuri educaţionale
incluzive – de pildă prin standarde minimale de accesibilitate; • Nu construiţi o şcoală specială dacă
aceasta nu există! Asiguraţi în loc resurse adiţionale în şcoli obişnuite; • Faceţi profesorii responsabili
pentru toţi copiii şi asiguraţi pregătirea acestora pentru a preda copiilor cu dizabilităţi; • Sprijiniţi
profesorii şi şcolile să adopte modalităţi flexibile de lucru; • Luaţi în seamă introducerea „asistenţilor de
profesori”, cu grija pentru a preveni izolarea celor asistaţi;

Educaţia incluzivă relevă o concepţie ecologică şi

interactivă asupra problematicii dificultăţilor de învăţare

şi evidenţiează posibilitatea ca schimbările organizaţionale

şi metodologice, realizate în unităţile de învăţământ, ca

reacţie la dificultăţile de învăţare ale unor copii, să

conducă la ameliorarea predării- învăţării pentru toţi

copiii.

Pentru a avea cu adevărat o şcoală incluzivă care să

funcţioneze, este necesară pregătirea acesteia, sunt necesare

condiţii materiale, care să permită un învăţământ cât mai

diversificat şi adaptat diferitelor cerinţe speciale: profesori

intineranţi, mobilier, posibilităţi de modelare a programului

zilnic, tehnici, posibilităţi de modelare a programului zilnic,

tehnici speciale de predare, adaptare curriculară individualizată,

etc.

Ţinând cont de introducerea şi aplicarea acestui concept de

largă rezonanţă asupra modului în care este organizată şi

funcţionează şcoala, există mai multe dimensiuni şi provocări

contemporane cum ar fi:

- centrarea pe copil, pe unicitatea acestuia;

- o şcoală deschisă, prietenoasă;

- democraţie şi solidaritate umană – o şcoală echitabilă,

mai naturală;

- răspunsul la situaţii educaţionale diverse;

- o şcoală flexibilă, care se adaptează, învaţă şi se

schimbă.

Rolul formării în procesul de transformare a şcolilor în şcoli

incluzive

Educaţia incluzivă înseamnă a oferi sprijin educaţional pentru

a răspunde nevoilor fiecărui elev în parte. Incluziunea este

strâns legată de recunoaşterea diversităţii, dar este mai mult

decât atât.

Cadrele didactice sunt de acord că elevii sunt diferiţi :

învaţă diferit , se manifestă diferit, au experienţe diferite,

vin în şcoală cu un bagaj diferit de cunoştinţe şi deprinderi.

Caracteristicile individuale diferă şi şcoala ar trebui să ofere

fiecărui copil şansa de a participa la acţiunile comune pentru

propria lor educaţie într-o şcoală pentru toţi, în care

contribuţia fiecăruia este apreciată şi necesară pentru ca

fiecare elev să progreseze în învăţare. Cadrele didactice

acceptă faptul că educaţia incluzivă pune bazele unei

societăţi incluzive.

De ce este atunci atât de anevoios procesul de transformare a

şcolilor în şcoli incluzive? Cum ar putea fi sprijinit acest

proces?

Soluţii posibile

• Transformarea şcolilor în şcoli incluzive este un proces

amplu care presupune schimbări la nivel de principii şi valori ,

de atitudine, de mentalitate, de practici atât la nivelul

managementului şcolii , cât şi la nivelul clasei.

• Schimbarea de atitudini şi practici presupune un proces de

lungă durată pentru că această schimbare presupune nu numai

informare despre practicile noi care ar trebui implementate la

clasă , ci şi dezvoltarea de competenţe de a transpune aceste

practici în activitatea curentă.

• Schimbarea pleacă din oameni şi oamenii trebuie să

înţeleagă ce au de făcut pentru a realiza schimbarea.

• Procesul de transformare a şcolilor în şcoli incluzive este

comparabil cu procesul creaţiei , şcoala incluzivă fiind

rezultatul muncii creative depuse de cadrele didactice. Pentru ca

şcoala incluzivă să fie creată , profesorii trebuie să se

simtă în siguranţă, să îşi poată asuma riscuri, să fie

sprijiniţi , să se simtă confortabil cu munca pe care o depun.

• Nu este suficient să fie cunoscute competenţele necesare

cadrului didactic care facilitează învăţarea în clase

incluzive; aceste competenţe trebuie formate şi dezvoltate.

Formarea şi dezvoltarea competenţelor cadrelor didactice care

doresc să realizeze educaţie incluzivă se poate înfăptui prin

programe de formare continuă. Un program de formare de succes îşi

propune nu doar să înveţe participanţii cum să utilizeze nişte

metode sau tehnici noi, ci îi va pregăti şi pentru a

împărtăşi altor colegi cele învăţate şi practicate şi

pentru a sprijini alte cadre didactice în activitatea la clasă.

Organizarea unui program de formare presupune patru paşi:

• Identificarea nevoilor de formare - identificarea diferenţei

dintre situaţia existentă şi cea dorită în ceea ce priveşte

performanţa cadrelor didactice;

• Planificarea şi proiectarea programului- stabilirea scopului ,

obiectivelor, resurselor, conţinuturilor , evaluării, a planului

desfăşurării ;

• Implementarea programului de formare –desfăşurarea

propriu-zisă a sesiunilor de formare;

• Monitorizarea şi evaluarea formării - compararea rezultatelor

cu obiectivele.

Programul de formare ce se adresează cadrelor didactice din

şcolile ce îşi propun realizarea unei educaţii incluzive trebuie

proiectat pornind de la :

• Realitate – adică de la situaţia existentă în şcoală;

• Deziderat - adică de la profilul cadrului didactic care ar

trebui să realizeze educaţia incluzivă în şcoala respectivă.

Profilul cadrului didactic care realizează o educaţie incluzivă

poate fi stabilit pornind de la reperele teoretice, psihologice şi

pedagogice ale educaţiei incluzive şi de la practicile existente

în şcolile incluzive.

Cadrele didactice sunt motivate să participe activ într-un program

de formare dacă au posibilitatea să definească problemele cu care

se confruntă în propria şcoală şi astfel să exprime nevoile de

dezvoltare profesională pe care le au şi să participe la un

program de formare care nu este impus de alţii, ci în primul rând

răspunde nevoilor lor. De aceea, trebuie cunoscută în amănunt

situaţia existentă în şcoală.

Situaţia existentă în şcoală poate fi identificată prin

colectarea de :

• Informaţii şi date referitoare la mediul şcolar;

• Informaţii referitoare la nivelul de cunoştinţe, abilităţi,

deprinderi ale elevilor, la nivelul lor de motivare şi la

deprinderile de învăţare pe care le au.

• Informaşii referitoare la practicile cadrelor didactice de

facilitare a învăţării;

• Informaţii despre curriculumul dezvoltat de şcoală;

• Informaţii despre relaţia dintre şcoală şi părinţi;

• Orice alte informaţii şi date relevante.

Colectarea informaţiilor şi a datelor despre situsţia existentă

în şcoală conduce la realizarea analizei de nevoi de formare a

cadrelor didactice din şcoală.

Analiza nevoilor de formare a cadrelor didactice ce doresc să îşi

desfăşoare activitatea într-un mediu incluziv este un proces

complex şi presupune colectarea de informaţii şi date pe trei

paliere: la nivelul şcolii, la nivelul clasei şi la nivelul

elevului.

Interpretarea informaţiilor şi datelor obţinute pe cele trei

paliere , unde se realizează analiza de nevoi, permite cunoaşterea

detaliată a situaţiei existente în şcoală şi proiectarea unui

program de formare care să răspundă nevoilor de dezvoltare

profesională ale cadrelor didactice care doresc să construiască

un mediu incluziv în şcoala lor.

Bibliografie

1 Ionescu, A.,S., De la analiza nevoilor la programul de

formare-Ghid pentru formatorii de cadre didactice, Proiect Phare

2004 , Ed. Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti 2007;

2. Petrescu, P., Pop, V., Transdisciplinaritatea , o nouă abordare

a situaţiilor de învăţare –Ghid pentru cadrele didactice,

Proiect Phare 2004, Ed. Didactică şi Pedagogică, R. A.,

Bucureşti, 2007;

Managementul educațional se bazează pe trei caracteristici:

• abordarea globală a tuturor elementelor educaţiei şi a aplicaţiilor specifice
funcţiei conducerii, la diverse niveluri;

• valorificarea optimă a resurselor pedagogice ale sistemului educaţiei, prin

funcţiile manageriale: planificare – organizare, orientare metodologică, reglare
– autoreglare;

• asigurarea evoluţiei inovatoare de perspectivă a sistemului la diferite niveluri

de organizare.

Bibliografie :

2. Program National pentru informarea, sensibilizarea si pregatirea scolii si comunitatii in vederea

integrarii copiilor si tinerilor cu deficiente

3. OMEC 3634/17.04.2000 privind aprobarea programului national de generalizare a actiunilor de

modernizare a invatamantului special “ Integrarea si reabilitarea copiilor cu deficiente in/ prin
comunitate”